1

Virusurile hepatiticeşi

diagnosticul de laborator al hepatitelor virale

2

Hepatitele acute virale sunt infecţii sistemice cu afectare predominantă a ficatului.

Aproape toate cazurile de hepatite acute virale sunt determinate de unul din cei 5 agenţi virali:

virusul hepatitei A (VHA) - 1983,virusul hepatitei B (VHB) - 1970,virusul hepatitei C (VHC) - 1989,virusul hepatitei D (VHD) - 1977,virusul hepatitei E (VHE) - 1983.

Alte virusuri cu transmitere transfuzională: virusul hepatitei G (1995), TT (1997), F, SEN.

Deşi aceşti agenţi pot fi identificaţi pe baza caracteristicilor antigenice sau moleculare, ei produc afecţiuni asemănătoare clinic, cu variaţii de la asimptomatic sau inaparent până la infecţii fulminante şi fatale, iar în cazul virusurilor cu transmitere predominant parenterală pot produce infecţii subclince persistente până la hepatită cronică rapid progresivă, ciroză şi malignizare (carcinom hepatocelular).

3

Virusul hepatitic A (VHA)

- unicul reprezentant- unicul reprezentant al genului HepatovirusHepatovirus, familia Picornaviridae-structură: virus ARN, neînvelit, polaritate pozitivă, diametru 27 nm, simetrie icosaedrică; descrisă o singură variantă antigenică majoră.- stabil la pH scăzut (supravieţuieşte pasajului gastric)- inactivat prin fierbere -1 min., formaldehidă sau radiaţii UV- rezistent la solvenţii lipidici- incubaţie aproximativ 4 săptămâni (max 50 zile)- replicarea este limitată la nivel hepatic, dar poate fi prezent în ficat, bilă, scaun şi sânge la sfârşitul incubaţiei şi în faza preicterică a bolii.- viremia (aprox 2 sapt) şi infecţiozitatea diminuă rapid după apariţia icterului- poate fi cultivat in vitro

4

5

6

Procesul epidemiologic

Sursa de virusSursa de virus- umană-bolnavii cu semne clinice evidente / inaparente, care elimină virusul 10-14 zile de la infecţieTransmitereaTransmiterea- directă – contact interuman; transmitere sexuală; iatrogen- indirectă - cea mai frecventă - apă, alimente, obiecte, mâini contaminateReceptivitatea – generalăFactori favorizanţi – aglomeraţie, igienă deficitară, lipsa apei potabile

7

Evoluţia hepatitei virale ACopii (Copii (<< 5 ani) 5 ani) AdulţiAdulţi

Infecţie inaparentăInfecţie inaparentă 80-95% 10-25%

IcterIcter 5-20% 75-90%

Recuperare completăRecuperare completă >> 99% 99% >> 98% 98%

Boală cronicăBoală cronică -- --

Mortalitate Mortalitate << 14 ani 14 ani 0.1%

15-39 ani15-39 ani 0.3%

>> 40 ani 40 ani 2.1%

8

Diagnosticul de laborator

• NESPECIFIC •bilirubina şi urobilinogenul în urină• bilirubina serică directă şi totală• ASAT, ALAT• fosfataza alcalină• timpul de protrombină• proteine totale, albumina serică• formula leucocitară• SPECIFIC• Ac anti-VHA IgM; anti-VHA totatli (IgM + IgG)• IgG, IgA• detectarea virusului / antigenelor în materiile fecale• RIA, EIA, ELISA• evidenţierea ARN-VHA prin RT-PCR

9

10

Virusul hepatitei B

• aparţine familiei Hepadnaviridae• virionul (particula Dane) este alcătuit din nucleocapsidă, genom viral ADN şi un înveliş extern – AgHBs• particularităţi: structură genomică proprie (ADN circular, parţial bicatenar), mecanism replicativ particular, tendinţă de integrare a genomului viral în genomul celulelor gazdă, apariţia de mutanţi imunorezistenţi.• stabil în condiţiile mediului înconjurător• inactivat prin fierbere 20-30 min., autoclavare, glutaraldehidă, substanţe clorigene, alcooli, pH 4-10• doze infectante minime ( 100 X mai infectant decât HIV)

11

Procesul epidemiologicSursa de virusSursa de virus - umană

- bolnavii cu forme acute tipice / atipice (inaparente) / infecţie cronică

- purtătorii de virus: preinfecţioşi, sănătoşi, foşti bolnavi, cronici

- produse biologice: sânge, spermă, lichid oral, colostru, secreţii genitale.

Transmiterea

- directă – perinatal, posnatal, sexuală, parenterală

- indirectă – obiecte contaminate

Receptivitatea – generală

- grupurile cu risc

Factori favorizanţi – aglomeraţie, igienă deficitară, comportamentul sexual, utilizarea drogurilor injectabile

12

Forme de manifestare ale procesului epidemic - sporadic- endemic- epidemic

Circa 30% din cei infectaţi nu prezintă simptome sau semne clinice.Semne şi simptome: icter fatigabilitate, pierderea apetitului, greţuri, vărsături dureri abdominale, dureri articulare

Infecţia cronică (în lipsa vaccinării):

- 90 din nou-născuţii infectaţi la naştere ( mai ales daca mama este AgHBe +)

- 30% din copiii infectaţi 1-5 ani

- 6% din cei infectaţi la vârste > 5 ani

13

Interpretarea rezultatelor analizelor de laborator

Test Rezultate  InterpretareAg HBs

Ac anti-HBcAc anti-HBs

negativnegativnegativ

   Susceptibil

AgHBsAc anti-HBcAc anti-HBs

negativpozitivpozitiv

   Imunizare datorită trecerii prin infecţie

AgHBsAc anti-HBcAc anti-HBs

negativnegativpozitiv

Imunizare postvaccinală

AgHBsAc anti-HBc

IgM anti-HBcAc anti-HBs

pozitivpozitivpozitivnegativ

Infecţie acută

AgHBsAc anti-HBcIgM anti-HBcAc anti-HBs

pozitivpozitivnegativnegativ

Infecţie cronică

AgHBsAc anti-HBcAc anti-HBs

negativpozitivnegativ

5 interpretări posibile *

* 1. Recuperare după infecţie acută 2. Test insuficient de sensibil pentru a detecta nivele foarte reduse de AgHBs în ser 3. Posibil test anti-HBc fals pozitiv 4. Posibil AgHBs nedetectabil în ser la o persoană cu infecţie cronică 5 Test cu sensibilitate redusa pentru antiHBs

14

15

Dinamica markerilor serologici în hepatita acută B autolimitată

16

Infecţia persistentă produsă de virusul hepatitei B

17

Hepatita virală C

- VHC aparţine genului Hepacivirus, familia Flaviviridae- virus monocatenar, polaritatea pozitivă; genomul are o regiune nestructurală ( C100, C33-c, C200, ARN-polimeraza) şi o regiune structurală ( C22, gp33, gp35, gp70, E1, E2)- Clasificarea Simmons: 6 genotipuri (cu distribuţie geografică diferită), peste 100 subtipuri: 1b – cel mai agresiv- > 90% din HPT cronicizare: 70 > 80% ciroză: 10-20% CHP: 1-5%- mai puţin veneriană, posibil si mamă-făt- prevalenţa purtătorilor cronici = 4-5% (?)

18

Hepatita virală C

- carcinogenă - risc major = asociere VHC + purtători cronici VHB (HVB cronică); risc – 20 ori crescut pentru persoane cu AcVHC negativi

- risc nosocomial şi ocupaţional - atipismul clinic: peste 80%- infecţie cu VHC: > 3% populaţia lumii; purtători

cronici: > 170 milioane / mondial- - teste diagnostice ELISA, RIBA, RT-PCR

19

Hepatita virală C acută cu evoluţie autolimitată

20

 Infecţia cu VHC aparent acută

21

 Hepatita virală C cronică

22

Hepatita virală D

- răspândire universală; importante deosebiri zonale

- etiopatogenie particulară: este obligatorie asocierea VHB-VHD (coinfecţie, suprainfecţie)

- posesori de markeri VHD: prevalenţă variată, frecvent asocieri pentru alte VH

- procesul epidemiologic = VHB; prevenţia HVB rezolvă şi HVD

- purtătorii cronici VHB + VHD 70-80% HVB cronică

- mortalitate: VHB = 0,5-1%; VHB+VHD 20-30%

- VHD – ARN monocatenar, polaritate negativă; 3 genotipuri (I, II, III)

23Evenimentele clinice, biochimice şi serologice în coinfecţia VHB+VHD

24

Evenimentele clinice, biochimice şi serologice în suprainfecţia VHD

25

Hepatita virală E- răspândire universală

- endemo-epidemică, Asia S-E

- predominant sporadică în restul lumii

- predomină: vârsta > 15-16 ani

-mai severă decât HVA, îndeosebi: femeile gravide (mortalitate 17-20%), imunosupresaţi, copii etc.

-VHE – capsulă icosaedrică; ARN monocatenar; există mai multe genotipuri; aparţine familiei Caliciviridae

-mai puţin stabil în mediul extern decât VHA

-Diagnostic

-Direct: ARN (RT-PCR)

- Indirect: anti-VHEIgM; IgG

26

Hepatita virală E acută, evenimente clinice, biochimice şi serologice