VOLUM DE REZUMATE - srghnp2014.medical …srghnp2014.medical-congresses.ro/Content/downloads/Volum rezumate... · Factorii predictivi ai BRGE la subiecții astmatici sunt reprezentați

VOLUM DE REZUMATE

CONGRESUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE

GASTROENTEROLOGIE, HEPATOLOGIE ŞI

NUTRIŢIE PEDIATRCĂ

20 – 22 NOIEMBRIE 2014, SIBIU

1. Refluxul gastroesofagian şi astmul bronşic la copil - relaţie controversată

Victoria HURDUC, Luiza BORDEI, Doina Anca PLEŞCA

Spitalul Clinic De Copii “Dr. Victor Gomoiu”, Bucureşti

Datele actuale tind să confirme caracterul complex al relației dintre refluxul gastroesofagian şi

astmul bronşic, care determină un cerc vicios, în cadrul căruia refluxul gastroesofagian poate

precipita astmul bronşic, iar acesta din urmă, poate promova refluxul gastroesofagian. Refluxul

gastroesofagian şi astmul bronşic realizează o relație de tip feedback, în care refluxul

gastroesofagian poate precipita şi agrava episoadele bronhoobstructive, în timp ce, la rândul său,

astmul bronşic poate promova debutul RGE. Cu toate că relația cauzală dintre cele două afecțiuni

este discutată în mod extensiv în literatura de specialitate din ultimele decenii, aceasta rămâne

controversată. În această deliberare “fără sfârşit”, mai importantă pare a fi “cunoaşterea

potențialei comorbidități, pentru o îngrijire mai bună a pacienților afectați concomitent de

ambele afecțiuni”.

Factorii predictivi ai BRGE la subiecții astmatici sunt reprezentați de:

• istoricul personal de simptome tipice sau de manifestări atipice de BRGE,

• istoricul familial negativ pentru astm,

• nivelul normal al Ig E şi al eozinofilelor,

• astmul non-atopic/astmul nocturn

• astmul agravat postprandial/de supinație/de efort/de terapia bronhodilatatoare

• astmul persistent necontrolat terapeutic.

Şansele succesului terapeutic în cazul refluxului asociat cu astm sunt direct proporționale cu

gradul eliminării expunerii acide esofagiene. Rezultatele controversate communicate în diferite

studii privind capacitatea terapiei antisecretoare de a controla ambele afecțiuni, pot fi

determinate de controlul inadecvat al refluxului gastroesofagian la anumiți pacienți (durată şi

doze prea mici, neajustarea terapiei la valorile pH-metrice, existența refluxului non-acid, etc.)

2. Diversitatea manifestărilor în boala de reflux gastroesofagian

Corina CAZAN, Oana POPESCU, Claudia DANILA

Spitalul Clinic de Pediatrie, Sibiu

Introducere: Sindromul Sandifer este definit prin manifestări distonice episodice, posturale la

pacieni cu reflux gastroesofagian. Obiectivul studiului este stabilirea relaţiei de cauzalitate între

episoadele distonice şi boala de reflux gastroesofagian.

Metodă: Studiul observaţional prospectiv constă în evaluarea multidisciplinară, clinică şi

paraclinică a pacienţilor cu distonie posturală pentru o perioadă de 6 luni. Protocolul terapeutic

include recomandări dietetice şi terapie farmacologică.

Rezultate: Sunt selectaţi 8 pacienţi cu vârstă între 6 luni şi 36 luni cu distonie episodică

posturală care survine frecvent postprandial şi simptome sugestive pentru reflux gastroesofagian:

regurgitaţii, vărsături, refuzul alimentaţiei, creştere ponderală inadecvată, iritabilitate, plâns

inexplicabil, afectarea somnului. Evaluarea neurologică şi examinarea ORL sunt în parametrii

normali. Studiul ultrasonograficşsi endoscopia eso-gastrică sugerează reflux şi esofagită cu

excluderea herniei hiatale. Protocolul dietetic şi terapeutic a determinat ameliorarea graduală şi

remisia completă a simptomelor după un interval de 6 luni.

Concluzie: Manifestările distonice posturale postprandiale şi iritabilitatea sunt semnale de

alarmă pentru Sindromul Sandifer. Diagnosticul precoce în echipa multidisciplinară este esenţial.

3. Dispepsia funcţională la copilul de vârsta şcolară

Corina CAZAN, Mihai Leonida NEAMŢU, Luminiţa DOBROTA

Spitalul Clinic de Pediatrie, Sibiu

Dispepsia funcţională este una dintre cele mai importante probleme de patologie la vârsta

şcolară. Incidenţa este apreciată între 3% şi 27% cu un impact considerabil asupra calităţii vieţii

şi a costului asistenţei medicale. Dispepsia funcţională este definită dupa criteriile Roma III ca

durere persistentă/ recurentă sau disconfort în etajul abdominal superior în evoluţie de cel puţin 2

luni şi care survin cel puţin o dată pe săptămână, în absenţa anomaliilor anatomice, endoscopice,

radiologice, biochimice sau metabolice. Tulburările funcţionale gastrointestinale în relaţie cu

durerea abdominală, după criteriile de diagnostic Roma III includ urmatoarele entităţi: dispepsia

funcţională, sindromul de intestin iritabil, migrena abdominală şi durerea abdominală

functională. Conceptul biopsihosocial al tulburărilor funcţionale gastrointestinale include factorii

genetici predispozanti, factori psihosociali şi de mediu, verigile fiziopatologice implicate:

hipersensibilitate viscerală, dismotilitate gastrică, antrală şi duodenală. Diagnosticul tulburărilor

funcţionale gastrointestinale include etapa de screening al simptomelor de alarmă esenţială în

completarea investigaţiilor şi abordarea terapeutică.

4. Sindromul de intestin iritabil

Oana MARGINEAN

Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş

Introducere: Sindromul de intestin iritabil reprezintă cea mai comună patologie gastrointestinală

pediatrică şi este caracterizat de durere abdominală cronică, durere abdominală recurentă sau

defecaţie dificilă.

Material şi metodă: Patogeneza acestui sindrom este neclară, dar modelul biopsihosocial

comprehensiv bazat pe interconectivitatea complexă dintre factorii genetici, fiziologici,

psihosociali a fost în unanimitate acceptat. Această patologie nu mai este considerată un

diagnostic de excludere, iar terapia poate fi instituită fără a fi efectuate multiple investigaţii,

utilizându-se criteriile de diagnostic ROMA III. Sunt necesare investigaţii suplimentare în

prezenţa “semnelor de alarmă”: sânge în scaun, scăderea sau oprirea creşterii în greutate

nedorită, vârsături semnificative, diaree severă cronică/nocturnă, durere persistentă în cadranul

drept superior sau inferior, febră fără focar, artrită, antecedete heredocolaterale de sindrom

intestin iritabil, boală celiacă, ulcer peptic, durere care trezeşte din somn, patologie perirectală.

Nu există studii care să susţină utilizarea de rutină a terapiei farmocologice în primă instanţă, iar

tratamentul este recomandat in funcţie de simptomele pacientului. Dieta FODMAP a fost

introdusă recent şi conţine fibre care fermentează- oligo-, di- sau monozaharide şi poli-OLI. S-a

dovedit o terapie de succes pentru un grup selectat de pacienţi. Restricţia de 2-3 săptămâni de

lactoză pentru copii mari şi adolescenţi poate fi luată în considerare în funcţie de anamneză.

Concluzii: Pacientul trebuie asigurat că diagnosticul nu este datorat unui eşec de diagnostic.

Succesul terapeutic este obţinut atunci când se stabileşte o relaţie efectivă de suport medic-

pacient. Suportul familial este esenţial în această patologie.

5. What is new in therapy of pediatric crohn’s disease?

Daniela Elena ŞERBAN

Emergency Children’s Hospital, Cluj-Napoca

The Consensus guidelines of ECCO/ESPGHAN on the medical management of pediatric Crohn's

disease (CD) were recently published in August 2014, in the Journal of Crohn’s and Colitis.

They represent the first evidenced based and consensus driven guidelines for pediatric-onset CD,

involving an expert panel of 33 IBD specialists. Therapy should aim at inducing and maintaining

deep remission (with mucosal healing). For the first time, factors for poor outcome in pediatric

CD were defined, indicating children who may require optimization of therapy with

immunomodulators, biologics ± surgical resection. These factors include extensive (pan-enteric)

disease, B2 and/or B3 at onset, severe perianal disease, deep colonic ulcerations on endoscopy,

persistent severe disease despite adequate induction therapy, marked growth retardation and

severe osteoporosis. Any therapy should be discussed with patient/family, considering benefits

and risks. We discuss the new statements concerning induction and maintaining of remission,

illustrating with cases from the 2nd Department of Pediatrics, Cluj-Napoca (1998-2014).

6. Obezitate morbidă la copil. Dificultăţi de încadrare, diadnostică şi conduită terapeutică

Rodica Elena CORNEAN

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, Clinica Pediatrie II, Spitalul Clinic De

Urgenţă Pentru Copii, Cluj-Napoca

Introducere: Evaluarea pacienților cu obezitate morbidă reprezintă indiferent de vârsta lor

cronologică o adevărată provocare atât din punct de vedere diagnostic cât și terapeutic.

Prezentare de caz: Raportăm în acest sens, cazul unei paciente în vârstă de 5,8 ani cu obezitate

morbidă hiperfagică, retardul creşterii staturale, hipernatremie severă (fără semne de diabet

insipid) şi acidoză metabolică hipercloremică cronică.

Asocierea nefastă dintre hipernatremia severă (174mmol/l) şi acidoză meta-bolică

hipercloremică (pH:7.10, HCO3-: 9.4mmol/l, st HCO3-: 9.4mmol/l, pCO2: 24,8%, EB: -20.5

mmol/l, Cl: 122 mmol/l), a limitat dramatic arsenalul terapeutic, bicarbonatul de sodiu fiind

prohibit în acest caz.

Concluzii: Relativ recent descris, sindromul ROHHAD (“Rapid-onset Obesity with

Hypothalamic dysregulation, Hypoventilation and Autonomic Dysre-gulation”) este o condiție

medicală unanim recunoscută ca letală în contextul asocierii dintre obezitatea hiperfagică,

hipoventilaţia alveolară, disfuncţia hipotalamo-hipofizară și de sistem autonom.

Apreciem ca atare că, sindromul ROHHAD ar trebui suspectat în prezenţa asocierii nefaste dintre

obezitatea cu debut rapid şi manifestările de disfuncţie hipotalamică neîncadrabile în modelele

clinice clasice ale acestui sector de patologie.

Cuvinte cheie: obezitate, hipernatremie, hipoventilaţie centrală, sindrom ROHHAD(NET).

7. Diabetul Zaharat tip 1 şi bolile autoimune asociate

Simona CĂINAP

Clinica Pediatrie II, Spitalul Clinic De Urgenţă Pentru Copii, Cluj-Napoca

Diabetul zaharat tip 1 este frecvent asociat cu alte boli autoimune: tiroidita autoimună, boala

celiacă, boala Adisson, boli ale țesutului conjunctiv, vitiligo. Această asociere este legată de

background-ul genetic similar și, de recunoașterea acelorași mecanisme ca triggeri pentru

declanșarea procesului autoimun. Prezența altor autoimunități asociate, are o influență negativă

asupra controlului metabolic al diabetului și asupra calității vieții acestor pacienți. Identificarea

acestor autoimunități asociate, încă din stadiul preclinic și tratmentul lor prompt are un rol

pozitiv în prevenirea posibilelor complicații.

Prezentăm trei cazuri clinice, la pacienți pediatrici, cu diabet zaharat tip 1 și boli autoimune

asociate: diabet zaharat tip 1 asociat cu boală Graves și boală mixtă de țesut conjunctiv; diabet

zaharat tip asociat cu artrită juvenilă idiopatică și boală celiacă si, diabet zaharat tip 1 asociat cu

tiroidită Hashimoto și boală celiacă la un pacient cu sindrom Down. Cazurile prezintă interes atât

datorită asocierilor multiple de boli autoimune, cât și din perspectiva evoluției pe termen lung al

acestor autoimunități și a dificultăților întâmpinate în managmentul terapeutic al acestor

patologii asociate.

Evoluția acestor cazuri vine să confirme importanța screeningului pentru alte boli autoimune

asociate, la pacienții cu diabet zaharat tip 1, având în vedere implicaţiile acestor asocieri asupra

controlului metabolic și evoluției diabetului zaharat la copil.

Cuvinte cheie: diabet zaharat, boli autoimune.

8. Boala Wilson – particularităţi evolutive la copil

Tudor L. POP1,2,3

, Nicolae MIU1,2

1- Clinica II Pediatrie, Spitalul Clinic De Urgenţă Pentru Copii, Cluj-Napoca

2- Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca

3- Parteneriat PN-II-PT-PCCA-2011-3.2-0917

Boala Wilson (BW) este o boală rară, cu transmitere autosomal recesivă, caracterizată prin

acumularea cuprului în organism, acesta fiind responsabil de leziunile care apar predominant în

ficat sau creier. La copil predomină formele hepatice, cuprul se acumulează în citoplasma

hepatocitelor şi determină manifestări clinice hepatice având spectru variabil de la hepatita auto-

limitantă până la insuficienţă hepatică fulminantă. Circa 5% din pacienţii cu boala Wilson au

manifestări hepatice de insuficienţă hepatică fulminantă.

Testele actuale permit diagnosticul in majoritatea cazurilor, dar exista situaţii în care acesta e

dificil. Pentru a determina gradul de suspiciune al BW se utilizează scorul Ferenci care cuprinde

parametri clinici, biochimici, histologici, alături de rezultatele testelor genetice.

Determinarea mutaţiilor caracteristice BW a intrat în rutină. Dacă evaluarea tuturor mutaţiilor

este dificilă şi durează mult, există posibilitatea identificării directe rapide a mutaţiilor mai

frecvente pentru o anumită zonă geografică. Testul genetic rămâne o obligaţie pentru

confirmarea diagnosticului şi pentru screeningul familiei unui pacient. Există încercări de a

corela genotipul cu manifestările clinice în boala Wilson, dar rezultatele nu sunt concludente.

Tratamentul trebuie menţinut toată viaţa. Tratamentul chelator cu d-penicilamina sau trientin

rămâne indicaţia standard în terapia iniţială şi de întreţinere, mai ales în cazurile cu afectare

hepatică. Tratamentul cu zinc monoterapie este recomandat în cazurile presimptomatice sau ca

terapie de întreţinere. Transplantul hepatic este recomandabil la cazurile cu insuficienţă hepatică

acută sau în stadiul de ciroză decompensată.

9. Suferinţa hepatică în afecţiunile extradigestive

Liviu POP

Clinica II Pediatrie, Spitalul Clinic De Urgenţă, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor

Babeş”, Timişoara

Ficatul este implicat în peste 500 de funcții vitale, având rol metabolic, de depozit, de sinteză și

de excreție biliară. Suferința hepatică poate îmbrăca mai multe forme și se produce prin:

inflamație, infiltrare, congestie vasculară, tezaurizare și obstrucție biliară. Infecțiile, toxinele,

drogurile determină suferință hepatică prin procesul inflamator asociat. Congestia vasculară

reprezintă mecanismul patogenic subiacent afectării hepatice din pericardita costrictivă și

insuficiența cardiacă congestivă. În anumite situații, în ficat se pot acumula diferiți produși finali

sau intermediari ai metabolismului glucidic, lipidic sau proteic. Tezaurizarea de metale, cupru în

boala Wilson, respectiv fierul în hemocromatoză determină suferință hepatică. Tumorile, atât

primare hepatice, cât și metastatice produc alterarea funcției hepatice prin procesul de infiltrare

tumorală. Suferința hepatică în afecțiunile extradigestive este extrem de variată, de multe ori ea

aflându-se pe primul plan în ceea ce privește simptomele și semnele clinice ale bolii de fond.

10. When do we recommend colonoscopy and small bowel videocapsule endoscopy in

children?

Daniela Elena ŞERBAN

Emergency Children’s Hospital, Cluj-Napoca

Despite other new techniques, lower digestive endoscopy remains the method of choice in

examining the large bowel and the terminal ileum, allowing visualization of the mucosa, biopsies

and therapeutic manoeuvres. Its disadvantages are particularly important in children, including

difficulties in being accepted by patients/family, necessity of colonic preparation, anaesthesia

and a more laborious technical procedure. For a colonoscopy to be considered as appropriate, its

expected benefit should be greater than its expected negative consequences. Colonoscopy is

indicated for diagnosis, monitoring and therapy of colonic disorders, in children mostly polyps

and inflammatory bowel diseases. Small bowel capsule endoscopy (SBCE) is very useful

especially in obscure gastro-intestinal bleeding, suspected or definite Crohn’s disease, celiac

disease, other malabsorption disorders and polyposis syndromes. The main complication of using

SBCE remains the risk of capsule retention. We discuss indications and results of these two

techniques, illustrating with cases from the 2nd Department of Pediatrics, Cluj-Napoca (1998-

2014).

COMUNICĂRI ORALE

11. Manifestări digestive în bolile reumatismale ale copilului

Alina MURGU, Evelina MORARU, Doina MIHĂILĂ

Spitalul Clinic De Urgenţe Pentru Copii, Iaşi

Purpura Henoch Schonlein (PHS) ramâne cea mai incidentă vasculită a copilului cu manifestări

digestive heterogene uneori cu impact prognostic nefavorabil şi afectarea calităţii vieţii copilului.

Obiectiv: identificarea spectrului manifestărilor digestive din PHS, a particularităţilor de

expresie clinică, histologică şi de răspuns terapeutic cu impact prognostic.

Rezultate: afectarea digestivă a fost prezentă la 108/183 cazuri (59,01%) prioritară la 6-12 ani

(48,78%): durere abdominală difuză 77,8%, sindrom dispeptic 32,9%, epigastralgii 15,9%, HDS

8,5%, gastrită 7,3%, abdomen acut 11,6%, diaree 4,9%. Fibroscopia digestivă superioară

efectuată la cazurile cu epigastralgii ± alte complicaţii : 8/17 cazuri gastrită asociată cu

duodenită din care 6/8 cazuri H. pylori pozitiv.

Imunohistochimie: depozite IgA la nivelul plasmocitar la toţi cei 6 bolnavi confirmaţi cu

gastrită cu H. pylori. Severitatea manifestărilor digestive şi persistenţa acestora s-a corelat direct

cu persistenţa nefropatiei .

Tratament: CSR 43,9% , IPP sau inhibitori de receptori H2 39%, simptomatice 17,10% şi

specific pentru infecţia cu H.Pylori la cazurile pozitive identificate.

Concluzii:

1. La o minoritate de bolnavi simptomatologia digestivă poate precede cu 1-3 luni apariţia rash-

ului purpuric.

2. Infecţia cu H. pylori poate fi un trigger al manifestărilor digestive severe care preced sau sunt

concomitente PHS.

3. IH reprezintă un mijloc util pentru diagnosticul pozitiv în formele atipice cu debut anterior

apariţiei erupţiei purpurice.

4. Beneficiul CSR se reflectă în amelioararea rapidă a simptomelor, scurtarea mediei duratei de

spitalizare, dar nu previne incidenţa şi severitatea manifestărilor digestive în recăderile

ulterioare.

Cuvinte cheie: copil, vasculită, manifestari digestive.

12. Fibroza chistică: consecinţe nutriţionale şi management

Dana-Teodora ANTON-PADURARU1,2

, Amalia-Maria MINEATA3, Bogdan-Aurelian

STANA1,2

1- Universitatea de Medicină şi Farmacie "Grigore T. Popa", Iaşi

2- Clinica III Pediatrie, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii, Iaşi

3- Hyperclinica MedLife, Iaşi

Introducere: Interrelaţia FC, infecţie, boală pulmonară, malnutriţie este complexă.

Material și metodǎ: Lotul de studiu a fost format din 25 pacienţi aflaţi în evidenţa Clinicii III

Pediatrie Iaşi cu diagnosticul FC la care dezvoltarea a putut fi monitorizată periodic, minimum 2

ani.

Am urmărit: manifestările clinice ale bolii; densitatea osoasă; vârsta osoasă; statusul nutrițional;

tratamentul nutriţional şi barierele în aderenţa la acest tratament. Greutatea, talia, velocitatea

greutăţii şi taliei, scorul Z au fost evaluate la începutul studiului şi periodic la fiecare 3-4 luni.

Radiografia de pumn a fost efectuată la începutul studiului şi la 12 luni interval. Aportul

nutriţional a fost evaluat la începutul studiului şi la fiecare 6 luni.

Rezultate: Ȋn momentul începerii studiului 66,67% prezentau un status nutriţional deficitar.

Afectarea stării de nutriţie a fost mai severă la bolnavii cu repetate infecţii respiratorii şi la cei cu

infecţii pulmonare cu diferiţi germeni asociaţi. Radiografia de pumn a evidenţiat în 8 cazuri o

vârstă osoasă mai mică decât vârsta cronologică. În 8 dintre cele 20 cazuri la care s-a efectuat

osteodensitometria, s-a evidenţiat prezenţa osteopeniei. Ancheta alimentară a evidenţiat că în 16

dintre cele 25 cazuri aportul caloric era sub aportul recomandat. Sub terapie nutriţională IMC la

12 dintre cei 25 pacienţi a avut valori mai crescute la sfârşitul studiului. Analiza scorului Z

pentru greutate a evidenţiat o evoluție favorabilǎ în 15 cazuri, iar a scorului Z pentru talie în 10

dintre cazurile incluse în studiu.

Concluzii: Managementul nutriţional adecvat reprezintă o parte importantă a tratamentului

pentru ca bolnavul cu FC să obţină o creştere şi o dezvoltare normală şi să menţină cea mai bună

stare de sănătate posibilă.

13. Particularităţile hemoragiei digestive superioare la copil- Prezentare de caz

Elena Gabriela FLORIAN1, Alina Corina GRAMA

2, Oana Cristina MARGINEAN

2

1- Clinica Pediatrie I, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Târgu Mureş

2- Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş

Introducere: Descoperirea rapidă a cauzei hemoragiei digestive la copil este utilă deorece

dictează managementul ulterior, care poate varia de la tratament conservator la tehnici

endoscopice avansate.

Prezentare de caz: Pacientă, 8 ani, se prezintă în Clinica Pediatrie I Târgu Mureș, pentru

hematemeză şi melenă, simptome debutate brusc. Analizele de laborator efectuate de urgenţă au

evidenţiat anemie, iar examenul clinic splenomegalie marcată. Se instituie terapie cu inhibitor de

pompa de protoni, dar clinic şi paraclinic starea pacientei se degradează, iar tabloul hematologic

prezintă semne de pancitopenie severă, se decide administrarea de terapie substitutivă. Se

efectuează endoscopie digestivă superioară, dar aspectul macroscopic evidenţiat până la nivelul

genunchiului duodenal nu este în concordanţă cu starea pacientei. Se completează sfera de

investigaţii imagistice – Splenomegalie, ascită, şi se efectuează examen de maduvă osoasă –

semne de feriprivitate. După stabilizarea clinică, sub tratament simptomatic, depletiv şi

substitutiv reevaluarea ecografică evidenţiază aspect sugestiv pentru cavernom portal şi s-a

efectuat shunt spleno-renal.

Concluzii: Particularitatea cazului este dată de asocierea hemoragiei digestive superioare,

splenomegalie şi pancitopenie severă la o pacientă fără acuze clinice până în prezent în lipsa

evidenţierii unor modificări sugestive la examinările radiologice seriate.

Cuvinte cheie: hematemeză, splenomegalie, pancitopenie, copil, cavernom portal.

14. Indicaţii ale instituirii gastrostomei într-un spital clinic de urgenţe pediatrice

Ioana NENCIU, Iulia TINCU, Cristina BECHEANU

Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Grigore Alexandrescu", Bucureşti

Introducere: Gastrostoma reprezintă un mijloc de suport nutriţional recomandat la pacienţii care

necesită nutriţie enterală pe termen lung. Procedura este recomandată într-un număr crescut de

afecţiuni digestive cât şi extradigestive, dintre care malformaţiile de tub digestiv şi disfuncţiile

neurologice sunt cele mai frecvente.

Scopul studiului: Ne-am propus să prezentăm experienţa clinicii privind indicaţiile şi realizarea

gastrostomelor într-un spital terţiar de urgenţă, centru naţional pentru chirurgia neonatală.

Material şi metodă: Am realizat un studiu retrospectiv în care am inclus pacienţii cărora li s-a

montat gastrostoma în cadrul SCUC „Grigore Alexandrescu” în perioada 01.01.2009-

30.08.2014.

Rezultate: Au fost incluşi în studiu 42 de pacienţi. Indicaţia principală pentru institurea

gastrostomei a fost reprezentată de suferinţele esofagiene; 27 de pacienţi au prezentat atrezie de

esofag, 14 pacienţi esofagită prin boala de reflux gastro-esofagian masiv în cadrul unor boli

neurologice, sindroame plurimalformative sau postcaustic. Tehnica utilizată a fost chirurgicală la

95.2% dintre pacienţi. În lotul pacienţilor cu atrezie de esofag vârsta medie la instituirea

gastrostomei a fost de 3.5 zile, iar greutatea medie a fost de 2331 g. Media zilelor de nutriţie

parenterală totală a fost de 7 zile, iar media zilelor de nutriţie mixtă a fost de 13 zile.

Concluzii: Suferinţele esofagiene reprezintă principala indicaţie pentru instituirea gastrostomei,

atrezia de esofag fiind cea mai frecventă în clinica noastră la nou-născuţi şi boală de reflux

gastro-esofagian prin boli cronice la copiii de vârstă mare.

15. Polipii colonici la copil - experienţa Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii "Grigore

Alexandrescu" în perioada 2005-2013

Viorel DANILA, Laura VASILE, Iulia TINCU


Introducere şi obiective: Polipii colonici reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de

hemoragie digestivă inferioară si totodată cea mai frecventă tumoră gastrointestinală în grupul de

populaţie de vârstă pediatrică. Studiul de faţă şi-a propus prezentarea metodelor de diagnostic şi

tratament chirurgical optim pentru polipii colonici, precum şi a factorilor de risc pentru această

afecţiune.

Material şi metode: Am realizat un studiu retrospectiv, nerandomizat, de tip descriptiv, în

cadrul Departamentului de Endoscopie Digestivă al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii

„Grigore Alexandrescu” Bucureşti, în perioada aprilie 2005 – ianuarie 2013. Au fost incluşi toţi

pacienţii cu diagnosticul de polipi colonici pentru care datele au fost extrase din registrele

medicale.

Rezultate: Lotul de lucru a fost format din 154 de pacienţi diagnosticaţi cu polipi colonici,

având vârsta medie de 5.9 ani. Principala indicaţie de efectuare a endoscopiei a fost reprezentată

de sângerarea rectală (94.3% din cazuri). În 111 cazuri s-a reuşit polipectomizarea endoscopică.

Dimensiunea medie a polipilor colonici a fost de 1.09 cm. Prevalenţa cea mai ridicată este cea a

polipilor juvenili, 88.3% dintre pacienţi având acest tip de polip, fiind urmaţi de hamartoame (5

cazuri), pseudopolipi (6 cazuri), leziuni inflamatorii fibrinoide (4 cazuri).

Concluzii: Deşi polipii colonici sunt de natură benignă în populaţia pediatrică, acurateţea

investigaţiei colonoscopice creşte rata diagnosticului şi posibilităţiile terapeutice.

16. Ileostomia. Experienţa celui mai vechi spital pentru copii din România

Andreia Florina NITA, Ioana NENCIU, Adina LAZĂR


Introducere: Crearea unei stomii intestinale reprezintă un eveniment cu implicații vitale în

managementul urgențelor chirugicale pediatrice și al anomaliilor digestive congenitale.

Scop: Scopul studiului este de a identifica și descrie contextul efectuării unei ileostomii și

consecințele aferente într-o Clinică de nivel terțiar.

Materiale și metode: Am efectuat un studiu retrospectiv observațional, colectând date din

sistemul informatic și arhiva SCUC ”Grigore Alexandrescu” despre pacienții care au beneficiat

de ileostomie în perioada 1.01.2008-1.10.2014.

Rezultate: În cei aproximativ 7 ani evaluați, s-au efectuat 21 de ileostomii, dintre care, 8 pentru

Enterocolită ulceronecrotică (EUN), 9 pentru Megacolon congenital (MC), 4 pentru alte cauze.

În cazurile cu EUN, ileostomia s-a efectuat în prima lună de viață, cu durată de menținere de 2-5

luni, în timp ce pentru MC vârsta a fost variabilă, de la 6 săptămâni la 1 an, cu menținere pe o

perioadă mai îndelungată, în medie până la vârsta de 18 luni.

EUN apare pe un cumul de factori cu prognostic nefavorabil: vârsta de gestație (VG) mică (5 din

8), greutatea mică la naștere (4 sub 1000g - ELBW), sepsis (toti). În studiul de față, mortalitatea

determinată de EUN a fost de 50% (4/8) și 28% (2/9) pentru cei cu MC.

Concluzii: Ileostomia este un procedeu chirurgical cu potențial în funcție de patologia și

caracteristicile populației pediatrice beneficiare; respectiv, poate fi salvatoare în EUN sau

paleativă în MC. În oricare dintre situații, pentru un prognostic favorabil se impune existența

unei echipe cu experiență, de tip multidisciplinar: medic chirurg, neonatolog, gastroenterolog.

17. Boala WILSON – Prezentare de caz

Alexandra BUTNARU1, Alexandrina CONSTANTINESCU

1, Andreia NITA

2

1- Institutul Clinic Fundeni, Bucureşti

2- Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Grigore Alexandrescu", Bucureşti

Boala Wilson este o afecţiune cu transmitere autozomal recesivă, având ca vârstă medie de

diagnosticare vârsta de 11 ani. Ca şi modalitate de debut este foarte variată – de la simptome

nespecifice de tipul asteniei, anorexiei, durerii abdominale până la insuficienţa hepatică

fulminantă. Prezentăm cazul unei paciente care a fost diagnosticată cu boala Wilson la vârsta de

14 ani, cu debut brusc pacienta fiind internată cu coagulopatie, encefalopatie, sindrom de

citoliză, fără o afectare preexistentă a ficatului. Procentul celor care debutează printr-un sindrom

de insuficienţă hepatică acută este scazut, forma cea mai comună fiind afectarea progresivă a

ficatului. De asemenea, prognosticul acestor pacienţi este nefavorabil, rata mortalităţii fiind

crescută, pacienţii având indicaţie de transplant hepatic. În cazul nostru, pacienta se află pe lista

de aşteptare pentru transplant hepatic din 2010, timp în care i s-a administrat tratament cu

chelatori de cupru. De 5 ani de zile, evoluţia pacientei a fost favorabilă sub tratament

conservator. Cazul de faţă reprezintă o provocare atât de diagnostic, cât şi terapeutică datorită

formei severe de debut.

18. Modalitate nouă de tratament al stenozelor esofagiene secundare ingestiei accidentale

de caustice: stenturile esofagiene

Mihai STOICESCU

Clinica De Pediatrie, Spitalul Clinic de Urgenţă de Copii "Marie Curie", Bucureşti

Ingestia accidentală de substanțe caustice de către copii este însoțită, în 40% din cazuri, de

constituirea de stenoze esofagiene. Dilatațiile endoscopice, ce constituie tratamentul standard al

stricturilor esofagiene, constau în practicarea de dilatații endoscopice sub anestezie generală,

repetate la intervale de 1-3 săptămâni, până la atingerea unui diametru stabil al lumenului

esofagian care să permită alimentația completă, necesitând în medie peste 20 dilatații.

Cu toate acestea rezultatele sunt dezamăgitoare în cazul leziunilor asociate cu stricturi strânse,

necesitând aproape întotdeauna, în final, esofagoplastie cu excizia esofagului și înlocuirea sa cu

grefon din colon sau alte segmente de tract digestiv.

Motivul îl reprezintă lipsa menținerii unui lumen dilatat în perioadele scurse între dilatații, când

au loc de fapt fenomenele de remodelare și cicatrizare a stricturii.

În încercarea de a reduce riscul cumulativ al dilatațiilor repetate (anestezie generală, perforație

post-procedură) echipa noastră și-a propus să introducă în România o tehnică folosită cu succes

în unele centre din Europa: stenturile esofagiene plasate pe termen lung.

Prezentăm experiența noastră incipientă folosind stenturi produse manual și adaptate

dimensiunilor stenozei și vârstei copilului. Toate intervențiile au fost însoțite de succes,

dilatațiile conducând la redobândirea unui lumen esofagian ce permite alimentație normală,

eliminând necesitatea corecției chirurgicale și scăzând numărul de anestezii și dilatații necesare

vindecării.

http://srghnp2014.medical-congresses.ro/Abstract/Details/14

http://srghnp2014.medical-congresses.ro/Abstract/Details/14

POSTERE ELECTRONICE

1. Malformaţiile congenitale de tract digestiv - experienţa pe cinci ani într-un centru terţiar

Adina LAZĂR, Ioana NENCIU, Andreia NITA


Introducere şi obiective: Anomaliile de tract digestiv reprezintă o cauză frecventă de

mortalitate şi morbiditate perinatală. În studiul de faţă ne-am propus evaluarea datelor

epidemiologice legate de aceste afecţiuni la nou născuţii trataţi într-o clinică terţiară, având secţie

de terapie intensivă neonatală şi centru naţional pentru chirurgia neonatală.

Material şi metodă: Am efectuat un studiu retrospectiv care a inclus toţi pacienţii spitalizaţi în

cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu” pentru anomalii de

tract digestiv în perioada 01.01.2009 – 01.01.2014. Datele necesare au fost obţinute din

evidenţele informatice ale spitalului.

Rezultate: Lotul a cuprins 221 pacienţi, 125 dintre aceştia provenind din mediul urban şi 96 din

mediul rural (p<0.05). Distribuţia pe sexe a fost aproximativ egală: 123 baieţi şi 98 de fete

(p>0.05). Cele mai frecvente malformaţii au fost atrezia de esofag 25,3% (56), agenezia

anorectală 24.43(54), ), boala Hirschprung 20,7% (46), stenoza duodenală 17,64% (39), atrezie

de jejun 5.9% (13), agenezie de ileon 4,1% (9), stenoza hipertrofică de pilor 1,35% (3), atrezia

multiplă de intestin subţire 0,5% (1). Dintre atreziile de esofag, 77,7% (42) au fost însoţite de

fistula eso-traheală. Relatăm malformaţii asociate în 18% din cazuri, dintre care 30% în rândul

pacienţilor cu atrezie de esofag. Rata globală a mortalităţii a fost de 13,57%.

Concluzie: Incidenţa anomaliilor congenitale de tract digestiv în ţara noastră pare a fi ridicată.

2. Consideraţii clinico-etiologice asupra icterului prelungit la nou-născut şi sugar

Ramona NEDELCUTA, Gigi CĂLIN, Ligia STĂNESCU

Spitalul Clinic Municipal „Filantropia”, Craiova

Icterul prelungit este o realitate clinico-biologică relativ des întâlnită în practia medicală.

În decursul unui an calendaristic în Clinica de Pediatrie a Spitalului Filantropia s-au prezentat 43

de nou-născuţi cu icter, 37 fiind catalogaţi ca având icter pelungit.

Obiectiv: Stabilirea bazelor etiologice şi a particularităţilor evolutive pentru 37 de cazuri de nou-

născuţi şi sugari cu icter prelungit internaţi în clinică.

Material şi metodă: Studiul prospectiv şi retrospectiv asupra cazurilor internate în decurs de 12

luni. Clinic s-a remarcat – icter sclerotegumentar, hepatosplenomegalie, anorexie, somnolenţă,

vărsături, disurie, infecţii cutanate, dacriocistită ş.a. Paraclinic - bilirubinemie (BT>6 mg/dl) cu

predominanţa BI, GOT, GPT- normale sau crescute, γGT-valori crescute la 5 cazuri, atc IgG şi

IgM anti CMV crescute la 5 cazuri, teste inflamatorii nespecifice, scăderea valorilor T3, T4.

Tratamentul s-a bazat pe inducţie enzimatică, tratamentul infecţiilor asociate, hepatoprotectoare,

vitaminoterapie, albumină umană. Evoluţia a fost favorabilă la 33 de cazuri, 2 cazuri au prezentat

microcefalie în contextul infecţiei CMV, 1 caz cu patologie neurologică asociată cu

hipotiroidism, 1 caz a dezvoltat manifestări paroxistice convulsivante în context febril.

Concluzii:

•icterul prelungit e o realitate a vârstei mici

•cauza este de obicei „banală”

•patologia TORCH nu poate fi exclusă, chair la gravidele urmărite corect

•infecţiile asociate accentuează cercul vicios

•nu reprezintă repercusiuni asupra dezvoltării psihice sau somatice ulterioare

3. Un caz particular de sindrom Down la un băiat în vârstă de 10 ani cu dispepsie

neinvestigată

Luiza BORDEI, Victoria HURDUC, Doina Anca PLEŞCA


Copilul BS în vârstă de 10 ani diagnosticat în perioada neonatală cu sindrom Down se internează

pentru dispepsie neinvestigată dominată de dureri abdominale difuze nesistematizate, meteorism

abdominal cu tranzit intestinal normal.

Anamnestic: antecedente personale patologice de trombocitopenie neonatală, episoade de diaree

intermitentă, trenanată, cu stare de nutriţie iniţial satisfăcătoare ulterior deficitară.

Examen fizic: copil cu fenotip Down, tegumente palide, hipotrofie staturoponderală, meteorism

abdominal, anse intestinale vizibile la nivelul peretelui abdominal.

Investigaţiile de laborator relevă: anemie feriprivă, hipocalcemie, deficit de vitamina D,

malabsorbţia xylozei, eliminări crescute de grăsimi neutre şi acizi graşi în scaun, cu test Biocard

pozitiv şi nivel seric semnificativ crescut al ac transglutaminază tisulară. Ecografia abdominală

relevă un aspect de Litiaza veziculară necomplicată. Modificările endoscopice au fost sugestive

pentru o Gastrită antrală nodulară cu H pylori, D2 cu pliuri aplatizate, cu aspect mozaicat şi

zimţat, cerebriform asociat cu aspect histopatologic de atrofie vilozitară parţială, hiperplazie

criptică şi infiltrat limfocitar intraepitelial, evocator pentru diagnosticul de Boală celiacă. S-a

instituit regim de excludere a glutenului, tripla terapie de eradicare a H pylori, Ursofalk. Evoluţia

clinico-biologică a fost favorabilă după 6 luni iar cea histopatologică dupa 1 an. Cazul prezentat

ilustrează asocierea unui sindrom Down cu o formă oligosimptomatică de boală celiacă

diagnosticată tardiv care a asociat şi Gastroduodenită cu H pylori şi Litiază veziculară.

Acest caz subliniază importanţa screening-ului activ precoce al copiilor cu sindrom Down, date

fiind complicaţiile pe termen lung ale bolii celiace netratate.

4. Nutritional status of children admitted in a digestive endoscopy unit, assessed by

international growth charts

Victoria HURDUC, Luiza BORDEI, Doina Anca PLEŞCA


Our country is in a phase of nutritional transition and has not updated its growth charts in the last

decades. Due to this reason, the children’s nutritional status is mainly assessed by international

growth references. The aim of this study was to assess the agreement between the New World

Health Organization (WHO, 2007) and the Center of Disease Control (CDC, 2000) growth

charts.

This was an observational study of 314 consecutive symptomatic children (213 girls, mean age

9.5 years) requiring esophagogastroduodenoscopy during 2011-2013. All patients were evaluated

for z-score of: weight/age (WAZ), stature/age (HAZ) and body mass index/age (BMI/A) in each

of the two references to compare the differences in the prevalence of the nutritional patterns. The

following applications were used: EPI INFO 3.5.3 (CDC), ANTHRO PLUS (WHO), SPSS 18.0.

The assessment of the patients nutritional status showed a significant Pearson correlation (> 0.5)

between CDC and WHO criteria for all the three z- score indexes used respectively: 0.962 for

WAZ, 0.949 for BMI/A and 0.921 for HAZ.

Despite the high agreement observed between the two diagnostic criteria the z-score of BMI/A

estimated by WHO were more efficient than CDC for the diagnosis of both ends of the spectrum

of poor nutritional status: undernutrition (wasting 44 cases/14.01% and risk for underweight 49

cases/15.6% versus underweight 84 cases/26.75%) and overnutrition respectively: 31 (9.86%)

versus 28 (8.92%).

In the absence of national growth charts the use of new WHO references seems to be more

efficient for the children’s nutritional screening because these enable the detection of a higher

number of children at nutritional risk, in particular in developing countries where malnutrition is

a frequent comorbidity.

5. Prezentare de caz: sindromul dureros abdominal cronic - provocare diagnostică

Adriana MĂNĂILĂ1, Ioana CIUCĂ

2, Liviu POP

2

1- Clinica II Pediatrie, Spitalul Clinic De Urgenţă, Timişoara

2- Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara

Durerile abdominale cronice reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de prezentare la

medic. T.R. în vârstă de 17 ani se internează în clinică noastră pentru evaluarea unor dureri

abdominale colicative, în etajul inferior ce au debutat în urmă cu aproximativ 11 luni. În

antecedente, adolescentul prezintă 2 intervenţii chirurgicale. Abordarea cazului a fost complexă

şi a inclus investigaţii biologice, imagistice, şi consulturi interdisciplinare. La internare, starea

generală era moderat influenţată, abdomenul moale, dureros la palpare în hipogastru. Se remarcă

tendinţa la constipaţie, hipotrofie ponderală marcată. Investigaţiile biologice relevă leucocitoză,

discret sindrom inflamator. Calprotectina fecală uşor crescută, ASCA şi ANCA negativi.

Urocultură sterilă. Radiografia abdominală pe gol, respectiv RMN pelvis nu decelează procese

patologice, iar pe CT abdomen şi pelvis sunt descrise anse intestinale destinse cu câteva nivele

hidroaerice. În evoluţie, s-au efectuat 4 consulturi chirurgicale care au exclus prezenţa unui

abdomen acut chirurgical. Pe parcursul celor 10 zile de internare evoluţia a fost nefavorabilă, în

ciuda tratamentului simptomatic, cu accentuarea simptomatologiei şi apariţia vărsăturilor, iniţial

alimentare, apoi bilioase. A doua radiografie abdominală pe gol decelează hipoaerație

abdominală şi prezenţa unui nivel hidroaeric în fosa iliacă dreaptă. Pacientul este transferat în

Clinica de Chirurgie Pediatrică, unde se practică laparotomie exploratorie şi liza aderenţelor, cu

evoluţie ulterior favorabilă. Sindromul dureros abdominal implică un diagnostic diferenţial

extrem de larg. În ciuda accesibilităţii la investigaţii imagistice performante, stabilirea

diagnosticului de certitudine rămâne o provocare şi presupune o abordare multidisciplinară.

6. Celiac disease: to be or not to be?

Corina PIENAR, Liviu POP

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara

Introduction: Even to this day establishing the proper diagnosis of chronic diarrhea and failure

to thrive may prove challenging.

Aim: To analyze factors that lead to delayed diagnosis/misdiagnosis in a case with chronic

diarrhea and failure to thrive. Material and methods: We present the case of a 14 months girl

evaluated in our clinic for chronic diarrhea and failure to thrive. We discuss the challenges we

encountered during the diagnosing process.

Results: A detailed history revealed the debut of the symptoms: at age 4.5 months she presented

an episode of diarrhea that slightly improved with therapy, but reappeared when solid food was

reintroduced. At age 5.5 months she was first admitted into our clinic, which was followed by

other 2 admissions at 7 months and 14 months, respectively. The physical and anthropometric

measurements were consistent with failure to thrive. She had up to 6 fermentative stools per day

which alternated with pale, putrid stools. An extensive work-up was performed. Total IgA and

IgG were below normal limits, the anti-endomysial antibodies (EMA) were absent, while the

anti-tissue transglutaminase antibodies (tTG) weren't available. The sweat test was normal. The

stool culture was intermittently positive for enteropathogen E.coli (EPEC). Urine cultures were

consistently positive for E.coli. A congenital anomaly of the urinary tract was investigated, but

couldn’t be confirmed. The parents repeatedly denied consent for the intestinal biopsy. It was

finally performed at 14 months when it revealed a Marsh 3B stage: flattened intestinal villi with

hypertrophic axis, increased lymphocytes, rare plasmocytes and eosinophils, intraepithelial

lymphocytes. A restrictive gluten-free and lactose-free diet was recommended as early as the

first admission and the parents affirmed the child’s adherence to it. Urinary tract infections were

treated according to the antibiogram. At age 2 years the child was admitted and diagnosed with

E.coli urinary tract infection. The stool culture was positive for EPEC, and a Giardia infestation

was present. The stools were normal, but on occasion she had 1-3 loose stools per day. The child

began gaining weight. She was lost to follow-up when her family emigrated.

Conclusions: Proper diagnosis was delayed due to the parents’ reluctance to consent to the

intestinal biopsy. Repeated positive stool cultures for EPEC, the possibility of a congenital

anomaly of the urinary tract, negative EMA, unavailability of the tTG, as well as the recurrence

of symptoms in spite of a gluten-free diet made the diagnosis of celiac disease difficult and

possibly uncertain. The question still remains: is it celiac disease combined with another

pathological entity or not?

7. Celiac Disease- The Joy of the Right Diagnosis

Irina POP1, Bianca SIMIONESCU

2


2- Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca

The wide clinical spectrum of celiac disease (CD), the gluten-mediated autoimmune disorder,

includes the classical form with diarrhea and malabsorption symptoms and the atypical

presentation in which the intestinal features are out-shinned by the neurological, psychiatric or

hematologic manifestations. [1]

We describe the case of a 5 and a half-year-old girl who was brought to her doctor for

uncontrollable crying episodes and headaches that occur mainly at kindergarten, approximately

two hours after eating breakfast, without any apparent reason. Her mother describes the girl as

being sad and irritable almost all the time. Besides a low-weight-for-age (-2,91 SDS), the

physical examination did not detect any pathological elements. The stunted growth and the

depressive symptoms directed the investigations in two directions: an organic cause- for which

CD-specific antibody tests were conducted, or a psychiatric disorder. The serology detected high

levels of anti tissue transglutaminase- IgA antibodies (28.9 IU/ml, normal values <10 IU/ml) and

positive results on endomysial antibodies (IgA type), confirming the diagnosis of CD. The

duodenal biopsy revealed no villous atrophy. An extensive history raised more positive

arguments in favor of our theory- in her early childhood; the girl presented three episodes of

diarrhea with important dehydration and a form of cutaneous allergy, which could be interpreted

as first manifestations of the disease. [2]

This case illustrates an atypical form of CD, with severe depressive manifestations that

influenced the quality of life. Although the biopsy was negative, recent findings [3] support the

diagnosis based on serology in extra-intestinal forms. Given the completely unrelated symptoms

to the intestinal pathological cause, the joy and the change in the girl's mood come from the

organic response to the gluten-free diet and from the confirmation of the right diagnosis.

References

1. S. Husby, S. Koletzko, I.R. Korponay-Szabo, M.L. Mearin, A. Phillips, R. Shamir, R. Troncone, K. Giersiepen,

D. Branski, C. Catassi, M. Lelgeman, M. Mäki, C. Ribes-Koninckx, A. Ventura, and K.P. Zimmer; European

Society for Pediatric Gastroenterology, Hepatology, and Nutrition Guidelines for the Diagnosis of Coeliac Disease

for the ESPGHAN, Working Group on Coeliac Disease Diagnosis, on behalf of the ESPGHAN Gastroenterology

Committee, JPGN 2012; 54: 136–160

2. Can Celiloğlu, Hamza Karabiber, Mukadder Ayşe Selimoğlu; Atypical presentations of celiac disease; Turk J

Pediatr 2011; 53: 241-249.

3. Robson K, Alizart M, Martin J, Nagel R; Coeliac Patients Are Undiagnosed at Routine Upper

Endoscopy. PLoS ONE 2014 9(3): e90552. doi:10.1371/journal.pone.0090552

8. Dignostic dilema of gastrointestinal bleeding of obscure origin

Andreea ŞTEFAN, Anca BUDUŞAN, Otilia FUFEZAN, Dan GHEBAN, Alexandru PÎRVAN

Clinica III Pediatrie, Spitalul Clinic De Urgenţă Pentru Copii, Cluj-Napoca

We present the case of 15 years old patient, male, who came presenting abdominal pain,

vomiting with onset after eating, melena and weight loss. The symptoms started insidiously 3

months prior to presenting in our medical service with diffuse abdominal pain. He started

treatment with Trimebutinum and Omeprazol without improvement. Three days before

hospitalization abdominal pain increased in intensity and it was associated with food vomiting

and melena. In this period the patient lost approximately 10 kg in weight. From medical history

we recall appendectomy and resection of Meckel diverticulum at age 5. On physical examination

we can describe pallor of the skin and of the mucosa, moderate abdominal pain on palpation in

the hypogastria area, right flank and right iliac fossa, without other pathological findings on

clinical examination. On laboratory findings we could not find anything abnormal initially

(without inflammatory syndrome, without anemia, hepatic and renal parameter were within

normal values. We started treatment with Esomeprazol 2x40 mg/day i.v. with good evolution.

On investigation by upper endoscopy (Dr. Pîrvan Alexandru) we excluded an eso-gastro-

duodenal lesion. An abdominal ultrasound was performed (Dr. Fufezan Otilia) on which could

not exclude a Meckel diveticulum or an intestinal duplication. In evolution the clinical state was

deteriorating, abdominal pain increased suddenly so we decided to transfer the case to Pediatric

Surgery department where an exploratory laparotomy was performed (Dr. Buduşan Anca).

During surgery it was found, on ileum, at 70-80 cm from the ileocecal valve, on mesenteric part

of the ileum, a tumor-like mass (2 cm in diameter). The excision of the mass with 20 cm of the

adjacent ileum was performed. Anatomopatological examination (Dr. Gheban Dan) described the

mass as being an enterocyst with gastric mucosa of corporeal type. Laboratory findings in the

day of surgery revealed normocrome, microcitare anemia without other abnormal values for the

rest of hematological and biochemical parameter. After surgery the evolution was good, without

abdominal pain, with normal stool, without vomiting, without infection. The case illustrates the

unusual association of multiple surgical conditions which can cause digestive hemorrhage on the

same patient (Meckel diverticulum, acute appencitis and entrocyst).

9. Cholestatic jaundice in a 2 months old infant – case report

Anca LADARU, Cosmina CRISTEA, Ioana Alina ANCA

Institutul pentru ocrotirea mamei şi copilului "Alfred Rusescu", Bucureşti

Introduction: Cholestasis is defined by the presence of elevated conjugated bilirubinemia due to

impairment in the excretion of bile- either from defects of intrahepatic production or transport of

bile- or due to mechanical obstruction. Cholestatic jaundice in early infancy can have a difficult

diagnostic approach.

Case presentation: We present the case of 2 months old boy who was admitted because of

recurrent jaundice. After the initial cutaneous remission of the neonatal jaundice in his 16th day

of life, scleral jaundice persisted and a green-yellow tinge of the skin was observed by the family

together with alcoholic stools and hiperchrome urine in the 5th week of life. A methodical and

comprehensive diagnostic investigation was performed. Laboratory studies showed mild

microcytic anemia, cholestasis and hepatic cytolysis. No sign of bacterial or parasitic infection

was found and serologic studies excluded viral infections as a possible etiology. Also

hypothyroidism, cystic fibrosis and other metabolic causes of jaundice were ruled out. The

abdominal ultrasound excluded intrahepatic biliary atresia but did not rule out extra hepatic

biliary atresia. No anomaly of the hepatobiliary system was detected by MRCP. The liver biopsy

showed widening of the portal spaces with tortuous and proliferative bile ducts and portal

fibrosis. Electron microscope images unveiled enlarged bile capillaries with a compact and dense

content (canalicular thrombi). Also bile thrombi were present in the bile ducts from the portal

space. Hepatocytes and ductal epithelial cells had numerous dense, amorphous or lamellate

cytoplasmatic inclusions. Hepatocyte necrosis was present and no viral particles were found.

Conclusion: The infective, anatomic, metabolic, neoplastic, vascular, toxic and immune causes

were excluded as the underlying etiologies in this case of intrahepatic cholestasis in early

infancy. We concluded that the cholestasis was due to “idiopathic” neonatal hepatitis, yet we did

not rule out BRIC (benign recurrent intrahepatic cholestasis) or PFIC (progressive familial

intrahepatic cholestasis) as the possible etiology, as the genetic testing could not be performed at

the moment. As more molecular biomarkers are being discovered, further etiological

investigations are warranted as the concept "idiopathic neonatal hepatitis" is obsolete.

Key words: Infant, jaundice, conjugated hyperbilirubinemia, idiopathic cholestasis, liver biopsy.

http://www.iomc.ro/

10. Crohn’s disease – case report

Elena Gabriela FLORIAN1, Oana Cristina MARGINEAN

2, Ana-Maria PITEA

1, Mihaela Ioana

CHINCESAN1

1- Clinica Pediatrie I, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Târgu Mureş

2- Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş

Introduction: Crohn’s disease is chronic inflammation that can affect any segment of the

digestive tract from the mouth to the anus with predilection for the terminal ileum; lesions are of

segmental, discontinuous and are transmural. It is a challenging disorder for both basic scientists

and clinicians, currently limiting our therapies to those that mitigate inflammation rather than

prevent it.

Case report: S.D., 16 years, admitted in our department because of difuse epigastric pain,

nausea, semi-consistent stools, sometimes fluid, mucus and blood in, initially 1 stool/day,

followed by 2-3 stools/day, tenesmus, weight lose, capricious appetite- all started when his

mother started working aboard, and he was in his father care. From his history ( family, personal

and pathological) didn’t notice anything significant. After paraclinical investigation- ESR,

fibriongen- high, Deficiency anemia , Thrombocytosis, tuberculosis was excluded; and first

diagnosis was malabsortion syndrome; but under symthomatic treatment was no improvement,

and the investigation panel was extended. Coproculture, Ab. Antiendomisium, Helicobacter

Pylori from stool, Lactose test, Ac. Anti HIV 1 and 2 were negative; Neuropsychiatric

consultation revealed Obsessive-compulsive disorder. Cachexia. The imagistic investigation-

colonoscopy raised the suspicion of IBD and histopatological examination- active focal colitis

with presence of epithelioid cell granulomas; with microscopic appearance that may correspond

to Crohn's disease. Treatment with mesalasin, proteic supliments and phsyhotherapy was

initiated, and after a unfavorable reason Imuran was associated. The folow-up was not

favorable, with perianal abcess- surgical treatment; and with relapse- reason for biological

treatment to be initiated. But even if at the begining BK infection was excluded, before

biological tretment starts, the protocol was followed and BK tests were positive- reason for

specific treatment was started but with slightly improvement with diarrhea, weight loss,

tenesmus and again perianal abscess and control colonoscopy - histopathological changes persist.

Treatment with Infliximab is established (Remicade) 5 mg/ kg / dose according to protocol, with

initial excellent evolution: upward weight curve (7 kg in 2 months), 1 formed stool/ day,

disappearance of tenesmus, healing of drained perianal abscess, regained appetite. After 1, 6

year of biological treatment and with undulant evolution, and finally intestinal perforation with

generalized peritonitis- and was done extended right hemicolectomy with terminal ileostomy .

11. Sindromul Alagille, cauză de colestază neonatală

Alina GRAMA1,2

, Simona CĂINAP1,2

, Simona OPRIŢA3, Otilia FUFEZAN

2,4, Tudor L. POP

1,2,5



3- Institutul Inimii „Niculae Stăncioiu” Cluj-Napoca

4- Clinica III Pediatrie, Spitalul Clinic De Urgenţă Pentru Copii, Cluj-Napoca


Sindromul Alagille (paucitatea sindromatică a ductelor biliare intrahepatice) este o boală

multisistemică autosomal dominantă, caracterizată clinic prin asocierea a cel puţin 3 dintre

următoarele: colestază cronică, boală cardiacă congenitală, vertebră în aripi de fluture,

embriotoxon posterior şi facies caracteristic. Genetic se caracterizează prin mutaţii la nivelul

genei Jagged 1. Alte modificări implică rinichii, anomalii vasculare, urechea, pancreasul,

intestinele, retardul creşterii, retard mintal. Este una dintre cele mai frecvente boli genetice care

determină afectare hepatică cronică la copil.

Prezentăm cazul unui copil în vârstă de 1 an cu sindrom Alagille care prezintă istoric de icter

progresiv din perioada neonatală, prurit intens, acidoză tubulară renală, otită medie recurentă,

falimentul creşterii şi facies caracteristic. De asemenea prezintă stenoza ramurilor periferice ale

arterei pulmonare, vertebră în aripi de fluture şi micro-chiste renale. Tratamentul este reprezentat

de acid ursodeoxicolic, suport nutritiv, iar în evoluţie va necesita probabil transplant hepatic.

Urmărirea pacientului trebuie să fie foarte atentă datorită riscului crescut al complicaţiilor.

Transplantul hepatic poate reprezenta ultima posibilitate de tratament la pacienţii cu insuficienţă

hepatică cronică, hipertensiune portală severă şi afectarea calităţii vieţii cu deficit de creştere

important sau prurit refractar. Evaluarea în vederea transplantului hepatic este un proces complex

datorită multiplelor manifestări clinice şi a implicării mai multor organe.

12. Ulcerative colitis associated with extraintestinal manifestations

Bianca Andreea DAVID1, Bianca SIMIONESCU

2

1- Spitalul Clinic De Urgenţă Pentru Copii, Cluj-Napoca


Introduction: Ulcerative colitis (UC) is a chronic inflammatory disease of unknown etiology.

Extra intestinal manifestations occur in up to 30% of pediatric patients with UC, frequently in

cases with extensive colitis.

Case presentation: A ten-year-old boy (34 kg) presented with loose bloody stool, moderate

pallor, disseminated pruriginous, erythematous papular lesions and aphtous- like ulcerations of

the tongue, symptoms that firstly appeared 18 months before. Until the admission in our service,

he was first diagnosed and treated for irritable bowel syndrome; a Meckel diverticulum was

excluded and a transfusion was needed because of a posthemorragic anemia; an UC was

suspected and the induction therapy was started with Mesalazine 1g/d; initial clinical remission

was obtained, but the symptoms reappeared.

The laboratory investigations identified: Hb<10.5 g/dl, decreased iron status, reticulocytosis,

elevated inflammatory markers, mild cholestasis (elevated GGT and ALP enzymes), and atopia.

The patient was diagnosed as a case of extensive UC by colonoscopy with histology on multiple

biopsies. Treatment was started immediately with oral Mesalazine (2,5g/d) and corticosteroid for

the induction of remission. After 3 weeks PUCAI turned from 40 to 0, by 4 months the skin and

mucosal lesions remitted and anemia corrected, at 7 months of treatment inflammatory markers

were normalized, weight gain of 5 kg, but cholestasis persisted.

Conclusion: Children with UC may present either intestinal or extra intestinal signs; the latter

can interfere with the initial diagnosis and further management of the disease.

Keywords: ulcerative colitis, extra intestinal manifestations, children.

13. Insuficienţa hepatică de cauză toxică în populaţia pediatrică

Bogdan BULATA1,2

, Alina GRAMA1,2

, Tudor L. POP1,2,3

, Aurel BIZO1,2




Insuficienţa hepatică acută este un sindrom clinic ameninţător de viaţă, care se manifestă prin

pierderea bruscă a funcţiilor hepatice, fără un context prealabil de suferinţă hepatică. Cauzele

toxice reprezintă 7-10% din etiologia insuficienţei hepatice acute în populaţia pediatrică în

studiile efectuate în Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.

Termenul de insuficienţă hepatică acută fulminantă este mai dificil de definit în cazul pacientului

pediatric, decât în cel al adultului.

Managementul cazurilor pediatrice de insuficienţă hepatică acută implică o echipa

multidisciplinară (pediatru, pediatru hepatolog, nefrolog pediatru). Monitorizarea acestor cazuri

trebuie realizată într-un departament de terapie intensivă sau terapie intensivă intermediară. Deşi

singura opţiune salvatoare de viaţă o reprezintă în cele mai multe cazuri transplantul hepatic,

există terapii specifice pentru diferite etiologii toxice, care pot reprezenta singura variantă

terapeutică în context de urgenţă (administrarea unor antidoturi, dializa hepatică, hemoperfuzie

sau plasma-separare) alături de diagnosticul cât mai precoce şi terapia generală de monitorizare

şi susţinere a funcţiilor vitale.

Scopul prezentării îl reprezintă ilustrarea aspectelor de diagnostic şi management al insuficienţei

hepatice acute de cauză toxică la copil cu o serie de cazuri din experienţa Clinicii Pediatrie 2 şi a

Secţiei de Nefrologie şi Toxicologie Pediatrică din Cluj-Napoca.

14. Diagnosticul etiologic al hepatitei acute: adevăr sau provocare?

Adriana BUNGARDI1,2

, Simona CĂINAP1,2

, Tudor L. POP1,2

, Delia DOBRA1,2

, Andrea

OPREAN1,2

, Otilia FUFEZAN3, Horaţiu BRANDA

4, Mariana ANDREICA

1,2



3- Clinica III Pediatrie, Spitalul Clinic De Urgenţă Pentru Copii, Cluj-Napoca

4- Cabinet de Radiografie EcoDiagnost, Cluj-Napoca

Echovirususurile (enteric cythopathic human orphan virus) reprezintă o specie de virusuri cu

ARN din genul Enterovirus, familia Picornaviridae, cu peste 30 de serotipuri diferite. Sunt

responsabile de infecţii generalizate frecvent subclinice, dar şi de meningite acute aseptice,

encefalite acute, exanteme febrile şi rareori de hepatite acute, miocardite, pericardite, pneumonii.

În general, sunt infecţii autolimitate, însa morbiditatea şi mortalitatea sunt crescute (prin

septicemie, afectarea miocardului, ficatului şi a sistemului nervos central) în cazul în care

imunitatea umorală este compromisă. Astfel, cei mai susceptibili sunt copiii (în special în

primele 2 săptămâni de viaţă), al căror sistem imunitar este imatur, şi cei imunodeprimaţi.

Echovirusurile reprezintă cauza cea mai frecventă de meningită acută aseptică, serotipul 30 fiind

izolat cel mai des, în special în zonele temperate din Europa, SUA şi Asia, unde cauzează cazuri

sporadice, dar şi epidemii extinse.

Raportăm un caz de hepatită acută colestatică cu Echovirus 30 la un băiat de 5 ani care, cu

aproximativ 3 zile anterior prezentării într-un spital din teritoriu, a acuzat dureri abdominale

difuze, inapetenţă, greţuri, vărsături şi, în evoluţie, somnolenţă, icter sclero-tegumentar şi urini

hipercrome. A prezentat un sindrom de citoliză hepatică important (cu valori ale transaminazelor

de până la 3000 U/l), sindrom hepatopriv, colestază importantă (Bilirubina totală=22,5 mg/dl,

Bilirubina directă=17,46 mg/dl, GGT=188 U/l), leucocitoză cu limfocitoză şi PCR negativă.

Asociat, în evoluţie, s-a constatat deficit imun parţial în IgG, IgA şi IgM.

Tratamentul este în general simptomatic, la care se poate asocia administrarea de imunoglobuline

intravenos. În literatura de specialitate s-au descris cazuri în care s-a utilizat pleconaril, un

antiviral care interferează cu legarea enterovirusurilor de receptorii specifici de la nivelul

membranei celulare, cu rezultate bune.

Documents

VOLUM DE REZUMATE - srghnp2014.medical …srghnp2014.medical-congresses.ro/Content/downloads/Volum rezumate... · Factorii predictivi ai BRGE la subiecții astmatici sunt reprezentați