1

VULCANI DIN MASIVUL CENTRAL FRANCEZ

LE SANCY şi LA CHÂINE DES PUYS

LE SANCY(Monts – Dore)

1. Cadrul geografic şi tectonicEdificiul vulcanic Le Sancy din grupul Monts-Dore se situează în Masivul

Central Francez, o mare unitate geologică şi geomorfologică individualizată înpartea central-sudică a Franţei. Aceasta reprezintă un bloc cristalin înălţat (unhorst), un rest din vechiul lanţ muntos hercinic (varisc), format în orogenezahercinică din perioadele permiană şi carboniferă de la sfârşitul paleozoicului (peste300 milioane de ani).

Puternic erodat şi aplatizat (peneplenizat), Masivul Central are aspectul unuiplatou (podiş) larg vălurit, cu altitudinea de 800-1000 m, dar dens fragmentat de oreţea de văi fluviale divergente, acest masiv vechi constituindu-se în cel mai marenod orohidrografic al Franţei. Aici şi-au format obârşiile Loire, Allier, Dordogne.Accentele în relieful relativ montan al acestui podiş sunt date de edificiilevulcanice formate în terţiar şi cuaternar, ca urmare a dislocaţiilor rupturale(falierilor) suferite în timpul ridicării Alpilor din apropiere.

Sancy se află pe axa tectono-vulcanică nord-sud, respectiv Cantal-Sancy(Monts-Dore) – Puy de Dôme (Châine des Puys). El ocupă partea centrală aacesteia, acolo unde se impune şi prin cota cea mai înaltă din Masivul Central(1885 m). Sancy, Mont-Dore, Châine des Puys sunt edificii vulcanice de vârste totmai noi de la sud la nord, legate fiind genetic de o veche şi mare falie – FaliaLimagne.

Menţionăm că Sancy este unul din cele două masive vulcanice, cel sudic, alecompartimentului Monts-Dore (Le Sancy şi Mont-Dore).

Sancy are caracterul unui nod orohidrografic, dinspre partea centrală înaltă,orientându-se divergent trei ape: Haute-Dordogne (rezultată din unirea a douăartere mici: Dore şi Dogne), Chaudefour şi Fontaine Salée.

Aici şi-a dezvoltat reţeaua (bazinul) de obârşie unul din cele mai importanterâuri ale Franţei – Dordogne, care, în Câmpia Aquitaniei, confluează cu Garonne.

Pe Dordogne, puţin în vale de confluenţa Dore şi Dogne, într-o vechecalderă, se află staţiunea termală Mont-Dore.

Din punct de vedere administrativ, Le Sancy face parte din departamentulAuvergne.

2

De menţionat că Le Sancy (Monts-Dore, în ansamblu) sunt integrate înParcul natural regional al vulcanilor din Auvergne (Le Parc Naturel Régional desVolcans d’Auvergne – PNRVA).

2. Caracterizare geologicăEdificiile (masivele) vulcanice Sancy şi Mont-Dore sunt rezultatul activităţii

eruptive pliocene şi pleistocene, legată de falierile în care a fost antrenat bloculgranitic al Masivului Central Francez, pe direcţia Nord-Sud, aşa cum este faliaLimagne (La faille de Limagne) şi faliile asociate acesteia. Sancy este cel mai tânărdin masivele vulcanice ale Monts-Dore. De aceea, el este mai puţin erodat.

Vulcanul Sancy, cea mai importantă structură eruptivă din Masivul Central(1885 m), este produsul unui dinamism eruptiv complex, în care se deosebesc maimulte cicluri, cu faze extrusive (explozive) şi efuzive (emisii lente). În Monts-Dore,ca ansamblu stratovulcanic, erupţiile au început cu aproximativ 3,2 milioane deani în urmă. Acestea au încetat cu cca. 230.000 de ani în urmă, când se finalizeazăedificiul Puy de Sancy. Studiile vulcanologice (tefrocronostratigrafia şiinvestigarea ciclurilor magmatice şi eruptive) indică două perioade pleistocenedistincte de extruziune şi efuziune: între 800.000 - 500.000 de ani şi 450.000-200.000 ani (www.dominiquedecobecq.perso.sfr.fr). Astfel, a rezultat o structurăstratovulcanică impunătoare, dar puternic modificată prin acţiunea erozională areţelei hidrografice şi, în mai mică măsură, a gheţarilor pleistoceni.

Emisiile efuzive au constituit primele forme de activitate ale vulcanuluiSancy, acestea fiind curgeri piroclastice de cenuşe şi scorii trahitice (ponces), detip Neschers şi de tip Rioubes-Haut (www.dominiquedecobecq.perso.sfr.fr). Înaceastă perioadă de început s-a format şi caldera (caldeira) Sancy. Urmele acesteiasunt argumentate de către cercetători.

Activitatea explozivă a fost de tip „Péléen” (Pelean). Aceasta a generatridicarea de domuri şi ace, dar şi curgeri piroclastice de tip „nuées ardentes” („noriardenţi”). Au fost identificate 18 domuri şi domuri-curgeri („dôme-coulée), cel maimare fiind domul-curgere ce constituie Puy de Sancy (500 m L x 400 l x 100 h).Domurile, mai rezistente fiind la eroziune şi procese de meteorizaţie, reprezintăprincipale vârfuri ale vulcanului Sancy. Prin contrast, depozitele piroclastice, maislab consolidate, au fost înregistrate în mare parte prin eroziune torenţială şifluvială.

Activitatea explozivă, mult mai importantă în edificarea stratovulcanuluiSancy, era legată de magmatism şi hidromagmatism. Vulcanologii identifică şaseaparate vulcanice în partea centrală a lui Sancy, formate ca rezultat al interacţiuniidintre apă şi magmă. Activitatea hidromagmatică explozivă de tip „maare” avea sătreacă în partea somitală într-o activitate magmatică propriu-zisă (aeriană), dovadăfiind şi forma materialelor expulzate: de la bombe de tip „choux-fleurs” la bombede tip „fusseau”.

3

4

Activitatea efuzivă constă din emisia de lave şi piroclastite, respectiv dincurgeri de lave şi de piroclastite, şi din formarea de conuri de scorii, forme încăvizibile în relief. Acestea au rezistat eroziunii datorită vâscozităţii relativ ridicate alavei (trahiandezite bazice sau „doréite” şi „nugéarite”.

Analizele mineralogice şi petrologice arată că lavele din Sancy prezintă oeterogenitate difuză, datorită amestecului mecanic al magmelor bazice într-unrezervor superficial cu coompoziţie trahitică. Seria vulcanică din edificiul Sancy s-a succedat pe intervalul 850.000-200.000 ani. Compoziţia lavelor emise succesiveste următoarea: trahite sau trahite fonolite, trahite sau trahiandezite, trahiandeziteintermediare (trahiandezite bazice – eterogene – „doréite”). Analiza stratigraficăarată o succesiune constantă şi repetată: depozite de natură hidromagmatică –domuri – depozite de curgeri piroclastice („nuées ardentes”). Suita stratigraficăeste vizibilă (aflorează) în versanţii văilor care secţionează divergent edificiulvulcanic Puy de Sancy.

3. Caracterizare geomorfologicăCercetările vulcanologice şi cele geologice în general confirmă existenţa a

două edificii vulcanice în perimetrul Sancy. Prin cartografia formaţiunilorvulcanice şi vulcano-sedimentare au fost relevate două structuri vulcanicesuprapuse (superpozate). Formaţiunile unui edificiu mai recent repauzează pe osuprafaţă de eroziune apărută prin distrugerea (nivelarea) unui crater mai vechi, înformă de „potcoavă de cal”.

De asemenea, cum s-a arătat la geneză, în faza de debut a edificăriivulcanului Sancy s-a format o calderă. Urmele vechii caldere pot fi reconstituite,proces care se bazează pe mai multe argumente: cartografia de ponces, localizareatuffitelor lacustre, localizarea unui vulcanism hidromagmatic şi în principal, alhyaloclastelor, prezenţa dyke-urilor în interiorul structurii, depozitele hidrotermaleasociate surselor circumscrise în zona centrală, contrastul magnetic de o parte şialta a acestor limite. Caldera nouă a lui Sancy, situată în partea înaltă, are osuprafaţă de numai 9,40 km2 şi o adâncime mai mică de 150 m.

Caracter de calderă are şi Mont-Dore, situat mai la nord, tot pe Haute-Dordogne, acolo unde s-a dezvoltat staţiunea Mont-Dore (caldera Haute-Dordogne).

În morfologia actuală a vulcanului Sancy (edificiu finalizat cu cca. 230.000ani în urmă), cel mai tânăr şi mai puţin erodat din grupul Monts-Dore, se pun înevidenţă următoarele forme principale: domurile şi domurile-curgeri, dyke-urile,văile divergente.

Domurile şi domurile-curgeri alcătuiesc părţile fundamentale ale vulcanuluiSancy. Sunt 18 astfel de structuri, cele care constituie vârfurile principale ale

5

6

7

masivului vulcanic şi platoul său somital, între ele se impune vârful Sancy, care, cucei 1885 m, este cel mai înalt dintre toate edificiile vulcanice din Masivul Central.

Dyke-urile sunt caracteristice structurii centrale a edificiului Sancy. Ele suntfisurile prin care a urcat magma, respectiv filoane de lavă care se prezintă în reliefca nişte pereţi (ziduri) de rocă vulcanică compactă, uneori în coloane. Acestea aucaracter radiar, pe două direcţii secante (nord şi nord-est), în concordanţă cu faliilesoclului cristalin (granit şi gnais). Sunt numite direcţiile „Margeride”. Avem învedere falia Limagne şi faliile secundare asociate acesteia, şi aliniamentuledificiilor vulcanice din Châine des Puys, de vârstă pleistocen superior – holocen(80.000 – 6.000 ani). Dyke-urile diferă nu numai ca direcţie, ci şi ca vârstă.

Cu talia sa dominantă, vulcanul Sancy a devenit nod orohidrografic principalîn Masivul Central. Cele trei văi care disecă edificiul Sancy în mod divergent sunt:Haut-Dordogne, Chaudefour şi Fontaine Salée. În aceste văi aflorează formaţiunilevulcanice, punându-se în evidenţă structura şi stratigrafia, natura petrografică adepozitelor constitutive.

Spre nord, două artere hidrografice de obârşie – Dore şi Dogne – compunrâul Dordogne, care se va îndrepta spre vest, părăsind Masivul Central, şi apoi spresud-vest, în Câmpia Aquitaniei, unde uneşte cu Garonne, formând împreunăestuarul Gironde la ţărmul Atlanticului.

De observat că, pe flancul estic al lui Sancy, la obârşia lui La Vallée deChaudefour, a fost sculptat un circ glaciar.

4. Câteva date de interes turisticMasivele vulcanice Le Sancy şi Mont-Dore, împreună cu valea superioară a

râului Dordogne, deţin un mare potenţial turistic. Avem în vederespectaculozitatea formelor de relief grefate pe structuri vulcanice tinere (îndeosebiîn Sancy: domuri, dyke-uri), văi pitoreşti, unele cu cascade, care taie structurilevulcanice, ajungând până la soclul granitic, apoi pădurile mixte (fag şi conifere) şipajiştile montane, vegetaţia subalpină (merişor, afin, pajişti), un domeniu schiabilvaloros, cu grade de dificultate diferite (în Le Sancy), ape termale legate destructura faliată a acestui bloc hercinic (granite şi gnaise), puse în valoare înstaţiunea Mont-Dore, aerul ozonat. Aşa se explică şi amenajările efectuate îndiferite etape: băile termale de la Mont-Dore, staţiunea de sporturi de iarnă Sancy(cabane, teleferice, teleschiuri etc.). În plus, accesul este facil din toate direcţiile, înspecial dinspre Clermont-Ferrand, cu automobilul şi cu trenul (legătură feroviarăClermont-Ferrand – Mont-Dore).

Teritoriul celor două masive vulcanice este inclus în Parcul Natural Regionalal vulcanilor din Auvergne, beneficiind de rigorile de rigorile de protecţie specifice.

8

ReferinţeBourdier J.-L. (sous la direction) (1994), Le volcanisme, Manuels &

Methodes, Éditions BRGM, Orléans;Debaisieux L., & F., Graveline N. (2012), Chaîne des Puys, Éditions

Debaisieux;Lécuyer F. (2011), Volcans de France, De Borée;

http://dominique.decobecq.perso.sfr.fr/chainedespuys.html (site închis în2016)

1. Baubron J.C. et Cantagrel J.M. (1980), Les deux volcans des Monts-Dore (Massif Central Francais): arguments chronologiques, C.R.A.S.;

2. Brousse R. et Lefere C. (1990), Le Volcanisme en France, GuidesGéologiques Régionaux, Masson;

3. Lemonnier J.-C. (1960), Contribution á l’étude du massif du puy deSancy, D.E.S., Paris;

3. Mossand Ph., Cantagrel J.M. et Vincent P.M. (1982), La caldéra deHaute-Dordogne; âge et limites (Massif des Monts-Dore, France),Bull. Soc. Géol. Fr.;

5. Vincent P.M. (1979), Une repère chronologique dans la caldeira deMonts-Dore: les pyroclastites du dôme de la Gacherie, C.R.A.S.

http://dominique.decobecq.neuf.sfr.fr / la chaine des Puyswww.sancy.com

9

LA CHAÎNE DES PUYS

1. Poziţia tectonică şi geografică

La Chaîne des Puys1 sau La Chaîne des Dômes este un ansamblu de peste100 de edificii vulcanice2 situat în partea de nord a Masivului Central Francez.Acestea sunt dispuse liniar, pe aproximativ 40 kilometri şi o lăţime maximă de 7km, în vecinătate şi paralel cu falia Limagne, în regiuneaAuvergne, la vest de oraşul Clermont-Ferrand, pe un platou relativ înalt (800 m, înnord – 1000 m, în sud), între văile Allier şi Sioule.

Limita nordică a axei vulcanice Chaîne des Puys este „le gour” de Tazenat,iar cea sudică este Puy de Montenard.

Aliniament vulcanic tânăr (pleistocen – holocen), unic în Europa, Chaîne desPuys are ca soclu o structură hercinică cutată, alcătuită din granite şi gnaise3,profund şi dens faliată. Acest bloc înălţat este demarcat de falia Limagne, la est, şiaccidentele rupturale din lungul văii Sioule, la vest. Activitatea vulcanică estelegată de aceste dislocaţii rupturale. Falia Limagne (o falie majoră cu direcţia NE-SV), dar şi celelalte falii care secţionează Masivul Central au apărut cuaproximativ 35 milioane de ani în urmă, în timpul distensiei oligocene, în timpulridicării Munţilor Alpi. Această falie marchează limita dintre platoul Domurilor (leplateau des Dômes) şi Câmpia Limagne (Plaine de Limagne), drenată de râulAllier.

Masivul Central Francez este un bloc hercinic de mari dimensiuni, un restdin lanţul orogenic permo-carbonifer (ultimele două perioade ale erei paleozoice),de peste 300 milioane de ani. În timp, a fost supus eroziunii, respectiv nivelării,peneplenizării, dar şi proceselor tectonice de faliere şi de înălţare în bloc sau pecompartimente (horsturi). Ca urmare, astăzi se înfăţişează ca un platou de 800-1000 m altitudine, secţionat de grabene şi văi fluviale, de la nivelul căruia se ridicăedificiile vulcanice. Dislocaţiile rupturale au permis ascensiunea magmei şiformarea de aparate vulcanice de-a lungul faliilor majore şi a celor secundareasociate. Sunt aparate de mare varietate ca vârstă (terţiare şi cuaternare), ca genezăstructurală şi morfologie: vulcani poligenici (stratovulcanii Cantal, Sancy, Mont-

1 Puy – termenul de „puy” se utilizează în regiunea Auvergne din Masivul Central şi este adoptat de geografiifrancezi pentru a desemna edificiile vulcanice. Cuvântul este de origine latină şi înseamnă „podium”, dar are filierăprovensală („puech”) (Francis et Louis Debaisieux, Noël Graveline, 2012)2 Alte surse indică un număr de 90 (după Frédéric Lécuyer), de 80 de structuri vulcanice (după Fr. Et. Debaisieux,Noël Graveline), iar unele date se opresc la 71 de edificii vulcanice (Camus Guy, 1994).3 Gnais – rocă metamorfică rezultată din recristalizarea granitului în timpul orogenezei hercinice.

10

Dore), vulcani monogenici (conuri de piroclastite, domuri şi maare ca cele din Puydes Dômes). Acestea sunt structurile vulcanice din Auvergne: Velay, Mont duCantal, Cézallier, Deves, Mont Dore şi Chaîne de Puys.

Trebuie să concluzionăm că vulcanismul, ca şi termalismul din MasivulCentral sunt rezultatul dislocaţiilor rupturale şi al jocului tectonic alcompartimentelor-bloc apărute.

Cu o poziţie central-sudică în cadrul teritoriului Franţei, Masivul Centraleste cel mai mare nod orohidrografic al acestei ţări. Aici s-au format obârşiile unormari sisteme hidrografice: Loire, Sena (sau afluentul său Allier) şi Dordogne. Deasemenea, aici sunt cantonate cele mai importante resurse geotermale ale Franţei(Vichy, Mont-Dore etc.).

2. Caracterizare geologică

Activitatea magmatică şi hidromagmatică care a dus la formarea structurilorvulcanice din Chaîne des Puys s-a manifestat în intervalul de timp 75.000-10.000de ani ai cuternarului, pe falia Limagne (o falie veche, segmentată, cu orientareagenerală NE-SV) şi în vecinătatea sa (Camus Guy, 1994). Autorul francez citatindică 71 de vulcani monogenici de vârstă pleistocenă şi holocenă: 48 de conuri descorii şi cenuşă, 8 domuri şi 15 maare. Aşadar, un lanţ vulcanic tânăr din punct devedere geologic.

Edificarea acestor aparate s-a realizat în pleistocen, mai exact în Würm, înintervalul 75.000 – 10.000 de ani (chiar 7.000 ani). De exemplu, ultima erupţie devârf în vulcanul Puy de Dôme, unul dintre cei mai tineri, s-a produs în urmă cuaproximativ 10.700 de ani. O ploaie de cenuşă de amploare a avut loc cu cca. 7.000de ani în urmă, probabil cu sursa în craterul Puy de Côme. Datarea materialelor deerupţie s-a făcut prin metoda Carbon 14, prin metoda termoluminiscenţei, prinmetoda „dezechilibrul radioactiv” şi Potasiu-Argon, prin metoda palinologică. Lanivelul anului 1994, aproximativ 50% din aparatele vulcanice erau datate cudiferite grade de precizie (Camus G., 1994). Combinarea acestor metode cutefrostratigrafia, aşa cum arată vulcanologul francez, permite reconstituirea într-unmod satisfăcător a istoriei geologice a aliniamentului Chaîne des Puys.

Gruparea Chaîne des Puys este compusă din aparate diferite ca geneză,depozite, structuri şi forme. Majoritatea edificiilor sunt monogenice, construite înprincipal printr-o singură erupţie. Rare sunt cele rezultate din mai multe erupţii.Erupţiile au fost magmatice, hidromagmatice şi freatice.

Vulcanii monogenici au dimensiuni reduse, cu forme simple de conuri şicratere, de o geometrie perfectă, ceea ce atestă edificarea printr-o singură fază

11

12

13

14

15

eruptivă (foarte rar mai multe), o compoziţie omogenă a lavelor bazice şi amaterialelor piroclastice4 (scorii, cenuşe, lapilli), caracterul mai liniştit al erupţiilor,forma cilindrică a conductului.

Istoria ansamblului tectono-vulcanic Chaîne des Puys a început cu cca.80.000 de ani în urmă prin emisia de lave, acumulate în văile care secţionau soclulcristalin hercinic. Activitatea vulcanică a fost mai intensă între 40.000-30.000 deani. Domurile de trahit sunt estimate la numai 10.000-8.000 ani î.H. Se apreciazăcă ultimele erupţii au avut loc acum 7.000 de ani, când s-a format maarul Pavin.

De reţinut că cenuşa şi praful de natură trahitică aparţinând domurilor dinChaîne des Puys au fost identificate până la 300 km spre est, având în vederecirculaţia vestică (oceanică) dominantă.

Este interesant de constatat că natura vulcanică a formelor de relief dinChaîne des Puys (Masivul Central) a fost indicată în anul 1759 de către naturalistulJean-Etienne Guettard, cel care a întocmit prima hartă geologică a Franţei(dominiquedecobecq.perso.sfr.fr)5.

Lavele din Chaîne des Puys se situează, ca serie vulcanică, între domeniulalcalin şi domeniul subalcalin. În ansamblu, această serie se încadrează într-unmediu alcalin. În plus, se poate observa că între Na2O şi K2O din seria vulcanicăalcalină există o tendinţă potasică.

Iată şi rocile principale constitutive în câteva edificii vulcanice: trahite înPuy de Dôme şi Puy Chopine; hawaiite în Puy de Lemptégy şi Puy de Nugère;andezit de Volvic în Puy de Nugère.

3. Caracterizare geomorfologică

Edificiile vulcanice din Chaîne des Puys generate de diferite tipuri de erupţiişi având diferite structuri, compoziţii şi forme, se clasifică în trei categorii: conuride scorii (şi cenuşe), curgeri de lave („cheires”), domuri şi maare. Toate sunt însămonogenice, rezultate, cel mai adesea, dintr-o singură erupţie. Acestea se ridică cucâteva zeci sau sute de metri deasupra platoului Masivului Central, care arealtitudinea de 800-1000 metri.

Puy de Dôme, de exemplu, se înalţă cu 500 m peste altitudinea podişului(900 m la staţia de tren), atingând 1465 m.

Conurile de cenuşe şi scorii sunt edificiile cele mai numeroase în Chaîne desPuys (aproximativ 80%). Ele au rezultat printr-o unică erupţie, dar cu mai multeexplozii. Conurile sunt alcătuite din cenuşe, lapilli (zgură), scorii (fragmente de

4 Materialele piroclastice sunt cunoscute în Auvegne sub numele de „pouzzolanes”.5 Dominique Decobecq – doctor în geologie, specialitatea vulcanologie şi petrografie (Universitatea Paris-SudOrsay).

16

lavă poroasă; bulele de gaze au pulverizat magma în timpul erupţiei) şi bombevulcanice (fragmente masive de lavă care, expulzate în aer, prin rotaţie, iau formeaerodinamice diverse, în funcţie de gradul de vâscozitate al lavei.

Din această categorie fac parte: Puy de Pariou, Puy de Côme, Puy de laNugère, Puy de la Louchadière, Puy de la Vache, Lassolas, Puy de Lemptégy.

Conţinutul lor petrografic generează diferenţe morfologice importante, dupăcum urmează:

- Le Puy de Pariou este un vulcan de tip strombolian, perfect prin formaconului şi craterului, cel mai faimos dintre craterele auvergniene. Din cauzadeplasării în timp a gurii de erupţie s-au format trei cratere suprapuse. Edificarea s-a finalizat cu 10.000 de ani în urmă. Astăzi este supus unor lucrări specifice deamenajare şi protecţie.

- Le Puy de Côme (1235 m), unul din cei mai voluminoşi, este cunoscut princraterul său imbricat, rezultat din două faze eruptive de tip exploziv.

- Le Puy de la Nugère este vulcanul cel mai voluminos şi cel mai complexdin Chaîne des Puys. Aici, în lungul unei fracturi, s-au format mai multe conurirezultate în urma unei erupţii mai îndelungate. Din acest vulcan provine apa deVolvic.

- Le Puy de Lemptégy (vulcanul Lemptégy) este un con strombolianconstituit din hawaiite (scorii cu coloraţie diferită, de la negru la roşu). Aici s-aexploatat de circa 50 de ani materiale vulcanice numite „pouzzolanes d’Auvergne”.Din anul 2002, s-a deschis un muzeu în aer liber, Lemptégy devenind le volcan àciel ouvert, căci vechea carieră permite descoperirea interiorului unui vulcan, aanatomiei sale, a compoziţiei şi structurii materialelor constitutive, dar şi aproceselor eruptive. Acesta a devenit, în acelaşi timp, centru de vizitare şiinvestigare.

- Les puys de la Vache et Lassolas se află în partea de sud a ansambluluiChaîne des Puys. Conurile lor ascuţite sunt alcătuite din lave, activitatea eruptivăconstând din „fântâni de lave” şi curgeri de lave.

Curgerile de lavăDeşi acoperite cu păduri, ele sunt vizibile în peisaj prin taluzurile pe care le

prezintă, prin topografia haotică. Curgerile de lavă din spaţiul Chaîne des Puys auaspectul unei aglomerări de blocuri de lavă, sunt curgeri de tip aa, aşa cum senumesc în Hawaii şi, de aici, în toată literatura de specialitate. În Auvergne, senumesc „cheires”. Filoanele care le-au alimentat, atunci când sunt degajate de

17

eroziune, iau aspectul de lame (pereţi, ziduri andezitice, bazaltice etc.), numitedyke-uri, sau de orgi (orgile bazaltice).

Curgerile de lavă, destul de frecvente în Chaîne des Puys, se direcţioneazăspre abruptul de falie Limagne, în est, şi spre valea Sioule, în vest. Unele au atinslungimi considerabile, ca cea din Puy de la Vache şi Puy de Lassolas, care areaproape 14 km.

Domurile (domurile de trahit)O caracteristică a ansamblului Chaîne des Puys este prezenţa domurilor de

lavă. Sunt inventariate opt domuri între toţi aceşti vulcani. Acestea sunt edificiimasive, rotunjite, rezultate din ascensiunea (extruziunea) şi consolidarea magmelorvâscoase trahitice, în locul de ieşire la suprafaţă (la capătul conductului). Ele setermină, de regulă, cu o proeminenţă sub formă de ac, apărut din ultimul aflux (jet)de lavă.

Domurile, cumulo-domurile apar în urma erupţiilor explozive de tip peleean,care generează şi nori ardenţi („nuées ardentes”).

Dintre cumulo-domuri sunt citaţi: Grand-Sarcony, le Clierzou şi PetitSuchet. Însă Puy de Dôme, cu cei 1465 m, este cel mai impunător, ridicându-se cu500 m peste altitudinea platoului („plateau des Dômes”), care are aici cca. 900 m.Este supranumit „Gigantul Domurilor”.

Puy de Dôme este, aşadar, un dom de tip peleean (tip „péléene), un cumulo-dome, alcătuit din trahite. Partea vestică păstrează profilul său, dar în flancul estica avut loc o erupţie, cu emisii de cenuşă, cu producerea unui nor ardent şi apariţiaunui ac de lavă vâscoasă, acolo unde este amplasat turnul televiziunii franceze.Aceste manifestări au avut loc în urmă cu 8.330 de ani (Fr. Et. C. Debaisieux, NoëlGraveline, 2012).

Le Puy Chopine este situat în nordul aliniamentului vulcanic Chaîne desPuys. Acest dom se ridică precum un ac de trahit din conul de scorii numit puy desGouttes. Altitudinea sa este de 1181 m, depăşind cu cca. 300 m nivelul podişului(Masivul Central). Filoanele de bazalt străpung structura acestui edificiu vulcanic,după cum şi ivirile de granit din soclul hercinic sunt prezente.

Maarele (Cratere de explozie)Maarele 6 sunt edificii vulcanice cu caracteristici particulare, generate de

erupţii explozive violente, freatice sau freatomagmatice (hidromagmatice).

6 Maare – termen din limba germană, semnificând cratere de explozie hidromagmatică sau freatică sau lacuri decrater având originea amintită. Sunt foarte frecvente în masivul hercinic Eifel (Masivul Şistos Renan).

18

Exploziile freatice au loc când o pânză de apă subterană este supraîncălzită şivaporizată de căldura propagată dinspre o coloană de magmă (lavă) în ascensiune.Cele freatomagmatice, mult mai violente, se produc atunci când magma, cutemperaturi de aproape 1100oC, intră în contact direct cu stratul acvifer, cu apelede infiltraţie.

Maarele au aspectul unor cratere circulare de mici dimensiuni (cratere deexplozie, guri de explozie), conturate de acumulări de materiale eruptive sub formăde taluz, de fapt un inel de proiecţii vulcanice. Într-un astfel de taluz, depozitele sesucced de la bază, în felul următor: blocuri, scorii, cenuşe şi bombe vulcanice (detip choux-fleurs sau croûte de pain). Adâncimea lacurilor din aceste depresiuni,aici, în Chaîne des Puys, este de până la 100 de metri: 66 m în le gour Tazenat, 92m în maarul Pavin.

În Chaîne des Puys maarele sunt relativ rare. Vulcanologul Camus Guy(1994) inventariază 15 maare între cele 71 de edificii vulcanice determinate. Înunele maare s-au format lacuri (lacuri de maar), uneori transformate în mlaştini.Aşadar, fundul acestora este tapetat cu sedimente. De la nord la sud, se potmenţiona următoarele maare: le gour de Tazenat (cu un lac de crater), le maar deBeaunuit, la narse d’Espinase, le lac Pavin.

Cel mai interesant şi mai frumos este maarul Pavin, cunoscut sub numele „lelac Pavin”. Acest crater de explozie s-a format cu aproximativ 7.000 de ani înurmă, fiind cel mai recent edificiu vulcanic din Chaîne des Puys. Materialeledeflagraţiei violente produse atunci au fost răspândite până la 35 km în jur. Lacul,de forma unui cerc aproape perfect, este cel mai adânc din Auvergne (92 m), fiindalimentat din pânzele subterane.

4. La Chaîne des Puys - un veritabil muzeu vulcanologic în aer liber, oarie protejată

La Chaîne des Puys, împreună cu Falia Limagne (La Faille de Limagne)formează ansamblul tectono-vulcanic cel mai tânăr (pleistocen superior – holocen)şi cel mai important sub aspect ştiinţific din Europa. La caracteristicile geologice şigeomorfologice excepţionale se adaugă flora şi fauna cu numeroase endemisme.Toate acestea, împreună cu stadiul actual al raporturilor comunităţilor locale cumediul de origine vulcanică şi cu stadiul al investigaţiilor ştiinţifice pe multipleplanuri ce vizează calitatea mediului în acest vast areal al Masivului Central, aucondus în mod necesar la crearea ariilor protejate cu statut diferit: parc regional(Le Parc Naturel Régional des Volcans d’Auvergne – PNRVA), de mari site-uri aleFranţei (Puy de Dôme – Grand Site de France). Pe aceeaşi linie se află şi

19

propunerea de înscriere a ansamblului Chaîne des Puys – Faille de Limagne pelista patrimoniului natural mondial UNESCO.

În contextul aceloraşi preocupări ale autorităţilor departamentale se află şiorganizarea Parcului Vulcania, un parc de distracţii care propune publiculuiexplorarea lumii vulcanilor, şi a Centrului de vizitare a vulcanului Lemptégy, unvulcan à ciel ouvert, amenajat pe amplasamentul unei vechi cariere de exploatare arocilor vulcanice („pouzzolanes d’Auvergne”).

La Chaîne des Puys face parte din această arie protejată, Parcul NaturalRegional al Vulcanilor din Auvergne, cea mai mare din Franţa metropolitană,alături de alte patru masive vulcanice: Monts Dore, Monts du Cantal, Cézallier şiVelay.

Parcul a fost creat în 1977, fiind unul din cele mai vechi. Scopul a fost acelade protejare şi de punere în valoare a acestui patrimoniu vulcanic, dar şi de a ajutapopulaţia locală în gestionarea acestui spaţiu cu atâtea elemente de unicitate şi atâtde bogat în resurse (de subsol, de peisaj natural).

Specialiştii francezi şi autorităţile din Auvergne consideră că Chaîne desPuys, în conexiune cu Falia Limagne, alcătuiesc un ansamblu tectono-vulcaniccare întruneşte toate criteriile pentru a fi încadrat în patrimoniul natural mondialUNESCO. Studiile şi demersurile în acest sens au fost făcute. Iată câteva dintreacestea: calităţi geologice şi geomorfologice (inclusiv unicitatea şi frumuseţeageomorfositurilor) de o valoare universală excepţională, cele 80 de edificiivulcanice sunt perfect aliniate; alinierea lor este unică în lume, în apropierea şi înlungul faliei Limagne, pe o axă nord-sud de aproximativ 40 km, varietateatipologică, morfogenetică şi morfostructurală a edificiilor vulcanice, vârstele lordiferite permit cunoaşterea proceselor specifice vulcanismului; patrimoniu naturalde o frumuseţe excepţională. Chaîne des Puys este pentru cercetători „o fereastră”incomparabilă pentru observarea vulcanilor tineri, pentru înţelegerea proceselorvulcanice recente şi actuale, este, în acelaşi timp, un sit de mare interes pentrumarele public. Presiunea turismului a făcut însă din Chaîne des Puys un sit fragil,un sit ameninţat, ceea ce a impus adoptarea măsurilor de protecţie, în special înpartea centrală a lanţului, acolo unde se află Puy de Dôme, Puy de Côme, Puy dePariou etc.

Puy de Dôme are statut de Grand Site de France din anul 2008, statut care afost reînnoit în 2014, pentru încă 6 ani. Prin dimensiuni şi formă, este un simbolemblematic pentru Chaîne des Puys şi pentru departamentul cu acelaşi nume. Cualtitudinea de 1465 m, el domină cu peste 350 m celelalte edificii vulcanice dinapropiere, Puy de Dôme fiind supranumit „Gigantul Domurilor”. Ca urmare, de la

20

21

22

înălţimea sa se obţine o panoramă unică asupra vulcanilor care se aliniazănord-sud în Chaîne des Puys.

De asemenea, flora şi fauna lui Puy de Dôme se caracterizează printr-obiodiversitate surprinzătoare, unică, în funcţie de etajarea şi de expunereaflancurilor sale, de substratul geologic.

Puy de Dôme este un munte legendar, încărcat de istorie, un loc de cultpentru galo-romani; aici, pe cupola sa, a fost ridicat, din roca vulcanică (bazalt, înspecial), în secolul IV d. H., templul lui Mercur, zeul călătorilor şi comercianţilor.Edificiul, în parte reconstituit, a fost cel mai mare templu de munte din Galiaromană. Vestigiile sale au fost descoperite în 1872, în timpul construcţieiObservatorului Meteorologic, care funcţionează şi astăzi ca o staţie meteo dereferinţă.

Să ne amintim că pe muntele Puy de Dôme, în 1647, fizicianul şi filozofulBlaise Pascal a iniţiat experienţa privitoare la măsurarea presiunii atmosferice, careva revoluţiona lumea ştiinţifică a epocii sale. În semn de omagiu, primauniversitate din Clermont Ferrand îi poartă numele (Université Blaise Pascal).

Puy de Dôme este un punct de interes ştiinţific permanent pentru oamenii deştiinţă: geologi, vulcanologi şi geomorfologi, pentru meteorologi şi climatologi,pentru biologi şi biogeografi etc.

Din toate aceste considerente, Puy de Dôme este un sit protejat şi amenajat.Fiind un sit cu multiple funcţiuni, pentru protecţia şi gestiunea acestuia au fostimplicaţi numeroşi factori: autorităţi de stat şi instituţii ştiinţifice, dar şi proprietaride terenuri şi fermieri, forestieri şi vânători, turişti etc. În acest sens, a fost creatăasociaţia „Dôme-Union”. Asociaţia aceasta este un partener redutabil pentru ParculNatural Regional al Vulcanilor din Auvergne şi pentru comunităţile locale înproblemele care privesc prezervarea, valorificarea şi frecventarea turistică a acestuisit excepţional.

5. Turismul – o activitate bine dezvoltată în Chaîne des Puys

La Chaîne des Puys, acest lanţ de 80 de edificii vulcanice tinere, aliniate peaproape 40 km în nordul Masivului Central Francez, comportând caracteregeologice (roci, structuri, resurse minerale, în special geotermale) şigeomorfologice (forme de conuri şi cratere vulcanice de o rară perfecţiune). Acestetrăsături şi alte unicate îi conferă un potenţial natural de importanţă regională,naţională şi mondială. Un patrimoniu natural demn de cele mai înalte standarde deprotecţie, dar şi cu multiple valenţe de valorificare a resurselor sale prin activitateagricolă (creşterea animalelor) şi forestieră, prin vânat, exploatarea rocilor de

23

construcţie, dar mai ales prin turism şi prin activităţi de timp liber (loisir). Practic,Chaîne des Puys a devenit un sit pentru public. În acest perimetru, fiecare „puy”(con de scorii sau dom), fiecare maare (lac de crater de explozie freatică saufreatomagmatică) constituie un punct de atracţie turistică. O reţea de drumuri şipoteci face posibil accesul publicului către aceste obiective, mai mult sub formaunor plimbări şi circuite (balades et randonnées) în grupuri mari. Există o exigenţăsporită a autorităţilor şi a proprietarilor pentru ca turismul să nu se facă îndetrimentul calităţii mediului. Există reguli de conduită bine stabilite pentru turiştiide toate vârstele.

Dintre toate obiectivele, Puy de Dôme, impozant şi cu poziţie centrală, estecel mai important sit turistic din Chaîne des Puys. Este, cum s-a spus, un GrandSite de France, este simbolul departamentului Puy de Dôme. Este un sit turisticieşit din comun, un loc de aventură, unde se practică sporturi extreme (escaladă,lansări cu parapanta). Cu cei peste 500.000 de vizitatori pe an, este primul obiectivturistic al regiunii. Accesul se face, în principal, pe o şosea în serpentină, porninddin oraşul Clermont-Ferrand. Astfel, cu un mijloc de transport auto se poate ajungela staţia de tren à crémallière (le Panoramique des Dômes), dat în exploatare în2012. Acesta, pe o cale ferată în spirală, care înconjoară, în pantă accentuată,domul, ne conduce până aproape de cupola domului. Puţin mai sus de staţia de trense află Templul lui Mercur, staţia meteorologică şi antena televiuziunii franceze(pe acul bazaltic al domului, unde se atinge cota maximă de 1465 m). Accesul esteposibil şi la pas. În toate cazurile, ascensiunea pe Puy de Dôme îţi oferă opanoramă splendidă, un tur de orizont spre toate punctele cardinale. La bazadomului, în centrul de vizitare este amenajată o expoziţie tematică legată de Puy deDôme.

Un alt obiectiv turistic este Parcul Vulcania. Acesta propune publiculuiexplorarea vulcanilor şi a planetei Terra în general. Aici se află şi centrul devizitare şi investigare „Volcan de Lemptégy” (www.auvergne-volcan.com). Acestaa fost amenajat pe amplasamentul unei cariere deschise cu cca. 50 de ani în urmă.Exploatarea scoriilor („pouzzolanes d’Auvergne”) a dus la distrugerea parţială aacestui mic con strombolian, dar a permis punerea în evidenţă a structurii interne aunui edificiu vulcanic (anatomia vulcanului – coşul vulcanic, filoane -, dispunereastratelor de scorii şi bombe vulcanice, a curgerilor de lave etc.).

Vizitarea, cu ghid specializat, se face pe jos sau cu trenul. Proiecţiile 4D neconduc în istoria geologică a planetei noastre, a vulcanismului şi vulcanilor. Deasemenea, este organizată o expoziţie asupra cercetării ştiinţifice efectuate în acestsit geologic şi geomorfologic.

24

Referinţe

Camus G. (1994), Les appareils monogéniques et leurs groupements:exemple de la Chaîne des Puys (Massif Central Français), în „Le Volcanisme”,Editions BRGM, Orléans;

Debaisieux F. et L., Graveline N. (2012), Chaîne des Puys. Volcansd’Auvergne, Editions Debaisieux

Lécuyer F. (2011), Volcans de France, De Boséewww.dominiquedecobecq.perso.sfr.fr/chaînedespuyswww.auvergne-volcan.comwww.editions-debaisieux.frwww.panoramiquedesdômes.fr