Vise Si Vedenii

Despre vise şi vedenii

1

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOC ŞI DESPRE VISE SI VEDENII

Motto: „Ca şi cel care se prinde de umbră şi aleară după vânt, aşa este şi cel care crede visurilor. Căci pe mulţi i-au înşelat visele şi au căzut cei ce au nădăjduit în ele. De la diavol ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi scoate adevărat?“ (Sirah 34:2-4).

Preot Ioan

Iubiţi credincioşi, În Vechiul şi în Noul Testament, avem o mulţime de mărturii

temeinice care ne dovedesc că, Dumnezeu pedepseşte cu mare urgie pe cei care se ocupă de „vorbirea cu morţii“. În Biblie întâlnim aceste sfinte cuvinte: „Umblăm prin credinţă, iar nu prin vedere“(2 Corinteni 5:7). Dracii cei iscoditori învaţă pe oamenii asemenea lor, să nu fie mulţumiţi cu învăţătura Mântuitorului şi a Apostolilor săi, ci să voiască să vadă cu ochii lor, în chip simţit, cele ce trebuie lăsate de fapt pe seama credinţei. Astfel, dând crezare acelor năluciri drăceşti, ei ajung să se depărteze de Dumnezeu. Iată un exemplu foarte clar:

Lângă Craiova, în comuna Cioroiaşi, există o femeie despre care se spune că, prin ea putem vorbi cu cei morţi din neamurile noastre. Să vă explic cum ne înşală: La ea a mers cineva care dorea să vorbească cu bunicul lui. A apucat-o de degetul mic, femeia a căzut în transă şi a auzit prin gura ei exact vocea bunicului său. O grozăvie! Bunicul i-a spus: „- Te


2

rog să mergi în grădina casei unde am locuit, să sapi la rădăcina nucului, unde vei găsi într-o cutie un ceas de aur , pe care te rog să-l duci unchiului tău, căci eu i l-am furat, şi din cauza asta nu am odihnă aici unde sunt“. A mers nepotul, a săpat, şi aflând ceasul l-a înapoiat păgubaşului. Iată cum ne amăgesc dracii: dacă azi există oameni care imită perfect pe Amza Pelea, Elvis Presley etc., cu atât mai mult diavolul, ce „se poate preface şi în înger de lumină“ (2 Corinteni 11:14), a putut imita vocea bunicului. Aparent a făcut un bine, dar l-a făcut pentru a ne înşela, adică a fost restituit ceasul, pe care chiar el, diavolul, îl îndemnase pe bunic să-l fure şă să-l ascundă. Oamenii auzind toate acestea, sunt înşelaţi şi vin tot mai mul ţi să vorbească cu... diavolul. Să nu vă lăsaţi înşelaţi să mergeţi acolo, căci cei care vă îndeamnă: „ Sunt călăuze oarbe orbilor; şă dacă orb pe orb va călăuzi amândoi vor cădea în groapă“ (Matei 15:14).

Să luăm bine aminte la această lucrare drăcească, căci Dumnezeu ne-a poruncit în Vechiul Testament: „Să nu alergaţi la cei ce vorbesc cu morţii, la vrăjitori s ă nu umblaţi, să nu vă întinaţi cu ei“ (Levitic 19:31). Şi iarăşi: „B ărbatul sau femeia, de vor chema morţii sau de vor vrăji, să moară neapărat; cu pietre să fie ucişi“ (Levitic 20:27).

Noi nu avem nevoie să comunicăm cu morţii, deoarece Dumnezeu ne-a descoperit tot ce a ştiut că ne este de folos pentru mântuirea noastră. De aceea şi Sfântul Ioan Evanghelistul ne atrage atenţia să fim cu mare grijă şi să nu credem uşor oricărui duh, zicând: „Iubi ţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci ispitiţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu“ (1 Ioan 4:1-3).

Nimeni dintre oameni nu poate obliga un suflet să vină la chemarea sa din Rai, căci, după cum bine ştim: „Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu“ (Sirah 3:1). Tot aşa şi sufletele celor răi şi păcătoşi sunt supravegheate de puterea lui Dumnezeu care zice: „Am fost mort şi iată sunt viu, în vecii vecilor şi am cheile morţii şi ale iadului“ (Apocalipsa 1:17-18). De mare importanţă în acest sens sunt cuvintele sfinte ale Domnului Iisus Hristos, ce ne spune în pilda cu bogatul şi săracul Lazăr, ajunşi după moarte unul în iad, iar celălalt în Rai: „ Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit pr ăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi“ (Luca 16:26).


3

Avem exemplu în Vechiul Testament, pe regele Saul care a chemat sufletul lui Samuil la vrăjitoarea din Endor (1Împăraţi 2:8). Da, Saul a vorbit, dar cu „cel părut Samuil“ , adică cu diavolul ce a imitat vocea lui Samuil. Pedeapsa lui pentru nelegiuirea vorbirii cu morţii o arată Sfânta Scriptură: „A şa a murit Saul pentru nelegiuirea pe care o făcuse înaintea Domnului, pentru că n-a păzit cuvântul Lui şi pentru că a întrebat şi a cercetat o vrăjitoare şi nu a cercetat pe Domnul Dumnezeu. De aceea a şi fost el omorât şi domnia lui a fost dată lui David, fiul lui Iesei“ (1 Parilalipomena 13:14). Aşadar, cine vrea, să meargă la spiritism, vrăjitori, ghicitori, descântători, să aştepte de la Dumnezeu, urgie şi pedeapsă asemenea lui Saul. „Nu se cuvine oare poporului să alerge la Dumnezeul său? Să întrebe pe morţi pentru soarta celor vii?“ (Isaia 8:19-20).

Un scriitor italian Domenico Margiato, care a trăit mai aproape de vremea noastră şi care făcea şedinţe de spiritism, povestea despre multe arătări şi înfăţişări ale diavolului. La şedinţele de spiritism, la care luau parte şi oameni învăţaţi (de vază), venea satana în chipul Maicii Domnului şi le comunica lucruri curioase. Un preot, auzind acest lucru, s-a dus şi el la şedinţa aceea să vadă fantoma. A luat însă fără să spună nimănui despre aceasta, Sfânta Împărt ăşanie de pe Sfânta Masă şi a ascuns-o sub haină. Spiritul (diavolul) a venit ca de obicei, sub chipul Sfintei Fecioare cu copilul Iisus în braţe. Atunci, preotul s-a sculat în picioare şi scoţând Sfânta Împărt ăşanie din sân, a zis fantomei: „Spirite, dacă eşti cu adevărat duhul Maicii Domnului, ar trebui s ă cădem la picioarele tale şi să ne închinăm ţie şi copilului Sfânt, Iisus, dar întrucât noi creştinii ortodoc şi nu credem aceasta - ca duhul Fecioarei să vină la chemarea unor oameni păcătoşi - în numele acestei Sfinte Împărt ăşanii, ce este însuşi Trupul şi Sângele Fiului ei şi Dumnezeului nostru, te jur să dispari dinaintea noastră şi să nu mai rătăceşti lumea cu înşelăciunile tale“. La aceste cuvinte duhul cel rău a dispărut imediat, lăsând în cameră o pară de foc care s-a stins degrabă, prefăcându-se într-o ceaţă şi o duhoare de smoală. („Despre vise şi vedenii“ - Părintele Cleopa, Editura Anastasia).


4

În legătură cu visele, vedeniile şi descoperirile, atât Vechiul cât şi Noul Testament ne dau o mulţime de mărturii. În Vechiul Testament Dumnezeu S-a arătat lui Avraam în chip de trei persoane (Facerea 18); Iacob a avut o vedenie dumnezeiască în drum spre Mesopotamia (Facerea 21:12); Iosif a avut un vis de la Dumnezeu (Facerea 7:6); Proorocul Moise a avut o vedenie dumnezeiască (Ieşire 3:11). Vedenii au avut şi proorocii: Isaia (6:15), Ieremia (24:1), Sfântul Ilie Tesviteanul (3 Împăraţi 1:15), Amos (7:1) etc. În Noul Testament vedenii au avut: Sfântul Apostol Petru (Faptele Apostolilor 17:5), Sfântul Apostol Pavel (Faptele Apostolilor 9:3), Sfântul Evanghelist Ioan (Apocalipsa 1:10). Vis a avut Sfântul şi dreptul Iosif , Sfântul Arhidiacon Ştefan (Faptele Apostolilor 7:55)...

Visele să nu le tâlcuim şi să nu credem în ele, după cum ne spune Dumnezeu în Biblie: „Ca şi cel care se prinde de umbră şi aleargă după vânt este cel care crede visurilor, căci pe mulţi i-au înşelat visele şi au căzut cei ce au nădăjduit în ele. Şi de la diavol ce poţi scoate curat? Şi din mincăună ce poţi scoate adevărat?“ (Sirah 34:2).

Într-o zi am întâlnit o doamnă, de la care am aflat, că are o fetiţă în vârstă de 5 anişori pe care încă nu o botezase. Desigur că, imediat am întrebat-o: „Doamnă cum de nu aţi botezat-o la 6 săptămâni, după rânduiala Sfintei Biserici Ortodoxe?“ Şi dânsa mi-a răspuns: „Părinte, la două săptămâni după ce am născut-o, mi s-a arătat în vis, înconjurat de mii de îngeri strălucitori, chiar Dumnezeu, care mi-a spus pe un ton poruncitor: „Să nu-ţi botezi copila, căci dacă faci aşa ceva, va muri imediat!“. Şi atunci, de teamă că-mi va muri fetiţa, n-am botezat-o“. Am îndemnat-o să vină cu fetiţa s-o botezăm cât mai repede posibil, fiindcă acel vis a fost de la diavol. Dumnezeu ne-a poruncit cu totul altceva în Biblie: „DREPT ACEEA, MERGE ŢI ŞI ÎNV ĂŢAŢI TOATE NEAMURILE, BOTEZÂNDU-LE ÎN NUMELE TATĂLUI ŞI AL FIULUI ŞI AL SFÂNTULUI DUH“ (Matei 28:19). Este foarte clar că, în acel vis, porunca a dat-o amăgitorul-diavol, ce aştepta cu nerăbdare să se întâmple să moară fetiţa şi să-i ia sufletul, fiindcă: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu“ (Ioan 3:5).


5

Uneori se poate întâmpla ca visele să se adeverească sau să aibă legătură cu ceea ce urmează să se întâmple în ziua următoare. Iată un exemplu:

Se poate întâmpla ca, exact ce visăm noaptea să ni se întâmple a doua zi. Iată cum se întâmplă. De exemplu eu îi spun soţiei mele: „Poimâine am zi liberă de la servici. Mă duc s-o văd pe sora mea, pe care n-am mai văzut-o de multă vreme, căci mi-e dor de ea. Mă urc în tren în seara asta şi mâine dimineaţă la ora şapte sunt la ea acasă“. În clipa în care eu spun ce vreau să fac, mă aude soţia mea, dar în acelaşi timp mă aude şi Dumnezeu şi diavolul. Diavolul merge la sora mea, şi chiar în noaptea în care călătoresc cu trenul, îi dă un vis arătându-i un ceas ce arată ora şapte, şi mă vede pe mine plimbându-mă prin casa ei. După încă câteva ore de somn, cineva sună la uşă... Cine era acolo în prag? Eram eu, care cu bucurie îmi îmbrăţişam sora. Aşa ne păcăleşte Diavolul prin vise, însă Dumnezeu ne-a avertizat: „De la diavol ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi scoate adevărat?“ (Sirah 34:4).

Vedenie de am avea, să nu o primim, din două motive: mai întâi, pentru că nu putem şti cu siguranţă dacă este de la Dumnezeu sau de la diavol, şi apoi din smerenie, pentru că trebuie să ne socotim prea păcătoşi să vină Dumnezeu să se arate nouă. Dacă respingem vedenia, chiar de-ar fi de la Dumnezeu, El nu se supără pe noi căci ştie că nu avem capacitatea de a discerne, de a alege.

Să luăm aminte la următoarea pildă, pentru a înţelege cele spuse mai sus: „O slugă este chemată noaptea la poarta curţii stăpânului său, după o lipsă îndelungată, dar ea, necunoscându-l precis, nu-i deschide uşa, că se teme ca nu cumva înşelându-se cu asemănarea glasului, să deschidă chiar hoţului. Stăpânul şi Domnul nu numai că nu se supără pe slugă când se face ziuă, că o va învrednici de multe laude“ (Filocalia Vol. 1, pag. 348).

Iată un alt exemplu: Am întâlnit în Spitalul nr. 1 din Craiova o bolnavă care mi-a povestit că, după ce a născut, i s-a arătat Dumnezeu în vedenie, aşa cu plete, cu părul alb, pe un scaun strălucitor, şi i-a spus că la vîrsta de 9 ani copilul ei va muri. Biata mamă n-a spus nimănui acest lucru, dar a suferit cumplit în sinea ei


6

o dată cu trecerea anilor, fiindcă se apropia moartea copilului ei. Totuşi copilul NU A MURIT, ci ea are chiar nepoţi, deci, copilul ei are şi el copii. Cu siguranţă că cel ce i s-a arătat a fost satana, pentru că Dumnezeu nu ne descoperă moartea, şi numai diavolul s-ar fi putut bucura de o aşa mare suferinţă a unei „inimi de mamă“ timp de 9 ani.

Vedeniile sunt deci, nişte arătări primite aievea, de către ochiul minţii, fie în stare de funcţionare normală a somnului, fie în somn deplin, sau numai pe jumătate, fie în stare de răpire sau uimire.

Despre vedenii avem învăţătur ă în Pateric: „Un bătrân oarecare, şezând în chilie şi nevoindu-se pentru mântuirea sa, vedea aievea un drac şi-l ocăra pe el. Iar diavolul, văzând că de multe ori este ocărât de acel bătrân, i s-a arătat lui zăcând: „Eu sunt Hristos!“, iar bătrânul văzându-l şi-a închis ochii. Zisu-i-a lui diavolul: „Pentru ce-ţi închizi ochii? Uită-te şi mă vezi, căci eu sunt Hristos!“. Răspunsu-i-a lui bătrânul: „Eu nu pot să văd pe Hristos în lumea aceasta“. Acestea auzindu-le diavolul, s-a făcut nevăzut“ (Pateric egiptean, capitolul 8).

Un frate zicea că i s-a arătat într-o noapte diavolul, în chip de înger luminat şi i-a zis: „Eu sunt Arhanghelul Gavriil şi sunt trimis la tine să-ţi aduc veste bună!“. Iar fratele i-a r ăspuns: „Vezi, poate eşti trimis la altul, pentru că eu sunt om păcătos şi nu sunt vrednic să văd înger al luminii“. Zicând acestea, a pierit îndată vicleanul şi s-a făcut nevăzut (Patericul egiptean pagina pagina 318).

Sihastrul şi îngerul satanei Era un sihastru mare, cu multă înfrânare, postire, priveghere şi alte

osteneli, atât încât se socotea pe sine că a ajuns la măsura Sfinţilor Părinţi cei de demult. Pe acesta a început vrăjmaşul diavol a-l amăgi şi a-l înşela cu năluciri diavoleşti. I se arăta lui adesea în chip de înger, ca şi cum ar fi de la Dumnezeu trimis pentru viaţa lui cea iscusită, ca să-l povăţuiascăşi să-l înveţe cele ce i se cade lui. Arătându-se multă vreme în chip de înger luminat, îi arăta şi îi spunea lucruri neştiute. Iar el nesocotind vicleşugul vrăjmaşului, s-a încredinţat bune cum că este îngerul şi îl slujeşte pentru viaţa cea plăcută lui Dumnezeu.


7

Tatăl acestui sihastru a dorit să meargă la el să-l mai vadă o dată înainte de moartea sa, fiindcă numai pe el îl avea şi nu-l mai văzuse de mulţi ani. Şi aşa, luîndu-şi traista şi o secure în mână, a plecat spre acea pustie. Apropiindu-se de locul unde era chilia sihastrului, acel înger al satanei care pururea se arăta acelui sihastru, i-a grăit lui : „Păzeşte-te şi ia aminte la tine că diavolul s-a închipuit în chipul tatălui tău şi iată vine la tine cu o traistă şi cu o secure ca să te omoare. Deci, ia-ţi şi tu degrab securea şi ieşi înaintea lui şi-l loveşte ca să-l omori“ . Iar el încredinţându-se acelui înger a ieşit şi văzând pe tatăl său venind cu securea în mână, precum i-a spus, s-a apropiat de el şi lovindu-l cu muchia securei în cap, l-a omorât şi îndată l-a apucat pe el necuratul duh şi l-a muncit până l-a omorât pe el.

Satana poate lua chip de Hristos

Dacă doreşti să vezi îngeri eşti într-o mare înşelare, nu ai nici un merit, nu înseamnă nimic. Dar a-ţi vedea păcatele înseamnă că te asemeni cu Hristos şi cu Sfinţii. Îngerii nu se arată fiindcă vrei tu, poate nici nu este un înger bun... Se spune că un frate a văzut în chilie pe satana prefăcându-se în chipul lui Hristos. Şi satana i-a zis: Eu sunt hristos, închină-te mie! Iar fratele i-a răspuns: Toată viaţa m-am închinat lui Hristos. Cine eşti tu de ne ştii? Şi satana a dispărut. Deci cine vrea să vadă e slab, cine doreşte să trăiască prin credinţă este un trăitor autentic (Arhimandritul Arsenie Papacioc).

Istorioar ă din Patericul egiptean Ştiu pe un om la care a venit un pâlc de diavoli luminaţi, strălucind

în chipul unei cete de îngeri şi o căniţă de foc şi mulţime de ostaşi înarmaţi, întocmai cum ar veni un împărat, şi apropiindu-se de el i-a zis: „Omule, tu ai isprăvit toate faptele cele bune, acum vino şi te închină mie şi te voi lua în căruţa aceasta şi te voi înălţa de pe pământ la cer, ca pe Ilie Tesviteanul, şi te voi aşeza la un loc împreună cu dânsul. Iar el auzind acestea, zicea în gândul său: „Eu în toate zilele şi în toate nopţile mă închin Împăratului şi Dumnezeului meu; iar acesta cine este de îmi zice să mă închin lui?“ Acestea socotindu-le el, a răspuns aceluia ce-i zicea lui să i se închine: „Eu am pe Domnul Iisus Hristos,


8

Împăratul şi Dumnezeul şi Mântuitorul meu, Căruia pururea mă închin ziua şi noaptea, iar ţie ţi se închină cei ce sunt cu tine“. Acestea auzind divolul, îndată a pierit şi s-a făcut nevăzut cu căruţa cu cai şi cu toate oştile lui.

Nălucirile sunt de la draci Oarecare fraţi s-au dus la avva Antonie cel mare, ca să-i vestească

lui nălucirile care le vedeau şi să se înveţe de la dânsul dacă sunt adevărate sau sunt de la draci. Şi aveau ei un măgar şi a murit pe cale. Deci, după ce au ajuns la avva Antonie, apucând el mai înainte, le-a zis lor: „Cum a murit măgarul pe cale?“ Au zis lui: „De unde ştii, avvo?“ Iar el le-a zis lor: „Dracii mi-au arătat!“ Şi ei i-au zis lui: „Noi pentru aceasta am venit să te întrebăm, că vedem năluciri şi de multe ori se fac adevărate; nu cumva ne înşelăm?“ Şi i-a încredinţat pe ei Sfântul Antonie cel Mare din pilda măgarului că nălucirile sunt de la draci. Iubi ţi credincioşi,

În ciuda luminii aduse de atâtea veacuri de civilizaţie şi de învăţături religioase ortodoxe, o mulţime de oameni cad victime: tâlcuirii viselor, mersului la vrăjitoare pentru a vorbi cu morţii sau interpretării vedeniilor. Mintea celor neştiutori se fixează asupra evenimentelor anunţate prin vise, şi astfel puterile lor sunt dirijate de inconştient să le înfăptuiască. Se instalează în ei frica, şi aceasta paralizează, anihilează facultăţile creatoare, spontaneitatea, entuziasmul şi încrederea în Dumnezeu; ea distruge ambiţia.

Iată ce ne învaţă Dumnezeu: „Ghicitul, tâlcuirea semnelor şi visele deşarte, sunt ca la aceea care este gata să nască; inima aiurează. Că pe mulţi i-au înşelat visele şi au căzut cei care au nădăjduit în ele“(Sirah 34:5-7). Nu vă lăsaţi înşelaţi crezând în vise, vedenii, horoscop şi zodii, nu vă amăgiţi mergând la spiritişti, vrăjitori, descântători, vorbitori cu morţii!!! V-aţi trezit din somn, spălaţi-vă pe ochi, luaţi anafură, apă sfinţită, aprindeţi candela, tămâiaţi, şi în faţa icoanei spuneţi-vă rugăciunile


9

dimineţii, căci Dumnezeu ne-a zis: „Fără mine nimic nu puteţi face!“ (Ioan 15:5).

De câte ori aveţi necazuri, nevoi, supărări, încercări, să alergaţi totdeauna la Sfânta Biserică, la preoţi, punându-vă nădejdea în Dumnezeu, şi să nu uitaţi niciodată cuvintele Sfântului Ciprian:

„Cine nu are Sfânta Biserica Ortodoxă de mamă nu-L poate avea pe Dumnezeu de Tată!“ Amin!

Documents

Vise Si Vedenii