Zilele nationale Ucraina

m a r Ţ i , 2 4 a u g u s t 2 0 1 0

O vecină pe caren-o cunoaştem

red că majoritatea ro mâ ni -lor ştiu unde se află Ucrainape hartă, indiferent de gra -dul de şcolarizare sau ni ve -lul de educaţie şi cultură.

Până la urmă nu avem atât de mulţi ve -cini încât să nu-i ţinem minte. Totuşipână în 2006 nu-mi amintesc să fi întâl-nit vreun ucrainean. Cum nu crescusemîn apropierea graniţei lor, în nord-estulţării, nu ştiam mai nimic despre ei, decâtcă făcuseră parte din fosta UniuneSovietică. Şi cum o dată cu schimbareamajoră petrecută în 1989 în Româniagândurile şi privirile noastre s-au în -drep tat înspre vest, nici nu pot spune căau făcut prea mult parte din gândurilemele. Tot ce era la est reprezenta pentrumine, şi pentru mulţi din generaţia mea(noi ce nu făcusem rusă la şcoală) trecu-tul, comunismul, rusificarea. Salvarea şiviitorul păreau că vin din vest, de unde-va de după Ungaria. Aşa că, Ucraina n-afost niciodată inclusă în planurile melede călătorie, între subiectele căutate peinternet. Ce mai auzeam de prin presă,de pe la TV, din discuţiile prieteneştipetrecute lângă vreo bere erau ori infor-maţii politice (care greu prind teren înmintea cuiva neinteresat) sau mituri

urbane şi rurale moderne legate de ra -cheţi. Ucraineni erau (conform acestormituri) ceva destul de fioros şi puteau săte termine într-o secundă, dacă se su -părau pe tine. Brr ... nimeni nu se între-ba cum poţi să ajungi într-un conflict cuun ucrainean, dar la o adică, cu toţiieram de acord cu imaginea aceasta: potfi periculoşi. Cam cum sunt românii aziîn mintea unor italieni sau francezi cred.La atât se rezumau cunoştineţele meledespre Ucraina. Totul până într-o zi ...

O impresie

surprinzătoareÎn 2006 a trebuit să plec în Ucraina, la

Kiev, pentru câteva zile. Nu a fost vorbade o vacanţă şi n-a fost alegerea mea.M-am dus la ambasada Ucrainei să-miiau viza aşteptându-mă să întâmpin difi-cultăţi. Până la urmă singurele dificul -tăţi le-am avut la una din băncile vestiteautohtone unde un angajat mi-a scrisnumele greşit pe chitanţa care trebuia săcertifice că am plătit taxa de viză. Mi-amfăcut bagajele cu destul de puţin entuzi-asm şi am plecat spre Otopeni. Am ateri-zat pe aeroportul Boryspil din Kiev însiguranţă şi în scurt timp păşeam pen-tru prima oară pe teritoriul ucrainean.Aeroportul, lipsit de spectaculozitateaunui Schiphol, Heathrow sau Charles deGaule îmi amintea de micul nostruHenri Coandă. De aici încolo am avutdoar surprize plăcute. Şoselele mi s-aupărut mai curate şi mai îngrijite ca lanoi, clădirile vechi din centrul Kievuluimai bine conservate. M-am plimbat pealei largi, umbrite de pomi bătrâni şi stu-

foşi. Am nimerit acolo într-un weekendîn care se aniversa ceva, o sărbătoarepopulară. Majoritatea locuitorilor Kievuluierau pe străzi, sărbătorind. Se plimbauliniştiţi prin pieţele publice ori pe la târ-gurile improvizate pe străzile mai vechi.Am vizitat bineînţeles şi câteva dinmănăstirile de care sunt atât de mândri,bine întreţinute şi fiecare cu o istorieaparte care celebrează vreun călugăr saucălugăriţă care au suferit pentru cre -dinţa ortodoxă şi au făcut mult bine oa -menilor. Ucrainenii care m-au întâmpi -nat şi care au avut grijă de mine au fostmai mult decât amabili şi priete noşi,cam aşa cum ne mândream noi o dată căsuntem. Multe din cele văzute în

Ucraina aveau un aer familiar pentrumine, parcă mai văzusem ceva similar încopilărie, nu ştiu, în provincie, undeva.Mă aşteptam să fie foarte occidentali -zaţi? Nu. Dar nici nu mă aşteptam camo delul lor de viaţă în care n-au re nun -ţat la multe din obiceiurile aşa zis comu-niste să meargă în continuare şi să nupară greşit. Există civilizaţie şi în afaraoccidentului, nu totul trebuie să funcţi o -neze între hamburgeri şi popcorn, o ţarăcare-şi conservă tradiţiile şi obiceiurilepoate fi mai interesantă decât una carele uită pe ale sale şi adoptă altele străineîn loc. Ucraina mi-a dat câteva lecţii pecare le ţin perfect minte şi azi.

Text şi foto: Laura Ilica

Există civilizaţie şi în afara occidentului,nu totul trebuie să funcţi o neze între

hamburgeri şi popcorn...

PAG. 7rOmânii de acOlO, ucrainienii de aici

C

PAG. 2O istOrie zbuciumatăcare aduce aminte de istOria rOmâniei

24 AUGUST UCRAINA

craina (pronunţat înucraineană: Україна /Ucraiina, AFI /ukra’jina)este situată în EuropaOrientală, în vecinăta -

tea Rusiei (nord-est), Belarusului (nord),Poloniei, Slovaciei și Ungariei (vest),României și Republicii Moldova (la sud-vest), cu ieşire la Marea Neagră și MareaAzov la sud. Capitala Ucrainei este orașulKiev, un oraş surprinzător pentru mine,fostă capitală imperială aprig disputată odată de către multe mari puteri. Numele“Ucraina” provine din termenul ukrainadin slava veche răsăriteană şi înseamnăîn limba ucraineană “țară“ (kraina).Neştiind prea multe despre istoria lorm-a surprins puţin asocierea primeloratestări ale unor așezări umane de peteritoriul Ucrainei (aprox. anul4500 î.e.n.), cu perioada de înflorire aculturii Cucuteni, din neolitic (asociamacest nume doar cu România). În secolulal IX-lea, mare parte din Ucraina deastăzi era populată de ruşi, care for-maseră statul numit astăzi Rusia

Kieveană. Kiev, capitala Ucrainei moder -ne, a devenit în acea vreme cel mai im -portant oraș al Rusiei. Epoca de Aur aRusiei Kievene a început cu domnia luiVladimir cel Mare (Volodîmîr, 980–1015)şi a atins apogeul în timpul domniei fiu-lui acestuia, Iaroslav cel Înțelept(1019–1054). Apoi a urmat fragmentareaprogresivă a statului şi creşterea impor-tanţei puterilor regionale. Istoria medie -vală a Ucrainei este foarte zbuciumată,foarte asemănătoare din acest punct devedere cu cea a României. Rând pe rândau trecut pe aici, ca şi pe la noi sciţii, bul-garii, grecii şi romanii (la malul MăriiNegre) şi mai ales, polonii, litanienii şiruşii. Aceste 3 din urmă popoare şi-audisputat secole de-a rândul teritoriulUcrainei stăpânindu-l cu rândul sauîmpreună, cum a fost cazul uniunii di -nas tice între Polonia și Lituania(Uniunea de la Krevo din 1386) în urmacăreia cea mai mare parte din teritoriulUcrainei a fost controlat de nobilii litu-anieni rutenizați. În cele din urmă, ca -zacii s-au aliat cu Rusia ortodoxă, deciziece a condus, mai târziu, la decădereastatului polono-lituanian, și la păstrareacreștinismului ortodox în Ucraina.

Ucraina şi cele două

războaie mondialeSecolul trecut a fost influenţat de

transformările şi tulburările socialepetrecute în Rusia Sovietică. Vecinătateacu această ţară dar şi ocupaţia bolşevicăau adus în Ucraina mari frământărisociale, conflicte, revolte, colectivizare şicea mai mare foamete din această zonă

cunoscută sub numele de Holodomor(1932 – 33), în timpul căreia au muritmili oane de oameni. Pe 22 iunie 1941armatele germane au invadat teritoriulUcrainei, fiind primite la început caforţe eliberatoare. Armata Roşie a făcuteforturi disperate pentru a-i opri, peste600 000 de soldaţi sovietici murind saufiind luaţi prozonieri în bătălia Kievului.Ucraina a ierdut în timpul celui de-aldoilea război mondial între 5 şi 8 mi li -oane de oameni, incluzând peste o jumă-tate de evrei ucişi de Einsatzgruppen,uneori cu ajutorul colaboratorilor locali.Peste 700 de oraşe şi 28 000 de sate aufost distruse. Situaţia a fost înrăutăţităde seceta din 1946 – 47 care a dus la onouă foamete devastatoare.


2 Z I L E L E N A ț I o N A L E A L E s tAt E L o r L u m I I , m a r Ţ i , 2 4 a u g u s t 2 0 1 0

repere istorice

UO istorie zbuciumată

Bine de ştiut!

Capitală: Kiev

Limbă oficială: ucraineană

Sistem politic: republică semiprezi-

denţială

Preşedinte: Viktor Ianukovici

Prim Ministru: Mîkola Azarov

Suprafaţă: 603.700 km²

Populaţie: 46.481.000 / Loc 27

Monedă: grivnă ucraineană (UAH)

Fus orar: UTC +2/+3

Prefix telefonic: +380

care aduce aminte de istoria României

Z I L E L E N A ț I o N A L E A L E s tAt E L o r L u m I I , m a r ţ i , 2 4 a u g u s t 2 0 1 0 3

cultură

ul tura ucraineană este strâns legată decreşti nism, fiind dealtfel influențată șide vecinii de la vest și de la est ai țării.Acest fenomen se reflectă în artele plas-tice, arhitectură și muzică.

Bogata sa diversitate culturală, istoria tumultuoa -să, spiritualitatea conturează imaginea unui poporputernic, mândru, demn, ce s-a impus prin nume dereferinţă. Ilia Ilici Mecinikov, microbiolog, imunolog,anatomist şi zoolog rus născut la Ivanovka, Ucraina aprimit premiul Nobel pentru medicină în 1908. DacăIvan Kotliarevski este considerat părintele literaturiiîn limba ucraineană, Taras Sevşcenko reprezintă sim-bolul renaşterii naţionale. Pictor şi poet romantic, apus, prin opera sa vastă, bazele limbii şi literaturiiucrainiene moderne.

Opera lui Nikolai Gogol este cunoscută în întregalume, prin extraordinara sa capacitate de a surprinderealitatea vieţii, caracterele şi esenţa spiritului uman.Colaborarea ucraineano-română în domeniul culturalse desfăşoară pe baza Acordului privind relaţiile debună vecinătate şi colaborare.

Articolul 19 prevede: “promovarea reciprocă a cul -tu rii ambelor ţări, susţinerea iniţiativelor individualeşi publice, precum şi încurajarea schimburilor întreuniuni artistice, asociaţii, instituţii de cultură, ştiinţăsi învăţământ etc.” Un moment important este acela alcooperării în domeniul patrimoniului culturalo-isto -ric. Proiectele comune vizează popularizarea culturiiTrîpilya-Cucuteni. Este demnă de menţionat grija ex -tra ordinară a Ucrainei de a supraveghea şi îngriji mo -numentelor legate de cultură ucraineană de pe terito-riul ţării noastre. Aceste repere sunt de o mare însem-nătate şi valoare şi ne ilustrează evoluţi istorică a aces-tei culturi.

În 2012 se vor aniversa 200 de ani de la formarea înDelta Dunării a celei mai cunoscute organizaţii a caza -cilor zaporojeni, Zadunaiskfa Sici. Există un proiect deamplasare în satul Dunărea de Sus din judeţul Tulcea aunui complex istorico-etnografic ce poartă acelaşi nume.

Centrul Cultural şi

de Informare al Ucrainei

în Bucureşti A fost inaugurat oficial la 31 octombrie 2007 în

cadrul vizitei oficiale a Preşedintelui Ucrainei de atunci -V.A.Iuşcenco - în România. Este situat în Bucureşti,Calea Victoriei, 26. Activitatea Centrului se desfăşoarăpe mai multe direcţii. În primul rând se preocupă cuprofesionalism de promovarea în România a diverselorinformaţii despre Ucraina.

Cultura şi istoria, întărirea legăturilor cu comuni-tatea ucraineană, acordarea sprijinului în asigurareacerinţelor naţional-culturale, informarea obiectivă aopiniei publice din România despre Holodomorul dinanii 1932-1933 din Ucraina cu scopul condamnării aces-tei crime ca un genocid împotriva poporuluiucrainean, sunt câteva dintre ele.

CPrecum biblioteca din Alexandria, care a ars şiprin asta a rămas o legendă vie, creaţia Anneiarde sentimente, trăiri, momente din viaţă şi ne-viaţă şi le transpune prin focul pasiunii şi creaţii pe pânză.

Anna RavliucUn exemplu de prezenţă culturală ucraineană de

succes în România este Anna Ravliuc, o artistă sensi-bilă ce aduce în prim plan simbolistica specifică afilonului inspiraţional din care provine. “Dacă ar fi sădefinesc temperamentul artistic al Annei, aş folosi ostrofă din Oda în metru antic, de Mihai Eminescu:De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet / Pe-al meupropriu rug, mă topesc în flăcări... / Pot să mai reînviuluminos din el ca / Pasărea Phoenix?

Explozivă, imprevizibilă, plină de visări şi sete deviaţă fără de moarte, Anna se reinventează mereu.Proiectul său Art Crematoriu este o ilustrare vie atrăirii artistice. Ardem totul şi reconstruim din nou!Precum biblioteca din Alexandria, care a ars şi prinasta a rămas o legendă vie, creaţia Annei arde senti-mente, trăiri, momente din viaţă şi ne-viaţă şi letranspune prin focul pasiunii şi creaţii pe pânză.Paleta sa este doar anticamera din purgatoriu!” ne-amărturisitNicoleta Zagura.

Pasiunea Annei pentru trecutul istoric şi pentruvalorile patrimoniului cultural au pus bazele proiectu-lui Centrului Cultural pentru UNESCO „NicolaeBălcescu”. Acesta găzduieşte atelierele de creaţie şiactivitatea artistică a Annei şi a echipei sale de lucru.Anna Ravliuc este o mare admiratoare a spectacoluluicromatic al costumului popular ucrainian şi a obi-ceiurilor din bătrâni. Vizitatorii vor putea admira şistudia aici materiale, tehnici de lucru, o bogatăcolecţie de obiecte tradiţionale. Lucrările sale vorbescdespre forţa, fragilitatea şi frumuseţea femeii, în ritmnostalgic de balalaică.

Text: Mariela Vanu; Foto: Robert Lupu

la graniţa marilorculturi europene


obiceiuri și tradiții

vizită făcută în Ucrainavă va surprinde cu sigu-ranţă. Dacă eraţi sufi-cient de mari înainte de1989 şi vă mai puteţi

aduce aminte de atmosfera comunistă –mă refer aici la atitudinea populaţiei maidegrabă decât la contextul politic – veţirecunoaşte acolo, în aer, undeva în jur,ceva cunoscut. Nu mi-e foarte clar deunde această impresie, poate din felullor de-a interacţiona, din stilul de abor-dare, nu foarte schimbat în ultimii 20 deani. Altminteri oameni deschişi şi primi -tori, păstrează până azi un ceva al aceleiepoci (comuniste) pe care îl veţi simţioriunde veţi merge prin lume – dacă estepre zent -, cu un fel de fior pe şira spi nă -rii. Aşa că, veţi vedea multe lucruri fami -liare în jur, de la tradiţiile ortodoxe, păs-trate cu sfinţenie în ciuda atâţior ani decomunism, până la obiceiurile şi modulcontemporan de socializare. Mi s-a spuscă există diferenţe sesizabile între estulşi vestul Ucrainei ori între sat şi oraş.Adică ... cam ca la noi. Orăşenii par a seapropia mai mult de civilizaţia occiden-tală, prin comportament, ţinută vesti -men tară, socializare, lifestyle, pe cândcei care locuiesc la sat sunt mult maiapropiaţi de tradiţiile străvechi, de obi-ceiurile religioase sau de cutumele de -

prin se pe vremea bolşevicilor. La primaimpresie ucrainienii îşi exprima senti-mentele, emoţiile de fapt, la fel de liberca şi noi şi, în funcţie de împrejurări vorplânge, se vor supăra, vor fi îndrăgostiţi,melancolici, trişti sau veseli. Nu-ţi vorascunde asta pentru că, la fel ca şi noicon sideră că e un lucru bun să arăţi ce -lor lalţi (celor apropiaţi) ceea ce simţi pemoment. Pe stradă, oamenii nu zâmbescprea mult (cum nici noi nu suntem unneam de zâmbăreţi, mai ales în compa -ra ţie cu occidentalii), dar o dată ce ai in -

trat în contact cu ei, mai ales dacă teplac, se vor strădui mult să te facă să tesimţi ca acasă. Cum? Invitându-te acasăsau în oraş, la restaurant, împărtăşindu-ţigândurile şi problemele lor de moment.Mi-au părut oameni familişti, care apre-ciază valorile tradiţionale. Ma jo ritateapopulaţiei e bilingvă, vorbind ucrai -neană şi rusă. Totuşi, din câte ştiu doarucraineana e limbă oficială în Ucraina înprezent, asta deşi, majorita tea orăşenilorvorbesc rusa sau un ames tec de rusă şiucraineană între ei. Limba lor îmi

aducea aminte de polonă şi rusădeopotrivă, dar cum nu vorbesc niciunadin aceste limbi şi nici nu sunt etimolognu pot sa vă garantez că impresia mea efoarte aproape sau foarte departe de ade-văr. În Ucraina, cum se întâmplă în mul -te cazuri şi la noi, veţi vedea mai multegeneraţii locuind sub acelaşi acoperiş:bunici, părinţi şi nepoţi laolaltă. De mul -te ori copii sunt crescuţi de bunici carejoacă un rol important în educaţia nepo -ţilor. Ucrainienii n-au trecut prin perioa-da feminismului militantist aşa că aicinu veţi vedea femei angajate în anumiteservicii considerate specific masculine(cum ar fi poliţie rutieră), sau ce veţi ve -dea sunt excepţii şi rarităţi. Tradiţional,femeia e responsabilă cu gospodăria pecând bărbaţilor le pică în grijă treburilemai tehnice. În general cred că dacă văaflaţi în vizită în Ucraina şi veţi respectatoate regulile de conduită aflate pe vre-muri de la bunici şi unchi nu veţi greşiprea mult. Femeile sunt frumoase înUcraina - cum sunt şi la noi – ceva maiblonde şi uşor de impresionat cu uncom portament clasic tradiţional: des -chideţi-le uşa la maşina, nu daţi mânacu ele bărbăteşte, aduceţi-le flori, turna -ţi-le băutura în pahar sau aprindeţi-leţigara.


Oîntre vest Şi est


travel

craina are un teritoriu cam de dimen-siunile Franţei aşa că, dacă vă propu -neţi să vizitaţi această ţară e bine săvă informaţi din timp cu ce puteţicălători şi cum. Există de exemplu

două companii mari aeriene ucrainiene care vând bile -te online: Aerosvit şi Ukraine International Airlines(Liniile Aeriene Internaţionale Ucrainiene). De la noimai aveau curse în Ucraina: Carpatair şi WizzAir. Oparte din marii operatori aerieni internaţionali aucurse către principalele oraşe din Ucraina: Kiev –bineînţeles - dar şi Lvov, Doneţk, Harkov, Odesa, etc.Aeroportul internaţional Boryspil din Kiev este cel maisolicitat aeroport al ţării, deservind mii de persoane înfiecare zi. Prin acest port aerian am intrat şi eu înUcraina. Nu mi s-a părut foarte diferit de neaoşul nos-tru aeroport Henri Coandă, cunoscut de toată lumea caaeroportul Otopeni, cel puţin nu e diferit prin mărime(cum sunt aeroporturile din Atena sau Budapesta) şinici prin calitatea serviciilor. Drumurile lor, cel puţinde la aeroport până în capitală şi apoi prin centru mi s-au părut – îmi pare rău s-o spun - mai bune decât alenoastre. Vizibil mai bune. Cu vaporul puteţi ajunge înporturi cu rezonanţă istorică pentru noi: Odessa,Sevastopol şi Ialta (la Ialta, în februarie 1945 s-aîmpărţit lumea în două, în comunişti şi capitalişti, s-adefinitivat soarta Germaniei naziste, dar şi a câtorvamilioane de ruşi aflaţi prin Europa care au fost siliţi săse întoarcă acasă, unde majoritatea au fost ucişi saudeportaţi). Transportul public e disponibil între orele6 a.m. – 1 a.m. Mersul cu autobuzul, troleibuzul, me tro -ul sau tramvaiul e relativ ieftin în marile oraşe. Metroul edisponibil în Kiev, Harkov şi Dnepropetrovsk. Multedin staţiile de metrou au o arhitectură spectaculoasă.Căile ferate au pagina lor de web: www.uz.gov.uadisponibilă însă doar în ucraineană. Să nu mizeze niciei pe turism, cum se întâmplă la noi? Cât priveşte ser-viciile de taxi, în Ucraina am văzut un obicei foarteîmpământenit şi la Moscova: întinzi mâna pe stradă,în dreptul şoselei şi foarte curând, un doritor de cevabani în plus câştigaţi uşor se va opri şi te va duce undedoreşti, evident contra-cost. Eu n-am avut curajul săîncerc aşa ceva, doar am auzit şi am văzut la alţii, dardacă spiritul de aventură depăşeşte o limită a secu-rităţii personale atunci ... vă urez distracţie plăcută.

Ce e de vizitat în Ucraina?Având un relief variat (munţi, câmpie, mare) în

Ucraina nu duci lipsă de peisaje spectaculoase. Într-untop 10 al celor mai frumoase locuri de vizitat probabilcă pe primele poziţii s-ar afla regiunea Crimeei, vestităpentru istoria colorată (a fost ocupată pe rând de greci,veneţieni, genovezi ... printre alţii), pentru oraşeleamplasate pe malul mării şi staţiunile balneo-clima-terice. Acestea sunt vestite atât pentru apele lor mine -rale cât şi pentru vinurile din zonă. Aveţi de ales deciîntre două tipuri de cură ... Dacă vă era dor de Carpaţiputeţi să trageţi o fugă să-i vedeţi şi pe cei ucrainieni,supranumiţi aici Perla Verde a Ucrainei. Cel mai înaltvârf – Hoverla – are 2061 m înălţime, ceea ce ne face cual nostru vârf Moldoveanu, din munţii Făgăraş, de 2544

U

Din Crimeea până în Carpaţi

m, în sfârşit campioni la o categorie. E de vizitat şiKievul care pe mine m-a impresionat printr-un aspectgeneral mai curat decât al Bucureştiului, datorităclădirilor vechi mai bine păstrate şi puse în valoare,prin multitudinea lăcaşelor de cult foarte bine păs-trate şi cu care ucrainienii se mândresc probabil celmai mult. Restaurantele sunt impecabile iar hotelurilecare aparţin marilor lanţuri hoteliere ale lumii n-aunimic mai prejos decât suratele lor din Anglia sauFranţa. Ca români vă va fi mai uşor şi poate maiinstructiv să vizitaţi Cernăuţiul, o dată parte a ţăriinoastre, oraş prin care şi-a petrecut o parte din viaţăEminescu şi unde încă se mai vorbeşte româneşte.


a de fiecare dată cândajung într-o ţară pe caren-am văzut-o niciodată,mai ales într-un oraş atâtde mare precum Kievul,

încerc să ajung într-un restaurant cuspecific tradiţional pentru a vedea,simţi, gusta cum este viaţa oamenilordin punct de vedere ... culinar. Iar Kievulnu m-a dezamăgit nici de această dată.Dacă în Bucureşti abundă de exemplurestaurantele cu specific italian, medite -ranean şi internaţional, tavernele, cafe -nelele, aici am avut de ales între multerestaurante de calitate cu bucătărie spe -cifică locului. Nu m-am aşteptat la nimicpentru că nu ştiam la ce să mă aştept;fiind născută în vestul României ştiamcâte ceva despre bucătăria maghiară şiabsolut nimic despre cea de la est deNistru. Restaurantul în care am popositseara avea un aer rustic, de casă de ţară.Recreerea acestei atmosfere se duceadestul de departe, până la veştminteletradiţionale purtate de ospătari şi muzi-ca specifică locului – de data asta diferitămult de cea de la noi de la ţară, unde seaude tot mai puţin folclor şi tot maimulte manele. Am rugat gazdele meleucrainiene să comande pentru minepentru că eu şi aşa nu ştiam ce să

comand. În scurt timp masa s-a umplutefectiv de aperitive, multe înrudite cucele servite pe la noi. De pildă am gustato varietate mare de cârnaţi de toatefelurile, pastramă, şuncă şi ceva similarmuşchiului afumat. Aici am văzut ceamai mare diversitate de murături dinviaţa mea; după această experienţă culi-nară am rămas cu convingerea că oricese poate pune la murat. Am mâncatmulte tipuri de ciuperci sau bureţi mai

bine zis, muraţi sau doar gratinaţi şi,probabil prima oară în viaţă vareniki, unsoi de colţunaşi umpluţi cu ... aproapeorice. Surpriza cea mare au constitut-oholubtsi. Mi-au fost prezentate cu mân-drie ca unul din felurile lor naţionale demâncare, unul dintre cele mai îndrăgiteşi extrem de gustoase. Am constatat cusurpriză că sunt sarmale: rulouri devarză cu diverse umpluturi, cu sau fărăcarne. Mi s-a adus cu multă încântare şi

„verişoara” lor îmbrăcată în foi de viţă,asta ca să nu plec cumva acasă cu impre-sia greşită că acolo n-ai din ce alege saun-ai ce mânca. Nu vă temeţi, m-am ţinuttare şi nu m-am arătat deloc dezamăgităcă am fost jefuiţi de una din mândriilenoastre naţionale: sarmaua. Am plănuitchiar şi o mică răzbunare: când o să-miîntoarcă vizita în România o să-i îndopcu savarine şi o să le dau să bea bragă.Nah, aşa le trebuie! Din rândul bău-

turilor fără alcool am încercat cvasul, obăutură dulce-acrişoară spumantă,preparată din drojdie, zahăr şi pâineuscată de secară. Nu pot spune că e bău-tura mea favorită dar nici rea la gust nue. Cred totuşi că, băută repetat îngraşădatorită conţinutului mare de zahăr şicarbohidraţi. La felul întâi am fostaproape obligată să încerc borşul – cioar-ba lor de legume naţională – exact aşa debună precum mă aşteptam. Nu mi-amcomandat „Pui a la Kiev” ca fel principaltocmai pentru că în fiecare al doilearestaurant din România găseşti aşa ceva,ci am optat pentru un peşte făcut cumştie mama lor acasă. Cât priveştealcoolul, ei bine, ucrainienii chiar nu-şidoresc faima de abstinenţi. Alcoolul econsumat în Ucraina în cantităţi respec -tabile, vodca, vinul şi şampania făcândparte din orice masă cu caracter cât decât festiv. Nu e legal să bei şi să conduci,amenzile sunt usturătoare aşa că e depreferat să vă abţineţi de la astfel deaventuri. La masă, un pahar de vin sauunul de vodcă sunt prilej veşnic de toas-turi care nu-s aşa, o vorbă în vânt.Toasturile sunt importante pentruucrai nieni, luaţi-le în serios dacă partici-paţi la o astfel de masă pentru că fac par -te din cultura şi felul lor de a socializa. Bachiar e bine să vă pregătiţi din timp câte-va cuvinte frumoase pentru gazdă saucei ce v-au invitat şi ceilalţi comeseni. Osă fie impresionaţi.



Cbucătăria ucraineanăfood


expat life

el mai cunoscut român din Ucrainaeste desigur Mircea Lucescu (n. 29 iulie1945). Fost jucător de fotbal (a jucat înprincipal la echipa Dinamo) între 1964și 1977 şi actual antrenor, şi-a atins

apogeul carierei lui sportive câştigând Cupa UEFA înanul 2009 cu echipa Şahtior Doneţk pe care o antre-nează din 2004, performanţă în urma căreia a fostdeco rat cu Ordinul Naţional Steaua României în gradde Cavaler. Din palmaresul lui de antrenor mai faceparte de exemplu postul de antrenor al echiperiInternazionale Milano pe care l-a deţinut pentru scurttimp în 1998, supercupa Europei câştigată cu echipaturcă Galatasaray în sezonul 2000 – 2001 şi recorduljocurilor conduse de pe banca echipei naționale, 59.

Minoritatea românească

din UcrainaConform recensământului din 2001, în Ucraina,

258.619 dintre persoane s-au declarat “moldoveni”, iar155.130 persoane s-au declarat români sau au declaratcă au ca limbă maternă, limba română. Aceştia trăiescrisipiţi de istorie în trei regiuni importante aleUcrainei: Cernăuţi, Transcarpatia şi Odessa. Majorita -tea absolută din cei 32.152 de etnici români dinTranscarpatia trăieşte compact între Tisa şi Carpaţiiucraineni, la graniţa cu România. În raioanele Teceu şiRahău funcţionează 11 unităţi cu predare în limbaromână, două şcoli mixte (româno-ucrainene) din care7 şcoli medii de nivel I-II (primar-gimnazial), 6 de nivelI-III (primar-gimnazial-liceal) şi un liceu, respectivŞcoala nr. 2 din Slatina declarată de către autorităţileucrainene drept liceu, dar care întâmpină dificultăţi înactivitatea sa din lipsă de cadre specializate. Toateaceste şcoli însumează 4.541 de elevi şi 357 de cadredidactice. În cadrul

CRomânii de-acolo,ucrainienii de aici

0,3% din totalul populației. Îi găsim mai ales în nordulțării, în zonele de lângă granița cu Ucraina. Mai multde jumătate din ucrainienii din România se află înJudețul Maramureș, un număr semnificativ deucrainieni se găsesc în județul Suceava (8.506 per-soane) și – surprinzător – pe locul trei se află județulTimiș (7.261 persoane). În județul Tulcea au fostnumărați 1.279 ucraineni. În 13 comune din România,ucrainenii dețin o majoritate absolută sau relativă.Fiind o minoritate etnică recunoscută oficial, ucrai -nenii au un scaun asigurat în Camera Deputaților.Ștefan Tcaciuc a ocupat această poziţie din 1990 pânăla moartea sa în 2005, când a fost înlocuit de cătreȘtefan Buciuta. La liceul “Taras Şevcenko” din SighetuMarmației se predă în limba ucraineană. În uneleregiuni, ucrainenii sunt numiţi: “rusini”,”ruteni“ (înMaramureș și Banat), “huțuli” (în Bucovina) sau“haholi” (în Dobrogea). În trecut erau deseori numiți“ruşi” sau “rusnaci” ( nu în sens peiorativ! ), denumireacordată în general slavilor răsăriteni. Astfel, unelelocalități din nordul Carpaților Răsăriteni poartătoponime care derivă din cuvântul “rus”: Ruscova,Ruşii Bârgăului, Rus, Câmpulung rusesc, Ruşii-Munţi,Ruşii Mănostioara, etc.

Text: Laura Ilica; Foto: Arhiva România Liberă

Universităţii Naţionale din Ujgorod funcţionează osecţie de învăţământ superior în limba română unde,o dată la doi ani, sunt alocate 10 locuri pentrupotenţialii studenţi de etnie română, însă calitateaactului de predare datorită slabei dotări didactico-materiale lasă mult de dorit. Una dintre puţinele con-solări ale românilor de acolo, altminteri destul de izo-laţi vine de la programele TV ce mai pot fi recepţionatecu chiu cu vai de pe teritoriul României. În rest, fon-dul de carte în limba română, în ciuda unor eforturifăcute, râmâne în continuare insuficient, la fel ca şischimburile socio-culturale cu “fraţii” din România…(date culese de pe reinvierea.wordpress.com )

Ucrainienii din RomâniaUcrainenii sunt al treilea grup etnic minoritar din

România ca mărime, numărând 61.350 de persoaneconform recensământului din 2002, adică aproximativ

Conform recensământului din 2001, în Ucraina 258.619 dintre persoane s-audeclarat “moldoveni”, iar 155.130 persoanes-au declarat români sau au declarat că au ca limbă maternă, limba română.

ziua

a aprobat cu o majoritate covârşitoareDeclaraţia de Independenţă. Legea a tre-cut cu 321 de voturi pentru, 2 voturiîmpotrivă şi 6 abţineri. Autorul textuluia fost Levko Lukyanenko. În aceeaşi zi(24 august), Parlamentul a solicitat unreferendum privind sprijinul populaţieiprivitor la Declaraţia de Independenţă.Referendumul s-a stabilit pentru o datăulterioară (1 decembrie) propuneresusţinută atât de liderul majorităţii dinparlamentul de atunci Oleksandr Morozcât şi de liderul opoziţiei YukhnovskyIhor. În cadrul referendumului organizatpe 1 decembrie 1991, ucrainienii şi-auexprimat sprijinul larg în favoareaActului Declaraţiei de Independenţă. Lareferendum a participat 82 % din elec-torat, dintre care 90% au votat în fa voa -rea independenţei. La scurt timp după,independenţa Ucrainei a fost recunos-cută la nivel mondial.

Actualul steag al Ucrainei a fost adop-tat pe 28 ianuarie 1992, înlocuind astfelfostul drapel sovietic. Constă în douăbenzi orizontale de aceeaşi lăţime: obandă albastră în partea de sus şi unagalbenă în partea de jos. Semnifică cu -loa rea cerului, munţii, fluviile şi câmpu -rile aurii. Unii ucrainieni consideră însăcă ziua drapelului ar fi de fapt 18 mai1848 şi asta pentru că atunci un stindard

galben-albastru ar fi zburat deasupramagistraturii din Lvov. Se întâmpla toc-mai după revoluţia din Austro-Ungaria odată cu o mişcare naţionalistă începutăîn partea ucraineană a acestui imperiu.Emblema a rămas neschimbata în tim-pul mai multor guverne succesive şi afost integrată şi în drapelul UniuniiSovietice de către bolşevici. Din momen-tul destrămării imperiului socialist sovi-etic, flamura galben-albastră a începutsă fie asociată cu ideea de renaşterenaţională în Ucraina. Drapelul ucrai -nean este sărbătorit pe 24 iulie în fiecarean, o zi în care toţi cetăţenii acestei ţărisunt invitaţi să-şi reamintească impor-tanţa acestui drapel naţional, semnifi-caţia culorilor şi drumul lung pe care l-aavut de parcurs prin istoria până în ziuade azi.

Text: Laura IlicaFoto: Laura Ilica şi Arhiva România Liberă

eclaraţia de Indepen -denţă a Ucrainei (înucraineană: Актп р о г о л о ш е н ь н ян е з а л е ж н о с т і

України, Act proholoshen’nya.Nezalezhnosti Ukrayini) a fost adoptatăde parlamentul ucrainean pe 24 august1991. Legea a stabilit că Ucraina este unstat independent şi democratic. Decla -raţia de independenţă a fost adoptată înurma încercării unei lovituri de stat pe19 august 1997, zi în care liderii conserva-tori comunişti din fosta Uniune Sovie -tică au încercat să restabilească controlulPartidului Comunist asupra URSS (Uni -unea Republicilor Sovietice Socialiste).Ca răspuns la această acţiune, parlamen-tul Republicii Sovietice Socialiste Ucrai -niene a fost convocat într-o sesiune spe-cială desfăşurază într-o zi de duminică şi

D24 AUGUSTnaţionalăprogram cultural8 Z I L E L E N A ț I o N A L E A L E s tAt E L o r L u m I I , m a r Ţ i , 2 4 a u g u s t 2 0 1 0

EDITOR Cristina [email protected]

GRAFICĂ Alina Petre

PRELUCRARE FOTO Daniel Dragomir

REDACTORILaura Ilica

[email protected] [email protected]

ADVERTISING SALES MANAGERAdriana [email protected] [email protected] Honcioiu

[email protected] [email protected]

MARKETING MANAGER Amalia Bădescu

DIRECTOR DE PUBLICITATEAndrei [email protected]

ZILE NAȚONALEeste un suplimental ziarului

Ziarul România liberă este editat deSocietatea „R“, din cadrul grupului

ADRESANerva Traian nr. 3, Bl. M101, et. 8, sector 3, București CP 031041; Telefon: 021/202.82.90; Fax: 021/202.81.43.

TIPARUnited Print

“Declaraţia de Independenţă a Ucraineil Având în vedere pericolul mortal din jurul Ucrainei

apărut în urma loviturii de stat din URSS, desfăşurată pe19 august 1991,l Continuând tradiţia de mii de ani de dezvoltare a

statului Ucraineanl Pornind de la dreptul unei naţiuni la autodeter-

minare, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi aaltor documente juridice internaţionale, precum şil Punerea în aplicare a Declaraţiei de Suveranitatea

de stat a Ucrainei, Rada Supremă a Republicii SovieticeSocialiste Ucrainene declară solemn IndependenţaUcrainei şi crearea unui stat independent ucrainean -UCRAINA.

Teritoriul Ucrainei este indivizibil şi inviolabil.Din această zi înainte, numai Constituţia şi legile din Ucraina sunt valabile pe teritoriul Ucrainei.Prezentul act intră în vigoare la momentul aprobării sale.”RADA Supremă a Ucrainei, 24.08.1991

Victor Ianukovici, preşedintele Ucrainei

Documents

Zilele nationale Ucraina