Download pdf - 1. Ghid de bune practici

Ghid de bune practici

1

COPERTA

Experienţe europene pentru asigurarea calităţii în educaţie

2

Această lucrare a fost elaborată în cadrul proiectului ”Împreună pentru calitate în educație. Dezvoltarea resurselor umane din învățământul preuniversitar prin parteneriat educațional” ID-33057. AUTORI:

Constantin Şerban IOSIFESCU Alexandra CORNEA

Ligia PALADE Levente VADASZ Autorii doresc să aducă pe această cale mulţumiri colegilor Monica SĂNDULESCU, Expert PR şi Mihai MOCANU, expert IT cu ajutorul cărora au fost realizate tehno-redactarea, fotografile şi macheta lucrării. Nu mai puţin importantă a fost contribuţia dlui Simion HANCESCU, Preşedintele FSLI şi a Coordonatorilor Centrelor RegioEDU - Violeta AMARIEI, Ioana PURCAREA, Cornel CRUCEAN, Emil MOCIANU, Dănuţ IENEŞESCU şi Constantin RADA, precum şi a lui Eugen PALADE, cărora le mulţumim pentru susţinerea acordată de-a lungul celor trei ani de proiect! Dorim să adesăm mulţumiri speciale şi reprezentanţilor partenerilor noştri ARACIP şi SENS Franţa care ne-au oferit expertiza lor: Constanţa MIHĂILĂ, Mariana DOGARU, Alina PARASCHIVA şi Jean Marie MAILLARD! Bucureşti, Ianuarie 2013


3

Cuprins

1. Introducere 5

2. Proiectul ”Împreună pentru calitate în educație. Dezvoltarea resurselor umane din învățământul preuniversitar prin parteneriat educațional”

7

2.1. Prezentarea proiectului și a rezultatelor sale 7

2.2. Centrul Național pentru Formare Profesională Continuă și Proiecte (CNFPCP)

16

2.2.1. Programul integrat de formare de formatori 21

2.2.2. Formarea cadrelor didactice în domeniul asigurării calității 24

3. Asigurarea calităţii în educație și formare profesională în Uniunea Europeană

31

3.1. Seminarul european „Împreună pentru calitate şi performanţă în sistemul educaţional românesc”

31

3.2. Rețeaua Europeană pentru Asigurarea Calității în Educația și Formarea Profesională (EQAVET)

32

3.3. Politici europene în domeniul educaţiei şi formării profesionale 36

3.3.1. Cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării („ET 2020″)

36

3.3.2. Procesul Copenhaga 39

3.3.3. Principalele iniţiative europene cu relevanţă în domeniul educaţiei şi al formării profesionale

40

3.4. Politici naţionale în domeniul calităţii educaţiei şi formării profesionale 41

3.4.1. Austria 41

3.4.2. Finlanda 45

3.4.3. Franța 48

3.4.4. Italia 49

3.4.5. Spania 51

3.4.6. România 53

4. Asigurarea calității educației în unitățile de învățământ preuniversitar din România

59

4.1. Conceptele și principiile educației de calitate asumate de ARACIP 59

4.2. Prezentarea manualui de evaluare internă a calității educației furnizate de școală

65

5. Schimb de experienţă în cadrul vizitei de studiu din Franța 69

6. Concluzii, lecții învățate și recomandări pentru sistemul educațional românesc

89


4


5

Introducere

Este posibilă existența unei școli bune fără profesori de calitate? Care sunt cele mai eficiente modalități de formare continuă a profesorilor în contextul unui sistem educațional supus unui permanent proces de schimbare și în contextul descentralizării educației? Poate fi sistemul românesc de formare continuă a cadrelor didactice îmbunătățit astfel încât să răspundă exigențelor sistemului de asigurare a calității, dar și tendințelor internaționale în domeniu? Proiectul POSDRU ”Împreună pentru calitate în educație. Dezvoltarea resurselor umane din învățământul preuniversitar prin parteneriat educațional” a încercat să răspundă acestor întrebări și multor altora ridicate de practica educațională în lumea contemporană.

Împreună cu partenerii săi (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar și SNES – Franța), Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) a reușit să ofere soluții bine definite problematicii în cauză, argumentând ideea parteneriatului în educație ca soluție durabilă pentru formarea continuă a personalului didactic, cu accent pe formarea în domeniul asigurării calității. Atât consistentele schimburi de informații cu autorități educaționale din cinci țări europene prilejuite de conferințele organizate în cadrul proiectului, cât și contactul nemijlocit cu sistemul educațional francez facilitat de vizita de studii organizată în Franța, sau schimburile de idei și exemplele de bună practică oferite de membrii grupului-țintă cu ocazia sesiunilor de formare la care au participat, au demostrat că formarea continuă a profesorilor nu mai poate să rămână un monopol al unei instituții și în responsabilitatea exclusivă a autorităților educaționale centrale. Nevoia de diversificare a furnizorilor de formare continuă a cadrelor didactice, a determinat FSLI nu numai să ofere un consistent program de formare în domenii diverse (formare de formatori, management de proiect, asigurarea calității în educație) celor direct implicați în proiect, dar și să construiască un mecanism de formare a profesorilor membri de sindicat, replicabil după încheierea proiectului. Din aceeași perspectivă a dezvoltării durabile, proiectul a reușit să ofere cadrelor didactice opt centre de formare regionale care vor avea menirea de a continua inițiativele proiectului.

Capitolele acestui ghid oferă detalii referitoare la obiectivele și la rezultatele proiectului (cap. 2), aspectele principale ale asigurării calității în educație și formare profesională, atât în România cât și în alte cinci state ale Uniunii Europene participante la seminarul european din cadrul proiectului (cap. 3, 4 și 5).

Informațiile referitoare la aspectele privind asigurarea calității reprezintă opinii ale participanților la seminarul european “Împreună pentru calitate şi performanţă în sistemul educaţional romȃnesc”, dar provin și din surse autorizate precum paginile web ale Reţelei Europene pentru Asigurarea Calităţii în Educaţia şi Formarea Profesională - EQAVET


6

(http://www.eqavet.eu/gns/home.aspx), ale Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar - ARACIP (http://www.edu.ro/index.php/articles/c5), ale Grupului Național de Asigurare a Calității - GNAC (http://www.gnac.ro/) și ale Rețelei Eurydice (http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/ index_en.php).

http://www.eqavet.eu/gns/home.aspx

http://www.edu.ro/index.php/articles/c5

http://www.gnac.ro/

http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/%20index_en.php


7

Capitolul 2. Proiectul ”Împreună pentru calitate în educație. Dezvoltarea resurselor umane din învățământul preuniversitar prin parteneriat educațional”

2.1. Prezentarea proiectului și a rezultatelor sale

Obiectivul general al proiectului este dezvoltarea oportunităților de formare și de

progres în carieră prin parteneriat educațional în asigurarea calității educației în vederea creșterii competitivității și eficienței în învățământul preuniversitar.

Obiectivul general al proiectului este operaționalizat în urmatoarele obiective specifice:

Ob.S1 – Formarea în 2008 – 2011 a unui corp de 30 de experți-persoane resursă din rândul membrilor de sindicat, reprezentanţi ai corpului profesoral şi al sindicatului reprezentativ în comisiile de evaluare și asigurare a calitatii (CEAC), în sprijinul implementării sistemului de calitate și a managementului performant.

Ob.S2 – Facilitarea accesului la informație, atât pentru cadrele didactice, cât și pentru alte categorii de personal din sistemul de educație (formatori, mentori, mediatori, consilieri) prin dezvoltarea unor servicii de informare și formare prin intermediul noilor tehnologii.

Ob.S3 – Promovarea cooperării între organizații ale cadrelor didactice, organizații de formare profesională din România și alte țări membre ale Uniunii Europene prin încurajarea activităților cu caracter transnațional prin schimb de experiența și de bune practici.

Având în vedere contribuția esențială a partenerilor sociali la dezvoltarea procesului educațional, prin acest proiect s-a realizat creșterea adaptabilității cadrelor didactice la schimbările mediului economic și social, contribuind astfel la îndeplinirea obiectivului general al Programului Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

Conferința de lansare a proiectului - 17 iunie 2010


8

(POS DRU). Așa cum este indicat în Axa Prioritara 1 din cadrul POSDRU, beneficiarul proiectului a contribuit la creșterea nivelul competențelor membrilor săi generând, pe termen lung, o valoare adaugată intervențiilor FSE în România.

Activitătile proiectului au contribuit la atingerea obiectivelor DMI 1.3 deoarece se centrează pe crearea și dezvoltarea unui program de formare continuă a personalului didactic și a formatorilor și facilitează accesul și participarea acestor categorii la astfel de programe de formare.

Efectele pozitive pe termen lung provin din activitățile inovatoare desfășurate pentru îmbunătățirea calificării personalului didactic și a formatorilor și dezvoltarea competențelor și abilităților de utilizare TIC, cum ar fi crearea unei rețele de formare și cooperare pentru asigurarea calității în învățământul preuniversitar (QualityNET), care va include și o platforma de e-learning dedicată tuturor actorilor din sistemul educațional.

În tabelul următor este prezentat grupul țintă al proiectului:

ID Grup ţintă Valoare prognozată

Valoare realizată*

12 Cadre didactice/personal didactic din învăţământul preşcolar

75 145

13 Cadre didactice/personal didactic din învăţământul primar

135 220

14 Cadre didactice/personal didactic din învăţământul profesional şi tehnic

105 194

15 Cadre didactice/personal didactic din învăţământul secundar inferior

310 317

16 Cadre didactice/personal didactic din învăţământul secundar superior

205 177

34 Formatori 30 31

Newsletter

*Valori la data de 31.12.2012


9

Situația indicatorilor realizați, în raport cu cei estimați, este următoarea:

Indicatori Valoare prognozată Contract de finanțare

Valoare realizată

Indicatori de realizare imediată (output)

Personal din educaţie şi formare instruit/ perfecţionat 830 1044

din care femei 500 797

din mediul rural 175 176

Indicatori de rezultat

Personal din educaţie care a primit certificare după cursuri de formare/ perfecţionare

815 1027

din care femei 490 784

din mediul rural 170 174

Rata personalului din educaţie şi formare pregătit care a fost certificat

98 % 98,37%

Indicatori adiţionali

Indicatori de realizare imediată (output) adiţionali

Număr de membri ai reţelei QualityNET 850 1052

Număr de persoane care primesc newsletter 950 1213

Număr de lucrări realizate în cadrul proiectului 3 3

Număr de persoane care beneficiază de lucrările realizate în cadrul proiectului

1500 2096

Număr de unităţi şcolare care beneficiază de cadre didactice formate în cadrul proiectului

550 980

Indicatori de rezultat adiţionali

Număr de conferinţe naţionale 2 2

Număr de programe de formare 4 4

Număr de seminarii de formare şi bune practici 3 3

Număr de vizite de studiu 1 1

Retea QualityNET (inclusiv platforma de e-learning şi baza de date) funcţional

1 1

Manualul cursantului şi Manualul formatorului

letter


10

Partenerii proiectului

Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) Partener naţional

ARACIP este instituţie publică de interes naţional, în subordinea Ministerului Educaţiei Naționale, cu personalitate juridică şi cu buget propriu de venituri şi cheltuieli, înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Misiunea ARACIP, asumată prin Strategia elaborată pentru perioada 2011 - 2015, este reclădirea încrederii în şcoala româneasca, pe baza unei creşteri reale şi sustinute a calităţii educaţiei oferite de instituţiile publice şi private de nivel preuniversitar. Prin punerea în aplicare a acestei strategii, ARACIP urmăreşte să contribuie, în mod specific, la realizarea unor ţinte formulate prin documente programatice asumate la nivel european şi naţional: Reclădirea încrederii beneficiarilor de educaţie în sistemul de învăţământ, în general,

şi în furnizorii concreţi de educaţie, în special. Promovarea egalităţii de şanse şi de acces la educaţie, pentru toţi cetăţenii ţării, fără

discriminare, prin aplicarea standardelor naţionale de calitate a educaţiei. Dezvoltarea sistemelor de răspundere pentru toţi furnizorii de servicii educaţionale în

privinţa rezultatelor educaţiei şi, mai ales, în privinţa dezvoltarii competenţelor cheie. Adecvarea ofertei de educaţie şi formare profesională faţă de cerinţele societăţii

cunoaşterii şi ale pieţei muncii. Asigurarea unităţii şi coerenţei dezvoltării sistemului de învăţământ prin sistemele de

standarde naţionale, mai ales în condiţiile descentralizării. Crearea unor mecanisme adecvate pentru o evaluare sinceră şi realistă a sistemului

de învăţământ, avându-se în vedere redefinirea rolului diferitelor instituţii şi niveluri ierarhice în contextul descentralizării şi al reformei educaţionale.

Dezvoltarea sistemelor decizionale bazate pe evidenţe – în domeniul politicilor publice, strategiilor şi programelor privind educaţia şi formarea profesională.

Întărirea colaborării în asigurarea calităţii între beneficiarii de educaţie (asa cum sunt ei definiţi de lege) pe de o parte, şi furnizorii de educaţie, pe de alta parte.

ARACIP este membru cu drepturi depline al SICI (Standing International Conference of Inspectorates), şi al EES (European Evaluation Society), și a participat la activitatea Reţelelor Europene pentru Asigurarea Calităţii în Educaţie şi Formare Profesională (ENQA-VET, 2007-2009, EQAVET, din 2010). ARACIP a initiat sau a


11

participat la 9 proiecte internaționale, finanțate prin Programul European de Învățare Permanentă și din alte surse, care au ca ținte dezvoltarea unor instrumente pentru asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii în diverse zone și la diferite niveluri ale învățământului preuniversitar.

Totodată, ARACIP a obținut finațări și a implementat 3 proiecte strategice prin POSDRU, fiecare în valoare de circa 5 milioane euro, după cum urmează:

1. Dezvoltarea sistemului naţional de management şi asigurare a calităţii în

învăţământul preuniversitar, finanțat prin POSDRU (ID 2984) – finalizat la data de 31 octombrie 2011.

Obiectivul general al proiectului: Dezvoltarea sistemului naţional de management şi de asigurare a calităţii şi a culturii calităţii ca modalitate esenţială de creştere a competitivităţii şi eficienţei sistemului de învăţământ preuniversitar.

Obiective specifice: Dezvoltarea şi îmbunătăţirea instrumentelor calităţii (standarde şi metodologii

specifice pentru fiecare nivel şi formă de învăţământ prevăzute de lege; „Harta naţională a riscului educaţional”; programul informatic de suport al deciziei - DSS).

Profesionalizarea personalului implicat în managementul şi asigurarea calităţii la nivel de sistem şi de furnizor de educaţie. Aceste acţiuni au vizat formarea şi perfecţionarea unor categorii esenţiale de actori relevanţi la nivel naţional (evaluatorii calităţii; formatori-consilieri, inspectorii şcolari şi experţii din cadrul Ministerului Educaţiei).

Sprijinirea unităţilor şcolare pentru un management al calităţii adecvat, inclusiv pentru evaluarea în vederea autorizării şi acreditării, prin publicarea unor materiale de sensibilizare, informare şi diseminare a bunelor practici, prin organizarea de conferinţe şi mese rotunde şi prin realizarea şi publicarea „Barometrului calităţii educaţiei”.

Rezultate (valoare adăugată): Harta naţională a riscului educaţional - atât pentru evaluatori, pentru estimarea

valorii adăugate la nivelul unităţilor şcolare evaluate, cât şi pentru decidenţi, pentru optimizarea alocării resurselor şi beneficiarilor, pentru orientarea în privinţa unităţilor şcolare care oferă cea mai mare valoare adăugată în condiţiile date.

Programul informatic DSS. Platforma informatică permite optimizarea activităţii solicitantului, accesul uşor la informaţie pentru evaluatori, pentru decidenţi şi pentru beneficiarii de educaţie.

Standarde specifice pentru învăţământul preprimar, primar, gimnazial, liceal teoretic, vocaţional, pentru învăţământul special şi, de asemenea, pentru cluburi sportive, palate şi cluburi ale copiilor. Aceste standarde au fost dezbătute public şi pilotate, în perioada martie – iunie 2011, iar, ulterior, au fost revizuite. Standardele


12

specifice au fost aprobate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin O.MECTS nr. 4688/29.06.2012.

Personal din educaţie şi formare instruit / perfecţionat: 1800 persoane. Din care: 900 experţi în evaluare şi acreditare din sistemul de asigurare a calităţii în învăţământul preuniversitar, 500 de formatori-consilieri cu rol de stimulare a dezvoltării instrumentelor calităţii la nivel judeţean şi local și 400 de experţi evaluatori, care vor stimula încrederea beneficiarilor şi a decidenţilor în rezultatele evaluării externe a calităţii.

Personal cu funcţii de conducere, monitorizare, evaluare şi control din inspectoratele şcolare, structuri centrale şi locale ale MEdCT sau aflate în coordonarea/ subordonarea acestuia: 1000 (200 de experţi din aparatul MEdCT şi 800 de inspectori) – care vor asigura la nivel optim funcţiile de monitorizare şi control al calităţii.

Materiale de analiză, informare, promovare şi diseminare a bunelor practici: cel puţin 18 – distribuite în toate unităţile şcolare.

Directori de unităţi şcolare informaţi în privinţa standardelor, metodologiilor şi celorlalte instrumente realizate: 8000.

Membri ai comisiilor de evaluare şi asigurare a calităţii din unităţile de învăţământ preuniversitar informaţi în privinţa standardelor, metodologiilor şi celorlalte instrumente realizate: 40000.

Membri ai consiliilor de administraţie ale unităţilor şcolare de învăţământ preuniversitar informaţi în privinţa standardelor, metodologiilor şi celorlalte instrumente realizate: 40000.

„Barometrul calităţii educaţiei”: 3 ediţii, fiecare cu un tiraj de 10.000 exemplare (30.000 exemplare în total).

Conferinţe naţionale privind calitatea educaţiei: 3 cu 300 de participanţi. Mese rotunde, la nivel regional: 10, cu 500 participanţi.

2. Dezvoltarea culturii calităţii şi furnizarea unei educaţii de calitate în

sistemul de învăţământ preuniversitar din România prin implementarea standardelor de referinţă, finanțat prin POSDRU (ID 55330)

Obiectivul general al proiectului: creşterea capacităţii sistemului de învăţământ preuniversitar de a furniza educaţie de calitate prin implementarea standardelor de referinţă. Prin acest proiect sunt sprijiniţi furnizorii de educaţie şi formare pentru implementarea standardelor de calitate/referinţă, în vederea evaluării periodice a calităţii din 5 în 5 ani. Obiective specifice: Dezvoltarea şi implementarea de instrumente şi mecanisme de evaluare externă

a calităţii. Metodologia, manualul, instrucţiunile şi procedurile de evaluare externă elaborate în proiect îi vor orienta pe furnizorii de educaţie către calitate, iar mecanismele pilotate îi vor sprijini pe actorii relevanţi.


13

Formarea şi perfecţionarea personalului implicat în evaluarea externă şi asigurarea calităţii. Experţii în evaluare şi acreditare (evaluatori externi şi formatori în domeniul calităţii, înscrişi în Registrele naţionale), precum şi actorii relevanţi la nivelul furnizorului de educaţie, vor dobândi, după caz, competenţele de evaluare externă a nivelului de calitate, de identificare a nevoilor şi implementare a mecanismelor de îmbunătăţire a calităţii, precum şi de analiză şi comparare a nivelului de calitate atestat extern.

Dezvoltarea culturii calităţii prin rapoarte şi studii comparative la nivelul sistemului de învăţământ. Analiza a 1000 de rapoarte de evaluare externă a calităţii va genera un raport privind starea calităţii şi un studiu naţional privind stadiul culturii calităţii în educaţie. Personalul cu funcţii de conducere, monitorizare, evaluare şi control din sistem, precum şi partenerii sociali se vor baza, astfel, pe evidenţe şi vor dobândi un grad superior de conştientizare a nivelului real al calităţii pentru adoptarea politicilor adecvate şi strategiilor realiste de îmbunătăţire. Actorii relevanţi la nivelul furnizorului de educaţie îşi vor identifica locul pe harta riscului la nivel naţional şi vor fi orientaţi către propriile zone de îmbunătăţire şi nevoi de dezvoltare.

Rezultate (valoare adăugată): 1 metodologie de evaluare externă a calităţii educaţiei, aprobată la momentul actual

prin O.MECTS nr. 6517/2012. Această metodologie a fost pilotată la 1023 de unități de învățământ preuniversitar, fiind primită favorabil de acestea. Ea se va aplica, fără discriminare, atât unităţilor de învăţământ public, cât şi celor particulare, evaluarea externă a calității educației realizându- se în baza unor criterii, indicatori şi standarde de evaluare unice la nivel naţional, valabile atât pentru învăţământul preuniversitar de stat, cât şi pentru învăţământul preuniversitar particular.

1 manual de evaluare externă a calităţii multiplicat în 10.000 de exemplare şi distribuite în fiecare unitate şcolară şi la alte părţi interesate. Manualul se adresează organizaţiilor furnizoare de educaţie din învăţământul preuniversitar care activează pe teritoriul României şi care trebuie să cunoască şi să respecte cerinţele legale în vigoare referitoare la calitatea educaţiei, modul de lucru al reprezentanţilor ARACIP (Comisia de evaluare), cu ocazia derulării procesului de evaluare externă (autorizare / acreditare / evaluare periodică), precum şi îndatoririle pe care le au referitor la implicarea, în calitate de evaluat, în cadrul procesului de evaluare externă.

600 de evaluatori externi, 500 formatori în domeniul calităţii educaţiei perfecţionaţi şi certificaţi, 1000 de directori de unităţi şcolare formaţi şi certificaţi (câte unul din fiecare unitate şcolară), 1000 de membri ai consiliilor de administraţie formaţi şi certificaţi (câte unul din fiecare unitate şcolară); 2000 de membri ai CEAC formaţi şi certificaţi (câte doi din fiecare unitate şcolară).

1 raport privind starea calităţii în sistemul de învăţământ preuniversitar; 1 studiu naţional privind stadiul dezvoltării culturii calităţii în educaţie;


14

1 listă de propuneri privind strategia naţională de îmbunătăţire a calităţii; un set de indicatori naţionali privind cultura calităţii.

2 conferinţe (de lansare şi de încheiere a proiectului) și 16 mese rotunde regionale; 6 Newslettere ale calității, fiecare cu un tiraj total de 10000 de exemplare.

3. Sprijin pentru unităţile şcolare în implementarea manualului de evaluare internă a calităţii educaţiei, finanțat prin POSDRU (ID 55668)

Obiectivul general al proiectului: dezvoltarea capacităţii furnizorilor de educaţie de a elabora, implementa, evalua şi revizui sisteme şi proceduri de asigurare a calităţii educaţiei în învăţământul preuniversitar.

Obiective specifice: - Dezvoltarea, pilotarea şi implementarea manualului de evaluare internă a calităţii (susţinut printr-o aplicaţie informatică). - Formarea persoanelor aparţinând grupurilor ţintă (pentru implementarea instrumentului elaborat pentru managementul şi asigurarea calităţii la nivelul unităţii şcolare): experţii-formatori în evaluare şi acreditare şi cate un membru din fiecare comisie de evaluare şi asigurare a calităţii de la nivelul unităţilor şcolare. - Dezvoltarea culturii calităţii la nivelul furnizorilor de educaţie – prin activităţi şi materiale de sensibilizare, informare şi diseminare a manualului de evaluare internă a calităţii şi a aplicaţiei informatice asociate (inclusiv activităţi de sprijin de tip helpdesk) pentru implementarea corectă şi unitară a manualului de evaluare internă în funcţie de condiţiile concrete din fiecare unitate şcolară.

Rezultate (valoare adăugată): 1 manual al formatorului şi 1 aplicaţie (de tip „demo”) utilizată în formare; 200 de unităţi şcolare pilot; 1 manual de evaluare internă a calităţii susţinut de o aplicaţie informatică (cu ghid de

utilizare), multimplicat în 8000 de exemplare şi distribuit în fiecare unitate şcolară. Manualul de evaluare internă a calităţii educaţiei, cu aplicaţia informatică aferentă, care va realiza următoarele funcţii:

- Respectarea cadrului legal privind asigurarea calităţii.

- Informarea părţilor interesate, prin accesul la o bibliotecă virtuală (care cuprinde legislaţia aferentă şi modele / formate de instrumente - regulamente, decizii, rapoarte, instrumente de investigare - etc.).

- Asistarea CEAC în evaluarea internă (pe baza standardelor şi indicatorilor naţionali de performanţă) şi în parcurgerea „cercului calităţii” (proiectarea, implementarea, evaluarea şi revizuirea activităţilor de îmbunătăţire a calităţii).

- Elaborarea de proceduri şi instrumente proprii privind asigurarea calităţii şi evaluarea internă.

- Realizarea, în formatul cerut, şi publicarea rapoartelor prevăzute de lege (Raportul Anual de Evaluare Internă a calității educației - RAEI.


15

- Comunicarea internă, la nivelul furnizorului de educaţie, şi externă, cu beneficiari şi cu alte instituţii. Va fi uşurată semnificativ munca responsabililor cu asigurarea calităţii prin facilităţile de elaborare şi de prelucrare statistică a instrumentelor, de automatizarea a raportării, de comunicare internă şi externă etc. Aplicaţia informatică va fi esenţială în realizarea acestor funcţii şi va avea o interfaţă prietenoasă, putând fi utilizată de persoane cu o pregătire în informatică de nivel mediu.

- Sprijinirea unității de învățământ în demonstrarea progresului obținut prin compararea rezultatelor obținute, ca urmare a implementării măsurilor de îmbunătățire, pe o perioadă de 3 ani.

- Facilitarea identificării si a generalizării exemplelor de bună practică: unitățile școlare vor putea utiliza instrumente proprii de evaluare a calității si le vor putea propune, prin intermediul aplicației informatice, spre generalizare. Practic, prin elaborarea manualului, va fi uşurată semnificativ munca responsabililor cu asigurarea calităţii prin facilităţile de elaborare şi de prelucrare statistică a instrumentelor, de automatizarea a raportării, de comunicare internă şi externă etc.

Cel puţin 600 de formatori în domeniul asigurării calităţii educaţiei formaţi şi certificaţi, respectiv cel puţin 8000 membri CEAC formaţi şi certificaţi (câte unul din fiecare unitate şcolară);

1 culegere de bune practici, publicată în 10000 de exemplare şi distribuită în fiecare unitate şcolară, la inspectorate şcolare şi CCD, la organizaţii sindicale ale personalului didactici şi organizaţii ale beneficiarilor de educaţie (părinţi, elevi, autorităţi locale, angajatori);

1 metodologie de sprijin on-line pentru unităţile şcolare; 8000 de unităţi şcolare care implementează manualul de evaluare internă a calităţii.

Syndicat National des Enseignements du Second degre (SNES) Partener transnațional

Syndicat des Enseignements du Second Degré (SNES) este o organizaţie sindicală reprezentativă la nivel naţional în sistemul de învăţământ preuniversitar francez, are 68.000 de membri şi este activă de peste 40 de ani pe întreg teritoriul Franţei. Pe lângă acţiunile sindicale pe care le desfăşoară în sensul susţinerii şi apărării drepturilor cadrelor didactice, SNES a realizat numeroase campanii de informare şi sensibilizare a opiniei publice franceze şi europene pe teme ca: «Liceele franceze – stadiul reformei», «Trebuie să revalorizăm profesiunea noastră – acesta este anul cadrelor


16

didactice!» care au inclus seminarii, conferinţe, dezbateri publice şi acţiuni de diseminare a informaţiei. Una din activităţile principale ale SNES o reprezintă formarea continuă a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar francez şi din alte ţări europene (ex. România, Lituania). Programele au fost centrate pe formarea profesională a cadrelor didactice – lideri de sindicat la nivel naţional şi regional, în domeniile dobândirii abilităţilor şi competenţelor de leadership, gestionare de programe şi bugete, comunicare, medierea şi negocierea conflictelor, analiza reformelor în sistemele de educaţie prin programe centrate pe conţinut şi structură, statutul cadrelor didactice şi dezvoltarea profesională. In cadrul proiectului ”Impreună pentru calitate în educaţie!” participanţii la Programul Integrat de Formare derulat în cadrul Centrului Naţional de Formare al FSLI au efectuat în toamna 2012 o vizită de studiu în Franţa.

In cadrul proiectului ”Impreună pentru calitate în educaţie!” participanţii la Programul Integrat de Formare derulat în cadrul Centrului Naţional de Formare al FSLI au efectuat în toamna anului 2012 o vizită de studiu în Franţa. Vizita de studiu s-a organizat împreună cu colegii de la SNES. Principalele puncte din programul vizitei s-au referit la: cunoaşterea sistemului francez de asigurare a calităţii în educaţie prin întâlniri cu

experţi ai autoritaţilor statului francez din sectorul educaţie, ai agenţiilor specializate, departamentelor SNES care se ocupă de evaluarea calităţii;

organizarea de grupuri de lucru şi dezbateri pe tema managementului instituţional (managementul şcolii şi al resurselor umane din educaţie) şi alternative la sistemul de for-mare profesională continuă a cadrelor didactice;

vizite la şcoli pentru a cunoaşte şi dezbate modul în care sunt formate cadrele didactice şi cum se gestionează eficient resursele umane şi financiare;

întâlniri cu experţi din diferite departamente ale sindicatului pentru a se face un schimb de experienţă asupra modului în care se formează delegaţii sindicali, a tehnicilor de recrutare a membrilor de sindicat şi a modului cum se negociază contractele colective sau contractele individuale de muncă. Idelie, bunele practici și concluziile acestei vizite de studiu sunt prezentate în cuprinsul

acestei lucrări. 2.2. Centrul Național pentru Formare Profesională Continuă și Proiecte (CNFPCP) Una dintre valorile majore ale ființei umane este învățarea permanentă, perfecționarea și reactualizarea cunoștințelor, de aceea a fost creat Centrul Național pentru Formare Profesională Continuă și Proiecte (CNFPCP) care este o asociație - agenție de educație și formare profesională continuă, a Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (F.S.L.I.). Activitățile care se desfășoară în cadrul acestui centru exprimă angajamentul F.S.L.I. de a susține și de a oferi asistență organizațiilor afiliate și, implicit, membrilor de sindicat din toată țara, pentru a-și dezvolta permanent competențele profesionale și pentru


17

a pune în practica programe, proiecte și activități care sa fie în beneficiul cadrelor didactice afiliate. Așa cum se afirmă în documentele oficiale ale Organizației Internaționale a Muncii și ale Uniunii Europene, organizațiile sindicale sunt o resursă cheie pentru întărirea mișcării sindicale europene, pentru crearea unei structuri bazate pe solidaritate și pentru constuirea

unei identități sindicale europene. Punând la dispoziția liderilor de sindicat, a membrilor afiliați - cadre didactice, personal nedidactic și auxiliar, resurse și expertiză de calitate, CNFPCP va susține întărirea sindicatelor din educație la nivel județean, astfel încât beneficiarii acestor proiecte să poata juca un rol de lider în susținerea, negocierea și promovarea drepturilor salariaților din învățământ. CNFPCP, prin intermediul Departamentului de

Relaţii Internaţionale și Parteneriate, Programe și Proiecte Internaţionale va participa la dezvoltarea relațiilor internaționale și de cooperare ale FSLI, dezvoltând prin parteneriate dimensiunea europeană a federației și promovând imaginea externă a organizației noastre, ceea ce va contribui la creșterea influenței federației în cadrul organismelor europene la care suntem afiliați (ex. ETUCE, IE), fapt care se va reflecta benefic și în plan național. CNFPCP este conceput ca un serviciu oferit de FSLI atât organizațiilor județene afiliate, cât și fiecărui membru de sindicat, care vor avea posibilitatea de a accesa cursurile de formare, platforma de învățare on-line și documentația pusă la dispoziție. Acest centru de formare este proiectat ca un mix de elemente și servicii atât on-line, cât și off-line, folosind mijloace și metode moderne de fomare. Activitatea CNFPCP este structurata pe 3 direcții și anume:

1. Educație/formare profesională continuă 2. Elaborarea de proiecte și programe 3. Consiliere și informare

Aceste activități pot fi finanțate prin intermediul proiectelor pe care le depune către diferiți finanțatori (Comisia Europeană, Fondul Social European etc.) CNFPCP a fost conceput ca un instrument de dezvoltare strategică pe termen mediu și lung al FSLI, care va îmbunătăți calitatea serviciilor de formare, informare și asistență pe care federația le poate oferi membrilor de sindicat, precum și organizațiilor afiliate în legatură cu teme ca:

Învățarea pe tot parcursul vieții (lifelong learning); Asigurarea calității în învățământul preuniversitar; Managementul resurselor umane, financiare și materiale ale unității școlare; Dezvoltare sustenabilă; Condiții de muncă;

CNFPCP - București


18

Sănătate și securitate la locul de munca (boli profesionale specifice în sectorul educație);

Egalitate de șanse și non-discriminare.

1. Educație/ formare profesională continuă

CNFPCP va continua activitatea inițiată în cadrul proiectului POSDRU/57/1.3/S/33057 “Împreună pentru calitate în educaţie! - Dezvoltarea resurselor

umane prin parteneriat educaţional” cofinanţat de FSLI si Fondul Social European prin Programul Operaţional Structural Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013.

În cadrul acestui proiect s-a propus pentru prima data în istoria FSLI înființarea unui Centru național de formare și a opt Centre regionale de formare profesională continuă (REGIOEDU) în Iaşi, Slobozia, Constanţa, Arad, Baia Mare, Târgu Mureş, Craiova şi

Bucureşti. Aceste centre sunt funcționale și vor fi preluate de Asociația CNFPCP după terminarea proiectului. Activități derulate în cadrul CNFPCP: Cursuri de formare profesională continuă acreditate.

Primul curs de acest tip intitulat: "Calitate prin parteneriat educaţional" a fost acreditat de MECTS în anul 2010 este un program de perfecţionare - modul lung cu durata de 89 de ore adresat cadrelor didactice, membri de sindicat afiliaţi la FSLI, sau reprezentanților corpului profesoral sau sindicatului reprezentativ în CEAC. Primele grupe de 25 de cursanți au urmat cursurile de formare, iar acestea se vor finaliza cu o diplomă recunoscută de MECTS și cu 18 de credite, utile în obţinerea unor beneficii în cariera profesională. Al doilea curs de formare acreditat este ”Scrierea şi managementul proiectelor finanţate din fonduri europene”.

Prin proiectele depuse pentru finanțare pentru anul 2013, intenționăm să acreditam sși un curs de formare a cadrelor didactice pe tema sănătății și securității la locul de muncă (pentru unitățile școlare) cu calificarea: expert în protecția muncii. Activitatea de formare se va derula cu sprijinul corpului de formatori acreditați alcătuit din 30 de formatori care au obținut calificări autorizate de formatori pentru adulți și de formatori/ experți în asigurarea calității în învățământ. Cursurile de formare se vor desfășura în cele opt Centre REGIOEDU care vor fi dotate corespunzator prin intermediul proiectului mai sus menționat. Pe măsura ce vor fi


19

autorizate mai multe cursuri de formare care să suscite interesul membrilor de sindicat, aceste centre se vor putea autofinanța într-o proporție variabilă, în funcție de specificul regional, prin introducerea unor taxe de participare la curs sau taxe de emitere a diplomelor. Cursurile de formare vor fi proiectate astfel încât să poată fi accesate atât în varianta clasică (formare față-în-față), cât și în varianta on-line, prin intermediul Platformei de e-learning (platforma de învățare la distanță achiziționată prin intermediul proiectului POSDRU/57/1.3/S/33057). Analiza nevoilor de formare a membrilor de sindicat afiliați Este o activitate permanentă care se va desfășura folosind mijloace tradiționale de sondaj (chestionare periodice aplicate grupului țintă cu sprijinul organizațiilor județene afiliate la FSLI), dar și metode moderne (sondaj on-line prin intermediul paginii web). Proiectarea, autorizarea și acreditarea cursurilor de formare profesională

continuă Analiza nevoilor de formare se va concretiza în elaborarea de curriculum-uri de curs, cu sprijinul celor 30 de formatori ai FSLI. CNFPCP va avea ca atribuție și obținerea autorizărilor necesare pentru derularea cursurilor, după ce va supune curriculumul de curs aprobării Biroului Operativ al FSLI, prin intermediul șefului Departamentului de Relaţii Internaţionale și Parteneriate, Programe și Proiecte Internaţionale. De asemenea, în cadrul CNFPCP se vor elabora manuale și suporturi de curs care vor fi oferite cursanților. Facilitarea accesului la cursuri la nivel european În acest moment, în mediul sindical european activează 2 structuri cu sediul la Bruxelles, care oferă cursuri de formare sindicală și formare profesională continuă în diferite țări ale UE, și anume: ETUI - RHES (Institutul European Sindical - Centrul de Cercetare) și Social Development Agency (SDA – Agenția de Dezvoltare Socială). CNFPCP poate încheia acorduri de parteneriat cu aceste 2 structuri, astfel încât să putem oferi membrilor de sindicat accesul la cursuri de limbi străine, management de proiect, comunicare etc. Cursurile transnaționale de management de proiect au fost considerate un succes, mai ales din punct de vedere al dezvoltarii de noi metodologii de formare, bazate pe activități practice și seminarii interactive care au ca scop recunoașterea abilităților în domeniul managementului pentru liderii de sindicat. Institutul European Sindical a format și un corp de euroformatori acreditați să deruleze cursuri de formare transnaționale.

2. Elaborarea de proiecte şi programe CNFPC va avea rolul de a proiecta, elabora și implementa proiecte finanțate din

diverse surse: Fondul Social European - Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor

Umane;


20

Comisia Europeană - direct prin liniile bugetare dedicate finanțării proiectelor în țările membre;

Programul de Învățare pe Tot Parcursul Vieții (Lifelong Learning Programme - Leonadro Da Vinci, Comenius, Erasmus)

și alte mecanisme de finanțare disponibile în România. Proiectele vor fi elaborate atât pentru FSLI, în calitate de beneficiar național, cât și pentru departamentele federației și pentru organizațiile membre afiliate. Experții Departamentului de Relaţii Internaţionale și Parteneriate, Programe și Proiecte Internaţionale au elaborat și câștigat, atât în 2010, cât și în 2011 și 2012, șase proiecte tip LdV – mobilități (cu schimb de experiență în perioada 2010 - 2013 în Italia, Spania și Portugalia, pentru 170 cadre didactice).

3. Consiliere şi informare

Experţii CNFPCP pot oferi organizațiilor afiliate la FSLI următoarele tipuri de servicii de asistență permanentă: Sesiuni de informare: expertii vor fi disponibili pentru organizarea de activități de

informare referitoare la surse de finanțare europene, management de proiect, elaborare efectivă a unui proiect, atât la sediul FSLI, cât și la sediul organizațiilor afiliate (cu aprobarea Președintelui FSLI).

Consiliere individuală referitoare la ideile de proiect și la completarea cererilor de propuneri de proiecte, alegerea tipului de finanțare potrivit pentru fiecare organizație, realizarea managementului de proiect.

Facilitarea contactelor internaționale necesare pentru găsirea de parteneri europeni potriviți și înlesnirea comunicării cu aceștia, încheierea acordurilor de parteneriat pentru proiecte, realizarea împreună cu partenerii străini a documentelor necesare pentru depunerea unui proiect.

Promovarea proiectelor realizate de organizațiile afiliate FSLI prin intermediul paginii web, acordarea de suport pentru realizarea materialelor necesare diseminarii rezultatelor proiectelor europene, dacă acest lucru este solicitat.

Alte activităţi derulate de CNFPCP:

editarea buletinului informativ "Împreună pentru educație!" traducerea de documente referitoare la activitățile derulate de CNFPCP actualizarea permanentă a site-ului web; organizarea de reuniuni/ seminarii pe diverse teme cu participarea unor experți

europeni la solicitarea organizațiilor afiliate sau a departamentelor FSLI, cu aprobarea Președintelui și a Biroului Operativ al FSLI.

http://www.etui.org/index.php/education/SETUP-Support-for-European-Trade-Union-Projects/Advice-and-assistance


21

2.2.1. Programul integrat de formare de formatori

Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ a dezvoltat, în parteneriat cu ARACIP şi SNES Franţa un program de formare adresat cadrelor didactice, membri de sindicat, urmărind creşterea competenţelor şi abilităţilor acestora în domenii fundamentale pentru activitatea în domeniul educaţional.

Ritmul crescut al globalizării economice, schimbările rapide prin care trece societatea modernă, precum şi situaţia de criză profundă în care ne aflăm necesită un volum din ce în ce mai mare de informaţii, cunoştinţe şi abilităţi cu ajutorul cărora să fie avansate interesele angajaţilor şi să se asigure respectarea drepturilor acestora. De aceea, o mişcare sindicală care posedă membri bine instruiţi, apţi să facă faţă noilor provocări, este o mişcare mai puternică şi mai eficientă. Începând cu anul 2010, FSLI este prima federaţie sindicală din sistemul educaţional care a accesat fonduri structurale prin intermediul Fondului Social European. Prezentul program integrat de formare este parte integrantă din Proiectul "Împreună pentru calitatea în educaţie! - Dezvoltarea resurselor umane prin parteneriat educaţional", finanţat prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Axa prioritară nr. 1 „Educaţie şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”, Domeniul major de intervenţie: 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare profesională”. Având în vedere strategia de dezvoltare a FSLI pe termen mediu şi lung, au fost înfiinţate un Centrul Național pentru Formare Profesională Continuă și Proiecte al FSLI (Centrul Naţional de Formare - CNF) şi a opt Centre Regionale REGIOEDU în cele opt regiuni de dezvoltare(București, Iași, Baia-Mare, Constanța, Tg.-Mureș, Craiova, Slobozia, Arad), în care au fost derulate programe de formare atât in sistem clasic (formare directă), cât şi in sistem e-learning.

Centrele RegioEDU


22

Pentru a pune bazele unui corp performant de formatori ai FSLI, care să activeze în cadrul Centrului Naţional de Formare s-a derulat Programul integrat de formare care a inclus următoarele programe de formare:

1. formare de formatori în educaţia adulţilor; 2. specializare în managementul calităţii în învăţământul preuniversitar.

Formatorii selecţionaţi au participat la programul integrat de formare de formatori, apoi au activat ca formatori în cadrul Centrului Naţional de Formare şi în cadrul Centrelor Regionale REGIOEDU pe întreaga durată a proiectului (24 de luni) şi au avut oportunitatea de a forma la rândul lor alte 1014 cadre didactice, membri ai FSLI. După închiderea prezentului proiect corpul de formatori ai Centrului Naţional de Formare va participa la proiectarea şi derularea altor cursuri de perfecţionare şi formare profesională continuă a membrilor de sindicat afiliaţi la FSLI. Descrierea Programului integrat de formare Programul este compus din 2 stagii de formare organizate astfel: Stagiul 1 de formare: Formare de formatori în educaţia adulţilor (4

module, în perioada mai - august 2010) Stagiul 2 de formare: Specializare în managementul calităţii în

învăţământul preuniversitar (6 module, în perioada septembrie 2010 - februarie 2011)

Structura programului de formare de formatori în educaţia adulţilor

Scop: abilitarea participanţilor pentru lucrul cu adulţii, instruirea formatorilor pentru a crea şi

a livra cursuri de formare pe diverse tematici din domenii de cunoaştere diferită. Tipul de program: perfecţionare, 48 de ore pregătire teoretică şi practică Tematica orientativă: învăţarea la adulţi/ formarea şi formatorul; procesul de comunicare, barierele comunicării; managementul gru-pului de cursanţi; managementul

conflictelor din grup; planificarea formării - identificarea nevoilor de

Curs de formare de formatori


23

formare şi analiza lor; metode şi tehnici de formare; pregătirea logistică şi verificarea operaţională; evaluarea formării. Forma de învăţământ: formare directă cu suportul formatorilor. Acreditare: Cursul este certificat de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (MMFES si MECT) prin Educaţia 2000+ Structura programului de specializare în managementul calităţii în învăţământul preuniversitar

Scop: abilitarea participanţilor în managementul şi asigurarea calităţii la nivelul unităţilor de învăţământ preuniversitar Tipul de program: Programul propus se încadrează în categoria a treia de programe de formare continuă, prevăzută de art. 11 din Metodologia de acreditare a programelor de formare continuă a personalului din învăţământul preuniversitar, aprobată

prin O.MEdC nr. 4611/2005. Programul a fost acreditat de MECTS cu 25 de credite profesionale transferabile, prin OMECTS nr. 3001/2011. Durata totală: 89 de ore pentru fiecare participant, din care: - 60 de ore pregătire centralizată – teoretică şi practică; - 24 de ore de practică; - 5 ore de evaluare. Tematica orientativă: conceptul de calitate - abordări contemporane, modele ale calităţii, legislaţia calităţii în România, sistemul naţional de standarde şi metodologii privind calitatea educaţiei, comisia de evaluare şi asigurare a calităţii, metodologia asigurării şi îmbunătăţirii calităţii. Forma de învăţământ: formare directă cu suportul formatorilor. Acreditare: Cursul este certificat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.


24

Diploma de absolvire: programul integrat de formare este absolvit cu 2 certificate de atestare a competenţelor dobândite, eliberate de Educaţia 2000+ şi FSLI şi recunoscute de CNFPA (MMFES şi MECTS) şi CNFP(MECTS). Profilul formatorului: să fie cadru didactic, membru de sindicat afiliat FSLI, reprezentant al corpului profesoral sau al sindicatului reprezentativ în CEAC;

să dovedească competenţă profesională şi o implicare activă în viaţa şcolii; să fi participat în ultimii 5 ani la programe de formare continuă în domeniul

educaţional; să cunoască bine cel puţin o limbă străină de circulaţie internaţională; să aibă bune cunoştinţe de utilizare a computerului; să nu mai fi participat la programe de formare de formatori în educaţia adulţilor şi

în managementul calităţii; să aibă abilităţi de comunicare şi disponibilitate de timp pentru a participa la toate

stagiile de formare; să aibă angajamentul necesar pentru a se implica pe termen lung (cel puţin 5 ani)

în susţinerea de cursuri de formare în regiunea din care provine.

2.2.2. Formarea cadrelor didactice în domeniul asigurării calității

Denumirea programului: Asigurarea internă a calităţii Tipul de program: Programe tematice sau modulare realizate prin stagii nondisciplinare, modul lung, 69 de ore - 18 credite profesionale transferabile, acreditat prin OMECTS nr. 4486/23.06.2011. Forma de învăţământ: de zi Grup ţintă: cadre didactice, membru de sindicat afiliat FSLI, reprezentant al corpului profesoral sau al sindicatului reprezentativ în CEAC (grupe de câte 25 de cursanţi).

Curriculum-ul programulului I. Necesitatea programului/ Analiza de nevoi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu completări şi modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare stipulează existenţa la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ a Comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii (CEAC) care are ca rol coordonarea Programul de formare Regiunea București-Ilfov


25

aplicării procedurilor de evaluare internă, propunerea de îmbunătăţiri pentru zonele nevralgice ale calităţii din unitatea de învăţământ. Componenţa CEAC-ului cuprinde toţi actorii implicaţi: cadre didactice, părinţi, reprezentanţi ai elevilor, ai consiliului local, angajatori, dar şi membri de sindicat. În urma analizei Rapoartelor Anuale de Evaluare Internă (peste 1300), aferente anului şcolar 2008 - 2009, înaintate la ARACIP în perioada 1 - 10 octombrie 2009, s-a constatat absenţa în peste 70% de CEAC-uri a

reprezentantului sindicatului în Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii (CEAC), atât prin activităţile întreprinse, cât chiar şi din componenţa acestei structuri existente la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, cu rol în evaluarea internă a calităţii. Aceasta a fost confirmat în mod direct sau ca efect al unor cauze şi de documentele diagnostice şi strategice elaborate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (de exemplu, “Raport asupra stării sistemului naţional de învăţământ” -

2005, 2006, 2007 şi 2008; „Calitate şi echitate în învăţământul românesc” - 2004 - v. www.edu.ro), cât şi pe cercetările Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei (de exemplu, “Impactul măsurilor de reformă la nivelul unităţii şcolare” - 2001; “Culturi organizaţionale în şcoala românească” – 2002, 2003; “Managementul şi cultura calităţii la nivelul unităţii şcolare” – 2005 - www.ise.ro) apare necesitatae dezvoltării sistemului de management şi asigurarea calităţii aceasta fiind totodată exprimată şi în documentele elaborate de ARACIP (de exemplu, „Raport de activitate al ARACIP” - 2005, 2006 şi 2007, „Raportul final privind experimentarea metodologiilor de evaluare şi asigurare externă a calităţii şi a standardelor pentru autorizare/ acreditare/ evaluare periodică în învăţământul preuniversitar”, „Raportul final privind diseminarea materialelor informative elaborate de ARACIP”, „Raport privind rezultatele evaluării externe pentru autorizarea de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat”,

Programul de formare continuă ,,Asigurarea internă a calității,, Regiunea - Nord - Vest

Programul de formare continuă ,,Asigurarea internă a calității, Regiunea - Sud-Est

http://www.edu.ro/

http://www.ise.ro/


26

„Raport privind rezultatele evaluării externe pentru autorizarea de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat de nivel postliceal”, „Barometrul calităţii educaţiei” - v. http://aracip.edu.ro). Toate cercetările şi rapoartele menţionate indică o resursă umană insuficient formată în domeniul calităţii. Mai mult decât atât, introducerea sistemelor de calitate necesită o intervenţie de tip cultural, o acţiune educativă care va avea ca rezultat final dezvoltarea „culturii calităţii” favorabilă îmbunătăţirii continue, pe baza unor principii recunoscute (centrarea pe beneficiarii de educaţie şi pe rezultate, răspunderea publică a furnizorilor de educaţie, autonomia individuală şi instituţională, importanţa liderilor educaţionali, participare şi parteneriat, inovaţie şi diversificare, abordarea sistemică a educaţiei - v. „Declaraţia de principii a ARACIP” (http://aracip.edu.ro). Existenţa unui sprijin adecvat la nivelul fiecărui CEAC, din partea reprezenatntului sindicatului va facilita implementarea sistemului de management al calităţii la nivelul fiecărei organizaţii şcolare. II. Scopul programului: Abilitarea membrilor CEAC, reprezentanţi ai sindicatului, în managementul şi asigurarea calităţii. III. Obiectivele programului:

O1: Dezvoltarea competenţelor de înţelegere a componenţei, rolului şi rostului Comisiei de Evaluare şi Asigurare a Calităţii (CEAC); O2: Dezvoltarea competenţelor de stabilire a rolurilor membrilor CEAC privind implementarea sistemului de management al calităţii în unitatea de învăţământ; O3: Dezvoltarea competenţelor de autoevaluare a nivelului calităţii educaţiei furnizate de către unitatea de învăţământ; O4: Dezvoltarea competenţelor de identificare a măsurilor de

îmbunătăţire identificate în urma autoevaluării. IV. Concordanţa obiectivelor cu activităţile şi utilitatea din oferta de program IV.1. Concordanţa cu politicile şi strategiile naţionale de dezvoltare a educaţiei stabilite de MECTS Programul va duce la optimizarea managementului şi asigurării calităţii atât la nivel naţional cât şi la nivelul furnizorilor de educaţie, având în vedere şi faptul că

Programul de formare continuă ,,Asigurarea internă a calității, Regiunea - Sud-Vest

http://aracip.edu.ro/



27

mecanismele de asigurare a calităţii creează condiţiile de bază pentru ca sistemul educaţional să poată furniza cunoştinţele, abilităţile şi competenţele necesare pentru creşterea competitivităţii. Acesta se înscrie pe de o parte, în contextul european („Recomandarea Parlamentului şi a Consiliului privind cooperarea europeană în evaluarea calităţii educaţiei şcolare”). Documentul, apărut ca propunere în anul 2000, recomandă ca statele membre să sprijine îmbunătăţirea calităţii educaţiei şcolare, „Raportul european privind indicatorii calităţii învăţării permanente”, publicat în 2002. Acest raport propune un număr de 15 indicatori de calitate aplicabili învăţării permanente, Raportul privind stabilirea principalelor ţinte („Benchmarks”) în educaţia europeană, publicat în 2002, „Standarde şi linii directoare privind asigurarea calităţii în cadrul Ariei Europene a Învăţământului superior” – care creionează un sistem comun de management al calităţii la nivelul învăţământului superior european.

Menţionăm în acest sens şi activitatea Reţelei Europene pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (ENQA), precum şi activitatea ENQA-VET şi recenta Recomandare privind implementarea Cadrului Comun European pentru Asigurarea Calităţii în Educaţie şi Formare Profesională (EQAVET) – care va stă la baza unui sistem comun de asigurare a calităţii în învăţământul

profesional şi tehnic din Europa, corelat cu Sistemul European de Credite Transferabile în Educaţie şi

Formare Profesională (ECVET) şi cu Cadrul European al Calificărilor (EQF). De asemenea, la nivelul sistemului de învăţământ, o dată cu adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu completări şi modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare, s-a creat cadrul general pentru implementarea sistemului naţional de management şi asigurare a calităţii. Existenţa în cadrul CEAC a reprezentanţilor sindicatului reprezentativ produce o valoare adăugată numai dacă fiecare memebru al CEAC îşi cunoaşte rolul şi lucrează în echipă în unitatea de învăţământ în creşterea calităţii serviciilor educaţionale furnizate. IV.2. Concordanţa obiectivelor programului propus cu standardele de formare continuă elaborate de CNFP Programul se încadrează activităţilor operaţionale ce decurg din politicile şi strategiile de dezvoltare a învăţământului stabilite de MECTS, în direcţia formării continue şi are în vedere standardele de formare continuă

Programul de formare continuă ,,Asigurarea internă a calității, Regiunea - Sud


28

. IV.3.Concordanţa programului cu priorităţile de formare la nivel regional şi local

identificate de analiza de nevoi realizată În contextul deconcentrării şi descentralizării serviciilor educaţio-nale, unităţile de învăţământ vor fi direct responsabile de serviciile furnizate. De aceea, implementarea sistemului de management şi asigurare a calităţii va fi o prioritate pentru fiecare organizaţie furnizoare de educaţie. În acest context, rolul CEAC va fi major atît privind

implemnatarea sistemului de management al calităţii, cât şi în autoevaluare.

V.Competenţele formate V.1.Competenţe generale

Utilizarea adecvată a conceptelor specifice calităţii educaţiei; Proiectarea dezvoltării calităţii educaţiei în unitatea de învăţământ; Utilizarea metodelor şi strategiilor adecvate implementării sistemului de

management şi asigurarea calităţii.

V.2.Competeneţe specifice Valorizarea resurselor existente la nivelul unităţii de învăţământ în scopul

creşterii calităţii educaţiei; Soluţionarea situaţiilor neprevăzute apărute în implementarea sistemului de

management şi asigurare a calităţii Utilizarea metodelor şi instrumentelor specifice autoevaluării.

Calendarul programului de formare Etapa I : iunie-septembrie 2011

• 9 cursuri în 8 regiuni de dezvoltare; • Participanți : 260 cadre didactice.

Etapa II: Septembrie 2011-februarie 2012 • 10 cursuri în 7 regiuni de dezvoltare; • Participanți: 288 cadre didactice.

Etapa III: Martie- iunie 2012

Programul de formare continuă ,,Asigurarea internă a calității, Regiunea - Nord - Est

Programul de formare continuă ,,Asigurarea internă a calității, Regiunea - Nord-Est


29

• 9 cursuri în 6 regiuni de dezvoltare; • Participanți: 263 cadre didactice.

Etapa IV: Septembrie 2012-ianuarie 2013 • 8 cursuri în 6 regiuni de dezvoltare; • Participanți: 203 cadre didactice.

Total: 36 de cursuri în cele opt regiuni de dezvoltare cu participarea a 1014 cadre didactice.

Programul de formare continuă ”Asigurarea internă a calității” s-a desfășurat prin

partenerite cu Casa Corpului Didactic din București, Iași, Baia-Mare, Constanța, Tg.-Mureș, Craiova, Slobozia, Arad.


30


31

Capitolul 3. Asigurarea calităţii în eduație și formare profesională în Uniunea Europeană 3.1. Seminarul european „Împreună pentru calitate şi performanţă în

sistemul educaţional romȃnesc” Federația Sindicatelor Libere din Invățământ (FSLI) a organizat împreună cu partenerii săi, Agenția Română de Asigurare a Calității în Invățământul Preuniversitar (ARACIP) și Syndicat National des Enseignements du Second Dégrée Franța (SNES), Seminarul european intitulat „Împreună pentru calitate şi performanţă în sistemul

educaţional romȃnesc”. Seminarul a avut loc la București, între 17 - 19 februarie 2012. Scopul seminarului a fost evaluarea modului în care principalii actori din sistemul educațio-nal pot contribui la creșterea calității pro-cesului educativ.

Seminarul a fost organizat în cadrul proiectului: „Împreună pentru calitate în educaţie! Dezvoltarea resurselor umane din învăţământul preuniversitar prin parteneriat educational”, POS-DRU/57/1.3/S/33057, cofinanţat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN prin

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

La acest seminar a participat din partea Comisiei Europene - Directoratul General Educatie si Cultura, Unitatea VET, doamna Sophie Weisswange, ofiter politic și domnul Sean Feerick, directorul Secretariatului General al EQAVET (Reţeaua Europeană pentru Asigurarea Calităţii în Educaţia şi Formarea

Profesională). Aceștia au prezentat strategia și viziunea organismelor europene asupra implementării Cadrului European de Referință pentru Asigurarea Calității în Educația și Formarea Profesională. În cadrul acestei reuniuni a avut loc de asemenea schimb de

De la stânga spre dreapta: Șerban IOSIFESCU (ARACIP), Simion HANCESCU (FSLI), Sophie WEISSWANGE (Comisia

Europeană), Sean FEERICK (EQAVET), Jean Marie MAILLARD

(SNES)


32

experientă și bune practici privind următoarele elemente cheie în asigurarea calității în educație: A. Regândirea sistemului de educație – lecții învățate pentru factorii de decizie.

Tema a fost dezbătută alături de invitații din: Finlanda – doamna Leena Koski, Consiliul Naţional pentru Educaţie; Italia – domnul Giorgio Allulli, ISFOL; Franţa –

domnul Jean Marie Maillard, SNES (Syndicat National des Enseignements du Second Degre); B. Mecanisme de asigurare a calității – implementarea unor mecanisme de succes. Subiectul a fost dezbatut alaturi de invitații din: Austria – domnul Jouko Luomi, Punctul Național de Referință pentru

Asigurarea Calității în EFP; Romania – domnul Constantin - Şerban Iosifescu, președintele ARACIP. C. Formarea profesională continuă - Formarea adulților, tehnici și metode de lucru.

Tema a fost dezbatută alaturi de invitații din: Spania – domnii Gregorio Gonzalez Roldan, Director al Departamentului Național de Recunoaștere și Certificare a Competențelor; Spania - David Cervera, Director la Ministerul Educației al Comunității Autonome Madrid.

La dezbateri au participat membri ai Colegiului National al Liderilor F.S.L.I., formatorii din cadrul proiectului, specializați în managementul calității în învățamântul preuniversitar și cursanți ai programului de formare continuă „Asigurarea internă a calităţii”.

3.2. Rețeaua Europeană pentru Asigurarea Calității în Educația și Formarea Profesională (EQAVET)

Reţeaua Europeană pentru Asigurarea Calităţii în Educaţia şi Formarea

Profesională (engl. European Quality Assurance in Vocational Education and Training - EQAVET) reunește State Membre, partenerii sociali şi Comisia Europeană și are ca ca principală funcţie coordonarea şi armonizarea sistemelor de asigurare a calităţii în educaţie şi formarea profesională (EFP), în contextul implementării Cadrului European de Referință pentru Asigurarea Calității în EFP (engl. European Quality Assurance Reference Framework for Vocational Education and Taining – EQAVET Framework).


33

Statele Membre ale EQAVET sunt Statele Membre al UE, țările candidate la aderare și statele din Spațiul Economic European (EEA- engl. European Economic Area). Fiecare Stat Membru al EQAVET are câte doi reprezentanți în cadrul rețelei: un reprezentant numit de ministerul/ministerele cu responsabilităţi în domeniul asigurării calităţii, al certificării şi calificărilor din EFP din cadrul Statului Membru; celălalt, reprezintă Punctul Naţional de Referinţă în Asigurarea Calităţii (Fig.1).

Fig.1. Implementarea Cadrului de Referință în statele membre EQAVET. (Figura este preluată din prezentarea d-lui Sean Feerick la seminarul „Împreună pentru calitate şi performanţă în sistemul educaţional romȃnesc”).

Partenerii sociali sunt reprezentanți ai sindicatelor, angajatorilor, întreprinderilor

private, camerei de comerț și industrie și ai furnizorilor de formare. Contribuția lor în cadrul Rețelei EQAVET este importantă atât din perspectiva identificării nevoilor de formare cât și din perspectiva adecvării formării la cerințele angajatorilor.

Un rol important îl au factorii interesați (engl. stakeholders) în menținerea unui dialog permanent cu reprezentanții sistemului de EFP, în implicarea angajatorilor în evaluarea schimbărilor rapide ale cerințelor pieței muncii și a reprezentanțior muncitorilor pentru recunoașterea calificărilor. Factorii interesați sunt cei ce realizează echilibrul între


34

nevoile pe termen scurt ale angajatorilor (greu de transpuns în competențe și cerințe de formare) și perspectiva angajaților axată pe competențe individuale, în contextul LLL (engl. Life Long Learning).

Comisia Europeană prezidează Reţeaua EQAVET şi acţionează în parteneriat cu Statele Membre şi partenerii sociali în vederea asigurării implementării Cadrului de European Referinţă pentru Asigurarea Calității în EFP (Fig. 2).

Fig. 2. Rețeaua EQAVET. (Figura este preluată din prezentarea d-lui Sean Feerick la seminarul „Împreună pentru calitate şi performanţă în sistemul educaţional romȃnesc”).

Rolul rețelei EQAVET se realizează prin:

acordarea de asistenţă Statelor Membre în dezvoltarea unor abordări eficiente care să sprijine implementarea Cadrului Referinţă;

dezvoltarea unei culturi a calităţii care va fi integrată la nivel european şi la celelalte niveluri cu ajutorul Punctelor Naționale de Referință și al celorlalţi membri ai Reţelei;

sprijinirea Statelor Membre și a Comisiei Europene în procesul de monitorizare și implementare a Cadrului de Referință în contextul Strategiei pentru EFP 2020;

sprijinirea procesului de asigurare a calităţii pentru activităţile EQF (Cadrul European al Calificărilor) şi ECVET (Sistemul European de Credite pentru Educaţie şi Formare Profesională).


35

EQAVET este o comunitate de practici, în cadrul căreia membrii şi experţii de la nivel naţional, dezvoltă un sistem comun de management și asigurare a calității, în vederea implementării Cadrului de Referință, prin schimb de informații și de experiență. În procesul de învățare reciprocă sunt identificate rezultate și soluții comune, proces care ilustrează o cultură a îmbunătăţirii calităţii şi un simţ al proprietăţii în implementarea Cadrului de Referinţă pe întreg teritoriul european.

EQAVET respectă principiul subsidiarității, obiectivul acesteia fiind de a susține și a suplimenta acțiunile statelor membre, prin facilitatea cooperării viitoare între acestea, în scopul intensificării transparenței EFP și al promovării mobilității și învățării pe parcursul întregii vieți. Punerea în aplicare a Recomandării se face în conformitate cu legislația și practica națională, aceasta neînlocuind sistemele naționale de asigurare a calității.

Cadrul European de Referință pentru Asigurarea Calității în Educaţia şi Formarea Profesională (Cadrul de Referință), este stabilit prin Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului, din 18 iunie 2009 (Ref. JO al UE, 2009).

Cadrul conține un ciclu de asigurare și îmbunătățire a calității în EFP: planificare, punere în aplicare, evaluare/apreciere și reexaminare/ revizuire pe bază de criterii calitative, descriptori indicatori aplicabili managamentului calității atât la nivelul sistemelui de EFP, cât și la nivelul furnizorilor de EFP (Fig.3). Există trei elemente fundamentale de conținut, utile pentru dezvoltarea sistemelor de calitate: (1) recomandările la nivelul politicilor educaționale – care formează corpul documentului; (2) listele de descriptori indicativi – la nivel de sistem și la nivel de furnizor de EFP – cuprinse în Anexa I a Recomandării; (3) lista indicatorilor – cuprinsă în Anexa a II-a a Recomandării.

Fig. 3. Ciclul calității (ARACIP)


36

Indicatorii Cadrului de Referință, pentru evaluarea calității în cadrul EFP: 1. Relevanța sistemelor de asigurare a calității pentru furnizorii de EFP; 2. Investiția în instruirea profesorilor și a formatorilor; 3. Rata participării la programele EFP; 4. Rata de finalizare a programelor EFP; 5. Rata de plasare după finalizarea programelor EFP; 6. Utilizarea aptitudinilor dobândite la locul de muncă; 7. Rata șomajului în funcție de criteriile individuale; 8. Prevalența grupurilor vulnerabile; 9. Mecanisme de identificare a nevoilor de formare pe piața muncii; 10. Planuri utilizate pentru promovarea unui acces mai bun la EFP.

Cadrul de Referință poate fi considerat un „set de instrumente”, din care Statele Membre pot selecta descriptorii și indicatorii pe care îi consideră cei mai relevanți pentru cerințele sistemului lor specific de asigurare a calității. Scopul stabilirii Cadrului de Referință este de a susține eforturile Statelor Membre, menținând totodată diversitatea abordărilor acestora. Descriptorii și indicatorii sunt propuși în scop de orientare. Aceștia vor fi utilizați strict voluntar, ținând seama de valoarea lor adăugată potențială și în conformitate cu legislația și practica naționale (Ref. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2009).

Ca principii, EQAVET propune: responsabilitatea furnizorilor de EFP pentru calitatea ofertei educaționale; autoevaluarea, realizată anual, la nivelul furnizorului de EFP; autoevaluarea și evaluarea (în toate domeniile) bazată pe criterii clare și

cunoscute; evaluarea pe bază de competențe a rezultatelor educației și formării

profesionale; demonstrarea atingerii competenței și îndeplinirii criteriilor prin

prezentarea de dovezi; un ciclu al calității inspirat din „cercul lui Deming“.

3.3. Politici europene în domeniul educaţiei şi formării profesionale

3.3.1. Cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării („ET 2020″)

Programul de lucru “Educaţie şi Formare 2010″ lansat în 2001 şi urmarea acestuia, Cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării („ET 2020″) adoptată de Consiliu în mai 2009, reprezintă strategia europeană pentru cooperare în domeniul educaţiei şi formării (Ref: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2009).

http://ec.europa.eu/education/lifelong-learning-policy/doc1120_en.htm


37

Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea

europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”) evidențiază că:

“1. Educația și formarea joacă un rol crucial în soluționarea multor provocări socio-

economice, demografice, de mediu și tehnologice cu care se confruntă Europa și

cetățenii săi în prezent și în anii ce vor urma.

2. Investiția eficientă în capitalul uman prin sisteme de educație și formare reprezintă o

componentă esențială a strategiei Europei pentru a asigura niveluri înalte de creștere

economică durabilă, bazată pe cunoaștere, și de ocupare a forței de muncă, ce

reprezintă esența strategiei de la Lisabona, promovând în același timp împlinirea pe plan

personal, coeziunea socială și cetățenia activă.”

Cooperarea europeană în domeniul educației și formării pentru perioada până în

2020 ar trebui să fie instituită în contextul unui cadru strategic care să cuprindă sistemele de educație și formare, din perspectiva învățării de-a lungul vieții. Obiectivele strategice ale cadrului sunt următoarele: 1. Realizarea în practică a învățării de-a lungul vieții și a mobilității; 2. Îmbunătățirea calității și a eficienței educației și formării; 3. Promovarea echității, a coeziunii sociale și a cetățeniei active; 4. Stimularea creativității și a inovării, inclusiv a spiritului întreprinzător, la toate nivelurile de educație și de formare.

Monitorizarea progreselor în direcția unui obiectiv strategic propus asigură o

contribuție esențială în direcția realizării de politici pe baza unor elemente concrete. Consiliul Uniunii Europene invită statele membre să lucreze împreună, cu sprijinul

Comisiei și utilizând metoda deschisă de coordonare, pentru a consolida cooperarea europeană în domeniul EFP în perioada de până în anul 2020, pe baza celor patru obiective strategice, a principiilor, metodelor și a domeniilor prioritare convenite.

În 2020 educația și formarea profesionlă, conform agendei UE pentru EFP (comunicatul Bruges) trebuie să fie:

Atractivă: cu profesori și formatori calificați, metode de învățare inovative, infrastructură de înaltă calitate, relevantă pentru piața muncii;

Accesibilă și flexibilă: orientată spre carieră, să permită trecerea între subsistemele EFP, deschisă pentru construirea rutelor progresive în EFP;

Să sprijine deschiderea internațională a economiei și mobilitatea transnațională;

Inclusivă: atât pentru cei cu potențial înalt cât și pentru cei dezavantajați, sprijinită prin formare profesională continuă LLL;

Să sprijine achiziția de competențe cheie identificate a nivel european;


38

Să aibă sistemul de management și asigurare a calității implementat. Pentru a sprijini îndeplinirea biectivelor strategice prezentate anterior au fost stabilite un set de niveluri de referință ale performanței medii europene, „criterii de referință europene” (Tabel 1).

Țintă 2020 2010

Participarea în cadrul educației timpurii

95% 91,7%

Slabe achiziții în citire, matematică și științe (vârsta 15 ani)

<15% <20% <22,2% <17,7%

Părăsirea timpurie a sistemului de educație și formare

<10% <14,1%

Participarea la învățământul terțiar (30-34 ani)

40% 33,6 %

Participarea adulților la LLL (25-64 ani)

15% 9,1%

Tabel 1. Ținte în educație și formare profesională, orizont 2020. Datele au fost preluate din prezentarea d-nei Sophie Weisswange, din cadrul seminarului ”Împreună pentru calitate şi performanţă în sistemul educaţional romȃnesc”

Acestea nu reprezintă obiective concrete de atins pentru fiecare țară până în 2020,

dar Statele Membre sunt invitate să analizeze modalitățile și măsura în care pot contribui la atingerea colectivă a criteriilor de referință europene.

În cadrul politicii europene privind educația și formarea profesională au fost adoptate până acum programe globale, astfel:

Strategia Lisabona adoptată în anul 2000 este programul global al UE axat pe dezvoltare şi crearea de locuri de muncă;

Procesul Copenhaga a fost dezvoltat din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii, pentru a încuraja indivizii în utilizarea gamei largi de oportunităţi de formare profesională disponibile.

Programul de învăţare pe tot parcursul vieţii prin care Comisia Europeană a integrat diferitele sale iniţiative în domeniul educaţiei şi formării;

Cadrul European de Referinţă pentru Asigurarea Calităţii (Cadrul de Referinţă) cu scopul promovării unui sistem mai bun de educaţie şi formare profesională, punând la dispoziţia autorităţilor instrumente comune pentru


39

managementul calităţii. Cadrul de Referinţă face parte din seria Inițiativelor europene ale căror obiectiv este recunoaşterea calificărilor şi competenţelor dobândite de cursanţi în diferite ţări sau în diferite medii de învăţare, promovând astfel modernizarea, încrederea reciprocă şi mobilitatea în EFP.

3.3.2. Procesul Copenhaga Prima etapă: dezvoltarea unor principii şi instrumente comune

Procesul Copenhaga a fost lansat o dată cu Declarația Copenhaga aprobată la

data de 30 noiembrie 2002 de către miniştrii cu responsabilităţi în domeniul EFP din Statele membre, statele candidate la aderare, statele EFTA-EEA, partenerii sociali europeni şi Comisia Europeană.

Aceştia au convenit asupra priorităţilor şi strategiilor privind promovarea încrederii reciproce, a transparenţei şi recunoaşterii competenţelor şi calificărilor în scopul intensificării mobilităţii şi facilitării accesului la învăţarea pe tot parcursul vieţii. Declaraţia are ca scop îmbunătăţirea cooperării europene în EFP. Aceasta subliniază contribuţia educaţiei şi formării profesionale la provocările identificate în strategia Lisabona:

consolidarea dimensiunii europene a EFP; îmbunătăţirea transparenţei sistemelor de informare şi consiliere; recunoaşterea competenţelor şi calificărilor – inclusiv a educaţiei non-

formale şi informale; promovarea cooperării în domeniul asigurării calităţii.

În urma procesului de la Copenhaga, Consiliul pentru Educaţie a ajuns la un consens politic cu privire la un număr de rezultate concrete, în special:

principii privind identificarea şi validarea educaţiei non-formale şi informale; cooperarea în vederea dezvoltării unui cadru comun de asigurare a calităţii

în EFP; un cadru unic pentru asigurarea transparenţei calificărilor şi competenţelor –

EUROPASS; o rezoluţie privind orientarea/consilierea din perspectiva învăţării pe tot

parcursul vieţii.

Etapa a doua: Consolidarea şi dezvoltarea în continuare a instrumentelor comune

Următoarele reuniuni ministeriale (Maastricht, 2004, Helsinki, 2006, Bordeaux, 2008) au precizat ariile prioritare pentru perioada următoare. Reuniunea de la Bordeaux la sfârşitul anului 2008, a stabilit obiectivele şi direcţiile de acţiune pentru intervalul 2009-2010, pentru implementarea instrumentelor, promovarea cooperării și îmbunătățirea calității sistemelor EFP.


40

La nivel european, priorităţile au inclus Cadrul European al Calificărilor (EQF) şi Sistemul European de credite pentru educație și formare profesională (ECVET).

3.3.3. Principalele iniţiative europene cu relevanţă în domeniul educaţiei şi al formării profesionale

Principalele iniţiative europene cu relevanţă în domeniul educaţiei şi al formării profesionale sunt următoarele:

Cadrul European al Calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții (EQF)

Obiectivul EQF îl reprezintă crearea unui sistem european de interpretare a nivelurilor de calificare şi a cursurilor de educaţie şi formare profesională necesare obţinerii acestor calificări. Elementul central al EQF îl reprezintă descrierea a opt niveluri de referinţă care arată ce ar trebui să ştie cursanţii aflaţi pe un anumit palier de calificare. Un astfel de sistem contribuie la creşterea mobilităţii pe piaţa europeană a forţei de muncă, între şi în interiorul diferitelor sisteme de educaţie şi formare. Acesta îmbunătăţeşte transparenţa şi ajută angajatorii şi instituţiile de educaţie şi formare să evalueze mai uşor competenţele dobândite de cetăţeni. Acest document stabileste principii generale ale calității, aplicabile nu doar învățământului profesional și tehnic, ci și educației generale, formării profesionale continue și învățământului superior. EQF stabilește legătura între cadrele naționale și cadrul european al calificărilor, pe de o parte, și procedurile și sistemele de management și de asigurare a calității educației și formării, pe de altă parte.

Sistemul European de credite transferabile pentru formare profesională (ECVET)

ECVET învățarea pe tot parcursul viieții și mobilitatea la nivel european prin recunoaşterea experienţelor de învăţare în Europa, inclusiv pe cele dobândite în afara mediilor de învăţare formale, inclusiv prin parcurgerea rutelor profesionale proprii.

Europass

Portalul de Internet al Europass include instrumente interactive care permit utilizatorilor să îşi creeze un CV folosind modelul comun la nivel european. Europass vine în sprijinul persoanelor care doresc să-şi găsească un loc de muncă.

Rețeaua Europeană pentru politica de orientare profesională pe tot parcursul

vieții (ELGPN) Activitatea rețelei are în vedere sprijinirea sistemele de asigurare a calității pentru

servicii și produse de orientare profesională, ale Statelor Membre ale UE, în domeniul învățării pe tot parcursul vieții și al ocupării forței de muncă.


41

Carta Europeană a Calității pentru Mobilitate

Carta Europeana a calității pentru Mobilitate este documentul care reglementează asigurarea calităţii pentru stagiile de educaţie şi formare desfăşurate în străinătate. Cadrul de Cercetare European (ERA)

ERA are ca obiectiv dezvoltarea cooperării în domeniul cercetării în EFP la nivel european, pentru dezvoltarea durabilă și competitivitatea Europei.

Arena de Cercetare CEDRA a CEDEFOP (engl. European Centre for the

Development of Vocational Training) Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale sprijină dezvoltarea

politicilor europene de modernizare a EFP și implementarea lor. CEDRA are ca scop dezvoltarea şi împărtăşirea unei noi abordări privind corelarea dintre competenţe şi piaţa muncii. Pentru a-si indelini scopul creează parteneriate și retele de cercetare, care sprijină cercetătorii ce lucrează în domenii înrudite să-și împărtășească rezultatele muncii lor.

EFVET – Forumul European al Educaţiei şi Învăţământului Profesional şi Tehnic

Forumul European al Educației și Învățământului Profesional și Tehnic este o asociaţie profesională creată la nivel european, de către şi pentru furnizorii de educaţie şi învăţământ profesional şi tehnic (ÎPT) din toate ţările europene.

EAEA-Asociaţia Europeană pentru Educaţia Adulţilor

EAEA este o organizație alcătuită din 121 de furnizori de formare în domeniul educației adulților, din 43 de țări. Promovează colaborarea internațională cu toți factorii interesați în domeniul educației adulților și învățarea pe tot parcursul vieții. Oferă sprijin membrilor prin asigurarea accesului la proiecte, publicații și formare.

Reţeaua Europeană de Formare a Formatorilor – TTnet

TTnet este o reţea creată în 1998 de Cedefop, din care fac parte reţelele naţionale. Este destinată actorilor cheie şi factorilor de decizie din domeniul formării şi dezvoltării profesionale a cadrelor didactice şi formatorilor din învăţământul profesional.

3.4. Politici naţionale în domeniul calităţii educaţiei şi formării profesionale

3.4.1 Austria

În Austria, responsabilitățile în domeniul educației sunt împărțite între nivelul Federației și cel al statelor. Prin intermediul Ministerului Federal al Educației, Artelor și


42

Culturii, statul federal este cea care elaborează cadrul legislativ, în timp ce statele membre elaborează legislația necesară implementării acestuia. Responsabilitățile legate de organizarea și funcționarea școli, remunerarea cadrelor didactice, se afla la nivel federal. Statele sprijină municipalitatea în întreținerea școlilor și se ocupa de asemenea de recrutarea cadrelor didactice pentru învățământul obligatoriu. Școlile au o anumită autonomie în domeniul managementului financiar și pot contribui la adaptarea curriculumului la nevoile locale.

Principalele niveluri de școlarizare în învățământul obligatoriu sunt următoarele: Educația timpurie (grădinița) Învățământul primar Învățământul secundar și post secundar non terțiar

Grădinițele se află în responsabilitatea statelor, din punct de vedere al funcționării și organizării. Copii încep grădinița (educația pre-primară) la vârsta de 3 ani iar durata educației pre-primare este de 3 ani, dar numărul de copii cu vârsta mai mică de 3 ani este însă în creștere. Grădinița este opțională, copii sunt înscriși la inițiativa părinților. Începând cu anul 2009, anul preșcolar (copii de 5 ani) este obligatoriu și gratuit.

Ciclul învățământului primar începe la vârsta de 6 ani, este obligatoriu și are drept scop furnizarea educației de bază pentru toți copii. Învățământul secundar, este diferențiat în învățământul secundar inferior (clasele 5-8) și secundar superior (clasele 9-12).

Învățământul secundar superior este nivelul de educație în care începe diferențierea între învățământul general și cel profesional. În acest fel, școala încearcă să răspundă, pe de o parte intereselor diferite ale tinerilor, pe de altă parte cerințelor tot mai nuanțate ale pieței muncii. Astfel, în timp ce unii copii urmează învățământul de tip academic (clasele 9-12), alții au posibilitatea de a urma un an de învățământ pre-profesional (clasa a 9-a), urmând ulterior această rută de dezvoltare.

Pentru implementarea unui sistem comprehensiv privind managementul calităţii în şcolile şi colegiile de Învăţământ Profesional şi Tehnic (ÎPT) din Austria, Directoratul general pentru Educaţie şi Formare Profesională (GD VET) a lansat Iniţiativa privind Calitatea în EFP (QualitätsInitiative BerufsBildung (QIBB-www.qibb.at).

Activităţile specifice inițiativei QIBB au început în 2004, iar până în anul şcolar 2006/07 QIBB a fost deja implementat în toate tipurile de şcoli din cadrul ÎPT, la toate nivelurile sistemului școlar, în aproape toată Austria.

QIBB are la bază activităţile şi rezultatele proiectului Q.I.S. - Quality in Schools (Calitatea în Şcoli; site: www.qis.at), proiect care avea ca scop asigurarea calității pentru şcolile generale, şcolile profesionale şi colegiile ÎPT. Această inițiativă a fost lansată în 1999. Odată cu Q.I.S. a fost iniţiată și dezbaterea publică privind asigurarea calității în şcolile austriece.

QIBB este un element al strategiei naţionale care vizează implementarea Cadrului european de referință pentru asigurarea calității în educaţia şi formarea profesională. QIBB se aliniază la acesta în ceea ce priveşte obiectivele, principiile

http://www.qibb.at/

http://www.qis.at/


43

directoare, priorităţile şi structura sa și satisface criteriile sistemelor de management al calităţii recunoscute la nivel naţional şi internaţional, pentru instituţiile de învăţământ.

Sistemul de management al calităţii promovat are scopul de a proteja şi a dezvolta sistematic atât calitatea învăţământului cât şi calitatea serviciilor de administrare. Sistemul este implementat la nivelul acţiunilor pedagogice (de exemplu: iniţierea, sprijinirea şi facilitarea proceselor de educaţie şi formare care sunt relevante din punct de vedere social), cât şi la nivelul acţiunilor administrative (de exemplu: crearea, asigurarea şi dezvoltarea condiţiilor-cadru necesare pentru predare şi învăţare).

QIBB cuprinde toate nivelurile instituţionale ale sistemului şcolar. Procesele şi instrumentele de asigurare a calităţii nu sunt implementate doar în şcoli. Modelul prevede, de asemenea, că inspecţia şcolară de la nivel regional şi de la nivel federal (GD VET al BMUKK-Ministerul Federal al Educaţiei, Culturii şi Artei) supun unei evaluări şi îmbunătăţiri continue atât activităţile cât și procesele cheie necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor specifice.

Principiile de bază ale activităţii privind calitatea proceselor şi rezultatelor, precum şi instrumentele de management al calităţii aplicate sunt aceleaşi la toate cele trei niveluri (local, regional, federal). Procesul de dezvoltare urmează un cerc continuu de asigurare a calităţii cu cele patru etape: stabilirea de obiective și planificarea (1), implementarea (2), monitorizare și evaluare (3), şi în final analiza, evaluarea, raportarea (4).

Structura şi elementele de bază ale QIBB corespund următoarelor principii de orientare:

orientarea spre rezultate; transparenţa; participare; clasificare; utilizarea metodelor recunoscute pentru managementul calităţii; utilizarea economică a timpului şi resurse financiare; etica referitoare la obiectivele, măsurile de evaluare şi administrarea datelor; integrarea dimensiunii privind egalitatea între sexe.

Evaluarea este realizată sub formă de auto-evaluare (evaluare internă). Domeniile de evaluare sunt stabilite de către fiecare instituţie de învăţământ și sunt adăugate cerințele evaluării de la nivel naţional. O gamă largă de instrumente de evaluare standardizată a datelor, sunt disponibile la nivel central și pot fi accesata prin Internet. Fiecare unitate îşi depune raportul de calitate la un nivel de management superior, o dată pe an. Raportul conţine o analiză a situaţiei, luând în considerare rezultatele evaluării, precum şi un plan de monitorizare cu obiective strategice şi operaţionale. Acordul privind dezvoltarea viitoare a unei organizaţii este realizat sub forma unei discuţii între personalul de conducere de la cele două nivele de management. Această discuţie de stabilire a obiectivelor este menţionată în QIBB, de asemenea, ca o “analiză de management & performanţă” şi are la bază raportul de calitate al organizației.


44

Introducerea şi implementarea QIBB este un efort de cooperare ce implică întregul personal de conducere din sectorul EFP. O condiţie esenţială pentru implementarea cu succes este convingerea împărtăşită că managementul calităţii nu înseamnă doar aplicarea unui set de metode specifice de management, ci ar trebui să fie perceput ca o cultură a calității, care poate evolua doar dacă toate grupurile interesate în procesul de învăţământ participă activ la procesul de asigurare a calității. Punctul Național de Referința pentru asigurarea calității în educație și formare profesională este ARQA-VET (Punctul Naţional de referinţă al reţelei EQAVET). Acesta a fost stabilit, din octombrie 2007, în cadrul OeAD-GmbH (Agenția pentru Cooperare Internațională în Educație și Cercetare). Scopul principal al activității ARQA-VET este promovarea culturii calității in EFP și armonizarea actorilor implicați la nivel național, în context internațional (UE).

Din toamna anului 2009, Evaluarea Colegială (Peer Review) în QIBB (www.peer-review-in-qibb.at) este o ofertă pentru şcoli profesionale şi colegii în cadrul QIBB. Procedura şi metodologia de Evaluare Colegială în QIBB se bazează pe procedura standard europeană pentru utilizarea evaluărilor colegiale în formarea profesională iniţială (www.peer-review-education.net), care a fost dezvoltată în câteva Proiecte Leonardo da Vinci. Procedura europeană de Evaluare Colegială a fost testată şi adaptată pentru QIBB într-un proiect pilot austriac cu şcoli şi colegii ÎPT.

Evaluarea Colegială este un instrument de evaluare care are ca scop dezvoltarea calităţii şi dezvoltarea şcolară. Un proces de Evaluare Colegială este efectuat de către un grup de experţi externi, aşa-numiţi colegi, care sunt invitaţi să evalueze calitatea din diverse domenii ale şcolii sau colegiului ÎPT gazdă (Fig.4). Colegii sunt adesea numiţi “prieteni critici”.

Fig. 4. Modelul de evaluare colegială în 5 etape. Figură preluată din prezentarea d-lui Jouko Luomi, ARQA-VET, Austria

http://www.peer-review-in-qibb.at/



45

Modelul de evaluare colegială în cinci etape include:

etapa 0 - aplicarea;

etapa 1 - pregatire (invitarea colegilor, autoevaluare urmată de întocmirea raportului de calitate, pregatirea vizitei);

etapa 3 - peer raport (elaborarea schiței raportului, comentariile din partea școlii/ furnizorului de formare);

etapa 4 - operaționalizarea planurilor (formularea țintelor, identificarea resurselor, elaborarea planului și implementarea; planificarea următoareă evaluări colegiale).

Evaluarea colegială creşte sinergiile: organizaţia gazdă obţine o perspectivă externă şi este motivată în dezvoltarea calităţii. În paralel, colegii la rândul lor obţin o multitudine de sugestii interesante pe care le pot aduce acasă în propria instituţie ca o contribuţie la dezvoltarea calităţii. În acest sens, Evaluarea Colegială poate fi văzută nu doar ca un instrument de evaluare, ci de asemenea ca o măsură a profesionalizării activității în școală. Mai multe informaţii despre Evaluarea Colegială în QIBB sunt oferite de ARQA-VET (Punctul Național de Referinţă din Austria pentru Asigurarea Calităţii în EFP; www.arqa-vet.at) prin Evaluare Colegială pe website-ul QIBB www.peer-review-in-qibb.at.

Un alt exemplu de implicare a factorilor interesați este proiectul VET-CERT, unul dintre proiectele EQAVET-Leonardo da Vinci (www.vet-cert.at): Certificarea, o cale spre asigurarea calității. Scopul proiectului este profesionalizarea managerilor din domeniul asigurării calității în formarea inițială și continuă, prin elaborarea de recomandări vizând profilul competențelor, conținutul și metodologia programelor de formare. Prin certificarea competențelor este dezvoltat un model, în care competențele dobândite de către personalul din domeniul asigurării calității vor fi recunoscute printr-un proces transparent.

3.4.2. Finlanda În Finlanda Ministerului Educației și Culturii (MCE) este responsabil pentru dezvoltarea strategică şi pentru asigurarea cadrului normativ în educaţia şi formarea profesională (EFP). Cu toate acestea autonomia locala este extinsă, administrația la nivel local fiind asigurată de municipalitate pentru nivelele pre-primar, primar și secundar superior. Școlile au autonomie în proiectarea educației și a curriculumului.

MCE colaborează cu Consiliul Naţional Finlandez al Educaţiei - FNBE (engl. Finnish Board of Education) în elaborarea politicilor de dezvoltare, conținuturilor educației și metodologiei didactice pentru nivelul primar, secundar superior și educația adulților. Administrarea la nivel național urmărește în principal, asigurarea finanțării sistemului și informarea.

Sistemul educațional finlandez include: învățământul preprimar (copii de la 1 la 6 ani); învățământ primar (clasa pregătitoare și clasele 1-9);

http://www.arqa-vet.at/


http://www.vet-cert.at/


46

învățământ secundar (clasele 10-12); învățământ terțiar.

Educația obligatorie începe la vârsta de 7 ani și durează 9 ani. Deși nu este obligatorie, clasa pregătitoare este urmată de cei mei mulți dintre copii în mod voluntar. Educația obligatorie se numește educație de bază și este precedată de un an de educație pre-primară. La nivelul de educație pre-primară copii se înscriu în mod voluntar.

Nivelul secundar poate fi parcurs în învățământul general sau în învățământul profesional. Elevii la acest nivel au de obicei vârsta cuprinsă între 16 și 19 ani, dar, uneori, au și vârste mai mari, mai ales în învățământul profesional.

Educația terțiară este oferită de universități și politehnici (acelea care conduc la formare profesională). În Finlanda, instituțiile de învățământ superior sunt finanțate de stat și sunt autonome.

Educația adulților este organizată pentru orice nivel de învățământ. Formarea se poate finaliza cu calificări, sau este urmată doar în scopul dezvoltării personale.

Obiectivele naționale pentru educație și formare profesională (EFP), structura calificărilor şi competenţele de bază incluse în acestea sunt determinate de către guvern. Ministerul Educaţiei este responsabil pentru dezvoltarea strategică şi pentru asigurarea cadrului normativ. De asemenea, ministerul stabilește detaliile cu privire la calificarea şi nivelul de formare, acordă licența pentru furnizarea de EFP.

Agenţia naţională responsabilă de dezvoltarea învăţământului în Finlanda este FNBE (Finish National Board of Education) care are patru domenii principale de activitate: dezvoltarea învăţământului (elaborarea planurilor de învăţământ), evaluarea rezultatelor învăţării, servicii de informare şi servicii educaţionale și este subordonat Ministerului Educației și Culturii.

Sistemul de finanțare bazat pe performanță a intrat în vigoare din anul 2002 și cuprinde următoarele indicatori din cadrul următoarelor domenii:

Eficiența: rata de trecere a absolvenților de la formare la un loc de muncă; Procese: ratele de abandon și de finalizare a studiilor; Profesori: cât de bine sunt formați profesorii și ce formare aprofundata mai pot

primi; Financiar: situația financiară a organizației.

Sistemul național de management și asigurare a calității în EFP cuprinde deci: Consiliul Național pentru EFP, managementul calității pentru furnizorii de EFP și evaluarea externă a EFP, pe baza unor mecanisme agreate împreună cu partenerii sociali. Fiecare instituție de învățământ poate alege propriul sistem de management al calității și procesul de autoevaluare. În Finlanda procesul educațional este descentralizat și nu există inspectorate școlare.

Managementul calității este o parte importantă a sistemului de învățământ, dar este în același timp și parte a activității de fiecare zi și este orientată spre cerințele beneficiarilor. Strategia de asigurare a calității în Finlanda este fundamentată pe principii precum încrederea, deschiderea și transparența, excelență și uniformitatea calității. În


47

egală măsură, asigurarea calității valorizează inovația, învățarea reciprocă și implicarea tuturor celor interesați. Evaluarea unităților de învățământ se face în funcție de performanță, pe baza unor date foarte precise, iar informațiile finale sunt făcute publice. De exemplu, indicatorii de bază care demonstrează nivelul de performanță în sistemul VET sunt:

Impactul educației (cu o pondere de 90%) cuantificat în raport cu rata de angajare a absolvenților, rata de intrare în învățământul superior, sau nivelul abandonului școlar;

Calitatea personalului (cu o pondere de 10%), evaluat în funcție de nivelul competențelor profesionale și cel al implicării în programe de dezvoltare profesională.

FNBE este Punctul Național de Referință al Reţelei EQAVET în Finlanda şi, împreună cu factorii interesați (sindicate, întreprinderi, departamente din minister, angajatori, furnizori de formare, asociații ale profesorilor, ale studenților), dezbate la nivel fiecărui sector ocupațional și elaborează unități de calificare, în conformitate cu activitățile de la locul de muncă și cu cerințele de calificare de la nivel național. Evaluarea colegială la nivel național în Finlanda utilizează criterii elaborate în baza criteriilor de evaluare de la nivel european, iar din 2009 a fost implementat proiectul Leonardo da Vinci ”Peer Review Impact”, având durata de doi ani.

Fig. 5. Modelul de evaluare colegială. Figura preluată din prezentarea d-nei Leena Koski, FNBE, Finlanda.

Etapa 0 – Asigurarea

precondițiilor favorabile

Ghid general

Ghid

Ghid

Ghid

Ghid Ghid

Ghid


48

3.4.3. Franța Sistemul de învăţământ francez este, conform tradiției, puternic centralizat.

Ministerul Educaţiei are în competența sa definirea strategiilor, politicilor, cadrului şi programelor de învăţare şi de predare, asigurând recrutarea personalului şi managementul activităţilor de formare. Ministerul este deci responsabil pentru dezvoltarea curriculumului naţional, pentru examene şi eliberarea diplomelor, pentru recrutarea, formarea şi selecția cadrelor didactice, a celor care urmează să devină funcționari publici, recrutează și formează inspectorii. Inspectorii răspund de controlul calității educației din sistemul de învățământ .

Mai mult, structura Ministerului, cu numele de “Consiliul Superior pentru Evaluare” evaluează performanţele şi activităţile profesorilor, pentru întreg domeniul formării profesionale la nivel secundar. Prin procesul de descentralizare inițiat în anul 1980 autoritățile locale au dobândit atribuții semnificative în administrarea școlilor (construcție și întreținere, transport, asigurarea de resurse de învățare etc).

Sistemul francez de învățământ include: învățământul preșcolar – fr. Ecole maternelle (vârste de la 2 la 6 ani); învățământul primar (clasele 1-5); învățământ secundar (clasele 6-12).

Franța are o lungă tradiție în educația preprimară, aceasta fiind organizată pentru copii cu vâste cuprinse între 2/3 ani și 6 ani. În ultimii 20 de ani majoritatea copiilor frecventează acest nivel de școlaritate de la 3 ani, chiar dacă este opțional. Acest nivel se află sub coordonarea Departamentului Educației Naționale și împreună cu școlile elementare formează nivelul primar de educație.

Învățământul obligatoriu este organizat în Franța pe niveluri, pentru copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 16 ani. Învățământul primar este organizat în școlile elementare pentru copii cu vârste între 6 și 11 ani. Este începutul educației obligatorii, gratuit pentru cei care urmează învâțământul public.

Învățământul secundar inferior – este organizat în colegii și are o durată de 4 ani (între 11 și 15 ani). La finalul acestui nivel elevii pot dobândi o diploma (brevet), accesul la nivelul superior nefiind însă condiționat de obținerea acesteia. La sfîrșitul acestui nivel (la vârsta de 15 ani) școala recomandă, în baza rezultatelor și intereselor elevilor, continuarea studiilor în învâțământul general, tehnologic sau profesional. Toate aceste tipuri de școli au o durată de trei ani și pregătesc elevii pentru bacalaureat, care reprezintă examenul de final al nivelului de învățământ secundar superior.

Învâțământul secundar superior este deci organizat pentru copii cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani. Învâțământul general de la acest nivel pregătește elevii pentru studii superioare de lungă durată, cel tehnologic pentru studii superioare tehnologice iar cel profesional pentru piața muncii sau chiar pentru continuarea studiior în învâțământul superior. Elevii din învățământul profesional pot obține un certificat de aptitudini


49

profesionale, după studii cu durata de doi ani, după care se pot angaja, sau după încă doi ani de studiu pot obține bacalaureatul profesional.

În ultimii ani în Franţa au fost adoptate numeroase iniţiative pentru introducea standardelor de calitate în sistemul de învățământ. Spre exemplu, pentru a cheltui mai înţelept banii publici și pentru a face acţiunile publice mai eficiente la nivel național, din 1 august 2001 a fost legiferată o “cultură a rezultatelor”. Conform acesteia, bugetul general naţional este acum defalcat în funcţie de misiuni, programe şi măsuri, astfel încât indicatorii de performanţă pot fi mai uşor elaboraţi şi utilizaţi.

În același timp, în Franța există o reală preocupare pentru analiza statistică şi pentru realizarea de studii pentru a evalua eficienţa politicilor implementate, cât și pentru decizia bazată de evidențe. Principalele instituții implicate în astfel de activități sunt Departamentul de Cercetare, Sondaje şi Dezvoltare a Statisticii (DARES) din cadrul Ministerului pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Evaluare şi Prognoză, în Departamentul pentru Performanţă (DEPP) al Ministerelor Educaţiei, Învăţământului Superior şi Cercetării, şi în Centrul pentru Studii de Calificare şi Cercetare (CEREQ).

Preocupări pentru asigurarea calității există și la nivel regional. Astfel, consiliile regionale, care se ocupă de ucenicie şi de formarea profesională pentru tineri şi adulţi, au adoptat “carta calităţii”. Concret, această cartă se concretizează în documente care acoperă diverse aspecte de formare precum: îmbunătăţirea ofertei pentru ucenici prin plasarea lucrătorilor la locuri de muncă în calificările adecvate; creşterea calităţii serviciilor oferite de instituțiile de formare; monitorizare şi ajutor în găsirea unui loc de muncă. Documentele sunt aprobate de organismele profesionale care reprezintă diverse sectoare de activitate, sau de furnizorii de formare care încheie acorduri contractuale cu regiunea.

La nivelul furnizorilor de formare, un număr de „mărci de calitate” au fost introduse în Franţa la începutul anilor 1990, în vederea certificării calităţii organizaţiilor de formare şi a formatorilor.

3.4.4. Italia

În Italia statul reglementează principiile fundamentale ale educației, problemele generale și standardele minime ale sistemului național de învățământ. În general, competențele în domeniul educației sunt împărțite între stat și regiuni. Sistemul de educație și formare profesională se află în competența exclusivă a regiunilor. Sistemul de educație în Italia este organizat conform principiului autonomiei școlilor, astfel încât acestea răspund de organizarea procesului de învățare, a activităților de cercetare și dezvoltare. Sistemul italian de învățământ cuprinde următoarele cicluri:

învățământul preșcolar (copii cu vârste între 3 și 6 ani) învățământ primar (clasele 1-5) învățământ secundar inferior (clasele 6-8) învățământ secundar superior (clasele 9-12).


50

Învățământul obligatoriu are durata de 10 ani (copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 16 ani) și cuprinde 5 ani de învățământ primar, 3 ani învățământ secundar inferior și primii doi ani din învățământul secundar superior. Educația obligatorie poate fi de asemenea realizată prin cursuri cu durata de 3-4 ani din cadrul sistemului de educație și formare profesională de la nivel regional. Nivelul de educație secundar superior are o durată de 5 ani ți poate fi urmat fie învățământul general fie în cel profesional.

Diversitatea celor două subsisteme de educație de nivel secundar superior (unul în coordonarea Ministerului și altul în coordonarea Regiunilor, primul alcătuit în principal din școli publice celălalt din școli particulare, organizații permanente sau furnizori de formare flexibili) au condus la creșterea interesului în identificarea de noi căi de asigurare a calității educației. Principiile și modelele de asigurare a calității sunt identice, diferă doar instrumentele utilizate. Pentru centrele de EFP, aflate în coordonarea regiunilor, a fost introdus un mecanism de acreditarea. Criteriile pentru acordarea acreditării se referă la managementul organizației, situația financiară, eficiența și eficacitatea activităților desfășurate și la parteneriatul local.

Sistemul de educație în Italia a fost centralizat, dar în prezent autonomia școlilor este în creștere. Sistemele de asigurare a calităţii aplicate de Italia în educaţie şi formarea profesională se referă în principal la calitatea ofertei. Până în 2006, asigurarea calităţii a fost considerată în principal ca un control al calităţii, mai degrabă decât ca o formă de îmbunătăţire a calității. Prin urmare, practicienii au considerat atenţia acordată calităţii ca o constrângere mai mult decât o oportunitate.

În ceea ce privește domeniul asigurării calităţii în EFP, principalul organism responsabil este Institutul pentru Dezvoltarea Formării Profesionale a Muncitorilor. (ISFOL), care sprijină activitatea Ministerului Muncii, Ministerul Educaţiei şi Administraţiilor Regionale în domeniul EFP. Datele statistice sunt furnizate de Oficiul Naţional Italian de Statistică, ISTAT. Câteva autorități regionale au organizat rețele școlare în domeniul asigurării calității și există școli care participă voluntar la acestea. Multe școli practică de asemenea autoevaluarea și câteva sunt certificate conform ISO, EFQM. Se află de asemenea în fază pilot evaluarea peer-review. Conform noii reforme a educației, Ministerul Educației va stabili indicatorii pentru evaluarea externă și internă, în concordanță cu Cadrul european de referință.

Un rol important în dezbaterea reformelor adoptate, în planificarea sistemului de EFP la nivel regional, adaptarea acestuia la nevoile pieței muncii, în domeniul formării continue (prin fondurile interprofesionale) și în implementarea unui nou sistem de acreditare și calificare o au partenerii sociali. Ei au astfel o contribuție semnificativă în etapele de planificare, evaluare și revizuire, ale cercului calității. Sindicatele angajatorilor împreună cu Ministerul Educației coordonează proiect de implementare a sistemului de asigurare a calității în școli.

Punctul Național de Referinţă Italian pentru Asigurarea Calităţii în EFP a fost înfiinţat la nivelul ISFOL. Partenerii sociali sunt de asemenea membrii ai PNR. Atribuţiile punctului de referinţă naţional sunt legate de următoarele domenii:


51

formarea inițială, continuă; certificare și calificare; asigurarea calității în EFP; analiza nevoilor pieței muncii; formarea formatorilor; realizarea de statistici în VET; îmbunătățirea calității în VET; politici de ocupare.

Reprezentanţii Ministerului Educaţiei şi cei ai Ministerului Muncii, subdiviziunile lor regionale, organismele de formare, şcolile, sindicatele şi întreprinderile participă la Punctul Naţional de Referinţă din Italia. Activităţile de asistenţă tehnică includ elaborarea “Cărţii de Calitate a Formării Profesionale Iniţiale” (un document care descrie cerinţele privind calitatea pentru activităţile de formare iniţială), precum şi elaborarea şi experimentarea unui ghid de auto-evaluare.

3.4.5. Spania

Spania este o monarhie constituțională cu un parlament bicameral, Cortes sau Adunarea Națională. Puterea executivă include Consiliul de Miniștri prezidat de Președintele Guvernului. Spania este, în prezent, statul autonomiilor, formal unitar, dar, de fapt, funcționând ca o federație de Comunități Autonome, fiecare cu puteri și legi diferite. Sistemul spaniol de învățământ nu este împărțit în trimestre sau semestre, anul școlar fiind abordat ca un tot unitar (din septembrie și până în iunie), având 2 vacanțe, de iarnă și de vară. După-amiaza nu sunt ore, dar anumite școli oferă workshopuri opționale. Sistemul educațional public spaniol se divide in 3 cicluri distincte:

Educația elementară: 6 clase de la 6 la 12 ani (clasele 1-6); Educația secundară: 4 clase de la 12 la 16 ani (clasele 7-10); Bacalaureatul (bachillerato): 2 clase de la 16 la 18 ani (clasele 11-12).

După finalizarea educației secundare (la sfârșitul clasei a 10-a), elevii pot părăsi școala cu un certificat de absolvire a ciclului secundar, sau pot continua educația la liceu pentru doi ani și să obțina titlul de "Bachiller" - “Bacalaureat”. În cadrul ciclului secundar, cele mai multe obiecte de studiu sunt obligatorii: Științe naturale, Științe sociale, Educație plastică și vizuală, Limba și literatura spaniolă, Limbi străine (de obicei Limba Engleza), Matematică, Muzică etc.

În cadrul ciclului de bacalaureat, clasa a 11-a, obiectele obligatorii sunt Limba și Literatura Spaniolă I, Limbi străine I (de obicei Limba Engleza), Filosofia și Educație Fizică. În clasa a 12-a, obiectele obligatorii sunt Limba și Literatura Spaniolă II, Limbi străine II (de obicei Limba Engleză) și Istoria. În ambele clase de bacaureat, elevii trebuie să-și aleagă, în funcție de specializarea universitară pe care doresc să o urmeze, alte trei obiecte dintre


52

Fizică, Chimie, Biologie, Matematică, Latină, Greacă sau alte obiecte aflate în curricula optională.

Pentru a avea acces la un post de cadru didactic într-un centru public, mixt sau privat, în educația secundară obligatorie, trebuie să fi absolvit cursuri care să iți ofere un titlu universitar și apoi să realizezi un Master în educație secundară cu durata de de un an. Pentru a avea acces la un post de cadru didactic într-un centru public, mixt (concertado) sau privat în sectorul educației preșcolare (0-6 ani) și în educația primară (6-12 ani), trebuie sa paticipe la cursuri pentru obținerea gradului didactic (durata de 4 ani). La cursurile de obținere a gradului didactic pot participa acele cadre didactice care au: bacalaureat (cu selectivitate); titlu universitar sau echivalent; examen de admitere în UCM pentru persoane cu vârstă mai mare de 25 de ani; ciclu formativ de grad superior.

Acest master include un Modul general, un Modul specific și un Modul de practică. Modulul general este un modul comun pentru toate specialitățile și are ca obiectiv să ofere profesorilor din învățământul secundar (gimnazial și liceal) formare profesională, învațarea limbilor străine și cunostințe cu caracter psiho-pedagogic de care are nevoie în viitoarea sa profesie. Se studiaza 3 discipline:

1. Învățare și dezvoltarea personalității; 2. Procese și contexte educative; 3. Societate, familie și educație.

Modulul specific se compune din 3 discipline. Organizarea fiecărei discipline se face în funcție de caracteristicile fiecărei specialități.

1. Complementare în formarea de specialitate; 2. Învățarea și învățământul disciplinelor corespondente; 3. Inovația în educație și inițierea în cercetare în educație.

Modulul practic include practica de specialitate într-un centru educativ gimnazial (școală) și activități specifice unui master. Practica în școală este de 12 săptămâni, în general în orarul de dimineață și se realizează în două etape: o săptămână în luna ianuarie și restul de săptămâni în lunile martie-iunie. Obiectivul este de a-i oferi studentului informațiile necesare pentru viitoarea practică profesională, fami-rializandu-l cu aspectele administrative și organizatorice ale școlii, proiectul educativ, programarea anuală, planificarea procesului de învățământ, inițierea profesorilor, activități de tutoriat etc. Activitățile specifice de master sunt o sinteză a formării primite, trebuind să reflecte competențele dobândite în relație cu specialitatea aleasă.

OCDE a realizat o amplă cercetare internațională privind predarea și învățarea, iar unele dintre concluziile Raportului TALIS privind Spania sunt: 1/3 dintre profesorii de gimnaziu au peste 50 de ani; sunt mai multe profesoare decât profesori, dar mai puține directoare de școală; sprijinul administrativ pentru profesori în Spania este similar cu madia din OCDE, dar

sprijinul pedagogic este inferior; Autonomia directorilor și a centrelor educaționale (școli) privind selecționarea

profesorilor sunt limitate în Spania;


53

Profesorii spanioli participă la activități de formare permanentă; Profesorii înclină spre a considera munca lor mai mult ca pe un sprijin și o îndrumare

pentru învățare, decât ca pe o transmitere de cunoștințe, dar sunt frecvente în rândul profesorilor activitățile de predare structurate pentru clasă în ansamblul său, decât munca adaptata la nevoile individuale ale elevilor;

Profesorii dedică parte din timpul lor de muncă pentru menținerea ordinii și sarcinilor administrative;

În Spania este intens “schimbul de idei” între profesori, dar este foarte limitată “colaborarea profesională” între aceștia.

3.4.6 România

În România, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) elaborează şi implementează politica naţională în domeniul învăţământului preuniversitar. Instrumentele de asigurare a calității în EFP s-au implementat la nivel normativ, prin ordin de ministru (Ordin nr. 4889/2006 privind generalizarea instrumentelor de asigurare a calității în IPT – înlocuit cu Ordinul nr. 6308/2008), care au implementat Manualul de autoevaluare și Manualul de inspecție.

Începând cu anul 2005 în România a fost creat un cadru național unitar pentru asigurarea calității, pentru tot ce înseamnă educație și formare profesională în învățământul superior și în cel preuniversitar, odată cu aprobarea Legii calității educației prin Ordonanța de Urgență Nr. 75/12 iulie 2005, la rândul ei aprobată prin Legea Nr. 87/2006, în concordanță cu înițiativele și documentele europene.

Pentru evaluarea externă a calităţii au fost înfiinţate două agenții la nivel național, Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS) și Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP). Pentru nivelul preuniversitar Ministerul Educației, prin structurile sale, este responsabil de controlul și implementarea măsurilor de asigurare și îmbunătățire a calității recomandate de ARACIP, iar inspectoratele şcolare şi direcțiile de resort din Ministerul Educației exercită controlul și monitorizarea calității (împreună cu ARACIP).

Pentru învățământul preuniversitar, înființarea ARACIP a introdus în evaluarea instituțională echitate (între scolile publice și cele private, între diferitele niveluri și forme de învățământ), rigoare (induse prin evaluarea bazată exclusiv pe standarde), transparenţă (prin utilizarea unor standarde și metodologii publice, atât la evaluarea internă cât și la cea externă) şi obiectivitate (întrucât funcționarea ARACIP este reglementată separat de funcționarea generală a sistemului, iar evaluările realizate nu se supun altor constrângeri în afara celor legale). România este printre puținele țări membre ale Uniunii Europene, care și-a definit un sistem de calitate pentru învățământul preuniversitar general. De asemenea, sistemul de management al calității promovat de ARACIP are la bază principiile EQAVET, urmărește implementarea Cadrului de referință și să contribuie la atingerea colectivă a


54

criteriilor de referință europene, alături de celelalte State Membre. Această preocupare este reflectată și în strategia elaborată pentru perioada 2011-2015 (Reclădirea încrederii în şcoala româneasca, pe baza unei creşteri reale şi susținute a calităţii educaţiei oferite de instituţiile publice şi private de nivel preuniversitar). Procesele şi instrumentele de asigurare a calităţii nu sunt implementate doar în şcoli ci și la nivelul ARACIP.

Legea calității definește un sistem de calitate comprehensiv, reglementând următoarele aspecte: conceptele generale legale de asigurarea și evaluarea calității, metodologia asigurării calității educației, asigurarea internă a calității, evaluarea externă a calității educației și acreditarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor de studiu.

Cel mai important conținut al capitolului din lege referitor la metodologia asigurării calității educației este setul de domenii și criterii, care trebuie avute în vedere în asigurarea și evaluarea calității. Pentru aceste domenii și criterii au fost construite standarde, instrumente și proceduri. Legea stabileste următoarele domenii și criterii:

A.Capacitatea instituțională, definită prin următoarele criterii:

a) structurile instituționale, administrative și manageriale;

b) baza materială;

c) resursele umane.

B. Eficacitatea educațională, concretizată prin următoarele criterii:

a) conținutul programelor de studiu;

b) rezultatele învățării;

c) activitatea de cercetare stiințifică sau metodică, după caz;

d) activitatea financiară a organizației.

C. Managementul calității, care se concretizează prin următoarele criterii:

a) strategii și proceduri pentru asigurarea calității;

b) proceduri privind inițierea, monitorizarea și revizuirea periodică a programelor și

activităților desfăsurate;

c) proceduri obiective și transparente de evaluare a rezultatelor învățării;

d) proceduri de evaluare periodică a calității corpului profesoral;

e) accesibilitatea resurselor adecvate învățării;

f) baza de date actualizată sistematic, referitoare la asigurarea internă a calității;

g) transparența informațiilor de interes public cu privire la programele de studii si, după

caz, certificatele, diplomele și calificările oferite;

h) funcționalitatea structurilor de asigurare a calității educației, conform legii.


55

Aceste domenii și criterii sunt comune sistemului național de învățământ, sunt valabile atât în învățământul superior, cât și în cel preuniversitar, atât în învățământul public, cât și în cel privat.

Principalele momente ale elaborării sistemului național de management și de asigurare a calității la nivelul ARACIP au fost: Adoptarea “Declaraţiei de principii” în noiembrie 2005. Elaborarea (la începutul lui 2006), a documentului “Repere conceptuale și

metodologice privind sistemul naţional de management şi de asigurare a calităţii educaţiei”, prin care se adâncesc și se explicitează definițiile principalelor concepte asociate managementului și asigurării calității și se prefigurează structura și forma standardelor și a metodologiilor asociate.

Elaborarea și aprobarea Standardelor de autorizare și a Standardelor de acreditare, precum și a Metodologiei de evaluare asociate. Prima formă a fost adoptată în aprilie 2006 și pilotată până în septembrie, iar forma finală a fost adoptată în ianuarie 2007. Concomitent, au fost definitivate și instrumentele de evaluare externă.

Paralel, a fost reglementată activitatea evaluatorilor externi (prin doua Ordine de Ministru și a fost inaugurat (în ianuarie 2007) Registrul ARACIP al experților în evaluare și acreditare.

Elaborarea, la sfârsitul lui 2006, a Strategiei ARACIP până în 2010. Diseminarea unor materiale informative privind legislația calității – ghiduri, pliante și

afise – care au ajuns în fiecare unitate școlară . Stabilirea și aprobarea tarifelor de evaluare externă – prin Hotărâre de Guvern. Inițierea procedurilor de evaluare în vederea autorizării și acreditării, începând cu luna

mai 2006 – pentru învățământul privat – și ianuarie 2007 – pentru învățământul public. Elaborarea, dezbaterea publică și adoptarea standardelor de referință (de calitate

propriu-zise) – aprobate prin Hotărâre de Guvern în noiembrie 2008. Compatibilizarea sistemului de calitate promovat pentru EFP (2008, prin Ordin de

Ministru). Elaborarea și obținerea finanțării pentru trei proiecte strategice ale ARACIP, finanțate

din FSE prin POSDRU – prin care s-au elaborat standarde specifice pentru fiecare nivel de învățământ și tip de scoală, s-a elaborat o metodologie de evaluare externă, pilotată pe 1000 de unități scolare, s-au format circa 1000 de formatori și evaluatori, circa 1000 de inspectori și persoane care lucrează în aparatul Ministerului Educației, s-au elaborat și distribuit în fiecare unitate școlară peste 25 de materiale de informare – unul dintre rezultate fiind acest manual de evaluare internă.

Elaborarea și publicarea Strategiei ARACIP 2011 – 2015 “Recâștigarea încrederii în educație”, pe baza unei cresteri reale și susținute a calității educației oferite de instituțiile publice și private de nivel preuniversitar. Prin punerea în aplicare a acestei strategii, ARACIP urmărește să contribuie, în mod specific, la realizarea unor ținte formulate prin documente programatice asumate la nivel european și național.


56

Domeniile, subdomeniile și indicatorii, comuni pentru standardele de autorizare, standardele de acreditare și pentru standardele de referința, au fost stabilite în urma unui intens proces de dezbatere publică.

În martie 2006, a fost creat Grupul Național de Asigurare a Calității în Educația și Formarea Profesională (GNAC), ca Punct Național de Referință al rețelei EQAVET.

GNAC este o structură informală care grupează reprezentanți ai tuturor instituțiilor implicate în asigurarea calității educației și formării profesionale. Membrii rețelei GNAC sunt:

Autoritatea Naţională pentru Calificări (ANC) - institutie publica cu personalitate juridica, aflata in subordinea MECTS, care are printre atribuții elaborarea, implementarea şi actualizarea Cadrului Naţional al Calificarilor;

Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP) - este instituţie publică de interes naţional, în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, cu personalitate juridică şi cu buget propriu de venituri şi cheltuieli care realizează evaluarea externă a calităţii educaţiei oferite de instituţiile de învăţământ preuniversitar, precum şi autorizarea, acreditarea şi evaluarea periodică a acestora;

Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT) - organ de specialitate în subordinea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, instituție publică cu personalitate juridică, înființată cu scopul de a continua reforma învățământului profesional și tehnic (IPT).

Centrul Național de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar (CNFP) - în cadrul Direcţiei Formare Continuă a Personalului din Învățământul Preuniversitar din structura MECTS și are drept scop asigurarea calităţii programelor de formare a personalului didactic, didactic auxiliar şi a cadrelor de conducere, îndrumare şi control din învăţământul preuniversitar pe baza standardelor şi a politicilor naţionale;

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care asigură conducerea sistemului de învăţământ;

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS) - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică. MMFPS are rol de sinteza şi de coordonare a aplicării strategiei şi politicilor Guvernului în domeniile: muncii, familiei, egalităţii de şanse şi protecţiei sociale.

GNAC și-a asumat următoarele funcții de bază:

facilitarea coordonării interinstituționale dintr-o perspectivă integrată a sistemului de EFP;

informarea părților interesate relevante asupra activităților EQAVET;

facilitarea implementării programului de lucru al EQAVET;


57

sprijinirea transpunerii EQAVET în context național și promovarea acestuia;

susținerea vizitelor de învățare colegială (peer learning) și a altor instrumente de învățare și schimb de experiență la nivel european;

formularea de propuneri și recomandări către părțile interesate cu privire la implementarea EQAVET.


58


59

Capitolul 4. Asigurarea calității educației în unitățile de învățământ preuniversitar din România 4.1. Conceptele și principiile educației de calitate asumate de ARACIP

Conceptul de calitate are o puternică încărcătură culturală, fiind dependent de

valorile promovate de indivizi, grupuri și la nivelul societății în ansamblu. Calitatea educației este definită, promovată, asigurată și evaluată pe baza valorilor exprimate la nivel social, al

sistemului scolar, al școlii și al comunității.

Pentru a dezvolta și a ne dezvolta trebuie să clarificăm, la nivelul unității școlare, ceea ce este bine, valoros, util pentru noi și pentru copiii din școală. Numai după ce clarificăm ce înseamnă, pentru noi, o “școală bună”, un “profesor bun” și un “elev bun”, putem decide cum anume școala poate deveni mai bună, ce

trebuie făcut pentru ca profesorii din școală să fie mai buni, în așa fel încât și elevii noștri să obțină rezultate superioare, să fie mai buni, mai mulțumiți, mai adaptați, mai eficienți în viața socială și profesională (acesta fiind scopul ultim al oricărui sistem de calitate în educație).

De aceea, trebuie, în primul rând, să clarificăm valorile care fundamentează în mod specific conceptul românesc al calității în educație, să le comparăm cu cele promovate în sistemele educaționale cu care dorim să ne armonizăm și apoi să întreprindem acțiunile necesare în vederea construirii sistemului de calitate.

Un produs sau un serviciu de calitate este conform cu anumite specificații/ respectă anumite standarde. Activitatea asociată eliminării produselor care nu respectă standardele (cu defecte) se numește, în literatura de specialitate, inspecția calității. Activitatea asociată detecției și eliminării produselor cu defecte și luării măsurilor corective se numeste controlul calității. De exemplu, în sistemul educațional, inspecția școlară este sistemul tipic de “control al calității”: în funcție de o anumită tematică și anumite obiective, inspectorul identifică aspectele bune dar si, mai ales, ce anume nu merge cum ar trebui în școală, semnalând aceste aspecte și propunând măsuri corective. Această abordare este

Seminarul naţional realizat cu sprijinul ARACIP cu tema: ”Parteneriat pentru calitate în educaţie”


60

neeconomică și ineficientă întrucât aceste “produse” neconforme specificațiilor sunt deja realizate, iar pentru realizarea lor s-au consumat, deja, resurse.

Ca urmare, pentru a avea calitate, dar și pentru a nu consuma în mod inutil resurse, este nevoie ca eliminarea produselor cu defecte să fie dublată de măsuri pentru ca aceste defecte să nu mai apară. Calitatea nu trebuie doar urmărită, controlată ci trebuie și produsă, creată, generată – deci asigurată în și prin procesele respective. Activitatea prin care calitatea se generează, se produce, se creează, prevenind, prin acest fapt, apariția produselor cu defecte se numeşte asigurarea calității.

Asigurarea calității este legată de încredere: asigurarea calității cuprinde toate acțiunile planificate și realizate sistematic, care generează încrederea că un anumit produs sau serviciu va satisface cerințele de calitate.

Aplicând această definiție la serviciile educaționale, putem spune că elevii, părinții, ceilalți beneficiari au (sau vor avea) încredere în școală, dacă și numai dacă educația oferită efectiv va fi cea prevăzută în curriculumul pentru nivelul de învățământ sau tipul respectiv de școală, iar evaluările confirmă acest lucru.

Calitatea educației oferite și, implicit, încrederea beneficiarilor, se asigură prin obținerea rezultatelor care au fost stabilite prin normativele și standardele în vigoare.

Se pot deci defini două componente, doi poli ai asigurării calității:

un pol obiectiv - care reprezintă respectarea, de către produsul respectiv, a setului de specificații exprimat prin standarde;

un pol subiectiv – care reprezintă atractivitatea respectivului produs pentru client, atractivitate determinată de capacitatea produsului de a satisface anumite nevoi ale clientului sau beneficiarului; polul subiectiv este exprimat de satisfacția clientului față de produsul/ serviciul respectiv. Definiția calității din Legea calității educației reflectă această dualitate (obiectiv –

subiectiv) a conceptului:

Seminarul naţional realizat cu sprijinul ARACIP cu tema: ”Parteneriat pentru calitate în educaţie” - Alina Paraschiva, şef seviciu ARACIP şi Constanţa Mihailă, vicepreşedinte ARACIP


61

„Calitatea educației este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu și ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite așteptările beneficiarilor, precum și standardele de calitate”

Pentru a asigura calitatea si, implicit, încrederea beneficiarilor, principiile calității

trebuie formulate în mod explicit, întrucât ele orientează managementul concret al calității. Aceste principii sunt formulate pornind de la valorile fundamentale asumate la nivel de sistem scolar și care, implicit, trebuie să facă parte din cultura organizațională a fiecărei unități scolare.

Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar își susține conceptul privind calitatea asumat (și prezentat mai sus) prin Declarația de principii (adoptată în 2005) în care propune o listă de aserțiuni fundamentale care, în viziunea autorilor, ar trebui să fundamenteze educația „de calitate“:

Educația de calitate este centrată pe clienții și beneficiarii serviciilor educaționale. Toate organizațiile depind de clienții lor și, ca atare, trebuie să le înțeleagă nevoile curente și de viitor, trebuie să le îndeplinească cererile și să le depăsească asteptările.

Educația de calitate este oferită de instituții responsabile. Responsabilitatea socială devine fundamentul managementului calității la nivelul organizației scolare. Toate instituțiile de educație, indiferent de statutul lor juridic, sunt răspunzătoare, în mod public, pentru calitatea serviciilor educaționale oferite, iar statul, prin instituțiile abilitate de lege, este garantul calității educației oferite prin sistemul național de învățământ.

Educația de calitate este orientată pe rezultate. Rezultatele, înțelese în termeni de „valoare adăugată“ și de „valoare creată“ sunt cele care definesc, cel mai bine, calitatea și excelența.

Educația de calitate respectă autonomia individuală și are la bază autonomia instituțională. Educația, la toate nivelurile și prin toate formele, va urmări dezvoltarea autonomiei individuale, a capacității de a lua decizii pertinente. Instituțiile de educație se vor bucura de o autonomie sporită în elaborarea unei oferte educaționale adecvate nevoilor individuale și comunitare, autonomie corespunzătoare cresterii răspunderii acestor instituții pentru calitatea ofertei educaționale.

Educația de calitate este promovată de lideri educaionali. Liderii sunt cei care asigură unitatea și continuitatea scopurilor și a direcțiilor de dezvoltare a organizației, ei creând și menținând mediul propice pentru participarea la luarea deciziilor a tuturor celor interesați și pentru realizarea obiectivelor organizaționale.

Educația de calitate asigură participarea actorilor educaționali și valorizarea resursei umane. Oamenii sunt esența oricărei organizații. De implicarea lor și de dezvoltarea lor profesională depinde modul în care îsi folosesc competențele în beneficiul organizației.


62

Educația de calitate se realizează în dialog și prin parteneriat cu instituții, organizații, cu beneficiarii direcți și indirecți de educație. Sistemul de asigurare a calității nu este doar apanajul scolii, întreaga comunitate educațională fiind implicată în acest proces. Ca urmare, dialogul cu toți actorii educaționali va fundamenta dezvoltarea educației la nivel național și local.

Educația de calitate se bazează pe inovație și pe diversificare. În interiorul cadrului legal existent, vor fi stimulate abordările educaționale inovative, originale și

creative, aplicarea celor mai noi rezultate ale cercetării în educație și a noilor metode și tehnici de educație și formare, introducerea noilor tehnologii de informare și comunicare etc.

Educația de calitate abordează procesul educațional unitar, în mod sistemic. Un rezultat dorit nu poate fi atins decât dacă activitățile și resursele necesare sunt abordate în mod unitar, iar procesele derulate sunt gândite și manageriate în mod sistemic. Totodată, decizia educațională de calitate are la bază un sistem pertinent, credibil și transparent de indicatori.

Educația de calitate are ca obiectiv îmbunătățirea continuă a performanțelor. Având în vedere ritmul schimbărilor sociale, învățarea permanentă, inovarea și dezvoltarea continuă devin principii fundamentale ale funcționării și dezvoltării instituțiilor scolare. Asigurarea calității va fi privită ca un proces de învățare

Şerban Iosifescu, Simion Hancescu, Constanţa Mihailă şi Mariana Dogaru


63

individuală și instituțională, ea având ca scop identificarea ariilor de dezvoltare și orientarea dezvoltării personale și instituționale spre direcții benefice.

Educația de calitate mizează pe interdependența între furnizorii și beneficiarii implicați în oferta de educație. O organizație și furnizorii ei sunt interdependenți, iar avantajul reciproc întăreste capacitatea instituțională de a crea valoare.

După clarificarea valorilor și principiilor pe baza cărora se definește un concept

propriu de calitate, se poate trece la conceperea / selectarea indicatorilor în funcție de care urmărim cresterea calității. Acesti indicatori pot fi grupați în trei categorii: Indicatori interni – care se referă la “specificațiile” relative la resursele

educaționale (umane și materiale), la procesele de educație și viața școlară etc. Indicatori de “interfață” – care se referă la nivelul de satisfacție a beneficiarilor

direcți și indirecți ai educației, la vizibilitatea școlii în comunitate și la parteneriatul dintre școală și comunitate.

Indicatori de relevanță a educației – care se referă la utilitatea și relevanța educației oferite de către școală pentru nevoile prezente și, mai ales, viitoare ale indivizilor și ale comunităților, având în vedere și tendința vizibilă de globalizare. De exemplu: nivelul de autonomie și de responsabilizare a elevilor pentru propria lor învățare, dezvoltarea competențelor de învățare pe tot parcursul vieții și de orientare în societate, procentului absolvenților care își continuă studiile, procentul absolvenților care îsi găsesc rapid un loc de muncă etc.

Sistemul de management și de asigurare a calității are ca funcție principală orientarea dezvoltării unității școlare în direcția creșterii calității educației oferită membrilor comunității și comunității în ansamblul ei. Creșterea calității educației trebuie să devină, în mod explicit, baza întregului proces de proiectare / planificare realizat la nivelul unității școlare iar, ciclul dezvoltării unității școlare trebuie considerat ca un ciclu al calității.

Din punct de vedere metodologic, “drumul” care trebuie parcurs pentru a adauga

sau pentru a crea valoare, la nivelul unității școlare, este descris de asa numitul „cerc al calităţii” sau “cerc al lui Deming”, descris mai sus, care cuprinde patru etape: planificare – realizare – evaluare – revizuire. În cadrul sistemului de calitate pe care ARACIP îl propune, introducerea deciziei ca moment obligatoriu în acestă ultimă etapă a “cercului calităţii”:

decizia prin care se crează premisele reluării ciclului de îmbunătăţire a calităţii: identificarea problemelor rămase nerezolvate sau nou apărute;

decizia, tot pe bază de dovezi, de revizuire, prin care sunt judecate şi asumate la nivelul conducerii unităţii şcolare rezultatele evaluării – etapă care încheie, formal, cercul calităţii.


64

Astfel, cercul se transformă în spirala a îmbunătăţirii continue a calităţii (prezentă și în logo-ul ARACIP):

Imagine preluată din "Manualul de evaluare internă” elaborat în cadrul Proiectului Strategic "Sprijin pentru unităţile şcolare în implementarea manualului de evaluare internă a calităţii educaţiei" - ID 55668)"

Unitatea școlară este un sistem deschis, care realizează permanent schimburi

(materiale, financiare, informaţionale, culturale etc.) cu mediul înconjurător. Rezultatul principal al acestei activități îl reprezintă Raportul Anual de Evaluare Internă a Calității (RAEI) elaborat de CEAC. În cadrul acestui raport se realizează: formularea concluziilor referitoare la activitățile de îmbunătățire a calității realizate; formularea recomandărilor CEAC pentru fundamentarea deciziilor de continuare a

activității de îmbunătățire a calității; prin intermediul noului plan de îmbunătățire a calității, sunt create premisele reluării ciclului – care devine o “spirală” a îmbunătățirii continue a calității educației.

Pentru ca școala să-si realizeze misiunea, este necesar ca tot ceea ce se întâmplă în școală – începând cu procesul de învățământ (orele de curs și alte activități curriculare) și terminând cu activitățile extracurriculare, cu sedințele de lucru și cu întâlnirile


65

informale cu membrii comunității – să fie privit din perspectiva progresului realizat în îndeplinirea misiunii asumate și în atingerea intelor stabilite în proiectele și planurile de dezvoltare instituională.

În concluzie, creșterea calității, raportată la dezvoltarea instituțională, înseamnă:

un răspuns mai bun la nevoile exprimate de membrii comunității, de clienții școlii; nevoile educaționale nesatisfacute ale indivizilor, grupurilor, comunităților și societății în ansamblul ei reprezintă minusuri, nerealizări privind calitatea educației oferite;

progres în manifestarea valorilor fundamentale ale școlii, în realizarea viziunii comune asupra educației, împărtășită de membrii unei comunități educaționale, și a misiunii asumate, în realizarea scopurilor și a obiectivelor dezvoltării instituționale.

4.2. Prezentarea manualui de evaluare internă a calității educației furnizate de școală

Manualul de evaluare internă a calității este un produs al proiectului strategic “Sprijin pentru unitățile școlare în implementarea manualului de evaluare internă a calității educației” (ID 55668), al cărui beneficiar este Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar. Proiectul urmărește sprijinirea furnizorilor de educație în implementarea sistemelor de calitate, atât prin explicitarea instrumentelor naționale ale calității la nivelul școlii, cât și prin sprijinirea dezvoltării unor noi instrumente, care permit adaptarea ofertei educaționale la cerințele specifice ale beneficiarilor locali.

Rezultatele proiectului:

- Instrumente: un manual de evaluare internă a calităţii susţinut de o aplicaţie informatică

(pilotate pe 200 de unităţi şcolare); un manual al formatorului şi o aplicaţie („demo”)

pentru formarea personalului în utilizarea manualului de evaluare internă a calităţii

educaţiei şi a aplicaţiei informatice de sprijin.

- Resursă umană formată: 600 de formatori în domeniul asigurării calităţii educaţiei şi

8000 membri ai CEAC.

- Dezvoltarea culturii calităţii: o culegere de bune practici, 2 conferinţe, 8 seminare

regionale, 4 conferinţe de presă, activitate de tip “helpdesk”.

Manualul de evaluare internă este însoțit de o aplicație informatică și reprezintă: un material suport pentru membrii CEAC; aplicarea ”cercului calității” la evaluarea internă realizată la nivelul unității școlare; un ghid pentru realizarea autoevaluării, însoțind cele 4 etape ale “cercului

calității”, în așa fel încât să existe date pentru o decizie documentată și pentru realizarea îmbunătățirii continue (care este scopul oricărui sistem de calitate), asigurându-se, astfel, calitatea evaluării interne înseși;


66

un spijin privind decizia de elaborare, planificare, aplicare și revizuire a instrumentelor calității – unitatea școlară fiind cea care selectează sau crează acele instrumente adecvate situației concrete (inspirându-se din cele oferite ca model);

un îndrumar privind elaborarea procedurilor de autoevaluare, care se bazează pe legislația în vigoare, referitor la domeniile în care autoevaluarea trebuie să producă evidențe;

un complement manualelor de autoevaluare existente – de exemplu, Manualul de autoevaluare, realizat de CNDIPT pentru unitățile de IPT - Anexa 1 la OMECT nr 6308 /19.12.2008.

Structura “Manualului de evaluare internă” este următoarea:

Capitolul 1. Fundamentele evaluării calităţii educaţiei

Capitolul explică motivele pentru care a fost necesar un astfel de manual, pe baza documentelor europene, legislației naționale și a cadrului conceptual general referitor la calitatea educației pe care ARACIP l-a adoptat. Este descris de asemenea modelul utilizat, respectiv, “cercul calității”, și modul în care evaluarea internă sprijină acest ciclu de îmbunătățire continuă a calității.

Capitolul 2. Planificarea evaluării interne Cel de-al doilea capitol se referă la planificarea evaluării interne, ca un complement la planificarea activităților de îmbunătățire a calității, la modul în care se pot concepe sau, după caz, adapta instrumente de evaluare internă adecvate obiectivelor urmărite. Capitolul se referă și la utilizarea bazelor de date existente la nivelul școlii și a bilbliotecilor virtuale pe care aplicația însoțitoare le pune la dispoziție, precum și la stabilirea eșantionului minim (pentru ca datele obținute să fie relevante).

Capitolul 3. Realizarea evaluării interne Acest capitol oferă sprijin pentru realizarea efectivă a evaluării interne – pentru

aplicarea instrumentelor de evaluare internă, corelate sau nu cu activități de îmbunătățire a calității, și pentru colectarea datelor rezultate din aplicarea acestor instrumente.

Capitolul 4. Evaluarea şi interpretarea rezultatelor evaluării interne

Cel de-al patrulea capitol se referă la “evaluarea evaluării”: ce facem cu datele colectate, cum le analizăm și cum le interpretăm.

Capitolul 5. Îmbunătăţirea calităţii fundamentată pe evaluarea internă

În ultimul capitol sunt oferite sugestii privind judecarea și utilizarea rezultatelor evaluării interne, pentru fundamentarea deciziei de îmbunătățire a calității, porinind de la rezultatele evaluării interne, de la datele obținute.


67

Fiecare capitol va fi însoțit, în fundal, de indicarea etapei din “cercul calității” pe care o explicitează.

Manualul de evaluare internă nu înlocuiește instrumentele calității în uz, ci doar le completează. Conceptul de calitate pe care îl promovează ARACIP încurajează dezvoltarea unor strategii, planuri, activități, instrumente și proceduri diversificate privind asigurarea și evaluarea calității, la nivelul fiecărui furnizor de educație. Numai în acest fel, serviciul educațional poate fi adecvat atât condițiilor specifice în care funcționează unitatea școlară cât și cerințelor, la fel de specifice, ale beneficiarilor concreți de educație.

Forma actuală a manualului de evaluare internă și a aplicației informatice va fi îmbunătățită în urma procesului de pilotare (aflat în curs), ca urmare a nevoilor identificate de experții implicați în acest proces și a exemplelor de bună practică reieșite în urma acestui proces.


68


69

Capitolul 5. Schimb de experienţă în cadrul vizitei de studiu din Franța

Federația Sindicatelor Libere din Învățământ a organizat în perioada 01 - 07 octombrie 2012, o vizită de studiu în Paris în cadrul activității „Transferul internațional de know-how”, la sediul partenerului transnațional SNES care are experiență în crearea și implementarea de programe inovative de formare a cadrelor didactice și a realizat un sistem de evaluare și management al calității în învățământ.

Sistemul educațional din Franța se confruntă cu mai multe probleme care necesită rezolvare. Îmbunătățirea acestui sistem este la fel de importantă atât pentru elevi cât și pentru cadrele didactice. Pentru a înțelege pe deplin cât de grave sunt problemele din sistemul educațional francez, trebuie luate în considerare, în primul rând, cele 55.000 de cadre didactice care au rămas fără locuri de muncă în ultimii zece ani în Franța. Actualul președinte francez François Hollande a promis însă, că aceste 55.000 de posturi desființate din învățământ să fie reînființate în maxim cinci ani. Însă pentru a realiza acest lucru în cinci ani, vor avea loc multe dezbateri, se vor lua mai multe decizii, deoarece soluții apar numai în urma dialogului social la care vor participa atât SNES cât și FSU.

Loc de desfăşurare: SEDIUL SNES - FSU 46, Avenue d'Ivry - 75647 Paris

Lector: FRÉDÉRIQUE ROLLET Co-Secretar General SNES - FSU Lector: JEAN MARIE MAILLARD Expert SNES - FSU Lector: ALEXANDRA CORNEA Coordonator proiect FSLI

Tema: Sistemul francez de educație și formare profesională continuă Problemele abordate: Istoricul sistemului de învăţămȃnt francez (date de referință, principalele schimbări în cadrul sistemului) Reforme care au fost implementate în sistemul pre-universitar - rolul sindicatelor


70

Învățământul este obligatoriu pentru copiii între 6 și 16 ani, începând cu Școala

primară. Primul an de liceu face parte din învățământul obligatoriu.

Sistemul educațional francez – generalități: Se împarte în:

Grădiniță – 3 ani;

Școală primară – 5 ani;

Școală generală – 4 ani, acest nivel este denumit și „Școala unică”, este inclusă și școală tehnologică în acest nivel;

Liceu – 3 ani. Acest nivel este finalizat pentru toate cele trei tipuri de licee cu un

examen de bacalaureat general care are mai multe opțiuni, bacalaureat tehnolo-

gic pentru sectoarele industrial și terțiar, și bacalaureat profesional care se susține în funcție de specializări. Bacalaureatul tehnologic acoperă un câmp destul de mare, în timp ce bacalaureatul profesional este împărțit în funcție de meserii.

Primul tip de bacalaureat este structurat în bacalaureat plus doi ani deoarece cea mai mare parte a acestor clase se află la liceu – învățământ superior la liceu. Bacalaureatul în Franța este promovat, în general, de aproximativ 80% dintre elevi. Acest procent este fixat ca obiectiv încă din anul 1985, dar pragul a fost atins de abia după 27 de ani. De aceea, sindicatele tot timpul sfătuiesc miniștrii din educație să stabilească obiective pe termen lung, nu să-și schimbe ideile de la un guvern la altul. Elevii care nu promovează bacalaureatul, dar finalizează liceul și au dovada participării la toate probele bacalaureatului pot urma cursuri de formare de tehnicieni superiori. Pentru aceste cursuri există însă un număr limitat de locuri. Pentru cei care nu se pot înscrie la aceste cursuri de formare, există posibilitatea ca după 2 sau 3 ani pe piața muncii sau în somaj, să participe la cursuri de formare superioară pentru adulți. În cazul în care un elev nu promovează examenul de bacalaureat poate să susțină cel putin încă o dată examenul, iar dacă liceul are locuri, poate susține examenul și de 2 ori.

Învățământul public este gratuit, mai putin hrana elevilor. În sistemul educației studiază 12.000.000 de elevi, dintre care 80% studiază în sistemul din învățământul public, iar de zeci de ani, doar 20% în sistemul din învățământul privat. 90% din învățământul privat este denumit și învățământ sub contract și se desfașoară în școlile catolice și doar în câteva școli protestante, musulmane sau evreiești. Aceste instituții sub contract se

Dialog despre sistemul francez de educație și formare profesională continuă la sediul SNES


71

angajează să respecte programele naționale, de 20 de ani au ca angajați profesori calificați, iar dacă aceste 2 condiții sunt îndeplinite, statul va plăti salariile cadrelor didactice. Școlile private pot solicita și bani pentru echipamente informatice, pentru excursii, etc., dar 95% din cheltuielile din educație reprezintă salariile profesorilor. Astfel, aceste două sisteme de învățământ coexistă și nu se mai încearcă fuzionarea lor. În 1984 în timpul mandatului lui François Mitterrand a existat această tentație, dar 1.000.000 de persoane s-au opus, protestând în stradă. Elevii se transferă totuși de la școlile publice la cele private și invers, mai ales când un elev are o problemă cu școala sau cu profesorii. S-a constatat că un elev petrece cel puțin 1 an în alt sistem de învățământ decât cel pe care l-a ales inițial.

Învățământul francez are 250.000 de cadre didactice, din care 200.000 au promovat un Master, iar 50.000 au promovat un Master cu grad de dificultate mai înalt.

Grădinița nu este obligatorie și durează în medie 3 ani. Teoretic, începe la vârsta de 3 ani și se termină la vârsta 5 ani, dar uneori pot începe și copiii de 2 ani și câteva luni. În Franța, 95% dintre copii merg la grădiniță la 3 ani. Grădinița se compune din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare. Obiectivele grădiniței sunt: construirea unui limbaj, îmbogățirea vocabularului, exprimarea corporală și dezvoltarea imaginației și a creativității.

Școala primară este de 5 ani, de la vârsta de 6 ani la 11 ani și este împărțită în 3 cicluri:

ciclul școala pregătitoare cu obiective precum scrierea, citirea și numărătoarea;

ciclul școala elementară 1 și școala elementară 2, unde se studiază limba franceză -citire și scriere, matematica, descoperirea lumii, științe, istorie, geografie, arte, desen, muzica și educația fizică;

ciclul mediu 1 și mediu 2, unde se studiază aceleași materii ca în ciclul 2 și în plus tehnologia informației, comunicare, literatura pentru copii și inițierea într-o limbă străină.

Școala generală durează 4 ani, de la vârsta de 12 ani la 15 ani. Materiile predate sunt cele de mai sus, în plus educație civică, chimie, biologie, științele naturii, prima limbă


72

străină începută încă din școala primară și se introduce și a doua limbă străină. Cele mai solicitate sunt limbile engleză, ca prima limbă și limba spaniolă, ca limbă secundară.

În unele situații, elevii iși aleg o materie tehnologică în loc de a doua limbă străină. Astfel, sistemul diferențiază elevii încă din școala generală, deși este o inegaliate deoarece familiile sărace ajung de cele mai multe ori în aceste situații. Sindicatul însă luptă pentru egalitate astfel încât toți elevii să termine aceeași școală generală. La sfârșitul școlii generale are loc un examen național care se numește brevet, o

parte se realizează cu evaluare continuă și o alta parte în trei examene finale. Acest brevet nu este necesar pentru a trece la liceu. Trecerea la liceu este hotărâtă de consiliul clasei și pregătită de un consilier de orientare școlară, care aparține de SNES. Această orientare de la sfârșitul clasei a 3-a, are două variante: fie învățământ pe termen lung (studii generale sau tehnologice), fie învățământ profesional pentru a finaliza

liceul cu un bacalaureat profesional. Orientarea are loc în decursul unui an și sunt consultați atât elevii cât și profesorii și părinții. Dacă nu se poate lua o decizie, există o comisie de apel pentru fiecare departament.

Liceul are o durată de 3 ani. Liceele sunt de mai multe feluri: generale, polivalente și tehnologice. Liceele tehnologice aveau o durată de 4 ani, dar această perioadă s-a redus la 3 ani, fapt care a dus la pierderea a 15.000 de locuri de muncă. Există din ce în ce mai multe licee polivalente care au atât o latură tehnologică, cât și una generală. Aproape toate liceele se împart în tehnologice și generale.

Bacalaureatele tehnologic și general sunt pașaportul către universitate, fără concurs de admitere, dar nu sunt valabile și pentru facultatea de medicină. Cei care au promovat bacalaureatul tehnologic se orientează către universități cu profil tehnologic sau inginerie, dar un număr mare de absolvenți se orientează și către universitățiile cu profil științific. Mulți părinti se tem de libertatea pe care o obțin elevii care devin studenți, și preferă să rămână copiii lor la liceu pentru studii de tehnicieni superiori sau în instituții universiatar tehnlogice. Cum locurile sunt limitate (grupele au între 25 și 30 de elevi), mulți absolvenți ai bacalaureatului tehnologic au dificultăți să obțină un loc în aceste instituții tehnologice. Foarte mulți elevi nu doresc să înceapă să muncească, ci să continue studiile, dar nu pot continua deoarece nu mai există locuri în grupele de tehnicieni superiori. Astfel, ajung în mediul universitar unde nu reusesc să se integreze.


73

Învățământul universitar este structurat conform modelului european: 3 ani pentru a susține examenul de licență, 5 ani pentru a susține examenul de masterat și 8 ani pentru a susține examenul de doctorat. Universitățile de medicină și farmacie sunt diferite din doua motive: primul motiv ar fi că se susține un concurs de admitere care nu există în celelalte cazuri și că formarea este foarte strâns legată de spitalele universitare.

Liceul Polivalent Alfred Nobel se află într-una din cele mai sărace zone din jurul Parisului. Din 2005, în urma unui conflict grav în cadrul liceului, poliția și instituțiile statului acordă o atenție sporită acestui liceu. Din 1981, liceul este clasat ca un liceu cu educație

prioritară dintr-o zonă sensibilă, favorizând copiii proveniți din familiile sărace. Este considerat vulnerabil şi din cauza amplasării într-o zonă sensibilă și datorită numeroaselor acte de violență din cadrul liceului, dar are alocate mai multe resurse, clasele se compun dintr-un colectiv mai restrâns de elevi și sunt conduse de câte doi diriginți. Profesorii sunt de cele mai multe ori voluntari, alegând singuri

să rămână în cadrul acestui liceu polivalent, dar pentru a fi și încurajați să rămână, ei primesc lunar o primă în valoare de 100 de euro și puncte de vechime suplimentare.

Directorul liceului angajat al sistemului de educație național, dar liceul este supravegheat atât de director, cât și autorităţile din regiunea Île-de-France, iar școlile generale de către județe și grădinițele de către primării. Regiunea însă, nu poate da ordine liceului, deoarece responsabil cu educația națională este statul. Finanțarea vine atât din

Loc de desfăşurare: LICEUL POLIVALENT ALFRED NOBEL 130 Al. de Gagny, Clichy Sous Bois Lector: CATHERINE MANCIAUX Director al liceului Lector: JEAN MARIE MAILLARD Expert SNES - FSU Lector: ALEXANDRA CORNEA Coordonator proiect FSLI

Tema: Dezbateri privind reforma educației și asigurarea calității în învățământ

Problemele abordate: Instrumente de lucru folosite de managementul școlii Dezbateri privind implicarea sindicatelor în managementul școlii


74

partea regiunii, cât și din partea statului. Bursele sunt anuale și se ridică la valoarea de 500.000 euro pe an. Profesorii sunt în număr de 110 și sunt plătiți de către stat și încă 25 responsabili care depind de regiune.

Liceul are 1100 elevi, din care aproximativ jumătate primesc burse de studii, dar trebuie ținut cont și de faptul că unii elevi nu iși completează dosarul de burse, iar alții au acte cu probleme. Un amănunt important, peste 80% dintre elevii liceului Polivalent Alfred Nobel provin din familii defavorizate.

Astfel, există mai multe tipuri de burse care se acordă acestor elevi: burse pentru achiziționarea materialelor școlare în valoare de 1000 euro pe an, burse de merit pentru elevii care reușesc să promoveze clasa. Acest sistem de burse de merit nu există de foarte mult timp și nu se știe dacă va avea continuitate. Pentru a ajuta familiile să plătească hrana pentru elevi, regiunea Île-de-France virează o sumă în plus față de valoarea ajutorului național. Așadar, statul acordă bursa națională, iar regiunea acordă un ajutor pentru hrană.

În Franța, persoanele salariate au o reducere de 50% la transportul public, reducerea fiind suportată fie de către regiune, fie de către stat. Majoritatea elevilor liceului Polivalent Alfred Nobel sunt din Clichy-sous-Bois și ajung pe jos la școală, iar cei care au nevoie de transport primesc un ajutor din partea regiunii.

Securitatea liceului este asigurată de personalul angajat, în colaborare cu familiile, cu poliția în cazul unor conflicte violente sau cu primăria. În afara liceului este mai complicat deoarece elevii sunt considerați simplii tineri, iar personalul angajat cu securitatea în liceu poate ajuta la menținerea securității și în împrejurimile liceului. Din cei 1100 de elevi, aproximativ jumătate urmează filiera profesională: comerț, vânzări, electricitate, o altă categorie de elevi urmează filiera bacalaureat general, iar 48 de elevi sunt în grupele de tehnicieni superiori. Între sistemul de educație francez și cel european există diferențe, și anume: în Franța, statul se preocupă de situația profesorilor și regiunea de clădirile unde sunt școli, în


75

timp ce la nivel european există o regiune și totul este condus și administrat de către directorul școlii. În Franța există un profesor coordonator care este desemnat să se ocupe de intermedierea relațiilor dintre stat, regiune și școală.

Liceul Polivalent Alfred Nobel are și un statut special față de celelalte licee din Franța: numărul de elevi dintr-o clasă este mai mic, după ore elevii pot participa la anumite proiecte inițiate de profesori, există un număr mai mare de ore iar un asistent pedagog provenit din rândurile studenților se află în fiecare zi în cadrul liceului. Asistentul pedagog este plătit de către stat și regiune, el fiind prezent în liceu de la 7 dimineața la 8 seara.

Liceul are convenții cu diferite facultăți astfel încât un număr cât mai mare de elevi să poată continua studiile, elevii fiind încurajați și prin existența unor cursuri de pregătire în cadrul liceului. După bacalaureat, este greu pentru liceu să întocmească o evidență a celor care urmează mai departe o facultate sau se angajează în câmpul muncii.

Cu toate că Liceului Polivalent Alfred Nobel se află într-o zonă defavorizată, elevii săi fiind din păcate și discriminați, ei au aceleași drepturi ca toți elevii din Franța și se supun unor reguli disciplinare. În cazul în care un elev este exmatriculat, directorul liceului are obligația să găsească o soluție pentru ca acesta să-și continue studiile.

Liceul are și un departament care se ocupă de viața școlară. În cadrul acestui departament există unul sau mai mulți consilieri pe educație care se ocupă de fiecare elev în parte atunci când nu este la ore.

Liceul Polivalent Alfred Nobel are 3 consilieri educaționali, iar departamentul pentru viața școlară este completat de încă 15 asistenți pe educație și asistenți administrativi care se ocupă de absențele elevilor, toți cu rolul de stopare a abandonului școlar. Acest departament monitorizează în mod special absențele elevilor și relațiile cu familiile acestora, împreună cu profesorii, elevii și părinții, cu o echipă de supraveghere, personalul medical și social, dar și cu echipa de conducere cu care se discută problemele administrative și generale ale liceului. Consilierii educaționali ajută elevii care nu au reușit să opteze pentru un anumit liceu și au probleme de orientare sau nu sunt multumiți de alegerea făcută, probleme care

Dezbateri privind reforma educației și asigurarea calității în învățământ alături de Catherine MANCIAUX - Director Liceul Polivalent Alfred Nobel și de cadre didactice


76

pot duce de cele mai multe ori la abandon școlar. Consilierii pe educație pot intra direct în sistemul de învățământ, absolvind un curs de inițiere în științele educației. Ei participă și la un curs de funcționari publici pentru a fi consilieri pe educație, dar nu profesori.

Diferența dintre un consilier educațional din liceu și unul dintr-o școală generală constă în vârsta elevilor. La școala generală lucrează cu copii sau adolescenți mici, iar la liceu cu adolescenți sau tineri adulți. În lupta cu abandonul școlar, în Franța există un program care se intitulează Misiune Generală de Integrare - O Nouă Șansă, misiune gestionată atât de stat cât și de regiune.

În cadrul Liceului Polivalent Alfred Nobel studiază în jur de 70 de naționalități diferite, majoritatea având cetățenie franceză deoarece s-au născut în Franța, fapt care duce însă de multe ori la apariția de conflicte între elevi, unele grave în afara liceului. Pentru aplanarea acestor conflicte se implică atât conducerea liceului cât și poliția, participând la discuții cu elevii și cu familiile acestora.

Conceptul de evaluare în Franța este relativ recent începând cu faza de

democratizare a învățământului preuniversitar în anii 80 - 90. Până în acel moment, evaluarea se făcea în funcție de BREVET și BACALAUREAT.

Din anii '90 au apărut 3 factori importanți care au schimbat sistemul. Sociologii au semnalat profundele inegalități din societatea franceză reflectate de învățământ, nevoia de a măsura eficiența cheltuielilor publice în educație prin determinarea unor


Lector: ROLAND HUBERT Secretar General SNES – FSU Lector: JEAN MARIE MAILLARD Expert SNES – FSU Lector: ALEXANDRA CORNEA Coordonator proiect FSLI

Tema: Evaluarea școlii din punctul de vedere al sindicatelor Problemele abordate: Scurt istoric al reformelor în educație și al problemelor care se resimt la nivelul mișcării sindicale Realitatea concretă din centrele școlare și problematica generată de livretul de competențe impus în 2005 pentru a evalua competențele comune.


77

indicatori și a unor măsuri de evaluare a acestor cheltuieli. În contextul crizei actuale și a reducerii bugetului, acest factor este foarte important.

Cererea socială de școlarizare după perioada obligatorie de școlarizare și de eficientizarea a procesului de învățământ.

S-a produs prima mare schimbare în 1990 cu o nouă perspectivă în cadrul structurii ministerului separând evaluarea de alte direcții din minister, promovându-se includerea indicatorilor de performanță care luau în calcul și realitatea economică și socială a școlilor (Claude Telaut).

La nivel sindical, acest demers a fost

considerat just din punct de vedere al școlilor care puteau fi evaluate mai corect în funcție de elevii lor. La nivel

social, însă, s-a generat un stigmat al unor centre educaționale din cauza mediului social în care funcționau, generându-se și ierarhizari ale colegiilor și liceelor. De asemenea, din punct de vedere sindical este important deoarece personalul acestor școli și-a dat seama că munca lor poate fi luată în considerare și evaluată mai corect.

A doua schimbare majoră este revizuirea generală a politicilor publice care se traduce prin solicitarea Adunării Naționale trimisă Ministerului Educației de a propune niște indicatori simplii și concreți pentru a evalua calitatea în educație. Acest lucru a determinat dezbateri nesfârșite pentru că Ministerul Educației nu putea să răspundă acestei solicitări. Adunarea Națională cerea 3 sau 4 indicatori, iar Ministerul Educației nu putea oferi mai puțÎn de 25 indicatori printre care putem aminti:

rezultatele examenelor naționale;

eficacitatea înlocuirii personalului în evaluarea școlilor;

care este oferta de formare (de ex. Adunarea Națională dorește să știe care este procentul de elevi care vor învăța limbi străine în funcție de acordurile încheiate cu alte țări).

Mai există un element care a bulversat sistemul și practic a anulat aproape toate discuțiile anterioare: evaluările internaționale de tip Pisa. SNES a contestat foarte puternic utilizarea la nivel internațional a acestor informații pentru că prin însuși natura lor,

Dialog despre reformele în educație și problemele care se resimt la nivelul mișcării sindicale alături de Simion HANCESCU -Președinte FSLI și Roland HUBERT - Secretar general al SNES-FSU


78

evaluarea la nivel national se făcea de experții din exteriorul țării, care nu cunoașteau conținuturile programelor, iar sistemul Pisa este construit pe un conținut care nu este reflectat în conținutul a ceea ce se preda în Franța de ani de zile. Apar și dezbaterile între structura conținuturilor didactice, între structura sistemului francez axat pe dobândirea de cunoștințe culturale și structura acestui sistem care este diferită.

Există o cerere puternică pentru a avea metode de evaluare a elevilor, este un atașament puternic față de menținerea examenelor naționale care sunt percepute ca un factor de egalitate a sistemului oferind șanse egale pentru toți și se bazează pe evaluarea formativă zilnică. Situația este foarte neclară în acest moment pentru elevi, pentru că li se cerea să se pregătească pentru examene naționale, care includeau și o evaluare la începutul liceului și una la finalul colegiului (Școala secundară), dar care aveau un caracter de diagnostic nu de certificare. Aceste evaluări au fost suprimate fără a fi înlocuite cu ceva. Se pune problema structurării sistemului în jurul competențelor definite în funcție de competențele acceptate la nivel european cu obiectivul de îmbunătățire a rezultatelor elevilor conform sistemului Pisa.

Situația este din ce în ce mai dificilă pentru personal deoarece se află în dezbatere o noua lege privind orientarea care va fi prezentată anul viitor, dar despre conținutul căreia nu se cunosc prea multe până în acest moment.

Dezbateri despre evaluarea școlii din punctul de vedere al sindicatelor la sediul SNES - FSU


79

Fostul Guvern a dat putere mai mare inspectoratelor (reprezentanții statului în regiune) asupra gestionării mijloacelor materiale și resurselor, implementând un contract între inspectorat și școală, conținutul fiind generat de obiectivele inspectoratelor respective. Rezultatul a fost o confuzie între obiectivele la nivel național și cele ale fiecărui inspector regional, situațiile locale fiind diferite, ceea ce generează probleme în cadrul mișcării sindicale, solicitările SNES-FSU în domeniul asigurării calitative și evaluării fiind:

Separarea evaluării personalului de evaluare a sistemului în ansamblul său, mai ales dacă această evaluare are efecte asupra dezvoltării carierei;

Separarea evaluării elevilor de evaluarea sistemului național, fiind în favoarea evaluării sistemului prin folosirea eșantionării, dar pe baza unor instrumente unitare la nivel național;

Să se negocieze cu sindicatele obiectivele naționale care să includă și definirea clară a conținuturilor evaluării;

Se dorește evitarea evaluării educației la nivel național numai prin prisma eficienței cheltuielilor în raport cu bugetele aprobate, mai ales dacă aceasta evaluare este legată de integrarea elevilor pe piața muncii;

Școala are o valoare culturală care trebuie menținută indiferent dacă este criză economică sau nu.

Revendicările sindicale privind sistemul Pisa au fost foarte puțin luate în considerare, dar s-a lucrat mult asupra interpretării rezultatelor și s-a realizat definirea a 2 - 3 conținuturi propuse de sistemul Pisa, care a demonstrat că sistemul de învățământ francez nu ia în considerare greșelile și nu prea are succes în lupta împotriva inegalităților sociale, dar nu spune nimic asupra cunoștințelor reale dobândite de elevi în Franța, mai ales în domeniul științelor exacte pentru că modul de predare este foarte diferit de sistemul anglo-saxon sau nordic care este la baza sistemului Pisa. În discuțiile la nivel ministerial a fost consultat și se iau în considerare propunerile sindicatului.

În schimb, încă sunt împotriva modului în care este construit acest sistem Pisa, exercițiile de evaluare fiind elaborate de niște experți care nu cunosc sitstemul de educație francez și particularitățile naționale ale evaluării. Mai mult de 95% dintre experții autori de exerciții sunt din țări anglofone, iar mai puțin de 5% sunt autori francofoni, niciunul însă francez.

În ceea ce privește evaluarea elevilor apare o contradicție foarte puternică între conceptul pe care îl au profesorii asupra culturii lor profesionale și între prevederilor trunchiului comun de cunoștințe și competențe.

În sistemul francez se repetă competențele în interiorul programelor și se cere să se predea cu obiectivul competenței, iar cunoștințele devin doar un instrument în obținerea competenței. S-a produs o răsturnare în mentalitatea cu care profesorii își abordează propria meserie, pentru că acest fapt a fost perceput ca o abandonare a transmiterii culturii și cunoștințelor în favoarea comportamentelor. Apare și problema evaluării care este bazată pe cifre, cu un principiu de compensare a notelor în funcție de discipline. Vor să ne


80

conducă către acest sistem a livretului de competențe sub o formă binară îndeplinit sau nu, care transformă examenele într-o listă de competențe în care bifăm competențe și care nu reflectă arhitectura acestui ansamblu care este cultura școlară.

Dezbaterile asupra legii orientării, includ și această problematică, astfel încât elevii să nu fie penalizați în obținerea brevetului la finalul școlii generale de completarea listei. De exemplu, apare un indicator "a ști să repereze informația în cadrul unui text" - acest indicator este extrem de subiectiv și irelevant, pentru că dacă privim un text din

punct de vedere critic, al stilului sau al conținutului, este evident că interpretările sunt foarte diferite. Argumentul mobilității tinerilor în Europa nu este suficient pentru a susține implementarea acestui sistem Pisa. Echivalarea diplomelor la nivel european este o problemă, și dacă la nivelul diplomelor de liceu sau universitare s-a ajuns la un oarecare acord, la nivelul școlii secundare este foarte dificil să se facă ceva. În Franța,

sindicatele sunt interesate nu numai de viața profesională a profesorilor - membri de sindicat, ci și de perfecționarea sistemului educativ. În mod tradițional sindicatele nu sunt consultate în elaborarea programelor, pentru că acestea sunt votate/aprobate în Consilul Național pentru Curriculum după ce sunt elaborate de specialiști.

Statisticile din educație și contextul determinării instrumentelor de evaluare sunt

direct influențate de situația din Uniunea Europeană sau de la nivel internațional. Agenda de la Lisabona este cea care influențează toate sistemele europene și face trimitere la

Tema: Instrumentele evaluării Problemele abordate: Statisticile din educație și contextul determinării instrumentelor de evaluare Contextul determinării instrume-ntelor de evaluare și descrierea

acestora


Lector: MICHEL QUERE Director al Direcției Evaluare, Previziuni și Performanțe din Ministerul Educației Naționale Lector: JEAN MARIE MAILLARD Expert SNES – FSU Lector: ALEXANDRA CORNEA Coordonator proiect FSLI


81

anumite tipuri de evaluări internaționale tip PISA și PIRLS, la anumite convergențe europene pentru diverse limbi, dar există între aceste elemente de context câteva elemente specifice francofoniei și în mod special o lege adoptată de Franța în 2005 privind introducerea unui câmp comun de cunoștințe și competențe.

Toate aceste aspecte internaționale, dar și altele de ordin intern, au dus Franța la conștientizarea problematicii sistemului de evaluare. În Franța aceste aspecte au o anumită specificitate, spre exemplu tinerii care termină școala fără nicio diplomă.

Un alt exemplu ar fi rezultatele scăzute obținute de Franța la nivelul evaluărilor internaționale, în particular de tip PISA. La începutul anilor 2000 s-a înregistrat o îmbunătățire a rezultatelor, iar în anul 2009 aceste rezultate s-au stabiliziat.

Pe plan internațional, influențele evaluarii tip PIRLS

se regăsesc în Franța într-un tip de evaluare care se face o dată la cinci ani și constă în testarea capacității de lectură. Franța se situează la nivelul mediu al acestei evaluari PIRLS, iar România se află puțin sub medie. Acest punctaj reprezintă o statistică medie, iar în spatele acestei medii este foarte important să se identifice elementele ce duc la stabilirea evaluării finale. Educația la nivel primar este mai slabă în Franța față de media Uniunii Europene.

Evaluarea PISA se referă la elevii care au 15 ani. Este o evaluare care are loc la fiecare trei ani, se face pe trei teme dintre care una dominantă și două secundare.

În anul 2000, s-a constatat că existau probleme majore la elevi cu înțelegerea textului și probleme minore la matematică și științe, probleme majore care au fost identificate și în 2009.

Nici la nivel european nu au avut loc schimbări foarte mari la nivelul acestui sistem de evaluare, iar România a rămas tot sub media clasamentului. Tot din evaluarea PISA s-a putut observa că Franța a crescut totuși față de nivelul mediu.

Una din îmbunătățiri se referă la creșterea nivelului elevilor băieți față de medie, s-a evidențiat diferența dintre performanțele fetelor față de băieți și un lucru important s-a evidențiat prin diferența performanțelor generate de nivelul familiei.

Dialog cu privire la instrumentele evaluării – de la stânga spre dreapta: Simion HANCESCU - Președinte FSLI, Mariana DOGARU - Șef departament evaluare externă ARACIP, Michel QUERE - Director DEPP și Jean MARIE MAILLARD - Expert SNES – FSU


82

Evaluările naționale au ca prim instrument evaluarea disciplinară care are loc în două momente importante din timpul vieții școlare: la sfârșitul ciclului primar și la sfârșitul clasei a 3-a din Franța.

Astfel, putem măsura evoluția rezultatelor pe toată perioada unui ciclu de 6 ani.

Toate statisticile au ca scop să sublinieze faptul că tendința este de agravare a problemelor semnalate la sfârșitul ciclului primar.

Un alt indicator se referă la evaluările naționale dintre clasa a 2-a a ciclului primar și sfărșitul ciclului primar. Particularitatea acestei evaluări este că se face exhaustiv la nivelul tuturor elevilor, estimează nivelul de cunoaștere al limbii franceze și al matematicii și a fost implementat în anul 2009. Un indicator de măsurare a performanței mai deosebit, testează capacitatea de lectură a tuturor tinerilor francezi și este stabilit de către Ministerul Apărării în cadrul unui eveniment numit Zilele Apărării și ale Cetățeniei.

Ministerul Apărării elaborează niște teste de lectură care sunt date tuturor tinerilor de către reprezentanții ministerului. Acest eveniment este foarte important deoarece testele nu sunt susținute în școală la clasă, ci într-un mediu de mix social pentru că tinerii nu se cunosc între ei și testul se desfășoară prin intermediul unui dispozitiv electronic, fiind compus din niște întrebări care sunt puse referitor la un text proiectat pe un ecran. Astfel se pot calcula timpul de răspuns și greșelile făcute exact în momentul

Dezbateri despre contextul determinării instrumentelor de evaluare și descrierea acestora alături de MICHEL QUERE - Director DEPP


83

susținerii testării. Procentajul tinerilor cu dificultăți la lectură este de 10%, 15% sunt procente reprezentate de băieți, iar 4,9% dintre tineri au dificultăți severe la lectură.

Un alt instrument care este interesant din punct de vedere calitativ și care reprezintă o particularitate a Direcției Evaluare, Previziuni și Performanțe este cunoscut sub numele de monitorizarea grupului de elevi.

Evaluarea se realizează pe un eșantion reprezentativ de elevi din sistemul de învățământ francez; se analizează competențele cognitive dar și aptitudinile elevilor. Pentru această evaluare sunt consultați și părinții ca să se poată stabili cât mai bine legătura dintre mediul socio-economic al familiilor și performanțele elevilor.

Tinerii emigranți au performanțe comparabile cu tinerii din Franța dacă situația socială și toate celelalte condiții sunt îndeplinite. Se evidențiază astfel, cât de important este factorul social în viața școlară.

Școala elementară din Arondismentul 13 al Parisului are ca elevi copii francezi,

copii proveniți din familii de emigranți, dar și o clasă de copii cu handicap. Directorul școlii, deși profesor de meserie, nu predă la ore, el având doar rol de

conducere. În școală nu există însă o ierarhie între director și colegii săi, din punct de vedere ierarhic doar inspectorul având funcție de conducere.

Există trei domenii în care directorul își desfășoară activitatea, și anume:

Domeniul administrativ, un domeniu foarte important care necesită multă implicare și eficiență; periodic, directorul trebuie să întocmească studii și rapoarte pentru Ministerul Educației Naționale, pentru a determina calitatea învățământului din școală. Nu tot timpul există instrumentele necesare pentru a întocmi un raport de evaluare cât mai corect, deoarece există prea multe chestionare de completat sau activități care ocupă majoritatea timpului de lucru în școală. Totodată, directorul comunică și cu toți partenerii școlii, în primul rând cu părinții, dar și cu Ministerul Educației Naționale pentru problemele legate de profesori și cu municipalitatea sau primăria, pentru problemele legate de clădirea școlii, sau orice aspect care nu este legat de profesori.

Loc: ȘCOALĂ ELEMENTARĂ/ ECOLE MATERNELLE 13°ARRt 37 rue du Chateau des Rentiers, Paris 13 Lector: MAURICE BEAUCHAMP Director școală elementară Lector: JEAN MARIE MAILLARD Expert SNES - FSU Lector: ALEXANDRA CORNEA Coordonator proiect FSLI

Tema: Instrumente de lucru privind asigurarea calității și manage-mentul școlii Problemele abordate: Instrumente de lucru folosite de managementul școlii Dezbateri privind implicarea sindicatelor în managementul școlii


84

Directorul unei școli se subordonează atât Ministerului Educației Naționale cât și Primăriei Parisului.

Domeniul comunicării – colaborarea permanentă cu părinții pentru organizarea activităților legate de școala. Părinții iși aleg reprezentanți pentru a face parte din Consiliul școlii, stabilind întâlniri cu rol informativ din 3 în 3 luni.

Domeniul pedagogic – acesta este cel mai important domeniu de activitate al directorului școlii. În fața programei școlare toți profesorii sunt egali, dar în realitate există diferențe majore între școli sau profesori. Directorul trebuie astfel să identifice toate elementele specifice fiecărei școli. Odată cu identificarea problemelor, directorul se întrunește cu echipa pedagogică pentru a găsi soluții pertinente și pentru a rezolva toate aspectele. Directorul este însă condus de colegii săi din școala, în Paris această funcție bazându-se pe foarte bune cunoștințe pedagogice.

Una din problemele specifice acestei școli este mixul de naționalități, rezultând în problema egalității dintre femei și bărbați (relațiile dintre băieți și fete). Familiile sunt de nivel mediu sau superior și sunt formate din mai multe naționalități, sau chiar din familii provenite din alte țări. Acesta este un exemplu de mix social, o problemă importantă, dar deseori evitată. Directorul este cel care se documentează și găsește soluții astfel încât profesorii să predea la clasă în condiții normale pe fondul mixului social, implicând și organizații militante pentru egalitatea între rase, femei și bărbați, prin participarea activă la ore.

Vizită la o școală elementară din arondismentul 13, Paris


85

În privința elevilor cu handicap există două posibilități: să facă parte dintr-o clasă specială sau să facă parte dintr-o clasă obișnuită, iar în aceasta situație, profesorul, împreună cu un consilier pe viața școlară, adaptează modul de a preda, însă pentru restul lumii acest elev este considerat unul normal. În viața de zi cu zi este complicat pentru un profesor obișnuit care nu a fost format să lucreze cu astfel de copii, să reușească să

se adapteze la ore. Directorul se ocupă direct de oganizarea elevilor și repartizarea acestora în clase.

Acest lucru împiedică ca un profesor de la clasă să favorizeze anumiți elevi. Directorul unei școli nu are același statut că al unui director din alte cicluri școlare, și chiar dacă inspectorul semnalează că în școală există și aspecte nesatisfăcătoare, nu directorul

poartă întreaga responsabilitate, spre exemplu, a rezultatelor examenului la nivel național și nu poate fi concediat din acest motiv, existând însă și anumite excepții.

Administrația franceză cere în mod curent rapoarte pentru orice problemă, chiar și săptămânal. Dar neavând și functie de conducere, directorul aplică deciziile ministerului, fără să aibă autonomie în școală.

Din consiliul școlii fac parte profesorii, reprezentanții parinților, reprezentanții primăriei, inspectori din Ministerul Educației Naționale și directorul școlii.

Într-o unitate școlară, un profesor petrece 26 de ore la clasă, iar la pregătire, întâlniri cu părinții, întâlniri cu directorul sau cu întreaga echipă, la cursuri de formare, la pregătirea proiectelor din școală, un profesor poate sta și de dimineața până seara în școală, timpul total pe saptamână variând în funcție de cele enumerate mai sus, dar este de minim 30 de


86

ore pe săptămână. Aceste ore se petrec în școală timp de 4 zile pe săptămână, ziua de miercuri fiind zi liberă. În Franța, profesorii nu sunt obligați să rămână în școală după terminarea orelor.

Concursul de ocupare al postului de profesor stagiar constă în susținerea unui

examen pentru fiecare disciplină, aceste examene fiind urmate de o probă orală și o probă nouă care testează statutul de funcționar public.

Pentru a se putea transfera de la o școală la alta se face o cerere către administrație și în urma analizării acesteia, solicitantul primește un punctaj acordat în funcție de vechimea în carieră și vechimea la actualul loc de muncă, precum și de situația familială și administrativă.

Repartizările nu se fac însă pe merit, deși dacă un profesor avansează rapid la locul de muncă, se ține cont și de acest aspect, dar nu influențează decizia finală.

Dialog despre formarea profesională cu Caroline LECHEVALLIER -SNES, Jean MARIE MAILLARD-SNES și Alexandra CORNEA-FSLI


Lector: CAROLINE LECHEVALLIER Departament formare profesională inițială și continuă - profesori debutanți Lector: JEAN MARIE MAILLARD Expert SNES - FSU Lector: ALEXANDRA CORNEA Coordonator proiect FSLI

Tema: Rolul sindicatelor și poziția acestora în raport cu reformele implementate de Ministerul Educației privind formarea profesională continuă Problemele abordate: Formare profesională continua Profesori debutanți - evaluare, dezvoltarea carierei, probleme specifice


87

În Franța, profesorii stagiari sunt evaluați la sfârșitul fiecărui stagiu, dar nu există oficial o metodă de măsurare a performanțelor la catedră. Totuși, au loc inspecții periodice

pentru evaluarea profesorilor şi se fac propuneri cu privire la activitatea lor.

Dacă la o școală nu există un post de profesor, atunci este desemnat un profesor titularizat ca suplinitor sau se recrutează profesori care nu sunt titulari, această ultimă categorie cuprinzând un numar de profesori în creștere.

Recrutarea are loc prin susținerea unui interviu la inspectorat, iar de doi ani de zile, ca un element nou, se recrutează direct studenți.

Din momentul intrării în sistemul educației, un profesor ramâne și lucrează în sistem, dar tinerii debutanți întâmpină în prezent mai multe probleme decât colegii lor acum 10 ani. Însă există o problemă: din ce în ce mai mulți tineri renunță să mai intre în sistem datorită unor cauze precum salariul, condițiile de lucru sau de formare.

Din punct de vedere al recrutării noilor membri de sindicat, Departamentul formare profesională inițială și continuă - profesori debutanți are un rol foarte important. 30% este rata de succes de afiliere a profesorilor debutanți în primul an de recrutare, însă doar jumatate ramân afiliați sindicatului după ce sunt repartizați în școli. O explicație ar fi și faptul că mulți tineri sunt repartizați în școli unde sindicatul nu desfașoară nicio activitate.

Sindicatul sprijină toți membrii săi și îi protejează pe tot parcursul carierei lor și își face simțită prezența ori de câte ori acest lucru este necesar. Organizaţia sindicală ajută la promovarea cadrelor didactice, pe plan profesional și reprezintă interesele atât ale membrilor săi, cât și interesele statului, indiferent de guvern.

Dialog despre profesorii debutanți cu Caroline LECHEVALLIER - SNES - FSU


88


89

Capitolul 6. Concluzii, lecții învățate și recomandări pentru sistemul educațional românesc

Sunt şapte ani de când se implementează în educaţia din România un

sistem de management şi asigurare a calităţii. Acesta a fost instituit printr-o lege cu caracter organic (OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare), cu aceeaşi putere juridică, deci, precum legea educaţiei, întrucât a existat voinţa politică necesară asumării unor angajamente în plan european.

Configurarea ca atare a sistemului de management şi asigurare a calităţii în învăţământul preuniversitar este rodul voinţei politice, conştiente că descentralizarea şi autonomia şcolară implică o creştere substanţială a controlului şi a răspunderii publice. Astfel încât, la momentul prezentei dezbateri, când descentralizarea este încă în fază de analiză, paşii realizaţi în asigurarea calităţii prin evaluarea externă pe bază de standarde sunt de un imens folos.

Perioada 2005 - 2012 poate fi caracterizată ca una de construire a sistemului naţional de management şi de evaluare a calităţii educaţiei sub aspect legislativ, instituţional şi operaţional.

În învăţământul preuniversitar, evaluarea efectivă a calităţii educaţiei

şi la şcolile publice, nu numai la acelea private, a început în anul 2007, întâmpinând numeroase reticenţe din partea tuturor actorilor implicaţi. Aceste reticenţe nu au fost lipsite de legitimitate, întotdeauna şi pretutindeni s-a manifestat rezistenţa la nou; în faţa noilor obligaţii pentru şcoli instituite de noua lege, precum şi în faţa prezenţei în şcolile, şi aşa excedate de cerinţe administrative şi aflate de muţi ani în prag de reformă, a unei noi instituţii, ARACIP, cu alt rol „în piaţă” decât acela al inspectoratului şcolar, reacţia negativă a acestora nu a fost altcumva decât firească. Noi proceduri, deci alte hârtii, noi obligaţii, deci alte răspunderi. Dar dacă azi ARACIP raportează peste 4000 de cereri de evaluare externă cărora le-a dat curs în şapte ani înseamnă că nişte mecanisme noi au fost corect create şi funcţionează, ceea ce nu este simplu într-un sistem de mare complexitate, destul de birocratic şi de conservator, cum este cel al educaţiei. Iar în învăţământul preuniversitar sunt aproximativ 7000 de şcoli, publice şi private, cu personalitate juridică şi peste 20 000 de şcoli în total, dacă se numără şi structurile arondate acestora.

Având în vedere rolul stabilit de lege pentru ARCIP (evaluarea externă a calităţii educaţiei, inclusiv în scop de autorizare şi acreditare) putem


90

menţiona existenţa rapoartelor publice1, privind calitatea educaţiei, pe baza

celor aproape 5000 de vizite evaluare externă realizate şi pe baza datelor colectate de la unităţile şcolare (inclusiv privind mediul de provenienţă a elevilor), obţinute prin observare directă, analiza documentelor şi prin chestionare şi interviuri realizate cu cadre didactice, elevi şi părinţi. Toate aceste rapoarte au fost făcute publice şi aduse la cunoştinţa factorilor în drept care au obligaţia legală să ia măsurile necesare.

Dintre aspectele constatate în urma activităţilor de evaluare externă, putem menţiona o serie de aspecte pozitive şi negative privind asigurarea calităţii

2 (de care răspunde, conform legii, conducerea unităţii şcolare). Dintre aspectele pozitive ale implementării sistemului de asigurare a

calităţii putem menţiona:

A fost conceput, pilotat şi este implementat un instrument („Harta Naţională a Riscului Educaţional”), validat ştiinţific, de atestare a nivelului de calitate furnizat de o unitate de învăţământ preuniversitar, prin măsurarea „valorii adăugate”, deci prin eliminarea, din evaluarea rezultatelor obţinute de şcoală, a influenţei factorilor de context şi de input (care ţin de nivelul educaţional al părinţilor, de nivelul economic al familiei de dotarea şcolii cu calculatoare etc.).

A fost creat un sistem de date şi o modalitate de colectare a acestora printr-o aplicaţie informatică (implementată în acest an, 2013), care va permite actualizarea anuală a datelor necesare măsurării „valorii adăugate”.

Există, deja, o corespondenţă între comanda socială şi oferta sistemului de educaţie şi formare profesională prin învăţământul profesional şi tehnic de stat, respectiv continua adaptare a iniţiatorilor privaţi la comanda socială (în ciuda crizei economico-financiare, care a continuat).

Un număr din ce în ce mai mare de unităţi şcolare fac dovada respectării cerinţelor minimale privind iniţierea, respectiv derularea de servicii educaţionale, furnizorii de educaţie devenind tot mai conştienţi de necesitatea mecanismelor de răspundere publică.

Cultura evaluării a început să „prindă teren” în şcoala românească, atât pentru evaluarea internă, cât şi pentru evaluarea externă, toate

1 7 rapoarte anuale de activitate (2006 - 2012 - publicate), 4 numere ale „Barometrului calităţii

educaţiei” (începând cu anul şcolar 2007-2008 - publicate), un Raport de analiză a rezultatelor la examenul de Bacalaureat 2010 (înaintat Ministerului), un Raport privind starea calităţii în sistemul de învăţământ preuniversitar din România (publicat). 2 Pentru mai multe informaţii, vezi „Raport privind starea calităţii în sistemul de învăţământ

preuniversitar din România” (şi Anexele lui) – http://aracip.edu.ro



91

şcolile făcând paşi importanţi în realizarea evaluării interne şi publicarea rezultatelor acesteia. Rapoartele publicate până în prezent au constatat şi o serie de

aspecte negative, inclusiv în privinţa nedezvoltării unei culturi a calităţii:

Calitatea personalului didactic (principalul factor intern al şcolii, care influenţează rezultatele elevilor) continuă să fie o problemă la nivelul întregului sistem de învăţământ. Astfel, lipsa cadrelor didactice calificate, lipsa abilităţilor privind activitatea de cercetare ştiinţifică (înţeleasă în primul rând ca o preocupare constată de conectare la nou în domeniul său), fluctuaţia mare a personalului didactic constituie motivele cele mai importante de neîndeplinire a nivelului minim de calitate.

Nu dotările cu calculatoare este azi problema şcolilor din România (aproape 90% dintre şcoli consideră dotarea ca „medie” sau „suficientă”şi se raportează o medie de aproape 5 calculatoare conectate la Internet la 100 de elevi), ci numărul orelor de acces la calculator pentru fiecare elev la alte discipline decât TIC sau Informatică.

Sunt confirmate rezultate ale altor studii şi cercetări: nivelul de realizare a indicatorilor de calitate este mai scăzut, cu circa 10%, în mediul rural faţă de cel cel urban.

O concluzie interesantă este legată de faptul că nivelul de realizare a indicatorilor de calitate la scolile cu structuri este mai mic decat la cele fără structuri.În consecinţă, şcolile cu structuri au nevoie de resurse suplimentare şi de sprijin, în continuare, pentru creşterea calităţii educaţiei oferite.

Activitatea şcolii este orientată spre funcţionare şi nu spre dezvoltare. Ca urmare, factorii de input, cu precădere baza materială, sunt consideraţi cei mai importanţi şi nu rezultatele elevilor.

Şcolile au tendinţa de supraevaluare, prin calificative de „Foarte bine”, dar a scăzut tendinţa de evaluare prin calificative de „Excelent”; s-a remarcat, îndeosebi la nivel liceal, tendinţa de supraevaluare la indicatorul „Evaluarea rezultatelor şcolare”.

Peste 50% dintre unitățile de învățământ au introdus, în noul format de RAEI, informații care nu se corelau, fapt ce a împiedicat prelucrarea statistică a informațiilor. Este evidentă lipsa de preocupare şi de competenţe în privinţa furnizării şi prelucrării datelor statistice, inclusiv privind indicatorii cheie şi în privinţa procesului decizional bazat pe dovezi.

Puțini indicatori au fost autoevaluați de școli cu „Satisfăcător” sau ”Bine”, dar pentru aspectele astfel evaluate, în cele mai multe cazuri


92

nu au fost prevăzute acţiuni/activităţi de remediere pentru anul școlar următor;

Planul de îmbunătăţire a calităţii educaţiei este realizat, în multe cazuri, ca un plan managerial/de activitate, fără a cuprinde elemente/termeni de „progres”; măsurile de îmbunătăţire propuse nu au rezultate măsurabile, indicatorii sunt formulări generale, ambigue, nu oferă o imagine exactă asupra rezultatelor ce se vor obţine.

Există segmente din cadrul sistemului naţional de învăţământ care cunosc mai puţin şi aplică doar superficial legislaţia calităţii. Dacă la nivelul învăţământului privat, în general, la nivelul învăţământului liceal (cu precădere în unităţile de învăţământ profesional şi tehnic) datorită necesităţii mai stringente de a răspunde nevoilor sociale, sistemele de calitate sunt mai bine implementate, în şcolile generale şi în grădiniţe legislaţia calităţii este mai puţin aplicată. În zona de îmbunătăţire a calităţii la nivelul fiecărui elev s-au

înregistrat în perioada menţionată mai mulţi factori de risc semnificativi, conform raportărilor publice ale ARACIP. Aceştia sunt:

Instabilitatea legislativă (în general, şi în domeniul educaţional, în special) şi lipsa unei orientări strategice stabile la nivelul Ministerului Educaţiei; acesta se va constitui, şi pe viitor, în principalul factor de risc în implementarea oricărei politici publice şi strategii.

Criza economică şi financiară, care a determinat scăderea veniturilor şi reducerea drastică a resurselor alocate pentru educaţie, în general, şi pentru pentru îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi pentru evaluarea externă a calităţii, în special.

Primul ciclu de evaluare instituţională nefinalizat şi care este departe de a fi încheiat – a fost iniţiat, prin evaluarea unui număr de 1023 de unități de învățământ preuniversitar de stat și particular (15% din totalul unităților școlare cu personalitate juridică din România). Prin urmare, este necesară intensificarea intervenţiilor publice şi a demersurilor oficiale în vederea continuării și finalizării primului ciclu de evaluări externe periodice a unităților de învățământ, pe de o parte, şi a consolidării capacităţii ARACIP de a opera cu indicatori, baze de date şi statistici, pe de altă parte.

Mai trebuie spus că experienţa românească în materie de SAC a trezit un mare interes la nivel european pentru ţări precum Spania, Portugalia, Polonia care, departe de a avea un aşa număr mare de şcoli, consideră că pot obţine rezultate vizibile prin implementarea de mecanisme similare. Mai mult, expertiza ARACIP în domeniul realizării şi implementării sistemelor de calitate în învăţământul preuniversitar este solicitată la nivel internaţional. Chiar în


93

raportul realizat de experţii Băncii Mondiale şi înaintat guvernului României în anul 2010 s-a conturat într-o manieră pozitivă intervenţia instituţiilor de asigurare a calităţii ARACIS şi ARACIP în sistemul educaţional românesc. În concluzie, se poate spune că, deşi s-au făcut paşi însemnaţi în dezvoltarea culturii calităţii, nu ne aflăm, nici pe departe, la capătului drumului. Creşterea calităţii educaţiei este deabia la început şi doar printr-o implicare concretă a întregii societăţi, prin proiecte realizate în parteneriat (aşa cum este şi proeictul de faţă) şi, nu în ultimul rând, printr-o voinţă politică manifestă, se poate continua acest proces de îmbunătăţire continuă a calităţii educaţiei.