1. ACADEMIA DE +TIIN|E A MOLDOVEI Institutul de Lingvistic[ G R A M AT I CA uzual[ a limbii rom`ne LITERA Chi=in[u 2000

2. CZU 811.135.1 36 (075) G 76 ISBN 9975-74-295-5 LITERA, 2000 Lucrarea a fost elaborat[ de: Ion B{RBU|{, Armenia CICAL{, Elena CONSTANTINOVICI, Teodor COTELNIC, Alexandru D}RUL Coordonator: Teodor COTELNIC Redactori responsabili: Mioara AVRAM =i Silviu BEREJAN Coperta:VladimirZmeev Prezenta ediie a ap[rut cu sprijinul Fundaiei Soros Moldova 3. 3 PREFA|{ Prezenta gramatic[ este normativ[ prin faptul c[ structura limbii se descrie de pe poziia vorbirii normate, adic[ a folosirii mijloacelor de exprimare caracteristice formei literare a limbii rom`ne. }n acest sens, orice gramatic[ are caracter normativ. }n linii mari, norma ]n limb[ nu este altceva dec]t statutul social de reglementare a utiliz[rii vorbirii ]n cadrul societ[ii ]n epoca dat[. }ntruc]t norma este legat[ de folosirea limbii ]n procesul comunic[rii, scopul ei este de a asigura ]n exprimare reproducerea corect[ a sunetelor, a cuvintelor, a modului de construire a propoziiilor =i a frazelor. Norma presupune respectarea obligatorie de c[tre reprezentanii colectivit[ii glotice (lingvistice) date a unor reguli unice ]n actele concrete de comunicare. Limba rom`n[ ca =i toate celelalte limbi naionale dispune de mai multe forme de manifestare, dintre care principale s]nt trei: forma literar[, forma dialectal[, forma uzual[ a vorbirii curente. Dintre toate formele de manifestare a limbii naionale tocmai forma literar[ are sarcina de a imprima procesului de comunicare un caracter unitar. Acest lucru se explic[ prin faptul c[: forma literar[ are cel mai larg c]mp de ]ntrebuinare, deservind, de fapt, toate sferele de cultur[ din societate; forma literar[ este cea mai bogat[, dispun]nd de un amplu =i variat vocabular ce se refer[ la diverse domenii de activitate uman[; forma literar[ este cea mai ]ngrijit[ form[ a limbii naionale (la elaborarea ei au contribuit scriitori de seam[, oameni de cultur[, savani de prestigiu, care au stabilit mostre de folosire exemplar[ a limbii ]n scris); forma literar[ este cea mai stabil[ form[ a limbii naionale, fix]nd ]n uz pentru ]ntreaga colectivitate variantele recomandabile (la nivel fonetic, lexical =i gramatical) pentru perioade lungi de timp. Necesitatea normelor ]n utilizarea formei literare a limbii naionale este determinat[ de funcia ei de baz[ aceea de a servi drept mijloc principal de comunicare =i de ]nelegere reciproc[ ]ntre reprezentanii colectivit[ii date. Norma are menirea de a stabili limitele arbitrarului individual ]n vorbire, urm[rind scopul de a conserva unitatea vorbirii fapt ce garanteaz[ meninerea unui nivel ]nalt de cultur[ la membrii societ[ii ]n diverse sfere =i la diferite perioade. Prin caracterul s[u normativ, forma literar[ a limbii naionale se opune altor forme de manifestare a acesteia, ]n special vorbirii dialectale, de=i la baza limbii literare se afl[ anume vorbirea dialectal[, de obicei, unul dintre dialectele limbii naionale. Norma se refer[ la toate nivelurile structurale ale limbii (fonetic[, vocabular, derivare, gramatic[) =i se manifest[ ]n cazul ]n care din dou[ sau mai multe variante posibile e necesar[ alegerea doar a uneia dintre acestea. Variantele fonetice apar atunci c]nd ]n aceea=i poziie ]n cuv]nt se roste=te un sunet sau altul, apropiat din punct de vedere articulatoriu de primul (comp. cas[ cas], perete p[reti parete, =arpe =[rpi =erpe, =apte =[pti =epte, trei trii, umplu ]mplu, 4. 4 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE c[ma=[ c[me=[, intru ]ntru etc.). Dintre variantele existente una este recomandat[ drept norm[ (de obicei, cea cu r[sp]ndire mai larg[: dintre cele fonetice citate mai sus, drept norm[ ortoepic[ =i ortografic[ s-au impus formele: cas[, perete, =arpe, =apte, trei, umplu, c[ma=[, intru). }n cazurile ]n care unele substantive apar cu forme diferite de gen, norma recomand[, de obicei, doar una: dintre perechile un fruct o fruct[, un genunchi o genunche drept normative s]nt considerate primele. Dintre variantele ]n -e =i -i ale formei de plural a unor substantive feminine norma recomand[ numai pe cele ]n -e: albine (nu albini), cire=e (nu cire=i), c]rje (nu c]rji), credine (nu credini). Dat fiind c[ norma e legat[ ]n mare parte de forma cuv]ntului (de felul cum se roste=te =i se scrie acesta), s-a g[sit de cuviin[ ca ]n gramatica de fa[ s[ se expun[, pe l]ng[ normele morfologice =i sintactice, =i principalele norme ortoepice =i ortografice. Deci ]n afar[ de cele dou[ compartimente tradiionale ale gramaticii (Morfologia =i Sintaxa), prezenta lucrare mai cuprinde unul Fonetica, ]n care se descrie sistemul sonor al limbii rom`ne. De asemenea s]nt expuse regulile normative de ortoepie =i de ortografie, care s]nt necesare, deoarece exist[ fluctuaii ]n rostire =i scriere, determinate de vorbirea dialectal[ =i de vorbirea curent[. Morfologia, prin descrierea paradigmelor caracteristice p[rilor de vorbire ]n limba literar[, promoveaz[ norma privind formele proprii limbii rom`ne. C]t despre sintax[, aceasta descrie, sub aspect normativ, modul ]n care se ]mbin[ formele cuvintelor ]n propoziii =i fraze. * * * Lucrarea a fost scris[ dup[ cum urmeaz[: Fonetica Al. D]rul (except]nd Silabaia =i trecerea cuvintelor dintr-un r]nd ]n altul, Semnele ortografice, Scrierea cu majuscul[ de T. Cotelnic); Morfologia. Noiuni generale Elena Constantinovici; Substantivul I. B[rbu[; Adjectivul I. B[rbu[; Pronumele Al. D]rul; Numeralul T. Cotelnic; Verbul Elena Constantinovici; Adverbul T. Cotelnic; Prepoziia Al. D]rul; Conjuncia Al. D]rul; Interjecia T. Cotelnic; Sintaxa. Noiuni generale Al. D]rul; Clasificarea propoziiilor dup[ sensul =i scopul comunic[rii Al. D]rul; P[rile de propoziie Al. D]rul; Subiectul Elena Constantinovici; Predicatul Armenia Cical[ (except]nd Predicatul nominal de I. B[rbu[); Acordul predicatului cu subiectul T. Cotelnic; P[rile de propoziie subordonate Armenia Cical[ (except]nd Apoziia de T. Cotelnic); Elementul predicativ suplimentar T. Cotelnic; P[rile de propoziie multiple T. Cotelnic; Elementele nelegate gramatical ]n propoziie T. Cotelnic; Sintaxa frazei. Noiuni generale T. Cotelnic; Propoziiile coordonate T. Cotelnic; Propoziiile subordonate Armenia Cical[ (except]nd Propoziiile subiectiv[, predicativ[, atributiv[, apozitiv[ =i predicativ[ suplimentar[ de T. Cotelnic); Fraze cu mai multe propoziii subordonate =i coordonate T. Cotelnic; Perioada T. Cotelnic; Dezvoltarea p[rilor de propoziie subordonate =i contragerea propoziiilor subordonate ]n p[ri de propoziie T. Cotelnic; Vorbirea direct[ =i indirect[ T. Cotelnic; Topica cuvintelor ]n propoziie =i a propoziiilor ]n fraz[ T. Cotelnic. Coordonatorul lucr[rii T. Cotelnic. FONETICA 5. 6 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE NO|IUNI GENERALE Unit[ile de baz[ ale limbii morfemele (adic[ r[d[cinile, afixele, desinenele), cuvintele, sintagmele (grupurile de cuvinte), propoziiile poart[ caracter bilateral: pe de o parte, ele au o expresie material[ (s]nt reprezentate printr-o serie de sunete) =i o anumit[ valoare semantic[ (exprim[ un sens); pe de alta, unit[ile limbii au acelea=i propriet[i ca =i semnele: ele se prezint[ ca semnificante, adic[ entit[i materiale care pot fi percepute cu ajutorul organelor de sim, =i, totodat[, ca semnificate, fiind unit[i ce exprim[ sensuri, valori, adic[ entit[i ideale. Leg[tura dintre semnificat (valoare semantic[) =i semnificant (combinaie de sunete) este arbitrar[ =i nu natural[. De exemplu, prin combinarea de sunete m - a - s - [ numim un obiect de mobil[ format dintr-o plac[ orizontal[, de obicei, de lemn, sprijinit[ pe unul sau c]teva picioare, pe care se m[n]nc[, la care se scrie etc. }ntre sunetele respective =i sensul dat nu exist[ vreo leg[tur[ organic[: corelaia s-a stabilit ]n mod arbitrar ]n procesul evoluiei limbii. Starea aceasta de lucruri este confirmat[ =i de faptul c[ obiectul dat este exprimat prin combinaii diferite de sunete ]n limbi diferite (cf. : rus. stol, germ. Tisch ti=, fr. table tabl). Astfel, se poate afirma c[ principalele unit[i ale limbii, fiind semne, se caracterizeaz[ prin latura lor material[ de semnificant, reprezentat[ de sunete combinate ]ntr-un mod anumit. Dat fiind c[ unit[ile limbii, sub aspect material, s]nt legate (]n mod convenional, bine]neles) de sunete, putem conchide c[ toate disciplinele lingvistice care analizeaz[ aceste unit[i nu se pot lipsi de fonetic[, ramur[ care studiaz[ producerea, transmiterea, receptarea =i evoluia sunetelor limbii. Fonetica, ocup]ndu-se de sunete, le cerceteaz[ ]n sistem, deoarece ]ntre ele exist[ relaii de interdependen[. 6. Fo n e t i c a, pe l]ng[ studierea s u n e t e l o r =i a c o m b i n [ r i l o r d e sunet e, se ocup[ =i de mijloacele fonice pe care se folose=te limba, ]n parte de accent =i intonaie. Sunetele, combin]ndu-se ]n diferite moduri, servesc la diferenierea cuvintelor ]ntre ele. Aceasta se poate observa u=or chiar schimb]nd un singur sunet dintr-o ]mbinare semnificativ[ de sunete (a se compara: bare, zare, dare, mare, tare, sare, pare, care, rare). Prin accentul cuv]ntului ]nelegem evidenierea prin anumite mijloace fonice ridicarea tonului, intensitatea vocii, durata rostirii a unei silabe din cuv]nt sau dintr-un grup de cuvinte. O astfel de silab[ se prezint[ ca un centru ]n jurul c[ruia este organizat[ entitatea sonor[ care constituie cuv]ntul. Accentul serve=te la diferenierea cuvintelor sau a logoformelor care conin acelea=i sunete (de ex.: pra par, alnec[ alunec[). Intonaia este un ansamblu de mijloace fonice (melodic[, ritm, intensitate, tempo, timbru), cu ajutorul c[rora, la nivelul propoziiei, s]nt exprimate at]t valori =i categorii sintactice, c]t =i nuane expresive =i emotive. Prin mijlocirea intonaiei se disting diferite tipuri de enunuri, chiar dac[ au, formal, aceea=i componen[. A se compara urm[toarele trei propoziii: A venit Vasile. A venit Vasile? A venit Vasile! Prin prima propoziie se constat[ un fapt; prin cea de a doua se cere o informaie; prin a treia se exprim[ o stare afectiv[. Din mijloacele fonice face parte =i accentul logic sau sintactic (accentul frazei), graie c[ruia se deosebesc enunurile ce au componen[ lexical[ =i structur[ sintactic[ identic[ (comp.: Vasile s-a ]ntors Vasile s-a ]ntors). Sunetele =i accentul cuv]ntului se studiaz[ ]n cadrul foneticii =i, fiind elemente prin care se disting unit[ile semnificative ale vorbirii (cuvintele =i logoformele), in de lexic =i de morfologie. Intonaia =i accentul logic (al frazei) s]nt elemente cu ajutorul c[rora se exprim[ valorile enunurilor =i se refer[ la sintax[. Vorbirea este o ]nl[nuire de sunete care se segmenteaz[ ]n anumite unit[i fonice: fraze, tacturi, cuvinte fonetice, silabe =i sunete. Fraza fonetic[, cea mai mare unitate fonic[, constituie un segment integral al vorbirii care, din punctul de vedere al sensului, este ]nsoit de o intonaie specific[ =i desp[rit de alte unit[i fonice prin pauze temporale. Sunetele i mijloacele fonice 7 7. 8 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE Ta c t u l v o r b i r i i sau sintagma constituie un grup de cuvinte (de regul[, cuvinte semnificative legate ]ntre ele prin instrumente gramaticale) reunite ]n jurul unui singur accent. C u v ] n t u l reprezint[ o secven[ de sunete av]nd un singur accent, secven[ ce se afl[ ]n corelaie cu un segment al realit[ii. Cuvintele se ]mpart ]n s i l a b e, iar acestea, la r]ndul lor, ]n sunete. S i l a b a este o unitate fonic[ const]nd dintr-un sunet sau un grup de sunete rostite printr-un singur impuls al expiraiei. Drept centru al silabei, c]nd aceasta ]ntrune=te mai multe sunete, apare ]ntotdeauna o vocal[. Vocalele s]nt sunetele care alc[tuiescsilabele.Vocalapoateap[rea=isingur[casilab[.C]tdespreconsoane,acestea singure nu pot constitui silabe. La fel nu formeaz[ singure silabe nici semivocalele. Silabele se ]mpart ]n deschise =i ]nchis e, ]n funcie de poziia vocalei ]n cadrul silabei. Silabele s]nt considerate deschise c]nd se termin[ printr-o vocal[ (de ex.: pa-r[, ma-s[, pe-te). Silabele s]nt ]nchise c]nd se termin[ printr-o consoan[ sau o semivocal[ (de ex.: car-ton, c]n-tec, bur-tos, cui-bul, (tu) r[s-torni). Afar[ de aceasta, ]n funcie de faptul dac[ ]ncep printr-o consoan[ sau printr-o vocal[, silabele se ]mpart ]n a c o p e r i t e =i n e a c o p e r i t e. Silaba se nume=te a c o p e r i t [ dac[ ]ncepe cu o consoan[ (de ex.: ca-s[, c]n-tec, de-can) =i n e a c o p e r i t [ dac[ ]ncepe cu o vocal[ (de ex.: an, o-ul). NO|IUNEA DE SUNET Sunetul limbii este cea mai mic[ unitate sonor[ indivizibil[ cu care se formeaz[ cuv]ntul. Producerea sunetelor ]n timpul vorbirii este legat[ de procesul fiziologic expiraia. Aerul din pl[m]ni, trec]nd prin trahee, ]nt]lne=te ]n calea sa coardele vocale, f[c]ndu-le s[ vibreze. Vibraia coardelor vocale creeaz[ tonul sunet muzical diferit de zgomot, care e lipsit de muzicalitate. }nfrunt]nd coardele vocale, curentul de aer ajunge ]n cavitatea bucal[, prin care, dac[ trece liber, tonul r[m]ne curat =i formeaz[ sunete v o c a l e. Dac[ ]ns[ el ]nt]mpin[ obstacole (limb[, dini, buze), tonul se altereaz[ prin zgomotul produs de impactul curentului de aer cu aceste obstacole (limba apropiat[ de palatul moale sau de dini, de buzele ]nchise) =i creeaz[ sunete, numite c o n s o a n e. Zgomotul ce ]nsoe=te tonul poate fi diferit, dup[ cum e diferit =i obstacolul din cavitatea bucal[. Diferitele tipuri de consoane se datoreaz[ corelaiilor diferite dintre ton =i zgomot ]n procesul articul[rii lor. l. C]nd tonul predomin[ asupra zgomotului, se produc consoane numite sonante: m, n, l, r. 2. C]nd tonul =i zgomotul particip[ ]n m[sur[ egal[, se produc consoane numite sonore: b, d, g, j, z, v, =i g, g. 3. C]nd zgomotul predomin[ asupra tonului, se produc consoane numite surde: p, t, c, s, =, f, h =i k, , . Deosebirea ]n rostirea sunetelor se datoreaz[ dimensiunilor cavit[ii bucale, care pot fi schimbate prin unghiul de deschidere a gurii, prin poziia limbii =i a buzelor. Organelecareparticip[larostireasunetelors]ntnumiteorganedearticulare.Diferitele poziii ale organelor de articulare asigur[ producerea diferitelor sunete ale limbii. ^ 8. 9FONETICA VOCALELE Pronunarea vocalelor se obine prin modificarea dimensiunilor cavit[ii bucale, care constituie rezonatorul articul[rii sunetelor, adic[ prin schimbarea poziiei limbii (pe vertical[ =i pe orizontal[), prin varierea gradului de deschidere a gurii, prin participarea sau neparticiparea buzelor. Astfel, la clasificarea vocalelor urmeaz[ s[ se in[ cont de aceste criterii. 1. Din punctul de vedere al poziiei limbii pe vertical[, vocalele pot fi de trei feluri: vocale la rostirea c[rora limba ocup[ poziia de sus (superioar[): i, ], u; vocale la rostirea c[rora limba ocup[ poziia de mijloc (medie): e, [, o; vocale la rostirea c[rora limba ocup[ poziia de jos (inferioar[): a. Celor trei poziii ale limbii pe vertical[ le corespund trei grade de deschidere a gurii, conform c[rora vocalele se ]mpart ]n: a) ]nchise (grad minim de deschidere a gurii): i, ], u; b) medii (grad mijlociu de deschidere a gurii): e, [, o; c) deschise (grad maxim de deschidere a gurii): a. 2. Din punctul de vedere al poziiei limbii pe orizontal[, vocalele se ]mpart ]n: a) anterioare (limba este ]naintat[ spre alveole): i, e; b) centrale (limba ocup[ poziia de centru): ], [, a; c) posterioare (limba se retrage ]n partea posterioar[ a cavit[ii bucale): u, o. 3. Din punctul de vedere al particip[rii/neparticip[rii buzelor la rostire, vocalele se ]mpart ]n: a) labiale (buzele particip[ la rostire): o, u; b) nelabiale (buzele nu particip[ la rostire): a, [, e, i, ]. }n conformitate cu aceste criterii se poate face caracteristica fiec[rei vocale: a deschis[, central[, nelabial[; e medie, anterioar[, nelabial[; [ medie, central[, nelabial[; i ]nchis[, anterioar[, nelabial[; ] ]nchis[, central[, nelabial[; o medie, posterioar[, labial[; u ]nchis[, posterioar[, labial[. Vocalele se deosebesc ]ntre ele prin cel puin una dintre caracteristicile mai sus menionate. De exemplu, vocala ] se deosebe=te de vocala i prin poziia limbii pe orizontal[: prima este central[, cea de a doua anterioar[. Vocala o ]ns[ se deosebe=te de i prin trei caracteristici: prin gradul de ridicare a limbii (prin unghiul gurii), prin poziia orizontal[ a limbii, prin participarea buzelor. Clasificarea vocalelor poate fi prezentat[ schematic prin tabelul urm[tor: participarea/neparticiparea buzelor nelabiale labiale poziia limbii pe vertical[ poziia limbii pe orizontal[unghiul de des- chidere a gurii anterioar[ central[ posterioar[ superioar[ ]nchis mijlocie inferioar[ mediu deschis i e [ a u o ] 9. 10 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE 1 }n unele limbi (]n limba rus[, de exemplu) exist[ prepoziii (, , ), reprezentate prin c]te o singur[ consoan[, dar ele se rostesc ]mpreun[ cu numele ]naintea c[ruia se situeaz[. }n limba rom`n[ exist[ un grup de semivocale care, asem[n[tor consoanelor, singure nu formeaz[ silabe. Spre deosebire de vocale, semivocalele se caracterizeaz[ printr-o rostire mai redus[, ceea ce ]nseamn[ c[ din punctul de vedere al suflului expirator ele au o amplitudine a vibraiilor mai mic[. Semivocalele au nevoie de sprijinul vocalelor, form]nd ]mpreun[ cu acestea diftongi =i triftongi (de exemplu: nea, leu, tigroaic[, cuib). Grafic, ele s]nt notate prin acelea=i semne ca =i vocalele respective. De exemplu, ]n cuv]ntul copii primul i reprezint[ o vocal[ propriu-zis[, iar al doilea o semivocal[. }n limba rom`n[ s]nt urm[toarele semivocale: e, i, o, u. La formarea diftongilor semivocala precede sau succede vocala. }n primul caz se formeaz[ diftongi ascendeni, iar ]n cel de-al doilea diftongi descendeni. Dintre diftongii ascendeni fac parte: ia (iarn[), ea (team[), ie (piele), io (iod), iu (iubire), oa (poart[), u[ (nou[). Dintre diftongii descendeni fac parte: ai (cai), eu (leu), iu (viu), ou (bou), [u (r[u), ]u (br]u), ei (lei), ii (copii), oi (strigoi), ui (cui), [i (n[t[r[i), ]i (l[m]i). La formarea triftongilor particip[ dou[ semivocale, dintre care una precede vocala, iar alta o succede. De exemplu: leoaic[, tigroaic[, r[m]neau, aripioar[, leoarc[ etc. CONSOANELE Spre deosebire de vocale, la rostirea consoanelor, al[turi de ton, particip[ =i zgomotul. Uneori zgomotul chiar prevaleaz[ =i atunci consoanele pot fi sesizate numai datorit[ vocalelor pe l]ng[ care se folosesc. De aceea nici nu exist[ cuvinte care ar consta numai din consoane1 , pe c]nd cuvinte alc[tuite numai din vocale se ]nt]lnesc. Consoanele s]nt mai numeroase dec]t vocalele =i se grupeaz[ ]n c]teva tipuri, ]n funcie de m[sura ]n care la rostire particip[ tonul =i zgomotul, de locul de formare a obstacolului care genereaz[ zgomotul (buze, dini, limb[) =i de felul obstacolului care determin[ modul de articulare a consoanei (explozie, vibraie, suflu, nazalizare etc.). La clasificarea consoanelor se pun la baz[ anume aceste criterii. 1. Dup[ cum s]nt pronunate, cu sau f[r[ zgomot, consoanele se ]mpart ]n sonante =i nesonante. Sonante s]nt consoanele la rostirea c[rora tonul prevaleaz[ asupra zgomotului: l, m, n, r. Toate celelalte s]nt nesonante sau zgomotoase. Acestea, la r]ndul lor, se ]mpart ]n sonore =i surd e. Sonore s]nt consoanele la rostirea c[rora tonul =i zgomotul particip[ ]n m[sur[ egal[: b, d, g, g, g, j, v, z. ^ 10. 11FONETICA Surde s]nt consoanele la rostirea c[rora prevaleaz[ zgomotul, adic[ nu particip[ coardele vocale: p, t, k,k, f, s, =, h, . 2. Din punctul de vedere al locului de formare a obstacolului, consoanele se ]mpart ]n l a b i a l e (dac[ principalul obstacol ]l constituie buzele), l i n g u a l e (dac[ principalul obstacol ]l constituie limba), d e n t a l e (dac[ principalul obstacol ]l constituie dinii). De regul[, obstacolul format la rostirea consoanelor este complex. Dac[ particip[ buzele =i dinii, consoanele se numesc labiodentale: f, v. Dac[ particip[ dinii =i limba, ele se numesc linguodentale: t, d, n, s, z. Dac[ particip[ doar buzele, consoanele se numesc bilabiale: m, b, p. }n funcie de poziia limbii, consoanele pot fi prelinguale: t, d, n, s, z, , l, r, mediolinguale sau anteropalatale: =, j, k, g, postlinguale sau velare: k, g, , g, h. 3. Din punctul de vedere al modului de articulare, adic[ dup[ felul obstacolului ce produce zgomotul, consoanele se ]mpart ]n: oclusive (obstacolul format de organele de articulare este ]nl[turat prin explozie): p, b, t, d, k, g, k, g; fricative sau continue (organele de articulare formeaz[ un canal ]ngust prin care aerul trece treptat: f, v, s, z, j, =, h; nazale (cavitatea bucal[ este ]nchis[ de limb[ =i dinii incisivi =i aerul se strecoar[ prin cavitatea nasului): m, n; vibrante (aerul propulsat prin cavitatea bucal[ face s[ vibreze limba): r; laterale (aerul trece prin p[rile laterale ale limbii): l; africate (]n procesul rostirii sunetelor respective organele de articulaie ]=i modific[ poziia: la ]nceput ele se afl[ ]n poziia pe care o iau la pronunarea dentalelor, iar apoi ]n poziia de rostire a fricativelor: , g, . Dac[ inem cont de modalit[ile de articulare, consoanele ar putea fi prezentate schematic prin tabelul urm[tor: Localizarea obstacolului Prezena sau absena zgomotului Modul de articulare bilabiale labiodentale linguodentale (prelinguale) anteropala- tale(medio- linguale) postlinguale nesonante sonore surde oclusive fricative sonante sonore surde b p d t g k g c v f z s j = h africate sonore surdeg lichide vibrante laterale r l nazale m n ^ ^ ^ 11. 12 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE Dup[ cum reiese din tabel, fiecare consoan[ se caracterizeaz[ printr-un ansamblu de tr[s[turi individualizatoare. De exemplu, sunetul b este consoan[ zgomotoas[, oclusiv[, bilabial[, sonor[; sunetul s este consoan[ surd[, fricativ[, linguodental[ =. a. m. d. Consoanele se pot deosebi ]ntre ele printr-o tr[s[tur[ sau prin mai multe. Bun[oar[, consoana p se deosebe=te de b printr-o singur[ tr[s[tur[: ]n timp ce b este sonor[, p este surd[. }n rest, caracteristicile lor coincid: ambele s]nt zgomotoase, oclusive, bilabiale. Consoana s, ]ns[, se deosebe=te de b prin c]teva tr[s[turi: este =i ea zgomotoas[ ca =i b, dar ]n timp ce b este bilabial[, oclusiv[, sonor[, s este fricativ[, linguodental[, surd[. NO|IUNI GENERALE DESPRE FONOLOGIE Sunetele, fiind lipsite de coninut semantic propriu, s]nt totodat[ mijloace cu ajutorul c[rora se deosebesc ]ntre ele cuvintele care au coninut semantic. Cu ajutorul sunetelor cuv]ntul se identific[ din punct de vedere at]t formal, c]t =i semantic. Astfel, prin ]mbinarea de sunete cas[ se red[ o unitate lexical[ care posed[ un sens concret (cl[dire servind drept locuin[ omului). Schimb]nd primul sunet al acestei ]mbin[ri de sunete prin altele, se pot obine cuvinte noi cu alte coninuturi semantice: mas[, las[, pas[, ras[, ias[. Sau, prin combinarea diferit[ a sunetelor a, c, r se pot obine cuvinte cu diferite sensuri: car, rac, arc. Sunetul privit din punctul de vedere al identific[rii cuv]ntului, adic[ sub aspect funcional, se nume=te fonem. Cu ajutorul fonemelor se identific[ nu numai cuvinte aparte, ci =i logoforme ale aceluia=i cuv]nt: cas[ case casei casele; mas[ mese mesei; ar[ ara aram... Ramura foneticii care se ocup[ cu studierea fonemelor se nume=te fonologie. Analizate din punct de vedere fizic, sunetele unei limbi reprezint[ ni=te entit[i care nu s]nt strict delimitate. De exemplu, ]n cuv]ntul perete vocala e din prima silab[ poate fi rostit[ ]n mod diferit de persoane diferite sau de aceea=i persoan[ ]n momente diferite, modurile de pronunare variind de la un e p]n[ la un [ (p[rete) =i chiar a (parete). Acela=i lucru se poate spune =i despre modul de rostire a vocalei e din cuv]ntul muncitoarei, care poate fi foarte variat[, oscil]nd ]ntre e =i i =. a. m. d. |in]nd seama de num[rul mare de nuane fonetice prin care se caracterizeaz[ rostirea aceluia=i sunet al vorbirii, putem afirma c[ diferena dintre dou[ sunete nu este totdeauna destul de distinct[. Aceasta prive=te, ]n primul r]nd, sunetele apropiate prin articulare, mai ales cele ce se deosebesc printr-o singur[ caracteristic[ fonic[. E vorba, ]n parte, de perechile de vocale: e i; e [; u o; ] [; i ], precum =i de multiplele perechi de consoane. Fonologia nu ine seama de nuanele care se pot sesiza la rostirea aceluia=i sunet al limbii, consider]nd c[ ]n fiecare din aceste cazuri e vorba de aceea=i entitate sonor[ cu ajutorul c[reia se identific[ un cuv]nt sau o logoform[. De exemplu, se afirm[ c[ ]n diferitele rostiri ale entit[ii fonetice e din segmentul sonor perete avem de a face cu acela=i cuv]nt purt[tor al aceleia=i semnificaii. 12. 13FONETICA Rostirea diferit[ a aceluia=i sunet al limbii este determinat[ ]n mare parte de poziia acestuia ]n cuv]nt, de lanul vorbirii ]n genere. De exemplu, consoana m ]n funcie de sunetul imediat urm[tor (de ex.: m]n[, miere, ]ndemn, mare, mut, ]mpotrivire =. a.) se va rosti cu nuane diferite (]n rostirea dialectal[ ]n unele poziii ea alterneaz[ chiar cu alt sunet: miere niere), dar de fiecare dat[ va fi receptat[ ca aceea=i unitate sonor[. E vorba de un sunet-tip. Privit sub acest aspect, sunetul-tip al limbii reprezint[ un fonem. Se poate afirma deci c[ fonemul este un sunet generalizator, de fapt o abstracie, care ]ntrune=te rostiri poziionale diferite, servind la diferenierea =i identificarea unui cuv]nt sau a unei logoforme. Exist[ totu=i anumite reguli de rostire corect[ recomandabil[ pentru purt[torii limbii literare. Aceste reguli s]nt stabilite de Ortoepie. NO|IUNI GENERALE DESPRE ORTOEPIE Ortoepia (gr. orthos drept, corect =i epos vorbire) reprezint[ un ansamblu de reguli privind pronunarea normativ[ ]n vorbirea literar[. Normele ortoepice privesc rostirea diferitelor cuvinte ]n multiplele lor ]mbin[ri. Apariia normelor ortoepice este determinat[ de necesitatea combaterii rostirii dialectale sau a celei ce caracterizeaz[ vorbirea ne]ngrijit[, precum =i a fluctuaiilor ]n pronunare condiionate de poziia sunetului ]n cuv]nt. Norma ortoepic[ vizeaz[ =i unele ]mprumuturi recente din alte limbi, ]n care semnele grafice respective au alte valori fonetice dec]t ]n limba noastra (de ex.: business pronunat engleze=te biznis). Dat fiind caracterul fonetic al ortografiei limbii noastre (scriem cum rostim), deosebiri ]nsemnate ]ntre ortoepie =i ortografie nu exist[, astfel c[ regulile ortoepice coincid, ]n fond, cu cele ortografice. Devierile ortoepiei de la ortografie se rezum[ la c]teva elemente. }n unele situaii se simte nevoia ca regula ortografic[ sa fie completat[ prin recomand[ri de ordin ortoepic. }n fond, rostirea literar[ (ortoepia reprezint[ norma rostirii literare) este ]n opoziie cu rostirea dialectal[ sau cu cea oral[ ne]ngrijit[, resping]nd pronunarea dialectal[ palatalizat[ a unor consoane ]naintea prepalatalelor e, i, care face ca aceste consoane s[ se altereze, fiind chiar ]nlocuite prin altele (bine ghine dine, viel ji[l hi[l ghi[l, fier =er sier her. Regula ortoepic[ combate rostirea dialectal[ (ghine, dine ji[l, hi[l, ghi[l, =er, sier, her), recomand]nd formele: bine, viel, fier. Vorbind despre norm[ ]n rostire trebuie s[ recunoa=tem c[ recomand[rile privind rostirea unui sunet se pot face doar cu aproximaie, c[ci norma aici este doar o abstracie, de=i bazat[ pe realit[ile concrete de limb[ pe care le are ]n con=tiina sa fiecare vorbitor. }n fluxul vorbirii sunetul nu se prezint[ izolat, ci ]n corelaie cu sunetele vecine, care exercit[ asupra lui o anumit[ influen[ (e vorba de a=a-numita coarticulare a sunetelor): organele vorbirii ]n procesul rostirii sunetului respectiv trebuie s[-=i schimbe poziia pentru preg[tirea poziiei necesare 13. 14 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE rostirii sunetului urm[tor, fapt care implic[ unele modific[ri ]n articularea primului sunet. Astfel, ]n funcie de locul s[u ]n cuv]nt, de caracterul sunetelor vecine (iar pentru vocale =i de poziia fa[ de accent), acela=i sunet poate fi rostit ]n mod diferit: un i poate fi rostit ca ], un e ca i, un b ca p, un v ca f =. a. m. d. Pronunarea ]n aceea=i poziie fie a diftongului oa, fie a lui ua duce la ezit[ri ]n rostirea aceluia=i cuv]nt, fapt ce se reflect[ =i ]n scriere: toalet[ tualet[; coafur[ cuafur[, aluat aloat; (a) lua (a) loa =. a. Fluctuaiile ]n rostire impun unele recomand[ri de ordin ortoepic. }n cele de mai jos vor fi menionate doar cele mai importante dintre ele. ROSTIREA VOCALELOR Vocala la ]nceput de cuv]nt trebuie pronunat[ clar, f[r[ un adaos de rostire a unei alte vocale apropiate dup[ articulare. Se roste=te: om, nu uom; inel nu inel; epoc[, nu epoc[. Excepie fac cuvintele din fondul vechi care ]ncep cu e (eu, el, este, eram), pronunate cu un i de sprijin: eu, el, este, eram. }ntruc]t vocalele, datorit[ coarticul[rii, ]=i pot modifica timbrul sub influena vocalei din silaba urm[toare, mai ales c]nd prima se afl[ ]n poziie neaccentuat[, ortoepia recomand[ pronunarea nealterat[ a primei vocale. Deci trebuie rostit: m[slin[, nu maslin[; risip[, nu r]sip[; n[fram[, nu nafram[; desear[, nu disar[; p]n[, nu p[n[; duminic[, nu duminec[; vopsea, nu v[psea; s]mb[t[, nu simb[t[; amorit, nu amurit; s[lbatic, nu s[lbatec; matricol[, nu matricul[; trimite, nu trimete; articol, nu articul; j[ratic, nu jeratic, sau jaratic; v]ltoare, nu vultoare; maz[re, nu mazere =. a. m. d. c[p[]n[, nu c[p[in[; Vocala final[ neaccentuat[ trebuie pronunat[ clar, f[r[ ca organele de articulaie, sub influena consoanei precedente, s[ lunece spre poziia de rostire a altei vocale. Se recomand[ a evita rostirea, la sf]r=it de cuv]nt, a vocalelor ] ]n loc de [, i ]n loc de e, ] ]n loc de i, [ ]n loc de e: ap[, nu ap]; r]de, nu r]di; glug[, nu glug]; vorbe, nu vorbi; inim[, nu inim]; tandree, nu tandre[; l]n[, nu l]n]; b[tr]nee, nu b[tr]ne[; curte, nu curti; m[tase, nu m[tas[ =. a. m. d. Un loc deosebit printre sunetele finale ]l ocup[ i. Trebuie s[ se in[ seama c[ ]n unele cazuri el apare ca semivocal[ ce face parte dintr-un diftong (de ex.: cai, lei, =tii, iar ]n altele se caracterizeaz[ printr-o articulaie redus[ cu durat[ minim[ (lupi, garduri, papuci). ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ( 14. 15FONETICA ROSTIREA DIFTONGILOR Diftongul este alc[tuit, dup[ cum s-a menionat, dintr-o vocal[ =i o semivocal[. Aceasta din urm[ este pronunat[ ]n mod diferit ]n funcie de poziia sa fa[ de vocal[, adic[ face parte dintr-un diftong ascendent ia, ea, iu, ua, uo, oa, u[ sau descendent ai, au, ou, ei. Articularea semivocalei depinde de sunetul precedent. De exemplu, i cap[t[ la rostire nuan[ ]nchis[ fricativ[, c]nd se afl[ ]n componena diftongului ascendent ce urmeaz[ dup[ o bilabial[: miere, piatr[, biat[, piept, fier, obiect; i poart[ caracter mai deschis c]nd diftongul ascendent din componena c[ruia face parte urmeaz[ dup[ o vocal[: b]ntuie, claie, v[paie, femeie, toiag, paie. Trebuie evitat[ la rostire substituirea diftongului ea prin a dup[ z, , s, j, = ]n cuvinte ca: seam[, nu sam[; eav[, nu av[; zeam[, nu zam[; searb[d, nu sarb[d; sear[, nu sar[; eap[n, nu ap[n; seac[, nu sac[; east[, nu ast[ =. a. m. d. iueal[, nu iual[; Deseori dou[ vocale s]nt rostite gre=it ca diftong (]ntr-o singur[ silab[), ]n timp ce ele trebuie rostite ]n hiat, ca aparin]nd la dou[ silabe aparte. Se roste=te deci: nai-une, nu naiune1 ; A-ustria, nu Austria; de-odat[, nu deodat[; a-uster, nu auster; a-ure-ol[, nu aureol[; iluzi-ile, nu iluziile; di-optrie, nu dioptrie; sfi-iciune, nu sfiiciune =. a. m. d. Este nerecomandabil[ rostirea diftongat[ e a vocalei e din hiaturile: a-e, u-e, o-e ]n cuvintele neologice: alee, nu aleie; siluet[, nu siluiet[; poet, nu poiet; agreez, nu agreiez =. a. m. d. ROSTIREA CONSOANELOR La rostire, consoana ]=i modific[ timbrul ]n funcie de vocala urm[toare: consoana se palatalizeaz[ ]naintea vocalelor prepalatale e =i i, devine rotunjit[ ]naintea vocalelor labiale o =i u, r[m]ne neutr[ ]naintea vocalelor centrale a, [ =i ]. A se compara: neutre palatale rotunjite ap[, par ape, piatr[ apoi, poart[ b[nui, bab[ biberon, biat[ bour, bun mare, tare miere, umil moale, motor Se recomand[ rostirea palatalizat[ a unor consoane finale urmate de semivocala i, ]ntruc]t ea serve=te la deosebirea diferitelor forme gramaticale 1 Prin semnul se noteaz[ rostirea diftongat[ a vocalelor respective. ( ( (( ( ( ( ( (( ( ( ( ( ( ( ( ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ 15. 16 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE (pluralul de singular la unele substantive =i adjective, persoana a II-a de persoana I singular la verbe =. a.): so soi; la= la=i; osta= osta=i; lup lupi; ]ngra= ]ngra=i; visez visezi. S]nt ]ns[ inadmisibile ]n vorbirea literar[ cazurile de palatalizare care duc la substituiri de sunete, fenomen caracteristic pentru vorbirea dialectal[. Astfel, se roste=te: bine, nu bghine, ghine sau dine, piept, nu tept sau chiept, miere, nu nere, viel, nu ji[l, hi[l sau ghi[l, ceaun, nu =eaun, sau seaun. Consoanele finale trebuie rostite clar, ]ntruc]t rostirea lor =tears[ poate duce la confundarea unor perechi de cuvinte, care difer[ ]ntre ele doar prin opoziia consoanelor finale: sonor[ surd[. A se compara: cad cat, cod cot, crap crab, roz ros =. a. Trebuie evitat[ omiterea la rostire a unei consoane dintr-un grup con- sonantic. Astfel, s]nt inadmisibile rostiri ca: alceva pentru altceva; todeauna pentru totdeauna; ]m[rmurit pentru ]nm[rmurit; c]nva pentru c]ndva; v]rsnic pentru v]rstnic; estrem pentru extrem =. a. Not[. Unele cuvinte de origine str[in[ au semne grafice c[rora, ]n rostire, nu le corespunde nici un sunet. E vorba de cazuri ca: rhyton rostit riton catharsis rostit catarsis ghanez rostit ganez, Martha rostit Marta =. a. m. d. Nu este corect[ pronunarea =c ]n loc de sc ]n cuvinte ca: =cen[ pentru scen[; ec=cepie pentruexcepie; di=ciplin[ pentru disciplin[; de=chide pentru deschide. Sonoritatea sau surditatea consoanei influeneaz[ asupra consoanei precedente. De exemplu, se sonorizeaz[ consoana s din componena prefixului des- (ca =i ]nainte de vocale), dac[ acesta este urmat de o consoan[ sonor[: dezbate, dezgropa, dezva[. C]nd prefixul ]n cauz[ este urmat de o consoan[ surd[, sunetul s se p[streaz[: descoase, desface, desp[gubi. Prin tradiie (aici a contribuit ]n mare m[sur[ scrierea care a influenat rostirea), ]n condiii similare, ]n unele cazuri, s-a impus rostirea cu consoan[ sonor[, iar ]n altele, cu consoan[ surd[: plasm[, schism[, fantasm[, dar: pizm[, bezn[, cazn[. Cazurile de tipul acestora urmeaz[ a fi verificate dup[ dicionarul ortografic sau cel ortoepic. 16. 17FONETICA ACCENTUL Caracterul dinamic sau expirator al accentului ]n limba rom`n[ const[ ]n faptul c[ silaba accentuat[ se caracterizeaz[ printr-o intensitate =i o durat[ mai mare, precum =i printr-un ton mai ridicat. Accentul ]n limba rom`n[ cade pe silabe diferite. Grupuri diferite de cuvinte poart[ accentul pe prima, pe a doua, sau pe a treia silab[ de la sf]r=itul cuv]ntului. }n cazuri rare, accentul cade pe silaba a patra de la sf]r=it =i ]n cazuri foarte rare pe a cincea (de ex.: basm, sn[, mfor[, nsprezece, al ptsprezecelea). E greu de stabilit anumite reguli privind accentuarea, lu]nd la baz[ aspectul formal al cuv]ntului. Totu=i, c]teva reguli pot fi formulate. Uneori schimb]nd locul accentului deosebim o form[ gramatical[ de alta (de ex. : adn[ adun[) sau dou[ omografe ]ntre ele (de ex.: anfor[ anafr[). Au accent pe ultima silab[, fiind numite oxitone: substantivele feminine terminate la singular N., nearticulat ]n -a, ea: balam, basm, musac, r]nde, m[se; imperfectul, gerunziul =i participiul tuturor verbelor, precum =i infinitivul celor de conjugarea I, a II-a =i a IV-a: a m]nc, a declar, a sc]ntei, a =ede, a zid, a cobor], arm, tr[im, aranjt, ]mpotmolt, form]nd, t[m]nd, pomennd =. a. ; substantivele =i adjectivele masculine =i neutre adultr, atlz, antihrst, autobz, aviatr, azbst, bobr, bolnv, bitm, exprt, imprt, microbz, mirs, n[p]rstc, nonsns, rezonatr, senatr, =ervt, =ofr, tambr, troleibz, vatmn, vectr, vibratr =. a. Accentul cade pe penultima silab[, fiind numite paroxitone: infinitivele verbelor de conjugarea a III-a: a fce, a mrge, a trce, a prefce, a zce =. a.; substantivele =i adjectivele masculine =i neutre: bmbus, bber, bbslei, corctor, crdit, cmul, dbit, dmon, ertic, fxtrot, ghzdav, hlpav, inspctor, jriu, lto, mzer, pmpos, pulver, reprter, rcsac, scrpul, suprter, tmpo, trnzit, vlei, vrso =. a.; substantivele feminine afaze, avare, androfobe, antipate, anarhe, prere, amniste, academe, agone =. a. Not[. Trecerea verbelor de la o form[ la alta implic[ uneori =i schimbarea locului accentului: ar[ arser[. Au accentul pe antepenultima silab[, fiind numite proparaxitone: substantivele feminine acrpol[, cvil[, gri=[, mfor[, ncor[, ul[, zim[, dplom[, poc[, fbul[, fstul[, frfot[, grdin[, g=tin[, grni[, indstrie, mnghin[, mlim[, nmil[, necrpol[, bcin[, ob]r=ie, prcin[, prpur[, rcil[, sincdoc[, stvil[, stnghie =. a. Au accentul pe a patra silab[ de la sf]r=it, fiind numite proproparaxitone, substantivele feminine polisilabice vechi de tipul: bvoli[, frfeni[, ggori[, lpovi[, lbeni[, r[zmeri[, =lbovi[ =. a. 17. 18 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE Pentru unele substantive norma admite dubla accentuare: rip[ =i arp[; dhor =i dihr; antem[ =i anatm[; Cuvintele compuse, pe l]ng[ accentul de baz[, mai pot avea =i unul secundar, acesta caracteriz]ndu-se printr-o intensitate mai mic[: xtraordinr, sprasolicitt, mdiopalatl, psholingvstic[ =. a. REDAREA GRAFIC{ A SUNETULUI Principiul fonetic dup[ care se conduce scrierea rom`neasc[ (Scriem cum vorbim) faciliteaz[ corelaia dintre vorbire =i scriere. }n principiu, fiecare liter[ din alfabetul limbii noastre red[ c]te un singur sunet (fonem). Exist[ ]ns[ =i unele abateri: prin aceea=i liter[ se noteaz[ sunete (foneme) diferite; acela=i sunet (fonem) este redat prin dou[ sau trei litere; un singur sunet (fonem) este notat printr-o combinare de litere; litera nu noteaz[ nici un sunet; o singur[ liter[ red[ un grup de sunete. 1. Astfel, litera w poate reda (]n cuvinte ]mprumutate de diferite origini) at]t un v: wagnerian (pron. vagnerian), c]t =i un u: wigwam (pron. uiguam), western (pron. uestern). 2. Literele c, k =i q noteaz[ acela=i sunet k ]n cuvinte de diferite origini: cort, kilometru, quasar. Literele ] =i ` noteaz[ acela=i sunet ] ]n cuvinte rom`ne=ti, ]n funcie de poziia lor ]n cuv]nt. 3. Prin literele c, g se noteaz[, pe de o parte, consoanele c, g (caz, gard, coard[, gr[din[), iar pe de alt[ parte africatele , g ]nainte de e, i (ceas, circ, ger, geam, ginga=, deci, acesta, giuvaier =. a). 4. Litera h ]n cuvinte ca ghem, cheie, ching[, ghea[ nu noteaz[ nici un sunet, ci serve=te drept indice al rostirii palatalizate a literelor c, g. 5. Prin litera x se noteaz[ grupurile de consoane cs, gz: examen pronunat egzamen, maxim pronunat macsim, exerciiu =. a. (]n afar[ de cazuri ca fucsie, cocs, cocsifica, micsandr[, ticsit, vacs, v[csui, v[csuitor etc.). Literele k, q, w, y vin s[ dubleze ]n ]mprumuturi literele existente ]n alfabetul nostru (k = c, q = c, w = v, w = u, y = i). }n leg[tur[ cu folosirea numelor str[ine, a cuvintelor ]mprumutate recent trebuie menionat c[ literele adesea au aici alt[ valoare fonetic[ dec]t ]n limba rom`n[. Astfel, grupul de litere ch noteaz[, ]n ]mprumuturi, uneori africata : charlston (pron. cearlston), charter (pron. ceart[r), iar alteori fricativa =: chalon (pron. =alon). Litera j noteaz[ uneori africata g: Jon (pron. gion), iar alteori velara h: Juan (pron. huan; junta (pron. hunta). ^ ( ( ^ ^ 18. 19FONETICA Grupul de litere sh noteaz[ fricativa =: shop (pron. =op); show (pron. =ou). Grupul tz noteaz[ africata : hertz (pron. her). Litera x noteaz[ velara h: Mexico (pron. mehico), Texas (pron. Tehas). Grupul zz noteaz[ africata : intermezzo (pron. intermeo), pizza (pron. pia). Modul de interpretare specific[ a unor litere din cuvintele =i din numele proprii str[ine ]mprumutate recent face s[ ne ciocnim de unele dificult[i la ortografierea acestora. }n asemenea situaii trebuie s[ consult[m dicionare ortografice, liste de nume str[ine anexate la ele, dicionare de neologisme =i alte surse de informare. Sistematizat, alfabetul nostru se prezint[ ]n felul urm[tor: A { ~ B C D E F G a [ ` b c d e f g a [ ] b k k d e e f g g g 1 2 3 4 5 }n cuvintele rom`n =i ]n derivatele acestuia, ]n unele nume proprii }nainte de consoan[; ]nainte de vocalele a, [, ], o, u; la sf]r=it de cuv]nt }nainte de e, i }n ]mbinarea ch ]nainte de e, i }n componena dif- tongilor }nainte de consoan[; ]nainte de vocalele a, [, ], o, u; la sf]r=it de cuv]nt }nainte de e, i }n ]mbinarea gh ]nainte de e, i rom`n, Rom`nia, rom`ne=te, arom`n, istrorom`n =. a. Br`ncu=i, P`rvan =. a. clopot, (a) ]ncasa c]nd, coda=, cunoscut ad]nc, copac cerc, cinematograf, ceas, c[ci chem, cheltui, chibzui, chip team[, seam[, telemea grev[, gloat[, gard g]t, goan[, gust, g[si beteag, covrig ger, geam, ginga=, fulgi gherghef, ghind[ Condiiile ce determin[ o valoare sau alta a literei ExemplePronunarea Litera majuscul[ minuscul[ ^ 19. 20 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE H H I } J K L M N O P Q R S + T | U V W X h h i ] j k l m n o p q r s = tu v w x h f[r[ valoare fonologic[ i (plin) i (scurt) i (redus) ] j k l m n o o (scurt) p k r s = t u u (scurt) v v u ks 1 2 3 4 5 hain[, hram }n grupurile ch, gh ]nainte de e, i ghem, chef, ghind[, chirie De regul[, dup[ consoan[ sau ]nainte de consoan[ c]nd apare singur ca vocal[ ]n silab[ inim[, nimic, iste, pilire }n componena diftongilor (ascendeni =i descendeni) rai, cui, iarb[, iesle, dul[i, chei De regul[, la sf]r=it de cuv]nt dup[ consoane toi, cununi, d]rji, calmi, osta=i, tari }n diferite poziii, cu excep- ia diftongului oa om, cont, contopire, prompt, pronume, bot, dor }n componena diftongului ascendent oa coam[, oameni, toamn[ }n toate poziiile, cu excepia diftongilor un, crunt, codru, dur, cumnat }n componena diftongilor (ascendeni =i descendeni) ou, dau, ziua, rou[, lui, r[u }n cuvinte, ]n fond, de origine german[ watt, weber, wattormetru }n cuvinte, ]n fond, de origine englez[ whisky, wigwam, western }n poziii diferite xilofon, lux, xerograf, reflexiv, textologie ( 20. 21FONETICA NO|IUNI GENERALE DESPRE ORTOGRAFIE Ortografia (gr. orthos drept =i graphia scris), fiind o totalitate a regulilor de scriere corect[, apare ca disciplin[ lingvistic[ din necesitatea de a unifica scrierea. Studierea ortografiei urm[re=te scopul de a lichida fluctuaiile ]n scriere, determinate de rostirea diferit[ a aceluia=i sunet, cuv]nt. Rostirea diferit[ poate fi condiionat[, la r]ndul s[u, de coarticularea sunetelor. }n funcie de sunetul vecin (precedent sau urm[tor), sunetul ]=i poate modifica ]ntruc]tva articulaia, f[c]nd ca pronunarea s[ oscileze ]ntre dou[ sunete, de regul[, cu articulaie afonizat[. Uneori coarticulaia are ca urmare substituiri de semne grafice acceptate de ortografie. De exemplu, sonanta linguodental[ n, ]nainte de consoanele bilabiale b, p, ]ncepe s[ fie rostit[ cu o nuan[ de bilabialitate, substituindu-se prin sonanta bilabial[ m, fapt reflectat =i de ortografie: ]n parte, dar (el) ]mparte, ]n buc[i, dar (a) ]mbuc[i, ]n pietre, dar (a) ]mpietri, ]n barc[, dar (el) ]mbarc[ =. a. Fluctuaii la rostire =i, respectiv, la scriere genereaz[ utilizarea vocalei a ]n loc de diftongul ea dup[ consoanele fricative s, z =i a prepalatalelor j, =. De exemplu, se scrie uneori gre=it sar[ ]n loc de sear[, av[ ]n loc de eav[, zam[ ]n loc de zeam[, s[ pr[jasc[ ]n loc de s[ pr[jeasc[, or[=an ]n loc de or[=ean =. a. m. d. Fluctuaiile la scriere pot fi determinate =i de faptul c[ acela=i sunet sau grup de sunete poate avea reflexe diferite ]n ]mprumuturi din diferite limbi. Astfel, ezit[rile ]n scrierea cu x sau cs s]nt o urmare a faptului c[ unele ]mprumuturi conin ]mbinarea de litere cs (de ex.: cocs < germ. kocs; comics < engl. comics; rucsac < germ. Rucksack, tocsin < fr. tocsin; eczem[ < fr. ecseme), iar altele grafemul x (xilofon, linx, sfinx =. a.). Regula ortografic[ poart[, ]n fond, caracter convenional (se alege, prin ]nelegere, o form[ sau alta), in]ndu-se seama la formularea ei de caracterul sunetelor vecine, de poziia sunetului ]n cuv]nt (]n r[d[cin[, ]n sufix), de tradiie. De ex., dup[ j, = ]n rostire se aude c]nd a, c]nd ea. Regula vine s[ precizeze lucrurile, recomand]nd s[ se scrie a ]n r[d[cina cuv]ntului (a=a, jar, =arpe, jale), dar ea ]n sufix (cri=ean, clujean). }ntruc]t regula nu poart[ caracter general, exhaustiv, ea este ]nsoit[, de cele mai multe ori, de o list[ a excepiilor. Y Z y z gz i i (scurt) z 1 2 3 4 5 Uneori ]ntre vocale examen, exil, exulta }nainte sau dup[ consoane ytriu, hobby }n componena diftongilor yoga, boy ^ 21. 22 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE Regulile poart[ caracter de prescripie: se recomand[ scrierea cut[rei sau cut[rei litere, ]n conformitate cu poziia ei ]n cuv]nt, excluz]ndu-se, totodat[, alte scrieri. Faptul acesta ]=i afl[ reflectare ]n titlul regulii: A (nu {, nici EA); E (nu {); } (nu I); M (nu N); CS (nu X) =. a. m. d. SCRIEREA VOCALELOR Se scrie: A (nu {, nici EA) ]n r[d[cina cuv]ntului dup[ j, =: a=a, a=az[, deja, de=art[, dojan[, jalb[, jale, =a, =ade, =ale, =apte, =arpe =. a. A (nu IA) dup[ i ]n hiat ]n cuvintele vechi: apropiat (pron. apropiiat), h]rtia (pron. h]rtiia), istoria (pron. istoriia), mia (pron. miia), ro=ia (pron. ro=iia), subiam (pron. subiiam) =. a.; ]n cuvintele neologice dup[ -e-, -i- ]n hiat: (a) agrea (pron. agreia), (a) crea (pron. creia), (a) varia (pron. variia) =. a. { (nu E) dup[ j, = ]n r[d[cina unor cuvinte ca: de=[nat, j[lbar, =tej[ri=, =[nule, =[trar =. a.; dup[ j, = ]n sufixul substantivelor la forma de plural: amenaj[ri, corij[ri, deranj[ri, desc[tu=[ri, ]nduio=[ri, ]ngr[=[ri =. a.; dup[ s ]n r[d[cina cuvintelor s[, s[m]n[, s[rb[toare, s[u, (a) es[la =. a., dar: (a) sem[n, semine, chiseli[, secar[, secui; dup[ b ]n r[d[cina unor cuvinte ca: b[jenie, b[jenar, (a) b[jen[ri, (a) b[jeni, (a) b[rbieri, b[=ic[, foraib[r, greab[n, leb[d[ =. a., dar: galben, oberliht. E (nu {) dup[ j, = ]n r[d[cina unor cuvinte ca: (a) de=erta, de=ert, mu=eel, (a) jecm[ni, (a) jeli, (a) jelui, jerpelit, p[ianjen, st]njen, jertf[, =ed, =edin[, =epcar, =epc[rie, =erpui, =erpar, =erpesc, =ervet, =esime =. a.; dup[la sf]r=itul substantivelor: b[tr]nee, bruschee, delicatee, finee, frumusee, junee, noblee, politee, strictee, tristee =. a.; dup[ s la sf]r=itul substantivelor: m[tase, tuse; dup[ z ]n r[d[cina unor cuvinte ca: muzeu, r[ze=, r[ze=ie, reazem, (a) rezema, zece, zeghe, zemos, zer, zeui =. a.; dar: maz[re, z[nat, z[rz[rel, z[ng[neal[ etc.; dup[]n r[d[cina unor cuvinte ca: (a) ]nelege, oet, elin[, encu=[, epi, epos, epu=[, (a) es[la, (a) ese, es[tor, es[torie, estos, evar, evi=oar[ =. a., dar: (a) ]n[rca, [poi, [ran, [ru=; dup[ v ]n r[d[cina unor cuvinte ca: (a) dezveli, (a) ]nveli, vecui, vedri[, veleat, dar: lev[nic[, reav[n. E (nu IE) la ]nceput de cuv]nt sau de silab[ postvocalic[ ]n ]mprumuturile neologice: agreez, alee, etic[, epoc[, er[, etaj, lactee, maree, poet, siluet[ =. a.; ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ 22. 23FONETICA dup[ i ]n hiat ]n cuvintele fondului vechi: h[rnicie (pron. h[rniciie), lozie (pron. loziie), p[t[ranie (pron. p[t[raniie), (a) scrie (pron. scriie) =. a.; la ]nceput de cuv]nt, ]n unele ]mprumuturi vechi (majoritatea din greac[) de tipul: ectenie, edec, efendi, efor, egumen, eparhie, episcop, epitrop, eres, eretic, evanghelie, evreu =. a.; formele pronominale =i verbale: eu, el, ei, ele, e=ti, e, eram, erai, era, erai, erau, precum =i interjeciile: e! eh! ei! ehei! I (nu }) ]nainte de m, n ]n cuvinte ca: imbold, (a) impieta, (a) incrimina, indemnizaie, (a) inocula, (a) intabula, interes, (a) intra, intrepid, (a) introduce, introducere, (a) insufla; dup[ j, =, s, , z ]n r[d[cina unor cuvinte ca: jig[raie, (a) jigui, jilav, jil, (a) jimba, (a) jindui, jir, jitar, pr[jin[, ma=in[, mojic, r[=in[, ru=ine, sprijin, sihl[, strea=in[, =indril[, =ir, =i=tar, vi=in[, (a) sili, simbrie, (a) simi, singur, (a se) icni, igaie, ine, int[, inut, (a) ipa, i=tar, zi, zice, zidi, zimos, zimbru =. a.; dup[ j, = ]n sufixele formelor nepredicative ale verbelor: descojit, descojind, t]njind, vestejit, cer=ind, ]n[bu=ind, ]n[bu=it, pr[bu=ind =. a. } (nu {) dup[ m ]n r[d[cina cuv]ntului: lum]nare, m]n[tarc[, m]nu=i[, m]zg[li (se admit variantele cu ambele vocale ]n m[n[stire/m]n[stire =i ]n derivatele acestora); dup[ p, r ]n r[d[cina cuv]ntului: p]n[, p]rc[lab, p]r]u, vr]ncean (dar: r[=chitor, r[zg]ia); dup[ t ]n r[d[cina cuv]ntului: ]nt]i, ]nt]lni, p[st]rnac, t]lhar, (a) t]nd[li, t]rziu =. a., dar: t[lmaci, (a) t[lm[ci, (a) t[rb[ci, t[tar, t[tarc[, t[v[lug. } (nu I) ]nainte de n ]n poziia iniial[ ]n cuvinte ca: (a) ]ncasa, (a) ]nvedera, (a) ]nsera (= a amurgi), dar (a) insera (= a introduce), (a) ]nvesti (= a acorda un drept), dar (a) investi (= a plasa un capital), a ]mboldi, dar: imbold, (a) ]nhuma, ]nhumare, dar: inhumaie, (a) ]nsuflei, dar: (a) insufla; dup[ s, , z ]n r[d[cina unor cuvinte ca: s]mbure, s]n, s]nziene, ]fnos, ]nc, ]r[, (a) ]=ni, ]]n[, z]n[, z]zanie =. a.; dup[ j, =,]n sufixul gerunzial al verbelor: admi]nd, amenaj]nd, angaj]nd, comi]nd, corij]nd, deranj]nd, ]mbr[i=]nd, ]nf[i=]nd, permi]nd, protej]nd, sco]nd; dup[ v ]n r[d[cina cuvintelor din fondul mai vechi: v]rtos, v]rto=ie, v]rtute, v]scos, dar: virtuos, virtuoz, virtuozitate, viscoz[, viscozitate =. a. U (nu }) ]n poziie iniial[ la verbele: (a) umbla, (a) umfla, (a) umple =i derivatele lor. SCRIEREA DIFTONGILOR EA (nu A) dup[ s, , z ]n r[d[cina unor cuvinte ca: asear[, seam[, seam[n, sear[, searb[d, eap[, eap[n, east[, eav[, zeam[ =. a., dar: za (zale), ar[; ^ ^ ^ ^ 23. 24 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE dup[ s, , z, =, j ]n terminaii =i sufixe verbale: cosea, iea, (s[) ]nc[lzeasc[, ]mbr[i=eaz[, ]nf[i=eaz[, (s[) p[r[seasc[, (s[) ro=easc[, (s[) t]njeasc[ =. a.; dup[ j, s, =, , v, z ]n sufixe substantivale: ameeal[, betejeal[, c[l[r[=ean, clujean, gre=eal[, g[l[ean, moldovean, umezeal[, iueal[, z[pu=eal[, oboseal[, pricopseal[, prahovean, lipovean =. a. EA (nu IA) dup[ consoanele prepalatale c, g (, g) ]n r[d[cina cuv]ntului: acea, am[geasc[, atingea, briceag, ceas, ceaf[, ceap[, a zecea, ducea, fugea, geam, geam[n, gean[, mergea, (s[) munceasc[ =. a. Fac excepie: buciard[, ciacon[, ciadian, giardiaz[; dup[ ch, gh: blocheaz[, cheam[, cheag, cheal[, desperecheaz[, ghear[, gheat[, ghea[, jgheab, lichea, (s[) ocheasc[, vegheaz[ =. a., dar: chiar, chiabur, ghiaur, unchia=, maghiar; dup[ consoanele labiodentale d, l, n, r, s, t, , z: deas[, leac, neam, reav[n, sear[, teaf[r, eap[, zeam[, neao=, prea, seam[, teatru, al[turea, nimenea, marea, vinerea =. a. Dar se scrie ia (adesea ]n hiat) ]n cuvinte ca: adiacent, coniac, diabet, diavol (=i ]n derivatele lor), ace=tia, at]ia, lian[, dania, bucuria, tiar[, raia, ziar =. a.; la sf]r=itul formelor articulate ale substantivelor numiri de zile ale s[pt[m]nii: lunea, marea, miercurea, vinerea, dar: joia; dup[ vocal[ (]n special e) ]n neologisme de tipul: aleea, aloea, caldeean (de la Caldeea), coreean, guineean (de la Guineea), epopeea, ideea, moscheea, agreeaz[, creeaz[ =. a. IA (nu EA) la ]nceput de cuv]nt sau la ]nceput de silab[ postvocalic[: ia (de la a lua), iarn[, iad[, iap[, iasc[, (s[) ias[, iarb[, iasomie, iatac, iazm[, b[iat, (s[) d[ltuiasc[, (a) ]mb[ia, iaca, iacobin, iactant, iad, iade=, iahnie, iaht, iarn[, iamb, ianuarie, iar, iar[=i, iard, iarmaroc, (a) iaroviza, iasc[, iatagan, sc]nteiaz[, (s[) vremuiasc[ =. a.; dup[ consoanele bilabiale b, p, m =i labiodentale v, f: piatr[, amiaz[, fiare, dezmiard[, (s[) fiarb[, obial[, piapt[n[, (s[) piar[, pia[, via[ =. a. IE (nu E) la ]nceput de cuv]nt =i la ]nceput de silab[ postvocalic[ ]n elemente lexicale vechi: aievea, baie, baier[, b[iei, boier, condeier, cuier, giuvaier, foaie, femeie, fluier, gutuie, ieder[, ied, ieftin, iei (de la a lua), ienicer, iepure, ieri, (a) ierna, (a) ierta, ie=ean, (a) ie=i, ierunc[, iesle, ]ndoaie, oierit, l[m]ie, oaie, t[m]iez, ]mb[iez, ]ngreuiez, =uier, (el) moaie, suie =. a.; dup[ vocal[ ]n unele forme ale verbelor neologice cu infinitivul ]n -ia sau -i: ambreiez, bruiez, constituie, debreiez, deraiez, destituie, remaniez, restituie, substituie =. a.; ]n ]mprumuturi noi care au p[strat ie din limba de origine: caiet, castaniet[, iezuit, paiet[, proiect, proiecie, proiector, statuie, traiectorie, =ifonier, viniet[ =. a.; dup[ consoane, ]n special dup[ c(h), g(h), t, d ]n cuvinte ca: a=chie, dajdie, rochie, p]rghie, p]rtie, pr[pastie, r[sp]ntie, stinghie, unghie, urticarie =. a., dar: buche, bute, cobe, elice, falce, helge, lance, veghe =. a. S]nt admise ambele variante: muchie =i muche. ]n denumirile lunilor anului: ianuarie, februarie, martie, aprilie, iunie, iulie, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie; ^ 24. 25FONETICA dup[ labialele b, p, m, t, v ]n cuvinte ca biet, dezmierd, fier, (a) fierbe, ]mpiedica, piersic([), pietre, piee, pierde, piezi=, pieptene, piedic[, obiect, piept, piele, miere, mierl[, miercuri, (a) mieuna, viespe, (a) vieui, viezure =. a. Not[. Cuvinteleprovenitedelaaceea=ir[d[cin[latin[]nperioadediferitededezvoltaresecomport[ ]n mod diferit: cele mo=tenite (=i toate derivatele lor) se scriu cu ie, iar cele ]mprumutate cu e: fier, fierar, fier[rie, ]nfiera (cale) ferat[, feros, feruginos, ferur[, fero-aliaj, feromagnetism; miercuri Mercur, mercurial; miere, mieros melifer, melivor; piept, pieptar, piepti=, pieptos, pieptu pectoral; pietre, pietros, (a) ]mpietri (a) petrifica, petrograf; vierme, vierm[nos vermial, vermicular, vermiform; viers melodie, (a) viersui a c]nta vers, verset, (a) versifica. IO (nu EO) la ]nceput de cuv]nt =i la ]nceput de silab[ postvocalic[: b[l[ior, fuior, maior, ploios, iob[gie, iod, iol[, iorgovan, iot, iot[, taior, voios =. a; dup[ , g, ch, gh: ciob, cioban, ciocan, ciocoi, ciond[ni, ciorap, c[rucior, ghiol, gionat, chior, chio=c, ghiozdan, neghiob =. a. Not[. Diftongul eo apare, de regul[, dup[ consoana l- : (a) leorp[i, leorb[ial[, (a) bleojdi, (a) bleotoc[ri, (a) pleosc[i, (a) pleo=ti =. a. }I (nu }) ]n cuvintele: c]ine, m]ine, m]ini (sg. m]n[), p]ine, precum =i ]n derivatele =i logoformele lor. }I (nu {I) la verbele formate de la interjecii ce conin vocala ]: (a) b]lb]i, (a) c]r]i, (a) f]lf]i, (a) m]r]i, (a) p]r]i, (a) sc]r]i, (a) s]c]i, (a) v]j]i, (a) zb]rn]i =. a. {I (nu }I) la verbele formate de la interjecii ce conin alte vocale dec]t ]: chir[i, fle=c[i, groh[i, l[l[i, morm[i, ron[i, trop[i, zorn[i =. a. OA (nu UA) ]n poziie iniial[ la cuvinte ca: oabl[, oac, oac[r, oache=, oaie, oal[, oameni, oar[, oare, oarb[, oaspete, oaste, oarecare, oarecine, oaz[ =. a.; la mijloc de cuv]nt, c]nd diftongul alterneaz[ cu vocala o: idioat[ / idiot, mioap[ /miop, perioad[ /periodic, coase /cos, doare /dor, goal[ /gol, joac[ / joc) =. a.; ]ntr-o serie de cuvinte c]nd nu are loc o astfel de alternan[: angoas[, boare, doar, foarte, ]ncoace, poal[ =. a.; mai ales ]n neologisme: (a) coafa, croazier[, culoar, exploata, fermoar, foaier, lavoar, moar, pavoaz, (a) pavoaza, pledoarie, poant[, savoare, toast =. a. UA (nu OA) la sf]r=itul substantivelor feminine articulate (forma hot[r]t[): basmaua, beizadeaua, cacaua, cafeaua, mantaua, caua, neaua, steaua, ziua, roua, piua =. a. ^ 25. 26 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE la unele forme ale verbelor cu tema ]n -u: (a) ]n=eua, (a) oua, (a) ploua =. a.; la derivate formate de la cuvinte cu tema ]n u (semivocal[): b[c[uan ( albastrul (cerului), (om) bolnav > bolnav, (om) lene= > lene=, (om) viclean > viclean. Substantivele de origine adjectival[ pot avea sensul abstract de ]nsu=ire: (z[pad[) alb[ > albul (z[pezii) sau sensul concret de purt[tor al ]nsu=irii (persoan[, obiect): (om) s[rac > s[rac. De regul[, substantivele deadjectivale cu sens concret admit opoziia de num[r (un bolnav > ni=te bolnavi), pot fi ]nsoite de ambele articole substantivale (un s[rac > s[racul), precum =i de articolul adjectival (Cel bogat nu-l crede pe cel s[rac). 80. 82 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE C]t prive=te substantivele deadjectivale abstracte, ele au numai forma de singular =i de cele mai multe ori apar articulate hot[r]t (firescul, pitorescul, sublimul, amarul). Tot de acest model ine =i substantivizarea participiilor =i gerunziilor, ]ntruc]t ele au iniial valoare adjectival[: (osta=ul) r[nit > r[nitul, (omul) p[it > p[itul, (femeia) suferind[ suferinda. 2) Ve r b s u b s t a n t i v. Conform acestui model se substantivizeaz[ supinele cu valoare verbal[ (cosit, roit, treierat) =i temele verbale (cutremur < a cutremura, dezinteres < a dezinteresa, ]nghe < a ]nghea). Ca =i ]n cazul modelului precedent, substantivele postverbale pot avea un sens abstract desemn]nd procesul ]n stare pur[: apusul (soarelui), cititul (c[rilor), potcovitul (calului), ]ndemnul (fratelui), portul (armei) sau un sens concret de rezultat al aciunii: amestec, c]=tig, strop, =uier etc. De menionat c[ substantivizarea temelor verbale este tratat[ uneori ca derivare regresiv[ prin care se ]nelege constituirea unui substantiv ca rezultat al suprim[rii sufixului verbal (a se ast]mp[ra > ast]mp[r, a crede > crez). 3) Numeral substantiv: un doi, un opt. 4) Pronume substanti v. C]teva pronume apar ca substantive fiind ]nsoite de articolul hot[r]t (eul, sinea), altele primesc ]ns[ numai articolul nehot[r]t (un nimic, un cineva, un altul). 5) Adverb substanti v. Folosite ca substantive, adverbele nu posed[ toate categoriile morfologice ale noii clase. De regul[, adverbele substantivizate au numai forma de singular (bine, r[u, m]ine). Unele dintre ele apar at]t cu articol nehot[r]t, c]t =i cu articol hot[r]t (un bine > binele, un greu > greul, un r[u > r[ul), altele ]ns[ s]nt fie numai articulate hot[r]t (susul, josul), fie numai articulate nehot[r]t (un ieri, un m]ine, un azi). 6) Interjecie substanti v: of! > un of > ofuri; ura! > urale. ORTOGRAFIA SUBSTANTIVELOR DERIVATE I. Ortografia derivatelor formate prin prefixare a) Prefixul con- are trei variante fonetice: con-, com-, co-. Con- se scrie ]n urm[toarele cuvinte ]mprumutate sau formate pe teren propriu: concet[ean, confederaie, cons[tean, consens, cons]ngean, con=tiin[. Com- apare ]n compatriot, compunere. Co- se ]nt]lne=te ]n cuvintele: coacuzat, coasociat, coautor, codirector, coechipier, colocatar, comesean, conaional, coparticipare, cop[rta=, coproducie, coproprietar, coraport, coreferat, cotutel[. b) Prefixul des- are urm[toarele variante fonetice: des-, dez-, de-. Des- se scrie ]nainte de consoane surde: descentralizare, desc]ntec, descompunere, desconsideraie, desfr]u, deshidratare. Dez- se scrie ]nainte de vocale =i de consoane sonore =i sonante: dezacord, dezagregare, dezangajare, dezarmare, dezasimilaie, dezavantaj, dezbatere, dezechilibru, dezgust, deziluzie, dezinfecie, dezinfectare, dezinteres, dezminire, dezn[dejde, deznod[m]nt, dezordine, dezvinov[ire. De- se scrie ]n derivatele a c[ror tem[ ]ncepe cu s: des[v]r=ire, desecare, desensibilizare, desublimare, desulfitare, desulfurare, precum =i ]n cuvintele: 81. 83MORFOLOGIA debusolare, decalcifiere, decarburare, decolonizare, decompensare, dedublare, dedurizare, demilitarizare, demodulare, denuclearizare, denutriie, deparazitare, depersonalizare, depigmentare. c) Prefixul r[s- are variantele r[s- =i r[z-. R[s- se scrie ]n cuvintele a c[ror tem[ ]ncepe cu o consoan[ surd[: r[scroial[, r[scruce, r[scump[rare, r[sf[, r[sfoire, r[sfr]ngere, r[sp[r, r[splat[, r[sputere, r[st[lm[cire, r[stimp, r[sturnare. R[z- se scrie ]naintea vocalelor =i a consoanelor sonore =i sonante: r[zbunare, r[zbunic, r[znepot. II. Ortografia derivatelor formate prin sufixare Sufixul -(e/i)an 1. Varianta -an a acestui sufix se scrie: dup[ temele terminate ]n consoanele c (k) =i g: african, american, costarican, dominican, mexican, mozambican, haegan etc. Excepie: c]mpulungean < C]mpulung Moldovenesc; dup[ temele terminate ]n -i: algeri-an, australi-an, belgi-an, brazili-an, columbi-an, etiopi-an, haiti-an, indi-an, indonezi-an, itali-an, orhei-an, puhoi-an, siri-an, vaslui-an etc. Excepii: Basarabia basarab-ean, Macedonia macedon-ean, Transil- vania transilv[n-ean; dup[ unele teme terminate ]n -u: nicaraguan, peruan. Acest sufix se ]nt]lne=te =i dup[ alte consoane dec]t c, g, la unele substantive mai vechi: budapestan, persan, tibetan. La toate aceste clase de cuvinte, cu excepia celor care au tema terminat[ ]n -i, la forma de plural, sufixul r[m]ne neschimbat: africani, americani, dominicani, peruani, mahomedani, dar australieni, belgieni etc. 2. Varianta -ean se scrie ]n cuvintele cu tema terminat[ ]n orice alt[ consoan[, ]n afar[ de c (k) =i g: ardelean, belgr[dean, c[l[r[=ean, european, f[le=tean, ie=ean, kievean, moldovean, sucevean etc. Tot cu -ean se scriu =i derivatele de la numele proprii terminate ]n -ea: Coreea > coreean, Guineea > guineean, Tulcea > tulcean, Vrancea > vr]ncean, Dobrogea > dobrogean. Verificarea scrierii cu -ean se face prin forma de plural. }n cazul acestei variante a sufixului, are loc alternana ea/e (ean/eni): ardeleni, belgr[deni, c[l[r[=eni etc. 3. Varianta -ian se scrie ]n cuvintele: argentinian, atenian, canadian, chi=in[uian, ecuadorian, irakian, iranian, israelian, palestinian, parizian, salvadorian etc. Pentru aceast[ variant[, ]n cazul opoziiei de num[r, este caracteristic[ alternana ia/ie (-ian/-ieni): argentinian argentinieni, atenieni, canadieni etc. Sufixul -([/e/ie)rie 1. Varianta -[rie poate constitui un sufix simplu (copil + [rie) sau poate fi alc[tuit[ din dou[ sufixe (gr[din[ + ar + ie). Ca sufix simplu, ea se scrie dup[ temele terminate ]n consoan[, ]n afar[ de k, g =i c, g: albin[rie, ap[rie, dr[c[rie, juc[rie, lut[rie, ma=in[rie, s[r[rie etc. Ca sufix compus (ar +++++ ie), varianta dat[ se scrie ]n derivatele formate de la cele cu sufixul -ar: berar > ber[rie, dogar > dog[rie, fierar > fier[rie, gr[dinar > gr[din[rie etc. 2. Varianta -erie se scrie dup[ temele terminate ]n consoanele , g, =i c, g sau semivocala -i: cazangerie, tutungerie, oierie, escrocherie, dulgherie. 82. 84 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE 3. Varianta -ierie se scrie ]n cuvintele ]mprumutate sau formate pe teren propriu cu sufixul -ier: casierie, pionierie. Sufixul -(e/i)al[ 1. Varianta -eal[ se scrie dup[ temele terminate ]ntr-o consoan[: c[ptu=eal[, co=coveal[, gre=eal[, ]nv[lm[=eal[, ]mb]cseal[, oboseal[, umezeal[. }n cadrul opoziiei de num[r se produce alternana ea/e (-eal[/-eli): gre=eal[ gre=eli, tocmeal[ tocmeli. 2. Varianta -ial[ se scrie ]n cuvintele formate de la verbele terminate ]n -i dup[ o vocal[: c[p[tuial[, chibzuial[, morm[ial[, r[fuial[, =ov[ial[. Sufixul -ee }n substantivele formate de la adjective, el are terminaia -e =i nu -[: b[tr]nee, bl]ndee, c[runtee, finee, justee, noblee, tandree, tineree, tristee etc. Sufixul -ism Se scrie cu s, nu cu z: aeromodelism, agnosticism, birocratism, capitalism, expresionism, extremism, hegelianism, metamorfism etc. ORTOGRAFIA SUBSTANTIVELOR COMPUSE Se scriu cu cratim[: substantivele compuse alc[tuite din dou[ substantive la cazul nominativ: cal-putere, c]ine-lup, contabil-=ef, l[c[tu=-mecanic, ma=in[-unealt[, pu=c[-mitralier[etc.; substantivele alc[tuite dintr-un substantiv ]n cazul nominativ =i altul ]n genitiv: Calea-Robilor, carul-z]nelor, floarea-soarelui, gura-leului, ochiul-boului etc.; substantivele alc[tuite din dou[ substantive legate prin prepoziie: bou-de-balt[, cal-de-mare, coco=-de-munte, drum-de-fier, vierme-de-m[tase etc.; substantivele alc[tuite dintr-un substantiv =i un adjectiv: argint-viu, gur[-spart[, m]n[-lung[, bun[-credin[, bun[-cuviin[, rea-voin[; substantivele alc[tuite dintr-un numeral =i un substantiv sau dintr-un substantiv =i un numeral: doi-dini, trei-frai, secretar-prim; substantivele compuse care includ ]n structura lor un verb: bate-drumuri, ]ncurc[-lume, sare-garduri, duc[-se-pe-pustii, ]mpu=c[-n-lun[, las[-m[-s[-te-las; substantivele compuse cu prefixul ex- (cu sensul de fost): ex-director, ex-ministru. Se scriu ]mpreun[: substantivele alc[tuite din elemente de compunere care nu exist[ independent ]n limba rom`n[: aero-, auto-, bio-, foto-, hidro-, micro-, moto-, neo-, poli-, port-, pseudo-, tele-, termo-, vice-, -fon, -graf, -log etc.: aeromodel, automi=care, biodinamic[, fotomontaj, microfon etc.; unele substantive compuse formate dintr-un adjectiv =i un substantiv al c[ror ultim component este declinabil: bun[stare, bun[voin[, botgros, dreptunghi, duraluminiu etc.; substantivele proprii compuse: Barb[neagr[, Botgros, Boub[tr]n, Captare, Cat[r[u, Cincilei, Paierele, |ar[lung[, +aptesate etc.; substantivele alc[tuite prin contopirea prepoziiei de cu un substantiv sau cu un participiu substantivizat: de]mp[rit, de]nmulit, demers, dem]ncare, dem]ncat, deochi, desc[zut. 83. Adjectivul este o parte de vorbire autosemantic[, flexibil[, care exprim[ ]nsu=iri ale obiectelor. Sub aspect morfologic, adjectivul se caracterizeaz[ prin urm[toarele categorii: g r a d d e c o m p a r ai e, g e n, n u m [ r =i c a z. Adjectivul ]nsoe=te de cele mai multe ori un substantiv. Funcia sa sintactic[ primar[ este cea de atribut, mai poate ]ns[ ]ndeplini =i funciile sintactice de nume predicativ, element predicativ suplimentar, complement indirect =i circumstanial. CLASIFICAREA LEXICO-SEMANTIC{ A ADJECTIVELOR Sub aspect lexico-semantic, se disting urm[toarele subclase de adjective: adjective calitative (calificative, descriptive); adjective relative; adjective pronominale. ADJECTIVE CALITATIVE Adjectivele calitative desemneaz[ ]nsu=iri intrinsece ale obiectelor. Ele au forme speciale pentru exprimarea gradelor de comparaie. Majoritatea acestor adjective pot forma, prin derivare, unit[i noi diminutivale cu nuan[ aprecia- tiv-afectiv[ (buni=or, m[ri=or, micu). Ele pot servi de asemenea =i drept baz[ derivativ[ pentru substantive, verbe =i adverbe (greu > greutate, iste > isteime, galben > a se ]ng[lbeni, moral> moralice=te etc.). Adjectivele calitative pot fi apreciativ-senzoriale =i apreciativ-raionale. Primele denumesc ]nsu=iri care s]nt percepute cu ajutorul organelor de sim. }n funcie de tipul organului de sim, se disting: ]nsu=iri percepute cu ajutorul v[zului (alb, verde, lung, scurt, mic, gras, str]mb, rotund); ]nsu=iri percepute cu ajutorul auzului (puternic, clar); ]nsu=iri percepute cu ajutorul mirosului (iute, greu); ]nsu=iri percepute cu ajutorul gustului (acru, dulce, s[rat); ]nsu=iri percepute cu ajutorul pip[itului (cald, umed, aspru); ]nsu=iri percepute printr-un efort muscular (greu, u=or, elastic). Adjectivele apreciativ-raionale exprim[ ]nsu=iri care nu s]nt percepute nemijlocit cu ajutorul organelor de sim, ci s]nt deduse ]n urma aprecierii calit[ii obiectului de c[tre vorbitor. Printre acestea se includ: ]nsu=iri de caracter (bl]nd, r[u); ]nsu=iri legate de starea fizic[ (s[n[tos, mut, orb); Adjectivul 85 84. 86 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE ]nsu=iri legate de durata existenei (t]n[r, vechi, proasp[t); ]nsu=iri legate de intelect (de=tept, ager, tont); ]nsu=iri legate de starea emoional[ (vesel, trist); ]nsu=iri legate de aprecierea estetic[ (frumos, ur]t, elegant); ]nsu=iri legate de aprecierea pragmatic[ (necesar, folositor, nociv). ADJECTIVE RELATIVE Adjectivele din aceast[ subclas[ prezint[ ca ]nsu=iri relaiile obiectului cu alte obiecte, aciuni, circumstane. }n majoritatea lor adjectivele relative s]nt derivate de la teme substantivale, verbale sau adverbiale. Acestea pot exprima: obiectul la care se raporteaz[ lucrul calificat: lumesc, diplomatic; materialul din care este f[cut obiectul calificat: cartilaginos, pietros, lemnos; elementele din care const[ obiectul calificat: =col[resc, m[rin[resc; persoana c[reia ]i aparine obiectul calificat: (castel) ]mp[r[tesc, (cas[) [r[neasc[; subiectul unor aciuni: (aciune) banditeasc[, (]ntrecere) sportiv[; obiectul unor aciuni: (alegeri) prezideniale; locul de care e legat obiectul calificat: muntos, p[m]ntesc, ceresc, occidental, insular; timpul de care e legat obiectul calificat: prim[v[ratic, nocturn, renascentist; aciunea pe care a ]nf[ptuit-o obiectul calificat: adormit, plecat, citit, b[ut, arz]nd. }n afar[ de participiile =i gerunziile adjectivizate, din aceast[ categorie fac parte adjectivele derivate de la verbe: trec[tor, r[t[citor, alerg[tor, ]nfloritor, sup[r[cios, z]mb[re; aciunea suportat[ de obiectul calificat: ab[tut, l[udat, prins, arestat. Adjectivele relative nu se caracterizeaz[ prin categoria gradelor de comparaie. Aceasta se explic[ prin faptul c[ relaiile prezentate de ele ca ]nsu=iri nu presupun o variaie a gradualit[ii lor. ADJECTIVE PRONOMINALE Adjectivele date s]nt la origine pronume. Folosite cu valoare adjectival[, acestea nu substituie un nume, ci ]l determin[ ]ndeplinind funcia de atribut. Exist[ urm[toarele tipuri de adjective pronominale: posesive: meu, t[u, s[u, nostru, vostru; mea, ta, sa, noastr[, voastr[; demonstrative: de apropiere: acest(a), aceast[(a), ace=ti(a), aceste(a); de dep[rtare: acel(a), acea (aceea), acei(a), acele(a); de identitate: acela=i, aceea=i, aceia=i, acelea=i; de difereniere: cel[lalt, cealalt[, ceilali, celelalte; de ]nt[rire: ]nsumi, ]nsui, ]nsu=i etc. Unit[ile din aceast[ subclas[ se folosesc ]n limba contemporan[ mai ales ca adjective =i doar foarte rar, ca pronume. interogativ-relative: care, ce, c]t. Acestea intr[ ]n componena propoziiilor interogative, ]ndeplinind funcia sintactic[ de atribut, sau servesc ca elemente de relaie ]n cadrul propoziiilor subordonate. nehot[r]te: ceva, c]teva, fiecare, oricare, ori=icare, ori=ice, oric]t, alt, vreun, vreo, fiece, niscai, niscaiva; negative: nici un, nici o. 85. 87MORFOLOGIA CLASELE FLEXIONARE ALE ADJECTIVULUI La clasificarea morfologic[ a adjectivelor se ia ]n considerare capacitatea lor de a-=i schimba forma ]n funcie de genul, num[rul =i cazul cuv]ntului determinat. Din punctul acesta de vedere, adjectivele se ]mpart ]n variabile =i invariabile. Adjectivele variabile au forme speciale pentru marcarea opoziiilor de gen, num[r =i caz, iar adjectivele invariabile s]nt cele care nu sufer[ nici un fel de schimb[ri la modificarea caracteristicilor gramaticale ale determinatului. Adjectivele variabile s]nt repartizate ]n mai multe c l a s e f l e x i o n a r e ]n funcie de num[rul de forme pe care le pot avea la fiecare categorie gramatical[ ]n parte sau la c]teva categorii luate ]n bloc. Dup[ num[rul de forme de care dispun (la cazul nominativ singular) pentru a se acorda cu determinatul ]n gen, ele se grupeaz[ ]n adjective cu dou[ terminaii (bun bun[, alb alb[, ]nalt ]nalt[) =i adjective cu o singur[ terminaie pentru toate genurile (cuminte, dulce, fierbinte, limpede, mare, moale, rece, subire, tare, tulbure, verde). Acestea din urm[ s]nt terminate ]n -e. Dac[ se ine cont de num[rul total de forme admise de adjectivele variabile pentru a se acorda cu substantivul determinat ]n gen =i num[r, ele pot fi ]mp[rite ]n c]teva clase flexionare: adjective cu patru forme dou[ la nominativ singular =i dou[ la plural (bun bun[ / buni bune, alb alb[ / albi albe, frumos frumoas[ / frumo=i frumoase, greu grea / grei grele, acru acr[ / acri acre); adjective cu trei forme, care s]nt de dou[ feluri: cu dou[ forme la nominativ singular =i una comun[ la plural (drag drag[ / dragi, ad]nc ad]nc[ / ad]nci, firesc fireasc[ / fire=ti, cenu=iu, cenu=ie / cenu=ii) =i cu dou[ forme la masculin =i una comun[ la feminin (ascult[tor / ascult[tori m. =i ascult[toare f. pentru ambele numere, instantaneu / instantanei m. =i instantanee f. pentru ambele numere); adjective cu dou[ forme, omonime dou[ c]te dou[ fie dup[ gen, fie dup[ num[r (mare pentru masculin =i pentru feminin la N. sg., mari la pl. pentru masculin =i pentru feminin; vioi pentru masculin singular =i plural, vioaie pentru feminin singular =i plural; vechi pentru masculin singular =i plural =i pentru feminin plural =i G.-D. sg., veche pentru feminin N.-A. singular; tenace pentru masculin singular =i pentru feminin singular =i plural, tenaci pentru masculin plural). Adjectivele invariabile au o form[ unic[, indiferent de indicii gramaticali ai substantivului determinat. Caracterul invariabil al acestor adjective este determinat de mai muli factori =i ]n primul r]nd de originea lor. Unele dintre ele provin de la unit[i lexicale neflexibile, cum ar fi adverbul =i interjecia (aievea, anume, asemenea, a=a, bine, dimpotriv[, dimprejur, gata, odat[ de la adverbe, halal de la interjecie). Celelalte adjective invariabile s]nt ]mprumuturi din alte limbi care nu s-au adaptat sistemului morfologic al limbii rom`ne (ac[t[rii, antitanc, bej, bis, bleu, bleumarin, bordo, co=cogea, co=cogeamite, clo=, crem, ditai, ditamai, forte, gri, kaki, leoarc[, maro, mov, otova, roz, sadea, vernil, factice etc.). S]nt invariabile =i unele adjective compuse: cumsecade, get-beget, purs]nge. 86. 88 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE CATEGORIILE GRAMATICALE ALE ADJECTIVULUI GRADELE DE COMPARA|IE }n limba rom`n[ adjectivul are o form[-tip care exprim[ ]nsu=irea, o serie de forme analitice care exprim[ variaia gradual[ a ]nsu=irii la diferite obiecte sau la unul =i acela=i obiect ]n situaii diferite. Organizarea paradigmatic[ a acestei categorii se prezint[ ]n felul urm[tor: FORMA-TIP A ADJECTIVULUI Forma-tip a adjectivului desemneaz[ o ]nsu=ire a unui obiect sau a unei fiine f[c]nd abstracie de variabilitatea ei. Aceasta este forma adjectivului ]nregistrat[ ]n dicionare (alb, bl]nd, important, neted, putred, s[lbatic). Forma-tip serve=te drept baz[ pentru constituirea gradelor de comparaie. Considerat[ de majoritatea lingvi=tilor ca fiind gradul pozitiv al adjectivului, ea nu poate fi inclus[ ]n cadrul acestei categorii, ]ntruc]t nu exprim[ intensitatea ]nsu=irii. GRADUL COMPARATIV Gradul comparativ exprim[ intensitatea ]nsu=irii unui obiect ]n raport cu alte obiecte sau cu el ]nsu=i ]n diferite ]mprejur[ri. Comparativul are trei aspecte: de superioritate, de egalitate =i de inferioritate. 1. Comparativul de superioritate exprim[ un grad mai mare al ]nsu=irii unui obiect. El are urm[toarea structur[: adverbul mai + adjectiv. Comparativul de superioritate poate fi utilizat ]n urm[toarele construcii: de superioritate de inferioritate Forma-tip a adjectivului (numit[ =i grad pozitiv) Gradele de comparaie 1) gradul comparativ de superioritate de egalitate de inferioritate 2) gradul superlativ relativ absolut de superioritate de inferioritate dec]t El este + comparativul de superioritate + ca + ea de cum + este + ea Exemplu: Ion este mai ]nalt dec]t Andrei. 87. 89MORFOLOGIA }n cadrul acestor construcii, cel de al doilea termen este introdus prin dec]t =i ca, dac[ acesta este exprimat printr-o parte de propoziie, =i prin dec]t sau de cum dac[ este o propoziie. Exempl u: Ion este mai bun dec]t (era) alt[dat[. Exempl u: Ion este tot a=a de ]nalt ca =i Andrei. Not[. Conectivele ca (=i), c]t (=i) s]nt ]ntrebuinate c]nd al doilea element este o parte de propoziie, iar cum =i precum, atunci c]nd acesta este o propoziie (El este la fel de puternic cum a fost =i tat[l s[u). mai mult El este + mai cur]nd + adjectivul I + dec]t + adjectivul al II-lea mai degrab[ la fel de + adjectiv; tot a=a de adjectiv; tot at]t de + adjectiv. ca (=i) El este comparativul de egalitate c]t(=i) ea (pre)cum este ea circumstanial de loc El este + + + (era) + sau de timp comparativul de superioritate dec]t ca de cum Exempl u: Ion este mai mult mort dec]t viu. }n acest caz, este vorba de dou[ ]nsu=iri opuse ale aceluia=i obiect. Not[. Construcia alc[tuit[ dintr-un adjectiv la gradul comparativ de superioritate poate fi ]ntrebuinat[ =i f[r[ cel de al doilea termen c]nd obiectul denumit de acesta este cunoscut sau sub]neles. De exemplu: Maria este mai harnic[ (dec]t sora ei). Not[. Comparativul de superioritate poate fi ]nsoit =i de adverbele mult sau =i pentru a intensifica inegalitatea ]nsu=irii: Ion este mult mai ]nalt dec]t Andrei. }n limb[ exist[ construcii echivalente semantic cu cele formate de un adjectiv la gradul comparativ de superioritate. Ele s]nt alc[tuite dintr-un adjectiv la forma-tip urmat de locuiunile prepoziionale fa[ de, pe l]ng[, ]n comparaie cu, ]n raport cu, prin care se introduce al doilea termen al comparaiei: Ion este ]nalt ]n comparaie cu Andrei. 2. Comparativul de egalitate exprim[ o ]nsu=ire ce caracterizeaz[ ]n aceea=i m[sur[ obiectele comparate. Acest grad are structura: Comparativul de egalitate poate fi ]ntrebuinat ]n urm[toarele construcii: ca (=i) circumstanial El este + comparativul de egalitate + c]t + (era) de loc sau (pre)cum de timp 88. 90 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE Exempl u: Ion este tot a=a de puternic cum era alt[dat[. dec]t El este comparativul de inferioritate ca ea de cum este ea El este pe c]t de adjectivul I pe at]t de adjectivul al II-lea Exempl u: Ion este mai puin puternic dec]t era alt[dat[. circumstanial El este comparativul de inferioritate de loc sau de timp GRADUL SUPERLATIV Superlativul exprim[ gradul cel mai ]nalt sau cel mai sc[zut al ]nsu=irii unui obiect. Gradul superlativ are dou[ aspecte: superlativul relativ =i superlativul absolut. I. Superlativul relativ exprim[ cel mai ]nalt sau cel mai sc[zut grad al ]nsu=irii unui obiect stabilit pe baza unei comparaii directe dintre obiectele care se compar[. Acest aspect al superlativului are dou[ forme: 1) superlativul relativ de superioritate =i 2) superlativul relativ de inferioritate. 1) Superlativul relativ de superioritate arat[ c[ un obiect dintr-o clas[ ]ntreag[ de obiecte posed[ o ]nsu=ire ]n cel mai ]nalt grad. El se formeaz[ de la gradul comparativ de superioritate al adjectivului la care se adaug[ for- manii cel, cea, cei, cele. Schematic structura lui ar putea fi reprezentat[ ]n felul urm[tor: dec]t ca (era) de cum Exempl u: Ion este pe c]t de ]nalt pe at]t de puternic. 3. Comparativul de inferioritate exprim[ un grad mai sc[zut al unei ]nsu=iri la obiectele comparate. Structura acestui grad se prezint[ schematic astfel: mai puin adjectiv. Comparativul de inferioritate poate fi utilizat ]n urm[toarele construcii: Exempl u: Ion este mai puin ]nalt dec]t Andrei. cel cea cei cele + forma comparativului de superioritate 89. 91MORFOLOGIA Superlativul relativ de superioritate se folose=te ]n construcii care au ]n poziia celui de al doilea termen o ]mbinare alc[tuit[ din: prepoziiile dintre, printre + un substantiv sau un pronume la plural; prepoziiile din =i ]n + un substantiv la singular ce denume=te ansamblul din care face parte obiectul comparat; prepoziia de + un adverb. dintre elevi, dintre ei El este cel mai ]nalt din clas[ de acolo N o t [. }n foarte multe cazuri, cel de-al doilea termen poate r[m]ne neexprimat, sub]neleg]ndu-se din context: Au fost trimi=i cei mai buni osta=i (din unitate). Ea este cea mai t]n[r[ (dintre noi). 2) Superlativul relativ de inferioritate exprim[ cel mai sc[zut grad al ]nsu=irii unui obiect ]n raport cu un ansamblu de obiecte de acela=i fel. Este format de la gradul comparativ de inferioritate precedat de formanii cel, cea, cei, cele. El are urm[toarea structur[: Exempl u: Elevul acesta este cel mai puin atent din clas[. Ambele forme ale superlativului relativ s]nt posibile numai atunci c]nd se compar[ un obiect cu un grup alc[tuit din cel puin trei obiecte. II. Superlativul absolut exprim[ gradul cel mai ]nalt sau cel mai sc[zut al ]nsu=irii unui obiect f[r[ a se face o comparaie direct[ cu alte obiecte. Punctul de referin[ ]n raport cu care se stabile=te gradul ]nsu=irii ]n acest caz ]l constituie norma, etalonul acestei ]nsu=iri. Superlativul absolut are dou[ forme: superlativul absolut de superioritate =i superlativul absolut de infe- rioritate. 1. Superlativul absolut de superioritate exprim[ cel mai ]nalt grad al ]nsu=irii unui obiect ]n raport cu norma ei. El se formeaz[ cu ajutorul adverbului foarte: foarte bun, foarte frumoas[, foarte harnic. }n limba rom`n[ exist[ =i alte mijloace de exprimare a superlativului absolut de superioritate. Acestea ]ns[ nu s]nt gramaticalizate, av]nd un caracter mai mult expresiv. Printre ele se includ: grupul alc[tuit dintr-un adverb de intensitate cu prepoziia de: amarnic de, colosal de, considerabil de, deosebit de, destul de, exagerat de, excepional de, excesiv de, extraordinar de, extrem de, fantastic de, formidabil de, groaznic de, grozav de, ]ngrozitor de, minunat de, ne]nchipuit de, nemaipomenit de, nemaiv[zut de, neobi=nuit de, nespus de, neverosimil de, simitor de, stra=nic de, surprinz[tor de, teribil de, uimitor de, uluitor de. cel cea cei cele gradul comparativ de inferioritate 90. 92 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE grupul alc[tuit dintr-o locuiune adverbial[ cu prepoziia de: peste m[sur[ de, peste orice limit[ de, peste poate de, din cale afar[ de, nevoie mare de, de mai mare dragul de. C]nd grupul respectiv este postpus adjectivului, prepoziia de nu se folose=te: o problem[ peste m[sur[ de dificil[ o problem[ dificil[ peste m[sur[; construciile exclamative a=a de, at]t de, c]t de, ce; accentuarea specific[, lungirea vocalelor (bu-u-un!); repetarea adjectivului (mic-mic, mare-mare); ]mbinarea adjectivului cu un substantiv cu valoare adverbial[ (scump foc, ]ngheat bocn[); acela=i substantiv reluat la genitiv (frumoasa frumoaselor, voinicul voinicilor, minunea minunilor); prefixele arhi-, extra-, hiper-, str[-, super-, supra-, prea-, ultra- (str[vechi, arhiplin, extrafin); sufixul -isim (rarisim). 2. Superlativul absolut de inferioritate exprim[ cel mai sc[zut grad al ]nsu=irii unui obiect ]n raport cu norma ei. El are urm[toarea structur[: foarte puin + adjectiv. De ex.: foarte puin bun, foarte puin vesel. Semnificaia acestui grad de comparaie poate fi redat[ =i cu ajutorul locuiunilor adverbiale: extrem de puin, grozav de puin, uluitor de puin, de abia, mult prea puin, insuficient de, nesatisf[c[tor de, ad[ugate adjectivului. ADJECTIVE COMPARABILE +I ADJECTIVE NECOMPARABILE }n funcie de capacitatea lor de a avea sau nu grade de comparaie, adjectivele se ]mpart ]n dou[ clase: adjective comparabile =i adjective necomparabile. }n prima clas[ se includ majoritatea adjectivelor calitative. }nsu=irile denumite de acestea pot avea diferite grade de intensitate: scump, mai scump, la fel de scump, mai puin scump, cel mai scump, cel mai puin scump, foarte scump, foarte puin scump. Clasa a doua cuprinde adjectivele care semnific[ ]nsu=iri invariabile, altfel spus, ]nsu=iri cu variabilitatea zero. Acestea s]nt adjectivele relative, care denumesc ]nsu=iri ce nu se pot manifesta ]ntr-o m[sur[ mai mare sau mai mic[. Astfel, un fenomen este sau nu social, ]ns[ el nu poate fi mai social, cel mai social =. a. m. d. Dintre aceste adjective pot fi menionate urm[toarele: agricol, american, central, civil, colectiv, francez, industrial, istoric, manual, material, mecanic, militar, mijlociu, mondial, nuclear, oficial, politic, popular, prezent, public, regional, rom`n, secundar, =colar, =tiinific etc. Tot din aceast[ clas[ fac parte =i adjectivele pronominale. }n sf]r=it, s]nt invariabile =i unele adjective calitative ce denumesc ]nsu=iri absolute: bej, brut, chior, crem, dement, dreptunghiular, etern, fix, fr]nt, infinit, infirm, mort, murg, nud, orb, roib, viu, oval, p[trat, prismatic, triunghiular, ve=nic, =chiop, rotund, sferic. O situaie aparte ocup[ adjectivele care, prin ]nsu=i coninutul lor lexical, denot[ un anumit grad de comparaie: superior, inferior, extrem, suprem, maxim, minim, optim, proxim, colosal, co=cogea, enorm, imens, excelent, gigantic, infim, microscopic, minuscul, major, minor, principal, uria=, arhiplin, arhicunoscut, extraordinar, extrafin, hipersensibil, hipercorect, r[scopt, prea]nelept, preaputernic, str[vechi, supraaglomerat, ultrasensibil etc. 91. 93MORFOLOGIA REGULI PRIVIND UTILIZAREA GRADELOR DE COMPARA|IE La formarea gradelor de comparaie e necesar s[ se in[ cont de urm[toarele reguli: nu se admite formarea gradelor de comparaie de la adjectivele necomparabile; s]nt inadmisibile construciile pleonastice tip: cel mai optim, cel mai vast etc.; este gre=it[ utilizarea conjunciei =i la comparativul de superioritate sau de inferioritate: e mai atent ca =i tine ]n loc de e mai atent ca tine; nu este permis[ substituirea lui de prin dec]t ]n structura comparativului cu sens cantitativ: mai ]nalt dec]t trei metri ]n loc de mai ]nalt de trei metri; nu este admis[ folosirea comparativului de superioritate sau de inferioritate ]n locul superlativului relativ: El este cel mai iste dintre toi, =i nu El este mai iste dintre toi; c]nd se leag[ prin coordonare un adjectiv la forma-tip =i altul la un grad de comparaie, cel de al doilea este postpus: Ea este grijulie =i foarte atent[; la repetarea c]torva comparative este necesar ca adverbul mai =i, respectiv, mai puin s[ fie reluat ]naintea fiec[rui adjectiv: El devine mai b[nuitor =i mai ne]ncrez[tor; la coordonarea mai multor superlative relative articolul cel, cea, cei, cele poate fi ]ntrebuinat o singur[ dat[: El este cel mai capabil =i mai preg[tit student; la coordonarea mai multor superlative absolute adverbul foarte trebuie reluat ]naintea fiec[rui adjectiv (foarte dibaci =i foarte ager). GENUL +I NUM{RUL Majoritatea adjectivelor au un sistem de forme prin intermediul c[rora se exprim[ opoziiile masculin/feminin =i singular/plural. Prezentarea ]n bloc a acestor dou[ categorii gramaticale se explic[ prin faptul c[ una =i aceea=i flexiune a adjectivului marcheaz[ ]n mod sincretic at]t genul, c]t =i num[rul lui. Organizarea paradigmatic[ a num[rului la adjective este la fel ca =i a categoriei corespunz[toare a substantivului. La ambele p[ri de vorbire, aceast[ categorie se realizeaz[ prin opoziia a doi termeni: singularul =i pluralul. Structura paradigmatic[ a genului la cele dou[ p[ri de vorbire este ]ns[ diferit[. }n cadrul adjectivului categoria genului are numai dou[ forme: masculin =i feminin. Pentru genul neutru adjectivele nu au forme specifice: c]nd determin[ un substantiv neutru, ele au la singular forma de masculin, iar la plural forma de feminin. Opoziiile de gen =i de num[r la adjectiv s]nt marcate prin modificarea desinenei, ]nsoit[ uneori de alternane fonetice. 92. 94 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE }n cele ce urmeaz[, s]nt prezentate schimb[rile desinenelor adjectivale dup[ gen =i num[r ]n fiecare dintre clasele flexionare stabilite mai sus, urm]nd ca alternanele fonetice s[ fie date aparte. FORMELE DE GEN +I DE NUM{R ALE ADJECTIVELOR 1. Adjectivele cu patru forme flexionare marcheaz[ opoziiile de gen =i de num[r la N.-A. prin intermediul urm[toarelor perechi de desinene: Not[. Fac excepie de la regula general[ adjectivele greu =i r[u: greu grea r[u rea grei grele r[i rele 2. Adjectivele cu trei forme flexionare marcheaz[ opoziia de gen =i de num[r la N.-A. cu ajutorul urm[toarelor perechi de desinene: la adjectivele cu o singur[ form[ de plural pentru ambele genuri: Num[rul m. f. Exemple sg. - -[ mic mic[ vitejesc vitejeasc[ pl. -i -i mici viteje=ti sg. -u -e azuriu azurie brum[riu brum[rie pl. -i -i azurii brum[rii Not[. Nu se ]ncadreaz[ ]n acest sistem adjectivele nou =i ro=u: nou nou[ noi, ro=u ro=ie ro=ii. la adjectivele cu o singur[ form[ de feminin pentru ambele numere: Not[. O paradigm[ aparte are adjectivul june jun[, juni june. 3. Adjectivele cu dou[ forme flexionare marcheaz[ opoziia de gen =i de num[r la N.-A. cu ajutorul urm[toarelor perechi de desinene: Genul Num[rul m. f. Exemple sg. - -[ exigent exigent[, modest modest[ pl. -i -e exigeni exigente, mode=ti modeste sg. -u -[ aspru aspr[, tandru tandr[ pl. -i -e aspri aspre, tandri tandre Genul Num[rul m. f. Exemple sg. - -e ascult[tor ascult[toare, fermec[tor fermec[toare pl. -i -e ascult[tori ascult[toare, fermec[tori fermec[toare sg. -u -e instantaneu instantanee, marmoreu marmoree pl. -i -e instantanei instantanee, marmorei marmoree Genul 93. 95MORFOLOGIA la adjectivele cu o singur[ form[ pentru ambele genuri la singular =i cu o singur[ form[ pentru ambele genuri la plural: la adjectivele cu o form[ pentru ambele numere la masculin =i cu o form[ pentru ambele numere la feminin: la adjectivele cu o form[ pentru ambele numere la masculin =i feminin plural =i alta pentru feminin singular. Not[. Din aceast[ subclas[ face parte =i adjectivul vechi (cu derivatele lui): vechi veche, vechi la adjectivele cu o form[ pentru ambele genuri la singular =i feminin plural =i alta pentru masculin plural: Adjectivele diminutivale terminate ]n -el marcheaz[ opoziia de gen =i de num[r la N.-A. prin modificarea nu numai a desinenei, ci =i a sufixului. La feminin ele au dou[ forme: una mai frecvent[ ]n -ic[ =i cealalt[ (marcat[ stilistic) ]n -ea. Pluralul feminin al acestor adjective se formeaz[ cu ajutorul sufixului -ele. De exemplu: Num[rul m. f. Exemple sg. -e -e dulce, rece, cuminte pl. -i -i dulci, reci, cumini Genul Num[rul m. f. Exemple sg. - -e greoi greoaie, vioi voaie pl. - -e greoi greoaie, vioi vioaie Genul Num[rul m. f. Exemple sg. -i -e dibaci dibace, st]ngaci st]ngace pl. -i -e dibaci dibace, st]ngaci st]ngace Genul Num[rul m. f. Exemple sg. - -e am[rui am[ruie, verzui verzuie pl. - - am[rui verzui Genul Num[rul m. f. Exemple sg. -e -e feroce, precoce pl. -i -e feroci feroce, precoci precoce Genul 94. 96 GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE ALTERNAN|ELE FONETICE La adjective, la fel ca la substantive, modificarea desinenei externe este ]nsoit[ uneori =i de varierea temei, adic[ de alternane fonetice. La modificarea lor dup[ gen =i num[r au loc urm[toarele alternane: vocalice: [/e: geam[n/gemeni a/e: canadian/canadieni ]/i: t]n[r/tineri e/ea: =iret/=ireat[ o/oa: prietenos/prietenoas[ ADJECTIVE DEFECTIVE DE UNELE FORME DE GEN +I DE NUM{R Exist[ un num[r nu prea mare de adjective variabile care determin[, de regul[, substantive numai de un anumit gen sau num[r =