alexandrugribincea.files.wordpress.com€¦ · Web viewProf.., dr. Caracteristica disciplinii "Economie Mondială" Scopul disciplinii " Economie Mondială" constă. în: Formarea

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN R.MOLDOVA (ULIM)

DEPARTAMENTUL ŞTIINŢE ECONOMICE

CATEDRA “Economie şi REI”

PROGRAMA

La disciplina "ECONOMIE MONDIALĂ"

pentru anul de studiu 2008/2009

Total ore: 45

Curs: 30

Practice şi seminare 15

Credite 3

Chişinău - 2008

Programa analitică la "ECONOMIA MONDIALĂ” destinată studenţilor anului III "Departamentul Ştiinţe Economice", ULIM, profil economic.

Programa este elaborată de către dr.h. prof. Gribincea Alexandru, examinată şi aprobată la şedinţa catedrei din 27 august 2008, proces-verbal № 1.

Recenzenţi: dr. hab. Prof. Pâslaru P.G. Dr. conferenţiar Dubovca T.

AprobPrim Vice-rector, dr. prof.

Guţu A.

Аutor Şef. catedrăDr.h. prof dr. hab. prof.А. Gribincea_________ A.Gribincea__________

Aprobată de comisia metodică a Departamentului Ştiinţe Economice, ULIM.Preşedintele Comisiei, dr. conf. T.Dubovca

Decanul facultăţii Ştiinţe Economice Şcerbanschi A. Prof.., dr.

2

Caracteristica disciplinii "Economie Mondială " I. Scopul disciplinii "Economie Mondială" constă în:

Formarea la studenţi a: a cunoştinţelor profunde referitor la structura şi dezvoltarea economiei mondiale, pieţei, produselor, proceselor

tehnologice şi factorilor ce determină progresul economic şi tehnico-ştiinţific; deprinderilor practice şi teoretice pentru lucrul independent în condiţiile actuale de progres ştiinţific, tehnic şi

cultural; dezvoltării la studenţi a gândirii logice, generalizarea şi analiză a faptelor, cunoştinţelor, savoir-faire, Know-

how, concluziilor şi datelor de recomandări practice.

II. Sarcinile ştiinţei studiate: Cunoştinţe Structura pietei economice mondiale: industriale, agricole, a materiilor prime, produse finite, procesele

tehnologice de formare, calitatea produselor; Colectarea datelor primare si secundare a procesului economice mondiale ; Gestionarea proceselor de talie mondială, starategice pentru dezvoltarea economiei naţionale;

III. ABILITATEA Determinarea naturii proceselor economice, geoeconomice, geopolitice etc; efectuarea expertizei proiectelor internaţionale.

Obiectivele investigaţiilor la această disciplină constau în a familiariza studenţii cu cunoştinţele de bază, necesare unui studenţilor şi unui specialist de profil economic, ce-şi desfăşoară activitatea la nivel de firmă, unitate economică, concern, sociatate, ramură, aşa şi în organele de administrare statale.

Programa a fost închegată în conformitate cu planul de studii de pregătire a specialiştilor pentru anul de studii 2003/2004.

Specificul programei se bazează pe conceptul ULIM, ce determină direcţiile de specializare şi de activitate a viitorilor specialişti. Programa presupune pregătirea viitorilor specialişti pentru rezolvarea problemelor teoretice şi practice specifice economiei mondiale contemporane şi celei naţionale (de tranziţie spre economia de piaţă).

Cunoştinţele acumulate la cursul "Economia Mondială" precum şi altor disciplini ca: economia politică, micro-, macroeconomia, economia generală, marketing, management, statistica, enaliza economică, geografia economică etc., sunt menite pentru a da o pregătire profundă, fundamentală specialiştilor economişti de calificare înaltă, capabili de a rezolva probleme importante la nivel micro- macro şi mondoeconomic, ce care se confruntă economie naţională şi altor ţări.

Principiile şi metodele, pe care se bazează realizarea programei constă în următoarele elemente: curs, cа formă principală de expunere a materialului, lecţii practice, seminare etc., ca forme active de lucru cu studenţii pentru însuşirea materialului teoretic şi practic, rezolvarea situaţiilor economice, studii de caz cum la nivel naţional, regional, aşa şi mondial; forma de control: 2-3 lucrări de control, teset.

Ca rezultat al însuşirii programei studenţii trebuie să mânuiască bine metodele de cercetare economică, cum la nivel regional aşa şi mondial, politicilor economice globale, estimarea diferitor acorduri, organizaţii internaţionale, luarea deciziilor argumentate la nivel naţional, regional şi global

Realizarea programei se infăptuieşte prin realizarea cursului de lecţii – 26 ore şi 24 ore practice (seminare).Cunoştinţele finale se determină prin examen sau colocviu, conform programului de studii. Programa de

studii “Economie Mondială” este parte componentă a examenului de stat la absolvirea universităţii.

Оbiective generale

Este aproape imposibil ca în fiecare zi să nu fie înregistrată o nouă realizare în ştiinţă, tehnica, să nu apară un eveniment major în politică sau în viaţa socială şi care să nu atragă atenţia unui număr din ce în ce mai mare de oameni.

Ceea ce este interesant, este că fiecare persoană caută să facă o legătură între evenimentele de ordin cotiadian cu informaţiile venite din întreaga lume, din domenii diverse şi mai ales să întrevadă ce schimbări vor avea loc şi cum se va modifica felul său de a trăi şi muncii, de a-şi educa copiii sau de a se integra mai mult în viaţa economică, socială şi politică.

Din mulţimea informaţiilor ce se propagă prin intermediul tuturor mijloacelor mass-media, ies în evidenţă cele care conţin cu o frecvenţă sporită termenii de: internaţional, multinaţional, transnaţional şi în ultimul timp expresia „dezvoltare globală". Înţelegerea rapidă a principalelor deosebiri dintre aceşti termeni şi anume: internaţional sau „între naţiuni", multinaţional sau „între un anumit numar de naţiuni", transnaţional sau „dincolo de graniţele naţionale" şi global sau „întreaga lume" permite cititorului să perceapă prin intermediul strategiilor organizaţiilor toate modelele posibile de previziune economico-socială.

3

Conferinţele importante la nivel înalt: „Rio 1992", „Conferinţa populaţiei globului de la Cairo 1994", „Conferinţa la înalt nivel din domeniul social de la Copenhaga 1995", „Conferinţa Ministerială a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), decembrie 1999", precum şi reuniunea de la Praga, septembrie 2000 sunt rezultate ale unor noi probleme cu caracter global care trebuie să fie reglementate şi pentru care sunt necesare acordurile mai multor state.

Recensămintele organizate în ultima perioadă au scos în evidenţă o intensificare a ritmului de creştere a populaţiei globului. Dacă până în anul 1800 populaţia globului era evaluată la 1 miliard persoane, până la atingerea celui de-al doilea miliard a mai fost necesară trecerea doar a încă 125 ani. Analog pentru cel de-al treilea şi pentru cel de-al patrulea miliard a mai fost necesară trecerea a 35 ani, respectiv 14 ani. În perioada 1987-1999 populaţia globului mai înregistrat o creştere de încă un miliand, iar previziunile indică o creştere cu încă 2 miliarde a populaţiei globului până în anul 2005. De remarcat este faptul că toate aceste creşteri au menţinut o proporţie de 80% din populaţie în ţările economic slab dezvoltate.

În paralel cu creşterea populaţiei globului, în ţările putemic dezvoltate economic se dezvoltă şi cerinţa unor noi pieţe de desfacere. Marii producători tind tot mai mult să-şi extindă activitatea dincolo de graniţele ţării lor, trecând în mod treptat de la o producţie autohtonă, la internaţionalizarea şi mondializarea producţiei şi chiar la globalizarea acesteia, prin extinderea activităţilor specifice pe toate continentele lumii.

Dezvoltarea şi modernizarea producţiei intră însă în dezacord cu creşterea populaţiei, deoarece în loc să crească numărul locurilor de muncă se înregistrează o diminuare tot mai accentuată a acestora. Prognozele arată că în secolul următor aproape o cincime din populaţia aptă de muncă va fi suficientă pentru a asigura avântul economiei mondiale, urmând ca restul să reprezinte „categoria dezavantajată", care va întâmpina greutăţi uriaşe.

La nivel mondial procesul de globalizare cunoaşte evoluţii diferite, existând contraste vizibile între diferitele zone geografice. Diferenţe considerabile sunt înregistrate şi în modul de a privi problema globalizării chiar în cadrul aceluiaşi stat. Astfel apar diferenţe între vestul şi estul Germaniei, înlre sudul şi nordul Coreei sau între Taiwan şi China. Sunt situaţii în care una dintre părţi a ales sau a fost nevoită să aleagă „izolarea" în timp ce cealaltă a adoptat „integrarea economică".

Ideea interdependenţei economice a statelor a apărut cu mult timp în urmă, de exemplu George Marshall sau Jean Monnet au arătat că aceasta ar fi cheia de succes a asigurării păcii, securităţii şi prosperităţii naţiunii. Plecând de la aceste idei a fost implementat şi Planul Marshall în Europa de Vest sau a fost creată Uniunea Europeană pentru cărbune şi oţel care a stat la baza constituirii Comunităţii Europene şi a Uniunii Europene de astăzi. Această interdependenţă economică ar fi cheia de succes a revoluţiei globale, în direcţia valorificării beneficiilor oferite de piaţă globală şi a instaurării unor instituţii internaţionale efective.

În contextul globalizării economiei şi în special a celei europene o importanţă desebită o prezintă prevederile Acordului de la Maastricht cu referire la realizarea Uniunii Economice şi Monetare, cadrul de asigurare a stabilităţii economice a Europei. Se are în vedere creşterea importanţei globale a pieţei fianciare europene în comparaţie cu zonele de influenţă ale dolarului sau ale yenului. Există o „nouă agendă transatlantică", iar la Madrid s-au pus bazele unui plan de acţiune comun USA-UE, creindu-se cadrul necesar unui dialog referitor la toate problemele globate. În paralel s-a dezvoltat ideea realizării unei pieţe transatlantice care să conducă în continuare la reducerea taxelor vamale şi la înlăturarea altor bariere care stau în calea comerţului intertaţional. Acţiunile întreprinse în acest sens au condus la încheierea unor acorduri regionale cunoscute sub denumirile de: NAFTA(Acordul de Liber Schimb al Americii de Nord), APEC(Forul de Cooperare Ecenomică Asia-Pacific), MERCOSUR(Zona de liber schimb latino-americană formată din Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uraguay), AFTA(Zona de Liber Schimb din Asia de Sud-Est), CEFTA(Zona de Liber Schimb din Europa Centrală), UE(Uniunea Europeană).

Paşi siguri în direcţia globalizării îi reprezintă acordurile regionale care sunt orientate spre liberalizarea relaţiilor dintre statele naţionale. Aceasta este părerea specialiştilor care converg spre ideea că lumea amenintă să iasă treptat de sub controlul statelor naţionale. A apărut astfel ideea „guvernării mondiale"(idee dezvoltată de către sociologul israelian Dror, în cadrul proiectelor de cercetare ale Clubului de la Roma). Economia mondială prezintă un nou cadru de reglementare şi noi posibilităţi de instituţionalizare.

În prezent acordurile de cooperare ţin să capete o dimensiune globală. Se vorbeşte tot mai mult despre colaborarea dintre regiuni. În martie 1996 a demarat la Bangkok colaborarea dintre Asia şi Europa în cadrul procesului „Asia-Europe Meeting"(ASEM). La conferinţa au participat cele cincisprezece state membre ale Uniunii Europene(UE): Germania, Franţa, Marea Britanie, Belgia, Italia, O1anda, Finlanda, Irlanda, Suedia, Austria, Luxemburg, Spania, Portugalia, Grecia, Danemarca şi statele asiatice Brunei, China, Coreea de Sud, Filipine, Indonezia, Japonia, Malaysia, Singapore, Thailanda şi Vietnam.

Aceste ţari realizează peste 50% din PIBM (Produsul Intren Brut Mondial). Tendinţa este de creştere a laturii euro-asiatice din cadrul triunghiului geopolitic Europa-Asia-America de Nord. Colaborarea în cadrul ASEM are drept scop impulsionarea creşterii economice care să conţribuie la stabilitatea şi prosperitatea în lume.

În lume există institute specializate care analizează evoluţia economiilor statelor naţionale şi perspectivele de dezvoltare unei economii globale.

Studiile întreprinse asupra impactului integrării regionale arată că prin aderarea la blocuri regionale nu s-au urmărit în mod absolut, performanţe comerciale deosebite, ci înţelegeri în urma cărora să se poata valorifica oportunităţile oferite de anumite domenii, în special valorificarea şanselor oferite de diferite pieţe ale lumii şi de inovările tehnologice.

Cuantificarea tendinţelor care acţionează în sensul globalizării economiei mondiale se poate face cu ajutorul

4

unui set de indicatori în cadrul căruia o pondere importantă o au: „cotele de export şi de import"(de exemplu exportul firmelor din cadrul unei industrii raportat la volumul vânzărilor acestora), investiţiile de capital în străinătate, profitul realizat în străinătate raportat la profitul total ai firmei, numărul persoanelor angajate în stăinătate raportat la personalul total al firmei, modificarea volumului vânzărilor firmei în străinătate într-o anumită perioadă de timp sau cota deţinută de firmă pe piaţa mondială a produsului sau serviciului respectiv.

În perioada 1980-1994 cifrele statistice indică o creştere semnificativă a exportului şi a produsului intern brut la nivel mondial (suma tuturor bunurilor şi serviciilor realizate), care în linii mari prezinta o creştere asenmănătoare, înregistrând chiar o dublare a nivelului de referinţă.

Strategia de a investi în străinătate este utilizată cu precădere de către marile firme. De exemplu în Germania dintre intreprinderile cu o cifră de afaceri care depăşeşte 100 milioaneDM, fiecare a IV-a a făcut un pas în străinătate.

Investiţiile de capital în străinătate între anii 1985-1995 au cunoscut o creştere concentrată cu precădere asupra celor trei centre de gravitaţie ale economiei mondiale, Europa de Nord, Asia de Sud-Est şi America de Nord. Acest indicator a înregistrat cea mai pronunţată creştere şi anume de cinci ori faţă de anul 1980. Se remarcă o creştere a acestui indicator în cadrul relaţiilor dintre ţările care aparţin aceleiaşi zone.

Extinderea globalizării, ca urmare a intensificării relaţiilor comerciale internaţionale a influenţat nivelul salariilor doar cu 10-20% în ţările industrializate. În toate ţările industriatizate ponderea foţei de muncă angajate în sectorul productiv a scăzut - de la 30% în 1970 lă 20% în 1994 în Europa şi de la 28% în 1965 la 16% în 1994 în SUA. Această diminuare s-a manifestat în paralel şi prin scăderea cotei deţinute de către sectorul productiv în PIB (preţuri curente). În cazul unei analize efectuate în preţuri constante se obsevă un foarte mic declin al sectorului productiv în cadrul PIB.

Remarcabile sunt transformările la nivelul tehnicii şi tehnologiei mondiale care au contribuit şi contribuie la extinderea globalizării. Între anii 1930 şi 1990 costul mediu al unei mile în transportul aerian s-a redus de la 68 cenţi SUA la 11 cenţi SUA, iar costul unei convorbiri telefonice de 3 minute între New York şi Londra a scăzutt deta 244,65$ la 3,32$. Aceste schimbări în sectorul comunicaţiilor au determinat inovări în cadrul structurilor organizatorice ale întreprinderilor multinaţionale şi s-au creat premisele necesare transferului activ al tehnologiei dintr-o ţară în alta. Tehnologia a fost cea care a permis apariţia fenomenului de globalizare. Liberalizarea a reprezentat pasul care a deterninat transpunerea acestui fenomen în practica economico-socială. Se remarcă în acest sens faptul că un număr ridicat de ţări au eliminat între anii 1970 şi 1997 controlul vamal asupra intrărilor de bunuri şi servicii (137 ţari în anul 1997 faţă de 35 ţări în anul 1970).

În prezent putem spune că asistăm la o „nouă revoluţie tehnologică".Anii '90 reprezinta primul deceniu în care companiile naţionale din întreaga lume trebuie să aibă deja o viziune

globală. Urmărim zi de zi fenomenul de reducere a timpului şi a distanţelor datorită evoluţiilor înregistrate în tehnica, comunicaţii, transporturi şi în circuitul financiar. Piaţa de cumpărare globală ia naştere ca urmare a răspândirii produse-lor unor firme deja consacrate în întreaga lume; de exemplu automobilele germane BMW, restaurantele fast food Mc Donald's, dulciurile Nestle, produsele chimice Bayer. Firmele japoneze Toyota, Honda, Mitsubishi şi Isuzu şi-au creat centre de montaj pentru automobilele lor în Thailand, iar alte firme americane îşi deschid filiale în Asia de Sud - Est.

„Care sunt cauzele care au dus la apariţia întreprinderilor multinaţionale ? „Care sunt avantajele de care dispun întreprinderile multinaţionale în competiţia cu companiile naţionale pe pieţele cu tendinţa crescândă de globalizare?"

Vânzările întreprinderilor multinaţionale prin intermediul filialelor acestora din străinătate, precum şi numărul „alianţelor tehnologice" prezintă o creştere semnificativa; Creşterea fiind în acest caz chiar de trei ori mai mare în raport cu situaţia referenţială.

Şi mai puternică este creşterea înregistrată de fluxurile financiare intemaţionale pe termen scurt. Acestea sunt rezultatul unor acţiuni speculative şi influenţează cu precădere cifrele de bilanţ şi cele ale cursului de schimb valutar (de exemplu criza de pe piată financiară asiatică a avut repercusiuni şi în alte regiuni ale globului). Acestea prezintă o influenţă limitată asupra relaţiilor comerciale sau asupra relaţiilor reale de producţie. .Globalizarea fluxurilor financiare măreşte volatilitatea şi incertitudinea în spaţiul mondial, ceea ce face mult mai dificilă elaborarea unor politici eficiente.

Globalizarea cuprinde în special: liberalizarea circuitului financiar interoational, care determină o nivelare a valorii dobânzilor şi o intensificare a

schimburilor internaţionale; -mobilitatea forţei de muncă şi deplasarea acesteia dintr-o ţară în alta în funcţie de nivelul sau de calificare şi de

existenţa continuă a unor reglementări legale care îmbracă forme diferite de la o ţară la alta; existenţa unor întreprinderi a căror structuri organizatorice ce depăşesc graniţele naţionale, în special acele

forme organizatorice proiectate pentru o perioadă limitată de timp şi pentru un anumit tip de resurse (de exem-plu alianţele strategice), dar şi structuri organizatorice complexe cu un orizont lung de timp (de exemplu întreprinderile multinaţionale).Conceptul „global" cuprinde atât ideea intensificării competiţiei, cât şi de extindere a oportunităţilor la nivelul

pieţei mondiale. Trebuie remarcat faptul că ideea de bază a acestui concept nu impune ca toate firmele să opereze global ca IBM, Sony sau Phillips, ci exprimă ideea că şi companiile naţionale nu pot evita pe termen lung presiunea competitorilor mondiali.

Experienţa acumulată de către firmele naţionale şi multinaţionale în ultimele decenii confirmă faptul că cele mai

5

mari beneficii au fost obţinute de acele întreprinderi care au reuşit să integreze ultimile realizări din domeniul stiinţei şi tehnologiei în cadrul propriei organizaţii şi au promovat în acelaşi timp standarde înalte pentru pregătirea profesională a personalului.

Mesajul este clar şi anume trebuie să se regândească strategia şi structura firmei. Viziunea firmelor şi structura acestora trebuie să aibă o dimensiune globală. In noul context deosebirile dintre piaţa intemaţională şi cea naţională sunt mult aplatizate. Firmele multinaţionale tind să-şi regrupeze forţele în cadrul modelelor clasice de organizare funcţională, organizarea pe considerente geografice pierzându-şi din importanţă.

Procesul de globalizare permite: obţinerea de avantaje de scară, valorificarea avantajelor sinergice, fructificarea avantajelor geografice şi cele corespunzatoare propriei puteri pe piaţă.

Conform teoriei economiei de scară (economies of scale) costul mediu unitar scade pe măsura creşterii cantităţii de bunuri sau servicii reatizate.

Obţinerea de avantaje de scară (economies of scale) este favorizată de expansiunea fîrmei în strainătate şi de creşterea volumului afacerilor putându-se obţine reducerea costului unitar de producţie, a costurilor sistemului de desfacere (vânzare, marketing), ca şi reducerea costurilor generate de aprovizionare.

În acest mod are loc o extindere a utilizării rezultatelor muncii de cercetare-dezvoltare şi sunt promovate inovaţiile. Sintetizând se poate afirma că apar noi posibilităţi de rcducere a preţurilor prin intermediul cărora firma îşi menţine competitivitatea.

Economia mondialăRepartizarea orelor după activităţi

№ Denumirea total curs practice bibliograf.1 Economia mondială ca sistem 2 2 - 3,5,7,192 Formarea şi dezvoltarea economiei mondiale 2 2 - 4,20,223 Economia ţărilor dezvoltate 4 2 2 4,7,21,104 Economia ţărilor în curs de dezvoltare 2 2 - 11,23,8,165 Caracteristica economiei ţărilor în curs de dezvoltare 4 2 2 19,23,116 Structuri economice de talie mondială 2 2 - 22,2,77 Transnaţionalizarea economică 4 2 2 5,8,21,8 Integrarea economică internaţională 2 2 - 3,23,219 Globalizarea economică 4 2 2 7,20,1610 Globalizarea relaţiilor financiare internaţionale 2 2 - 3,5,1711 Agricultura şi alimentaţia pe glob. Activitatea FAO 2 2 - 11,23,15,12 Dezvoltarea industrială pe glob. Activ. ONIDI 4 2 2 4,8,12,13 Problema energetică pe glob 2 2 - 19,21,1014 Problema ecologică pe Terra şi dezvoltarea durabilă 2 2 - 3,6,8,1615 Schimbări în repartizarea forţelor pe glob. 4 2 2 5,23,2,16 Balanţa economică naţională externă 1 - 1 3,10,17

total 45 30 15

Cоnţinutul

1. Economia mondială ca sistem Noţiunea de Economie mondială Criteriile de evidenţiere al subsitemelor economiei mondiale Principalii indicatori de dezvoltare al economiei mondiale Etepele de formare a pieţei mondiale

2. Formarea şi dezvoltarea economiei mondiale Preistoria economiei mondiale Clasificarea ţărilor după nivelul de dezvoltare Formarea economiei mondiale şi etapele de dezvoltare Ţările membre OCDE, evoluţia ţărilor industrial dezvoltate

3. Economia ţărilor dezvoltate Tipologia ţărilor cu economie dezvoltată Strategia dezvoltării industriale al ţărilor în sec. XXI Dezvoltarea statelor Nord-Americane Dezvoltarea statelor Europene Dezvoltarea complexului economic Asiatic

4. Economia ţărilor în curs de dezvoltare

6

Tipologia ţărilor în curs de dezvoltare Evoluţia economică al ţărilor în curs de dezvoltare (din lumea a treia) Evoluţia demografică al ţărilor în curs de dezvoltare Politica industrială al ţărilor în curs de dezvoltare Politica agrară стран al ţărilor în curs de dezvoltare Relaţiile economice dintre NORD, SUD, ţările în Tranziţie

5. Caracteristica ţărilor cu economia în tranziţia la cea de piaţă Dezvoltarea ţărilor cu economia în tranuiţie Privatizarea – baza economiei de tranziţie Problemele dezvoltării şi restructurării economice Starea şi perspectivele dezvoltării REI şi integrării economiei naţionale în cea globală

6. Structuri economice de talie internaţionale Formarea organismelor economice internaţionale Sistemul şi structura organismelor ONU Instituţiile specializate ONU şi rolul lor în economia mondială Activitatea WТО,UNCTAD, ONUDI, PNUD, FOA, UNED, OIM

7. Тransnaţionalizarea economică Dezvoltarea corporaţiilor transnaţionale Piaţa mondială a capitalurilor Criza datoriilor mondiale Formarea şi dezvoltarea pieţelor financiare internaţionale

8. Integrarea economică internaţională Formarea Uniunii Europene Activitatea NAFTA-SEC-ALENA Colaborarea economică Asiatică Colaborarea economică MERCOSUR, CARICOM, Pactul Andin etc. Colaborarea economică CSI, OCEMN, GUUAM, şi altele subregionale Colaborarea economică a ţărilor exportatoare de petrol – ОPEC

9. Globalizarea ecionomică Migraţia forţei de muncă Comerţul internaţional şi dezvoltarea economică Cooperarea economică şi dezvoltarea serviciilor. Rolul GATS Dinamica investiţiilor internaţionale

10. Globalizarea relaţiilor financiare internaţionale Ajutoarele financiare internaţionale Dezvoltarea pieţei creditelor Starea datoriilor internaţionale

11. Agricultura şi alimentaţia pe glob. Activitatea FAO Dinamica producerii produselor alimentare pe glob Securitatea alimentară mondială şi naţională Ajutorul alimentar internaţional. Rolul FАО.

12. Dezvoltarea industrială pe glob. Activitatea ONUDI Problema materiei prime în economia mondială Resursele naturale şi forţa de producţie Ritmul de dezvoltare economică, industrială Comerţul internaţional cu invizibile, tehnologii, servicii Dezvoltatrea economică şi progresul social

13. Problema energetică pe glob dezvoltarea energetică pe glob dezvoltarea domeniului material-energetic pe glob Аlternativele dezvoltării energetice

14. Problema ecologică pe Terra şi dezvoltarea durabilă Balanţa ecologică pe Glob Baza legislativă a dezvoltării ecologice

15. Schimbări în repartizarea forţelor pe glob.

7

Paritatea forţelor pa Glob Geoeconomia. Securitatea economică şi formarea unei noi ordine economice internaţionale Dezvoltarea şi lărgirea blocurilor militare. Polarizarea economică.

16. Balanţa economică naţională externă balanţa economică externă. Tranzacţii internaţionale Avantajele absolute şi relative în comerţul internaţional Paradoxul V.Leontieff.

VI.StrategieCurs : de introducere curent sinteza practica

discutii, dezbaterilucrari dirijate:

sintezerepetariconchideridiscutii ,dezbateri

métode:traditionalestudierea cazurilorjocuri interactiveteste,brain storminglucrari de control

VII. Strategia evaluarii

a) exigenta : studentii trebuie sa atinga performantele: - Legile economice,- Metoda analizei economice, - Orientarea in crizele economice, in progresele economice.

VIII.Evaluarea:

a)curenta :- Referat la tema,- Teste,- Lucrari de control,

b)Finala:- Verificare;- examene.

3.6. La examene cunoştinţele studenţilor sunt apreciate de la nota 1 până la nota 10 în conformitate cu următoarele criterii:

Nota 10 (zece) se atribuie studentului care: a) dă dovadă de cunoştinţe teoretice şi practice excepţionale, trainice şi multilaterale ce depăşesc limitele conţinutului de programă la disciplina respectivă; b) atestă capacităţi de aplicare conştientă a postulatelor teoretice în activitatea pragmatică şi profesională; c) cunoaşte bibliografia obligatorie şi cea suplimentară la disciplina dată; d) posedă abilităţi de inducţie şi deducţie cu formularea opiniei proprii vizând problema abordată; e) realizează principiul interdisciplinarităţii, operând cu noţiuni şi termeni din domeniile adiacente disciplinei în cauză, fără a comite greşeli în expunerea materialului.

Nota 9 (nouă) se atribuie studentului care a) dă dovadă de cunoştinţe teoretice şi practice foarte bune, trainice şi multilaterale conform materialului de programă la disciplina respectivă; b) atestă capacităţi de aplicare conştientă a cunoştinţelor teoretice; c) cunoaşte bibliografia obligatorie la disciplina studiată; d) posedă abilităţi de inducţie şi deducţie cu formularea opiniei proprii vizând problerna abordată; e) operează cu noţiuni şi termeni din domeniile adiacente disciplinei în cauză, fără a comite greşeli în expunerea materialului.

8

Nota 8 (opt) se atribuie studentului care a) dă dovadă de cunoştinţe teoretice şi practice bune şi complete conform materialului de programă la disciplina respectivă; b) atestă capacităţi suficiente de aplicare a cunoştinţelor teoretice; c) cunoaşte bibliografia obligatorie la disciplina studiată; d) posedă abilităţi de sinteză a materialului expus; e) denotă o înţelegere corectă a noţiunilor de bază ale disciplinei, dar în expunerea materialului se constată unele lacune neesenţiale.

Nota 7 (şapte) se atribuie studentului care a) dă dovadă de cunoştinţe teoretice şi practice suficiente conform materialului de programă la disciplina respectivă; b) denotă capacităţi suficiente de aplicare a cunoştinţelor teoretice; c) cunoaşte, dar incomplet bibliografia obligatorie la disciplina dată; d) denotă o însuşire conştientă a materialului de programă şi o înţelegere corectă a noţiunilor principale a disciplinei respective; e) comite unele greşeli şi lacune în expunerea materialului de programă, dintre care una esenţială.

Nota 6 (şase) se atribuie studentului care a) dă dovadă de cunoştinţe teoretice şi practice suficiente conform programei la disciplina studiată; b) denotă capacităţi suficiente de aplicare a cunoştinţelor în practică; c) cunoaşte selectiv bibliografia recomandată de programa analitică la disciplina dată; d) denotă o însuşire conştienta, dar mai slabă a materialului de programă; e) comite unele greşeli şi lacune în expunerea materialului de programă, dintre care 2-3 esenţiale.

Nota 5 (cinci) (promovabilă) se atribuie studentului care a) dă dovadă de cunoştinţe teoretice şi practice incomplete la mai multe capitole de programă la disciplina studiată; b) denotă unele capacităţi sporadice de aplicare a cunoştinţelor în practică; c) denotă o însuşire slabă a materialului de programă; e) comite greşeli şi lacune esenţiale în expunerea materialului de programă.

Nota 4 (patru) se atribuie studentului care nu a însuşit circa 25% din programa de studii la disciplina respectivă.

Nota 3 (trei) se atribuie studentului care nu a însuşit 50% din programa de studii la disciplina respectivâ.

Nota 2 (doi) se atribuie studentului care nu a însuşit 75% din programa de studii la disciplina respectivă.

Nota l(unu) se atribuie studentului care nu a însuşit mai mult de 75% din programa de studii la disciplina respectivă.

Dacă studentul nu se prezintă la examen din motive plauzibile, în dreptul numelui său se înscrie: nu s-a prezentat. Dacă studentul lipseşte nemotivat de la examen, neprezentarea sa este considerată drept restantă. Studentul depistat de fraudă sau falsificarea răspunsurilor prelungirea examenului este sistată, notându-se nota 2 (doi) în borderou. Falsificarea notelor din matricole şi borderouri conduce la exmatricularea studentului.

BibliografieDe bază1. Aderarea la UE - oportunităţi şi restricţii, în Tribina Economică, 2000, N12, p.622. Albu C., Avantaje şi dezavantaje ale deschiderii economiei (OMC), în Tribina Economică, 2000, N9, p.723. Badrus G. Dosarele 2000 ale dezvoltării umane, fotografie de grup cu românia, în Economistul, N667,

14.08.20004. Bari I. Economia mondială. Bucureşti - Ed. Didactică şi pedagogică, 19975. Băjeanu V. Instrumentele preaderării, în Tribina Economică ,2000, N16, p.736. Becker Gary S. Comportamentul uman, Bucureşti, All, 19987. Berinde M. Lansarea unei noi runde de negocieri presupune o pregătire deosebită, în Tribina Economică, 2000,

N1, p.548. Bonciu F. Noile tehnologii şi comerţul internaţional. Bucureşti - ICTCM, 19929. Bozer A. edr. Panorama de la gestion - marketing, production, finance, ressources humaines, strategie. Paris -

Ed. D’Organizatiom, 1997, p.29310. Către un nou tip de inovare? În Tribina Economică., 2000, N21.p.3111. Chibuţiu A. Serviciile, comerţul exterior şi restructurarea economiei Româneşti., în Tribina Economică 2000,

N2, p.7412. Chircă S.I., Mecanismele economice, B.: Ecenomică, 1999

9

13. Ciobanu G. Relaţii economice şi tranzacţii internaţionale. Cluj-Napoca - Risoprint.199714. Dambischi A. Emergenţa politicilor economice şi corporaţiile multinaţionale, în Tribina Economică , 2000,

N1415. Dănilă Nicolae, EURO:bipolariyarea monetară, B.:Economica,199916. Dekeuwer - Defosser(Francoise). Droit commercial - activites, commerciales, commerces, fonds, de commerce,

concurrence, consommation. - 5eme ed. - Paris - Montchrestien, 1997, p.53517. De la planul Marshall la veritabila globalizare, în Lumea Deschisă, 1997, N15.18. Dobrescu Anca, Statul şi economia de piaţă, B.:Economică, 200019. Dobrotă N.,Dicţionar de economie, Bucureşti : Economica, 1999.20. Drăgan J.C., Demetrescu M.C. Noul marketing în mileniul III. Bucureşti: Europa nova, 199821. Dumitrescu S. Bol A. Economie mondială, Bucureşti - Economica, 199922. Gaftoniuc S.,Finanţe internaţionale.Bucureşti: Economica, 2000.23. Gaindric C.Luarea deciziilor:metode şi tehnologii, Chişinău: Ştiinţa, 1999.24. Galaju J. Rojco V. Economia mondială, Chişinău - Tip. Centrală, 199925. Ghid practic pentru cunoaşterea regimului valutar din Ro. Bucureşti, Eurounion, 199426. Godaz E. Salud. Publica z Entorno - en defensa de Medio Humana, în Juventud, 1999 sept.27. Grecu P. Ce mai reprezintă astăzi "Grupul celor 77" şi China. În Tribina Economică , 2000, N20, p.6828. Grecu P. Comisia Economică a ONU pentru Europa, în Tribina Economică ,2000, N16,p.6829. Grecu P. Globalizarea - implicaţii naţionale, în Tribina Economică, 2000, N10, p.6430. Gribincea A., Macovei L. REI - Perfectarea contractelor de comerţ exterior – Chişinău: ULIM, 199831. Gribincea A. Managementul marketingului – Chişinău: ULIM, 1998.32. Gribincea L.Dreptul comerţului internaţional, Chişinău: Reclama,1999.33. Fără cercetare, în Adevărul Economic, 2000, N13, p.12,13,3234. Frâncu M. Ce se întâmplă cu America? În Tribina Economică., 2000, N8, p.7035. Frâncu C. Brazilia iese din recesiune, în Tribina Economică., 2000, N19. P.7036. Firescu V. Europa unită , un vis milenar, în Tribina Economică, 2000, N8, p7237. Iliescu I. Starea lumii 2000, Bucureşti: Tehnica, 200038. Iliescu I. Probleme globale. Creativitate. Bucureşti: Tehnică,199639. Incoterms-2000, Chişinău - Logos pres, 2000, bulr.Moldova.md40. Innovation and Technology Transfer, 2000, N2.41. Le Gall Jean-Pierre. Droit commercial - les activites commerciales.Paris:Dalloz, 199742. Leisure Handbook. Leisure Development Centre,199943. Lipponen P. Finlanda. Optimism cu tehnologia înaltă, în Economistul, 24.08.0044. Maccobz M. Travailler pourquoi? Une nouvelle theorie de la motivation. Paris: InterEditions, 1990, p.26445. Macrae Norman. Pacific Centurz, 1975-2075, în The Economist, N 4, 15-3546. Masanori Moritani. Japonese Technology. Tokyo, Namura Research Institute, 198647. McMillan Charles, The Japonese industrial system, Berlin, New Zork, Walter de Gruyter, 199648. Meşniţă G. Înlăturarea Barierelor Tradiţionale, în Tribuna Economică, 2000, N14. P4649. Miron D. Integrarea economică regională, Bucureşti : Sylvi, 200050. Moldovanu D. Economia relaţiilor externe, Chişinău - ARC,199951. Nicolescu O. Management comparat. Bucureşti: Economica,199752. Nicolescu O. Strategii manageriale de firmă. Bucureşti: Economica 199653. Olaru L., Chiţiba C. Asistenţa internaţională pentru Europa de Sud-Est, în Tribina Economică., 2000, N21,p.6654. Olaru L., Chibiţa C. Tehnologia informaţiei (IT) - o marfă de succes, în Tribina Economică 2000, N5, p.6855. Opriş Ş. Fără stimularea investiţiilor şi a exporturilor, ţintele strategiei riscă să fie compromise, în Economistul,

24.08.200056. Paul S.A. Europa şi "noua economie", în Tribina Economică. 2000, 10, p.6957. Paul S.A. Franţa aspiră la primul loc în UE, în Tribina Economică. 2000, N.18, p.1358. Palina C-B, Statul bunăstării, ameninţat de globalizare, în Tribina Economică. 2000, N17,p.7159. Popa A., Vasilescu L., Presiunea globalizării asupra protejării şi reabilitării mediului, în Economistul, N667,

14.08.2000, p.160. Popovici V. Nordul Europei şi reţeaua mondială ,în Tribina Economică. 2000. N.17, p.7161. Popovici V. Polonia şi tranziţia spre societatea informaţională, în Tribina Economică, 2000, N21, p.6862. Puiu A. Managementul în afacerile economice internaţionale, Bucureşti, Independenţa economică,199263. Saintorens B. Le droit des affaires. Grenoble - PUG, 199764. Samuel P. Huntington. The lonely superpower, în Foreign Affairs, 1999, V. 78, N 265. Sonea G. Rolul prognozelor în prefigurarea şi edificarea viitorului economic şi social al statelor, În

Economistul, N667, 14.08.200066. StoianI., Dragne E.,Stoian M., Comerţ internaţional.Tehnici şi proceduri, Bucureşti: Caraiman,1997,v1,267. Strange S. State şi pieţe. Bucureşti, inst. European, 1997.68. Sută N. Integrarea economica Europeană, Bucureşti:Economica,1999.69. Sută N. şi al. Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane - Bucureşti, Eficient, 199770. Şaguna D., Nicobescu M.,Societatea comercialăEuropeană.Unitate în diversitate, Bucureşti:Oscar Print,1996.

10

71. Tămârjan I., Impactul Euro asupra economiei europene şi a celui Româneşti, în Tribina Economică. 2000, N5, p.6672. Turcu I. Greptul afacerilor, Iaşi : Chemarea, 199273. Voinea L. România şi corporaţiile transnaţionale în Tribina Economică. 2000, N14. P.6274. Wickham Sylvain. L'economie mondiale, Paris - Press Universitare, 199775. Андрианов В., Конкурентноспособность России в мировой экономике. В Мировая экономика и

международные отношения, 2000, №3, с.47-57.76. Ванштейн Г.И., Эволюция политических институтов на Западе, М: Экономика.1999,с.125- 127.77. Гаврилова Т. В. Международная экономика, Москва: Экономика ,199978. Голубчик М. Мировое социально-экономическое развитие, в География в школе, 1997, №7, с.31079. Горлов В. и др. Москва как банковский центр, в Российский экономический журнал, 1999, №4, с.6680. Красильциков В. Латинская Америка в постиндустриальном мире, в Мировая экономика и

международные отношения, 1999, №9, с.2681. Линдерт П.Х., Экономика мирохозяйственных связей, М: Экономика, 199282. Ломакин В.К., Мировая экономика, М: ЮНИТИ, 2000.83. Металлургия в За рубежом, 2000, №15-1684. Мироненко Н.С., Введение в географию мирового хозяйства, Москва: юнити, 1995, с.6485. Могилевский И. Мировой транспорт – Время перемен. В Мировая экономика и международные

отношения 1999, №8, с.5986. Основы внешнеэкономических знаний – словарь-справочник, Под. Ред. Долгова С.И., Москва,

Высш.школа, 199087. Тесарев В. Проблемы потребления ресурсно-экологического потенциала Земли, в Внешняя торговля,

1998, №1-3, с.5388. Показатели социальной политики в КНР, Чжинго Тунцзы Няньцзянь, 1996, Пекин, с.46, 11489. Семёнов К.А., Принципы развития международного разделения труда, М.: Экономика, 199690. Сергеев П. В., Мировая экономика , М: Юриспруденция, 199991. Сердюк И. Продовольственная безопасность России, О роли внешнеторговой политики, в Российский

экономический журнал, 1999, №4, с.10592. Стукало А., Афдеева Т., Глобализация мировой экономики, в Международная жизнь, 2000, №5, с.4993. Финансовые известия, 1997, №31, с.594. Хазбулатов Р., Международная торговля инжиниринговыми услугами, проблемы и перспективы

участия в ней Европейских стран, Москва: МИНХ, 198995. Хазбулатов Р., Международные экономические отношения. Москва, Экономика, 199196. Чузгов С. О традиционализме в японском мышлении – В Мировая экономика и международные

отношения., 1999, №1, с.58-6697. Щербанин Ю.А. МЭО, Интеграция, Москва, ЮНИТИ, 199798. Экономическая теория национальной экономики и мирового хозяйства ; Под ред. Грязновой А., Москва,

ЮНИТИ, 199899. Эльянов А., Индустриализация развивающихся стран в интерьере мирохозяйственных связей России, в

Мировая экономика и международные отношения, 1999, №2, с.3100.Cosio-Zavala M.E. , Changements démographiques en Amerique Latine.P.: Ed.: ESTEM, 1998Mondialisation en Francophonie.3e forum de l’an 2000, Monréal, 1998

suplimentară101.Андрианов В., Конкурентноспособность России в мировой экономике. В Мировая экономика и

международные отношения,, 2000, №3, с.47-57.102.Ванштейн Г.И., Эволюция политических институтов на Западе, М: Экономика. 1999,с.125- 127.103.Гаврилова Т. В. Международная экономика, Москва, : ЮНИТИ 1999104.Голубчик М., Мировое социально-экономическое развитие, в География в школе, 1997, №7, с.310105.Горлов В. и др. Москва как банковский центр, в Российский экономический журнал, 1999, №4, с.66106. Красильциков В. Латинская Америка в постиндустриальном мире В Мировая экономика и

международные отношения, 1999, №9, с.26107.Ломакин В.К., Мировая экономика, М: ЮНИТИ, 2000.108.Металлургия, в За рубежом, 2000, №15-16109.Мироненко Н.С. Введение в географию мирового хозяйства, Москва, 1995, с.64110.Могилевский И. Мировой транспорт – Время перемен. В Мировая экономика и международные

отношения 1999, №8, с.59111.Основы внешнеэкономических знаний – словарь-справочник, Под. Ред. Долгова С.И., Москва,

Высш.школа, 1990112.Тесарев В. Проблемы потребления ресурсно-экологического потенциала Земли, в Внешняя торговля,

1998, №1-3, с.53113.Показатели социальной политики в КНР, Чжинго Тунцзы Няньцзянь, 1996, Пекин, с.46, 114114.Сергеев П. В., Мировая экономика , М: Юриспруденция, 1999

11

115.Сердюк И. Продовольственная безопасность России, О роли внешнеторговой политики, в Российский экономический журнал, 1999, №4, с.105

116.Стукало А., Афдеева Т., Глобализация мировой экономики, в Международная жизнь, 2000, №5, с.49117.Финансовые известия, 1997, №31, с.5118.Хазбулатов Р., Международная торговля инжиниринговыми услугами, проблемы и перспективы

участия в ней Европейских стран – Москва, МИНХ, 1989119.Хазбулатов Р., Международные экономические отношения. Москва, Экономика, 1991120.Чузгов С. О традиционализме в японском мышлении – В Мировая экономика и международные

отношения., 1999, №1, с.58-66121.Щербанин Ю.А. МЭО, Интеграция, Москва, ЮНИТИ, 1997122.Экономическая теория национальной экономики и мирового хозяйства ; Под ред. Грязновой А., Москва,

ЮНИТИ, 1998123.Эльянов А., Индустриализация развивающихся стран в интерьере мирохозяйственных связей России, в

Мировая экономика и международные отношения, 1999, №2, с.3

124.Aderarea la UE - oportunităţi şi restricţii, în Tribuna Economică, 2000, N12, p.62125.Albu C., Avantaje şi dezavantaje ale deschiderii economiei (OMC), în Tribuna Economică, 2000, N9, p.72126.Badrus G. Dosarele 2000 ale dezvoltării umane, fotografie de grup cu românia, în Economistul, N667,

14.08.2000127.Bari I. Economia mondială. Bucureşti - Ed. Didactică şi pedagogică, 1997128.Băjeanu V. Instrumentele preaderării, în Tribuna Economică ,2000, N16, p.73129.Becker Gary S. Comportamentul uman, Bucureşti, All, 1998130.Berinde M. Lansarea unei noi runde de negocieri presupune o pregătire deosebită, în Tribuna Economică,

2000, N1, p.54131.Bonciu F. Noile tehnologii şi comerţul internaţional. Bucureşti - ICTCM, 1992132.Bozer A. edr. Panorama de la gestion - marketing, production, finance, ressources humaines, strategie. Paris -

Ed. D Organizatiom, 1997, p.293133.Către un nou tip de inovare? În Tribuna Economică., 2000, N21.p.31134.Chibuţiu A. Serviciile, comerţul exterior şi restructurarea economiei Româneşti., în Tribuna Economică 2000,

N2, p.74135.Ciobanu G. Relaţii economice şi tranzacţii internaţionale. Cluj-Napoca - Risoprint.1997136.Dambischi A. Emergenţa politicilor economice şi corporaţiile multinaţionale, în Tribuna Economică, 2000,

N14137.Dekeuwer - Defosser(Francoise). Droit commercial - activites, commerciales, commerces, fonds, de commerce,

concurrence, consommation. - 5eme ed. - Paris - Montchrestien, 1997, p.535138.De la planul Marshall la veritabila globalizare, în Lumea Deschisă, 1997, N15.139.Dobrotă C.,Dicţionar de economie, Bucureşti: Economicа, 1999140.Drăgan J.C., Demetrescu M.C. Noul marketing în mileniul III. Bucureşti - Europa nova, 1998141.Dumitrescu S. Bol A. Economie mondială, Bucureşti - Economica, 1999142.Gaftoniuc S.,Finanţe internaţionale.Bucureşti: Economica, 2000.143.Gaindric C.Luarea deciziilor:metode şi tehnologii, Chişinău: Ştiinţa, 1999.144.Galaju J. Rojco V. Economia mondială, Chişinău - Tip. Centrală, 1999145.Ghid practic pentru cunoaşterea regimului valutar din Ro. Bucureşti, Eurounion, 1994146.Godaz E. Salud. Publica z Entorno - en defensa de Medio Humana, în Juventud, 1999 sept.147.Grecu P. Ce mai reprezintă astăzi "Grupul celor 77" şi China. În Tribuna Economică , 2000, N20, p.68148.Grecu P. Comisia Economică a ONU pentru Europa, în Tribuna Economică ,2000, N16,p.68149.Grecu P. Globalizarea - implicaţii naţionale, în Tribuna Economică, 2000, N10, p.64150.Gribincea A., Macovei L. REI - Perfectarea contractelor de comerţ exterior - Chişinău - ULIM, 1998151.Gribincea A. Managementul marketingului - Chiş- ULIM, 1998.152.Gribincea L.Dreptul comerţului internaţional, Chişinău: Reclama,1999.153.Fără cercetare, în Adevărul Economic, 2000, N13, p.12,13,32154.Frâncu M. Ce se întâmplă cu America? În Tribuna Economică., 2000, N8, p.70155.Frâncu C. Brazilia iese din recesiune, în Tribuna Economică., 2000, N19. P.70156.Firescu V. Europa unită , un vis milenar, în Tribuna Economică, 2000, N8, p72157.Iliescu I. Starea lumii 2000, Bucureşti: Tehnica, 2000158.Iliescu I. Probleme globale. Creativitate. Bucureşti: Tehnică,1996159.Incoterms-2000, Chişinău - Logos pres, 2000, bulr.Moldova.md160.Innovation and Technology Transfer, 2000, N2.161.Le GallJean-Pierre. Droit commercial - les activites commerciales. Paris - Dalloz, 1997162.Leisure Handbook. Leisure Development Centre163.Lipponen P. Finlanda. Optimism cu tehnologia înaltă, în Economistul, 24.08.00164.Maccobz M. Travailler pourquoi? Une nouvelle theorie de la motivation. Paris: InterEditions, 1990, p.264165.Macrae Norman. Pacific Centurz, 1975-2075, în The Economist, N 4, 15-35

12

166.Masanori Moritani. Japonese Technology. Tokyo, Namura Research Institute, 1986167.McMillan Charles, The Japonese industrial system, Berlin, New Zork, Walter de Gruyter, 1996168.Meşniţă G. Înlăturarea Barierelor Tradiţionale, în Tribuna Economică, 2000, N14. P46169.Miron D. Integrarea economică regională, Bucureşti : Sylvi, 2000170.Moldovanu D. Economia relaţiilor externe, Chişinău - ARC,1999171.Nicolescu O. Magement comparat. Bucureşti: Economica,1997172.Nicolescu O. Strategii manageriale de firmă. Bucureşti: Economica 1996173.Olaru L., Chiţiba C. Asistenţa internaţională pentru Europa de Sud-Est, în Tribuna Economică., 2000,

N21,p.66174.Olaru L., Chibiţa C. Tehnologia informaţiei (IT) - o marfă de succes, în Tribuna Economică 2000, N5, p.68175.Opriş Ş. Fără stimularea investiţiilor şi a exporturilor, ţintele strategiei riscă să fie compromise, în Economistul,

24.08.2000176.Paul S.A. Europa şi "noua economie", în Tribuna Economică. 2000, 10, p.69177.Paul S.A. Franţa aspiră la primul loc în UE, în Tribuna Economică. 2000, N.18, p.13178.Palina C-B, Statul bunăstării, ameninţat de globalizare, în Tribuna Economică. 2000, N17,p.71179.Popa A., Vasilescu L., Presiunea globalizării asupra protejării şi reabilitării mediului, în Economistul, N667,

14.08.2000, p.1180.Popovici V. Nordul Europei şi reţeaua mondială ,în Tribuna Economică. 2000. N.17, p.71181.Popovici V. Polonia şi tranziţia spre societatea informaţională, în Tribuna Economică, 2000, N21, p.68182.Puiu A. Managementul în afacerile economice internaţionale, Bucureşti, Independenţa economică,1992183.Saintorens B. Le droit des affaires. Grenoble - PUG, 1997184.Samuel P. Huntington. The lonely superpower, în Foreign Affairs, 1999, V. 78, N2185.Sonea G. Rolul prognozelor în prefigurarea şi edificarea viitorului economic şi social al statelor, În

Economistul, N667, 14.08.2000186.StoianI., Dragne E.,Stoian M., Comerţ internaţional.Tehnici şi proceduri, Bucureşti: Caraiman,1997,v1,2187.Strange S. State şi pieţe. Bucureşti, inst. European, 1997.188.Sută N. Integrarea economica Europeană, Bucureşti:Economica,1999.189.Sută N. şi al. Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane - Bucureşti, Eficient, 1997190.Şaguna D., Nicobescu M.,Societatea comercialăEuropeană.Unitate în diversitate, Bucureşti:Oscar Print,1996.191.Tămârjan I. Impactul Euro asupra economiei europene şi a celui Româneşti, în Tribuna Economică. 2000, N5,

p.66192.Turcu I. Greptul afacerilor, Iaşi - Chemarea, 1992193.Voinea L. România şi corporaţiile transnaţionale în Tribuna Economică. 2000, N14. P.62194.Wickham Sylvain. L'economie mondiale, Paris - Press Universitare, 1997

13

stiinţei şi tehnologiei în cadrul propriei organizaţii şi au promovat în acelaşi timp standarde înalte pentru pregătirea profesională a personalului.







№ Denumirea total curs practice bibliograf.1 Economia mondială ca sistem 2 2 - 3,5,7,192 Formarea şi dezvoltarea economiei mondiale 2 2 4,20,223 Economia ţărilor dezvoltate 4 2 2 4,7,21,104 Economia ţărilor în curs de dezvoltare 4 2 2 11,23,8,165 Caracteristica economiei ţărilor în curs de dezvoltare 4 2 2 19,23,116 Structuri economice de talie mondială 4 2 2 22,2,77 Transnaţionalizarea economică 4 2 2 5,8,21,8 Integrarea economică internaţională 4 2 2 3,23,219 Globalizarea economică 4 2 2 7,20,1610 Globalizarea relaţiilor financiare internaţionale 4 2 2 3,5,1711 Agricultura şi alimentaţia pe glob. Activitatea FAO 4 2 2 11,23,15,12 Dezvoltarea industrială pe glob. Activ. ONIDI 4 2 2 4,8,12,13 Problema energetică pe glob 4 2 2 19,21,1014 Problema ecologică pe Terra şi dezvoltarea durabilă 4 2 2 3,6,8,1615 Schimbări în repartizarea forţelor pe glob. 4 2 2 5,23,2,16 Balanţa economică naţională externă 4 2 2 3,10,17

total 60 30 30

Cоnţinutul




14









№ Denumirea total curs practice bibliograf.1 Economia mondială ca sistem 2 2 3,5,7,192 Formarea şi dezvoltarea economiei mondiale 2 2 4,20,223 Economia ţărilor dezvoltate 2 2 4,7,21,104 Economia ţărilor în curs de dezvoltare 2 2 11,23,8,165 Caracteristica economiei ţărilor în curs de dezvoltare 2 - 2 19,23,116 Structuri economice de talie mondială 2 2 22,2,77 Transnaţionalizarea economică 2 2 5,8,21,8 Integrarea economică internaţională 2 2 3,23,219 Globalizarea economică 2 2 7,20,1610 Globalizarea relaţiilor financiare internaţionale 2 2 3,5,1711 Agricultura şi alimentaţia pe glob. Activitatea FAO 2 11,23,15,12 Dezvoltarea industrială pe glob. Activ. ONIDI 2 2 4,8,12,13 Problema energetică pe glob 2 2 19,21,1014 Problema ecologică pe Terra şi dezvoltarea durabilă 2 3,6,8,1615 Schimbări în repartizarea forţelor pe glob. 2 5,23,2,16 Balanţa economică naţională externă 2 2 3,10,17

total 30 16 14

Cоnţinutul




15









№ Denumirea total curs practice bibliograf.1 Economia mondială ca sistem 2 2 - 3,5,7,192 Formarea şi dezvoltarea economiei mondiale 2 2 - 4,20,223 Economia ţărilor dezvoltate 4 2 2 4,7,21,104 Economia ţărilor în curs de dezvoltare 2 2 - 11,23,8,165 Caracteristica economiei ţărilor în curs de dezvoltare 4 2 2 19,23,116 Structuri economice de talie mondială 2 2 - 22,2,77 Transnaţionalizarea economică 4 2 2 5,8,21,8 Integrarea economică internaţională 2 2 - 3,23,219 Globalizarea economică 4 2 2 7,20,1610 Globalizarea relaţiilor financiare internaţionale 2 2 - 3,5,1711 Agricultura şi alimentaţia pe glob. Activitatea FAO 2 2 - 11,23,15,12 Dezvoltarea industrială pe glob. Activ. ONIDI 4 2 2 4,8,12,13 Problema energetică pe glob 2 2 - 19,21,1014 Problema ecologică pe Terra şi dezvoltarea durabilă 2 2 - 3,6,8,1615 Schimbări în repartizarea forţelor pe glob. 4 2 2 5,23,2,16 Balanţa economică naţională externă 1 - 1 3,10,17

total 45 30 15

Cоnţinutul

1.Economia mondială ca sistem Noţiunea de Economie mondială Criteriile de evidenţiere al subsitemelor economiei mondiale Principalii indicatori de dezvoltare al economiei mondiale Etepele de formare a pieţei mondiale

2.Formarea şi dezvoltarea economiei mondiale Preistoria economiei mondiale Clasificarea ţărilor după nivelul de dezvoltare Formarea economiei mondiale şi etapele de dezvoltare Ţările membre OCDE, evoluţia ţărilor industrial dezvoltate

3.Economia ţărilor dezvoltate Tipologia ţărilor cu economie dezvoltată Strategia dezvoltării industriale al ţărilor în sec. XXI Dezvoltarea statelor Nord-Americane Dezvoltarea statelor Europene Dezvoltarea complexului economic Asiatic

16

17

Documents

alexandrugribincea.files.wordpress.com€¦ · Web viewProf.., dr. Caracteristica disciplinii "Economie Mondială" Scopul disciplinii " Economie Mondială" constă. în: Formarea