Descrierea CIP a Bibliorecii Nationale a RomanieiVERONESI, SANDRO

AJde Troia / Sandro Vemnesi; trad.: Cerasela Barbone.Bucureiti: Editura RAO, 2010

rsBN 978-606-8251-76-9

I. Barbon€, Cerasela (tsad.)

82r.131.1-31=13s.1

Edirura RAOCruput Editoridt RAO

Str. Turda m llT 119, Bucure$ri, Romaniawww.raohoks.com

www.rao.ro

SANDRO VERONESIBnciaTrcia

O 2007 RCS Libri S.p.A., Mila.no,IraliaToate dreptuile rezedate

Traducere din liftba italianaCERASELABARBONE

O RAO Intemadonal Publishing Company, 2002pentru versiunea in ljmba romena

Fotografia coperteiFLORICA ZAHru

februarie 20ll

ISBN 978-606-8251,76-9

Ptima versiune a acestui roman dateaza de-acum

douazeci de ani. Am pierdut sirul celor care au mai fost

de atunci. Acum nu vor mai urma altele Fi nu-mi pot

imagina ce efect va avea asupn mea sa pied bvArasia

acestor perconaje, care au triit in mine un timp atAt de

indelungat. Era incurajator sA mA insoteasc| in baEtansformarile vieSii mele, pe cne poate ajungeam sA Ii leimpunem 6i lor, teptat, pentru ca distanla dinte noi sa nu

devina prea mare; si, pe de aIft pafie, chiar daca in acest

fel e ca gi cum i-ag fi tinut prizoniei, o fraza a luiRuggero Jacobbi, copiata la vremea ei pe o heftiufi 9i

dnfia mereu in poftofel, imi gannta demnitatea lor lite-rara: ,,Regretul plin de neliniste al scriitorului nu e legat

de proiectele literare la carc a renunlat, ci de tot ceea ce

viata - acolo, in exteior - conSine si produce continuu sinu ajunge niciodaffi sa fie tr.anspus In proiect literar"l.Acum, oricum ar fi, sunt libete.

Tot din cauza gestafrci foarte lungi, de data aceasta nu

pot menliona persoanele ci/rora acest toman le datorcaza

I Ruggero Jacobbi, ,,Conclusioni alla tavola rotonda sui problemidella hilogia", in Autot colecti't, Il teatro nel teato di Pirandello,Agdgento, Edizioni del Centro Nazionale di srudi pirandelliani,t977, pp.20lJ02 (r.a.)

6 Sandro Veronesi

ceva - ca sd fiu sincer, nu mi le anintesc pe toaE: dar lemultumesc, oricarc fi ele, Totusi, tebuie se-i aduc

fiullumiri h nod special vdtt ui meu primar, VinicioCaposseta (nu frate, ceci an urr,Ul singw), pennt cinteculdin care am extas titlul definitiv - dupd ce gi titlurileprcvizorii se succedaera la fel ca vendtmile romanului -,sper"and cA h timpul tnsplanatlui de h cenAc la roman

s, se ll sts€curat t/ aici pufu din fo4a acea.

S.V.

Unu

Nimeni nu gtia cu exactitab cand incepuse totul: cine

cuno$tea ca,minul pentru copii abandona{i Orfelinatul

ingeragilor si Misiunea de Caritate Adormirea Maicii

Domnului, din vdrfirl acelei stradute intortocheate, $tia

doar ca incepuse sa se vorbeasca despre locul acela ime-

tliat dupa sfirsitul razboiului, ca despre Coca-Cola 9i

despre boogie-woogie, acelagi lucru fiind valabil 9i pen-

tru padnble Spartacus, cel care avea pielea bruna 5i fu-

sese misionar jn Eriheea. De asemenea, nu se va $ti

weodata care a fost prima mama care $ia lasat copilul in

fatra u$ii misiunii, cdnd anume a facut-o sau de ce, nici

care a fost prirna barana care s-a catarat panir acolo sus,

ca urmare a unui instinct, ca sa asiste la predicile preotu-

lui $i sa inceapa sa-l venereze. in schimb, nu era un mis-

ter felul in care mersesera lucrurile de atunci: batranele se

facuseri cinci, apoi zece, apoi cincisprezece, apoi aparu-

sera cfueva caLlugtuile, pomenile 9i mai ales copiii care, in

anumite dimineti, fara ca faptul sa fie reglementat de weo

lege, erau gasifi in fata intrfii, insotitri de implordri agra-

mate de iertare.

Sandro Verorresi

Construclia in care parintele Spafiacus intemeiase

misiunea era o vilar yeche, de mari dimensiuni, aflata pe

povdmigul dealului, iar de la fereastra biroului sau se

vedea pana deprlrte. Un corp central vast cuprindea sali

spatioase cu ferestre identice, coridoare lungi, o capel:r

mica, refectorii cu picturi in fresci, chiliile pentru calu-

garile 9i incaperile pentru instrutea copiilor; in aripa

inclinata spre deal, ca o coloana venebrala de pegte, se

gaseau dormitoarele. Domnea linigtea. Oragul se afla

departe, ultimele case ajungeau aproape de poarta, incapatul pantei, dar erau paraginite si mai tacute decat

cdmpia. in fala corpului central se deschidea o frumoasa

piata interioara cu o fdntina mare secata, cateva coliviil a pasari si ramasitele unui grajd. Spre panorama ano-

nima a orasului, intinsa peste cimpie ca un animal rapus

de glon1, se zzfea o terasa inconjurata de o balustrada dinpiatra falsa care se sfarama cu demnitate.

in dimineala aceea nu ploua Si nu batea vdntul, iarbatranele se adunaser,l loale ca sa asiste la liturghia de la

ora sapte; poate era una in plus, cu un curcan viu in mdini

care, din cdnd in cdnd, deranja slujba cu zbaterea lui $i

ftcea sa zboare u5or cAte o pana in penumbra capelei.

Tocmai pentru cl i se parea ca zi.reste un nou prozelit,

plrintele Spartacus dadu ce era mai bun din el in timpulpredicii. Cuyanh cu vigoare - Dumnezeu va lovi -, de-

clanqa teroare gi devoliune - Dumnezeu va pedepsi -, se

agita li ingenunche - doar Maria ne poate salva -, evo-

luand intr-una dinEe acele prestatii de elocventa divinarenumite prinbe cele paisprezece sau cincisprezece - in

dimineala aceea 5aisprezece - batrane. Dupa ce termina

slujba, contrar obiceiului, preotul i$i lua ra,mas-bun de la

credincioasele lui fara sa se intrefina cu ele, dezamagin-

dule. Motivul era serios. Un copil, unul dintre cei trei

mai mari, pe care el il crescuse $i-l hranise singur' la

incepuq cend inca nu existau calugariFle' nu era prezent

la slujba. Era acelagi pe care cu o zi in urma il cautasera

dupa-amiaza peste tot si il gasisera pana la urma in fun-

dui gradinii din spate' cocotat intr-un stejar, intentionand

sa ronlaie niste stafide. Fusese dojenit, mustrat si' dupa

nici douazeci 9i patru de ore, iata ca disparuse din nou'

Dupa ce baftanele se impra$tiara' parintele SPartacus

o chema pe sora Emesta, cea mai in varsta, care avea

grija de copiii mari si era responsabila de disparilie'

- Nu inleleg, parinte, spuse sora Emesta' De dimi-

nealir s-a sculat odata cu ceilalli' L-arn vazut cu ochii mei

in timp ce-ii punea $o4ul. Apoi i-am agezat la rAnd qi

i-am numarat, 5i era 5i el' nu lipsea nimeni'

Pa,rintele Spartacus nu le simPatiza prea mult pe cele

tei calugarile, nu faceau dec6t sa-gi ceara scuze fap de el

pentru o multrime de lucruri pe care nu reu$eau sa le rea-

iizeze. Totusi, era adevarat ca era dificil sa controlezi

$apte copii agitati, gata sar alerge continuu incolo ti in-

coace. incepura sa-l caute pe Salvatore' $i' mai intei' se

dusera in acelasi loc unde il gasisera cu o zi in urma' dar

Salvatore nu era la marginea gadinii din spate' cocotat

pe ramurile stejarului. Cautara peste tot in grldina' a$a

in,un""uru cum era la primele raze ale rasaritului $i

acoperita de rou?r, dar nici urma de Salvatore' Atunci

incepura sal caute inauntru. Din c6nd in cind se in-

timpla ca vreun ingerag, din simpla dorinla de a nu ascul-

ta $i de a demonstra cine gtie ce cine $tie cui' sl se

ascunda pe undeva prin marea vila, a$tePland sa fie gasit

ARDE TROIA

t4 Sandro Veronesi

ca inh-un joc: cu neplacere, in timp ce-l caua, pArintele

Spartacus incepu sa se gindeascA la pedeapsa pe care i-ova aplica. invalase sa fie tare si s?1nu se lase coplegit de

sentimente, care erau o capcanA penku cine trebuia sa

asigure o educalie unor fapturi venite pe lume din gre-geala; fapturi care vedeau lumina ducAnd cu ei un pacat

originar mai mare decat toate celelalte fapturi, gi pentru

care pacanrl era o caracteristica antica, atavica, un fel de

tara ereditara. Numai pedepsele, ultimul act din acel jocpe carc copiii ingigi il incepeau, puteau sa le cualeascasufletul, prin intermediul trupului, gi sa-l salveze.

- Uite-l aici, striga in cele din urmi sora Emesta de

sub scara. Se ascunsese in pivni6!O mici puplama. $i totusi, iata ca" in instinctul lui in-

nAscut de a pacAtui, era adevarat ca ceva exprima nevoiaunei pedepse. Tocmai in pivnita, se gandi pa,rintele Spar-

tacus, exact unde $tia ca il va pedepsi.

- Uitel aici, parinte, repeta sora Emesta, hAgandu-l

pe baietel in sus pe hepte. Se ascunsese in pivnita.

Salvatore era un copil care inval,a din tot ce vedea laceilal1i. linea capul in jos pentru ca-i vazuse pe cei doimai mari facdnd aga cind erau pedepsili. Din pricina pal-melor primite peste fala.

- Arau-te, mica puglarna! Sus capul!

Apoi, dupa cdteva secunde, puteai sa ridici capul,daca palmele nu se dezla,nluiau. Era o chestiune de mo-mente. in jur. in spatele u5ilor. se auzeau murmure, iarsora Emesta ii aduna rapid pe ceilalli copii ca sa-i duca

de asolo.

- Nu, sora! ordona parintele Spaftacus. Sa vada bti.I se adresa din nou lui Salvatore.

ARDETROIA 15

- Ieri te-am certat! unaL- Nu te-am pedepsit pentru ca

am avut incredere in tine!

Cei doi mai mari, care primisera deja pedepse' nu

minteau deloc cand povesrcau ca vocea manioasa a pa-

rintelui Spartacus, indreptata spre ei in ecoul coridoare-

lor, te infricosa.

- Nici macar n-am vrut sa stiu ce facusesi in oreie in

care ai lipsit de la lectii!

Salvatore fugise. Sarise peste gardul din plasa al gra-

dinii din spate, traversand erenul (aranului Meo, cobo-

rase in strada ti-si croise drum pAna in cartierul acela

unde ii spusesera ca se nascuse, plin de maghemile gi de

caini turbati - i-o spusesera cei doi mai mari, dar el nu

crezuse. Apoi se intorsese $i se caFrase in stejar'

- Ai tugit! $i ai curajul s-o sPui!

Mina preotului, apuclnd 9i tot rasucind urechea lui

Salvatore. o incalzea. Copilul fu t6rdt in acest fel spre

pivni6, apoi in jos pe scari 5i la sf6rgitul traseului urechea

era rosie Si fierbinte.

- Dumneavoastra ffebuia sal supravegheali! u a

p:fintele Spartacus la calugadta. Pentru binele copilului!

- Aveti dreptate, parinte. Iertali-ma' parinte, rasPun-

dea sora Emesla. in limP ce deja incepea sa impra$tie

orezul pe jos.

Parintele Spartacus se trezi repetind operatriunea

aceea pe care o Pusese in aplicare de multe ori, 5i pe care

numai Sfdnta Fecioara Maria, cu exemplul sau, ii dadea'

de fiecare data, puterea sa o supotte' Pentm ca era intot-

deauna dureros sa pedepsesti un copi-t' $i in Africa, 9i cu

cei sirlbatici, ca sa rcuseasca sa faca acest lucru' atunci

cand se impunea, avusese mereu nevoie de exemplul

76 Sandro Veronesi

acela divin. Maria care-l lasa pe Isus Hristos sa suferePe cruce.

Dupa ce orezul fusese imprA$tiat pe jos _ nu exagera,sora, orezul costa - Salvatore fu ingenuncheat acolo $iabia atunci parintele Spartacus se hotad sa_i eliberezeurechea vinelie.

^ in acel moment, prinse capatul lanturilor cu lacate.Impletitura aceea de inchizatori, pe care el insugi o pu_sese la punct, il obliga pe copil sa ramana ingenuncheaipe orez, fara sa se poata mi$ca sau sa-gi schimbe pozilia,gi asta ii permitea sa crute o calugfita care, altfel, ar fitrebuit sa stea tot timpul sa-l supravegheze cu nuiaua. $iapoi nu ii salvai pe copii batandu-i: durerea avea unscop numai daca era continua, abstracta, penetranta.Trebuia sa puna stapanire pe trup putin care puin $i sanimiceasca voinla. in mod sigur, nu flagelarea luiHristos $tersese picatele lumii, acela fusese un act decruzime inutil: ispa$irea avusese loc numai datorita in_delungatei suferinle fizice, a caderilor din timpul urcariimuntelui. A infigerii spinilor in frunte. A vararii cuielornegre in came.

Rusineaza-e si caie$te-te! spuse parjntele Sparta_cus, incuind ultimul lacat.

in pozifia aceea, Salvatore simtea durere la incheie-turi $i la pulpe, peste care apasau lanturile care_l impie_dicau sa se ridice, $i bineinteles c6 il dueau genunchii.Din fericire insa, o margine a $otului se sFecurase intrecarne si podea, atenutnd pulin durerea provocata de boa_bele de orez. Pe scurt, se a$teptase la mai rau _ iar po-ve$tile pe care le spuneau cei doi mai mari desprepedepsele teribile ale parintelui Spartacus erau a5adar

ARDETROIA 17

numai ni$te exageriri pentru a da mai bine in ochii

celorlalli.

- $i va rog pe dumneavoasha, le spuse pa,intele

Spafiacus ca{ugaritelor. $tiu bine ca pentru noi e mai du-

reros decit pentru el, dar sa nu indrazniti sal atingeti

pina mdine-dimineati. Nu trebuie sa ma'nance Nu tre-

buie sa doarma. Daca cere apa, dali-i olel Sa nu Yir lasaii

hase pe sfoara.

Pivnita era intunecoasa, ayea numai o ferestruica

undeva, cu un grilaj din fier negru, pe unde inha pulinil

lumini: insi figurile pe care le desena pe cer, nigte orificiica ni5te ochi, te infricoEau. O zi intreaga fa'ra mencarc,

iati problema. Dm Salvatore avea miinile aproape libere,

atat cat hebuia ca sa i\zbat pe sub 9o4 pana la bu-

zunarele pantalonilor, inca pline de slafide. I le daduse

batdnul acela cu o zi inainte, in locul acela unde fugise,

unde ii spuneau ca se nascuse, dar el nu $tia ce sa cleada.

Reugea, in pozilia aceea, sa caute in buzunare, chiar daca

dupa cateva mi$cari simlea junghiuri asculite in ge-

nunchi. Dar pe urma treceau si putea sa duca la gura toate

boabele alea de struguri, un buzunar plin, una cite una,

at6t de dulci.

Un triunghi. Un petic de pament inchis pe cele trei

laturi de bariere greu de traversat, un riu 5i doua r6nduri

de qine de cale ferata. Chiar in acel loc se desparte calea

ferata, iar cele doua fasee se desfac p6na cand intahesc

rdul, unul traversdndu-I, celalalt mergAnd de-a lungul lui,

Si impreuna inventind acest ta'rem al nimanui numit

$antier. Cum apanse si cum de primise acel nume era o

poveste bizad si de importanta mhora, fiind povestea