În ziar mai puteţi citi:- Nici o zi fără lectură:Ion Creangă – un mare scriitor şi pedagog;- Proverbe şi zicători din opera

lui Ion Creangă;- Ion Creangă, povestitorul;- Eu - Cartea, lumea mea şi Cititorul;-În căutarea ,,Tinereţii fără bătrîneţe şi a vieţii fără de moarte”;- Întîlniri duhovniceşti – „Taina mărturisirii”;-Taina Sf. Împărtășanii;-O seară de suflet în parohia Recea–Întîlnire cu pr. Octavian Moşinde la Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău;-Paşi spre Cununie;-ZILELE FRANCOFONIEI ÎN LICEUL TEORETIC RECEA;- Concursuri / Competiții sportive;-Festivalul cîntecului pascal ”Lumina Învierii”;-Olimpiadele raionale;

ChibzuinţaZiarul liceenilorLiceul Teoretic Recea

Să citească înţeleptul şi îşi va mări ştiinţa, cel neîncercat nr. 27, anul VI va căpăta agerime de minte, cel priceput va dobîndi Aprilie 2015 iscusinţa, iar tînărul – cunoştinţa şi chibzuinţa. Coordonatorul ziarului: Corina Dascal

Ecouri ale articolului: ,,Cînd se termină copilăria”,scris de jurnalistul Igor Guzun

Copilăria se termină atunci cînd nu te mai joci în nisip.Copilăria se termină atunci cînd tu îi ajuţi mai mult pe părinţi. (Serjantu Cătălin, cl. a VII-a)Copilăria se termină atunci cînd îţi alegi hainele singur.. Cînd înţelegi că nu există mulţi prieteni.(Golodnicova Marina, cl. a VII-a)Copilăria se termină atunci cînd mama nu te mai hrăneşte cu linguriţa. Cînd mama nu te mai ajută să-ţi îmbraci hainele şi nu te mai scoală dimineaţa. Atunci cînd poţi să-ţi spui opinia proprie.(Costea Augustina, cl. a VII-a)Copilăria se termină atunci cînd mama nu te mai piaptănă. Cînd nu te mai captivează jucăriile. Cînd îţi faci temele de acasă fără ajutorul părinţilor.(Popovici Emanuela, cl. a VII-a)Copilăria se termină atunci cînd nu te mai temi de înălţime. Cînd nu te mai temi de întuneric.(Ceremuş Cristi, cl. a VII-a)Copilăria se termină atunci cînd iubeşti o fată cu adevărat. Cînd iai decizii de unul singur. Cînd te îngrijeşti singur. Atunci cînd îţi speli hainele, încălţămintea singur. Cînd începi a-ţi cîştiga cîte puţini bani singur.(Jalbă Sorin, cl. a VII-a)Copilăria se termină atunci cînd nu mai priveşti desene animate. Cînd nu mai ai timp să te joci cu prietenii.(Pleşca Alexandru, cl. a VII-a) Copilăria se termină atunci cînd nimeni nu te obligă să faci ceva, ci singur ştii ce trebuie să faci.Cînd tu singur înţelegi lumea înconjurătoare. Ce este bine şi ce este rău.Copilăria se termină atunci cînd te bucuri că ai crescut şi eşti trist cînd îţi dai seama că ai îmbătrînit.(Suleac Elena, cl. a V-a,,B”)

Nici o zi fără lecturăIon Creangă – un mare scriitor şi pedagog

,,Harap-Alb” – în acest basm mitul redă credinţa oamenilor referitoare la geneza şi esenţa lumii, la realitatea superioară, absolută. Această realitate absolută, sau reprezentarea ei în mintea omului arhaic, constituia elementul sacru.,,La scăldat” –sub semnul lirismului nostalgic, evocarea cu care mama lui Nică l-a impus să stea cu fratele său mai mic, astfel încît chipul mamei a fost dezamăgit, a fost o mare trădare pentru ea.,,La cireşe” – minciuna nu este o ieşire din situaţie, ci ea uneori poate sparge case de piatră, dar alteori preţuieşte mai mult ca un adevăr nepus la locul lui.,,Pupăza din tei”- toate minunile făcute de Dumnezeu se află între noi, acestea sînt animalele, păsările şi insectele pe care nu trebuie să le obijduieşti, ci trebuie să le protejezi de rele.,,Dănilă Prepeleac”- sărăcia nu îl face pe om rău, dar bogăţia îl face zgîrcit şi nerespectuos.,,Fata babei şi fata moşneagului”- nu trebuie să răspundem cu rău la rău şi nu trebuie să fim răi, deoarecetoate aceste nenorociri se întorc înapoi asupra noastră şi asta nu e bine.,,Punguţa cu doi bani”- banii sînt pentru unii pe primul loc în viaţă, precum pentru boieri, iar ei, chiar dacă sînt aşa de bogaţi, nu trebuie să-i bure banii altora mai săraci şi neajutoraţi.,,Capra cu trei iezi”- fapta săvîrşită de lup este condamnabilă. Totul ce este în jurul nostru nu trebuie distrus, dar trebuie reconstruit în aşa fel încît să fie vizibil.

Idei selectate de Serafim Jalbă, cl. a VII-a

,,Amintiri din copilărie” de Ion Creangă În ,,Amintiri din copilărie”, Creangă îşi recreează copilăria, către care se întoarce ca spre un spectacol al vîrstei fericite. Prin amănuntele biografice, copilăria reconstituită a aparţinut lui Ion Creangă, dar prin semnificaţie este universală. Copilăria apare ca o operă de aur, ca un tărîm al bucuriei şi inocenţei, în care fantezia completează realitatea, iar jocul este suprema preocupare. Nică este copilul universal, de pretutindeni şi de oricînd, în care toţi ne regăsim cu nostalgie. Acestei copilării ideale, Ion Creangă îi oferă un mediu real de existenţă, un cadru uman şi geografic, care este satul Humuleşti. Amintirilese structurează pe două planuri: unul urmăreşteprocesul de formare al lui Nică şi evoluţia lui spirituală în contextul mediilor sociale pe care le străbate; celălalt plan surprinde universul vieţii ţărăneşti şi instituţiile sociale ale vremii.

Idei selectate de Cristi Ceremuş, cl. a VII-a

Prietenia lui Mihai Eminescu cu Ion CreangăDupă numirea sa, în 1875, ca revizor şcolar, M. Eminescu a întreprins inspecţii şcolare în mai multe zone.Cu acest prilej, Eminescu l-a descoperit pe învăţătorul Ion Creangă.Prietenia între ei s-a legat imediat. Ei au avut o colaborare puternică şi strînsă. Creangă avea faţă de Eminescu o admiraţie

deosebită.

Ideiselectate de Arina Cucuruza, cl. a X-a (R)

-2-

Proverbe şi zicători din opera lui Ion Creangă

,,Cele rele să se spele, cele bune să se-adune.” ,,De plăcinte rîde gura, de vărzare, şi mai tare.” ,,Mai aproape dinţii decît părinţii.” ,,Lucrul rău nu piere cu una, cu două.” ,,Logofete, brînză-n cuiu, lapte acru-n călămări, chiu şi vai prin buzunări.” ,,Omul bun n-are noroc.” ,,La calic slujeşti, calic rămîi.” ,,Omul îndărătnic toate de-andaratele le face.” ,,Pentru o muscă îşi dă palmee, pentru un purice îşi arde plapoma, pentru un şoarece

lasă să arză şi moara, numai şoarecii să nu moară.” ,,Răul ce şi-l face omul singur, nimenea altul n-ar putea să i-l facă.” ,,Oţetul tare vasul său şi-l strică.” ,,Omul îndărătnic, ce apucă se usucă.” ,,După ploaie, chepeneag, după moarte, cal de ginere.” ,,Toată graba strică treaba.” ,,Cine se grăbeşte curînd osteneşte.” ,,La plăcinte, înainte, la război, înapoi.” ,,Viţa-de-vie tot învie, iar viţa-de-boz, tot răgoz?” ,,Ziua se teme de bivol şi noaptea încalecă pe dînsul.” ,,Apără-mă de găini, că de cîini nu mă tem.” ,,Fiecare pentru sine, croitor de pîine.” ,,Rău-i cu rău, dar e mai rău făr-de rău.” ,,Zi-i lume şi te mîntuie.” ,,Frica păzeşte bostănăria.” ,,Omul sfinţeşte locul.” ,,Găsise un sat fără cîini şi se plimbă fără băţ.” ,,Şede hîrbu-n cale şi ride de oale.” ,,Golătatea înconjură, iară foamea dă de-a dreptul.” ,,Decît codaş în oraş, mai bine-n satul tău fruntaş.” ,,Pielea rea şi răpănoasă ori o bate, ori o lasă.” ,,Nu plăteşte bogatul, ci vinovatul.” ,,Dacă s-a da baba jos din căruţă, de-abia i-a fi mai uşor iepei.” ,,Dă-mi,,Doamne, ce n-am avut, să mă mir ce m-a găsit.”

(Este respectată ortografia originalului)(Selectate de Bumbac Alina, cl.aX-aR)

-3-

Ion Creangă este povestitorul care a conservat lumea tradiţională a satului moldovean în opera sa. Criticii literari, dar şi cei care l-au cunoscut spun că, deşi a trăit o mare parte a vieţii sale la oraş, Creangă a rămas acelaşi ţăran humuleştean cu apucăturile sale rurale şi anecdotele sănătoase pline de tâlc ale muntenilor nemţeni.Ion Creangă, humuleşteanul care a redefenit povestitul în cultura română, face parte din careul de aşi ai literaturii româneşti, alături de Ion Luca Caragiale, Mihai Eminescu şi Ioan Slavici. A trăit în cea mai mare parte a vieţii sale la Iaşi, în minunata capitală a Moldovei, un oraş cosmopolit, care depăşea în plin secol XIX, din punct de vedere al culturii, Bucureştiul, capitala de iure şi de facto a ţării. Ion Creangă, aşa cum spun contemporanii lui, era un personaj de lume şi frecventa societatea înaltă a Junimii, petrecea alături de oameni cu origine boierească, dar bătea şi crâşmele de mahala, mergea la teatru, era un om cultivat şi civilizat al unui Belle Epoque românesc, greu de egalat. Criticii, dar şi contemporanii săi spun că, în spatele progresistului junimist, a diaconului răzvrătit care dorea să reformeze Biserica şi a pedagogului de modă nouă, se afla, de fapt, tot ţăranul ”Nică a lui Ştefan a Petrei” din Humuleşti, cu şiretenia, vorbele de duh şi anecdotele specifice ruralului. Sunt specialişti care spun că tocmai acea ”ţărănie” a lui Creangă, substratul său esenţial, l-a făcut genial şi a dat literaturii române o operă unicat şi de o valoare inestimabilă.

Băiatul de la ţară trimis să se căpătuiască la oraş Ion Creangă, s-a născut, cel mai probabil, la 1 martie 1837, în satul Humuleşti, un cătun din zona Neamţului, în familia lui Ştefan a Petrei, un ţăran care mai avea încă şapte copii, pe lângă Ion. Cum afirmă şi Creangă în repetate rânduri, i-a plăcut mult copilăria la ţară şi viaţa satului humuleştean, chiar cu toate privaţiunile existente.  A plecat de copil din satul natal, la vârsta pubertăţii, ca mai apoi de la 22 de ani, ca să se stabilească definitiv în Iaşiul în care stătuse şi făcuse seminarul. A urmat calea preoţiei şi a fost trimis de acasă de o ambiţie a mamei sale, Smaranda, care nu dorea să-l vadă la coarnele plugului, ci să devină preot. Şi-a iubit mama şi i-a făcut pe plac, dar a dus mereu dorul satului şi a lumii libere de la ţară. ”Dragi mi-erau tata şi mama, fraţii şi surorile şi băieţii satului, tovarăşii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând şi chiuind, cutreieram dumbrăvile şi luncile umbroase, ţarinele cu holdele, câmpul cu florile şi mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereţii! Asemenea, dragi mi-erau şezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufleţire”, mărturiseşte scriitorul în opera sa de căpătăi ”Amintiri din copilărie”.  Criticii literari şi specialiştii precum George Călinescu sau Garabet Ibrăileanu spun însă că, deşi s-a adaptat vieţii de la oraş, în sulfetul şi în comportamentul său, pe uliţele şi chiar în saloanele Ieşului, Creangă a rămas un ţăran tradiţional de la Humuleşti.

”Ţăranul” Creangă era zgomotos şi şugubăţ

Ion Creangă a fost în, Iaşiul mijlocului de secol al XIX lea, un factor al progresului. Dorea să revoluţioneze lumea arhaică. Dorea să reformeze Biserica, răzvrătindu-se, avea idei progresiste şi era un dascăl care mergea după noi metode, inovative în a-şi educa învăţăceii, un adevărat profesor de modă nouă. Era şi un intelectual, frecventa teatrul şi saloanele Junimii, citea şi studia.

-4-

Înţelepciunea lui CreangăCu toate acestea, contemporanii săi, dar şi criticii, spuneau că din ”orăşanul” Creangă, răzbătea ”ţărănia” sănătoasă a lui Nică. De altfel, singur recunoştea că, în esenţă, este un ţăran.  ”Dar bine, mult am să mai năucesc lumea cu ţărăniile mele?, îi răspunde Creangă unui junimist care îi cere să mai spună câteva ceva din ”Amintirile” sale. Creangă, după cum spun criticii, era şotios ca un ţăran tradiţional de la munte. Nu avea sobrietatea burghezului, aristocratului sau umorul negru al orăşanului. Creangă era plin de ghiduşii, poveşti populare şi basme. De multe ori face ca ţăranul, ca Moş Ion Roată, pe prostul, pe omul de la ţară greu de cap în faţa aristocraţilor de la Junimea.  ”Un alt mod al ţărăniei lui Creangă, rezultat pe încetul din succesul în societate, este ascunderea statornică a judecăţilor în ziceri şi pilde. Orice scoate din gură stârneşete râsul, oriunde merge e aşteptat cu ”sacul de minciuni”. Este un spectacol. Omul ”greu de cap” a devenit un veşnic ”coţcar”, spune George Călinescu, în lucrarea sa ”Viaţa şi opera lui Ion Creangă”.Totodată, Creangă era zgomotos, râdea tare şi cu poftă şi, mai ales când se adunau cănile cu vin bun roşu la ”Bolta Rece” sau la ”Binder”, începea să debiteze măscări şi poveşti ”fără perdea” la cererea participanţilor, care erau prea ”aristocraţi” să le spună ei şi preferau să le audă din gura ”ţăranului” Creangă, care nu avea cenzură şi nici proptea la gură.  Aşa au apărut şi poveştile pe ”uliţa mare”, spuse de Creangă la banchete. Totodată, dacă avea ceva de spus, o spunea ca săteanul tradiţional, fără fineţuri şi oratorie. Drept la ţintă, dar şugubăţ şi cu un tâlc în care se adună toată inteligenţa populară. ”Un orator nu poate să termine şi Creangă îl întrerupe: ”Ştii cum faci dumneata? Întocmai ca ciubotarul care coase, coase mereu, fără să facă nod la aţă”, relatează George Călinescu, după o poveste a unui contemporan de-al lui Creangă.  

Geniul a crescut în ”ţărănia” lui Creangă Cu toate acestea, criticii spun că Ion Creangă era indiscutabil un ţăran, dar ca fire, nu şi ca pregătire intelectuală. Firea ţărănească nu era completată ca în lumea satului, de multe ori, de analfabetism sau ignoranţă. Ion Creangă era acel hibrid de ţăran intelectual, superior majorităţii aristocraţilor intelectuali ai Iaşiului. Un scriitor de geniu, dar şi un moldovean care pricepea foarte repede tot ce învăţa.  ”După unii, Creangă ar fi ţăran. Ţăran şi nu prea, decât doar la fire. Cât despre intelect, corespondenţa, polemicile lui dezvăluie un mânuitor sigur de idei, într-o limbă tehnică fără nici o pată. Creangă e un om deştept, luminat cu puţine cărţi, înţelegând mai bine decât cei cu multe cărţi şi păstrând doar o slavă exagerată pentru cei învăţaţi”, scria George Călinescu. Mai mult, Garabet Ibrăileanu spune că, de fapt, ”ţăranul” Creangă era genial şi a oferit culturii româneşti opera sa de o valoare inestimabilă.   Pentru Ibrăileanu, când Creangă este ţăran, este un artist de o incomparabilă fineţe, un artist seducător, cu o scriitură fină şi care, culmea, face accesibil satul românesc în profunzimea şi înţelepciunea sa, doar adevăraţilor intelectuali. Închide în scrierile sale şugubeţe, spune Ibrăileanu, o adevărată comoară a tradiţiilor populare, trecute prin filtrul geniului său. De cealaltă parte, pentru criticul Ibraileau, ”târgoveţul” Creangă, nu are sare şi piper, iar din punct de vedere al creaţiei artistice, ţârgoveţul Creangă este unul. Practic, din punctul de vedere al lui Ibrăileau, capodoperele literaturii române, precum ”Amintiri din copilărie” sau celebrele poveşti sunt opera ”ţăranului” Creangă.(Sursă românească)

-5-

Aprecieri Ion Creangă, astăzi, este considerat cel mai bun scriitor pentru copii.Basmele lui sînt îndrăgite atît de cei mici cît şi de cei mari. Chiar dacă limbajul său este un limbaj popular, ţărănesc, simplu, opera sa are mare valoare. Prin operele sale, el a promovat istoria, tradiţiile, obiceiurile, portul naţional al poporului nostru. Acest scriitor a ştiut cum să pătrundă în sufletele cititorilor săi şi să-i facă să-i iubească opera.

Alina Bumbac, Daniel Ataman, cl. a X-aR

Eu - Cartea, lumea mea şi Cititorul(în baza romanului ,,Mara” de Ioan Slavici)

Într-o zi de vară, stăteam pe o masă, la umbra unui nuc şi admirăm liniştea din jur, fiindcă era foarte cald şi toate vietăţile s-au ascuns de razele solare,din cauza că pe filele mele este tiparit unul dintre cele mai bune romane din literatura romană, romanul ,,Mara”, al cărui autor este Ioan Slavici. Cînd cititorii mă lasă din mîini, eu stau de vorbă cu personajele acestei opere. Şi, în acea zi, am avut posibilitatea să mai vorbesc cu ele şi să aflu încă ceea ce nu ştiam. Mai întîi, am vorbit cu Mara, care era tînără, frumoasă şi puternică. În acel moment, ea vindea, în tîrg, şi mereu îşi urmărea copiii. Am întrebat-o cum se descurcă de una singură, iar ea mi-a răspuns că îi este dificil, dar crede în Dumnezeu, că o va ajuta ca să-şi crească copiii şi să-i vadă oameni cu ştiinţă de carte.Apoi, mult timp s-a lăudat că Persida şi Trică sînt cei mai frumoşi copii şi se mîndreşte cu ei. Mai apoi, am vorbit cu Persida, care de acum era căsătorită cu Naţl. Ei se aflau la cîrciuma lor şi erau foarte fericiţi, deoarece mai aveau şi un copil.Noua familie mi-a povestit despre cum ei trăiesc în prezent şi ce s-a întîmplat cu ei pînă la naşterea fiului lor. Naţl foarte mult regretă de faptul cum s-a comportat cu soţia sa, Persida, dar acum depune mereu efort ca s-o vadă fericită. Bătrînul Hubăr se mîndreşte foarte mult cu familia fiului cel mai mare, Naţl, care, acum, poate fi un exemplu pentru alte familii. Hubăr îşi doreşte ca să-şi găsească rostul în lume şi fiul cel mai mic, Bandi, cu care s-a întîlnit abia acum, cînd el este adolescent. Atunci cînd l-am întrebat pe Hubăr, de ce nu a dorit ca să-şi vadă şi să-şi ajute fiul în toţi aceşti ani, el a răspuns că se temea de vorbele celor din jur şi s-a gîndit mereu la onoarea lui. Dar iată, că la un moment dat, a venit cititorul meu, care era dornic de a mă citi. L-am întrebat, ce crede despre personajele acestei opere şi ce ar face în locul lor? El mi-a răspuns că aceste personaje sînt inspirate din viaţa reală, dar nu ştie cum ar proceda dacă ar fi în asemenea situaţii. Aici s-a încheiat dialogul meu cu personajele şi cu cititorul.

Dar voi, dragii mei cititori, ce spuneţi?

(Alina Bumbac, cl. a X-aR)-6-

În căutarea ,,Tinereţii fără bătrîneţe şi a vieţii fără de moarte”(în baza basmului popular ,,Tinereţe fără bătrîneţe şi vieţii fără de moarte”)

Într-o seară ploiasă,stăteam pe pat şi priveam prin geam. Dintr-o dată, mi-am adus aminte de basmul popular ,,Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte” de Petre Ispirescu. Mă gîndeam la faptul cum Făt-Frumos a învins toate greutăţile, doar ca să-şi găsească ceea ce doreşte. Dintr-o dată, am intrat în lumea basmelor, unde l-am întîlnit pe Făt-Frumos şi l-am întrebat:- Dragule Făt-Frumos, de ce ai dorit atît de mult să găseşti ,,tinereţefărăbătrîneţeşiviaţăfără de

moarte”?- Eu consider căfiecaredintrenoiîşidoreştesătrăiască o viaţăveşnică, lipsită de boli, mai ales,

cătatălmeu, la naştere, mi-a făgăduitaceasta.- Atunci cîndaipornitîncăutareacraiului, cum credeai, veigăsisau nu?- La început, stam la îndoială, darmaiapoi, am spuscăpînănugăsescceeace-mi doresc, nu

mălasbătut.- Ai avutmulte obstacole, te-aisperiat de ceva?- N-aşspunecă m-am speriat. Atuncicîndîţidoreşticeva cu adevărat, nu tesperienimic.- Săştiică am rămasfoartetristă, atuncicîndtotul s-a terminataşa, dar, totodată, cîndciteamacest

basm, aveamniştesentimente de mîndrieşiînţelegeamcăşieutrebuiesăfiuaşa de curajoasă.- Dar spune-mi, terog, ce-aisimţitcîndte-aiîntorsacasă, acoloundete-ainăscut?

Pe neaşteptate, se deschiseuşacamereimeleşiintră mama, şitoatălumea mea, a basmelor, a dispărut.Aşaşi nu am aflatrăspunsul la întrebarea care celmaimultmăfrămînta.

Ungureanu Aliona, cl. a X-a(R)

Întîlniri duhovniceşti – 04.03.2015 – „Taina mărturisirii”Postul este perioada de lucrare duhovnicească, de luptă lăuntrică şi maica virtuţilor. El face posibil avîntul rugăciunii, precum şi rugăciunea coboară puteri divine în lupta postului. Postul mare este călătorie spre Învierea Domnului, dar totodată şi noi trebuie să înviem spiritual. Pentru aceasta, în această perioadă, se cuvine să intensificăm rugăciunile, faptele bune, dar şi să fim mai atenţi la viaţa noastră. Prima şi ultima săptămînă sunt săptămîni aparte ca importanţă şi trăire. Prima –

Săptămîna Mare şi ultima – Săptămîna Patimilor. În prima săptămînă, am avut un program liturgic aparte cu citirea Canonului cel Mare a Sf. Andrei Criteanul, Liturghia înainte sfinţită, dar şi Dumnezeiasca – Triumful Ortodoxiei. În toate săptămînile, în afară de prima şi ultima, cînd avem un program liturgic special, parohia noastră – Recea, în zilele de miercuri după masă, se citeşte un Acatist şi se organizează Întîlniri duhovniceşti. Dupa prima săptămînă şi Duminica Ortodoxiei, în a doua săptămînă, s-a citit Acatistul Sf. Mc.Teodor Tiron, care a fost pomenit în ziua de luni – 2 martie, dar şi în prima sîmbătă, cu minunea colivei, după care au urmat Întîlniri duhovniceşti.

-7-

La prima Întîlnire duhovnicească, l-am avut ca oaspete pe părintele Roman, de la parohia „Pogorîrea Duhului Sfînt”, din satul Rădoaia, raionul Sîngerei, care ne-a vorbit despre Taina Sfintei Mărturisiri, arătînd necesitatea, importanţa şi valoarea acestei taine în viaţa creştinului, precum şi condiţiile pentru o bună mărturisire. S-au adus exemple de sfinţi care s-au pocăit, precum Zaheu Vameşul, Maria Egipteanca  ş.a., care pot servi exemple de întoarcere pentru noi, căci căinţa ne deschide cerul.

O altă tema abordată a fost Duhovnicul: cine este acesta, cum să-l alegi şi ascultarea faţă de duhovnic, spunîndu-se: „în mărturisire nu avem nevoie de duhovnici sfînţi, cît de sfînta ascultare.”

Un alt aspect este formalismul în mărturisire şi necesitatea consultării unui îndrumar. S-au punctat şi alte aspecte, cît de des să te spovedeşti şi dacă este considerată mărturisirea o

mucenicie.

interioarăwww.eusuntcuvoiuni.wordpress.comPosted on 6 martie 2015 by xeniad

Întîlniri duhovniceşti – 11.03.2015 – „Taina Sf. Împărtăşanii”

În săptămîna a 3-a din

Postul Mare, în incinta

Bisericii „Naşterea

Maicii Domnului”,

parohia Recea, a avut loc o Întîlnire duhovnicească, care a fost precedată de citirea Acatistului Sf. Ioan, care a fost prăznuit în această săptămînă – Prima şi a doua aflare a capului Sf. Ioan

Botezătorul.La această Întîlnire duhovnicească, a fost invitat prot. Ghenadie, din parohia Varatic, r-nul Rîşcani, care a vorbit celor prezenţi despre Taina Sf. Împărtăşanii, arătînd măreţia primirii ei, precum şi condiţiile pentru o împărtăşire vrednică. În urma acesteia, prot. Ghenadie a răspuns la întrebările creştinilor. Întîlnirea s-a încheiat cu o discuţie liberă la un ceai.

-8-

Posted on 15 martie 2015 by xeniad

O seară de suflet în parohia Recea– pr. Octavian Moşinde la Universitateade Stat din Moldova – 24.03.2015

Postul cel Mare la biserica „Naşterea Maicii Domnului” din s. Recea, r. Râşcani este plină de evenimente. Săptămânal se organizează întâlniri de suflet cu diferiţi slujitori, discutându-se despre viaţa creştină a omului de astăzi.În seara zilei de marţi, 24 martie, a fost invitat

preotul Octavian Moşin de la Universitatea de Stat din Moldova.Evenimentul a început cu rugăciune, săvârşindu-se Canonul de pocăinţă al Mîntuitorului, după care a urmat discuţia duhovnicească.

Este de menţionat faptul, că iniţiativa de a-l invita pe părintele Octavian, aparţine unor tineri din localitate şi or. Râşcani, care au urmat studiile la USM şi s-au ataşat de părinte şi activităţile tinerilor din cadrul universităţii.În acest sens, dna Adela Salagor, absolventă a Facultăţii de Limbi Străine, a împărtăşit din amintirile trăite în anii studenţiei, vorbind despre personalitatea şi activităţile desfăşurate de către părintele universităţii.

Cu un cuvânt introductiv s-a adresat şi părintele Constantin Dascăl de la Recea, care a amintit despre bunele practici de implicare a tinerilor de la USM în vederea formării lor spirituale, spunând că încearcă să implementeze la nivel de parohie unele idei, ca discuţiile cu tinerii, pelerinajele, concursuri ş.a.Apoi i s-a oferit cuvânt părintelui Octavian, care a vorbit despre Semnificaţia noţiunii de Biserică şi care ar trebui să fie trăirea unui creştin în zilele de astăzi. După care au urmat zeci de întrebări, care îi frământă

atât pe tinerii prezenţi, cât şi pe cei mai vârstnici. S-a vorbit despre comportamentul creştinilor în biserică, viaţa creştină în afara slujbelor, cum să ne educăm odraslele, ce provocări noi sunt

-9-

în procesul creşterii şi educării copiilor, crizele adolescenţei etc.La final, părintele Constantin, împreună cu credincioşii din localitate, precum şi veniţi din alte localităţi învecinate, au mulţumit oaspetelui pentru trudă şi sfaturi şi au mai discutat în cadrul unei agape oferită de către enoriaşi.

www.ortodox.md Posted on 28 martie 2015 by xeniad

Paşi spre CununiePărinte, cum trebuie să se pregătească doi tineri pentru Cununie?Astăzi prea puţini tineri se gătesc strict pentru Taina Cununiei, căci cea mai mare atenţie o acordă ceremonialului laic. Luni întregi îi poţi observa cum sunt în griji şi pregătiri legate de sală, vestimentaţie, meniu, foto/video etc. Uneori ceremonia o organizează părinţii şi tot ei decid ce, unde, cum? Alteori îi vezi pe tineri destul de siguri şi ambiţioşi, care ”își fac nunta”.Rar când se cunosc tinerii din aceeași localitate, de aceea e nevoie de o întâlnire cu preotul, care este una de cunoaștere și de cercetare a vieții tinerilor. Adesea poți depista că cei care solicită cununia nici nu sunt botezați, alții sunt în diverse grade de rudenie… deci au grave impedimente pentru căsătorie. Se mai întâmplă să aflăm că unii vin nu de bunăvoie, alții se iau nu din dragoste sinceră și curată.Tot necesar este ca solicitanții căsătoriei să urmeze mai întâi procedura de înregistrare a căsătoriei civile, care exclude din start câteva impedimente, după cum ar fi altă căsătorie concomitentă sau dacă persoanele nu sunt certate cu legea.Este foarte important ca mirii să fie spovediți, împăcați și, dacă nu au piedici canonice, să fie împărtășiți înainte de a li se oficia încă o Taină a Bisericii.Ce paşi sunt de urmat până la săvârşirea acestei Taine?În vechime până la Cununie urma Logodna, care astăzi rar când are caracter religios, de binecuvântare a inelelor. Ca regulă Logodna bisericească se săvârșește împreună cu Cununia. Altă logodnă a devenit cea cu caracter laic, când se întâlnesc rudele mirilor și ”pun țara la cale”, când și cum va avea loc ceremonia.E bună dubla binecuvântare pentru tineri, iar înainte de a primi binecuvântarea Bisericii, aceștia o solicită pe a părinților.Nu avem pași ”bătuți în cuie” spre Cununie, însă cei care vin în fața altarului trebuie să fie maturi, conștienți, sinceri și dornici pentru o viață de familie cu toate componentele și responsabilitățile.Care e ziua din săptămână potrivită pentru cununie?Nu se mai ține cont de ziua când ar fi bine să fie oficiată Cununia. Cea mai recomandată zi este duminica, imediat sau chiar în cadrul Liturghiei. Potrivit practicii și prevederilor Bisericii noastre sunt permise nunți și în zile de luni, miercuri și vineri din afara posturilor, dacă nu sunt în ajunul unor praznice mai importante sau în ajun de hramuri.Ce trebuie să aducă tinerii cu ei la Biserică în această zi?Tinerii ce se căsătoresc urmează să-și aducă inima la altarul familiei, celelalte nu sunt obligatorii. Deși în conștiința poporului nostru astfel de ceremonii sunt însoțite cu ceremonialuri și cu obiceiuri de aducere a unor daruri, care variază de la localitate la alta. Însă nu trebuie să ne scufundăm în astfel de mărunțișuri, căci riscăm să ne scape esența.Pot fi cununaţi tinerii care nu au naşi?Adesea nășia la Cununie nu mai este o prezență duhovnicească. Nașii sunt luați din interes financiar sau drept decor al ceremoniei. Perfect ar fi să se stabilească o legătură intimă și de rudenie între fini și nași.Nu în toate Bisericile Ortodoxe locale întâlnim nași de cununie. Unii se căsătoresc având doar martori ai tainei dumnezeiești.La ce preot să se cunune tinerii? E obligatoriu să aibă ambii acelaşi duhovnic?

Foarte puțini din cei care se spovedesc înaintea Cununiei s-au mărturisit în general în viața lor, iar cei care și-au identificat vre-un duhovnic sunt numărați pe degete. Ar fi bine familia să-și găsească duhovnicul, deci medicul și îndrumătorul duhovnicesc.

Din interviul  pr. Octavian Moşin pentru revista „Mireasa&Mirele”, decembrie, 2014-10-

ZILELE FRANCOFONIEI ÎN LICEUL TEORETIC RECEA

În zilele noastre, limbile străine au devenit o necesitate pentru o viaţă profesională de succes şi nu numai. În acest sens, limba franceză este în continuare o limbă importantă în spaţiul internaţional. Ea este vorbită pe tot globul pământesc, este una din cele două limbi oficiale de la O.N.U., U.E., UNESCO, Crucea Roşie.

Limba franceză este, de asemenea, vorbită în mai mult de 43 de ţări din lume. Pe Internet, este una din primele trei limbi utilizate, împreună cu engleza şi germana. Pe de altă parte, învăţarea acestei limbi ne poate deschide orizontul cultural, căci putem să citim direct în limba franceză cărţi, reviste, piese de teatru. Nu în ultimul rând, franceza ne dă posibilitatea de a studia în Franţa, în marile sale Universităţi. Prin urmare, limba franceză va rămâne o limbă străină foarte folositoare şi foarte valoroasă.

În perioada 18-26 martie în LT Recea s-au desfăşurat Zilele Francofoniei, care au avut ca obiective majore evaluarea competenţelor lexicale, stimularea gîndirii critice, a creativităţii elevilor prin activităţi spontane, concursuri-fulger, jocuri lexicale, dezvoltarea motivaţiei şi a interesului faţă de limba franceză prin activităţi instructiv-distractive.

În cadrul decadei francofone s-au desfăşurat mai multe activităţi: scrierea dictării în limba

franceză, prezentarea posterelor cu subiectul ,, J’aime la France”,vizionarea filmului francez, prezentări video a proiectelor elevilor, recital de poezie franceză.

A finisat decada cu concursul de inteligenţă ,,Connais-tu la France?”, prin care am stimulat motivaţia elevilor de a învăţa limba franceză. La concurs au participat 2 echipe, clasa a X-a şi clasa a XII-a, care s-au prezentat în limba franceză, şi-au prezentat simbolul, denumirea echipei, au răspuns la întrebări în cadrul a 4 runde cu pauze muzicale karaoke în limba franceză, cîntate de un grup de eleve din clasa a XII-a. Elevii au participat cu plăcere, au răspuns corect la întrebări, au dovedit cunoştinţe

trainice în domeniul civilizaţiei franceze. Pe locul I s-a plasat echipa clasei a XII-a, dar şi elevii clasei a

X–a au participat activ. Ambele echipe au fost premiate cu diplome de gradul unu şi doi. Echipele suporterilor au fost foarte ingenioşi şi au susţinut activ ambele echipe. Sperăm ca am reuşit să trezim interesul tuturor elevilor din liceu faţă de această limbă frumoasă şi melodioasă, limba dragostei şi a frumosului.

Guzgan Viorica – profesor de limba franceză-11-

Festivalulcînteculuipascal”LuminaÎnvierii” la a 6-ea edițiePublicat: Marţi, 14 aprilie 2015 de Secţia Cultură http://www.riscani.md/

RÎŞCANI, 14 aprilie – Rîşcani Ştiri – În a treia zi de Paști, în incinta Școlii de muzică din or. Rîșcani, a avut loc cea de-a VI-a ediție a Festivalului cîntecului pascal ”Lumina Învierii”. Moderatorul evenimentului a fost Felicia Bojii, specialist principal în cadrul Secției Cultură a Consiliului Raional. Cuvînt de salut a fost oferit doamnei Galina Zamurdac, vicepreședinta raionului Rîșcani, Emiliei Garbuz, șefa Secției Cultură, dar și Preotului mitrofor, protopop de Rîșcani, Veaceslav Ungureanu.Primii au evoluat corul de preoți din cadrul blagociniei Rîșcani asistați de dirijorul pr. Alexei Scutaru, paroh al bisericii din s. Aluniș. De asemenea a evoluat și Colectivul vocal din s. Corlăteni, conducător Livia Ninescu și Natalia Macovei. Cu un cîntec pascal a intervenit și tînăra vocalistă Francesca Cucuruzneac. Au mai evoluat:Anamblul ”Țărăncuța” din s. Borosenii-Noi,Ansamblul vocal din s. Recea ”Doruleț”,Ansamblul folcloric din o. Costești, conducător Gh. Chiperi,Ansamblul de la casa de cultură din o. Rîșcani,Ansamblul din Mihăilenii Vechi, Conducător Sofia Gălășanu,Ansamblul ”Roua trandafirului” din s. Zăicani,Colectivul vocal din s. Moșeni,Ansamblul vocal ”Datina” din s. Pîrjota, conducător Rodica Vasilova,Vocalista Maria Gabriela Novi, din s. Braniște,Vocalista Crina Zară din s. Pociumbăuți și Ansamblul folcloric ”Moștenitorii” din s. Zăicani.Participanților li s-au înmînat Diplome și cîte un premiu bănesc.În încheiere, doamna Emilia Garbuz a urat tuturor ca lumina învierii să vină în casa tuturor celor ce-L slăvesc pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Blagocinul Veaceslav Ungureanu, a ținut să felicite pe toți cei prezenți cu luminata sărbătoare a Învierii Mîntuitorului, dar a ținut să felicite și toate femeile, mamele, bunicile, surorile cu apropierea zilei Femeilor Mironosițe, care este prăznuită a treia duminică după Paști. A îndemnat toată lumea să sărbătorim această zi în care se cinstește modelul femeii creștine, purtătoare de virtuți. Iar Femeile Mironosițe să le servească drept model.În încheierea Festivalului,  toată sala a cîntat cu multă bucurie Hristos a Înviat!

-12-

Concursuri / Competiții sportive Locul II – echipa L.T. Recea - în cadrul Spartachiadei raionale a elevilor din gimnaziu

la baschet. Locul II – echipa L.T. Recea - în cadrul Spartachiadei raionale a elevilor din liceu,

la Șah.(Suleac Olga – căpitanul echipei, cl. a IX-a; Guțu Cristian, cl. a X-a; Nadulișneac Vadim, cl. a X-a)

Locul I – Bumbac Viorela – Concursul raional al declamatorilor dedicataniversării a 165 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu.

Locul I – Popovici Loreta – Concursul raional ,,Miss Smărăndița, 2015”, Ediția a VIII-a; Mini-șezătoare: elevii cl. a VI-aA: Greculean Marinela, Beliciuc Maria, Varvarici Victoria;-13-

cl. a VI-aB: Polonca Olga, Serjantu Crina, Popovici Marina, Bot Alexandru, Crigan Constantin.

Participare – Tîrbu Valentina, Popovici Daniela (Discurs, Recital de poezie) – Concurs raional dedicat poetului Grigore Vieru.

-14-

Moldova...Moldova. Aici nici în biserică lumea nu se roagă atâta cât se roagă în microbuze.

Aici, când vii acasă de la muncă sau de la studii de peste hotare, nu te întreabă nimeni: „Cât stai?”, dar toţi te întreabă: „Când te duci?”

Moldova. Aici cele mai frumoase texte despre oameni sunt necrologurile.

Aici fotbalul mai mult se priveşte decât se joacă, iar la teatru lumea merge mai mult să râdă decât să aplaude.

Noi am închis librăriile din sate, am lăsat să se învechească bibliotecile, în schimb tot noi suntem cei care avem câte o carte în toaletă.

Aici nu există nici cel mai vândut scriitor, nici cel mai vândut politician….

Pentru că cel mai vândut scriitor nu este nici unul, iar politician – toţi, cum spune lumea.

La noi pierderile la furnizarea energiei sunt mai importante decât pierderile de vieţi omeneşti. Şi sunt mult mai mulţi cei care postează decât postesc. Iar mai marii ne prostesc în fiecare zi.

În Moldova cădem de muncă, cădem de acord, cădem pe gânduri, cădem în disperare de câte se întâmplă.

Şi pentru că toate aceste lucruri trebuiau să poarte un nume, ele şi-au ales, cu ani în urmă, un pseudonim: Republica Moldova.

Iar cu toate acestea noi, totuşi, o iubim.

Aiciscriu.eu Igor Guzun

www.chibzuinta.wordpress.comwww.eusuntcuvoiuni.wordpress.com

-16-