Universitatea Transilvania din Brasov

Specializare: Contabilitate Si informatica de gestiune

FUNCITONAREA SOCIETATILOR

COMERCIALE

Referat

Coordonator, Student,CORCIU NICOLETA

Asist.drd. DAJ ALEXIS Grupa: 8611

Anul: I

2012

www.referat.ro

CUPRINS

I. Noţiuni introductive

I.1. Introducere………………………………………………………pag.2

I.2. Definiţia societăţii comerciale…………………………………..pag.3

I.3. Formele juridice ale societăţilor comerciale…………………….pag.4

I.4. Clasificarea societăţilor comerciale…………………………......pag.5

II. Funcţionarea societăţilor comerciale

II.1. Norme particulare de funcţionare a societăţilor de personae…..pag.7

II.2. Norme particulare de funcţionare a societăţii pe acţiuni……….pag.7

II.3. Funcţionarea SRL-ului………………………………………….pag.8

III. Organele de conducere ale SC

III.1. Adunarea generală………………………………………….....pag.10

III.2. Administratorii………………………………………………...pag.13

III.3. Cenzorii………………………………………………………..pag.21

IV. Concluzii………………………………………………………………...pag.23

V. Bibliografie……………………………………………………………...pag.24

I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

I.1. Introducere

Prin intermediul acestui referat mi-am propus să asimilez cât mai multe informaţii

despre societăţile comerciale deoarece societăţile comerciale au fost şi sunt şi în prezent

cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane şi financiare pentru

realizarea unor scopuri sociale, ca şi pentru satisfacerea unor interese personale ale

intreprinzătorilor, ele contribuind la dezvoltarea comunicaţiilor care au permis extinderea

pieţelor cu toate consecinţele benefice asupra civilizaţiei moderne.

Pe parcusrsul referatului mi-am propus să aflu cât mai multe lucruri despre

societăţile comerciale:clasificarea acestora, tipuri, functionarea societăţilor comerciale.

M-am axat mai mult pe funcţionarea societăţilor comerciale deoarece acest lucru

nu imi era foarte cunoscut şi doresc să acumulez cât mai multe informaţii în legătură cu

acesta pentru cultura mea generală în primul rând şi pentru ca în viitor să pot clarifica

unele nelămuriri asupra acestui lucru şi altor persoane.

I.2. Definiţia societăţii comerciale

Singura definiţie a societăţilor în general nu a celor comerciale, o gasim în Codul

civil, care în art. 1491 prevede: ,,Societatea este un contract prin care două sau mai multe

persoane se învoiesc să pună ceva în comun, cu scopul de a împăţi foloasele ce ar

deriva”.1

Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe

baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică, în care asociaţii

înteleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ în

scopul realizării şi impărţirii beneficiilor rezultate.

Cu privire la natura juridică a societăţii comerciale ,doctrina juridică cunoaşte mai

multe teorii şi anume: teoria contractuală, teoria actului colectiv, şi teoria instituţiei.

Indiferent de teoria adoptată,toţi autorii sunt de acord ca la originea societăţilor

comerciale se află consimţământul individual al asociăţilor.

În prezent reglementarea societăţilor comerciale este făcută de Legea 31/1990,

care cuprinde reguli cu caracter general aplicabile tuturor societăţilor comerciale inclusiv

celor cu participare straină.

Legea nr. 31/1990, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 32/1997, cuprinde în titlul III, reguli generale privind funcţionarea

societăţilor comerciale.2

1 Codul civil, art.19412 Legea nr.31/1990, titlul III

I.3. Formele juridice ale societăţilor comerciale

Legea 31/1990, care este o lege specifică constituirii şi funcţionării societăţilor

comerciale, în articolul 2 prevede ca societatea comercială îmbracă una din formele

juridice cum ar fi :

-Societatea în nume colectiv SNC – în care obligaţiile sociale sunt garantate cu

patrimoniul social şi cu raspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor.

-Societatea în comandită simplă SCS– în care obligaţiile sociale sunt garantate cu

patrimoniul social şi cu raspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi, în

timp ce asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa aportului lor.

-Societatea pe acţiuni SA – în care obligaţiile sociale sunt garantate cu

patrimoniul social, împărţit în acţiuni, iar acţionarii răspund numai în limita aportului lor.

-Societatea în comandită pe acţiuni SCA – în care obligaţiile sociale sunt

garantate cu patrimoniul social, împărţit în acţiuni şi raspunderea nelimitată şi solidară a

acţionarilor comanditaţi în timp ce asociaţii comanditari răspund până la concurenta

aportului lor.

-Societatea cu răspundere limitata SRL – în care obligaţiile sociale sunt garantate

cu patrimoniul social, iar asociţii, răspund numai în limita aportului lor.3

Această enumerare făcută de lege are un caracter limitativ dar nu exclude

posibilitatea constituirii societăţii în formele prevăzute de alte reglementari legale cum ar

fi :

-Societăţi în participaţie, reglemantată de Codul Comercial

-Asociaţii cu scop lucrativ fără personalitate juridică şi

3 Legea nr.31/1990, art.2

-Asociaţii familiale, ambele fiind reglementate în Decretul Lege 54/1990 şi

Hotărarea Guvernului nr. 201/1990.

I.4. Clasificarea societăţilor comerciale

Societăţile comerciale se pot calsifica astfel:

După natura lor:

-Societăţi de persoane – se constituie dintr-un număr mic de persoane pe baza

cunoaşterii şi încrederii reciproce a cunoştinţelor persoanelor, ale asociaţilor:

-Societăţi în nume colectiv;

-Societăţi în comandită simplă.

-Societăţi de capitaluri – se constituie din mulţi asociaţi ale căror calităţi nu au

importanţă. Criteriul fundamental îl constituie capitalul:

-Societăţi pe acţiuni;

-Societăţi în comandită pe acţiuni.

După obiectul de activitate:

-Societăţi de producţie;

-Societăţi de construcţii;

-Societăţi de transport;

-Societăţi de prestări servicii etc.

După întinderea răspunderii:

-Societăţi cu răspundere nelimitată – societăţile în nume colectiv;

-Societăţi cu răspundere limitată – societăţile cu răspundere limitată şi societatea

pe acţiuni;

-Societăţi cu răspundere mixtă – societăţile în comandită.

După numărul de persoane asociate:

-Societăţi unipersonale cu acţionar unic;

-Societăţi pluripersonale – cu mai mulţi acţionari.

După structura capitalului:

-Societăţi cu părţi de interese – societatea în nume colectiv şi societatea în

comandită simplă;

-Societăţi cu părţi sociale – societatea cu răspundere limitată;

-Societăţi cu acţiuni – societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni.

După provenienţa capitalului:

-Societăţi cu capital românesc;

-Societăţi cu capital străin;

-Societăţi cu capital mixt.4

4 Liviu Filip, Drept Comercial, Junimea, Iasi, 2006

II.FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR

COMERCIALE

II.1. Norme particulare de funcţionare a societăţilor de persoane (S.N.C.

şi S.C.S.)

În cazul societăţii în comandită simplă, administrarea societăţii este incredinţată

comanditaţilor. Şi comanditarii pot încheia unele operaţiuni în numele societăţii, dar

numai în baza unei procuri speciale încrisă la Registrul Comertului. În caz contrar,

comanditarii răspund solidar şi nelimitat faţă de terţi.

Comanditarii au posibilitatea de a supraveghea activitatea societăţii, de a participa

la numirea şi revocarea administratorilor şi de a îndeplini anumite atribuţii în

administrarea internă a societăţii ;

Comanditarii primesc ocopie după bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi.

II.2. Norme particulare de funcţionare a societăţii pe actiuni

Acţionarii pot deţine acţiuni nominative, la purtatoe şi preferenţiale (primesc o

parte din profit sub forma unei cote fixe şi au dreptul la mai multe voturi în Adunarea

Generală.) ;

Acţiunile se pot cesiona, dar cesionarul este raspunzător pe o perioada de 3 ani de

plata integrală a acţiunilor. Dacă nu achită integral acţiunile, acestea se vor anula sau

cesionarii sunt chemaţi în justiţie ;

Fiecare SA este obilgată să publice anual, pe langă bilanţul contabil, situaţia

actiunilor şi precizarea dacă au fost sau nu plătite ;

Organele de conducere ale SA-ului sunt : Adunarea Generală a Acţionarilor,

Consiliul de Administraţie şi cenzorii.

II.3. Funcţionarea SRL-ului

În cadrul acestor societăţi, obilgaţiile sociale sunt garantate numai cu patrimoniul

societăţii, asociaţii fiind obligaţi doar la plata părţilor sociale ;

dacă SRL-ul efectuează operaţiuni riscante care se soldează cu eşec, partenerii nu pot

revendică decât patrimoniul social ; SRL-ul nu poate emite obligaţiuni; reprezentarea se

face de fiecare administrator ; deciziile se iau cu majoritate absolută ; cesionarea părţilor

sociale poate avea loc doar între asociaţi.

III. Organele de conducere ale SC

În vederea asigurării bunei funcţionări în cadrul societatilor comerciale se

constituie trei organe:

- în primul rând voinţa socială se formeaza în oragnul de deliberare, care este

adunarea generală a asociaţilor, respectiv a acţionarilor, în societatea pe acţiuni

sau comandită pe acţiuni. Adunarea generala este un organ colectiv format din

totalitatea asociaţilor.

- în al doilea rând, voinţa socială este adusă la îndeplinire prin actele juridice ale

organului executive,de gestiune, care este administratorul sau administratorii

societăţii.

- în sfârşit,controlul gestiunii administratorului se realizează de către asociaţi sau,

în anumite cazuri, de un organ specializat, adică cenzorii societăţii.5

Pentru a asigura realizarea rolului pe care organele societăţii îl au în viaţă

societăţii, Legea nr.31/1990 stabileşte anumite interdicţii. Legea prevede ca

administratorii, respectiv membrii directoratului sau ai consiliului de supraveghere nu pot

reprezenta pe actionari, sub acţiunea nulităţii hotărârii, dacă, fară votul acestora,nu s-ar fi

obţinut majoritatea cerută(art.125). De asemenea, administratorii respectiv membri

directoratului sau ai consiliului de supraveghere nu pot vota, în baza acţiunilor pe care le

poseda, nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor, sau o problemă în

care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie(art.126).6

5 Constantin Acostioaei, Elemente de drept, ed. CH Beck, 2004, p.1336 Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.Universul Juridic, Bucuresti 2007, p.222; Legea nr.31/1990, art.125-126

III.1. Adunarea generală

Rolul adunării generale

Legea nr. 31/1990 regelementează adunarea generală , ca atare , numai în cazul

societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni şi societăţii cu răspundere limitată. În

cazul societăţii în nume coelctiv şi societăţii în comandită simplă, chiar dacă legea nu

instituţionalizează un atare organ al societăţii, deciziile privind viaţa societăţii se iau de

catre asociaţii pe baza regulilor care guvernează adunarea generală, afără de cazurile când

aplicarea lor ar contraveni specificului acestor societăţi comerciale.

Adunarea generală, ca organ de deliberare, este chemată să decidă atât asupra

unor probleme obişnuite pentru viaţa societăţii cât şi asupra unor probleme deosebite,

care vizează elementele fundamentale ale existenţei societăţii.7

Adunarea generală ca este cel mai important organ de conducere din următoarele

motive: are plenitudine de competenţa şi atribuţii; numeşte celelalte organe ale societăţii

sau le revoca; fixează limitele de competenţă ale organelor numite de ea; exercită

controlul asupra activităţii organelor subordinate; decide modificarea actului constitutive

al societăţii în concordanţa cu necesităţile decurgând în scopul urmărit.8

Felurile adunării generale

În funcţie de natura problemelor pe care le are de soluţionat adunarea generală

poate fi:

Adunare ordinară-se întruneşte anual, în cel mult 5 luni de la încheierea

exrciţiului financiar şi solutionează problemele trecute în ordinea de zi, discuta, aproba şi

7 Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007, p.1348 Constantin Acostioaei, Elemente de drept, ed. CH Beck, 2004, p.135

modifică bilanţul contabil, fixează dividendele asociaţilor, alege administratorii, se

pronunţă asupra gestiunii administratorilor, stabileste bugetul de venituri şi cheltuieli etc.9

Adunatea extraordinară- convocă ori de câte ori este nevoie pentru a lua

hotărâri în legatură cu probleme determină modificarea actelor constitutive ale societăţii:

prelungirea duratei societăţii; marirea sau reducere a capitalului; schimbarea obiectului

ori a formei societăţii; mutarea sediului; fuziunea cu alte societăţi; dizolvarea anticipată a

societăţii etc.10

Adunare specială-este specifică societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni

şi sunt convocaţi doar anumite categorii de acţionari în legatură cu modificarea

drepturilor şi obligaţiilor lor.11

Convocarea adunării generale

Convocarea adunării generale se face de către administratori şi de asociaţi.

Dacă acţionarii nu convoacă adunarea generală cel putin o dată pe an, asociaţii au

dreptul să ceară convocarea. Potrivit legii, convocarea trebuie să cuprindă în mod

obligatoriu locul şi data ţinerii adunării generale şi ordinea de zi. Termenul de convocare

nu poate fi mai mic de 15 zile de la data comunicării.

Modul de comunicare al convocarii este diferit de la o formă de societate la alta

începând de la scrisori recomandate până la publicarea în presa şi Monitorul Oficial12.

Şedinţa adunării generale

Asociaţii au dreptul să participe la adunările generale personal sau prin

reprezentantul desemnat prin procura speciala. Dacă în societate sunt acţionari care nu au

capacitatea legală, participarea se realizează prin reprezentanţii legali care la rândul lor

pot desemna prin procura specială o altă persoană. Administratorii şi salariaţii societăţii

nu-i pot reprezenta pe acţionari. În caz contrar dacă fară votul lor nu s-ar obţine

majoritatea cerută, hotărarea este nulă.

9 Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007, p.13410 Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.Universul Juridic, Bucuresti 2007, p.224; Legea nr.31/1990,art.113; Maria Moraru, Daca adunarea extraordinara poate sa hotarasca in probleme de competenta adunarii ordinare, in “Dreptul” nr.2/1994, p.78 11 Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007, p.13512 Constantin Acostioaei, Elemente de drept, ed. CH Beck, 2004, p.136

Şedinţa se ţine la data şi locul convocării şi este condusă de preşedintele

consiliului de administraţie sau înlocuitor. Dintre acţionari se alege un secretariat care

verifică lista cu acţionari, prezentă acestora cu arătarea capitalului pe care-l reprezintă,

procesul-verbal întocmit de cenzori pentru îndeplinirea formalităţilor cerute de lege şi

actul constitutiv pentru tinerea adunării generale.

Dacă se constată că sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de lege se trece la

dezbaterea problemelor din ordinea de zi.

Votarea hotărârilor se face potrivit legii care prevede ca fiecare acţiune achitată dă

dreptul la un vot, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel (art. 101, Legea

31/1990).13

Pentru a putea vota, acţionarii trebuie să dovedească că au această calitate.

Dreptul de vot nu poate fi cedat, orice întelegere privind exercitarea dreptului de vot este

nulă potrivit art.127 din Legea 31/1990.

În situaţia în care se hotăraşte cu privire la descărcarea administratorilor de

gestiune sau o altă problemă legată de persoana administratorului sau de administraţie,

administratorii societăţii, chiar dacă sunt şi acţionari, nu au drept de vot.

În principiu hotărârile se adoptă prin vot deschis, legea arătând ca ,,în mod

exceptional votul secret este obligatoriu, oricare ar fi prevederile actelor constitutive,

pentru alegerea membrilor consiliului de administraţie şi a cenzorilor pentru revocarea lor

şi pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea administratorilor (art. 129, Legea

31/1991).

Potrivit legii, hotărârile se publică în termrn de 15 zile în Monitorul Oficial în

cazul societăţilor pe acţiuni şi societăţilor în comandita pe acţiuni. În celelalte sunt supuse

înregistrării în registrul comerţului dacă privesc acte sau fapte a căror înregistrare este

obligatorie potrivit legii.

Hotărarile considerate ilegale pot fi atacate în instanţă de administratorii

societăţii. Cererea de anulare a hotărârilor adunării ganerale se judeca în camera de

consiliu a instanţei judecătoreşti competente.

13 Legea nr.31/1990, art.101; I.L.Georgescu, vol.II. p.419-420; D.Galasescu, Actiunile privilegiate in societatile anonime, ed. Curierul Judiciar, Bucuresti,1930; Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.Univesul Juridic, Bucuresti 2007 p.227

Potrivit art. 131, al. 7 din Legea 31/1990, hotărârea definitivă de anulare trebuie

menţionată în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial. De la data publicării

ei, hotărarea de anulare este opozabilă tuturor acţionarilor.14

III.2. Administratorii societăţii

Hotărârile adunării generale a societăţii se duc la îndeplinire de administrator. În

legătură cu administratorul sau administratorii societăţii comerciale, în funcţie de forma

juridică, legea are prevederi diferite. Ne vom ocupa de aspectele generale privitoare la

administratori.

Administrator al societăţii poate fi o persoană fizică sau chiar juridică, situaţie în

care aceasta trebuie să desemneze un reprezentant. Reprezentantul administratorului,

persoana juridică, trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca administratorul, persoană

fizică, şi are aceleaşi obligaţii şi răspunderi.

Condiţii cerute pentru numirea administratorilor

Capacitatea administratorului – trebuie să aibă capacitatea

de exerciţiu deplină şi să nu fie considerat, potrivit legii, incapabil (art. 135 cu trimitere la

art. 6 din Legea 31/1990).

Onorabilitatea administratorului – nu poate fi numit

administrator o persoana care a suferit condamnari pentru fapte prevăzute de lege (art.

135 cu trimitere la art. 6 din Legea 31/1990). Acestă condiţie priveşte pe administratorul

oricărei societăţi comerciale.15

Cetăţenia administratorului – cu excepţia societaţilor pe

acţiuni si societăţile în comandită pe acţiuni la care potrivit legii administrator sau

preşedinte al consiliului de administraţie şi cel putin jumatate din numărul

administratorilor trebuie să fie cetăţeni români, dacă prin actul constitutiv nu se prevede

14 Ibidem, art. 101,121,129,13115 Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.All Beck, Bucuresti 2004, p.233; C.S.J.,sectia economica si comerciala,decizia nr.225/1992, in “Revista de drept comercial” nr.5/1994,p.73

altfel (art. 134 alin. 4 din Legea 31/1990) la celelalte societăţi comerciale, administrator

poate fi orice persoană indiferemt de cetăţenie.

Calitatea de asociat a administratorului – legea prevede ca

la societatile in nume colectiv si societatile in comandita simpla, administratorul trebuie

sa fie si asociat. O alta regula obligatorie este ca la societatile in comandita simpla,

administratorul trebuie sa fie asociat comanditat.

Limitarea cumulului – legea stabileste ca regula generala ca

o persoana nu poate fi in mai mult de trei consilii de administratie in acelasi timp (art.

142 Legea 31/1990). De la aceasta regula, legea admite unele exceptii.16

Desemnarea administratorilor

Administratorul poate fi desemnat la infiintarea societatii si este trecut

in actul constitutiv sau poate fi desemnat in adunarea actionarilor prin votul actionarilor,

prin modalitati diferite in functie de forma juridica a societatii comerciale. Potrivit

Ordonantei de urgenta a Guvernului 76/2001, in cazul societatilor comerciale cu capital

majoritar de stat, administratorul se desemneaza pe baza unor criterii de performanta care

constituie anexa la contractul de munca.

Durata

În funcţie de forma societatii comerciale, durata functiei administratorului se

stabileste astfel:

-La societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla si

societatea cu raspundere limitata, legea stabileste ca asociatii pot alege unul sau mai multi

administratori dintre ei, fixandu-se puterile si durata insarcinarii (art. 77 si art. 192 alin. 3

din legea 31/1990).

-La societatea pe actiuni sau societatea in comandita pe actiuni,

16 Ibidem, p.234

legea stabileste ca administratorii sunt temporati si revocabile (art. 134 alin. 1 Legea

31/1990), primii administratori numiti prin actul constitutiv indeplinind functia pe o

perioada de cel mult 4 ani.

În cazurile in care prin actul constitutiv nu s-a stabilit durata,

administratorii pot indeplini aceasta functie timp de 2 ani. Prevederea este valabila si

daca desemnarea nu se face prin actul constitutiv ci prin alegere ulterioara.

Daca prin actul de constituire nu s-a stabilit altfel la expirarea mandatului

administratorul poate fi reales.

Garanţia bănească

După desemnarea administratorului in cazul societatilor pe actiuni si

societatilor in comandita pe actiuni, acesta potrivit legii trebuie sa depuna o garantie

baneasca (art. 137 din Legea 31/1990). In cazul calorlalte forme de societati comerciale

legea nu impune aceasta obligatie. Cuantumul garantiei este stabilit de actionari in

adunarea generala, legea impunand doar limita minima la valoarea nominala a 10 actiuni

sau la dublul remuneratiei lunare.17

Publicarea

Asa cum am stabilit anterior, la constituirea societatilor comerciale in

cererea de inmatriculare la oficiul registrului comertului este obligatorie mentionarea

administratorului societatii precum si depunerea dupa inmatriculare la acelasi oficiu al

registrului, a semnaturilor (art. 45 din Legea 31/1990).

Devine evidenta obligatia ca in cazul desemnarii unui alt administrator, se

respecta procedura privind mentiunea in registrul comertului si depunerea semnaturii. In

cazul in care sunt mai multi administratori, obligatia privind depunerea semnaturii ii

revine doar celui desemnat sa reprezinte societatea.18

Remunerarea

Adunarea generala a asociatilor are dreptul si obligatia de a stabili

remuneratia administratorilor (art. 77 si 148 din Legea 31/1990).

17 Legea nr.31/1990, art.13718 Ibidem , art. 45

Legea prevede in cazul societatilor de persoane si societatilor cu raspundere

limitata o eventuala remunerare a administratorilor (art.77 si art. 192 alin. 3 din Legea

31/1990). In cazul societatilor de capitaluri legea vorbeste de remunerarea cu salarii fixe

sau alte sume ori avantaje (art. 148 Legea 31/1990).19

Natura juridică a raportului dintre administrator şi societatea

comercială

Legea 31/1990 prevede ca ,,obligatiile si raspunderea administratorilor sunt

reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si cele speciale prevazute in aceasta

lege”. Rezulta ca ne aflam in prezenta unui contract de mandat.

Baza legala a mandatului poate fi calitatea de asociat in cazul cand

administratorul este actionar sau contractul de munca in cazul in care administratorul este

salariat fara a fi actionar.

Avand in vedere ca mandatul administratorului este stabil atat de lege (prevederile

art. 72 din Legea 31/1990) cat si prin vointa actionarilor materializata in hotararea

adunarii generale, putem vorbi de o dubla natura a acestuia:

-legala – in limitele impuse de lege;

-contractuala – in limitele impuse de adunarea generala.

Obligatiile administratorilor (conform Legii 31/1990)

Obligatiile administartorilor sunt urmatoarele:

-Obligatia de a indeplini formalitatile necesare constituiruii.

-Obligatia de a depune semnaturile la registrul comertului in cazul cand a fost

desemnat reprezentant al societatii.

-Obligatia de a prelua si pastra documentele privind constituirea societatii.

-Obligatia de a administra societatea, adica de a face operatiunile cerute pentru

indeplinirea obiectului societatii.

-Obligatia de a urmarii efectuarea de catre asociati a varsamintelor datorate.

-Obligatia de a tine registrele cerute de lege si corecta lor tinere.

19 Liviu Filip, “Drept commercial”, Junimea, Iasi, 2006

-Obligatia de a intocmii bilantul societatii si contul de beneficii si pierderi,

precum si de a asigura respectarea legii la repartizarea beneficiilor si plata dividandelor.

-Obligatia de a lua parte la toate adunarile societatii, la consiliile de administratie

si organele de conducere similare acestora.

-Obligatia de a duce la indeplinire hotararile adunarii generale a asociatilor.

-Obligatia de a indeplinii indatoriile prevazute in actul constitutiv, precum si

indatoririle stabilite de lege.

Potrivit dispozitiilor legale, administratorul are putere deplina in vederea

indeplinirii operatiunilor de gestiune si reprezentare pentru realizarea scopului societatii.

Puterea administratorului este limitata doar de dispozitiile legale si hotararile

adunarii generale a asociatilor.20

Încetarea funcţiei de administrator

Revocarea administratorului

Se face diferit in functie de forma juridica a societatii comerciale.

Potrivit prevederilor art. 77,90 si 192 al. 3 din Legea 31/1990 in cazul societatilor

de persoane si a societatilor cu raspundere limitata, administratorul poate fi revocat de

asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social, in afara cazului cand au

fost numiti prin actul constitutiv.

La societatile de capitaluri, unde administratorii sunt revocabili, revocarea ca si

alegere de adunare generala ordinara a actionarilor (art. 111 din Legea 31/1990).

Impotriva hotararii de revocare, administratorul poate actiona societatea in justitie dar

numai pentru eventualele daune nu si pentru reintegrarea in functie.21

Renunţarea administratorului

Administratorul poate din motive diferite sa renunte la aceasta calitate. In

cazul in care prin renunterea sa a produs daune societatii aceasta are dreptul la

despagubiri conform prevederilor art. 391 din Codul comercial.

Functia de administrator poate inceta si prin decesul sau declararea ca incapabil.

20 Legea nr.31/199021 Ibidem, art.77,90,111,192

Incetarea functiei de administrator, pentru ca masura sa fie opozabila tertilor, se

face cu indeplinirea, ca la numirea in functie, a formalitatilor de publicitate (art. 54 al. 2

din Legea 31/1990).

Pluralitatea administratorilor

Legea aplicabila societatilor comerciale, Legea 31/1990 reglementeaza

situatiile in care societatea are mai multi administratori in doua situatii diferite:

Administratorii nu sunt în organe colegiale de administrare

In cazul societatilor in nume colectiv, societatilor in comandita simpla si

societatilor cu raspundere limitata, pot fi desemnati prin hotararea

asociatilor mai multi administratori.

In cazul in care potrivit actului constitutiv, administratorii trebuie sa lucreze

impreuna, hotararile se iau in umanitate. Daca nu s-a stabilit lucrul impreuna, legea

prevede obligatia administratorului care ia initiativa unei operatii care depaseste limita

normala, de a instiinta in prealabil pe ceilalti administratori. In caz de divergente hotarasc

asociatii care detin majoritatea absoluta a capitalului social.22

Organele colegiale de administrare

Organele colegiale de administrare sunt:

-consiliul de administrare – conform art. 134 din Legea 31/1990,

la societatile pe actiuni sau in comandita pe actiuni, daca sunt mai multi administratori,

ei formeaza consiliul de administratie. Acesta este condus de un presedinte ales de

administratori si adopta hotarari valabile cu majoritatea absoluta a celor prezenti, daca la

sedinta participa personal cel putin jumatate din numarul membrilor consiliului de

administratie. Prin actul constitutiv se poate stabilii o proportie mai mare a membrilor

prezenti la sedinta. Se intruneste de cate ori este necesar dar cel putin lunar.23

-comitetul de direcţie – in baza prevederilor art. 140 din Legea

31/1990, consiliul de administratie poate delega o parte din atributiile sale comitetului de

directie format din membri alesi dintre administratori. Acesta este condus de un director

22 Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007, p.14323 Legea nr.31/1990, art.134

sau director general si are atributiunile stabilite de consiliul de administratie. In cadrul

ecestuia hotararile se iau cu majoritatea absoluta a voturilor membrilor sai.

Răspunderea administratorilor

Potrivit legii (art. 72 din Legea 31/1990) – atributiile administratorilor, cu

obligatiile si raspunderile lor au o natura dubla – contractuala in baza mandatului si legala

in baza prevederilor legii si in limitele stabilite de acestea.

Pentru neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul de mandat,

administratorii au raspundere civila contractuala iar pentru cele prevazute de legislatie

aplicabila societatilor comerciale, au raspundere civila delictuala sau penala ( daca

savarsesc infractiuni).24

Răspunderea civilă

Intervine in cazul in care administratorul nu a indeplinit obligatiile

incredintate si asumate prin contractul de mandat privitoare la infiintarea si functionarea

societatii.

Daca administratorii sunt mai multi, intervine raspunderea solidara pentru

neindeplinirea unor obligatii referitoare la:

-realizarea varsamintelor efectuate de asociati;

-existenta reala a dividendelor platite;

-existenta si tinerea corecta a registrelor cerute de lege;

-indeplinirea exacta a hotararilor adunarii generale;

-stricta indeplinire a indatoriilor impuse de actul constitutiv si lege;

-faptele prejudiciabile ale altor persoane – cand au fost posibile datorita

nesupravegherii lor de catre administrator.

Actionarea administratorilor in vederea raspunderii civile este dreptul

societatii al carei patrimoniu a fost prejudiciat, nu al actionarilor (care au patrimoniu

diferit de cel al societatii). In ceea ce priveste temeiul juridic al raspunderii civile, aceasta

poate fi contractual sau delictual.

24 Ibidem, art.72,142

Răspunderea penală

Potrivit Legii nr.31/1990, unele fapte savarsite de administratorii societatii sunt

incriminate si pedepsite ca infractiuni. In Titlul VIII al legii (art.271-275)sunt prevazute

infractiunile, precum si sanctiunile corespunzatoare. Cu toatecaart.155 dn Legea

nr.31/1990 se refera in mod general la “actiunea in raspundere”,totusi actiunea penala nu

poate apartine adunarii generale, ci ea se exercita de catre procuror (art.264). Concluzia

se bazeaza pe faptul ca, reglementand infractiunile savarsite de adminitratori, Legea

nr.31/1990 nu prevede ca punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea

prealabila a partii vatamate. Pe de alta parte, nici Codul penal nu prevede pentru

infractiunea de gestiune frauduloasa conditia plangerii prealabile.

Constituirea ca parte civila in procesul penal contra administratorilor se realizeaza

in conditiile prevazute de lege pentru exercitarea actiunii in raspunderea civila (art.155).

Solutia se explica prin aceea ca in acest caz se esercita o actiune civila in cadrul

procesului penal.25

25 Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.All Beck, Bucuresti 2004, p.250-251

III.3. Cenzorii societăţii

Desemnarea cenzorilor

Cenzorii societatii sunt desemnati in conditiile legii.

În societatea pe actiuni sau in comandita pe actiuni, cenzorii sunt stability prin

actele constitutive, care trebuie sa prevada datele de identificare ale cenzorilor(art.8 din

Legea nr.31/1990). Ulterior cenzori sunt alesi de catre adunarea generala ordinara(art.159

din Legea nr.31/1990).

În societatea cu raspundere limitata cenzorii sunt numiti prin actul constitutiv ori

se aleg de adunarea asociatilor(art.199 din Legea nr.31/1990).

În toate cazurile, durata mandatului cenzorilor este de trei ani, putand fi realesi.

Cenzorii pot fi asociati, cu exceptia cenzorului expert contabil, care poate fi un

tert ce exercita profesia individual ori in forme associative reglementate de lege.

Cu privire la numirea cenzorilor si la schimbarea persoanei acestora trebuie

efectuate inregistrarile in registrul comertului(art.160 din Legea 31/1990).

Drepturile şi obligaţiile cenzorilor

-participa la adunarile asociatilor dar nu au drept de vot;

-solicita lunar o situatie a desfasurarii operatiunilor;

-au obligatia sa supravegheze gestiunea societatii;

-verifica daca bilantul si contul de profit si pierderi sunt legal intocmite si

corespund datelor din registru;

-prezinta rapoarte adunarii generale cu constatarile facute cu ocazia controalelor;

-sa faca lunar sau de cate ori apreciaza verificari ale casei, sa verifice existenta

titularilor si valorilor care apartin societatii;

-sa convoace adunarea asociatiilor daca nu este convocata de administratori;

-sa vegheze la respectarea dispozitiilor legii si actului constitutiv;

-sa aduca la cunostinta administratorilor sau adunarii generale neregulile din

activitatea societatii, incalcarea statutului si a dispozitiilor legale.26

26 Ibidem, p.252-253

Modul de lucru al cenzorilor

Cenzorii vor intocmi impreuna raportul privind situatiile financiare anuale

destinate adunarii generale. Tot impreuna vor delibera si asupra propunerilor asupra

repartizarii profitului. In cazul existentei unor neintelegeri intre cenzori, fiecare dintre ei

isi intocmeste un raport pe care il va prezenta adunarii generale.

Pentru celelalte obligatii impuse de lege, conzorii vor putea lucra separate.

Potrivit legii, cenzorii vor trece intr-un registru special deliberarile lor, precum si

constatarile facute in timpul exercitarii mandatului lor (art.165 din Legea nr.31/1990).27

27 Ibidem, p.253.

IV. Concluzii

În urma acestui referat am înteles că o societate comercială este foarte importantă

şi cu ajutorul ei s-au putut extinde pieţele şi a adus beneficii asupra civilizaţiei moderne.

Când auzim despre o societate comercială automat vom vorbi de legi, de activităţi

comerciale şi nu în ultimul rând despre profit.

Aşa cum am prezentat şi în referat o societate comercială poate avea mai multe

forme şi se poate clasifica după anumite criterii.

Acest referat m-a ajutat să clarific anumite lucruri care nu îmi erau foarte clare şi

să asimilez informaţii noi.

VI. Bibliografie

Codul civil

Legea nr.31/1990

Liviu Filip, Drept Comercial, Junimea, Iasi, 2006

Constantin Acostioaei, Elemente de drept, ed. CH Beck, 2004

Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.Universul Juridic, Bucuresti 2007

Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007

Maria Moraru, Daca adunarea extraordinara poate sa hotarasca in probleme de

competenta adunarii ordinare, in “Dreptul” nr.2/1994

I.L.Georgescu, vol.II.

D.Galasescu, Actiunile privilegiate in societatile anonime, ed. Curierul Judiciar,

Bucuresti,1930

Prof. Univ. dr. Corneliu Bârsan, Lct. Univ. Valeriu Stoica, asist. Univ. Flavius

Baiaş – Codul Civil, ed. Lumina LEX Bucureşti 1995

Vasile Pătulea şi Corneliu Tureanu – Instituţiile de drept economic şi comercial,

ed. Continent XXI, ed. Universul Bucureşti 1994

Codul Comercial – ed. Lumina LEX Bucureşti 1995