MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA

Tema: Viața și operele artistice ale lui Leonardo Da Vinci

A efectuat: st, an II, gr.5 EI Nastas Anastasia

Coordonator: Lector sup.univ.Scobioală Nadejda

Scopul acestei lucrări este aprofundarea cunoştiinţelor despre Leonardo da Vinci şi operele sale care au revoluţionat omenirea renascentistă. Prin intermediul acestei lucrări se speră ca imaginea acestui valoros om de ştiinţă şi rafinat artist să capete o dimensiune cu totul nouă şi în acelaşi timp potrivită geniului său creator în minţile tuturor celor ce ştiu să aprecieze geniul la adevărata lui valoare.

Leonardo di ser Piero da Vinci născut 15 aprilie 1452, Republica Floreța, în prezent Toscana, Italia - decedat 2 mai 1519, Amboise, Regatul Franței, în prezent Franța, cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost cel mai de seamă reprezentant al Renașterii italiene din perioada de apogeu a acesteia.

Spirit universalist:pictor, sculptor, arhitect,muzicizn, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor, Leonardo da Vinci este considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii.

Geniul său creator și spiritul său inventiv și-au pus amprenta asupra epocii, fiind considerat arhetipul omului renascentist, un spirit animat de o curiozitate nemaiîntâlnită până atunci, animat de o imaginație fără precedent în istorie. Este considerat unul din marii inovatori ai picturii și unul din cei mai mari pictori din istorie.

Gianpaolo Lomazzo spunea:

” Părul şi barba lui Leonardo da Vinci erau atât de lungi, iar sprâncenele sale erau atât de stufoase, încât îl făceau să arate ca un simbol al celei mai generoase înţelepciuni.”

Giorgio Vasari spunea :

” Leonardo da Vinci era o apariţie impresionantă şi frumoasă, şi prezenţa sa magnifică dăruia alinare până şi celor mai întristate suflete; era atât de convingător, încât putea să-i facă pe ceilalţi să-i împărtăşească ideile. Avea o putere psihică atât de mare, încât putea să se împotrivească violenţei... Era atât de generos, încât dăruia mâncare tuturor prietenilor săi, fie bogaţi, fie săraci... Prin naşterea sa, Florenţa a primit un dar enorm, şi prin moartea sa a suferit o pierdere incalculabilă.”

Leonardo a fost copilul nelegitim al ţărancei Caterina şi al lui Pietro. Cele mai frumoase clipe ale copilăriei şi ale adolescenţei, Leonardo şi le-a petrecut pe colinele din Vinci, în mijlocul naturii.

Nu au rămas multe informaţii despre copilăria lui Leonardo, dar există un indiciu referitor la cum a început să picteze. Într-o zi un sătean a dorit ca tatăl său, Pietro, să-i decoreze un scut pentru a-l vinde la Florenţa. Acesta i-a dat fiului său să îl decoreze, iar Leonardo a pictat un dragon puternic, ce părea a ieşi din desen. Tatăl său a amuţit în faţa picturii băiatului şi i-a dat săteanului alt scut, iar lucrarea fiului său i-a arătat-o unui proprietar al unui atelier renumit. Când a văzut lucrarea a dorit să-l cunoască imediat pe Leonardo. Astfel a debutat la 14 ani celebrul pictor.

Leonardo da Vinci a întruchipat

poate mai mult ca oricine idealurile umaniste ale Renaşterii. Cina cea de Taină (1495–1498) şi Mona Lisa (cca 1503–1506) sunt printre cele mai cunoscute şi totodată impozante picturi ale Renaşterii. Caietele sale ne dezvăluie spiritul ştiinţific, iscoditor, şi ingeniozitatea lui mecanică, situându‑l cu mult înaintea timpului său.

Leonardo da Vinci: Anatomia umărului

Faima neasemuită de care s‑a bucurat în timpul vieţii, trecută prin filtrul criticii de artă, a rămas neatinsă până azi şi se datorează, în mare măsură, neobositei dorinţe de cunoaştere care i‑a îndrumat gândirea şi felul de‑a fi. Un artist înnăscut, considera că ochii sunt principalul făgaş către cunoaştere. Dintre toate simţurile omului, Leonardo preţuia cel mai mult vederea, întrucât numai ea transmitea realităţile experienţei imediate cu precizie şi fără greşeală.

Buna Vestire ulei și tempera pe panou de lemn; 

Moştenirea lăsată de Leonardo în pictură e mai degrabă modestă ca întindere. Doar 17 dintre picturile ce‑au rezistat timpului îi pot fi atribuite cu certitudine, dintre ele făcând parte şi cele neterminate. Două dintre cele mai de seamă compoziţii ale sale – Bătălia de la Anghiari şi Leda, ambele abandonate – ne‑au parvenit doar prin reproduceri. Chiar şi aşa, aceste câteva creaţii dau seama unicităţii artistului căruia Giorgio Vasari, în studiul său Vieţile celor mai însemnaţi arhitecţi, pictori şi sculptori italieni (1550, a doua ed. 1568) i‑a atribuit rolul de părinte al Renaşterii propriu‑zise. Lucrările sale, neatinse de vicisitudinile doctrinelor estetice din secolele ulterioare, au tăinuit de‑a lungul vremii în toate colţurile lumii ca nişte capodopere desăvârşite ale picturii.

(1475–1478)

Tratarea delicată a luminilor și umbrelor, care învăluie conturile și care dă figurilor o senzație de vitalitate fără seamăn, este tipică pentru maestru, aici ajungînd să pună la punct o schemă pe care o va folosi de mai multe ori în lucrările ulterioare. Prin împletirea mâinilor și privirilor între Maria, care are chipul unei copile, și Iisus se stabilește o legătură de o jucăușă complicitate ludică. Floarea cu care Madona îi atrage atenția Pruncului, prin cele patru petale ale sale, sugerează viitoarea Răstignire. 

Madonna Benois 

Pictura îl înfațișează pe

 Sfîntul Ieronim  în timpul retragerii sale la Deșertul Sirian, unde a trăit o viață de pustnic. Sfântul Ieronim îngenunchează într-un peisaj stâncos, uitîndu-se spre un crucifix care poate fi observat slab schițat în extremitatea dreaptă a picturii. În mâna dreaptă el are o piatră. La picioarele lui stă leul, care a devenit un companion loial, dupa ce i-a fost extras un ghimpe din labă.Pe partea stângă a panoului de fond este reprezentat un peisaj îndepărtat cu un lac înconjurat de munți. În partea dreaptă, caracteristica perceptibilă este o biserică slab-schițată, văzută prin deschiderea rocilor.

Adorația magilor

este o pictură neterminată care deține o scenă de luptă cu militari pe cai pe care Leonardo o va dezvolta în continuare în tabloul Bătălia de la Anghiari

Fresca „Batalia de la Anghiari", n-a mai vazut lumina zilei din secolul al XVI-lea si se crede ca s-ar afla dupa un perete gros, pictat si acesta, din Palazzo Vecchio, cladire din veacul al XIV-lea, sediul Primariei din Florenta.

Fecioara între stanci

Leonardo a înfaţişat-o pe Fecioara Maria împreuna cu Sfantul Ioan copil, Iisus şi un înger în faţa unei grote stîncoase, de aici şi numele sub care cunoastem astăzi pictura. Figurile sunt legate între ele printr-o serie bogată de priviri şi gesturi, iar privitorul este atras în întreg prin figura ingerului. Aceasta este a doua versiune a Fecioarei între stînci, concepută pentru a înlocui prima versiune care fusese vandută

Cina cea de Taină (1495–1498) e una dintre cele mai cunoscute picturi din lume. Compoziţia scenei e magistrală prin simplitatea sa. Efectul provine din contrastul izbitor între atitudinea celor 12 apostoli şi cea a lui Iisus. Leonardo reprezintă un moment tensionat, în care Iisus le declară apostolilor la masa de Paşte: „Unul dintre voi mă va vinde“. Apostolilor le scapă înţelesul tainic al vorbelor şi se arată foarte tulburaţi, dar Hristos e conştient de menirea lui şi stă singur ca o statuie a seninătăţii.

Cina cea de Taină - Detaliu: primul grup din dreapta lui Isus

Figura lui Isus

Fecioara cu Pruncul şi Sfânta Ana e aclamată de criticii florentini înainte chiar să fie gata. Calitatea tridimensională a grupului, alături de efectele calculate ale tensiunii şi dinamicii în compoziţie fac din pictură un izvor de inspiraţie pentru clasici şi manierişti deopotrivă.

Mona Lisa

Este una dintre cele mai celebre picturi reprezentând o femeie cu expresie gânditoare și un surâs abia schițat. Este considerată cea mai renumită operă din istoria picturii. Puține alte tablouri au fost atât de mult reproduse sau discutate. În prezent tabloul este expus laMuzeul Luvru din Paris, fiind atracția principală pentru orice vizitator.

Portretul Ginevrei Benci

este un tabloul inspirat după sculptura Tânără cu un buchet de flori realizată de Andrea del Verrocchio, artistul care l-a influențat pe Leonardo.

Din păcate, tabloul pictat pe lemn de plop a fost mutilat prin îndepărtarea părții de jos, prin tăiere cu ferăstrăul, probabil datorită stării precare în care se afla.

Dama cu hermină este o pictură realizată de Leonardo da Vinci probabil între anii 1483 și 1490. Personajul a fost identificat ca fiind Cecilia Gallerani.

Leonardo a pictat acest portret în timp ce lucra la Milano pentru Lodovico Sforza, unul dintre cei mai bogați și puternici principi ai Renașterii din Italia

Portretul unui muzician 

este o pictură realizată de Leonardo da Vinci în jurul anului 1490, aflată la Pinacoteca ambroziană. Mâna și hârtia muzicianului au fost găsite dedesubtul retușărilor, ele dând acest titlul operei.

Tabloul îl reprezentă pe Ioan Botezătorul este ultima operă importantă a lui Leonardo da Vinci. Pictura a fost realizată cu trei ani înainte de moartea artistului. Este evident în acest tablou stilul caracteristic al lui da Vinci, bazat în mare parte pe expresivitatea clarobscurului. Silueta pusă în lumină a sfântului ni se dezvăluie din întuneric.Este greu de definit sursa luminii care cade asupra lui. Compoziția tabloului creeaza senzația de monocromie, de culoare unică dominantă. Tabloul prezintă un personaj de o frumusețe ambiguă, hermafrodită, impenetrabilă. Privindu-l, spectatorul aproape hipnotizat ezită, neștiind dacă este vorba despre un bărbat sau despre o femeie.

Ultimii trei ani din viaţă şi‑i petrece în micul castel Cloux, lângă palatul regal de vară de la Amboise, pe valea Loarei. Purta cu mândrie titlul de Premier peintre, architecte et méchanicien du Roi („Prim pictor, arhitect şi inginer al Regelui“). Continuă să facă schiţe pentru baluri, însă regele îl consideră un oaspete de onoare şi îi oferă libertate totală. Câteva decenii mai târziu, Francisc I avea să vorbească despre Leonardo cu sculptorul Benvenuto Cellini, folosind numai cuvinte de laudă şi de preţuire

Moare la Cloux şi este înhumat în biserica‑palat Sfântul Florentin. Biserica e pustiită în timpul Revoluţiei Franceze şi e distrusă până la temelii la începutul secolului XIX. Astăzi nu se mai cunoaşte locul mormântului.

Francis I primind ultima suflare a lui Leonardo da Vinci, de Ingres