Mitea CUCIUREANU

Versuri de altă dată

Chișinău, 2015

TOAMNA

Toamna rece a sosit

Vara caldă s-a sfârşit

Şi-au venit friguri pe-afară

Nu-i aşa ca astă vară.

Toamna rece s-a lăsat

Rândunelele au plecat

Înspre ţara călduroasă

Unde-i vara cea frumoasă.

Toată iarba-i vestejită

Pe câmpii nemărginite,

Iar în codrul cel frumos

Multe frunze sunt pe jos.

Flori în sat deloc nu sunt

Bruma cade pe pământ

Plouă des şi glodu-i mare

Ziua-i mică, noaptea-i mare.

2-XI-1967

1

IARNA

Vine viforul din munte

Vâjâind vijelios,

Îmbrăcând îngheţi păraie

Frig e sus, frig e şi jos.

Viforul zoreşte-ntruna,

Vrea să-mbrace-n albe straie

Şi pădurea şi gireada

În care sunt multe paie.

Viforul - aşa ca zmeul

Trece-n câmp şi-n lung şi-n lat.

Iar în urma lui rămâne

Sat de sat – alb îmbrăcat.

Iar zăpada ce se lasă

Străluceşte ca argintul,

Viforul mereu zoreşte

Merge el tot înainte.

Vine seara… Gerul iese

Îngheţând zăpada moale,

Vântul şuieră într-una

Gerul creşte… Noaptea-i mare.

26-XI-1967 – 26-II-1968

2

EU VREAU SĂ FIU ŞOFER!

Când mă uit la o maşină

Îmi vine să plâng de milă

Că nu sunt şofer şi eu

Să o mân pe drum mereu.

Nu-i nimic, acum sunt mic

Dar să ştiţi c-oi creşte-un pic

Şi am să mă duc la Bălţi

Şofer eu să mă învăţ.

Mi-oi lua eu o maşină

Un „Ural” sau un „Moscvici”

Şi-o să fiu şofer de vază

Şi-o să-i duc eu pe cei mici.

26.XI.1967 – 26.II.1968

3

VIETNAM

Pământ sângerat al Vietnamului scump

Pământ mult iubit vietnamez

Spre tine se-ndreaptă al nostru salut

Cu tine sunt eu, te veghez.

Din numele Ţării Sovietice

Din numele poporului meu

Salut către tine Vietnamule

Salut către tine mereu!

Tu liber trăita-i Vietnamule

Tu nici când război n-ai vrut

Trăita-i în pace senină

Însă americanii război au început.

Acuma pământul Vietnamului

De sânge-i scăldat şi nevoi

Vietnamul e-n luptă cumplită

Cu cei care vor război.

Aşa nu va fi niciodată

America mare şi rea

Nu va supune pe ţara-nţeleaptă

Vietnamul - care pace vrea!

Vietnamul va obţine biruinţa

Vietnamul, sunt sigur, va birui

Căci nu se poate ca Vietnamul paşnic

Să fie de voi cotropit!

25-26-XI-1967

4

MINUNATĂ-I VARA…

Minunată-i vara

Când pe munte sus,

Ciobanii cu turma

La păscut s-au dus.

Ce frumoasă-i vremea

Când pe munte-nalt,

Fluierul răsună

Sub un brad înalt.

Şi ce bucurie

E să fii cioban,

Fluier ai la tine

Mai cânţi din caval!

Dacă vrei un bucium

În stână găseşti,

Asta este viaţa

Bună să trăieşti!

Minunate-s verile

Minunate or fi,

Dar, păcat că noi

V-om îmbătrâni.

Şi atunci sărmanii

Nu ne-a trebui

Nici veri minunate

Nici cioban de-a fi.

Însă eu vă rog

Pân-a-mbătrâni

Hai cu toţi la stână

Şi ciobani vom fi.

30-V-1970

5

PRIMĂVARA A VENIT

Ne zâmbeşete soarele

După nori,

Se întorc cocoarele

Vin privighetori.

Cântă păsărelele

Flori sunt pe câmpii,

Zboară rândunelele

Peste sat şi vii.

În pădure cântecele

Nici nu se sfârşesc,

Iar din toate părţile

Păsări ciripesc.

Totu-i veselie

Plaiul e-nflorit

Şi e bucurie

Că primăvara a venit.

12-V-1970

6

UNDE EŞTI?

E târziu... şi drumu-i lung

Pe cărare e pustiu

E târziu, e prea târziu

E târziu şi eu n-ajung.

Tot mă sui la deal, la deal...

Amintirea-mi depănând

Şi te văd ca altă dată

Cântece de dor cântând.

Dar acuma singur sunt

Dealul sui şi mă gândesc

Unde oare te-ai ascuns?

Unde pot să te găsesc?

E târziu... e miez de noapte

Eu sui dealu-ncetişor

Unde esti? ... Cu tine poate

Mi-ar fi dealul mai uşor.

6-XI-1970

7

BABA IARNĂ

Bate Iarna la fereastră:

- Cioca-boc, dă-mi drumu-n casă

Iară omul muncitor,

Se dă jos de pe cuptor

Şi îi spune iernii aşa:

- Du-te de la casa mea!

Baba Iarnă, vai de ea

Se porneşte unde vrea.

La altă casă se opreşte

Şi-n fereastră ciocăneşte:

- Cioca-boc, dă-mi drumu-n casă

S-o văd cât ţi-e de frumoasă!

Dar degeaba ciocănea

Omul nici n-o auzea.

Tot umbla iarna aşa,

Dar nimeni în casă n-o primea

Şi umbla plângând prin sat

Până când a răposat.

Ve-i gândi: de frig sărmana,

Ba greşita-ţi: alta-i boala

Că soarele-o incălzi

Şi ea pe loc se topi

Şi cum asta s-a-ntâmplat

Satul tot s-a bucurat,

Şi-au ieşit cu toţi afară

La drăguţa Primăvară.

13-II-1971

8

REINTOARCE-TE

Se intoarce iarăşi vara,

Cu miros de flori de tei

Mai ţii minte seara ceea,

Seara dragostei dintâi?

Ascultam o simfonie

Ce doar florile o ştiu

Şi ce bine-mi era mie

Când cu tine mă-ntâlneam.

Nopţi întregi ascultam cântul

Şi cântau a noastre inimi

Ne ştia Luna şi Vântul

Altul nu ne ştia nimeni...

Şi iar vara se întoarce

Dar eu singur sunt acu

Şi mereu te chem: Revino!

Reîntoarce-te şi tu.

13-VI-1972

9

STRIGĂTURI

În câteva file voi scrie câteva strigături care se cântă prin hori şi jocuri

de toate felurile, care se cântă la noi în raionul Storojineţ al

Cernăuţului şi pre unde trăiesc români de-ai noştri. Şi eu zic:

1. Frunză verde stejărel

Eu m-am pus pe-un scăunel

Şi cu coatele pe masă

Să vă scriu versuri frumoase

Şi versuri şi strigături

Ce se cântă la jocuri

La jocuri, chiar şi de jale

Şi la orişice-ntâmplare.

2. Frunză verde stejărel

Când am fost mai tinerel

Tinerel şi nu iubeam

Unde mă culcam dormeam

Dar de Când am crescut mare

Trupul meu hodină n-are.

Când e vrermea de dormit

El se duce la iubit

Şi iubitul are-un dar

Că-i şi dulce şi amar

Întâi îşi pare zahar

Pe urmă pelin amar.

3. Ard-o focu dragostea

Cine-o apucă a-nvăţa

N-are cum de-a o lăsa

Nici minte de-a o purta

Şi de mine s-a legat ca fasolea de

harag,

Ca boala de om sărac.

4. Doamne, îi rea dragostea

Îi mai rea decât boala

Din boală omul se scoate

Dar din dragoste nu poate.

5. Dragostea de copiliţă

Ca floarea din poieniţă

Iei la nas şi-o miroseşti

Şi cu ea te răcoreşti,

Dragostea de fată mare

Ca garoafa din cărare,

Nici-un fel de miros n-are.

6. Dragostea cea de nevastă

Te usuci de te faci iască

Te bagă-n boala câinească

Să-najungi să mănânci pască

Dragostele nevesteşti –

Te usuci de te păleşti

Te bagă-n boale câneşti.

7. Dragostele nevesteşti,

Mi te bagă prin fereşti

Şi te scot pe unde pot

Pe sub streşină prin pod.

8. Nevasta care-i nevastă,

Are slobod să iubească

Şi cu mine şi cu tine,

Numai să no ştie nimeni,

Şi cu mine şi cu altul

Numai să n-o ştie satul

Să n-o simţească bărbatul

Că de-o simţeşte bărbatul

O bate pân ce-o ia dracul.

10

9. Şi-apoi duce-maş şi duce-maş

Cu oile la imaş

Că vine luna lui mai

Ş-om vedea verdeaţă-n plai

Şi om merge cu oile

Şi om ajuta nevoile.

10. Primăvara, a noastră mamă

Ea la muncă ne recheamă

Să ne-nşire pe ogoare

S-auzim glasuri de cucoare

Şi glasuri de ciocârlie

Să lucrăm cu bucurie

S-aud glas de rândunele

Şi de fete frumuşele

Că m-am petrecut cu ele.

11. Floricică, floricea

Când eram în vremea mea

Câte 7 mândre aveam

Eu cu toate mă iubeam

Pe toate le mângâiam

Eu dacă am îmbătrânit

Mândrele m-au părăsit

Of! Armar mii şi cam jele

C-am îmbătrânit devreme,

Şi la toţi le pare rău,

Că ştiu bine ce-am fost eu.

12. De aş ajunge zile multe

Să mă sui şi eu la la munte,

Şi s-aud cucul cântând

Mândra din frunză zicând

Ea să zică, eu să cânt

Să ne treacă de urât.

13. Auzi lele Mariuţă

Cum cântă Ionică-n frunză?

Din frunzuliţa părului

Pe malul parăului.

14. Mărioară de la Bălţi

Cu dragostea-n 7 părţi

Că tu eşti în multe părţi

Şi iubeşti pe câţi îi vezi

Dacă ai fi numa-ntr-o parte,

Te-aş iubi până la moarte,

Te-aş face floare de vie

Şi te-aş pune-n pălărie

Să-mi fie dragă numai mie.

15. Măriucă de la vamă

Taie-un pui şi ne fă zeamă

Că de-i trece pe la noi

Pentru unu ţi-oi da doi

Pe de-asupra – buze moi.

16. Băiat mama m-a făcut

Fetele să le sărut

Şi m-a hrănit cu colac

Să le fiu la fete drag.

17. Cucule, de ce nu cânţi

Până ce-s fagi înfloriţi

Şi e iarbă pe sub molizi?

Cucule, de ce nu tragi

Până ce-i frunza pe fagi,

Şi iarbă pe sub copaci?

11

18. Colo-n vale la hotar

Este un nuc cu frunza rară

Se strâng cucii de prin ţară,

Şi cântă de te omoară,

Şi-aşa cântă de frumos

De pică frunzele pe jos

Şi aşa cântă de cu jele

Că pică frunza bucăţele,

Iar mai jos pe-o rămurea

Cântă şi o turturea

Cucu îmi cântă de pornire

Turturica de jelire,

Şi al meu suflet de perire.

19. Eu iubesc, mama iubeşte

Casa noastră putrezeşte

De-ar iubi şi tata meu

Ar cădea casa-n parău,

Eu mă las, mama se lasă,

Casa noastră – tot e casă.

20. Astă vară la Ispas,

Eram tinerel şi gras

Dar amu la ce-am rămas

Că mă trag mâţii de nas.

21. Decât c-o mândruţă proastă,

Mai bine la oi pe coastă

I-oi toca câte-o nuia

Şi moi şti fără de ea.

22. Decât pită cu smântână,

De la o hoaşcă bătrână

Mai bine-o cojiţă arsă

De la o fată frumoasă.

23. Cât îi copila de mică

Ea se suie pe opincă

Şi te sărută de frică.

Iară dacă-i una scurtă,

Sare-n sus şi te sărută.

24. Dragă mii leliţa-naltă

Că-mi dă gura peste poartă

Dar leliţa mititea,

Se-ntindea şi n-ajungea.

25. Dragă mii leliţa-naltă

Că-mi dă gura peste poartă

Dar leliţa mititea,

Sare gardul şi o proptea

Şi se fură şi-mi dă gură.

26. Harnică-i nevasta mea

Harnică-i boala s-o ia

Când îi pomeneşti de furcă,

Stinge lampa şi se culcă,

Şi se-nveleşte cu sacu

Şi doarme pân ce-o ia dracu

Şi se culcă-n pat cu soare

Şi se scoală-n prânzul mare,

Când se scoală – cată-n oală:

N-o rămas ceva de aseară?

27. Nevasta care-i nevastă

Se scoală de dimineaţă

Şi ia grăuncioare-n poală

Şi tot strigă: pui-pui-pui

Găina cea neagră nu-i

S-o mănânce dumnealui.

12

28. Nevasta gospodinoasă

Se scoală de dimineaţă

Şi se duce la hambar

Se –ntâlneşte cu-n ciobotar

Ciobotarul cam fudul

Cu nădragii rupţi în c...r

Tot împinge ce străpunge

Mamaliga nu ajunge

Lapte nu se pomeneşte

Da brânză doamne fereşte!

29. Vinu-i buna, holerca-mi place

Om bogat eu nu moi face

Moşu nostru o fost avut

Da comoară n-o făcut

Da de băut – o băut.

30. Frunză verde de mohor

Aşteaptă lumea să mor

Să le las averea lor

Eu averea io lăsa

Acelui ce m-a căta

Şi-a avea grijă de mine

Măcar 2 ori 3 zile.

31. Frunză verde de mărar

Drag mii să fiu cârciumar

Să pun crâşma lângă drum

Să bee şi rău şi bun.

32. Dragă mii cârşma-n pădure

Să beau vin, să m’nânc mure

De se-ntâmplă să mă-mbăt

Numai tufele mă văd.

33. Cine-o făcut cârşma-n drum

N-o făcut-o un om nebun

Că omul cu gânduri multe

Merge-n cârşmă să se uite

Şi omul cu gânduri rele

Merge-n cârşmă să se spele.

34. Fetele până ce-s fete

Nu le vezi în cârşme bete

După ce pun cârpa-n cap

Fete-n cârşmă nu încap.

35. Aşa-mi zic prietenii mei:

Ce-oi avea să beu cu ei

Şi apoi să mă lasă să pici.

Şi aşa-mi zic mândrele mele:

Ce-oi avea să beu cu ele

Şi apoi să mă uit la stele.

36. Nici o mândră n-ai afla

Care să-ţi vorbească aşa:

Puneţi banii la curea.

Nici o mândră nu ţi-ar zice:

Nu-ţi bea banii măi voinice

Că banii ţi-or trebui

Pe când te-i căsători.

37. De-aş muri să mor odată

Lângă cârşmă să mă-ngroape

Cu capul de bute aproape

Şi cu gura lângă dop

Când m-oi trezi to să-ndop

Şi cu capul sus pe prag

Când moi trezi tot să trag.

13

38. Când aud cucul cântând

Nu mă au pe pământ,

Mă leagăn ca frunza-n vânt,

Eu îi zic cucului să tacă,

El se suie sus pe cracă

Şi mă cântă de mă seacă,

Iar mai jos pe-o rămurea

Cântă şi o turturea

Tristă ca inima mea.

39. Cel frumos la frumos trage

Dar urâtul ce s-a face

Ia s-a duce cătinel

Până va găsi şi el.

40. Vine lelea de la Prut

Cu gobaia de vândut

Cât ceri lele pe gobaie?

Cinci piţule şi-o leţcaie

Lasă lele leţcaia

Că ţii sură gobaia.

41. Cine are numai un dor

Trăieşte-n lume uşor

Eu am două doruri grele

Al meu şi al puicii mele

Şi trăiesc cu măregele.

42. Du-te dor pe cel izvor

Nu veni cu capul gol

Că te-or prinde fetele

Şi ţi-or smulge pletele.

43. Eu cât cânt – cu atât sunt

Şi-mi mai trece de urât.

44. Mult mă mir eu de-acela

Care nu ştie-a cânta

Cum îşi petrece viaţa

Că eu cânt şi cânt mereu

Şi-mi petrec viaţa cu greu

Că eu de na-ş şti a cânta

Inima-n mine-ar crăpa

Şi e de n-aş şti a hori

Inima-n mine-ar plesni.

45. Frunză verde de trifoi

Când veneai bade la noi

De-ale noastre dragosti dulci

Înflorea calea prin lunci

Busuiocul înflorea, sufletu-mi

întinerea.

De când tu bade nu vii

Parcă-s luncile pustii

Busuiocul s-a vestejit

Sufletul mi s-a amărât.

46. Lelea albă, fusta neagră

M-aş culca cu dânsa-n iarbă

Şi-aş dormi pân-aş muri

Şi de somn nu m-aş hrăni.

47. Câte fete-n braţe-am strâns

Toate după mine-au plâns

Şi amu dacă le-aş strânge

Ştiu bine că toate ar râde.

48. Pe la noi pe sub pădure

Merg fetele după mure

Nevestele după pere

Eu mă duc să-mi tai nuiele,

Şi m-oi întâlni cu ele.

Şi-o dat Dumnezeu un vânt

Şi-o dat una la pământ.

14

Şi-o dat Dumnezeu un soare,

Şi s-o sculat în picioare,

Astăzi, mâine îi repetare.

49. Pe sub poala pădurii

Mă prinseră şandarmii

Doi mă leagă, doi mă-ntreabă:

- Ce-ai făcut cu mânza neagră?

- Mânza neagră am vândut

- Da cu banii ce-ai făcut?

- M-am scăpat şi am băut.

50. De n-ar fi hore prin lume

Ai vedea fete nebune

Şi neveste duse-n lume

De n-ar fi hore prin sate,

Ai vedea fete turbate

Şi babele spânzurate.

51. Am o mândră ca o cruce

Da la lucru n-o pot duce

Dimineaţa-i roua rece

Peste zi se prea-ncălzeşte

Când îi seara la odihnă

C-o pişcă ţânţarii de mână.

52. Zice mama să mă-nsor

Să nu mă topesc de dor

Eu de dor nu m-oi topi

Că-s în sat cu oamenii

Şi oamenii au femei

Şi nu m-or lăsa pe ei

Femeile au nurori

Şi nu m–or lăsa să mor

Nurorile au copile

Şi nu m-or lăsa pe mine.

53. De-ar da Dumnezeu să deie

Omul năcăjit să peie

Să rămână cui e bine

Să se sature de lume.

54. Cui îi voie să trăiască

Plosca să n-o părăsească

Cui îi voie să nu moară

Ţie plosca subţuoară

Şi s-o ţie sub curea

Şi să tragă când o vrea!

55. Frunză verde de mărar

Mergeţi fete la hotar

C-acolo sunt dohotari

Şi vor unge gurile

Şi-ţi scurta minciunile

Da pune mâna după ladă

Că minciunile-s grămadă.

56. Lelea-naltă şi voinică

Doarme lângă mămăligă

Mămăliga fierbe-n oală

Ea cu somnul se omoară

Mămăliga clocoteşte

Ea cu somnul se topeşte.

57. La vatra cu 3 teciuni

Fac fetele rugăciuni

Se-mbată duminica

Că doară s-or mărita

Cine boala le-a lua

Pe tot ciupu lindica

La codiţă mişună.

15

58. Fuleg, fulea peste deal

C-o belit fetele-un cal

Numai coada le-o rămas

Să se şteargă peste nas.

59. Săracele fetele

Nechează ca iepele

Ca iepele după mânzi

Când le-auzi trebuie să râzi.

60. Săraca şi-a mea mândruţă

A crăpat mâncând grăunţe

Şi săracu toctolog

C-o murit mâncând la bob.

61. O trecut bădia dealul

Că-i cunosc mersul şi calul

Badea-i alb şi calul sur

Las blăstăma – nu mă-ndur

Calu-i sur şi badea alb

L-aş blăstăma, dar mii drag.

62. Strigă badea de pe deal

C-ar veni şi n-are cal

Vină bade şi pe jos

Că eşti tânăr şi frumos.

63. La mândruţa mea-n grădină

O prins dorul rădăcină

Eu mă duc să-l iau acasă

Rădăcinile nu-l lasă

Eu mă duc să-l iau în sân

7 rădăcini îl ţin.

64. Am auzit din bătrâni

Că nu-i bun gardul din spini

Şi copila din vecini.

Gardu-i bun din scânduri late

Şi copila de departe.

65. Am auzit o minciună

Că Suceava-i apă bună

Cine bea din ea – se cunună.

Hai mândră să bem şi noi

Să ne luăm amândoi.

66. Aşa zice popa nostru

Nu mergeţi la fete-n postu

Preoteasa zice aşa:

Mergeţi feciori cât îţi vrea

Haideţi şi la fata mea.

67. Preoteasa popii nostru

Ţese pânză fără rostu

Şi ia câte-un fir pe sulă

Să facă popii căciulă.

68. Ai la joc, mâine la sapă

Iau traista plină de ceapă

Azi la joc, mâine la boi

Traista-i plină cu malai.

69. Trece iarna ca şi-un câine

Vine vara ca şi-o pâine

Râde sufleţelu-n mine.

El râde şi se desfată

Până trece vara toată.

70. Astă vară la săpat

7 fete-o digerat

Dar eu am un meşteşig

Toată vara nu mii frig

Cu cuşmă şi cu cojoc

Sus pe vatră lângă foc.

16

71. Cât îi vara de văroasă

Eu n-am prins picior de coasă,

D-am cercat lunca de groasă

Şi copila de frumoasă.

72. Hop! Leliţa scurtă groasă

Bun-ai fi picior la coasă

Mai era una ca tine

Şi cu dracu trăgea bine.

73. Hai leli cu mine-n luncă

Să-ţi tai răşchitor şi furcă

În capătul răzvorului –

Plata răşchitorului

Şi în mijlocul luncuţei

Să-mi dai plata furcuţei.

74. Hai leliţă jos la lunci

Şi ne-om măsura de lungi

Tu pe spate, eu pe brânci

Tu-i număra stelele,

Eu ţie mărgelele.

75. Drag mi-i bădiţa-nalt

Că-mi dă guta dezmierdat

Da bădiţa mititel

Te râmă ca un purcel.

76. Cine iubeşte şi spune

Scoate-l doamne de minune

Cine iubeşte şi tace

Rabdă-l doamne şi dă-i pace.

77. Nu-i frumos ce se ţine,

D-ai frumos cui îi stă bine

Nu-i frumos cine se făleşte

D-ai frumos cui i se potriveşte.

78. Câte mândre-am avut eu

Niciuna nu m-o zis rău

Da a fost una mai aşa

M-io zis că nu ştiu a pupa

Este una sus la Runc

Şi mă roagă ca s-o pup.

79. Câte fete se ridică

Nu pot face mămăligă.

Este una mai stătută

Da ş-aceea o face crudă.

80. Ceru-i mare, stele-s multe,

Şi mai mari şi mai mărunte,

Dar niciuna dintre stele

Nu-i ca ochii mândrii mele.

81. Câte fete şi neveste

Ca mea mândră - nu mai este!

Mândra mea aşa-i de frumoasă

Dintr-un milion aleasă.

82. Foaie verde, lemn domnesc

Ies la George că-l iubesc

Pânzătură nu-mi gătesc

Ies la George să-i fac rând

L-oi găsi – o să am când

Ies la George la surcele

Să lipim piele pe piele

Să facem o mângâiere.

83. Tu muiere, tu bolândră

Nu umbla-n cârşmă flămândă

Du-te acasă şi-i mânca.

În cârşmă dacă-i mai sta

De mâncat nu-i căpăta.

17

84. Săracă-i şi-a mea muiere

Că-i beteagă de şedere.

Şede-n cârşmă şi se-mbată

Şi casa-i nemăturată

C-o măturat-o într-o joi

Şi-i tot plină de gunoi

Şi-o măturat-o într-o marţi

Şi-i plină de găinaţ.

85. Aş cânta şi nuştiu ce-aş zice

Da mă tem că mâine-oi plânge.

Cu cât cânt şi veselesc

Cu atât mă răcoresc,

Cu cât cânt şi stau la masă

Atâta mai uit de casă.

86. De cântat aş mai cânta

Dar mă doare inima

Şi aşa mă doare de tare

Că aş mă ia de pe picioare.

87. Săraca inima mea

Tare-o prins a mă durea

Săracă inimă arsă

Când te-oi mai vedea voioasă.

88. Plânge inimioara-n mine

Ca copilul de 3 zile

Copilul plânge şi-nceată

Inima mea niciodată.

89. Dragele mele nepoate

Nu vă pot juca pe toate

Faceţi bine şi-aşteptaţi

Că pe rând toate jucaţi.

90. Jucaţi fete, măi flăcăi

Că-s urâte, mamă hăi!!!

Jucaţi-le cum or fi

Că ele vor trebui.

91. Fetele care-s urâte

Mie-mi plac mereu

Ele-s mult mai drăgăstoase

Că-mi dau tot ce vreu.

92. Ce mi-i bună scripca bună

Dacă am limbuţa-n gură

Scripca sună scândură

Gura-mi cântă singură

Că scripca-i cu 4 strune

Gura mea toate le spune

Că scripca mai şi greşeşte

Gura mea le potriveşte.

93. Oi, săraca mândra mea

Astă vară-şi aducea

Lapte dulce-ntr-o mărgea

Mămăligă pe-o măsea

Şi mâncam şi eu, şi ea

Şi-ncă ne mai rămânea.

94. Frunză verde de hamei

Ai zis bade că mă iei

Şi-amu aud că nu mă vrei

Spune bade vrei, nu vrei

C-a mea parte-i la Ciudei

În Ciudei sunt băieţi buni,

Te sărută şi nu spun

În Ciudei cine se duce

Se hrănesc de gură dulce

Gură dulce cum îi macul

Buze moi ca şi bumbacul.

18

95. Asta-i mândră! Ţine-o doamne

Noaptea joacă, ziua doarme

Când îi vremea de lucrat

Ea stă trântită în pat

Şi spune la fiecare:

Văileleu! Capul mă doare

Când îi vremea de mâncare,

Mănâncă ca fiecare.

96. Cine joacă şi nu cântă

Facă-i-sa-r gura strâmbă

Că a mea nu s-a-nstrâmba

Că multe ştiu a cânta.

97. Ce ţii lele gura strâmbă

Or te-nveţi a cânta-n drâmbă

Şi-n drâmbă de-ai şti cânta

Gura nu ţi s-ancrepta.

98. Cini nu joacă horile,

Bată-l sărbătorile,

Că pe mine nu m-or bate

Că eu joc şi zi şi noapte

Casă-mi joc jocurile toate.

99. Cine-n horă nu prinde

Şi la fete nu se-ntinde

Să glumească, să le joace

Dă-l de gârlă, că-i prost şi pace.

100. Pe mândra cu 2 drăguţi

Nu-i vrednică s-o săruţi

Că umblă din mână în mână,

Ca găleata la fântână.

101. Frunză verde de sălată

Am iubit şi eu o fată

Cum iubeşte lumea toată.

Da pe fata ce-am iubit

Fost aşa cum am dorit

Pe faţă nu se boieşte

La flăcăi nu se hlizeşte

Ea de toate se-ngrijeşte

Şi pe nimeni nu bârfeşte.

102. De urât te poţi ascunde

Dar de dragoste n-ai unde

Că oriunde te-ai ascunde

La inimă te pătrunde.

103. Oi, mândruţă din Igeşti

Albă eşti, frumoasă eşti

Numai când te rumeneşti

Dar când nu eşti rumenită

Eşti ca dracul de urâtă.

104. De când şed la cârşmă bând

Grâu, porumb eu nu mai vând

Cumpăr doar din când în când

Şi de n-am bani – stau flămând.

105. Iubeşte-mă bade tu

Ori mă lasă la altu

Iubeşte-mă dacă-ţi plac

Dacă nu – silă nu-ţi fac.

106. Mândruţă cu casa-n colţ

Iubeşte-mă dacă poţi

Dacă poţi şi dacă-ţi plac

Dacă nu silă nu-ţi fac.

19

107. Tot suind la mândra dealul

Mi s-o despotcovit calul

Da nu-i vina calului

Nici a potcovarului

Da-i vina mândruţei mele

Că şi-o pus casa-n pietricele,

Să nu pot sui pe ele.

108. La mândruţa jucăuşă

Face patul după uşă

Şi-ncă trage de curea

Să mă culc în pat cu ea.

109. Tâlharul de bărbat

Mergea tremurând la pat

Da zgârcita de femeie

Nici atunci nu vru săi dee

Da bărbatul tâlhăros

O ia frumos şi-o pune jos

Da pe urmă ce-o făcut

Eu nu ştiu că n-am văzut.

110. Măi bădiţă din Crasna

Roagă-te duminica –

Să moară femeia ta

Că ţi-oi da-o eu pe-a mea

Şi-i căra gunoi cu ea.

111. Dragă mi-i cu cine joc

Că miroase-a busuioc

Şi mi-i drag cu cine săp

Că miroase a cal, a păr.

112. Care fată joacă bine

Ea mă-nvaţă şi pe mine

Care fată joacă rău

Îmi strică şi mersul meu.

113. Foaie verde de năut

Inimă, pământ şi lut

Multe ofturi mi-ai făcut

Şi mai bune, şi mai rele,

Toate inimioare-i mele.

Inimă supărăcioasă

Când te-oi mai vedea voioasă

Şi cu fraţii bând la masă,

Cu oca plină şi rasă

Să te văd când te-oi vedea,

Nu ca amu, cu voie rea

Să te văd cu voie bună

Să-mi tihnească-o băutură

Că mâncatu-s de streini

Ca iarba de boi bătrâni,

Şi mâncatu-s de nevoi

Ca iarba de moşuroi,

Şi mâncatu-s de cârteală

Ca hârtia de cerneală.

114. Că câte nevoi au fost pe lume

Toate m-au mâncat pe mine,

Că câte rele-s pe pământ

Toate m-au mâncat pe rând,

Că câte rele eu le-am tras

Carne pe trup n-a rămas,

Că de amarul vieţii mele

La toţi oamenii li-i jele.

115. – Cum te cheamă băieţele?

- Zgândăruş mă cheamă, lele.

- Mă băiete ţi-aş plăti

Să ştiu că m-ai zgândări.

- Stai, leliţă, că ţi-oi spune,

Multe-am zgândărit pe lume.

Multe babe-am zgândărit

Şi toate m-au mulţămit

20

Şi-nainte m-au plătit.

Şi câte le-oi zgândări

Toate mi-or mulţumi

Şi frumuşel m-or plăti.

116. De-ar fi dorul vânzător

M-aş face cumpărător

Şi aş cumpăra doar dor

Şi să-l am până ce mor

Dorule, durere grea

Te-ai pus la inima mea

Şi te-ai pus cu aşezământ

Până mă bagi în pământ.

117. De s-ar lua câţi îs dragi

N-ar mai fi frunză pe fagi

Şi iarbă pe sub copaci.

Dar se iau şi cei urâţi

Şi rămân fagii-nfloriţi

Şi iarba pe sub molizi.

118. Ian te uită la cei doi

Cum pisează la oloi,

Joacă slutul cu urâtul

Numai tremură pământul,

Joacă scârba cu minciuna

Cum n-o jucat de când e lumea.

119. Fugi urâte de lângă mine

Voi juca şi pentru tine

Fugi urâte de-a colea

Voi juca şi partea ta.

120. Câte fete-s cu pieptare

Toate-s strâmbe la spinare

Ca cârligul la căldare.

Dar s-o vezi pe mândra mea

Că-i dreaptă ca secerea.

117. De s-ar lua câţi îs dragi

N-ar mai fi frunză pe fagi

Şi iarbă pe sub copaci.

Dar se iau şi cei urâţi

Şi rămân fagii-nfloriţi

Şi iarba pe sub molizi.

121. Câte flori pe Vâlcea-n sus

Toate cu puiu le-am pus

Şi când au fost de plivit

Eu cu puiu m-am sfădit

Când a fost de secerat

Cu puiu m-am împăcat.

122. Câte flori sunt pe pământ

Toate merg la jurământ

Numai floarea-soarelui

Şede-n poarta raiului

Şi judecă florile –

Ca soacra nurorile.

123. Strugurel bătut de vânt

Mă duc la mama şi plâng

Mama-mi pune să mănânc

O felioară de pâine şi vre-o 2-3

măsline.

Eu mănânc şi mai rămâne,

Mama mă cunoaşte bine

Că mi-i dor de orişicine

Prinde mama a mă-ntreba

Or m-i dor de cineva

Da eu spun mamuchii aşa:

„Mamă, muncele ce-i munte

Şi-ncă are doruri multe

Şi dealul pe care-l sui

Înverzeşte-n vremea lui

Da nu un băieţel ca mine

Că n-are 2-3 copile”.

21

124. Frunză verde, strug de mure

Mi-i căsuţa sub pădure

Dimineaţa când mă scol

Eu n-aud zgomot de om

Numai păsări ciripind

Şi lupii pe plai urlând.

125. Ard-o focul sărăcia

Le-o trăit curat a bine

Şi amu s-o legat de mine

Ca fasolea de harag

Ca boala de om sărac.

126. Frunză verde, fir de luncă

Eu îs tâlhari, femeia – curvă,

Din tâlhari şi din curvari

Numai iese gospodari.

127. De băut îs băutor

Dar la cârşmă nu-s dator,

Numai 100 de parale

Le mai am prin buzunare.

128. Cine hora n-a juca

Să-i moară ibovnica

Să vie să-i dau pe-a mea

Să care mălai cu ea.

129. Frunză verde lozioară

De-ar fi mândra bunişoară

Tu ţi-ai face patul afară

Patul ţi l-aş legăna

Şi gura ţi-aş săruta.

130. Pe la noi a 3 casă

Plânge lelea vornicioasă

C-o bătut-o vornicul

Să-i spuie ibovnicul

Ibovnicu nu i-a spune

Doar s-o frigă cu-n cărbune

Şi s-o bată cât de tare

Pentru dânsa n-o mai doare.

131. Leliţa cu nasul lung

Ducea de mâncat la plug

Leliţa cu nasul mare

Ducea la plug de mâncare

Şi-n nas s-o împiedicat

Şi mâncarea mi-o vărsat.

132. Am văzut la lelea-n cap

Un păduce cât un ţap

Şi-o pcicat păducele

Şi s-o rupt geanuncile.

133. Câte fete-n sat la noi

Toate-s bune de cimpoi

Este una mai bătrână

Şi-om pune-o căţea la stână.

134. Frunză verde arţăraş

Am un drăguţ ciobănaş

Vine seara, şi-mi dă caş

Şi urdă de cea mai dulce

Mă sărută şi se duce.

135. Când s-o-mpărţit dragostea

Eram în câmp cu coasa

Că la toţi le-o dat cu sacu

Da mie mi-o dat cu acu,

Când s-o împărţit cel urât

Eu eram cu coasa-n câmp

Şi la toţi le-o dat cu acu

Da mie mi-o dat cu sacu.

22

136. Hai mândruţă să fim dragi

C-amândoi suntem săraci

Şi om trăi cu buze moi

Ca şi cei cu 6 boi

Şi om trăi cu buze dulci

Ca şi cei cu 6 junci

Şi om trăi cu buze dragi

Ca şi cei cu 6 vaci.

137. Hai mândruţă să trăim

Că noi bine ne lovim

Şi la ochi şi la sprâncene

Ca 2 porumbei la pene,

Şi la ochi şi la cătat

Ca 2 porumbei la zburat.

138. Frunză verde de-alipan

Ne-am iubi şi suntem neam

Ne-am iubi şi nu putem

Pentru că neamuri suntem.

Da a veni postul cel mare

Şi om da 2 salindare

Unu tu şi unu eu

Să ne ierte Dumnezeu

Dumnezeu ni-i ca un tată

Dacă ne rugăm – ne iartă.

139. Drag mi-i pomu cu prune

Şi baba cu vorbe bune

Şi mi-i drag pomul cu nuci

Şi baba cu vorbe dulci.

140. Cucuruz cu frunza-n sus

Ţugui ochi cui te-ai pus

Şi gura cui te-a săpat

Că tare bine-ai legat

Da pe tine cini te-a pus

Mândruliţa cea din sus.

141. Dă-mă mamă dragului

Nu mă da bogatului

Că bogatul la târg merge

De dragoste nu-i nădejde

Dragostea bogatului

Ca scândura gardului.

142. Vântule de primăvară

Ia-mi dorul din inimioară

Şi-l du peste deal în sus

Unde puiu meu s-a dus.

143. Dorule de unde vii

De-a mândră ce mai ştii?

Ştiu bine că-i sănătoasă

Şede la … şi coasă

Nu ştiu coasă ori discoasă

Da lacrimă ştiu că varsă

Şi le varsă pentru tine

Că te-ai dus în ţări străine.

144. Dorul meu pe unde-aleargă

Nu-i pasăre să-l întreacă

Nici voinic călări să meargă

Dorul meu e călător şi tare

înşelător

Că m-o înşelat pe mine

Şi ca mâine şi pe tine.

145. Frunză verde 3 masline,

Te cunosc bade prea bine

C-ai bea apă de la mine.

Eu apă de unde beu

Numai cucii vara beu

Nici aceea nu beau tăţi

Numai care-s şugubăţi.

23

146. Frunză verde lozioară

Ce strâng mulţi voinici la moară

Care o ţâră-i mai frumos

Cum ajunge toarnă-n coş

Care o ţâră-i mai urât

Toată noaptea aşteaptă-n rând

Dimineaţa-i tot flămând.

147. Sărace mândrele mele

Nu ştiu ce să fac cu ele

Că la toate nu pot merge

Dar de merg numai la una

Celelalte mă zugrumă.

148. Bată-l pacea om beleag

C-amu s-o dat pesce leac.

149. Vai de mine, multe ştiu

Mult mă mir unde le ţâu

Că le ţin şi eu într-o ladă

Şi scot una câte-odată.

150. Când eram la mama mea

Eram puică, puiculea

Şi drăguţă cui oi vrea.

De când îs la mama lui

Nu-s nici puică, da nici pui

Nici drăguţă nimănui.

151. Ce te mai căieşti bogate

Că ai bani şi ai bucate

Că ca mâine-ţi rămân toate

Ca mâine moartea-veni

Ca şi-un sarac vei muri

Şi la groapă mi te-or duce

Şi-napoi nu te-or aduce.

152. Supărat îi omu-atunci

Când dă boii şi ia junci

Şi fetele-s după slugi.

Supărat e omu, măi

Când dă boi pe viţei

Şi fete după mişei.

Supărat îi omu, Doamne

Când se culcă şi n-adoarme

Vede luna când răsare

Şi noaptea câtă-i de mare

Vede luna când se culcă

Şi noaptea cât e de lungă.

153.Mult mă-ntreabă lumea-ntreagă

De ce port năframă neagră

Că nu sunt aşa de slabă.

Năframa o port de urât

Şi de câte le-am păţit

Neagră sunt c-am tot muncit

Că prin târg şi prin oraşe

Nu-s ca mine pătimaşe

Trag la toate relele

Ca robu cu ferele.

154. Banii nu se fac aşa

A sta-n cârciumă şi-a bea

Banii se fac la pădure

Din topor şi din secure

Vai săracul stângenarul

Cu amar câştigă banul.

Plouă, ninge, viscoleşte

El taie şi grămădeşte.

155. Supărat îi domnu post

Că merge soarele-n jos

N-are ce fi supărat

Că Dumnezeu aşa l-o dat.

24

156. Frunză verde din cărare,

Mai dă doamne vre-o schimbare,

C-o crescut doar ea prea mare

Şi când n-am bani s-o plătesc

Cu secrestrul mă-ntîlnesc

Secrestru straiele-mi strânge

Copiii, nevasta îmi plânge.

Pentru o rublă că-i rămasă

Îmi ia tot ce am în casă

Îmi ia tot ce am în mână

Şi oul de sub găină.

157. Măi tovarăş de departe

Vin-o şi ne fă dreptate

Că la voi în Românie

Poţi lucra cu bucurie

Când vine toamna bogată

Sapă tăţi din holda toată

Da la noi a suta parte

Abia ai ce pune-n spate.

158. Cântă cucu şi se alină

După mândra Bucovină

Ce şede-n ţară străină.

Ian du-te cu al tău popor

Sub drapelul tricolor.

Steagul nostru, 3 colori

L-oi iubi până ce mor

De se-ntâmplă c-oi muri

Şi-n mormânt eu l-oi iubi.

159. Mutu merge, mutu vine

Mutu mănâncă ce rămâne

Mutu lucră ce-i mai greu

Şi mănâncă ce-i mai rău.

De s-ar afla cineva

Să-i citească inima

Ar citi pân-ar muri

Şi tot n-ar mai isprăvi

Că-i neagră ca un cărbune

Şi multe n-are cum spune.

160. Cine-o făcut cârşma-n deal

O fost câine şi tâlhar

Ar fi om de omeni

Dacă-ar face-o pe câmpie.

Pe câmp oamenii muncesc

Şi-n cârşmă se răcoresc

Că bea un pahar de bere

Şi mai prinde la putere.

161. Arză-te focu de lume

Dacă n-ai ştiut am-i spune

La ce masă mi-i mai pune

La care-i mai neagră-n lume.

Floricică de cicoare

Rău mi-ai ursit, urzitoare

Nu ţi-o fost frică de stele

Să-mpărţeşti atâtea rele

Că de greul vieţii mele

Şi lui Dumnezeu e jele.

De jalea traiului meu

Plâng pietrele pe parău

Şi pasărea-n cuibul său.

25

162. Trandafir, floare-nflorită

Badiţă, gură-ndulcită

Îndulcită cu zahar

Despărţirea-i cu amar

Şi-ndulcită cu miere

Despărţirea-i cu durere

Trandafir roşu-nflorit

Cu drag, bade, ne-am iubit

Cu amar ne-am despărţit.

Dar cine ne-o despărţit

N-ar avea loc în pământ

N-ar avea cuie la cruce

Şi la groapă cine-l duce.

163. Hop odată! Baba-i beată

Dar nici moşu nu-i prea treaz

Că-i face baba nacaz.

164. Moşu cu barba căruntă

L-o adus dracu la nuntă

Nici nu joacă, nici nu cântă

Numai şede şi mănâncă.

165. Toarce furcă şi tu fos,

Eu mă duc la cârciumă-n sus

Furca mea toarce la in

Eu beu cu badea la vin,

Furca mea toarce mătasă

Eu beau cu badea la masă.

166. Sărmanu bărbatu meu

Mult îi prost şi nătărău

De friptură-l doare gura

De plăcinte-l doare-un dinte.

167. Nu te uita lele dragă

Că mi-i cămaşa cam neagră

Că mi-i măicuţa cam slabă

Şi mândruţa mi-i beteagă

Şi muierea-i blestemată

Că cloceşte lângă vatră.

Şi nu-mi face ţol pe pat

Nici cămaşă pe bărbat.

O avut un ţol vărgat

Şi l-o scos afară-n gard

Şi-atât l-o puricat

Şi pe faţă şi pe dos

De-o rămas cu totul ros.

168. Frunză verde răchiţea

Mă duceam la mândra mea

Şi-o găseam c-o rufă rea

Cea mai bună şi-o cârpea

Şi aşa-i de peticită

Ca şi frunza pe răchită.

169. Harnică-i nevasta mea

Harnică-i dracul s-o ia

Ţese pânza ca un sac

Şi zice că-i de bumbac

Face pânza ca şi-un ţol

Şi zice că-i de fuior.

170. Harnică-i nevasta mea

Harnică-i naiba s-o ia

C-o ţesut un an şi-o vară

Şi-o făcut o pânză rară

Şi de rară ca o scară

Şi de deasă ca o leasă

Că prin iţe şi fuscei

Paște-o scroafă cu purcei.

26

CUPRINS

Toamna.................................................................... 1

Iarna......................................................................... 2

Eu vreau să fiu șofer................................................ 3

Vietnam................................................................... 4

Minunată-i vara....................................................... 5

Primăvara a venit..................................................... 6

Unde eşti.................................................................. 7

Babă Iarnă................................................................ 8

Reîntoarce-te........................................................... 9

Strigături................................................................... 10

27

CZU 019.9

C 27

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Cuciureanu, Mitea

Versuri de altă dată / Mitea Cuciureanu /

ediţie redactată de George Cuciureanu – Chişinău:

Proedit, 2015 – 27 p. – (Colecţia Poezie)

ISBN 978-9975-66-011-12

©Mitea Cuciureanu, 1967-2015