Mare bătălie mare pe unul dintre fondurile de vânătoare mureşene. Două asociaţii de proprietari de terenuri se luptă să obţină 51 la sută din suprafaţă pentru a obţine dreptul asupra sportului regilor din re-spectiva zonă.

Anul VIII, nr. 44716 pagini, PREȚ: 2,99 leiApare săptămânal, 4 - 10 aprilie 2011FONDATOR: AURELIAN GRAMA

pagina 3

www.ziaruldem

ures.ro

Vânătoarea de Cocoş

pagina 6

În Mureş, revoluţia comunistă îşi devorează fiii (II)

Sănătatea politică şi banii fără culoare

Silviu Bot şi Romeo Dăscălescu...Doi mureşeni ale căror destine au interferat în Târgu-Mureşul primilor ani, de după eliberarea zonei. Amân-doi, membrii al elitei intelectuale mureşene, angajaţi total, şi având un rol major - aşa cum am văzut în numărul trecut al Ziarului de Mureş - în instalarea comunismului în acest spaţiu.

Aşa cum sunt alocaţii banii primăriilor pentru cheltuieli administrative, mai nou, pe bază de condică în carnetul verde al Ministerului Sănătăţii sunt alocaţi şi banii pentru spitale. Şi pentru ca oranjul de la putere să nu facă gură a alocat bani frumoşi şi pentru spitalele din localităţile unde portocalii sunt la putere. Doar în unele judeţe.pagina 13 pagina 12

Cei trei muşchetari fără partid din Consiliul Local, angrenaţi într-o aprigă bătălie pentru a păstra intactă majoritatea pedelistă din forul local

După ce s-au duelat în săbii şi s-au tăiat în pumnale cu oamenii cardinalilor Dobre şi Frătean, războinicii din Consiliul Local au dat un ultim flit:

Toţi pentru unul şi una funcţie pentru toţi!

Cornele mamă, îţi place ultima fandare cu Precup? M-ai tot săpat tu, da’ tot

bătrânul are ultimul cuvânt. Uite aşa are hotelierul Vlas

doi consilieri locali, iar PSD-ul vostru doar buza umflată!

Coincidenţa de nume cu Florea nu e deloc întâmplătoare!

Semn divin, ca să rămânem împreună şi la bine şi la rău. Cum să strice unul ca Dobre

voia cerească?!

După ce am stat sub Paşcan, oare nu pot să stau şi sub Florea? Credeţi că fac bătături pe partea dorsală?

Touché!

Băieţi, voi atacaţi frontal că eu, ca urmaş al lui Ştefan

cel Mare, le servesc perversa de la Apdo Lider!

DNA Mureş şi păcăleala de dosar a avocatului Huza

2 Anul VIII, nr. 447 | 4 - 10 aprilie 2011

rozariu de pocăinţă

Cât mai rezistă UDMR la guvernare?„Am înfiinţat USL doar pentru a-i atrage pe cei din UDMR afară de la guvernare. Vedem după aia ce va fi!” ne-a dezvăluit recent un liberal, nu dau nume, persoană destul de importantă, adevăratul scop al înfiinţării alianţei dintre PSD, PNL şi PC. Aceeaşi persoană mi-a confirmat că negocierile cu formaţiunea maghiarilor se poartă la tot pa-sul, în toate colţurile de umbră posibile. Cât va mai rezista UDMR la guvernare?Nu foarte mult, o spun indirect chiar casele de sondare a opiniei publice, care şi-au intrat serios în pâine şi aruncă pe piaţă cu cifre. Potrivit acestora, UDMR este pe punctul de a ieşi în decor în privinţa susţinerii din partea electoratului. Un sondaj realizat de IRES a relevat săptămâna trecută că 19,7% dintre etnicii maghiari cred că Uniunea joacă un rol negativ în politica românească. Mai mult de 10% dintre etnicii maghiari nu au auzit de Congresul UDMR, unde Marko Bela i-a pre-dat ştafeta lui Kelemen Hunor şi un procent consistent nu cunoaşte numele preşedintelui actual al UDMR. Un alt sondaj, dat publicităţii

tot săptămâna trecută şi realizat de Grupul de Studii Socio Comportamentale Avangarde, ne spune că UDMR se învârte în jurul pragu-lui de existenţă în Parlament, adică 5%, dar Kelemen Hunor ar primi 2% din voturi în ca-zul unei candidaturi la Preşedinţia României. De unde concluzia că nici jumătate, dintre cei care ar vota cu UDMR la parlamentare nu i-ar acorda încredere lui Hunor pentru prezidenţiale.Lipsa de încredere a alegătorilor ma-ghiari este cauzată în special de lipsa de performanţă a formaţiunii lor, asociată cu politica dezastruoasă a PDL. Etnicii maghiari realizează pentru prima oară foarte clar că nevoile lor imediate sunt practic aceleaşi cu ale românilor şi că prezenţa UDMR la guver-nare în atâtea mandate nu le-a adus vreun beneficiu concret. A apărut şi la ei, de obicei foarte disciplinaţi şi organizaţi când venea vorba despre vot, lehamitea. Îndoiala lor este accentuată şi de acţiunile anumitor ta-bere din Uniune, cum ar fi cea a lui Peter Eck-stein Kovacs, care, susţinut făţiş de FIDESZ, a

smuls peste 21% din voturile celor prezenţi la Congresul de la Oradea, cea a lui Frunda, care ar fi ieşit de mult de la guvernare, ori de decizia europarlamentarului Laszlo Tokes de a înfiinţa un nou partid al maghiarilor, care va muşca, evident, o felie din electoratul tradiţional. Plus existenţa deja a PCM, care va încurca şi el nişte socoteli, aparent mărunte.Deci, cât mai rămâne UDMR la guvernare? Răspunsul meu e: nu mult! Atâta doar cât să mai apuce să împartă din bugetul gras al ministrului Laszlo Borbely. Asta poate dura câteva luni. Şi până nu va fi prea târziu, Uniunea va face din nou jocul de glezne al melcului, va spune „Pa!” coaliţiei actuale şi va îngroşa rândurile USL. Mai bine renunţi acum la nişte fonduri, oricâte constrângeri financiare şi datorii politice ai avea, decât să dispari în cimitirul politic de dincolo de Par-lament, nu-i aşa? Paradoxal, dar nu pentru întâia dată, pentru UDMR nu există acum o altă şansă decât trecerea în opoziţie, ca să se poată menţine la putere! Alături de cine? Asta n-are importanţă, îi cunoaşte pe toţi.

Şi îmi aduc aminte de un interviu pe care l-a acordat Laszlo Borbely publicaţiilor noastre în urmă cu un an şi ceva. În acel moment, deşi i-a venit greu să recunoască, îi era lim-pede că UDMR va ajunge la un moment dat să se dezintegreze! Iar în privinţa viitorului său politic Borbely a optat încă de atunci pentru PNL: „Mă simt liberal în gândire!”Să mai avem, deci, răbdare cu ei, câteva luni. Se hotărăsc greu ungurii, dar când spun una, aia e! Poate unica lor calitate politică e că sunt parolişti.

Alin BOLBOS

Din nou şedinţă de Colegiu Prefectural al Judeţului Mureş, din nou rapoarte citite de pe foaie, ca la cursurile de la gimnaziu, de către directori de decon-centrate, din nou feţe plictisite sau dis-perate de-a binelea să lupte împotriva necruţătorului Moş Ene. Toate acestea

s-au întâmplat miercuri, 30 martie, în sala mare de şedinţe a Palatului Administrativ din Târgu-Mureş, când mai mulţi şefi de instituţii au luat loc la prezidiu pentru a da raportul. Cui, nu se ştie prea exact, pentru că în sală se aflau doar omologii lor de la alte instituţii şi câţiva reporteri

aflaţi acolo probabil pentru c-au fost trimişi de redactorul şef.Recunoscut a fi un veritabil maestru al deghizărilor, colaboratorul nostru Hom-er Şomer s-a îmbrăcat în ţoale de directoraş, s-a ferchezuit şi s-a înfiltrat cu abilitate printre ceilalţi şefuleţi din plen. Ba mai mult, la finalul şedinţei, diabolicul nostru core-spondent a pus mâna, nici noi nu ştim cum, de ciorna aflată în faţa lui Marius Paşcan. N-am reuşit să aflăm dacă la mijloc e vorba de vreo făcătură pusă la cale de adversarii politici ai prefectului sau de un text pe bune. Tot ce ştim e că anumite coincidenţe şi rimele ghiduşe ne-au convins să publicăm conţinutul fiţuicii. Bucuraţi-vă aşadar de arta poetică!

Homer Şomer

Homer Şomer incognito la şedinţa Colegiului Prefectural

Căinţa de a fi... martor la o nouă lecţie de citire

Ce plictisealăăă... Doamne...Jumate din plen doarme,Niciun discurs filozofic...Sau măcar vreun text poetic!

Directorii citesc... şi-atât...Matematica-mi stă în gât,Statisticile-s seci... vă spun...De versuri am un chef nebun!

Să jonglez abil, cu rime...Puţini prefecţi sunt ca mine,Mi-e dor de Hume, Platon, Kant...Hei, n-adormiţi c-ar fi jenant!

Am două cărţi, dar vreau mai mult...De Andreicuţ tre’ să ascult,Îmi face reclamă mereu...În numele lui Dumnezeu!

Recunosc, am adversari tari...Lokodi cu-armata-i de husari,Dobre-i cunoscut la sate...Alţii nu prea mă pot bate!

„Căinţa de a fi” i-un brand...Doar locuim în No Man’s Land,Mă cheamă Marius, ţineţi minte...Visez la CJ... preşedinte!

„doamne, îmi amintesc de vremurile în care eram învăţător la deda şi făceam ore de citire cu copilaşii de

acolo. directoraşii ăştia mi-ar putea fi iar elevi...”

uite nici nu am parcat bine că mi-au şi blocat roata. Vai de

bătrâneţile mele...acum cum merg acasă la nepoţi. Mama lor de traci şi salubriservi care i-a făcut. Îmi

sun imediat avocatul .....

Măi băieţi! Hai să mai găsim ceva subiect naţionalist de aruncat pe piaţă că nu ne mai

bagă în seamă nici curcile...dapăi partidele sau românaşii noştri.

Florine eu zic să tragem obloanele şi să ne plimbam mai mult nepoţii că nimeni nu mai ascultă de Vatra. neamul ăsta s-a dus pe apa sâmbetei

O victimă a noului sistem de penalizare a parcărilor fără plată rămasă perplexă în faţa sistemului de blocat roţi

Conducerea de la Vatra Românească vrea cu tot dinadinsul să reajungă pe firmamentul vieţii politice tîrgumureşene şi de ce nu româneşti. A vrea nu înseamnă însă a putea

Anul VIII, nr. 447 | 4 - 10 aprilie 2011 3a Fost o rată ca niciodată

Cultele „unse” din bani localiMajoritatea cultelor din Târgu Mureş şi-au „îngroşat” conturile în urma unor alocări venite din partea Consiliului Local. Nu mai puţin de 4,66 milioane de lei (aproximativ un milion de euro) vor fi date bisericilor pentru sprijinirea activităţilor curente. Aşa cum era de aşteptat, cea mai mare sumă a primit-o Protopopiatul Ortodox, care a „înghiţit” frumoasa sumă de 1,15 milioane de lei. Acesta a fost urmat din scurt de cele două protopopiate reformate care s-au ales cu 1,1 milioane de lei. Pe locul trei, la o distanţă nu prea mare se află Protopopiatul Romano Catolic cu 900 mii lei urmat de Pro-topopiatul Român Unit cu Roma Greco Catolic cu 885 mii lei. Mai puţin, dar de loc insignifiant având în vedere numărul mai mic de enoriaşi şi locaşe de cult, se află şi cultele unitariene, evanghelice luterane, baptiste şi penticostale care împreună au primit 715 mii de lei. Acum cu toţii înţelegem nevoile socialo-cultu ralo-religioase ale respectivelor culte religioase. Dar nu putem să ne abţinem de a observa şi consistenţa „ajutorului” oferit de administraţia locală, în acest an preelectoral, bisericilor. Care au un rol deosebit de important în ceea ce priveşte convingerea alegătorilor în spre modul în care ar trebui să voteze peste imediat un an. Cine va beneficia de sprijinul cultelor va rămâne de văzut. Mai ales că fondurile s-au împărţit echitabil între cele două etnii princi-pale ale oraşului.

Noi cetăţeni de onoare În plin scandal cu stenograme publicate de organizaţia americană WikiLeaks, autorităţile locale din Târgu Mureş îl premiază pe amba-sadorul SUA în România Mark H. Gittenstein cu titlul de cetăţean „Pro Urbe”. Distincţia a fost acordată în urma sprijinului acordat de amba-sada americană pentru susţinerea şi promo-varea strategiei Digital Mureş la nivel naţional şi internaţional. Împreună cu ambasadorul, a mai fost răsplătit şi ministrul Valerian Vreme, de la Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale. Vorba câtecului: vremea trece, vremea vine...dar digitalul rămâne cu mine.

Generalul în război cu desenatorii de graffitiAl nostru inspector general al Inspectoratului Şcolaj Judeţean Mureş vrea să declare război autorilor de graffiti. Cum ocupă şi funcţia de consilier local în Târgu Mureş, Dumitru Matei a luat cuvântul în plen şi a avertizat asupra pericolului existent datorat acestor aşa-zişi artişti. Generalul, aşa cum îl alintă subordonaţii din IŞJ, vrea amenzi drastice pentru cei care „mâzgâlesc” pereţii oraşului. În plus a so-licitat fonduri din partea executivului pentru amenajarea unui fel de ghetou în care dorito-rii de picturi rupestre-moderne să se poată exprima în linişte. Ca şi concluzie a solicitat cu tărie îndepărtarea tuturor desenelor de acest fel din oraş. Noi îi amintim domnului Matei că în toate tările occidentale practica a căpătat o amploare de foarte mulţi ani, autorităţile de acolo nereuşind să o stopeze. Mai ales că cei care o practică o fac tocmai într-un spirit rebel, nonconformist, ieşit din standardele uzuale de comportament. Nu credem că vor accepta varianta alesului şi vor risca în continuare să primească amenzile şi să „picteze” pereţii aşa cum le dictează a lor imaginaţie. PS: Domnule Matei...moda ghetourilor a apus prin ‘’45.

Mare bătălie mare pe unul dintre fondurile de vânătoare mureşe-ne. Două asociaţii de proprietari de terenuri se luptă să obţină 51 la sută din suprafaţă pentru a obţine dreptul asupra sportului regilor din respectiva zonă. Este vorba de „Va-lea Nirajului” şi „Alsonyaradmente Egyesulet”, care solicită o asociere cu municipiul Târgu Mureş, pe ace-leaşi terenuri. Cum nu se poate aşa, fiecare a primit o bucată bună din păşunile şi pădurile aparţinând ora-şului. Ca să nu le fie cu supărare.

În şedinţa din februarie, aleşii locali aprobau o hotărâre prin care municipiul Târgu Mureş se asocia cu Asociaţia proprietarilor de terenuri „Valea Nirajului, cu o suprafaţă de 248 de ha pădure în vederea obţinerii a 50 la sută din suprafaţa fondului de vânătoare 17 Cocoş. Respectiva asociaţie a fost înfiinţată de mai mulţi politicieni cunoscuţi ai judeţului, în frunte cu primarul comunei Corunca, Nagy Martin, cu scopul de a câştiga gestionarea acestui fond de vânătoare. Numai că, aşa cum suntem obişnuiţi în Românica post-revoluţionară, iniţiatorii asociaţiei au apelat la diferite tertipuri mai puţin ortodoxe pentru a-şi netezi calea. Aşa că i-au „păcălit” pe mai mulţi locuitori din localităţile Corunca, Acăţari, Livezeni, Gheorghe Doja, Ungheni şi Cristeşti să semneze aderarea la respectiva Asociaţie. Chiar şi fără voia lor. Cum au reuşit? Le-au explicat că semnătura se dă pentru protecţia

împotriva pagubelor provocate terenurilor agricole de animalele sălbatice. Iar oame-nii s-au lăsat prostiţi ca nişte copii. În ceea ce priveşte terenurile aparţinând domeni-ului public al comunei Corunca, s-a adoptat imediat o hotărâre asemănătoare cu cea din adoptată de CL Târgu Mureş, prin care locali-tatea adera la Asociaţia „Valea Nirajului”.

Benedek Imre intră pe firCum este cunoscut drept mare iubitor de vânătoare, fostul udemerist Benedek Imre şi-a făcut şi el o Asociaţie de proprietari. „Also-nyaradmente Egyesulet”, căci despre ea este vorba, s-a înfiinţat în februarie 2011 cu scopul declarat de a obţine gestionarea aceluiaşi fond de vânătoare 17 Cocoş. Cum obţinerea a 51 la sută din terenuri nu se poate face fără participarea administraţiei locale din Târgu Mureş, în şedinţa de la sfârşitul lunii trecute a şi apărut un proiect de hotărâre ce viza aso-cierea municipiului Târgu Mureş cu respectiva organizaţie. Benedek a cerut ca participarea tîrgumureşeană să se facă cu 248 ha pădure (aceeaşi din cazul asocierii cu „Valea Nirajului”) plus încă vreo 166 ha de păşune orăşenească. Dacă cei de la Sere şi Spaţii Verzi nu obser-vau suprapunerea, mai mult ca probabil că respectiva solicitare ar fi fost aprobată în CL. Aşa cum insista fostul consilier judeţean în mai multe adrese remise primăriei, respec-tiv în atenţia vicelui Claudiu Maior. Totuşi în şedinţă s-a votat doar asocierea cu păşunea în cauză, pădurea fiind scoasă din proiectul de hotărâre în timp util.

În loc de concluziiÎn acest moment nu cunoaştem cine a reuşit

să obţină mult doritele 51 la sută din terenuri, dar credem că va fi o luptă extrem de strânsă. Partea frumoasă e că bătălia se dă între mai mulţi „fraţi” maghiari care au uitat de sânge şi partid şi vor să câştige fiecare pentru el drep-tul asupra domeniului. Instinctul vechilor grofi proprietari de terenuri pare că nu s-a dizolvat în timp.

Albeta Ionescu

Vânătoarea de Cocoş

Jur că nu ştiam nimic....claudel m-a ţinut în

umbră cu subiectul ăsta. să vezi ce ţi-l

urechiesc

Măi, dorine, după

ce te-am ajutat

să ajungi din nou

primar, dai tu

pădurea secuilor

ălora de pe Valea

nirajului. asta

a mai rămas din

pretenia noastră?!

În plină vară, când vă plimbaţi pe lângă frumoasele bazine din “Week-end” nu v-aţi întrebat niciodată cine sunt proprietarii teraselor la cere vă cheltuiţi avutul? Cei care în cele 3 luni de sezon fac mai mulţi bani de-cât alţii într-un an. Noi ne-am între-bat şi în unele cazuri am aflat.

Totul a pornit de la o listă pusă de executi-vul Primăriei într-un proiect de hotărâre ce vizează „închirierea terenurilor pentru terase de alimentaţie publică în Complexul de Agre-ment şi Sport Mureşul”. Prima firmă care deţine o astfel de terasă în Weekend este SC Roger Impex SRL care a venit tocmai din Bistriţa Năsăud ca să facă afaceri pe la noi. Patronul este extrem de cunoscut în al său oraş de origine. Şi nu neapărat pentru lucruri frumoase. Valeriu Predescu, fiul interpretei de muzica populară Valeria Peter Predescu, a fost acuzat în urmă cu câţiva ani că a comis mai multe furturi in Germania. Politia germană a emis pe numele lui Valeriu Predescu un man-dat european de arestare pentru furt prin efracţie. El este acuzat că ar fi săvârşit 31 de furturi în perioada iulie 2001 - noiembrie 2002. Acest domn extrem de controversat în oraşul său de origine şi-a găsit gazdă bună în complexul de agrement târgumureşena. Şi aşa se lăudau autorităţile locale că mulţi bistriţeni vin la plajă şi baie pe la noi.Firmă acuzată de muncă la negru

Următoarea firmă care a primit concesiu-nea în “Weekend” este SC Raul&Sanda SRL. În urmă cu câţiva ani patronul acestei firme

a fost implicat într-un scandal cu proporţii, tot în Week-end, legat de muncă la negru. În urma unei explozii de la o terasă din complex, trei persoane au fost rănite (inclusiv patronul respectivului local), două dintre ele necesitând internări în spital. Petru Chirilescu, căci despre el este vorba a angajat a recunoscut atunci că a angajat oameni la negru dar spunea el doar în spiritul ajutorului reciproc. Angajatul îi era prieten de familie. Luxemburghezi acţionari la „Weekend”

O altă firmă care a primit autorizaţie şi spaţiu în Week-end este SC Emmedi SRL. Societatea are ca asociaţi pe Laurenţiu Dochia care are chiar o pagină web prin care direcţionează investitori italieni în Târgu Mureş, spre dome-niul imobiliar şi o firma din Luxembrug. Atât de celebri să fi ajuns oare încât să atragem in-teresul investitorior din respectivul principat?Acţionari la BT cu terasăAcţionari ai Băncii Transilvania sunt parte-neri în firma SC Brain Plus SRL care deţine şi o terasă în Complexul “Mureşul”. Este vorba de Valentin Nica şi de Iulian Badiu doi Clujeni implicaţi în trecut şi în afaceri imobiliare cu iz de ţeapă în Bucureşti. Poveste este din 2007 când Giulesti Real Estate SRL - Lacul Morii Re-zidential a scos la vânzare la sfârşitul anului

2007 un înreg complex rezidenţial. Din cauza faptului că afacerea părea a fi un fiasco - doar 20% din locuinţe au reuşit a fi vândute -, pro-prietarii, printre care Valentin Nica, Nicolae Iulian Badiu - oameni de casa ai liberalilor, asociaţi şi cu Marius Nicoară, actual preşedinte PNL Cluj, au aranjat cu Primăria sectorului 1 să încheie un contract de vânzare-cumpărare prin care Consiliul Local să achiziţioneze 80% din apartamente şi să transforme complexul rezidenţial în locuinţe sociale. Seamănă povestea destul de mult cu cea a Turnurilor Benţa nu-i aşa? Un alt acţionar este omul de afaceri Doru Dărăbuş.

Acvamarin...terasa-i un chinO altă societate care a beneficiat de un teren în Complex este şi SC Acvamarin SRL, o soci-etate care are drept obiect de activitate: “Fab-ricarea de constructii metalice si parti compo-nente ale structurilor metalice”. Ce legăture au structurile metalice cu băutura şi mâncare servită tîrgumureşenilor pe timp de vară noi nu prea ştim. Ce contează este că acţionarii societăţii Sandor Dan, Roman Adina Sorina şi Muresan Adrian sunt băgaţi în mai multe firme importante de pe plaiuri mureşene, şi nu numai.

Albeta Ionescu

Beneficiarii teraselor din Weekend

Au mai închiriat terenuri pentru terase şi următoarele firme sau persoane fizice: SC Alex Com Impex SRL, Avram Matei Mon-alisa, Cozoş Ioan Andrei, SC Harex SRL, Sarchiz (Oltean) Carmen, Molnos Akos (cumpărat de la Oltean Ana), SC Siletina Impex SRL, Universitatea de Medicină şi Farmacie.

4 Anul VIII, nr. 447 | 4 - 10 aprilie 2011

sindi copy-paste

„Oraşul (Târgu-Mureş – n.r.) a făcut multe proiecte pentru ei (pentru rromi – n.r.) şi aştept ca şi ei să răspundă cu aceeaşi monedă. După ce facem curăţenie putem să bem un pahar de vin împreună.”Dorin Florea, primarul municipi-ului Târgu-Mureş

„A trebuit să comunicăm şi numărul de telefon al participantului şi, prin sondaj, sunt sunaţi să se vadă dacă ştiu că trebuie să participe (la Conferinţa Naţională a Partidului Conservator).”Dinu Socotar,prim-vicepreşedintele Partidului Conservator Mureş

„Noi nu formăm o echipă solidă, nu-mai poliţişti, educatori, psihologi, dacă părinţii nu sunt alături de noi.”Gabriela Pâncă, coordonatorul Compartimentului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii din cadrul IPJ Mureş

„Primul poliţist al ţării i-a caracterizat pe colegii săi drept beţivi şi corupţi. Nu există ca un individ, pe bani pu-blici, să-şi caracterizeze colegii de muncă drept beţivi şi corupţi, decât dacă începe cu el însuşi şi nu l-am auzit să spună pe acest domn: sun-tem beţivi şi corupţi.”Ciprian Dobre, preşedintele PNL Mureş

„Primarul nu poate fi preşedintele Consiliului Local.”Iulian badea, secretarul comunei Nadeş

“Îmi place foarte mult acest oraş, poate şi fiindcă în tinereţile mele am făcut aici şase luni de armată, la Garnizoana din Târgu-Mureş.”Ducu Bertzi, solist

“Din punctul meu de vedere nu tre-buiau diminuate posturile vacante. Unde-i lege, nu-i tocmeală, nu ne facem că diminuăm bugetul.”Ionela Ciotlăuş, consilier judeţean PNL

“Sprijinul politic nu depinde de ei. În momentul în care eu am fost ales consilier, Frătean era la PD-L iar Brişcaru era la PNL, contracandidaţii noştri. Nu ei mi-au dat mandatul şi nu mi-l pot lua ei.”Florin Vlas, om de afaceri

„Dumneavoastră ca şi poliţişti aveţi un singur stăpân: cetăţeanul!”Akos Mora, preşedintele Autorităţii Teritoria-le de Ordine Publică Mureş

Borbely ales umbra lui KelemenConsiliul Reprezentanţilor Unionali (CRU) l-a desemnat, sâmbătă, la Cluj pe Ministrul Bor-bely ca vicepreşedinte politic. Alegerea nu a fost o surpriză, Borbelică fiind unicul candidat şi „garda veghe” a UDMR neputând să-l lase pe Kelemen Hunor chiar de capul lui. Alegerea lui Marko Bela era mult prea evidentă şi Bor-bely doreşte să mai tragă sforile prin Uniune. Şedinţa CRU de sâmbătă de la Teatrul maghiar din Cluj-Napoca a fost urmată, de la ora 14,00, de inaugurarea oficială a statuii restau-rate a lui Matei Corvin. Costurile restaurării au fost suportate în egală măsură de guvernele României şi Ungariei.

Vom întâlni romi fericiţiÎn fiecare an, în toata lumea, la data de 8 aprilie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Rromilor. Ideea de a marca ziua romilor de pretutindeni a luat naştere la Londra. În anul 1971, la primul congres internaţional când s-a luat decizia ca ziua de 8 aprilie să devină Ziua Internaţională a Rromilor. Tot atunci a fost adoptat, ca imn internaţional, cântecul "Gelem, gelem", cântat de celbra Olivera Vuco, în cunoscutul film iugoslav "Am întâl-nit şi ţigani fericiţi". Scopul unei astfel de zile este acela de a atrage atenţia societăţii asu-pra problemelor cu care se confrunta rromii. Ea a devenit, de asemenea, ziua memoriei rromilor ce au căzut pradă naziştilor în tim-pul celui de-al Doilea Război Mondial. Ţiganii vor fi fericiţi anul acesta de ziua lor. La Casa de Cultură Mihai Eminescu din Târgu Mureş vor gusta mâncare tradiţională asezonată cu o căruţă tradiţională şi cu dansuri specifice din belşug pentru toată lumea. Primăria, veşnic preocupată de situaţia cetăţenilor de etnie rromă îi va pune întâi la curăţenie prin locurile unde îşi au rezidenţa apoi le va da o masă la Casa de Oaspeţi că deh, pentru bai-raamuri se găsesc întotdeauna fonduri.

Mureşul arde controlat pe metrul pătratCât ai vrea să-i potoleşti românii nu se pot abţine să nu se joace cu focul. Prin urmare prefectul poeto-filosof Marius Paşcan a cerut, după ce numai în luna martie au fost peste 150 de incendii de vegetaţie uscată în judeţul Mureş, primăriilor instituirea unor măsuri pentru stoparea arderilor necontrolate. Acesta a emis vineri un ordin care prevede că până la data de 15 aprilie primarii sunt obligaţi să aducă la cunoştinţa cetăţenilor pre-vederile generale şi specifice care trebuie să fie respectate când execută arderi de mirişti, vegetaţie uscată şi resturi vegetale. Potrivit acestuia, arderile respective se vor face cu respectarea unor condiţii stricte, cum ar fi condiţii meteorologice fără vânt, parcelarea miriştii în suprafeţe de maximum 10 ha, prin fâşii arate, izolarea zonei de ardere faţă de căi de comunicaţie, construcţii, culturi agricole vecine, instalaţii, fond forestier, prin executar-ea de fâşii arate. În plus, aceste arderi vor fi permise doar pe timp de zi, în intervalul orar 6,00-16,00 şi trebuie supravegheate până la finalizarea arderii cu personalul de suprave-ghere şi stingere a eventualelor incendii, dar numai după ce se asigură, pentru suprafeţe de ardere mai mici de 5 ha, substanţele şi mi-jloacele de stingere necesare.

Sindicatele din Mureş s-au arătat extrem de afec-tate de scandalul în care a fost implicat liderul naţional Marian Petcu. De ruşine nici că mai sco-teau nasul pe afară, ca nu cumva să-i tragă cineva de mânecă şi să le ceară socoteală. După ce Petcu s-a autosuspendat din funcţie, liderii mureşeni de sindicat s-au grăbit să iasă în public cu mai multe comunicate de presă. După cum s-a văzut au cam avut pană de inspiraţie, trimiţând acelaşi text. Păi se poate Gogule aşa ceva?!Călin Orlando Cociş, preşedinte al U.J.S.L.Mureş CNSLR-Frăţia a ţinut să ne transmită că „apreciază decizia domnului Marius Petcu de a se autosuspendă din toate funcţiile deţinute în cadrul Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din România – Frăţia”. În plus ne spune că „instanţa este singura instituţie care are dreptul şi datoria de a se pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei domnului Marius Petcu”. Colegul său într-ale protestelor, preşedintele Consiliul Judeţean Sanitas Mureş, Emil Giurconiu are un mesaj puţin diferit. „Uniunea Judeţeană Sanitas Mureş apreciază decizia domnului Marius Petcu de a se autosuspenda din toate funcţiile deţinute, atât în cadrul Federaţiei Sanitas România, cât şi în cadrul Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din România – Frăţia. Instanţa este singura instituţie care are dreptul şi datoria de a se pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei domnului Marius Petcu”. Acu, noi am observat o oarecare asemănare între cele două comunicate, să nu-i zicem copy-paste. Ambii lideri de sindicat au găsit aceleaşi cuvinte prin care să-şi exprime aprecierea faţă de domnul Petcu şi încrederea în justiţie. În continuare cele două opi-nii par trase la indigo. Victimizarea luptătorilor de clasă, agresaţi de clasa politică se răsfrânge din următoare rânduri comune. „Asistăm la un efort

susţinut al politicului, de dezavuare a ideii de sin-dicat, prin extinderea acuzaţiilor aduse unui singur om, asupra întregii mişcări sindicale. Este de înţeles de ce atacurile se îndreaptă, cu precădere, asupra sindicatelor in condiţiile în care acestea au fost prin-tre puţinele componente ale societăţii civile”, spun la unison cei doi lideri de sindicat.

Concurs: cine este plagiatorulDupă lecturarea celor două luări de poziţii ne dorim să facem un concurs în care să implicăm cititorii. Întrebarea la care vă rugăm să-i găsiţi răspunsul este: „ Cine credeţi că a fost plagiatorul dintre cei doi: Cociş sau Giurconiu. Răspunsurile le putem primi pe adresa de mail a redacţiei. Premiile vor fi consistente (materialul a fost scris vineri 1 aprilie), chiar dacă nu le ating pe cele de la Realitatea TV în valoare de 100 de mii de euroi. Mult suuces.

Albea Ionescu

Sindicatele şi lipsa de inspiraţie

La ţară timpul curge altfel şi problemele sunt diferite de cele de la oraş. Gospodarii comunelor mureşene încearcă sa facă treabă dar şi să-i pună pe alţii la treabă. La Nadeş, Consiliul Local a găsit o soluţie interesantă de a-i determina pe cei care beneficiază de ajutor social să-şi realizez munca în folosul comunităţii. Astfel, consilierii au aprobat un regulament strict privind volumul de muncă ce trebuie depus de aceste persoane. Ca o inovaţie la nivel judeţean, consilierii din Nadeş au stabilit până în cel mai mic detaliu tipurile de activităţi ce trebuie derulate de aceste persoane în opt ore de muncă în folosul comunităţii. „Acest lucru este o noutate. Noi am încercat să facem să fie, cât de cât, o chestiune realistă. Omul trebuie să aibă reprezentarea faptului că trebuie să presteze o anumită muncă. Am mers mai concret şi am stabilit o serie de norme”, a ex-plicat Iulian Badea, secretarul comunei Nadeş. Astfel, locuitorii care beneficiază de ajutor social vor trebui să depună, printre altele, următoarele munci în fo-losul comunităţii: curăţarea şi refacerea profilurilor şanţurilor, respectiv să cureţe 20 de bucăţi capete de poduri şi să refacă 500 mp de şanţuri în 8 ore de muncă în folosul comunităţii; să adune deşeurile de pe o suprafaţă de 1.000 mp şi dintr-un refugiu de parcare. Pentru curăţirea pajiştilor şi păşunilor s-au stabilit următoarele norme: defrişat 20 de ari de

mărăcini, împrăştierea a 500 bucăţi muşuroaie. La capitolul tăierea şi întreţinerea trandafirilor au fost stabilite următoarele norme: dezgroparea a 100 bucăţi trandafiri, tăierea a 50 de bucăţi şi adunarea şi scoaterea a 200 de grămezi de crengi tăiate. De asemenea, beneficiarii mai trebuie să adune 5 saci de deşeuri, să plivească o suprafaţă de 0,22 hectare de ronduri de flori şi să măture 1.000 de mp de trotuare.

Lex Tetrix

Nadeşul şi lecţia de muncă în folosul comunităţii

nu-i adevărat că am avut comunica-te identice. este un complot făcut de

jurnalişti pseudo-deontologi care vor să ne strice imaginea şi să ne împiedice în lupta de clasă pe care o desfăşurăm.

Anul VIII, nr. 447 | 4 - 10 aprilie 2011 5parole, parole

Rita cea cu vino-ncoloDeşi a părăsit de aproape un an corabia Elenei Curcă, de la DNA Târgu Mureş, odată cu eternul adjunct Zoltan Dull, pro-curorul Cristina Rita Niculae nu a renunţat la visul de urca în scară ierarhică. Pleca-rea din DNA, cauzată, spun sursele noas-tre, tocmai de înscăunarea Elenei Curcă în locul clasicului prăfuit şi pensionat Marin Sandu, a fost doar o etapă. Rita Niculae şi-a dorit încă de atunci să revină în cadrul Parchetului Curţii de Apel Târgu Mureş, sub comanda lui Dan Petru. N-a fost să fie, pentru că nu au existat pos-turi vacante acolo şi astfel a ajuns la Par-chetul de pe lângă Tribunalul Mureş. Dar, iată, că oportunitatea a apărut acum, şi Rita Niculae a solicitat din nou CSM-ului transferul către Parchetul Curţii. Dacă i-a fost acceptată vrerea, nu ştim la ora scri-erii acestor rânduri, deoarece totul s-a decis în şedinţa Secţiei pentru Procurori a CSM din 31 martie 2011. Vom reveni în ediţiile viitoare.

Primăria nu e moartă, primăria se transformăDupă bătălii seculare care au durat câţiva ani, sediile aşa-ziselor „primării de cartier” şi-au închis porţile. Cel puţin pe hârtie. Asta după ce aleşii locali au aprobat în urmă cu şase luni o hotărâre prin care anulau contractele de închiriere pentru respectivele sedii. Autorităţile lo-cale au desfiinţat la sfârşitul lunii trecute punctele de lucru. Nu acelaşi lucru se poate spune despre sediile Poliţiei Locale din respectivele cartiere care continuă să funcţioneze în aceste imobile. Cu alte cuvinte avem puncte de lucru într-un hotel din Tudor şi într-un spaţiu din 7 No-iembrie. Nu se ştie dacă, pentru aceste sedii secundare de poliţie, s-au păstrat contractele de închiriere de până acum în valoare de câteva mii de euro lunar per spaţiu. Că dacă este aşa, închiderea primăriilor de cartier nu a avut efectul scontat. Banii se scurg la fel de bine în buzunarele unor potentaţi ai zilei.

Benedek Istvan noul Walker târgumureşeanConsilierul local Benedek Istvan, cunos-cut şi apreciat medic şi politician, nu se mai mulţumeşte cu cele două activităţi şi vrea să o facă şi pe poliţistul de pro xi-mitate. În plină şedinţă de Consiliu Lo-cal, alesul UDMR a anunţat oficios că doreşte o intensificare a luptei împotriva consumului de alcool în rândul elevilor şi studenţilor. „Este un bar pe strada Bolyai unde sâmbătă seara se strâng tineri, cred că sub 18 ani, care consumă băuturi alcoolice”, anunţa cu patos Benedek. Consilierul mai propunea veri-ficarea respectivelor localuri pentru a se combate acest flagel periculos. Nici nu a terminat bine intervenţia din plen, că a venit răspunsul din partea executivu-lui Primăriei prin gura viceprimarului Maior. „Vom face controale şi dacă se dovedeşte vor retrage autorizaţia de funcţionare unde este cazul”, afirma vicele dintr-o suflare. Acum gurile rele din târg vor crede că adevărata intenţie din spatele acestor afirmaţii este de a închide repectivele localuri pentru a le schimba patronajul. Atât Tutun Cafe cât şi Office sunt arhipline de doritori de distracţii şi produc venituri proprietarilor. Şi pot deveni ţintă ale privirilor pofticioa-se de afacerişti locali.

Cu câteva minute înainte de începerea şedinţei, în faţa clădirii instituţiei atât de „iu-bite” de târgumureşeni, s-a strâns un grup de nemulţumiţi. Cetăţenii urbei care suferă de di-verse tipuri de handicap au venit să protesteze în legătură cu unul dintre proiectele incluse pe ordinea de zi. Potrivit proiectului de hotărâre cu pricina, de la data de 15 mai, contractele individuale de muncă ale asistenţilor perso-nali angajaţi, care au calitatea de pensionar sau îndeplinesc condiţiile legale de pensionare şi care se încadrează în categoriile cu obligaţii legale de întreţinere ar fi încetat din lipsă de fon-duri. Pe scurt, adio salarii de la Primărie pentru însoţitorii persoanelor cu handicap. Cum niciun vot nu trebuie ignorat, viceprimarul Claudiu Maior şi consilierul local Ioana Roman au stat de vorbă cu persoanele prezente pentru a le linişti. „Staţi liniştiţi azi nu se va adopta nimic pentru că proiectul a fost amânat. Vom mai analiza această situaţie şi vom face în aşa fel încât să fie bine pentru toată lumea”, le-a spus Ioana Roman celor prezenţi. Buuuun. Se stabileşte o întâlnire pentru sâmbăta aceasta între subiecţii proiectu-lui de hotărâre şi reprezentanţii Consiliului Local şi a executivului Primăriei pentru găsirea unei soluţii. Doar oamenii nu pot rămâne fără bani.

Amânarea sau votarea fără aplicareÎn ritmul specific desfăşurării şedinţelor de Con-siliu, adică 5-6 proiecte merg pe bandă rulantă şi 2 ore se discută pe lângă subiect, ajungem, în sfârşit ajungem la punctul numărul 9 de pe ordi-nea de zi. Desigur, de la discuţia din faţa clădirii şi până în sala de Consiliu e un drum lung. Surpriză! Proiectul nu este propus spre amânare. Se spune, tot de către cei care cu ceva timp înainte promiteau amânarea lui, că proiectul trebuie vo-tat din motive contabiliceşti, dar cu menţiunea ca acesta să nu fie pus în aplicare decât după

discuţiile de sâmbătă. Săptămâna viitoare vom avea o întâlnire cu persoanele cu handicap şi cu însoţitorii acestora la Sapientia, la ora 11.00, şi vom discuta în ce fel putem pune în aplicare sau nu hotărârea. Am decis să le lăsăm o portiţă de salvare asistenţilor personali”, a afirmat Claudiu Maior. Am înţeles portiţa, nu am înţeles de ce nu s-a amânat proiectul dar avem încredere în ştiinţa aleşilor locali, doar ştiu ei ce fac.

70 de lei meniul de diabetCum aleşii noştri locali sunt preocupaţi de a asigura cetăţenilor urbei tot felul de subvenţii şi ajutoare care să-i ducă pe culmile popularităţii electorale, în şedinţa de consiliu s-a votat un proiect de hotărâre având drept scop sprijinirea persoanelor defavorizate de cantinele sociale.

Cităm din expunerea ce însoţeşte acest proiect „Acest program de prestaţii sociale acordat sub forma unor tichete sociale este o alternativă la programul „Să ne îngrijim bunicii” şi la canti-nele de ajutor social, cu precădere pentru per-soanele cu diabet sau cei care din motive medi-cale trebuie să respecte un regim alimentar mai deosebit, pe care programul „Să ne îngrijim bunicii” nu-l poate oferi. De asemenea avem şi un procent de 1-2% de nemulţumiţi, care ar avea posibilitatea unei alternative”. Lăudabilă iniţiativa. De criticat suma la care se ridică tiche-tele acordate: 70 de lei. Fabuloasă alternativă aprobată de distinşii consilieri.

Lex Tetrix

Vorba-i vorbă, fapta-i faptăŞedinţele de Consiliu Local a Municipiului Târgu Mureş sunt un veşnic izvor de nelămuri-re. Dificil de spus ce doresc cu adevărat să facă distinşii noştri aleşi locali. Şedinţa de săptămâ-na trecută a început cu scandal.

Fluierul de start al meciului dintre generaţii în sânul Partidului Social Democrat filiala Mureş l-a dat Cornel Brişcaru, de profesie juristo-traseist o dată cu abandonarea corabiei cu pânze galbene a deputatului Ciprian Dobre. Palidul galben a fost schimbat cu roşu aprins şi „garda veche” a social-democraţilor nu s-a mai regăsit în conducerea judeţeană a formaţiunii. Marchează generaţia tânără 1-0 şi mulţi rămân îmbufnaţi în tribune. Florin Vlas mută şi pleacă. Adică demisionează din toate funcţiile deţinute în partid. Drept urmarea tinerii muşchetari so-ciali îl cheamă pe Ponta să lămurească situaţia interimatului. Alexandru Frătean s-a dat stra-tegic parcă un pas alături să treacă valul Florin Vlas şi vânătoarea de la Zagăr. Helicopterul cu liderii PSD a bucurat copiii din Reghin. Nu aveau ciocolată. Viorile de Gliga şi medievalul din cetatea lui Dăneşan au mulţumit dorinţa de mesaj din Ardeal a lui Ponta, Năstase, Dragnea, Geoană. La Reghin, după ce a vizitat cu curiozi-tate crescândă firmele deputatului Vasile Gliga, Victor Ponta s-a decis să pună punct, final dar interimar, degringoladei din organizaţia muni-cipiului Târgu-Mures. Fiind prezenţi toţi mem-bri Comitetului Executiv Judeţean, preşedintele PSD Mures a propus ca Dragos Popa, membru în comisia ce asigura interimatul, să fie ales

preşedinte interimar la PSD Târgu-Mureş. Zis si făcut, s-a propus, s-a votat, Victor Ponta a votat şi el simbolic după care a venit la Palatul Culturii în luna februarie şi porunca i s-a înde-plinit. Speriat de desfăşurarea de forţe, Bogdan Buda s-a retras din cursa pentru preşedinţia partidului şi a demisionat din CL. Marcat, 2-0 pentru tinerele talente în reafirmare. Greu în politica mureşeană. Vlas mai are, însă ceva de spus chiar dacă Frătean şi Brişcaru l-au exclus din partid. În locul lui Buda vine cine vrea boss-ul Vlas nu cine vrea conducerea actuală a PSD. Octavian Moldovan pe care la dorinţa PSD, So-rin Pui l-a propus în locul lui Buda nu priveşte viza de legalitate a secretarului municipiului Târgu Mureş şi pleacă cu buza umflată de la şedinţă. Valentin Precum, următorul pe lista din 2008 este votat, jurat şi îşi ia locul în bancă alături de Florin Vlas. Fără discuţii marchează „exilaţii” scor 2-1, deocamdată. Urmează mişcarea adversarilor care va culmina cu ex-cluderea lui Precup din PSD. Cu aşa strategii, junghiuri şi beţe-n roate PSD trage în jos Uniu-nea Social Liberală care nu are în Consiliul Lo-cal decât timida voce a lui Pui care mai trebuie să-şi schimbe penele pentru a se face ascultat.

Lex Terix

Zbateri, lupte, lovituri sub centură în tabăra social-democraţilor mureşeni. Noua generaţie vrea cu tot dinadinsul să îi înlăture pe „matusalemii” aflaţi la conducere de mai bine de un deceniu. Pri-mii câştigă partida în interiorul partidului, ceilalţi dau lovitura în forul local. Cel care pierde cu siguranţă este partidul.

Vlas marchează în Consiliul Local

staţi liniştiţi oameni buni...consilierul vostru nu vă va lăsa de izbelişte. Vom lupta să împiedicăm ca această aberaţie făcută tot de noi să nu fie pusă în aplicare

ioana, ce vorbeşti acolo, ştii că o să

votăm proiectul. Îmi trebuie tribune aco-

perite la stadion.

Anul VIII, nr. 446 | 4 - 10 aprilie 20116you’re in army now

Ziua Păcălelilor, 1 aprilie, n-a fost una plină de glume pentru avo-catul mureşean Gavril Huza, reţinut tocmai atunci de procurorii DNA conduşi de Elena Curcă pentru trafic de influenţă. Grozava acţiune anticorupţie a fost desfăşurată de DNA Târgu Mureş cu ajutorul Doi ş’un sfert. La Curtea de Apel însă, sâmbătă, cele două instituţii au primit un bobârnac peste nas, în sensul în care judecătorii n-au fost de acord cu arestarea preventivă a lui Huza pentru 29 de zile şi au dispus cercetarea avocatului în stare de libertate.

Ce se-ntâmplă…Rar se-ntâmplă să apară câte-un dosar cât de cât de corupţie – nu că aceasta nu ar exista în stare pură, de 12 karate – în judeţul Mureş. Şi când acesta apare, e un mare eveniment. Aşa s-a întâmplat şi săptămâna trecută, când DNA Târgu Mureş, în strânsă îmbrăţişare cu băieţii ochilor albaştri de la Doi ş’un sfert, a reuşit să încropească un asemenea caz. Cică, nu zicem nu, tra-fic de influenţă. Avocatul Gavril Huza din cadrul Baroului Mureş. Din Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale întocmită de procurori au rezultat următoarele: “La data de 26 martie 2011, inculpatul Huza Gavril, în calitate de avocat în cadrul Ba-roului Mureş, a pretins de la o persoană denunţătoare suma de 2.000 lei, lăsând să se creadă că ar avea influenţă asupra unui procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş, astfel încât acel procuror să nu propună instanţei competente arestarea preventivă pentru 29 de zile a soţului denunţătoarei şi totodată să dispună restituirea autoturismului aflat sub seches-tru asigurător. La data de 27 martie 2011, inculpatul Huza Gavril a primit de la denunţătoare suma pretinsă de 2.000 lei în scopul sus menţionat. Inculpatului i s-au adus la cunoştinţă acuzaţiile în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 3 Cod de procedură penală, iar la data de 1 aprilie 2011, procurorii anticorupţie au dispus reţinerea acestuia pentru 24 de ore.” Şi au cerut Curţii de Apel să admită arestarea preventivă a lui Huza pentru 29 de zile.Mult mai calmi, observând că dosarul instrumentat de DNA nu e chiar “o senzaţie” iar inculpatul nu e chiar “un pericol social”, judecătorii Curţii de Apel Târgu Mureş au tăiat elanul procurorilor şi au respins cererea de arestare, impunând doar o interdicţie de a părăsi ţara. Evident, pentru a nu se face de minune, procurorii au făcut recurs.Înţelegem că “luarea banilor” nu a putut fi probată, nerealizându-se niciun flagrant, pentru că altfel am fi avut parte şi de încadrarea de luare de mită. Dar şi de dare de mită, iar denunţătoarea ar fi avut la rândul ei probleme penale... Şi poate nu era cazul, aşa că s-a ales calea cea mai bună: traficul de influenţă.

Un jalnic nivel al şpăgilor...E adevărat că un act de corupţie înseamnă un act de corupţie. Nu e mai puţin adevărat că suma de 20 de milioa-ne lei vechi pretinsă, cică, de avocatul Huza este de-a dreptul ridicolă pentru a-l putea acuza cu surle şi trâmbiţe, chiar pe site-ul oficial al instituţiei, de un act de corupţie. Adică... ce poţi tu, avocat aproape anonim, influenţa în zona magistraţilor cu o sumă pe care ţi-ar scuipa-o înapoi orice procuror sau judecător pe care ai vrea să îl mituieşti! Ar presupune, şi pe bună dreptate, că îţi baţi joc de el! Adică, e criză, vedem cu toţii, dar chiar la acest nivel jalnic să fi ajuns nivelul şpăgilor? Ne lămureşte, în varianta lui, chiar avocatul Huza, bucuros că a scăpat de “ex-cursia” la “mititica” pentru următoarele 29 de zile: “Totul mi se trage de la un client. A vrut să mă pedepsească pentru că nu mai poate profita de nişte profituri colosale dintr-o activitate ilicită”, a susţinut la ieşirea din clădirea Curţii de Apel. Şi pro-curorii au muşcat momeala, dornici de un dosărel care ar putea da bine în statisticile de sfârşit de an ale DNA.

Cine poate înţelege însă mintea întortocheată a unei femei, pen-tru că denunţătoarea – totodată mituitoare – a fost femeie? Nici măcar cei de la Doi ş’sfert, cei care şi-au adus contribuţia inega-labil la acest grozav dosar penal. Pentru cei care urmăresc Ani-mal Planet, National Geographic sau chiar serialele AXN, de data aceasta a fost o acţiunea atipică din partea femelei. De regulă, când masculul comite anumite greşeli, femela îşi vede de puii ei şi nu sare în ajutorul “soţului”, cu gânduri de răzbunare... Acesta trebuie să răspundă individual. Ei, în cazul nostru, “leoai-ca” a încercat din toate poziţiile să îşi salveze masculul, iar când a văzut că şansele sunt “subţiri” a apelat la trucuri pe care chiar şi jungla le credea uitate.

Luduşeanul Daniel Morar, cu ochii pe Mureş...Departe de a-i lua apărarea avocatului anonim Huza, să nu uităm un lucru. Acum câteva săptămâni, şeful mare de la DNA, Daniel Morar, legat fără voia lui de judeţul Mureş pentru sim-

plul motiv că s-a născut şi a copilărit în Luduş şi a lucrat ca procuror stagiar în Târgu Mureş (1990-1992), a spus ceva. Ceva important. Pentru prima data în istoria de 10 ani a anticorupţilor români, un şef al DNA a recunoscut vina propriilor procurori în două dosare în care acuzaţii au fost achitaţi. Iar unul dintre aceste dosare venea de la DNA Târ-gu Mureş. Şi nu, nu era un dosar impresionant de corupţie, pentru că acelea, a statuat încă din istorie Marin Sandu, nu

se există în Mureş. Era o chestie simplă, o fraudă cu fonduri europene, în valoare de 88.000 de euro. Două persoane au fost

trimise în judecată: administratorul societăţii care obţinuse fon-durile respective şi un responsabil tehnic de proiect. Instanţa a constat că frauda a fost comisă într-adevar, dar numai de către administratorul societăţii, condamnat în final la 3 ani de închi-soare cu suspendare. DNA Mureş acuzase cealaltă persoană de fals în înscrisuri sub semnatură privată. Raportul DNA notează că procurorul de caz “s-a limitat doar la a reţine lapidar” în-scrisurile semnate în fals dar fără “a arăta care este legătura între aceste înscrisuri şi obţinerea pe nedrept de fonduri euro-pene”, motiv pentru care „soluţia de achitare este imputabilă procurorului de caz”.O fi fost imputată? Cine dintre procurori ar putea fi bun de plată? Cu acest subiect o să revenim, dar le dorim incorupt-ibililor de la DNA Târgu Mureş să nu mai facă asemenea erori, să fi avut dreptate în dosărelul “Huza” şi să prindă gust şi curaj pentru a ieşi la vânătoare.

Justice Timberlake

DNA Mureş şi păcăleala de dosar a avocatului Huza

Cică hârţoaga asta se numeşte dosar... Le atrag atenţia colegilor, aşa cum le-am raportat şi celor

din ambasada Sua, citat de wi-kileaks, că stăm prost la capitolul condamnări... Vreau dosare mici, însă cu corupţi mari... Înţelegeţi?

La începutul săptămânii trecute, la Poligonul de tragere din Sângeorgiu de Mureş, zeci de “pre-sari” mureşeni s-au întrecut în ţintire. Vorbim de cea de-a 13-a ediţie a „Cupei Presei la Tir” orga-nizată de Inspectoratul Judeţean de Jandarmerie Mureş cu ocazia Zilelor Jandarmeriei Române. Şi dacă tot s-au adunat toţi presarii la un loc, jan-darmii au profitat de ocazie şi s-au pus pe de-monstraţii înaintea concursului propriu-zis. Şi să fi văzut ce demonstraţii periculoase...Concursul s-a desfăşurat în două etape, aşa că prima dată s-a tras cu o ditamai mitralieră de calibrul 7,62 mm, model de pe vremea asasinării lui Kennedy. S-a tras de probă cu 3 cartuşe, apoi de efect cu 5. Cei mai experimentaţi s-au descur-cat excelent, doi dintre ei au fost Teodorescu de la Punctul şi vânătorul Romanţa de la Kiss. În a doua tură s-a tras cu pistolu’, ceva model din ’74, presarii având doar 3 cartuşe la dispo-ziţie, „că-i criză”. Şi după toată agitaţia cu pac-pac-ul, eroii noştri s-au aşezat la masă, şi nu ori de care ci una jan-darmerească, cu fasole şi afumătură la ceaun. Între timp s-au adunat punctele şi s-au anunţat câştigătorii. 1 – echipa „Punctul” cu Teodores-cu în frunte, 2 – echipa “24 ore mureşene” şi 3 – echipa “TVR Târgu-Mureş”. Prietenii ţintei au fost declaraţi pacifiştii din echipa “Ştii TV”. Pac-pac!

Vânătorul de furnici

Punctul şi gaura, presa şi arma: pac-pac!

„am să mă-ntorc

bărbaaaaat, am să mă-ntorc

bărbaaaat...lalala”

„a fost pentru TTm, Loredana Cofari, hihi!”

“Ptii, bă-ga-mi-aş! Sari mai

sus frate, că toată presa îi cu ochii pe noi! Îţi trag două peste picioare de nu te vezi!”

“nu înţeleg de ce nu văd prin cătare!”

“Domnişoară, încercaţi să ochiţi cu dreptul,

nu cu stângul!”

“Cine se pune cu

rock Fm-ul? i rock

therefore i am, băi!”

“De ce trebuie să fiu tot timpul ăla ce se distrează

mai puţin? mda… poligonul e gol...

Trageţi...”

Anul VIII, nr. 447 | 4 - 10 aprilie 2011 7aSFaLT mango

Vasile Filimon este proaspătul administrator al celei mai noi societăţi comerciale cu acţionar unic Consiliul Local Târgu Mureş, SC Administraţia Imobile şi Pieţe SRL. Respectiva enti-tate s-a organizat prin fuziunea a două instituţii subordonate Primăriei: Administraţia Pieţelor şi Asfamur. Motivul oficial al acestei transformări îl reprezintă numărul prea mare de angajaţi deţinuţi de autoritatea locală în raport cu limitele im-puse de legislaţia în vigoare. Ca să mai scape de dat salarii, edilii au recurs la măsura creării acestei societăţi. Filimon, în schimb, nu este de acord cu această explicaţie. „Noi (nr. Administraţia Pieţelor) am fost un serviciu cu personalitate juridică, aşa că nu prea înţeleg logica aceste acţiuni”, ne-a explicat proaspătul administrator. În ultima şedinţă de CL aleşii locali nu au reuşit să se pună deacord asupra salariului noului „mogul” local. Aşa

că au amănat decizia pentru luna viitoare când se va stabili redevenţa pentru Filimon înfuncţie de criteriile de performanţă prezentate de aceştia. Nici cu acest aspect, fostul militar actual consilier judeţean-administrator şi membru în mai multe Consilii de Administraţii nu este de acord. „O să fie un contract de man-dat între mine şi AGA societăţii. Care se va stabili într-o şedinţă a acestei adunări.Nu în Consiliul Local”, a mai spus Filimon.O altă noutate venită odată cu modificarea statutului o reprezintă majorarea taxelor pentru pieţari. În opinia edililor aceste taxe nu se vor mări efectiv, doar că se va adăga TVA-ul de 24 la sută. Obligatoriu pentru o societate comercială. Aşa că putem să ne aşteptăm la majorări de preţuri la alimentele din pieţe. Nu că până acum ar fi fost prea mici.

Gogonici de servici

Filimon regele pieţelor...şi împăratul asfalturilor

În aprilie 2009, într-o după amiază fru-moasă de primăvară, de la Ambasada SUA pleca o telegramă spre Washington care conţinea, printre altele, şi lacrimile şefu-lui DNA, Daniel Morar. Una dintre lacrimi se referea la posibila reînfiinţare a SIPA, la dorinţa ministrului Predoiu. Culmea, ace-eaşi lacrimă a vărsat-o şi judecătorul Cristi Danileţ, acum membru CSM, povestindu-le americanilor că arhiva SIPA e ca un iarma-roc cu documente compromiţătoare des-pre magistraţi. Lacrimi, poate şi un suspin, a vărsat şi deputatul Daniel Buda...

Recent, la bilanţul pe 2010 al Administraţiei Penitenciarelor, Cătălin Predoiu a lansat ghiuleaua, ca şi cum ar fi fost tunarul-şef al fregatei Regele Ferdinand: în 2011, va fi finalizat proiectul de reformă a arhivei SIPA, întrucât ne confruntăm cu situaţii foarte complexe în penitenciare”. Referitor la arhiva SIPA, Pre-doiu a spus că aceasta trebuie inventariată complet şi “se va pune problema optimizării de informaţii, pentru a se evidenţia provocările şi riscurile existente”. Cu privire la reactivarea SIPA, ministrul a expus două opţiuni: : ”Să păstrăm direcţia care există acum în ANP şi să-i mărim valenţele sau să autonomizăm această direcţie într-o nouă entitate!”

Întorcându-ne din nou în timp, fiind unul dintre cei mulţi care au alimentat cu informaţii urechea uriaşă care s-a dovedit a fi Ambasada SUA, cel mai frecventat duhovnic din România, Dan-iel Morar s-a plâns şi el de necazurile sale de zi cu zi. A vorbit despre Codurile din Parlament, deficitare, în opinia sa, despre divergenţele cu Codruţa Kovesi, despre posibila reînfiinţare a SIPA, la dorinţa lui Predoiu, dar şi despre iminenţa unor dosare “grele”, pe numele unor ofiţeri operativi din cadrul DGIPI şi DGA, care au fost implicaţi în mai multe activităţi de “poliţie politică”, precum interceptări şi diverse tipuri de supraveghere. “Putem dovedi asta”, a adaugat Morar.(Super tare, săptămâna aceasta, se împlinesc fix doi ani de la această “spovedanie” a domnului Morar la Ambasada SUA. Şi nu am văzut un capăt de dosar din DGIPI şi DGA.)Morar s-a plâns şi de faptul că sprijinul pentru Coduri şi opoziţia faţă de revizuirile Codului nu au fost întotdeauna pe aceeaşi linie cu politica partidelor. De exemplu, în timp ce ministrul PSD pentru Relaţia cu Parlamentul (pe atunci, Victor Ponta) condu-cea comisia ad-hoc care examina Codul Penal (şi a promis că urma să aibă Codurile gata până la 15 mai), liderul PSD Mircea Geoană părea că oscilează. (Iată, deci, că domnul Morar făcea şi analiză politică, poate în timpul liber, ca hobby, în afara orelor de lucru la DNA şi simţea nevoia să-şi împărtăşească opiniile. Şi cui altcuiva decât oficialilor de la Ambasada SUA, doar nu era să discute în parc cu pensionarii amatori de şah!) Cică “se pare că Geoană a întrebat la Comisia Europeană dacă aceasta ar fi o problemă ca aceste Coduri să nu fie aprobate la timp, până la prezentarea raportului periodic al UE privind justiţia şi reformele în justitie: răspunsul lor a fost că sunt de preferat nişte Coduri bune, în locul unora rapide.” Oficialii americani au intrat cu

Morar chiar în probleme de buget ale DNA, românul asigurându-i că se descurcă.

Danileţ, o nouă generaţie de vorbăreţUn alt ardelean care avea obiceiul ciudat de a face vizite şi a da raportul americanilor este Cristi Danileţ, fost judecător la Cluj şi Bihor, în prezent membru CSM. Într-o telegramă decodificată de Wikileaks, oficialii americani spuneau că Danileţ le-a explicat că SIPA era în esenţă serviciul propriu de informaţii al Minst-erului de Justiţie, care avea scopul de a spiona vieţile private ale judecătorilor, procurorilor, oficialilor din instanţe şi chiar ale cetăţenilor de rând. Danileţ ar fi văzut dosarele, care conţineau detalii despre relaţii sexuale ale unor judecători şi procurori, chiar dosare medicale potrivit cărora unele judecatoare au făcut avorturi. Potrivit lui Danileţ, deşi dosarele de dinainte de 2001 au fost distruse, Ministerul de Justiţie a păstrat dosarele din 2001-2005, în două încăperi mici accesibile ministrului de Justiţie”. (Cele despre care zicea Predoiu că le inventariază în prezent n.n).În finalul telegramei, într-un comentariu propriu al ambasadei, marcat ca atare în text, se spune: “Echipa adunată de noi (!?) cu reformişti din sectorul justiţiei este marcată de neîntelegeri, mulţi pur şi simplu nu colaboreaza bine. Este revelator, de ex-emplu, faptul că Vicepreşedintele CSM Licu a cerut ca întâlnirea noastră să fie <<off the record>> şi să nu fie adusă la cunoştinţa Preşedintelui CSM. Licu a şi opinat că poate ar fi fost mai bine dacă CSM-ul ar fi fost desfiinţat şi ca arhitectura din justiţie să fie redesenată de la zero. În orice caz, el a insistat că reformiştii încă reuşeau să câştige unele lupte şi că erau ultimul parapet între politicieni şi judecatori. Licu a catalogat refuzul CSM de a susţine încercările transparente ale ministrului Justiţiei, Predoiu, de a-l trage pe linie moartă pe şeful DNA Morar, ca fiind o altă victorie recentă (...). Judecătorii tineri, inclusiv grupul SoJust, au mulţumit ambasadei pentru susţinerea unor idei de-ale lor, cum ar fi propunerea lor de a publica toate deciziile judiciare pe inter-net - o simplă, dar puternică modalitate de a mări transparenţa

ce a fost acum acceptată şi de seniorii din CSM (implementarea completă este promisă până la sfârşitul anului 2010). În ceea ce priveşte alte initiaţive ale ambasadei, lucrăm acum foarte aproape cu Societatea Academică Română (un loc de refugiu pentru mulţi oficiali ai Ministerului de Justiţie din epoca Macovei) să organizăm o conferinţă unde magistraţi din România, Bul-garia şi Moldova pot să întâlnească omologi de-ai lor din SUA, Marea Britanie, Olanda şi alte ţări pentru a compara date despre cele mai bune practici şi să discute posibile soluţii - logica fiind că putem mobiliza puterea (...) pentru a promova reforma într-o instituţie care într-un mod vigilent îşi păzeşte independenţa”.

Buda, întâlnire separată cu americaniiUn alt “furnizor” de informaţii al Ambasadei SUA a fost parla-mentarul clujean Daniel Buda, şeful Comisiei Juridice din Cam-era Deputaţilor, omul de încredere al lui Emil Boc. Asta rezultă dintr-un document Wikileaks, publicat săptămâna trecută de presa centrală. Documentul era legat de corupţia din România şi făcea referire la dosarul lui Adrian Năstase. Potrivit docu-mentului, pe 17 februarie, Băsescu a întrunit de urgenţă un “summit pe justiţie” la Palatul Cotroceni. La întâlnire au fost prezenţi: ministrul Justiţiei Predoiu, procurorul general Kovesi, şeful DNA Morar, şeful Senatului, Mircea Geoană, preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, deputatul Daniel Buda, preşedintele CSM, Virgil Andreieş, şi vicepreşedintele CSM Bog-dan Licu. În raportul ambasadei se arată că oficialii ambasadei s-au întâlnit separat cu Buda, Licu şi Macovei, care au confirmat că întâlnirea de la Cotroceni a fost mai mult o acţiune în forţă ca să demonstreze UE că se face reforma în justiţie. “Ne-am întâlnit separat cu trei participanţi - Buda, Licu şi Macovei - care au fost de acord ca întâlnirea convocată de Băsescu a dat un impuls necesar unui plan comun de acţiune pentru a îndeplini condiţiile UE în ce priveşte reforma justiţei. Licu a descris şedinta în mod diplomat ca «relativ sinceră»; Macovei a spus că dezbaterea a fost «încinsă», cu o tensiune vizibilă între Băsescu şi Geoană. Un exemplu a fost atunci când Geoană şi alţi PSD-isti s-au plâns că dosarul Nastase este politic. Băsescu ar fi replicat tăios: «Nu mă faceţi să dau drumul la aceste dosare în public - fiecare dintre plângerile penale împotriva lui Năstase sunt de la oameni din partidul vostru, nu al meu».Ce o fi zis, însă, Daniel Buda? Tare curioşi suntem... Dar vom afla în curând...

În loc de concluzie....În principiu, România fiind o ţară liberă şi democrată, nu-i aşa, nu avem nimic împotrivă ca oricine să vorbească orice despre oricine. E libertate de exprimare. Dar când un procuror, un judecător şi un parlamentar (cu trecut şi viitor în lumea justiţiei), ca să luăm doar exemplele noastre, dau rapoarte complete unor oficiali ai unei ambasade străine, fie ea şi cea americană, fie ele, rapoartele, bine intenţionate, ni se pare că s-a produs o exa-gerare. Oamenii ăştia toţi (şi sunt foarte mulţi, conform docu-mentelor Wikileaks), de la politicieni la jurnalişti, de la magistraţi la oameni de afaceri au simţit nevoia să se spovedească şi să ceară sprijin. Şi în loc să meargă la Biserică, au nimerit la Am-basada SUA! Pragmatică decizie, dar şi periculoasă, dacă ne gândim ce mai înseamnă în aceste condiţii identitatea şi suvera-nitatea naţională?

Justice Timberlake

Morar, Danileţ şi Buda, spovediţi de Ambasada SUA

Şi să ştiţi că Predoiu, hiclean copil de casă, vrea să reactiveze SiPa! Păi ce treabă are el la ce chefuri umblu eu, cu cine face sex colega mea, sau câte

avorturi are ea în palmares?

8 Anul VIII, nr. 447 | 4 - 10 aprilie 2011

veni, vidi...

Mult-aşteptata inaugurare a celui mai nou hotel târgumureşean, Plaza Spa, a fost un moment foarte bun de socializare pentru personalităţile judeţului. Care s-au strâns cu mic cu mare să-l felicite pe Florin Vlas. Să-i mănânce bineînţeles bucatele, să-i bea băuturile alese şi să-i viziteze noua perlă pe coroana hotelieră a domniei sale. Cine cu cine a vorbit, cine cu cine s-au pu-pat puteţi urmări în reportajul de mai jos.

Albeta Ionescu

Lumea bună şi pretenţiile Hotel Plaza

Măi neluţule ţi-am mai zis

uite aşa trebuie să ne

pregătim şi noi când îi

primim pe cei de la iBM. Să

vadă că şi la noi se poate.Şefu o să pregătesc

numai trufe şi şampanie franţuzească.

O să curgă numai coniac fin şi trabucuri de

Havana n-aveţi grijă. O să plece americanii mai satisfăcuţi decât

arbitrii lui Pinalti

vali am înfrânt. Te-am

făcut cu Florin consilier

local. de acum

votezi cum

se ridică degetul, până

intri în pâine şi înveţi şi

tu cum stă tre

aba

domn’ primar promit că o să vă satisfac din toate

punctele de vedere. Avocat sunt, poliţist am fost, ce consilier mai bun vă găseaţi

de căutaţi cu binoclul în nouă

zări !?

Părinte mi-a spus mitropolitul ca să vă zic că îi place foarte mult cum slujiţi. dacă m-aţi sluji şi pe mine peste un an la alegeri poate

găsim nişte fonduri ascunse pe undeva...ce ziceţi?

Fiule....

cum zic

e

şi cart

ea sfân

tă:

domnul

a dat,

domnul

a luat,

fie num

ele

domnul

ui binec

uvânta

t!

Un fleac i-am ciuruit.

În aceeaşi zi am arătat

partidului cine-i şef în

consiliu local şi am dat

drumu la cel mai tare

hotel din oraş. Cine e cu

noi strigă vlasssss....!!!!

9Anul VIII, nr. 447 | 4 - 10 aprilie 2011

eT (vlAS) vinCi

Băi băieţi eu când eram la servicii

nu mă puteam afişa tam-nesam la un asemenea eveniment.

Trebuia să merg sub acoperire să

nu mă recunoască duşmanii. Ca

şef la iPJ, trai neneacă....libertate şi iar libertate!

Ştie el vlas că dacă

vrei să-ţi meargă,

bine tre să ţii poliţistu

aproape de tine. Parol...

luaţi, beţi, mâncaţi! e prima şi singura dată când va fi gratis. de mâine veţi

plăti întreit, nu aveţi grijă!

Radule...eu le-am zis să nu se lege de institut

da ei Batman-Batman nu m-au ascultat. nu ştiu

cine a fost draqul care şi-a băgat coada acolo

eu cred că ştiu, Gyury

dragă. e coleg cu tine de partid, le are prost cu limba

română şi e jurist

Bogdane, vali hai să uităm trecutul politic şi să ne

gândim la viitor. Cine mă sprijină

pe mine o s-o ducă foarte bine

eu unu m-am săturat de promisiuni. după ce visam să ajung primar sau cel

puţin vice în viitorul mandat acum nici măcar consilier local nu mai sunt. i-am cedat locul lui Precup, că poate un avocat

se descurcă mai bine

noaptea visez doar ape line şi o guvernare cât mai îndelungată pentru Pdl. eu şi aşa sunt cam

portocaliu la faţă. dacă vremurile se schimbă cine ştie poate mă înroşesc.

de ruşine....de interes...nu se ştie

Tu în ce partid mai eşti acum...că am uitat?!

dă doamne să

meargă bine

hotelul că am

băgat aproape

7 milioane

de euro în el şi

nu-i de şagă.

Florine dragă să mergem să punem şi

nişte acatiste că iar vin ăştia de la Mediu şi ne amendează

ca la Bussines.Edilii locali au stat ca pe ghimpi când parorhul de la Catedrala Mare a început să sfinţească. Unii cu privirea spre cer, alţii spre pământ.

Tii ce mai stopeşte şi negruţiu acesta,era să-mi păteze noul costum luat la de la viena cu enşpe

mii de euroi. Uite au ajus câţiva stropi pe maior şi începe să miroase a ars.

Oare de ce?

Fă doamne să mai iasă necuratul şi din politica românească, să

nu mai fie atâta hoţie, deşănţare că toate duc la pierzania sufletului

de creştin

10 Anul VIII, nr. 447 | 4 - 10 aprilie 2011

nu există uscăciune fără păduri

Mi-ar fi plăcut să fiu eu cea care a ajuns în Bris-tol la facultate, dar căpăţâna mea nu a dat roade acum un an, când încă maică-mea mă obliga să mă uit pe tot felu’ de site-uri cu diferite aplicaţii pentru universităţi străine, iar eu împrumutam de fiecare dată caracterul unui catâr şi răgeam răspicat: vreau să simt viaţa de facultate trăită în căminele noastre, să merg la Cluj şi să sar gar-durile Grădinii Botanice în fiecare noapte, să dau o fugă până în capitală, la un party al studenţilor de la Facultatea de Teatru, să merg la Hotel Ciş-migiu (fostul cămin al facultăţii de Teatru), să îmi dau examenele în dulcea mea limbă românească,

cu profii ăia tari de 60 de ani, să învăţ înainte de examen cu patru cafele pe noapte ş.a.m.d.

Măcar la şapteşpe ani câţi aveam atunci, credeam cu ardoare în învăţământul universitar de la noi, eram convinsă şi de che-furile cu puţini bani, muzică bună, câteva sticle de Coca-Cola puse la rece în vană şi nişte ţuică de prune; am ajuns pe la optişpe şi-mi clătesc ochii zilnic, constat că Arătăniile care con-duc ţara sunt din ce în ce mai corupte/uşor coruptibile, că nu se dau doi bani pe capacităţile intelectuale ale unui tânăr, că se intră la facultate dacă eşti băiatu’ lu’ primaru’ (aici intră toate categoriile de bogătani care îşi trimit plozii semi-analfabeţi la facultăţi de prestigiu pentru ca mai apoi să ajungă mari şefi, ca tăticii lor). Acestea fiind spuse, dragi compatrioţi cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani, evadaţi din ţara tuturor posibilităţilor, vă garantez că şi în Laponia traiul este mai cali-tativ decât aici!Ieri mi-am limpezit toţi ochii, am văzut vreo 200 de poze în care oraşul Bristol sclipea de curăţenie, poze în care se vedea de peste nouă mări şi nouă ţări că educaţia nu se face cu forţa (implicit cu pistolul). Întrebaţi-mă: Cum adică ţi-ai dat seama din poze de nivelul educaţiei? Păi simplu, o sută de cetăţeni care stau în staţia de autobuze la coadă, nu se adună în cirezi grămadă, piste special amenajate pentru bicilişti în tot perime-trul oraşului, piste speciale pentru autobuze, domni îmbrăcaţi la costum care circulă cu mijloacele de transport în comun (deci fără şofer personal), tipe mai plinuţe cu pantaloni scurţi după care nu se uită nici un viţeluş, exteriorizându-se ulterior: „Cum areţi, tu?”. Oamenii ăia nu distrug o clădire pentru că e veche, nu demolează fabrica de zahăr care a dat faliment şi nu mai au

ce să facă din ea, nu găseşti sere abandonate la drumu’ mare, deci nimic nu se demolează, orice clădire se renovează. Mi-nunea minunilor: la capătul podului Clifton Bridge, există un telefon de unde poţi să apelezi gratuit un anumit număr, iar la capătul firului îţi va răspunde o voce calmă de psiholog care va încerca din răsputeri să te convingă să nu-ţi pui capăt zilelor, 24 din 24.Oare nu vrea să pună cineva şi la noi un telefon din ăsta în fiecare colţ al Parlamentului şi psihologul să strige: Si-nu-ci-de-te a-cuuu-um, nu mai sta pe gânduri, ca soacră-mea pe scânduri!

Clint Eastwood făr’ pistol

Bristolul, şcoala şi pistolul

Dacă 2011 este considerat Anul Internaţional al Pădurii, acţiunile de împădurire nu contenesc să-şi facă apariţia pe meleagurile noastre. O astfel de acţiune s-a consu-mat chiar de 1 aprilie, când cu mic cu mare, cu directori de Direcţii Silvice, de Ocoale Silvice, cu primari, cu elevi, în frunte cu Ministrul Mediului şi Pădurilor, Borbely La-szlo, au participat la o acţiune de împădurile pe dealuri-le Sângeorgiului, în zona Tofalău.

După scandalul de acum câteva săptămâni când unii au sărit în sus că se taie pădurea din zonă, însuşi Ministrul Pădurilor a venit la faţa locului să vadă cum stă treaba. Dacă situaţia cu pădurea a fost lămurită, nu acelaşi lucru se poate spune despre tăietorii de lemne care încalcă legea, şi care nu au parte de un cadru legislativ adecvat. Aşa se face că cei care se servesc cu „bună ştiinţă” din pădurile patriei, care se încadrează sub tainul de 5 metrii cubi , aşa ca preţurile din Nekerman, de 4,8, sau 4,5 metrii cubi de lemn şparlit, şi nu pot fi încadraţi la infracţiune ci doal la amendă. Ministrul Borbely a şi pregătit, sau cel puţin aşa a pro-mis, un proiect de lege care să scadă baremul şi să fie săltaţi toţi cei care fură, nu doar cei cu peste 5 metrii cubi. „În acest sens este pregătit un proiect de lege în minister prin care orice furt de lemn, chiar dacă e sub 5 metrii cubi, este considerată infracţiune. Nu se poate aşa ceva, deoarece am văzut nu ştiu câte procese verbale şi toate erau cu 4,9 sau 4,8 metri cubi de lemn, doar ca să nu fie infracţiune. Nu se poate aşa ceva, şi vom

înăspri legislaţia în acest sens” a precizat Borbely.Mai plantăm un copac, apoi altul, şi apoi revenim la problemele pădurilor noastre, mai degrabă la partea financiară. Astfel am aflat că se alocă ceva bani europeni pentru împădurirea terenuri-lor degradate, iar suma nu este una de lepădat, 1,6 miliarde de euro. Dar, cum comoditatea e frate cu românul, iar acesta de mult nu mai e frate cu codrul, cei care s-au înghesuit la fon-durile europene pentru împăduriri au fost foarte puţini, de poţi să-i numeri de două degete, cel puţin în cazul judeţului Mureş. Ruşinea judeţului a fost spălată de comunele Râciu şi Saschiz, care au înaintate un proiect pentru accesare fondurilor pentru împăduriri, restul probabil că s-au crezut în Elveţia sau Austria, şi au considerat că nu au nevoie de păduri în plus. Borbely a făcut totuşi o propunere primarilor, chiar dacă până la alegeri mai e ceva vreme, în cazul celor care vor mai dori să aspire la un nou mandate, că nu ar strica să pună mâna pe pix, şi să pună de un proiect, iar apoi mâna pe hârleţ şi pe puieţ să mai lărgească spaţiul verde al pădurilor.„Chiar nu înţeleg această situaţie. Săptămâna trecută am fost la Satu Mare, la Tulcea, şi am făcut un apel către toţi primari să apeleze la acest proiect. Cred că şi pentru ei e benefic acest lucru. Ştiu că nici unul din primari nu o săp candideze anul viitor dar dacă cumva, cineva dintre ei vrea să candideze, aici nu e vorba de campanie, poţi să arate ce au făcut pentru mediu. Este şi la modă să faci ceva pentru mediu, toată lumea se interesează de acest aspect .Am reuşit să alocăm bani pentru investiţii verzi, anul trecut am avut 1,6 miliarde de euro, s-au dus anul trecut pe economia verde, dar dacă nu se depun proiecte, nu pot să le dau

bani. Poate la sesiunea din mai vor depune proiecte mai multe autorităţi” a precizat Ministrlul Mediului..Deci bani ar fi, mai trebui şi puţină osteneală să întocmim un proiect, şă plantăm ceva copaci, şi dacă vom fi sănătoşi, peste ani să stăm şi la umbră, dacă nu se grăbesc alţii să ne bage în beznă încă de pe-acum.

Fiind băiet păduri cutreieram

Foşnetul pădurii şi palida adiere a proiectelor pentru împădurire

Vezi szabi ce harnic e băiatul ăsta, nu ca voi primarii care

nu v-aţi înghesuit să faceţi un proiect pentru

împăduriri. dacă nu plantezi azi ceva, rişti ca mâine să nu ai ce tăia, lucru valabil şi în politică.

Anul VIII, nr. 447 | 4 - 10 aprilie 2011 11surprize în reprize

La invitaţia europarlamentarului român, Cor-neliu Vadim Tudor, preşedintele PRM, 50 de români, printre care şi 20 de mureşeni din Reghin, Chiher, Râciu, Târnăveni şi Târgu Mureş au avut ocazia să viziteze capitala europeană, Bruxelles. Scopul vizitei a fost prezentarea sediului Parlamentului European din capitala Belgiei, acolo unde îşi desfăşoară activitatea europarlamentarii tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. 33 dintre deputaţii Par-lamentului European sunt români, ceea ce face ca statul român să se claseze pe locul 7 în Uniunea Europeană din acest punct de vedere. Pe lângă grupul din judeţul Mureş au mai fost invitate persoane din judeţele Braşov, Bistriţa şi Bucureşti. Ceea ce i-a impresionat pe funcţionarii Parlamentului European de la Bruxelles, a fost costumul popular românesc

îmbrăcat de o tânără doamnă din municipiul Reghin. Toată excursia a durat 3 zile, timp în care a fost inclus şi drumul până la Bruxelles, dar şi vizite la Waterloo, acolo unde Napoleon a fost înfrânt şi apoi exilat. Deşi drumul a fost istovitor pentru grupul de români, aceştia au declarat că sunt încântaţi că au reuşit să vadă o ţară civilizată din vestul Europei şi speră ca în viitorul apropiat politicienii români să ia exem plul celor care guvernează Belgia şi să fie în primul rând interesaţi de soarta poporu-lui şi abia apoi de afacerile personale, mai ales când vine vorba de banul public.

P.S. Niciun român din această delegaţie nu a râmas peste hotarele României. Toţi au ajuns cu bine acasă.

(D.M.)

Mureşenii lui Vadim au vizitat sediul Parlamentului European de la Bruxelles

Recent, firmele de taximetrie din Târgu-Mureş au mărit preţurile, cum era de aşteptat, de altfel. Mai lipseşte să ajungă „tehnologia” asta nou-nouţă care se aplică în capitală şi anume implantarea unui micro-sistem care în loc să-ţi arate că ai de plătit 13 lei, spre exemplu, îţi afişează 26 lei. Şmecheraşi taximetriştii noştri, dacă până de curând se plângeau de bani puţini, acum s-au gândit şi ei să-i înmulţească pe căi ilegale în loc să ia o atitudine dreaptă. Păi da, că doar fiind la vo-lan toată ziulica, s-au cocoşat, nu mai pot sta drepţi. Cel puţin o zi pe săptămână, ceasul telefonului meu se chinuie zadarnic să mă trezească la ora 7:00, aşa că sunt nevoită să-

mi chem un taxi. Până săptămâna trecută, aveam de plătit 4,5 lei ca să ajung din Tu-dor până la Papiu. Bineînţeles că plăteam 5 lei şi în loc să primesc rest, primeam doar un zâmbet plictisit la care se adăuga clasica replică : „O zi bună!”. M-am amuzat copios odată când aveam doar o bancnotă de 50 de lei, domnul şofer ridica tonul la mine, spunându-mi că nu are să-mi dea rest la ora 7 dimineaţa, să nu mai îndrăznesc să urc în taxi dacă nu am bani mărunţi, am coborât, cu banii în mână, am dat „Ziua bună” şi fuga fuguţa la liceu. Sărind peste, de ceva timp, drumul până la şcoală mă costă 5,5 lei. Dar am învăţat să zâmbesc şi eu la fel, poate mai plictisit, să spun: „O zi excelentă!”, să întind 5 lei şi să cobor liniştită. Cred că de acum înainte mă voi duce şi la Darina cu o pastilă Orbit sau un pachet de chibrituri în buzunar, să-i dau vânzătoarei dacă îmi cere mărunt 30 de bani. Păi ori suntem comercianţi, ori nu mai suntem!

Denisa CHEBUŢIU

Restul dumneavoastră îl păstrez eu!

Renumitul cascador târgumureşean, Si-mon ”Duble X” Ladislau a fost păcălit de 1 Aprilie de doi tigri de la Grădina Zoologică din Târgu Mureş. Dacă până acum, Simon Ladislau ne obişnuise cu celebrele scene de groază în care îşi dădea foc, de data aceasta, cascadorul a vrut să încerce ceva nou şi şi-a propus să le facă o farsă fe-linelor de la Zoo.

”Duble X” aşa cum a fost poreclit Simon Ladis-lau, a invitat toată presa din Târgu Mureş, cu gândul că va face un spectacol de neui-tat. Acesta a inchiriat o macara şi însoţit de o femeie, care să joace diverse roluri în timp ce el îşi execută actul de cascadorie, a trecut la fapte. Înainte de începerea acţiunii mult aşteptată de jurnalişti, Simon Ladislau ”Duble x” a explicat că el va fi un muncitor, care va

fi transportat cu ajutorul macaralei deasupra spaţiului unde se află fioroşii tigrii, unde mai apoi se va face că se curentează şi apoi se va preface că va cădea în gura tigrilor. Toate acestea în speranţa că tigrii se vor agita şi vor da târcoale macaralei, crezând că muncitorul va pica în gol iar ei vor avea un mic dejun copios. Ei bine, în realitate nu a ieşit deloc aşa. După ce cascadorul s-a asigurat bine cu frânghii şi toate cele necesare să fie sigur că nu cade de pe macara, s-a ridicat deasupra tigrilor, s-a prefăcut şi că se curentează, dar SURPRIZĂ, tigrii nici că l-au băgat în seamă. A început şi colega cascadorului să ţipe, să facă atmosferă ca şi cum bărbatul chiar avea pro-bleme şi era pe punctul să cadă, dar tigrii tot nimic. Din păcate, deşi apreciem efortul de-pus de cascadorul ”Duble X” de data aceasta trebuie să recunoască, a fost învins de ti grii şi cu această ocazie recomand tuturor să nu mai încerce să-i păcălească. Aceştia nu au niciun pic de simţ al umorului.

(C.S.)

Cascadorul păcălit de...tigrii

12 Anul VIII, nr. 447 | 4 - 10 aprilie 2011

banii nu au miros

PC marchează locul unde activeazăCa să nu fie dubii că într-o localitate mureşeană există organizaţie locală a Partidului Conservator, acolo unde este, conducerea organizaţiei politice a crezut de cuviinţă montarea unor table care să indice prezenţa partidu-lui în acaea comunitate. Nu contează unde, la membru de partid acasă, pe casă, pe magazin, dar musai să ex-iste. Primele tăbliţe s-au montat deja săptămâna trecută, urmând ca, în curând să fie montate în toate cele 55 de localităţi. Iar din vară în altele cinci, pentru că PC Mureş intenţionează să înfiinţeze noi organizaţii.

Spitalul de Urgenţă din nou cu datoriiAnul şi datoria. Sau cel puţin aşa s-au derulat ultimii ani la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş. Au scăpat în toamana anului trecut de datorii, în primele luni s-au acumulat altele noi. Iar bani pentru stingerea datoriei nu sunt. De la la sfârşitul lunii februarie înregis-trau peste 12 milioane de lei restanţă la furnizori. S-a mai adăugat şi luna mar-tie. Deocamdată se lucrează pe acte adiţionale, banii fiind o problemă până la semnarea Contractului Cadru 2011-2012 de la 1 iunie.

Avem şi şomeri analfabeţiMulţi şomeri din judeţul Mureş înregistraţi la Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Mureş au doar câteva clase. Din cei 18315 şomeri, 14.165 au absolvit doar patru clase sau opt clase. Totodată aproape 3000 dintre aceştia sunt analfabeţi şi este imposibilă înscrierea lor la cursuri de calificare sau recalificare profesională. Şi majoritatea au vârste cuprinse între 35-45 ani şi chiar peste această vârstă. Mai dureros este că circa 370 dintre ei au sub 25 de ani. Puţini dintre ei provin însă din mediul urban, nici 200, restul provenind din mediul rural.

Oferte pentru bursa locurilor de muncăAJOFM Mureş aşteaptă oferte din partea angajatorilor pentru Bursa Generală a Locurilor de Muncă ce va avea loc în aprilie, poate o parte din-tre şomerii actuali ai judeţului îşi vor găsi un loc de muncă.

Bolnavii vor fi trataţi cu servicii de calitate la Spitalul de UrgenţăSpitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş a obţinut certificarea stan-dardului de calitate pentru Clinica de Ortopedie şi departamentul tehnico administrativ, lucru ce înseamnă că bolnavii vor avea parte de servicii medicale de calitate şi nu vor avea de ce să se mai plângă. Pe viitor condu-cerea vizează să obţină acese certifi-cate şi la restul secţiilor pentru a dove-di calitatea actului medical practicat la Spitalul de Urgenţă Târgu Mureş.

Bolnavii nu trebuie să dea bani pe medicamente în spitale Niciun bolnav care se tratează la Spi-talul de Urgenţă Târgu Mureş nu are de ce să îşi cumpere medicamentele şi materialele sanitare, informează conducerea unităţii medicale. Dacă până acum, dar şi în prezent bolnavii sunt puşi să-şi cumpere leacurile de către personalul medical, conducerea spitalului nu a luat la cunoştinţă de astfel de îndeletniciri în unitatea pe care o conduce. Pentru că bolnavul internat la stat nu este nevoit să îşi cumpere medicamentele şi materi-alele sanitare.

Prin ordinul 153 din 1 martie, Ministerul Sănătăţii a aprobat lista spitalelor publice din reţeaua sanitară a autorităţilor administraţiei publice locale, cărora li se alocă în anul 2011 fonduri pentru lucrări de reparaţii capitale. În judeţul Mureş s-au alocat 5.265.000 lei, mai puţin de jumătate faţă de judeţul Bihor, unde s-au alocat 12.333.000 lei. Un fel de nedrep-tate am zice, dacă stăm să ne gândim la com-plexitatea mare a cazurilor rezolvate în judeţul Mureş. Şi aici mă refer la Spitalul Clinic Judeţean Mureş, pentru care s-au alocat 3.865.000 lei, o unitate medicală cu specialităţi la care se adresează pacienţi din toate colţurile ţării pen-tru calitatea actului medical atât din punct de vedere al implicării medicilor, cât şi a aparaturii utilizate. Dar decât nimica e bine şi aşa.

Au primit şi au cerutLa Spitalul Municipal Dr. Eugen Nicoară Reghin continuă lucrările de reabilitare începute la secţiile Ginecologie şi Pediatrie. Lucrările au demarat acum doi ani la ginecologie, iar la pe-diatrie anul trecut, banii în timp s-au finalizat şi primarul din Reghin, Nagy Andras a solici-tat ministrului Sănătăţii Cseke Attila să aprobe o finanţare de 700.000 lei pentru finalizarea, speră el, a tuturor lucrărilor. Ministrul şi-a ple-cat urechea la rugăminţile din partea UDMR şi a alocat suma cerută.Alocarea sumei de 900.000 lei la Sovata co-incide şi cu comasarea Centrului de Sănătate

Miercurea Niraj cu Centrul de Sănătate Sovata, devenind astfel Spitalul Sovata, potrivit unui proiect de hotărâre de Guvern postat spre dez-batere publică pe site-ul Ministerului Sănătăţii. Fiind şi o staţiune renumită, dar având şi un primar, coleg de partid, era şi normal ca spita-lul din Sovata să primească 900.000 lei.

De la restul spi­talelor, banii şi­au luat zborulDe ce nu ar fi nevoie de bani la Sighişoara, Luduş, poate şi Târnăveni care e sub oblăduirea Consiliului Judeţean Mureş?Probabil că s-a ajuns la concluzia că, la Sighişoara, dacă anul trecut au fost alocaţi din fondurile Ministerului Sănătăţii circa 1.200.000 lei pentru reparaţii capitale, mai exact 125.000 lei pentru reparaţii la dispensarul TBC, iar 1 milion lei pen-tru lucrări de reparaţii la clădirile ce adăpostesc pneumoftiziologia, internele şi infecţioasele anul acesta spitalul intră în „post”. Unde mai pui, că de la Compania Naţională de Investiţii s-au primit anul trecut 2.900.000 lei pentru lucrări de reparaţii capitale la corpul de clădire B ce adăposteşte radiologia, chirurgia, oftalmologia, neurologia, ORL, urologia, ghipsarea, ATI.Nicio sumă de a bugetul Ministerului Sănătăţii

nu este prevăzută pentru acest an nici pentru spitalele din Luduş şi Târnăveni, deşi lucrări de modernizare, de reparaţii ar fi destule. Şi costă.

Consilierul impersonal

Sănătatea politică şi banii fără culoare

Cadrul legal pentru muncitorii cu ziua are în vedere activităţi cu caracter ocazional cum ar fi activităţile gospodăreşti, agricultură, pomicultură, silvicultură şi exploatări forestiere, vânătoare şi pescuit, piscicultură şi acvacultură, spectacole, producţii cinematografice şi audiovizuale, activităţi cu car-acter cultural. În multe activităţi se ştie clar că se lucrează cu zilieri, dar domnilor deputaţi le va fi greu să depisteze în activităţile gospodăreşti de la sat dacă există o relaţie clară la nivel de angajat cu ziua şi angajator. Zilierii nu beneficiază de asigurări sociale, iar orele de lucru nu se contabilizează la vechime. Un zilier nu poate cumula mai mult de 90 de zile pe an, iar patronul e obligat să-i încheie contract de muncă dacă stă la el 30 de zile consec-utiv. Durata zilnică a activităţii nu poate depăşi 12 ore, iar plata se face obligatoriu pentru cel puţin opt ore, chiar şi în cazul în care părţile convin asu-pra unui număr mai mic de ore lucrate într-o zi. Situaţia zilierilor va fi înregistrată lunar, iar anga-jatorul trebuie să plătească, la sfârşitul anului, un

impozit de 16%.Doar că pe la ţară legea pe câmp nu se poate aplica la fel ca la oraş.

Pe la sate toţi „este” neamuriCei mai mulţi vor invocă faptul că sunt rude şi prieteni şi se ajută unii pe alţii, că doar să ajuţi un prieten nu e interzis prin lege. Adică dacă nea Vasile, merge o zi la strâns de fân la tovarăşu Ion, poate cineva să probeze că la sfârşitul zilei a fost

plătit? Că doar niciunul nu-i prost să recunoască. Ion va zice la oricine că Vasile l-a ajutat la fân, pentru că şi el, Ion, l-a ajutat cu o zi în urmă pe Vasile la sapa de a doua. Şi la vreme sunt şi nea-muri, că doar la sat toţi sunt rude de pe mamă, de pe tată, sau veri prin alianţă.

Tocmeala nu­i numai pe baniPrin satele mai sărace sunt şi familii care nu se mai toc-mesc şi în anumite zile bat palma pentru trei mese pe zi, ţigări, cafea şi băutură, plus pachet cu ouă, lapte, brânzeturi, cărnuri sau alte

mâncăruri, pentru că nu prea au bani. Şi decât nimica şi mâncarea e bună. Sau dacă îi dai un pachet de ţigări, doi litrii de vin, trei mese pe zi şi cafea mulţi dintre zilieri ajung la un acord cu ţăranul. Întrebarea omului e cum face cu plata către stat. Nu are bani să dea 16%, virează ouă, lapte şi câte pahare de băutură la stat?

Cum va monitoriza Primăria situaţiaDacă angajatul nu va merge la primărie să-şi ridice cartea de zilier, pentru că bănuieşte că an-gajatorul îi va reţine 16% din banii tocmiţi, nici angajatorul nu va veni ştiind că are să plătească în plus cum se va şti că Gheorghe merge trei zile la Ioan să-i toarne fundaţia la grajd pe bani, sau că are o datorie pentru că Ioan l-a ajutat să-şi repare şura?

Zilier cu ziua

Cum plătesc ţăranii 16% din ouă şi băutură pentru zilieri, la statPotrivit unei legi adoptate de de­putaţi, patronii care folosesc zilieri trebuie să ţină evidenţa orelor lu­crate şi să plătească o cotă parte la stat de 16%. Doar că deputaţii nu au luat în considerare faptul că zilierii se tocmesc mai mult în me­diul rural şi pe acolo nu o să explo­deze numărul contractelor.

Aşa cum sunt alocaţi banii primăriilor pentru cheltuieli administra­tive, mai nou, pe bază de condică în carnetul verde al Ministerului Sănătăţii sunt alocaţi şi banii pentru spitale. Şi pentru ca oranjul de la putere să nu facă gură a alocat bani frumoşi şi pentru spitalele din localităţile unde portocalii sunt la putere. Doar în unele judeţe.

uite de aici am scos banii pentru spitale. La unii a ajuns partea solidă iar la

ceilalţi doar lichidităţile. Plac la mine glumele mele...

mari proşti şi guvernanţii ăştia. nu ştiu ei că şmecheria s-a

născut la sat. o să plătesc eu impozit când şi-o vedea ei ceafa

13Anul VIII, nr. 447 | 4 - 10 aprilie 2011

fiLe de arhivă

Silviu Bot şi Romeo Dăscălescu...Doi mureşeni ale căror destine au interferat în Târgu-Mureşul primilor ani, de după eliberarea zonei. Amândoi, membrii al elitei intelectuale mureşene, angajaţi total, şi având un rol major - aşa cum am văzut în numărul trecut al Ziarului de Mureş - în instalarea comunismului în acest spaţiu. Doi intelectuali, două destine...şi finaluri de carieră deloc grandioase. Spre sfârşitul vieţii, pierduţi într-o uitare aproape totală. Trăiseră momente de glorie deplină, dar şi momente de cumpănă. Fireşti dealtfel în orice revoluţie, adică acel moment inevitabil în care „revoluţia îşi devorează fiii” sau altfel spus...„mau-rul îşi făcuse datoria, maurul putea să moară”.

Romeo Dăscălescu, profesor, di­rector şi conferenţiar al partiduluiMureşeanul Romeo Dăscălescu, a fost profesor în anii ‘50 la Colegiul Naţional “Al. Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş, dar şi unul dintre studenţii preferaţi ai strălucitului universitar Onisifor Ghi-bu. Tânărul Romeo Dăscălescu, angajat în acei ani cu toate forţele în “lupta de clasă”, a ajuns la un moment dat - indirect e drept - să-şi renege chiar mentorul, iar el, Dăscălescu, mai târziu, în numele aceleiaşi “lupte de clasă” pe care o ser-vise cu devotament, să fie sacrificat. În anii de început ai comunismului în Mureş, referindu-se la profesorul Romeo Dăscălescu, săptămânalul mureşean “Ardealul Nou”, din 12 noiembrie 1946, nu mai prididea cu elogiile: “Cel mai tânăr candidat al Blocului (Blocul Partidelor Democrat-ice, dirijat de comunişti - n.a.) şi cel mai tânăr din întreaga ţară, este fiu al oraşului nostru şi a cres-cut printre noi”. Acelaşi ziar, într-un alt număr îi făcea o altă prezentare elogioasă: “La 22 de ani, este director al Şcolii Tehnice Medii, din Reşiţa…Muncitorii îl iubesc şi în februarie 1946 cand direcţiunea reacţionară, sub manevrele lui Titel Petrescu, încearcă să-l concedieze, muncitorii protestează energic, prin manifestaţii uriaşe, în faţa cărora duşmanii şi trădătorii pălesc”. Într-un alt context, mai era menţionat şi faptul că Romeo Dăscălescu, fostul elev al Colegiului Naţional “Alexandru Papiu Ilarian”, devenit acum profesor la aceeaşi instituţie şcolară, era şi “conferenţiar al Partidului şi lector la şcoala de cadre din oraş”, angajat total în munca de lămurire dusă de comunişti pentru câştigarea

alegerilor din noiembrie 1946. Mai mult chiar, la respectivele alegeri, apărea pe una din poziţiile eligibile ale listei de candidaţi ai BPD din Mureş. Nevoia unei mărturisiri…şi regăsirea de sine“Tânăra speranţă” a comuniştilor mureşeni, Romeo Dăscălescu, nu a avut destinul pe care i-l preziceau cei din jur. În mod inexplicabil, în 1950 - dealtfel nici Romeo Dăscălescu nu ţine după 1989 să explice cauza sau poate, cauzele - a fost exclus din partid şi abia în anul 1964 a fost reabilitat şi reprimit în PCR. În “destinul roşu” al lui Dăscălescu a intervenit însă o nouă şi definitivă “sincopă”. În 1982 a fost implicat în afacerea “meditaţiei transcedentale” şi tri-mis la munca de jos ca “muncitor necalificat”. Având în urmă o experienţă de viaţă bogată şi tumultoasă, după 1989 Romeo Dăscălescu, aflat la o vârstă care-i permitea să privească cu mult mai mult simţ critic spre propriul său tre-cut, s-a reîntors cu gândul la anii tinereţii sale, dar şi la profesorul Onisifor Ghibu cel care între 1939-1943 ii fusese mentor şi pe care el îl re-pudiase. “Simt nevoia unei mărturisiri proprii, spunea Dăscălescu referindu-se la Ghibu. Viaţa lui curată, imaculată, suferinţele pe care le-a îndurat cu fruntea sus, în timp ce eu n-am în-treprins nimic spre a-l ajuta, mă împing să fac această mărturisire publică…Am fost unul din-tre acei studenţi cărora Profesorul şi întreaga lui familie mi-au deschis uşa casei lăsându-mă să mă bucur de un climat intelectual şi afec-tiv care nu se uită”. Mărturisirea şi pocăinţa lui Dăscălescu e făcută probabil pentru copiii familiei Ghibu, dar şi pentru o împăcare cu pro-pria sa conştiinţă. Copiii lui Onisifor Ghibu l-au iertat şi acceptat pe Dăscălescu. Mai mult decât atât, i-au permis acestuia să fie unul dintre cei care, după 1989, au valorificat fondul de arhivă lăsat în urma sa de ilustrul pedagog Ghibu. Din partea familiei a fost un gest de iertare şi de mare caracter, aşa cum probabil ar fi făcut şi strălucitul dascăl Ghibu. Iar din partea lui Dăscălescu...cu siguranţă, un gest de împăcare cu sine, adică cu propria sa conştiinţă morală. Pocăinţa“De atunci, de când intrasem în posesia unui

carnet roşu, de dimensiuni mici, producător însă de mari cataclisme interioare, m-am lepădat de Onisifor Ghibu ca Petru de Hristos. Eu nu de trei ori, ci continuu. Nu negându-l, pentru că nimeni nu m-a întrebat despre dânsul, ci pur şi simplu făcându-l uitat, ca şi cum n-ar fi existat pentru mine…Onisifor Ghibu devenise sinonim cu reacţionar, bandit, şovin, antisovietic şi cu toate celelalte rele ale pământului. Eu comunistul, nu mă puteam declara elev, creatură a unui aseme-nea om…” (Fragment din mărturisirile lui Romeo Dăscălescu exprimate în vol. I din “Onisifor Ghibu - Pagini de jurnal”, Editura Albatros, Bucureşti, 1996) Sau o altă mărturisire a lui Dăscălescu: “Pe parcursul atâtor ani, atâtor slalomuri în care fus-esem împins, începusem să-mi recapăt vederea limpede, auzul şi conştiinţa morală, degradate în vârtejul ideologic al comunismului. Cu sentimetul de penitenţă, caut să mă reconstitui cu ceea ce a

mai rămas în mine imaculat. Cu acest sentiment m-am implicat în acţiunea de repunere în drep-turi a lui Onisifor Ghibu. De faptul că viaţa mea s-a consumat, sub aripa ocrotitoare a partidului, ca o păţanie, nu am dreptul de a mă plânge sau de a acuza. Am avut ce-am căutat!” (Fragment din mărturisirile lui Romeo Dăscălescu exprimate în vol. I din “Onisifor Ghibu - Pagini de jurnal”, Edi-tura Albatros, 1996)

Onisifor Ghibu, o mare conştiinţă românească şi un mare pedagogNăscut la data de 31 mai 1883, în comuna Sălişte, judeţul Sibiu, Onisifor Ghibu este con-siderat unul dintre întemeietorii pedagogiei româneşti. Opera sa cuprinde pedagogie, politică, filosofie, publicistică, memorialistică. Ca întemeietor al pedagogiei româneşti a promovat alături de Simion Mehedinţi, C. Rădulescu Motru şi I. C. Petrescu ideea necesităţii unei educaţii întemeiate pe realităţile specifice poporului român. Între numeroasele sale lucrări foarte multe au ca obiect educaţia poporului român: “Puncte cardinale pentru o concepţie românească a educaţiei”, “De-spre educaţie”, “Din istoria literaturii didactice româneşti”. A fost profesor universitar la Cluj şi membru corespondent al Academiei Române. Preocupat de soarta învăţământului românesc a condus imediat dupa 1918 acţiunea de pre-luare a Universităţii din Cluj de la autorităţile maghiare. În perioada regimului comunist, alături de familia sa, a suferit numeroase persecuţii. A fost epurat din universitate, iar în ziua de 22 martie 1945 a fost arestat şi închis în lagărul de deţinuţi politici de la Caracal unde a rămas 222 zile. S-a stins din viaţă pe 3 octom-brie 1972. Profesorul Onisifor Ghibu rămâne, peste timp, un model de moralitate, verticali-tate şi conştiinţă românească. Nu şi-a renegat niciodată principiile, chiar dacă în numele lor a ajuns să piardă prieteni şi poziţie socială. Cu întreaga opera interzisă şi fără posibilitatea de a mai desfăşura activităţi publice, dar în aşteptarea unor timpuri mai bune s-a refugiat la masa lui de scris, fiind conştient de faptul că în timpul vieţii nu va mai fi vreodată publicat.

Nicolae BALINT

În Mureş, revoluţia comunistă îşi devorează fiii (II)

Afişat la CONSILIUL JUDEŢEAN MUREŞNr. 4.914 din data de 30.03.2011

Anunţde solicitare Acord de mediu

Consiliul Judeţean Mureş, titular al investiţiei „ Refa-cere carosabil pe DJ 153 Reghin-Eremitu-Sovata, km 4+360-4+420, jud.Mureş“ care se va realiza pe drumul judeţean DJ 153, km 4+360-4+420, anunţă depunerea documentaţiei în vederea obţinerii Acordului de mediu la Agenţia de Protecţia Mediului Mureş.Informaţii privind potenţialul impact asupra mediului al proiectului propus pot fi consultate la sediul A.P.M. Mureş din Tg. Mureş, Str. Podeni nr.10, zilnic între orele 9-12.Observaţiile publicului se primesc zilnic la sediul A.P.M. Mureş din Tg. Mureş, Str. Podeni nr.10, zilnic între orele 9-12.

PREŞEDINTELokodi Edita Emőke

Americanii s-au temut multă vreme, înainte de aderarea României la NATO, de izbucni-rea unui conflict militar prin care ţara noastră să atace Ungaria, profitînd de superioritatea armarei sale, dezvăluie pentru Inpolitics is-toricul Zoe Petre. Ea confirmă, totodată, că SUA l-au sprijinit pe Ion Iliescu, în 1990, să ia puterea în România. ”Eu sunt convinsă că, da, în 1990, America l-a sprijinit pe Ion Iliescu să ajungă preşedinte al României. FSN s-a bucurat de ajutorul diplomaţiei ameri-cane. În acea perioadă, SUA nu ştiau mare lucru despre noi şi să fim sinceri, nici măcar nu îi interesam pe americani. Singura miză cu adevărat importantă pentru americani, în Europa, era unificarea Germaniei. Altceva chiar nu-i interesa. Convingerea mea este că Ion Iliescu şi FSN s-au bucurat de sprijinul americanilor”, a explicat cunoscutul istoric.

”Marea temere a americanilor era să nu îi omorâm pe unguri”“De altfel, Alfred Moses era bun prieten cu Ion Iliescu şi nici măcar nu a încercat să îşi mascheze vreodată sprijinul pe care i l-a acordat. Să nu vă faceţi iluzii că dacă nu ne băteam la baionetă noi intram în NATO. Ne-am bătut pentru tot ceea ce am realizat şi

nu a fost deloc uşor. Una dintre marile te-meri ale americanilor, vă spun, era ca noi să nu-i omorâm pe unguri. Ştiau că avem o armată mai bine pregătită şi chiar se temeau de riscul ăsta. Acestea erau timpurile. Ironia sorţii e că, după Revoluţie, noi eram cei care ne temeam că ungurii vor începe o serie de ostilităţi la adresa noastră. Doar noi credeam asta, însă. Marile puteri se temeau că noi am putea să începem conflictul. Incidentele de la Târgul Mureş, acele înfiorătoare ciocniri stra-dale, pot fi înţelese, acum, sub forma unui experiment nefericit. Bine că românii nu au muşcat şi nu au întins coarda mai mult, în acele vremuri tulburi Cât despre modul în care marile puteri au sprijinit FSN si pe Ion Iliescu îmi aduc aminte un episod deosebit de interesant consumat la şedinţa de consti-tuire a Alianţei Civice, în decembrie 1990. La eveniment a participat ambasadorul Angliei, Alan Green. Erau acolo mulţi reprezentanţi ai partidelor istorice. El ne-a îndemnat oficial, printr-un discurs citit de la tribună, să nu ne războim prea mult cu guvernul şi cu Ion Ili-escu. Cu alte cuvinte, marile puteri îi protejau pe Ion Iliescu şi FSN”, dezvăluie Zoe Petre pentru inpolitics.ro.

Tiki Tank

Frica americanilor în 1990: invazia României în Ungaria

Onisifor Ghibu, ilustru pedagog şi om politic de la început de secol XX, a fost renegat de mureşeanul Romeo Dăscălescu, acesta din urmă angajat total în ”lupta de clasă” în deceniul cinci al secolului trecut

Anul VIII, nr. 447 | 4 - 10 aprilie 201114băutura binecuvântată prin versuri

www.ziaruldemures.ro

La prima vedere ar putea părea jignitor, să aso-ciezi sublimele sclipiri ale minţilor scriitoriceşti cu prea comunele plante şi, totuşi, nu e chiar aşa. Dacă ne gândim bine, scriitorii sunt cei ce imită plantele, nu invers, atunci când preiau în descri-erile lor tot felul de peisaje cu copaci şi flori şi mirosuri adormitoare. Florile au fost de când e lumea la fel de atractive pentru lirici ca şi pentru albine, dar e adevărat că din raţiuni diverse. Liri-cii ca să meşterească metafore pentru a cuceri inimi fremătânde, albinele ca să facă miere pen-tru trântori, care nu freamătă decât la dulceaţă.

Cea de-a patra ediţie a Zilelor revistei Caiete Silvane, 25 – 26 martie, s-a consumat într-o armonie tandră a speciei literare şi celei veg-etale. Organizate de revista Caiete Silvane în colaborare cu Centrul pentru Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj şi Consiliul Judeţean, serbările

culturale au devenit, se poate spune, o tradiţie a judeţului Sălaj şi un reper cultural care contri-buie la scuturarea de complexe provinciale. De altfel, în Sălaj trăiesc şi publică unii dintre scri-itorii semnificativi pe plan naţional. Ar fi sufi-cient numele poetului Viorel Mureşan pentru a închide gura oricui ar cuteza să se îndoiască de faptul că provincia oferă limbii române de azi opere majore. Şi acesta nu e un cuvânt mare. Iar sub aspectul organizării, fără abilităţile şi tenacitatea poetului Daniel Săuca, evenimen-tul probabil că nici n-ar mai avea loc, deo-arece el ţese an de an pânza invizibilă ce leagă administraţia locală de sponsori şi scriitori din multe judeţe limitrofe, inclusiv Cluj. E un dar destul de rar întâlnit la un poet. În prima zi, lucrările s-au derulat în sala Po-rolissum a Consiliului Judeţean, Zalău, iar în cea de-a doua la Sala de conferinţe a Centrului

de Cercetări Biologice (Grădina Botanică) din Jibou . Partea cea mai mare a timpului a fost dedicată, cum probabil nu mulţi ne aşteptam, lansărilor de cărţi şi reviste. Ocazie perfectă de a lua contact cu noutăţile, dar timp prea puţin alocat dezbaterilor efective pe tema dinainte anunţată: „Viaţa în artă şi arta în viaţă”. Cărţile lansate n-au fost puţine. Să spicuim: Arte-miu Vanca – Comorile de sub Meseş; Ioan F. Pop – Poemele poemului nescris; Ştefan Doru Dăncuş – revista Singur şi volumul Bărbatul la 40 de ani; Dina Horvath – Poeme în crinolină; Ioan Moldovan (de la Familia, Oradea) - Main-imicul; Traian Ştef (Familia, Oradea) – Povestea Ţiganiadei; Ileana Petrean Păuşan – Gânduri pe rotativă; Viorel Mureşan – Colecţia de călimări; Viorel Tăutan – Impresiile unui călător tomnat-ic; Györfy Deák György – Curiozităţi sălăjene; Nicolae Băciuţ – Poemul Phoenix; editura Eikon din Cluj-Napoca, reprezentată de directorul Vasile G. Dâncu, o serie de cărţi de literatură apărute în ultimii doi ani. Scriitorul mureşean Nicolae Băciuţ, foarte atent la propria prezenţă şi oarecum mândru să ofe-re contemporaneitate celor de faţă a încercat să ocupe cât mai mult timp, să se facă văzut şi auzit pe-ndelete. A recitat până la epuizare din Gyr şi din sine şi, evident, şi-a temperat vocea într-o retorică teatrală care de regulă dă gata cucoanele cu gusturi fine. Omniprezenţa lui îl făcea pur şi simplu dublu – se vedea şi în sală şi pe ecran (ne transmiteau în direct pe un ecran nepreţuitele prezenţe), ceea ce probabil că îi oferea prilejul unor nespuse adoraţii de sine. Societatea literară invitată a fost cazată peste noapte la pavilionul de oaspeţi de la Gradina

Botanică, Jibou. Iar celor mai slabi decât Băciuţ la capitolul adoraţie de sine, tocmai pe când se pregăteau să intre cuminţi în pijamale le-a scos Dumnezeu în cale sticlele de votcă, co-niac, bere şi vin. Cum să te pui rău cu Cel de Sus refuzându-i darul? Sticlele cu alcool aveau aureole împrejur ca sfinţii pe icoane. A fost un semn ceresc că băutura e binecuvântată. Aşa încât, purtând folcloric sticlele de la gură la gură, scriitorii au făcut martiraj literar până către zori, păziţi de bolta înstelată a cerului sălăjean. Poate de aceea, a doua zi, la recitalul de poezie mulţi dintre ei păreau atât de inspiraţi. Consecinţa s-a putut vedea bine după ropotele de aplauze ce însoţeau lecturile publice. Cu care, de altfel, s-a şi isprăvit evenimentul.

Martor Binocular

Literatura şi botanica

15Anul VIII, nr. 447 | 4 - 10 aprilie 2011

ce e scris(oare) rămâne?

Aţi citi bine. Citeşte cursiv la doi ani. „Am auzit-o cu urechile mele, am văzut-o cu ochii mei”, aşa zic deontologii, nu? Acum mă credeţi? Vă pot arăta şi o poză, dacă vreţi. Ah, da. Am omis să menţionez că cei doi ani, sunt peste ceilalţi o sută! Bătrânica despre care vă scriu a împlinit 102 ani pe 1 aprilie. Fără glumă!Mi-a povestit nişte lucruri absolut interesante. Imaginaţi-vă că a prins două războaie mondia-le, o revoluţie plus o recesiune care nu se mai termină! Mi- a fredonat un cântec popular de-spre mama care-şi îngrijeşte copila, o îmbracă, o hrăneşte... Apoi brusc s-a oprit din cântat spunându-mi: „aş minţi să cânt aşa că eu nu-mi aduc aminte de mama mea, ştiu doar că a mu-rit când eu aveam trei ani!” Imediat a adăugat că şi de tată a rămas orfană, la opt ani. Şi mi-a povestit multe aspecte din viaţa ei, dând dovadă de o memorie ieşită din comun. De la casa de chirpici, până la casa cu mansardă, de la primii ani la oraş, până la cei 62 de ani de căsnicie cu omul ei care s-a prăpădit în urmă

cu 20 de ani, de la vechiul pod de lemn de peste Mureş, până la cele 16 schije din picio-are, amintire dintr-un bombardament de la retragerea trupelor germane. Pentru că mi-a replicat, la rugămintea mea de a-mi povesti mai multe: „întrebaţi, vă răspund”, am întrebat. Aşa am aflat că a slujit la o fami-lie de evrei. Ea, fiind doar cu ceva mai mare decât fetele pe care le îngrijea, a fost tratată ca o membră a familiei cu care a ajuns şi peste hotare. „Au fost tare de treabă cu mine. Ce s-ar bucura acum evreii să citească laudele”, a spus râzând mulţumită. Apoi şi-a amintit de deportarea evreilor ştergându-şi o lacrimă: „ Ce cruzime, inumană, până şi de un animal îţi pare rău, dar de nişte oameni nevinovaţi, îi îm-barcau ca pe nişte vite în camioane”... Apoi ca să ne mai înveselim, şi-a luat cartea preferată, după biblia din care citeşte zilnic, şi a citit din monografia oraşului în care locuieşte pe aceeaşi stradă de peste opt decenii.

Erika MĂRGINEAN

Citeşte cursiv la numai doi ani!

Îţi mulţumesc pentru rândurile tale, care de fiecare dată reuşesc să mă binedispună, deşi mă îndeamnă la fel de bine şi „a la recherche du temps perdu”...apoi cu imaginaţia mea bogată, e destul să citesc ce scrii tu a colo că simt şi mirosul cafelei proaspăt măcinate şi parcă simt gustul cafelei cu frişcă...Ce vremuri, Raveco! Habar n-aveam de cură de slăbire, de colesterol şi acizi graşi! No, asta e! Mai bine zis, asta a fost!Că de acum, vezi bine, se schimbă datele problemei! Ap-ropos de cura de slăbire! Apoi am încercat eu aşa, după ureche, un meniu inedit, „agreat” de mine, care pe ter-men scurt, adică vreo 14-16 zile a dat rezultat, reuşind să intre pe mine pantalonii primiţi cadou de la Gicu, dar dup-aceea! Să nu-ţi povestesc! M-am ales cu nişte dureri abdominale de puţin a lipsit să nu dau ortul popii! Aşa că de acum înainte, vorba ceea: după mine potopul! Apropos, Potop!Tu, Ravecă! Mai ştii că am avut noi o cunoştinţă...Nu, ştergem peste asta, că nu e cazul. Dar să-ţi zic ce am păţit cu băncile, tu! Auzi că sunt nişte oferte, care mai de care mai tentante pe la băncile astea, care duc lipsă de clienţi. Că deh, cine să mai ia frigider cu buletinul şi maşină de spălat de iei acum şi plăteşti la anul! Mai ştii reclamele? No...Acum, că atât de tare am ieşit din rece-siune încât am nimerit înapoi în capătul ălălalt, că rece-siunea dacă nu ştiai, e ca banda lui Moebius, hehehe, ca să mai şi glumim, tu Raveco, altfel o luăm razna, tu! Zic, acum ar fi nevoie de o reeşalonare măcar ale datoriilor vechi, că de altele noi, nici vorbă!Ca să scurtez, mă duc eu la cele două bănci unde cu onoa re deţin două credite în derulare. Observi ce le am pe as-tea cu expresiile bancare? Sunt as, draga mea! Şi totuşi m-am lăsat fraierită! Ştii cum e când te minte frumos, îl laşi să te mintă! Textul acela scris mărunt din teancul de hârtii pe care le semnezi drept contract, e ca un volum de Balzac! Şi e şi fluviu! Că nu prea mai scapi! Am plătit la comisioane, tu! De-mi sar capacele, nu alta! Acum că am fost şi la una şi la alta, abia acum aflu care cu ce m-a fraierit! Cică rata ar fi fost cum ar fi fost, dar am cotizat lunar, în plus, cu 100 de lei!!! Drept comision de moaşa lor ştie de care, că de gestionare cont am mai dat câteva zeci de lei! Pe scurt, acum mă cheamă şi una şi alta să

adun creditele la una din ele, că reduc rata la jumătate, că DAE va fi mai mică, că mai ştiu şi eu ce, dar...e logic că va creşte termenul de rambursare, tu! Apoi am depus dosarul la una din ele, încă nu mi-au răspuns, că de ce s-ar grăbi, trebuie să dea impresia că e full la ei, nu au nevoie de banii mei. Ştii că la bancă trebuie să dovedeşti mai întâi că ai bani ca să te împrumute?Eu nu zic, aş avea timp, dar expiră oferta dincolo, şi apoi ce am făcut? Dacă şi ăia mă vor ţine în suspans? Cică e testul de stres. De parcă n-aş avea parte de destul stres şi fără ei! Poate că de la stres am durerile abdominale, zic ăştia pricepuţii, că la doctor desigur nu m-am dus nici acum. Am citit pe la ştiri că un clujean a murit la ieşirea de le medicul de familie. Ţi-am zis eu, precum e şi vorba aia, că pănă ajungi în rai, te mâncă sfinţii!Şi acum din noutăţile lunii: se scumpeşte curentul! Se zvoneşte că şi gazul. Gândeşte-te la centralele de apar-tament: sunt pe gaz. Vezi cazanul nostru de apă, e pe curent. Să-mi zici unul care scapă „de scos mai mulţi bani din buzunar!” No, acum e rândul tău, să vedem cu ce mă uimeşti!Te sărută, urându-ţi toate cele bune,

Prietena ta, Letiţia.

Din corespondenţa Ravecăi

Draga mea, prietenă, Raveca!V.I.P-urile mioritice care obişnuiesc să încalce le-gea într-un fel sau altul sunt de obicei condam-nate moral pe la tot felul de emisiuni televizate, dar în spatele camerelor de luat vederi, sticla devine cenuşie, realitatea este cunoscută doar de persoanele în cauză, nu şi de telespectatori. Nu sunt necesare explicaţii amănunţite pentru afir-maţia de mai sus, consider că toţi cititorii fideli ai ZMS înţeleg aluzia şi sunt convinşi că articolul ce urmează are un conţinut veridic, transparent; nu numai din punct de vedere al… sticlei.

Direcţiunea Colegiului Naţional „Alexandru Papiu Ilarian” a aprobat apariţia celei de-a doua reviste de satiră şi umor a liceului, „Papiu Under-ground”, dar fără prea mult entuziasm, ba dimpotrivă, cu o oarecare temere faţă de conţinutul ironic al aces-teia, conţinut care i-ar putea afecta prestigiul de care se bucură de ani buni încoa-ce. Bineînţeles că reţinerea domnilor directori nu are un suport argumentativ bine înhămat, sunt doar nişte

„frici” de care vor scăpa în momentul citirii revistei. Şi asta pentru că primul număr a fost privit cu admiraţie de către majoritatea cititorilor, iar cei 1% cărora fumul din urechi sau focul din nări a fript ulterior câţiva dintre părinţii redactorilor, ca să nu mai vorbesc ameninţările la adresa bieţilor liceeni fondatori ai publicaţiei, nu au rezolvat mare lucru pen-tru că vineri, 1 aprilie 2011, al doilea număr „Papiu Underground”, cu motto-ul: „Refuz să sec, secătură!” s-a vândut ca pâinea caldă, cu tri lei bucata. Dovada clară a faptului că aceasta nu are, nu a avut şi nu va avea un conţinut distructiv este aceea cum că elevii papiişti au început să fie ascultaţi şi băgaţi în seamă de către cadrele didactice, acestea implicân-du-se mai atent în relaţia elev-profesor, unde avem probleme de comu-nicare evidenţiate şi prin comportamentul doamnei Angelica Măşcăşan în ceea ce-i priveşte pe redactori, după apariţia primului număr. Cum se spune în popor, critica este constructivă, aşa că dacă generaţiei mele nu i-a mers cu vorba bună niciodată, de câte ori am încercat să ne expunem doleanţele în faţa conducerii, sperăm ca cei care ne urmează îndeaproape să fie capabili să ducă în spate mai mult de un grăunte jumătate şi să nu se sfiască de la a-şi impune respectul, de data aceasta pe calea unei acidităţi onorabile şi integre, că aşa mai merge treaba.

P.S.: Deşi al treilea număr va apărea la sfârşitul lunii mai, am aflat care va fi tema predilectă: „alegerile electorale din Papiu”. Până una alta, aşteptăm cu ardoare reacţiile post-lansare, săptămâna asta se anunţă lapoviţă şi ninsoare.

A consemnat o cioară albă care-şi are cuibul pe pervazul domnului Bui

Revista Papiu Underground nr.2 loveşte puternic!

Tanti Csizmadia la 102 ani

Anul VIII, nr. 447 | 4 - 10 aprilie 201116habemus andreicuţ!

Dacă liderii de sindicat au promis de curând 10.000 de oameni în stradă şi n-au reuşit să adune decât 1000, în-tronizarea noului mitropolit al Cluju-lui, Albei, Crişanei şi Maramureşului a strâns un număr dublu de persoane, vinerea trecută, în faţa Catedralei.Două ecrane uriaşe au proiectat evenimentul, accesul în Catedrală făcându-se doar pe baza legitimaţiei de presă sau a carnetului de partid. Afară, populaţia adunată, putea să-şi cum-pere suveniruri de la o măsuţă aterizată ad-hoc, încredinţând la două măicuţe banii pentru obiectele sfinte. Oamenii stăteau cu capetele plecate în faţa intrării, punându-şi speranţa că noul mitropolit Andreicuţ le va putea oferi ceea ce n-au făcut-o toate guvernările la un loc înainte. Când l-au văzut pe Boc intrând, s-au gândit probabil că merge să se spovedească sau să se ex-orcizeze de Băsescu, dar discursul lui, a părut să nu aibă nicio treabă cu asta, cel puţin nu pentru urechile noastre păcătoase şi mai slabe cu duhul. Unii îl aşteptau afară ca să-l huiduiască, alţii, înăuntru, ca să-l aplaude în gând şi-n faptele următoare. Dintre feţele mai puţin bisericeşti prezente la ceremonie, amintesc faţa preacunoscută a primarului Apostu, spatele-uşă de biserică a lui Gheorghe Funar, şi umbra lui Băsescu care nu a putut fi fizic prezent, dar a reuşit să-şi trimită printr-un porumbel cu o creangă de măslin în cioc, discursul. Mitropo-lia i-a urat bun-venit lui ÎPS Andreicuţ prin versurile scrise de Părintele Bartolomeu Anania, predecesorul acestuia, noul mit-ropolit depunându-şi jurământul. Că noul conducător spiritual al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului ar fi obişnuit să se spovedească înainte de ’89 în faţa unor tipi mai puţin curaţi, aşa cum tot sâsâie şarpele în ultima vreme, noi, păcătoşii de rând, n-avem de unde să ştim, ci doar să ne reamintim cumva şi încrezători, dar şi cu puţină ironie că, mai întâi de toate, a fost Cuvântul… Doamne ajută!

Uşa de biserică

Întronizarea mitropolitului Andreicuţ şi spovedania şoptită

heeei, care sunteţi acolo jos? moţi de-ai mei? că-l văd pe ăla micu’ din neamul lui boc... da’ ăştia s-au dat

cu contrarevoluţia, să ştiţi!

“andreicuţe dragă, îţi urez

viaţă lungă şi lipsită de griji şi să ne

vedem cu bine în 2012!” semnat Traian

băsescu... aleluia! ah, domnu’ apostu,

dar vă rog nu plângeţi...

hai, fraţilor, treziţi-vă, că s-a

terminat... mai băgăm un “crez” pe scurt ş-un

“aleluia” de final şi putem pleca împăcaţi pe

la casele noastre... habemus mitropolitus!

O fi bun, n-o fi bun andreicuţ ăsta... pe mine cu ce m-ajută? Tot flămând... noroc

că a venit primăvara şi bag cartofii în pământ la soacră-mea-n gră-dină... e drept, ploaia

tot de sus vine...

hai la lumânărele...

două la trei lei, două la trei lei... asta are, asta

n-are...