17
NUTRIŢIA INIMII -asigură irigarea şi nutriţia pericardului cu sânge CIRCULAŢIA CORONARIANĂ -particularităţi morfologice: * 2 artere coronare -pleacă din aortă imediat deasupra valvelor sigmoide -a. coronară stângă -irigă partea anterioară şi laterală a VS -a. coronară dreaptă -se ramifică în VD şi regiunea posterioară a VS -în 50 % din cazuri circulă mai mult sânge în a. coronară dr. * capilare -muşchiul cardiac - 2500 capilare/ mm 2 (muşchiul scheletic - 400 capilare/mm 2 ) -raportul capilare/fibre = 1/1 adult capilare/fibre = 1/5 copil * sângele venos -75 % ajunge în sinusul coronarian -provine din VS şi mai puţin din VD -restul de sânge venos se varsă fie în AD fie în venele Thebesiene -particularităţi funcţionale: • spre deosebire de alte teritorii, irigaţia cordului se realizează în diastolă deoarece 1

voifidoctor.files.wordpress.com · Web view-fluxul axial de sânge atinge viteza maximă -în vasele înguste -eritrocitele sunt antrenate în partea axială a torentului circulator

  • Upload
    others

  • View
    1

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: voifidoctor.files.wordpress.com · Web view-fluxul axial de sânge atinge viteza maximă -în vasele înguste -eritrocitele sunt antrenate în partea axială a torentului circulator

NUTRIŢIA INIMII

-asigură irigarea şi nutriţia pericardului cu sânge

CIRCULAŢIA CORONARIANĂ

-particularităţi morfologice:

* 2 artere coronare -pleacă din aortă imediat deasupra valvelor sigmoide

-a. coronară stângă -irigă partea anterioară şi laterală a VS

-a. coronară dreaptă -se ramifică în VD şi regiunea posterioară a VS

-în 50 % din cazuri circulă mai mult sânge în a. coronară dr.

* capilare -muşchiul cardiac - 2500 capilare/ mm2 (muşchiul scheletic - 400 capilare/mm2)

-raportul capilare/fibre = 1/1 adult

capilare/fibre = 1/5 copil

* sângele venos -75 % ajunge în sinusul coronarian -provine din VS şi mai puţin din VD

-restul de sânge venos se varsă fie în AD fie în venele Thebesiene

-particularităţi funcţionale:

• spre deosebire de alte teritorii, irigaţia cordului se realizează în diastolă deoarece

activitatea sa contractilă jenează propria perfuzie prin comprimarea vaselor coronare în

sistolă

• adaptarea la suprasolicitări se face numai prin creşterea debitului sanguin local fără

variaţii ale extracţiei O2 din sânge sau comutării metabolismului spre temporar anaerob

• miocardul extrage din sângele arterial peste 70 % din O2 fixat pe Hb, de 3 - 7 ori mai

mult ca în alte ţesuturi

Se pune întrebarea dacă există anastomoze între cele 2 a. coronare, anastomoze ce ar

permite suplinirea nutriţiei fibrelor miocardice în condiţiile obstrucţiei uneia dintre ele.

-anastomoze -între ramurile mici de 20 - 250 μm

-se lărgesc -în procese inflamatorii sau ateromatoase ce reduc progresiv

lumenul

-în obstrucţiile bruşte ale a. coronare -anastomozele nu se dilată imediat, ele

rămânând rigide 8 - 12 h , ca nişte ţevi

1

Page 2: voifidoctor.files.wordpress.com · Web view-fluxul axial de sânge atinge viteza maximă -în vasele înguste -eritrocitele sunt antrenate în partea axială a torentului circulator

Măsurarea debitului coronarian-metode -directe -aplicarea unor debitmetre pe vasele coronare

-indirecte -protoxid de azot -folosind principiul lui Fick

-radionuclizi - 201 Taliu detectaţi cu ajutorul camerelor de

- 99 Tehneţiu scintilaţie

-debit coronarian: 70 - 80 ml / 100g micard / minut -la greutatea inimii de 300 g -inima primeşte

210 - 240 ml/min: 4 - 5 % din debitul circulator

-în efortul maximal -creşte de 4 -5 ori ajungând la 1000 - 1250 ml/min-factori ce influenţează debitul coronarian: 1. fazele ciclului cardiac

-presiunea sistolo-diastolică de la nivelul locului de emergenţă a aortei din cord -afectează

fluxul sanguin coronar atât în sistolă cât şi în diastolă

-contracţii izovolumetrice -presiunea în VS devine superioară celei din aortă

comprimă vasele coronare opreşte circulaţia coronară

-fluxul coronar coboară la 0 sau chiar – 2 mm Hg

-încetinirea circulaţiei în sistolă vasele coronare stângi

sunt predispuse la leziuni ischemice, constituind sediul

trombozelor

-contracţii izotonice -diferenţa mare de presiune dintre a. coronare şi AD

(120 mmHg) ( 2 mm Hg)

debitul din a. coronară stângă

-a. coronară stg. -25 % din fluxul sanguin -în sistola ventriculară2

Page 3: voifidoctor.files.wordpress.com · Web view-fluxul axial de sânge atinge viteza maximă -în vasele înguste -eritrocitele sunt antrenate în partea axială a torentului circulator

-75 % din fluxul sanguin -în diastola ventriculară

-a. coronară dr. -irigă aproape în totalitate VD

-debitul coronarian drept este egal repartizat în sistolă şi diastolă deoarece

presiunea intraparietală este inferioară celei din aortă

2. presiunea diastolică din aortă -în colaps -circulaţia coronariană suferă

3. stenoza aortică -musculatura ventriculară exercită o compresiune mai mare asupra

a. coronare stg., mai severă la pacienţii cu stenoză aortică, când

presiunea intramurală este mai mare determinând mai uşor

insuficienţă coronariană

4. rezistenţa la curgere a vaselor coronare -este modificată de:

-factori hemodinamici -în insuficienţa coronariană debitul coronarian se reduce datorită

scăderii diferenţei de presiune: creşte presiunea venoasă

-factori umorali:

* coronarodilatatori -hipoxia -are efecte coronarodilatatoare foarte prompte, crescând

debitul coronarian de 300 de ori

-acţionează -direct -pe musculatura netedă coronariană

-indirect -favorizează eliberarea de substanţe

vasodilatatoare: adenozină, ATP, ADP

-adrenalina debitul coronarian

-nitriţii vasodilataţie -prelungită -în ramurile coronare mari

-trecătoare -în vasele mici

-blocanţii canalelor de Ca++ (verapamil, nifedipin) coronarodilataţie

-H+, K+, CO2 , bradikinina efecte coronarodilatatoare mai reduse

* coronaroconstrictori -vasopresina

-angiotensina II

-factori nervoşi -simpaticul debitul coronarian prin -receptori β-adrenergici 3

Page 4: voifidoctor.files.wordpress.com · Web view-fluxul axial de sânge atinge viteza maximă -în vasele înguste -eritrocitele sunt antrenate în partea axială a torentului circulator

-intensificarea arderilor

determină apariţia cataboliţilor

ce produc vasodilataţie coronariană

-parasimpaticul -asigură o inervaţie redusă a arterelor coronare

-acţiunea sa directă vasodilatatoare este neglijabilă

-inhibă proprietăţile funcţionale ale miocardului şi reduce

presiunea intramurală

-vâscozitatea sângelui

METABOLISMUL CARDIAC

-are un pronunţat caracter aerob

-energia rezultată din reacţiile biochimice -se degajă sub formă de căldură

-o parte serveşte la formarea legăturilor

macroergice ATP, PC

-inima -consumă glucoză, acid lactic, acid acetic şi aminoacizi

-în condiţii bazale consumă 35 % glucide

60 % lipide

5 % corpi cetonici

-se poate adapta uşor la efort fizic utilizând acid lactic

-poate funcţiona lungi perioade de timp fără glucoză sau acid lactic consumând

acizi graşi

-consumă postprandial preferenţial glucoză -coeficient respirator = 0,9

-peste noapte consumă grăsimi -coeficient respirator = 0,8

-în inaniţie consumă grăsimi şi corpi cetonici

4

Page 5: voifidoctor.files.wordpress.com · Web view-fluxul axial de sânge atinge viteza maximă -în vasele înguste -eritrocitele sunt antrenate în partea axială a torentului circulator

HEMODINAMICAI. Viteza de circulaţie a sângeluiHemodinamica - se ocupă cu factorii care întreţin, modifică şi reglează curgerea sângelui

prin aparatul circulator

-factorii fizici ce guvernează dinamica lichidelor sunt identici atât pentru sistemele

biologice cât şi pentru cele abiologice

-corelaţiile care intervin sunt consemnate în următoarele formule:

1. prima corelaţie stabileşte legătura dintre: debit, viteză de circulaţie şi secţiune

-debitul într-un vas depinde direct de viteză şi suprafaţa de secţiune D = V x S -viteza de curgere a lichidelor este proporţională cu debitul şi invers proporţională cu

secţiunea D V = —— S -cu această ecuaţie se poate calcula viteza de circulaţie a sângelui în aortă, dar intervin

şi alţi factori:

2. viteza de circulaţie a sângelui variază în funcţie de fazele ciclului cardiac :

-aortă -porţiunea incipientă, în vecinătatea valvelor sigmoide

-la începutul ejecţiei rapide -viteza maximă ajunge la 120 cm/s în repaus

-în diastolă -ajunge la 0

-arterele mari (aortă, coronare, femurale şi axilare) -la închiderea valvelor sigmoide

apare un mic reflux sesizabil în arterele mari

-celelalte ramificaţii -refluxul dispare, fiind tamponat de activitatea ciclică cardiacă

-capilare -oscilaţiile de viteză sunt anihilate ajungându-se la o curgere lină

-venule şi vene mari -reapar fluctuaţiile de viteză ca urmare a influenţei contracţiilor

miocardice

3. suprafaţa de secţiune a trunchiului vascular variază invers proporţional cu viteza

-arborele circulator poate fi imaginat ca un corp geometric format din 2 trunchiuri de con

ce aderă prin baza lor:

-baza corespunde cu suprafaţa de secţiune a reţelei capilare ce măsoară ~ 4500 cm2

-vârful aortic are doar 4 cm2

-vârful venular are o suprafaţă de secţiune de 2- 4 ori mai mare decât cel aortic: 16 cm2

5

Page 6: voifidoctor.files.wordpress.com · Web view-fluxul axial de sânge atinge viteza maximă -în vasele înguste -eritrocitele sunt antrenate în partea axială a torentului circulator

=> -suprafaţa de secţiune a capilarelor creşte de 1000 de ori faţă de aortă

-viteza de circulaţie fiind invers proporţională cu secţiunea înseamnă că ea atinge

valorile cele mai scăzute în sectorul capilar unde viteza este de 0,5 mm/s

-în vene -viteza este jumătate sau un sfert din viteza aortică, adică 8 - 10 cm/s

4. poziţia stratului de sânge faţă de peretele vascular

-în imediata apropriere a peretelui există un strat cilindric de sânge ce aderă de vas:

strat stagnant -în interiorul acestui strat alunecă un al doilea strat cilindric de sânge

-în interiorul celui de-al doilea strat: al treilea strat ce curge mai rapid

-fluxul axial de sânge atinge viteza maximă

-în vasele înguste -eritrocitele sunt antrenate în partea axială a torentului circulator iar

plasma curge încet lângă pereţi

-curgerea laminară = curgerea sângelui în straturi -apare în cele mai multe părţi ale

arborelui circulator

6

Page 7: voifidoctor.files.wordpress.com · Web view-fluxul axial de sânge atinge viteza maximă -în vasele înguste -eritrocitele sunt antrenate în partea axială a torentului circulator

II. Timpul de circulaţie-viteza de circulaţie a sângelui poate fi măsurată

-direct -la animale

-indirect -în clinică

-timpul necesar unui trasor să parcurgă o parte sau întregul arbore circulator

-timpul se cronometrează din momentul injectării trasorului într-o venă

superficială până în clipa în care apare în vena opusă

-trasori -coloranţi

-izotopi radioactivi

-fluoresceina

-timpul de circulaţie -generală: 24 sec.

-braţ -limbă: 13 sec. -timpul necesar unei substanţe indicatoare

(zaharina, decolina) injectate i.v. pentru a

impresiona receptorii gustativi sau olfactivi

-braţ-plămân: 6 sec. -acetonă, eter

-toţi factorii care măresc debitul circulator reduc timpul de circulaţie

III. Circulaţia laminară-pentru curgerea laminară a sângelui prin vase netede s-a stabilit o corelaţie între debit,

presiune şi rezistenţă

-debitul variază -direct proporţional cu diferenţa de presiune (ΔP)

-invers proporţional cu rezistenţa (R)

ΔP D = —— R

-1846 -Poiseuille -a studiat curgerea laminară în tuburi rigide şi înguste cu diametrul mai

mic de 1 mm, prin care curgeau lichide omogene cu temperatură constantă

-empiric -a evidenţiat mai mulţi factori de care depinde circulaţia laminară

în conducte mici cilindrice, pe care i-a cuprins într-o relaţie matematică:

7

Page 8: voifidoctor.files.wordpress.com · Web view-fluxul axial de sânge atinge viteza maximă -în vasele înguste -eritrocitele sunt antrenate în partea axială a torentului circulator

ΔP π r4 ΔP = diferenţa de presiune D = ——— r = raza 8 η l η = vâscozitatea sângelui l = lungimea vasului D = debit

= > -mărirea debitului se obţine prin creşterea gradientului de presiune

-creşterea cea mai economică -prin dublarea razei vasului debitul creşte de 16 ori

-lungimea vasului influenţează debitul, dar aceşti factori sunt constanţi

-vâscozitatea sângelui

-formula lui Poiseuille este puţin aplicabilă la circulaţia sanguină deoarece sângele este un

lichid neomogen format din 2 faze: lichid şi celule ce nu îndeplinesc condiţiile unui lichid

perfect, circulaţia lui în teritorii vaste are caracter pulsatil şi poate deveni turbulent

-folosind formula lui Poiseuille şi formula debitului ( D = ΔP/R) se pot deduce factorii de

care depinde rezistenţa la curgere:

ΔP ΔP 8 η l R = ——— = ——— = ——— D ΔP π r4 π r4 ——— 8 η l= > rezistenţa vasculară este -direct proporţională cu -vâscozitatea sângelui

-lungimea vasului

-invers proporţională cu r4

-cu cât raza este mai mică cu atât rezistenţa este mai mare

-pentru măsurarea rezistenţei se utilizează o unitate de rezistenţă periferică

URP = 1 mm Hg, în aşa fel încât debitul să măsoare 1 ml/s

ΔP 1 mm Hg R = ——— = ———— = 1 URP (133 Pa • ml-1•s) D 1 ml/s

-repaus -debit circulator: 6 l/min = 6000 ml/60s = 100 ml/s

-gradient de presiune între arterele şi venele sistemice = 100 mm Hg

100 mm Hg => R = —————— = 1 URP 100 ml/s-şoc -vasodilataţia intensă scade rezistenţa periferică la 0,25 URP

-HTA -vasoconstricţia periferică măreşte rezistenţa periferică la 4 URP

8

Page 9: voifidoctor.files.wordpress.com · Web view-fluxul axial de sânge atinge viteza maximă -în vasele înguste -eritrocitele sunt antrenate în partea axială a torentului circulator

-circulaţia pulmonară -pentru acelaşi debit circulator gradientul de presiune este doar

de 10 mm Hg (între artera pulmonară şi atriul stâng) => rezistenţa periferică:

10 mm Hg R = ————— = 0,1 URP (13 Pa • ml-1• s) 100 ml/s

-gradientul de presiune se exprimă şi în pascali 1 mm Hg = 133 Pa

IV. Circulaţia turbulentă-apare când viteza de circulaţie a sângelui depăşeşte un prag critic

-se produc vârtejuri şi sângele circulă perpendicular pe suprafaţa vasului ( nu în lungul

vasului) => frecarea sângelui de pereţii vasculari, motiv pentru care circulaţia

turbulentă se face cu mare cheltuială de energie

-vârtejurile generează şi vibraţii cu frecvenţe perceptibile pentru auz

-1883 -Osborne Reynolds -a stabilit în mod empiric factorii ce condiţionează curgerea turbulentă: -viteza medie de curgere v (m/s) -diametrul vasului (m) -densitatea sângelui (ρ = 1060 kg/m3) -vâscozitatea sângelui (Pa • s)

Numărul lui Reynolds : v • d • ρ N = ————— η

N > 200 -curgere turbulentă în apropierea pereţilor ramurilor arterelor îngustate sau

curbate

N = 1000 - 2000 -curgere turbulentă şi în vasele netede şi drepte

-circulaţie turbulentă -în efort fizic - viteza

-anemii - vâscozitatea

-în vasele mari apare mai repede decât în cele mici

-măsurarea presiunii arteriale se bazează pe apariţia suflurilor într-o zonă îngustată unde

circulaţia laminară devine turbulentă

circulaţie laminară circulaţie turbulentă

9