77
Valorificarea potenţialului turistic al Spaniei

valorificarea potentialului turistic al spaniei

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Valorificarea potenţialului turistic al Spaniei

Page 2: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Introducere

Am ales ca temă de proiect Spania deoarece este a doua  ţară din punct de vedere turistic din lume, după Franţa cu 60 de milioane de vizitatori pe an(2007). Spania după părerea mea înseamnă înainte de toate frumuseţe, cultură şi tradiţie. Este o destinaţie de vis pentru iubitorii de cultură,de frumuseţe pentru cei care îndrăgesc soarele şi plajelor cu nisip fierbinte şi fin, dar şi pentru cei care adoră să se plimbe prin munţi sau să practice sporturi de iarnă. Este un ideal pentru oricine iubeşte călătoriile, un loc unde poţi găsi o linişte desăvârşită sau unde te poţi bucura de o viaţă animată,plină de distracţie şi senzaţii tari.În Spania cultura se înbină cu modernul, spiritul latin („sangre caliente”) păstrează cu tărie stilul de viaţă caracteristic, însă fără a uita să se adapteze de fiecare dată la tot ce este nou şi de a accepta provocări noi. De la relicve romane până la palatele musulmane, de la catedrale în stil baroc şi clădiri moderne, Spania este un cufăr de bijuterii artistice şi arhitecturale într-o paletă culturală de neegalat.Peste 30 de ani de democraţie şi dezvoltare economică rapidă au catalizat transformarea oraşelor Spaniei în bijuteri turistice. O armată impresionantă de arhitecţi de renume internaţional şi naţional au lăsat Spaniei, o moştenire de clădiri unice în oraşe ca Barcelona, Bilbao şi Madrid. Spaniolii au plăcerea lor pentru distracţie, oferă ţării un aer intens, efervescent. Dacă este un lucru pe care spaniolii îl fac cu plăcere este să mănânce, să bea, să fie veseli şi să se distreze într-un cuvânt să se bucure de viaţă.

Page 3: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Capitolul 1                        Prezentarea generală a Spaniei

Istoria Spaniei

Spania are o lungă şi unică istorie. Se spune că Peninsula Iberică a fost nelocuită până prin secolul XI î.Hr. ,fiind apoi aproximativ de prin anul 900 î.Hr. colonizată de civilizaţiile mediteraneene estice, începând cu fenicienii şi grecii, locuitorii Peninsulei Iberice făcând schimburi comerciale cu fenicienii şi grecii şi fiind influenţaţi de cultura acestora. În acest timp,o colonie feniciană din nordul Africii.numită Cartagina, a devenit foarte puternică.După ce aceştia au fost învinşi de romani în anul 241 î.Hr., cartaginezii şi-au mărit influenţa în Spania. În 227î.Hr., aceştia au fondat Noua Cartagină.În 226 î.Hr., Cartagina a încheiat un tratat cu Spania, convenind să nu se extindă la nordul Fluviului Ebru. Romanii,au ajuns în Spania în anul 218 î.Hr., pentru a se lupta cu cartagienii, pornindu-se Al Doilea Război Punic(după numele de” puni” pe care romanii îl dădeau cartaginezilor). Până în anul 206 î.Hr.,cartaginezii au fost alungaţi din Spania. Ibericii vroiau independenţa şi s-au ridicat împotriva romanilor, dar Roma a trimis pe Cato, care a restabilit ordinea în marea majoritate a teritoriilor.Ibericii au continuat să lupte pentru libertate pentru aproape 200 de ani, rezistenţa luând sfârşit însă în anul 19 î.Hr.urmând o integrare treptată a Spaniei în Imperiul Roman.Romanii au dezvoltat agricultura şi au exploatat bogăţiile minerale, au construit oraşe cu apeducte, temple şi teatre, cel puţin o parte din Spania devenind romanizată. Sub conducerea Romei, Spania a devenit prosperă.Mineritul a fost o îndelednicire foarte importantă.Aurul şi argintul, precum şi măslinele,strugurii şi grânele erau exploatate. Au urmat alte atacuri la începutul secolului al III-lea, toate acestea conducând la declinul contunuu al Imperiului Roman,începând cu mijlocul secolului al III-lea.În acest timp, locuitorii Spaniei romane au fost convertiţi la creştinism.La începutul secolului al V-lea, odată cu slăbirea accentuată a Imperiului Roman, populaţii germanice din nord au invadat Spania. În anul 409,alanii,suevii şi vandalii au traversat Pirineii şi au ocupat cea mai mare parte a ţării. Alt popor  germanic, vizigoţii au devenit aliaţi ai romanilor. În anii 416-418,vizigoţii au invadat Spania, învingându-i  pe alani, apoi retragându-se în Franţa. Vandalii au absorbit restul alanilor, dar apoi în anul 429 au trecut în Africa de Nord,lăsând Spania suevilor.Regele vizigot Teoderic al II-lea(453-466) a condus o armată în Spania în anul 456, i-a zdrobit pe suevi într-o bătălie, punând stăpânire pe pe cea mai mare parte a Spaniei. Datorită proastei organizări politice, vechile oraşe romane au intrat în declin şi populaţia acestora a scăzut. Regatul vizigot din Spania a suferit şi din cauza unor divizări interne şi au devenit la începutul  secolului al VIII-lea o pradă uşoară pentru invazia musulmană din nordul Africii. În anul 711 o armată de berberi din Africa de Nord, condusă de arabi, au intrat în Spania şi i-au învins pe vizigoţi.Armata musulmană a avansat repede şi în anul 714 cea mai mare parte a Spaniei, era sub controlul acestora, numind ţara al-Andalus, ceea ce a devenit Andaluzia. Arabii erau foarte civilizaţi, iar sub controlul lor artele şi învăţătura au înflorit în Spania. Regatele Aragon şi Castilia s-au extins în sud.Castilienii au capturat Toledo în 1085 şi în secolul al XII-lea au continuat să avanseze.În 1212, armatele unite ale Aragonului,Castiliei şi Navariei, au câştigat o bătălie decisivă la Las Navas de Tolosa. Până în 1250, doar Granada, partea cea mai sudică a Spaniei, a rămas în  mâinile musulmanilor.Spania a avut o societate cosmopolită, cu populaţii amestecate de creştini, musulmani şi evrei. Secolul al XIII-lea a fost unul prosper pentru Spania, comerţul înflorind şi oraşele cunoscând o deosebită dezvoltare. Secolul al XVI-lea, războaiele dintre musulmani şi creştini au continuat. Creştinii au câştigat o bătălie decisivă (bătălia de la Salado) în 1340. Aragonezii au capturat Insulele Baleare în 1343. La sfârşitul secolului al XIV-lea evreii din Spania au cunoscut un val de persecuţii, începând în Sevilla şi înprăştiindu-se în alte oraşe, forţându-i pe evrei să se convertească la creştinism.

Page 4: valorificarea potentialului turistic al spaniei

În 1469, Ferdinand de Aragon s-a căsătorit cu Isabella de Castilia. Isabella a deveni regina Castiliei în 1474, iar Ferdinand a devenit rege al Aragonului în 1479. În 1482, aceştia au pornit un război împotriva Granadei, ultima regiune a Spaniei deţinută de musulmani, Granada predându-se în  1492. Apoi, Navarra a fost absorbită şi Spania a devenit o ţară unită. În 1478, Spania a obţinut permisiunea Papei pentru a porni Inchiziţia Spaniolă, mii de persoane fiind ucise de această organizaţie notorie. În această perioadă, s-a desfăşurat o acţiune de convertire la creştinism a evreilor şi musulmanilor, ambele grupuri fiind suspectate că îşi practica propria religie în secret. Mai mult chiar, după aceste reforme, Inchiziţia i-a pedepsit pe protestanţi. În 1492, regele şi regina au ordonat tuturor evreilor să se convertească la creştinism, sau să părăsească Spania, mulţi alegând să plece. Anul 1942 a fost de asemeni un an semnificativ pentru faptul că Ferdinand şi Isabella au hotărât să finalizeze expediţia lui Cristofor Columb. Acesta a crezut că poate ajunge în Asia traversând Atlanticul, dar a subestimat mărimea Pământului, ajungând în Indiile de Vest.Columbus a organizat patru călătorii peste Atlantic, şi Spania a început construirea unui imperiu în America de Nord şi America de Sud. Secolul al XVI-lea a reprezentat o perioadă de aur în istoria Spaniei, aceasta fiind bogată şi deţinând un vast imperiu, comerţul şi agricultura înflorind. Când Ferdinand a murit în 1516, nepotul acestuia a devenit Charles I (1516-1556). Acesta era deja conducătorul Belgiei şi Olandei şi urmaş moştenitor în Austria şi Germania de Sud. În 1519 Charles a devenit Împăratul Imperiului Roman ca şi Charles al V-lea (în acele vremuri nu exista un singur stat german, ci micile state germane şi Austria, formau o singură unitate numită Sfântul Imperiu Roman), deci regele Spaniei era foarte puternic.În 1520 a avut loc o rebeliune în Castilia, rebelii fiind învinşi la Vaillalar ,în aprilie 1521. În ţinuturile din afara Spaniei, acesta devenea tot mai puternică. În 1521, Hernando Cortez i-a cucerit pe aztecii din Mexic. În acelaşi an Magellan descoperă Filipinele, apoi în 1533 Francisco Pizzaro i-a cucerit pe incaşii din Peru. În 1580, Spania a anexat şi Portugalia. Lumea nouă, a oferit Spaniei bogăţiiimense. În secolul al XVI-lea se spune că 150 tone de aur şi peste 7000 de tone de argint au fost trimise în Spania. Cu toate bogăţiile venind în ţară, Spania s-a lovit de probleme financiare, în mare parte datorită cheltuielilor cu războaiele în care era angrenată.. În sec al XVI-lea, spaniolii s-au luptat cu turcii şi francezii. Din 1568, Olanda, care era sub stăpânirea Spaniei, a început un lung război de independenţă. A urmat un război cu Anglia, începând din 1587 până în 1604. Pe de altă parte, Renaşterea a atins Spania în acest secol XVI. A fost o vârstă de aur pentru literatură, cei mai mari scriitori fiind Cervantes (1547-1616) care a scris Don Quijote (publicat în 1605) şi Lope de Vega (1562-1635). Tot în această perioadă, arhitectura a cunoscut o dezvoltare  înfloritoare. La începutul sec XVII-lea, Filip al III-lea (1598-1621) a hotărât ca toţi musulmanii care se convertiseră la creştinism să fie alungaţi din ţară pentru că nu ar putea fi asimilaţi niciodată de societatea spaniolă.Tot în acest secol, puterea Spaniei a scăzut brusc şi părţi ale vastului său imperiu s-au desprins. Olandezii au câştigat o bătălie navală importantă în 1639 (Bătălia de la Downs), Spania recunoscând până la urmă independenţa Olandei în 1648. În 1640, a urmat revolta Portugaliei pentru independenţă, Spania recunoscând formal independenţa acestei ţări în 1648. Între timp începuse Războiul cu Franţa în 1635. În 1643, o armată spaniolă a încercat să invadeze Franţa, dar a fost înfrântă. Apoi, în 1655, Anglia s-a alăturat Franţei în războiul contra Spaniei. Spania a fost forţată prin Tratatul Pirineilor să cedeze teritorii Franţei ,în anul 1659. La sfârşitul sec al XVII-lea declinul Spaniei continuă.La începutul acestui secol Spania domina Europa, ajungând să numai fie o mare putere la sfârşitul secolului. În 1700, regele Carlos al II-lea a murit, lăsând regatul Spaniei unui francez, Filip D’anjou. Celelalte puteri europene nu au fost de acord cu aceasta, pentru că ar fii prezentat o puternică aliată între Spania şi Franţa .În 1701, a început Războiul de Succesiune între Austria şi Franţa. Anglia şi Olanda au intrat în acest război de partea Austriei ,în 1702. Englezii au capturat Gibraltarul, în 1704 şi Minorca în 1709, acestea fiind cedate Angliei de Spania, prin Tratatul de la Utrecht. Prin Tratatul de la Rastatt şi Baden în 1714 Austria a luat Belgia de la Spania. În 1767, iezuiţii au fost alungaţi din Spania şi între 1766 şi 1776, un politician numit Don Pablo de Olavide a introdus un număr de reforme în societatea spaniolă. A existat o reacţie negativă împotriva

Page 5: valorificarea potentialului turistic al spaniei

acestuia, iar în 1776 Olavide a fost arestat de Inchiziţie, fiind declarat eretic în 1778 şi condamnat la 8 ani de închisoare. Acesta a reuşit să scape şi să se refugieze în Franţa.În 1778-1783, Spania a luptat împotriva Angliei, de partea coloniilor americane care luptau pentru independenţă. Mai târziu profitând şi de Revoluţia Franceză, Spania a început războiul cu Franţa, francezii câştigând până la urmă, pacea încheindu-se în 1795, urmând ca cele două ţări să se alieze în războiul împotriva Angliei în 1796. În 1808, Napoleon a foţat regele Spaniei să abdice, numindu-l rege pe fratele său Joseph, acesta fiind însă refuzat de poporul spaniol, ceea ce l-a determinat pe Napoleon să pornească în noiembrie cu o armată împotriva Spaniei şi să cucerească Madridul în decembrie. Spaniolii au continuat lupta de guerillă, de data aceasta englezii fiindu-le aliaţi. În 1812, Parlamentul Spaniol (Cortes) a emis o constituţie, care menţiona faptul că regele trebuie să fie un monarh constituţional. Apoi, în 1813 francezii au fost scoşi din ţară. Ferdinand a devenit rege în 1813 şi în 1914 a declarat constituţia ca fiind nulă, făcându-şi clare intenţiile de a conduce ţara ca un monarh absolut. În 1820 însă, generalul Rafael de Riego l-a forţat pe Ferdinand să accepte constituţia, apoi în 1823 regele Franţei a trimis o armată pentru a-i reda lui Ferdinand puterea absolută. Coloniile spaniole din America Centrală şi America de Sud s-au ridicat împotriva Spaniei şi între 1818 şi 1824 şi-au câştigat independenţa. În plus, în 1819, Spania a fost forţată să cedeze Florida către SUA.Inchiziţia Spaniolă abolită în anul 1808 fusese repusă în de Ferdinand în 1814, dar apoi a fost abolită din nou în 1820. Ferdinand a murit în anul 1833 şi Spania a fost cuprinsă de un război civil între liberali şi conservatori. Ferdinand şi-a dorit ca fiica lui Isabella, să îi succeadă la tron, dar conservatorii spanioli îl doreau pe Carlos, fratele acestuia să devină rege. Războiul civil a durat până în 1839, când conservatorii au fost învinşi. Înurma revoluţiei din 1868, regina Isabella a fost forţată să abdice, fiind înlocuită de Amadeo I, care la rândul său a abdicat în februarie 1873. Pentru un scurt timp, Spania a fost  republică.Alfonso XII a devenit rege în 1874, o nouă constituţie a fost publicată în 1876, iar în 1892 toţi bărbaţii au primit dreptul  de vot. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Revoluţia Industrială a început să schimbe Spania.Prima cale ferată a fost construită în 1848 şi până în 1860 ţara a fost împânzită de căi ferate. Mineritul şi industria metalurgică au crescut la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cu toate astea, Spania încă era la sfârşitul secolului al XIX-lea o ţară în mare parte agricolă şi încă era săracă. În plus,în 1898 Spania a fost învinsă în războiul cu SUA şi a pierdut Porto Rico şi Cuba.De la sfârşitul secolului al  XIX-lea au existat multiple fricţiuni legate de clasa muncitoare,culminând cu”săptămâna tragică” din 1909, când muncitorii au fost înrolaţi pentru un război în Maroc. Situaţia a devenit şi mai tragică atunci când cei bogaţi s-au putut sustrage de la un astfel de înrolare, plătind o taxă în acest sens.O săptămână de manifestări violente a început în Barcelona, propagându-se apoi şi în alte oraşe în Catalania. Mulţi dintre muncitori  care erau de asemeni anticlericali, şi-au îndreptat furia către Biserica, mai multe biserici şi mănăstiri fiind incendiate. Socialismul şi anarhismul au continuat să ia amploare în Spania,revoltele muncitorilor s-au înmulţit.În 1917 a avut loc o grevă generală care a degenerat în acţiuni violente. În cele din urmă,generalul Primo de Riviera a restabilit ordinea. În jurul anilor, 1925, Spania a cunoscut prosperitatea,pentru mulţi spanioli standardele de viaţă au crescut,iar industrializarea a crescut. Cu toate acestea, de Riviera şi-a pierdut susţinerea şi şi-a dat demisia în 1930. Regele al XIIlea a abdicat în 1931 şi Spania a devenit din nou republică. În noiembrie 1933, dreapta a câştigat alegerile generale. Încercarea acestora de a renunţa la reformele  modeste ale guvernării anterioare, a dus la revolte în Asturias, în nord-vestul Spaniei, guvernul aducând trupe din Maroc pentru a înăbuşi aceste mişcări.În 1936, aripa stângă a câştigat alegerile şi Spania a fost divizată între stânga şi dreapta. În cele din  urmă,asasinarea liderului opoziţiei Jose Calvo Sotelo în iulie 1936 a oferit armatei un motiv pentru a prelua puterea,aceasta rezultând într-un război civil. În octombrie 1936, generalul Franco,a devenit liderul armatei naţionaliste, Spania fiind supusă unei dictaturi represive. Mussolini şi Hitler i-au sprijinit pe naţionalişti pe durata războiul civil, în timp ce Stalin, a fost de partea republicanilor. Războiul a devenit foarte sângeros, ambele părţi comiţând multe atrocităţi. La început naţionaliştii, au încercat să cucerească Madridul, dar nu au reuşit. În 1937, aceştia au

Page 6: valorificarea potentialului turistic al spaniei

avansat şi au cucerit Bilbao în iunie şi Santander în august 1937, apoi au reuşit să divizeze teritoriul republicanilor în aprilie 1938. În ianuarie 1939 au capturat Barcelona şi pe 27 martie 1939 au intrat în Madrid, punând sfârşit războiului. Anii ’40 au fost ani grei din punct de vedere economic pentru Spania. Spania a fost neutră în timpul celui de al Doilea Război Mondial, dar aproximativ 20.000 de voluntari spanioli, au luptat de partea Germaniei, împotriva Uniunii Sovietice.După încheierea războiului,Franco a fost o figură nepopulară pentru celelalte naţiuni europene, dar având în vedere Războiul Rece, Vestul a avut nevoie de el ca aliat.În 1953,Spania a semnat un acord cu SUA, Franco încheind un tratat şi cu Vaticanul. În 1955 Spania a devenit membru al Naţiunilor Unite.De la începutul anilor ’60, economia Spaniei a început să crească rapid. Mulţi spanioli au plecat la muncă în strainătate, iar alţii s-au mutat în zonele rurale în marile oraşe pentru a lucra în industriile care au cunoscut o adevărată explozie, în 1970 Spania devenind o societate afluentă. Franco a rămas ditactor până la moartea sa, în noiembrie 1975. Înainte de moartea sa, Franco a decretat că după moartea sa Spania să devină monarhie, acestuia succesându-i-se la conducere Regele Juan Carlos, care a prevăzut o tranziţie la democraţie.În 1977, au avut loc alegeri şi o nouă constituţie a fost publicată în 1978, aceasta fiind aprobată în decembrie 1978 prin referendum. În februarie 1981, câţiva ofiţeri de armată au avut o tentativă de lovitură de stat dar au eşuat. În acest timp, economia Spaniei a continuat să crească puternic către sfârşitul secolului al XX-lea, deşi rata şomajului era ridicată. Spania a suferit însă foarte tare întimpul recesiunii economice în perioada 2008-2010, şomajul ajungând la o rată foarte ridicată.

1.1.Aşezare geografică.Limite şi vecini ai Spaniei

Spania este un stat situat în sud-vestul Europei,între 36 grade-43grade 48’lat.N şi 3grade 19’long E-9grade 18’long.V, ocupând cea mai mare parte din Peninsula Iberică, precum şi Insulele Baleare, Pityuse din Marea Mediterană şi Insulele Canare din Oceanul Atlantic. Are ieşire la Oceanul Atlantic şi la Marea Mediterană;la vest se învecinează cu Portugalia,iar la nord-est cu Franţa şi Andorra, de-a lungul lanţului Munţilor Pirinei. Lanţul Munţilor Pirinei se extinde pe întreaga distanţă de 435 km dintre Mediterană şi Golful Biscaya. În extremitatea sudică se găseşte, Strâmtoarea Gibraltar,care separă Spania şi restul Europei de Maroc găsindu-se în extremitatea nord-vestică a Africii. Are o suprafaţă de 504.750 km2(inclusiv  Insulele Baleare şi  Canare) şi o populaţie de 39,6 mil.locuitori (cu o densitate de 78 loc/km2 dintre care 3/4 spanioli,în rest cataloni,başci şi galiţieni). Capitala este Madrid,cu populaţiede 2.060.000 loc,iar limba vorbită este spaniola(casteliana). Spania are ca  diviziuni administrative 15 regiuni şi 50 de provincii, iar cele mai importante oraşe sunt:Barcelona, Valencia, Sevillia, Bilbao, Murcia, Saragosa, Malaga.

ReliefulÎn Spania, predomină relieful de podiş şi muntos,câmpiile ocupând numai a 10-a parte din

teritoriu.Partea centrală a Spaniei,este formată din Podişul Meseta înconjurat de lanţuri muntoase:la nord Munţii Cantabrici,paralel cu ţărmul Golfului  Biscaia,la nord-est Munţii Iberici,la sud Cordiliera Betică cu Munţii Sierra Nevada,spre sud-vest Sierra Morena,iar în interior Cordiliera Centrală. În marginea nord-estică se află lanţul Munţilor Pirinei (3478 m în vârful Pic d’Aneto). Câmpii mai întinse există de-a lungul fluviului Guadalquivir (Câmpia Andaluziei) şi Ebru(Câmpia Aragonului).

ClimaClima Spaniei este oceanică în nord-vest, mediteraneană pe marginile de est şi de sud şi

continentală în cea mai mare parte a teritoriului, cu nuanţe excesive, cu ploi puţine şi rare în Pod.Castiliei. În câmpia Andaluziei este o climă cu influenţe subtropicale mai pronunţate. Aici bat vânturile calde tropicale, vânturile de Vest; precipitaţiile fiind de 700/1000 mm/an iar temperaturile medii anuale de 15-18 grade Celsius.

Climatul temperat oceanic se întâlneşte în Galicia, Asturias, Cantabria, Ţara Bascilor şi Navarra. Se caracterizează prin precipitaţii abundente, repartizate uniform de-a lungul anului şi prin temperaturi moderate, atât iarna cât şi vara(10,4 grade Celsius media lunii Ianuarie şi 19,2

Page 7: valorificarea potentialului turistic al spaniei

grade Celsius media lunii August şi 1008 mm/an pentru oraşul La Coruna). Climatul temperat continental:se întâlneşte în Castilla şi Leon, Madrid, La Rioja, Castilla -La Mancha, Extramadura şi Andalucia. Se caracterizează prin precipitaţii reduse, repartizate neuniform de-a lungul anului şi prin amplitudini termice mari de la zi la noapte,precum şi de la un anotimp la altul. Climatul mediteraneean: se întâlneşte în Catalonia, Murcia, Valencia, Andalucia, precum şi în Insulele Baleare. Se caracterizează prin precipitaţii ce scad în cantitate dinspre nordul şi sudul zonei(640 mm/an la Barcelona,524 mm/an la Tortosa, 454 mm/an la Valencia,336 mm/an la Alicante,196 mm/an la Almeria). Aceste precipitaţii cad preponderent toamna, sub formă de averse.Temperaturile sunt relativ ridicate atât vara (23-27 grade Celsius media lunii august) cât şi iarna (8-12 grade Celsius media lunii Ianuarie), amplitudinea termică dintre cele două anotimpuri fiind mai ridicată decât în cazul climatului temperat oceanic, dar mai scăzută decât în cazul climatuluitemperat continental.

                          1.2 Nivelul de dezvoltare social-economic al Spaniei

După marea creştere economică de la sfârşitul anilor 1980, economia spaniolă a intrat în recesiune în anul 1992. Odată cu intrarea Spaniei în Comunitatea Economică Europeană, predecesoarea Uniunii Europene, la 1 ianuarie 1986 a devenit necesară deschiderea economiei, modernizarea industriei, îmbunătăţirea infrastructurii şi revizuirea legislaţiei economice, pentru a îndeplini cerinţele Uniunii Europene.Făcând acest lucru, Spania a accelerat creşterea Produsului Intern Brut, a redus datoriile publice, rata şomajului a scăzut de la 23% la 15% în 3 ani şi a redus inflaţia la mai puţin de 3%; cele mai importante provocări pentru economia spaniolă sunt reducerea deficitului public, o reducere mai mare a ratei şomajului, reformarea legilor muncii, reducerea inflaţiei, creşterea randamentului productivităţii şi creşterea nivelului Produsului Intern Brut pe cap de locuitor.

Economia se redresează începând cu 1995, datorită creşterii încrederii consumatorilor şi a consumului privat, deşi această creştere a fost mai mică în ultimii ani,şomajul încă reprezintă o problemă pentru spanioli-în 2005, rata şomajului era de 8,5% -cu toate acestea, cifra respectivă demonstrează o situaţie mai bună faţă de nivelele anterioare. Devalorizarea pesetei de-a lungul anilor 1990 a făcut mai competitive exporturile, dar forţa de care a dat dovadă euro de când a fost adoptat (la sfârşitul lui 2003, un euro avea ca echivalent 1,25 dolari) a provocat îndoieli în legătură cu posibilitatea ca preţurile să fie prea înalte pentru cumpărătorii străini. Acest fapt s-a văzut compensat de către facilităţile comerciale între ţările din zona euro.

O problemă cronică în Spania este aceea a creşteri excesive a preţurilor locuinţelor, datorată speculei imobiliare generalizate,modei celei de a doua locuinţe, turismului rezidenţial masiv de britanici şi germani, spălării banilor de către mafii,creşterii populaţiei datorită imigranţiei ,a măririi finanţării primăriilor etc. Contribuţiile de capital de la UE, care au ajutat în mod semnificativ la creşterea economiei spaniole de la încorporarea în CEE, au început să scadă considerabil,în ultimii ani,datorită efectelor marii extinderi UE. Pe de o parte,fondurile de la PAC(Politica Agricola Comuna) trebuie repartizate între mai multe ţări (noile încorporate din Europa de Est au un sector agricol semnificativ), pe de altă parte, fondurile de coeziune şi fondurile structurale vor scădea în mod inevitabil datorită succesului economic spaniol (venitul pe cap de locuitor s-a mărit mult în termeni absoluţi şi Spania este a opta economie a lumii) şi a încorporării unor ţări cu venituri mai mici, care provoacă scăderea mediei comunitare şi face ca regiuni spaniole considerate sărace să intre acum în media europeană. Dacă la sfârşitul anilor ’70 Spania era considerată o ţară agrar-industrială,marea proprietate funciară deţinând ponderea principală în structura proprietăţii agricole, după moartea dictatorului Francisco Franco şi instaurarea pe tron a regelui Juan Carlos al II-lea, Spania a intrat într-o nouă etapă a dezvoltării sale, parcurgând atât etapele democratizării vieţii politice, cât şi pe cele ale dezvoltării industriale,mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.

Spania dispune alături de Italia,Franţa şi SUA de cea mai dezvoltată industrie turistică din

Page 8: valorificarea potentialului turistic al spaniei

lume. Anual ţara este “ţinta vacanţelor “a cca 50 mil.persoane, veniturile din activităţi depăşind 30 miliarde  $ în anul 200 contribuind semnificativ la ameliorarea balanţei de plăţi.

                                      1.3.Căi de Acces în Spania

AvionSpania are câteva aeroporturiinternaţionale(Madrid, Barcelona, Bilbao, Santiago de

Compostela, Sevilla, Malaga, Alemeria, Alicante, Valencia, Palma de Mallorca, Ibiza şi Mao în Insula Menorca) şi numeroase alte aeroporturi pentru traficul intern de pasageri.

TrenulCompania naţională Renfe are trenuri lente, ce opresc în toate staţiile, trenuri ce leagă

marile oraşe sau trenuri care circulă pe distanţe mari. Cu excepţia primei categori, trenurile spaniole sunt scumpe şi au preţuri mai ridicate decât călătoriile cu autocarul.

RutierSistemul de autocare este bine organizat, legând marile oraşe ale Spaniei de capitalele

europene apropiate. Pentru studenţi şi tineri sub 26 de ani există o reducere de 10%. Din fiecare oraş este dezvoltată o reţea de autocare ce deservesc regiunile rurale înconjurătoare. Limita de viteză este de 50km/h în localităţi, 90km/h în afara acestora, 120km/h pe autostradă.

VaporulSantander şi Bilbao sunt porturi de pasageri în relaţiile cu Marea Britanie şi Franţa iar

Centa, Cadiz, Malaga leagă Spania de Maroc şi Insulele Mediterane.

                      1.4.Regionarea turistică a Spaniei

Madrid este capitala Spaniei. Construit pe ruinele unui fort maur numit Magerit, oraşul a devenit capitală în 1561, în timpul domniei lui Filip al II-lea de Habsburg. Madrid nu este doar capitala ţării, ci şi capitala  a comunităţii automome Madrid.Puncte importante culturale şi turistice includ faimosul Muzeu Prado, Muzeul Thyseen Bornemistza, Centru de Artă Regina Sofia (unde se află pictura Guernica lui Pablo Picasso), Palatul Regal, Monasterio de las Descalzas, Puerta del Sol,Parque de Retiro. Alte oraşe învecinate sunt populare pentru călătoriile de o zi din Madrid, incluzând Toledo, Segovia, Avila, Aranjuez, Alcala de Henares, mănăstirea şi complexul de palate de la El Escorial şi monumentul Santa Cruz del Valle de los Caidos.Mănăstirea şi Escorialul din Madrid au fost înscrise în anul 1984 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Madridul este cunoscut şi pentru viaţa sa de noapte şi discotecile sale. Pentru madrileni nu este ieşit din comun să danseze toată noaptea iar apoi dimineaţa să meargă la muncă. Această viaţă de noapte numită la movida (a fost o mişcare socioculturală care a avut loc în Madrid în anii 1980, influenţată de o creştere economică rapidă a Spaniei şi de o explozie a libertăţii după moartea dictatorului Francisco Franco). Madrid este servit de Aeroportul Internaţional Barajas. În ciuda populaţiei oraşului în jur de patru milioane, metroul madrilen este una dintre cele mai extinse şi mai rapid dezvoltate reţele de metrou din lume. În centul Madridului, în Plaza de Castilla, se află 4 zgârie-nori cu înălţimi cuprinse între 250 şi 236 metri.

Litoralul mediteranean, desfăşurat între graniţa cu Franţa, în nord şi strâmtoarea Gibraltar, în sud, cu patru mari “costa”(Brava,Dorada,Blanca şi del Sol),care includ un lung şir de staţiuni balneomaritime (Torremolinos, Marbella, Estepona, Fuengirola, Benidorm, Tossa del Mar, S’Agaro, San Felin de Guixols etc.), unele fiind şi renumite oraşe istorice (Barcelona,Valencia,Alicante,Cadiz,Malaga etc). Se adaugă Insulele Baleare,cu staţiuni pe fiecare petec de uscat: Mallorca (Palma de Mallorca,Ricardo Roca, Puerto de Soler, Ses Animes etc) Menorca, Ibiza (sau Isla Blanca), Formentera etc. Litoralul atlantic, cea mai important staţiune balneomaritimă fiind San Sebastian. Castilia şi Andaluzia

    Castilia: Madrid (cu Palatul Regal, Muzeul Prado unul dintre cele mai bogate din lume; în apropiere mănăstirea Escorial necropolă a regilor Spaniei), Guadalajara, Toledo (Catedrala,Casa-

Page 9: valorificarea potentialului turistic al spaniei

muzeu El Greco), Segovia(Apeductul Roman, Catedrala, Palate), Avila etc.    Andaluzia: Granada (cu faimosul Palat Alhambra, numit şi Castelul Roşu, având elemente maure, Palatul lui Carol Quintul), Sevilla (Catedrala din secolul XV, cu mormântul lui Cristofor Columb, palate între care Alcazares ,,Casa lui Pilat), Cordoba (mai multe catedrale,renumit totodată prin „pielea de Cordoba”), Cadiz,pe ţărmul mediteranean etc.    Catalonia, având drept punct central Barcelona, cu o poziţie geografică de excepţie care îmbină edificii vechi (fortăreaţa Montjuic,Catedrala,mai multe palate etc) cu cele proiectate de Antonio Gaudi (Catedrala Sagrada Familia,Palatul Guell,Casa Mila etc), în apropiere se află mănăstirea Monserrat, din secolul IX,care adăposteşte La Maroneta, o statuietă din lemn reprezentând-o pe Fecioara Maria neagră.

Alte atracţii între care: Santiago de Compostela, unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj creştine (la Catedrala construită deasupra presupusului mormânt al apostolului Santiago(Sf.Iacob), oraşele Salamanca(monumente şi una dintre cele mai vechi universităţi din lume fondată în 1215), Oviedo, Bilbao (faimosul muzeu Guggenheim este principala atracţie a Ţării Basce datând din secolul XX), Taragona etc., Insulele Canare sunt un arhipelag format din şapte insule de origine vulcanică din Oceanul Atlantic relativ aproape de coasta nord-vest a Africii.Insule cu peisaje spectaculoase şi excelente plaje, posibilităţi de practicare a sporturilor nautice –Gran Canaria (cu cea mai cunoscută staţiune La Palma), Tenerife, Fuerteventura, Lanzarote, Gomera, El Hierro.

                                                Capitolul II

                      Analiza şi valorificarea potenţialului turistic al Spaniei

2.1 Potenţialul turistic al reliefului

Cadrul este reprezentat de un podiş înalt de 700-1000 m, (Mesetta) situat în partea centrală, despărţit de Cordiliera Montană Centrală (2592 m) în Mesetta de Nord, calcaroasă, cu peisaje aride, cu vegetaţie rară, drenată de Duero (Castilia Veche şi Leon) şi Mesetta de Sud (600-700 m), străbătută de Tojo şi Guadiana, mai fragmentată şi cu peisaje atrăgătoare către vest (Estremadura) şi platouri calcaroase aride şi dezolante către est (Castilia Nouă) şi sud (La Mancha). La Vest, Mesetta trece în trepte spre Câmpia Portugaliei, spre N-V în Galicia, podişul fragmentat în râuri coboară în Ocean prin golfuri de tip “rias”, la nord este închisă de Munţii Cantabrici (2600 m), calcaroşi la Est de Munţii Iberici (2300m), iar la sud se desfăşoară Cordiliera Betică (3478 m) de la Atlantic la Mediterana, ca o barieră climatică, pentru litoralul mediteranean. În N-V,Câmpia Aragonului este închisă de Munţii Iberici şi Munţii Pirinei (3403 m) la graniţa cu Franţa. Aceştia din urmă sunt dispuşi ca un zid între ele 2 ţări, cu piscuri şi creste, forme glaciare şi carstice, pereţi verticali de mare atracţie turistică ce coboară spre Atlantic prin coaste înalte şi faleze (sălbatica Costa Brava).

Pe Guadalquivir se află Câmpia Andaluziei, cea mai fertilă din Spania,cu vestitele câmpii înalte ale Cordobei şi Seviliei. Litoralul mediteranean şi atlantic, varietatea şi pitorescul peisajelor naturale, valorile spirituale completează zestrea turistică de mare valoare, care face ca Spania să fie considerată între primele destinaţii turistice din Europa. Munţii Pirinei, Cordiliera Cantabrică şi Masivul Gacian formează un lanţ montan continuu, de peste 1000m altitudine, cu peisaje dintre cele mai variate şi pitoreşti,cu domenii schiabile, speoturismul şi parcuri naţionale, litoralul Golgului Biscaya se înscrie cu peisaje spectaculoase date de contrastul coloristic al apei Oceanului şi de versanţii montani cu vegetaţie bogată(păduri de pin) de un verde strălucitor (Coasta Esmeralda), cu faleze, câmpie de litoral cu plantaţii de meri,plaja întinsă de pe Coasta d’Argent, Costa Brava, Costa Esmeralda, Costa Cantabrică.

La poalele Pirineilor se află Navarra, ţară de păstori şi cultivatori de pomi fructiferi cu centrulturistic Pamplona, aşezare veche(751 î.Hr.) bodată în vestigii medievale şi cunoscută prin

Page 10: valorificarea potentialului turistic al spaniei

“fiestele” cu tauri (pe 7 iulie), iar la izvoarele Ebrului este regiunea viticolă renumită “Rioja”, cu centrul viticol vestit prin pivniţele sale cu uriaşe depozite de vin roşu (Haro), dar şi cu multe vestigii romane şi medievale prezente la Lograno şi Navarette-declarat oraş muzeu naţional. Ţinutul Montana-Santander,montan cu un pitoresc aparte dat de formele carstice şi de Coasta atlantică „Esmeranda”, cu peşteri şi picturi rupestre (Altamira lângă Santillana de Mar) şi frumoase plaje cu nisip fin.

Santander(sec.XII), vechi port pescăresc, azi principal centru turistic, cu plaje spectaculoase şi bine amenajate. Sardines,cu catedrala gotică de pe colină,Fântâna Couchei(fiica lui Santander). Asturia este o regiune istorică,cu peisaje pitoreşti date de cele mai mari piscuri ale Cantabricilor şi Parcul Naţional Pena Santa unde se găsesc valea şi sanctuarul de la Covandonga ridicat în memoria victoriei asupra maurilor. Spania Centrală ocupă Mesetta spaniolă şi Cordiliera montană centrală care o traversează de la vest la est. Reprezintă o mare valoare turistică prin bogăţia de monumente istorice şi de artă, de localităţi încărcate de istorie. Castilia Veche,situat la N de Cordiliera montană predominant agricolă, se impune prin valori cultural-istorice păstrate de-a lungul istoriei milenare a Spaniei şi prezente în localităţile de aici.Spania de Sud se caracterizează prin peisaje dintre cele mai spectaculoase şi contrastante de la câmpia mănoasă a depresiunii Guadalquivir, la munţii înalţi de peste 2500 m şi cu peisaje alpine şi glaciare, podişuri înalte şi aride de la nord de Cordiliera Betică până la fermecătorul ţărm mediteranean cu cerul cel mai senin din Europa(Costa del Sol şi Costa de la Luz).

Câmpia Andaluziei se individualizează prin potenţialul său (agricol şi industrial), aspecte peisagistice şi prin marile valori culturale care se concentrază aici.Granada, oraş agricol, artinazal, turistic aşezat la poalele Sierrei de Baz, într-o regiune dominată de fortăreaţa Gudiz şi cu aspect de deşert stâncos, saharian, pe valea pitorească a Golfului, beneficiază de un peisaj spectaculos şi un climat de excepţie şi are un trecut de mare rezonanţă istorică.Spania de Est ocupă depresiunea Aragonului pe fluviul Ebro, între Munţii Iberici, la V şi Munţii Pirinei la E precum şi podişurile şi Munţii Cataloniei către ţărmul Mediteranean, care se prelungesc spre S-V cu lanţul Sierrelor din Murcia.Candachin este o staţiune de sporturi de iarnă de interes european în Munţii Pirinei(1800 m alt).

Catalonia este un ţinut muntos, variat şi pitoresc, cu Munţi Pirinei (Pic d’Aneto-3404 m)cu relief alpin şi glaciar. Cordiliera prelitorală cu dantelăria de cretă  a masivului Monserat (1236 m) şi pădurile de brad şi fag în Montseny sau Catena Catalonă, îmbrăcată în faleze şi plaje de mare frumuseţe (Costa Brava,Costa Dorada).Levante este o provincie alcătuită dintr-o succesiune de Sierre (Vinaroz, Torreblanca, Castelon) se coboară abrupt spre Câmpia Valenciei şi micile golfuri “huertas” (Alicante, Elche, Orhuela) prezintă un peisaj pitoresc(o vegetaţie mediteraneană ce dă farmec abrupturilor, faleze, plaje frumoase fiind recunoscut pentru plantaţiile de portocali şi viţă de vie.

Provinciile se impun prin frumuseţea litoralului acesteia (Costa Brava, Costa del Azahar). Murcia este provincie istorică cu un relief variat, podiş deşertic (600m) către Sierra Morena şi Albacete şi montan, în Cordiliera Betică. Etalează peisaje şi un litoral cu peisaje şi faleze atractive (Costa Blanca în golfurile Menor şi Mazzuron.Riviera Spaniolă este arealul cel mai reprezentativ al Spaniei sub aspect turistic, date fiind aspectele peisagistice de mare frumuseţe ale litoralului,calitatea plajelor şi a apei de mare,precum şi infrastructura turistică de mare amploare şi diversitate. Se desfăşoară pe cca 1200 km de la graniţa cu Portugalia de V şi până la Port Bon în E, la hotarul cu Franţa.

Andorra în E Munţilor Pirine, la garniţa Spaniei cu Franţa (435 km,24.000 locuitori). Are un relief montan cu peisaje alpine şi graciare (3138m) cu păduri de pin sivestru,păşuni şi culturi de viţă de vie (sub 1000m) cu vestigii medievale şi edificii interesante.

2.2 Potenţialul turistic climatic

Page 11: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Spania se află într-o zonă cu climă temperată, meditarană, în centrul ţării în zona capitalei Madrid climatul fiind mediteran-continental. Între climatul dintre regiunile muntoase, cel de pe malul mării şi cel din centrul ţării se pot constata diferenţe importante, în regiunile de pe malul mării climatul fiind mai puţin extrem, în timp ce zonele limitate de Oceanul Atlantic au un climat mai ploios. Temperatura medie a Madridului în luna iulie este de 30 grade celsius, în februarie de 8 grade celsius.Pentru planificarea şi efectuarea unor anumite forme de turism, este nevoie de cunoaşterea prognozelor meteorologică şi climatică. Prima implică avertismentele legate de viscol, vânturi puternice, ploi torenţiale, nebulozitate care pot influenţa anumite activitaţi cum ar fi drumeţii,pescuitul spoortiv. A doua se referă la informaţii de natură climatică, mai exact la temperaturile înregistrate de-a lungul deceniilor pe baza carora se pot planifica, orientativ anumite activitaţi legate de turism (de exemplu sezonul estival la munte).Clima nu se referă doar la conturarea atmosferei în cadrul activităţilor de turism ci se manifestă ca obiect de sine statator. Astfel.se remarcă climatul de adăpost,climatul subteran şi climatul litoral.Climatul subteranSe intâlneşte în peşteri sau cavitaţi artificiale şi se remarca printr-o temperatură,umiditate constantă.Se impune şi ca factor terapeutic prin ionizarea puternică a aerului(aerosoli).Peştera Nerja (cu cea mai mare stalactită din lume) se întinde pe aproape 5 km şi este una dintre atracţiile turistice majore din Spania. Concerte sunt organizate în mod regulat într-una din camerele care formează un amfiteatru natural. Peştera este împărţită în două părţi principale cunoscute sub numele de Nerja I şi II Nerja. Nerja I cuprinde Galeriile Show, care sunt deschise pentru public, cu acces relativ uşor.

http://www.google.com/images

Cueva del Tajo de las Figuras este o cunoscută peşteră din Spania cu picturi magnifice ce reprezintă păsări şi animale cu patru picioare.

Page 12: valorificarea potentialului turistic al spaniei

http://es.wikipedia.org/wiki/Cueva_del_Tajo_de_las_Figuras

La cueva de los VerdesEste una dintre cele mai mari peşteri de lavă din lume

http://www.google.com/images

Cueva ZugarramurdiAceasta este, mai degrabă, un tunel neexistând stalactite sau stalacmite şi a fost locul unui ritual păgân în care bărbaţi şi femei dansau în jurul focului.

Page 13: valorificarea potentialului turistic al spaniei

http://www.google.com/images

Cueva AltamiraAltamira este o peşteră din Spania renumită pentru picturile rupestre policrome înfăţişând mamifere sălbatice şi mâini umane pe bolta acesteia. Este localizată în apropierea oraşului Santillana del Mar în Cantabria, Spania, la 30 km vest de oraşul Santander. Peştera a fost declarată monument al Patrimoniului Mondial UNESCO.Peştera are 296 de metri lungime şi este compusă dintr-o serie de pasaje şi camere.

http://www.google.com/images

Climat litoralIată câteva dintre cele mai apreciate locuri ale litoralului spaniol :Plaja Barceloneta

Această plajă se întinde paralel cu esplanada (loc deschis de dimensiuni mari, plantat cu arbori, iarbă şi flori, aflat în faţa unei clădiri monumentale) Barceloneta oferă facilităţi excelente, care includ: cişmele sigure, toalete, duşuri, condiţii speciale pentru invalizi, parcări, locuri special amenajate pentru copii şi câţiva palmieri pentru răcoare. Salvamarii sunt disponibili pentru siguranţa înnotătorilor, asigură desfăşurarea în regulă a

Page 14: valorificarea potentialului turistic al spaniei

lucrurilor: nu permit înotul în apropiere de dig, aducerea animalelor pe plajă, sau folosirea săpunului în apă

http://www.google.com/images

Plaja Mar Bella Singura plajă oficial destinată nudiştilor din oraş şi centrul sporturilor de apă. Baza

Nautică de la Mar Bella este locul unde poţi închiria echipament şi poţi lua lecţii dintr-un lung şir de activităţi pe mare. Alte facilităţi includ: duşuri, toalete, colectoare de gunoi, locuri de joacă pentru copii , locuri amenajate pentru invalizi, salvamari.

http://www.google.com/images

Page 15: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Plaja Nova Icaria Una dintre cele mai cunoscute plaje ale oraşului Barcelona datorită facilităţilor de care

dispune, atmosfera specifică de destindere , turiştii având prilejul să-şi petreacă timpul liber în portul Olimpic şi pe minunatele plaje cu nisip fin şi apă excelentă pentru scăldat.

http://www.google.com/images

Plaja Sant SebastiaSpre uimirea multora există numeroase plaje în Barcelona ce ocupă aproximativ 4 km,

bine îngrijite şi dotate cu toate facilităţile necesare reţinerii turiştilor pe plaje timp îndelungat, şi revenirii acestora pe tot parcursul sezonului, precum şi în anii următori.

http://www.google.com/images

2.3. Potenţialul turistic al apelor

Regatul Spaniei cuprinde 83%din Peninsula Iberică, iar cu Insulele Baleare din Marea Mediterană şi Insulele Canare din Atlantic, însumează o suprafaţă de 504,282 kmp.Litorarul mediterneean şi atlantic, varietatea şi pitorescul peisajelor naturale, valorile spirituale completează zestrea turistică de mare valoare, care face Spania să fie considerată între primele destinaţii turistice din Europa, înregistrând 55 mil de turişti străini în 1999 (loc3 în lume).Pe lângă faptul că Spania are ieşire atât la Medirerană cât şi la Atlantic, pe teritoriul acesteia este prezentă o reţea hidrografică destul de impunatoare, cu râuri şi fluvii ce presară frumoasa regiune cu peisaje mirifice oferite de podurile şi provinciile construite de-a lungul cursurilor acestora.Printe acestee râuri se numără şi Guadalvivir, Duero şi Ebro.

Page 16: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Diversitatea geografică (ca relief, climă, ape, vegetaţie), demografică, etnografică,istorică şi culturală se reflectă în anumite particularităţi regionale şi sub aspect turistic, diferenţiindu-se mai multe areale turistice, suprapuse în partea provinciilor istorice.1.Râul GuadalvivirPentru poeţii arabi, Andaluzia era’’pământul situat la 2 paşi de paradis’’. Dansurile, flamenco incendiare, coride şi parfum de Islam, astăzi numai ca suvenir pe carţile poştale, nu ar fi nici pe departe de ajuns pentru a rezuma frumuseţile deosebite ale celei mai meridionale dintre provinciile spaniole.În Andaluzia, niciun oraş nu se aseamănă cu altul. Râul Guadavivir care o traversează de la est la vest îi reflectă toate contrastele, între pământurile albe, aride şi pustii demne de Vestul Îndepărtat şi plajele inundate de soare.’’Marele Fluviu’’alb numele vine dela Wadi el Kibir care înseamnă ‚ ’’marele fluviu’’ în limba arabă. Lung de 602 km, acesta izvorăşte din Sierra de Cazorla şi se revarsă cu Oceanul Atlantic (Golful Cadiz), în apropierea localităţii Saulucar de Barramenda.Sudul văii râului Guadalvivir,de la Sevillla până la Cordoba este denumit’’campino’’(câmpie)fiind acoperit de culturi cu cereale , câmpuri de bumbac, viţă de vie şi măslini.În apropierea Sevilliei , succesiunea de coline un pic mai înalte marchează intrarea în partea orientală a văii, unde sunt crescuţii tauri pentru luptele de coridă. După ce trece de Sevilla, Guadalvivir traversează o regiune numită Los Maurisenos. Alimentat de apă de ploaie în iarnă şi prin topirea zăpezilor de pe Sierra Nevada în vară, râul păstrează un debit regulat tot timpul anului, permiţând irigaţiile şi producerea energiei hidroelectrice. Pe timpul ocupaţiei maure în Evul Mediu, Guadalvivir era navigabil până la Cordoba, dar din cauza acumulării progresive de sedimente nu se poate naviga nici astăzi decât până la Sevilla, adică pe o distanţă de 80 kilometri.

Sursa: http://www.google.com/images

2.Râul DueroRâul Duero, care străbate Spania şi Portugalia, este al 3-lea ca mărime din Peninsula Iberică, cu o lungime de 775km. Izvorăşte pe teritoriul Spaniei,în Spania, în partea de sud a Pena de Urbion, în provincia Soria şi curge către vest, de-a lungul platoului Castiliei. Urmează graniţa spaniolo-portugheză pentru 105km, vărsându-se apoi în Oceanul Atlantic. Pe valea râului Duero există numeroase porţiuni cu plantaţii de viţă de vie, dintre cele mai cunoscute fiind:Tierra del Vino, lângă Toro şi Simancas. Numele râului provine de la triburile celtice care au locuit în această zonă înainte de cucerirea romana. Pe teritoriul spaniol, Duero străbate meseta castiliană şi şerpuieste prin importante provincii ale comunităţii autonome Castilla şi Seon, Soria, Burgos, Valladolid, Zamora şi Salamanca, trecând prin oraşe Soria, Almazau, Rouda de Duero, Tordesillias şi Zamora, oraşul cu cele mai multe biserici în stil roman din Europa.Se remarcă, aproape în toate aceste oraşe, un contrast fermecător între podurile vechi, uneori din Evul Mediu sau chiar din Antichitate şi clădirile noi de pe malurile râului, un fel de punte reprezentând armonia între diferite epoci istorice. În mai toate aceste oraşe,există posibilităţi de a face croaziere şi de a admira împrejurimile sau chiar centrul oraşului,unde râul trece chiar prin mijlocul acesteia.

Page 17: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Sursa: http://www.google.com/images

Sursa: http://www.google.com/images

3.Râul EbroFluviul Ebro este cel mai lung curs de apă al Spaniei şi izvorăşte la 70 km distanţa de Atlantic la sud de Santander în munţii Cantabriei. El curge pe o întindere de peste 600 km, de-a lungul poalelor Munţilor Pirinei, înainte de a se revărsa în M.Mediterană la aproximativ 160 km de Barcelona, formând o deltă mirifică. Această deltă are o rază de peste 20 km şi este dominată pe lângă numeroasele întinderi de ape, de dune de nisip auriu imaculat. Însă, înainte de a ajunge în delta sa, râul străbate ceea ce se cheamă Valea Ebro, o zonă de o frumuseţe covârşitoare. Râul este practic încă un paradis nedescoperit de pescari.Fiind foarte lung şi foarte lat, prezintă toate tipurile de formaţiuni:secţiuni cu apă adâncă lângă baraje, sau mică în alte locuri, cu apă repede şi învolburată lângă nenumăratele cascade sau domoală. Frumuseţea lui sălbatică te imbie la pescuit lestat sau plută pentru nenumăratele bancuri de peşti, sau la intratul în apă mică pentru pescuit la muscă sub soarele apusului.

Sursa: http://www.google.com/images

Page 18: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Asturia este o regiune istorică, bine industrializată cu peisaje pitoreşti, date de cele mai mari piscuri de Contabricilor şi Parcul Naţional Pena Santa unde se găseşte valea şi sanctuarul de la Covadunga ridicat în memoria victoriei asupra maurilor.Arealul Spaniei de Nord numită şi ’’Spania Umedă’’, unde trecerea de la cerul senin la cel înnorat se face brusc şi în care munţii, oceanul şi valurile de vest s-au imprimat în peisaj şi în viaţa oamenilor. Litoralul golfului Biscaya se înscrie în aspecte peisagistice spectaculoase date de contrastul coloristic al apei oceanului.Leon, o prelungire spre nord Vest a Castilliei vechi pe cele 2 laturi ale fluviului Duero se remarcă prin centrele turistice:Leon, capitala regiunii asteriano-leoneză, catedrale, biserica San Isidro,palatele San Marco şi Guzman, vestigii ale legiunii a VII-a Genimo.De asemenea, arealul Spaniei de Est ocupă depresiunea Aragonului pe Fluviul Ebro, situată în apropierea ţărmului medieranean.În Aragon se remarcă Zaragoza. Important centru istoric, oraş antic, capitală a unui puternic regat maur. Oraşul vechi impresionează prin monumentele istorice, podurile peste Ebro, piaţa şi catedrala La Seo, catedrala Nuestra Senora del Pilar, palatul maur, Turnul Trubadurului, în apropierea oraşului în care s-a născut pictorul Goya.De asemenea la izvoarele Ebrului se află regiunea viticolă renumită ’’Rioja’’cu centrul viticol vestit prin pivniţele sale cu uriaşe depozite de vin roşu(Haro).Ţara Bascilor situată la nord de râul Ebro este renumită prin numeroase edificii religioase. În Ţara de Jos (Guipuzeda şi Viscaya), de litoral (Costa Basca) se află principalele centre navale, economice şi turistice:Bilbao, recunoscut prin coride, regate şi pelota(sport tipic pentru basci).San Sebastian-renumit pentru plajele Zarruz şi la Concha, unde are loc un festival cinematografic mondial, vestita promenadă Pasco de Concha, Palatul Mării cu muzeul naval oceanografic, Muzeul de Etnografie Bască.De asemenea, Loredo este un mic port pescăresc, dar renumit pentru turism prin plaja Lo Salvel, dintre cele mai frumoase de pe Coasta Cantabricilor.Riviera Spaniolă mediteraneană este arealul cel mai reprezentativ al Spaniei sub aspect turistic, date fiind aspectele peisagistice de mare frumuseţe al litoralului, calitatea plajelor şi a apei de mare, regimul termic şi insorirea puternică, precum şi infrastructura turistică de mare amploare şi diversitate. Se desfăşoara pe circa 1200 kilometri de la graniţa cu Portugalia în Vest până la Port Bon în Est, la graniţa cu Franţa.Se pot separa 7 sectoare:1) Costa de la Luz:ocupă partea vestică a rivierei, la vest de Capul Tarife şi are un ţărm mlăştinos, mai puţin amenajat pentru turism. Se evidenţiează plajele frumoase şi amenajate ale staţiunilor turistice:Sanlucar de Barra Meda şi Chipiana, situate într-o regiune viticolă.2) Costa del Sol dă faimă Spaniei,alături de Costa Bravo din nord est atât prin generozitatea peisajelor marine ale Andaluziei, cerului senin, nisipului fin, falezelor spectaculoase, porturilor pescăreşti, vestigiilor culturale de mare valoare turistică,cu o dotare şi organizare turistică dintre cele mai desăvârşite. Aici se află renumitele staţiuni turistice internaţionale Torre Molinos, Fuengirola, Nerja(perla Mediteranei), Aicipio, Merbella-plajă foarte frecventată,cu băi sulfuroase, La Linea-cea mai veche plajă iberica, Playa Degerates, Algeciros, El Rincancillo-renumită pentru plajele cu nisip foarte fin şi alb, Estepana-port pescăresc, specializat în sardele, cu o plajă frumoasă, Malaga, Almeria, Antequera şi Bueneral.3) Costa De Los Pinos4) Costa Blanca cu numeroase staţiuni de litoral:Morovia, Calpe,La Marina, Morella,Tarravija5) Costa del Azahar:se impune:Valencia şi staţiunile de litoral:Benicarlo, Alciro, Denia.6) Costa Dorado (Catalana) desfaşurată până la Blanus spre nord, în jurul golfului San Joral.7) Costa Bravo:numeroase vestigii culturale îmbogăţesc patrimoniul turistic al litoralului.Staţiuni de litoral: Figueros, Blanes, Lloret de Mar, San Felin de Guixos, Lo Escala, Rosas.Un alt punct de atracţie turistică este reprezentat de Insulele Canare, un arhipelag atlantic de origine vulcanică, cu peisaje spectaculoase. Formele de turism prezente aici sunt: odihna şi cura heliomarină, turism de circulaţie cu valenţe naturale. De asemenea, să nu uităm Insulele Baleare, formate din insulele Mallorca, Menorca, Ibiza, Formentera şi Cabrera, o prelungire a Levantului

Page 19: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Spaniol în Marea Mediterană. Se spune că reprezintă cel mai plăcut loc de odihnă şi plaja din Europa.La început, Regatul Spaniei cuprindea 83% din Peninsula Iberică, iar insulele Baleare din Marea Mediteraneeană şi Canare din Atlantic, însumează o suprafaţă de 504.282 kilometrii pătraţi.Litoralul mediteranean şi atlantic, varietatea şi pitorescul peisajelor naturale, valorile spirituale completează zestrea turistică de mare valoare, care face Spania să fie considerată între primele destinaţii turistice din Europa , înregistrând 55 milioane de turişti străini în 1999 (loc III în lume).

2.4. Prezentarea ariilor protejate din regiune

Parcul Naţional Ordesa (Monte Perdido) este situat în regiunea Pirineilo, provincia Huesca, Spania. El a fost declarat parc naţional la data de 16.08.1918 fiind cel mai vechi parc din Pirinei.Pe teritoriul său Monte Perdido, regiunea muntelui fiind declarată în 1997 patrimoniul mondial UNESCO.PNO. a fost mărit la 13.07.1982, întinzându-se astăzi pe o suprafaţă de 15.608 ha, cuprinzând teritoriile comunale Torla (2315), Faulo (8265),Tella-Sin( 730), Puertdos(2973)şi Bielsa( 1824).Anual, parcul este vizitat de circa 600.000turişti.

Sursa: http://www.google.com/images

Vulcanul Teide - Vulcanul şi împrejurimile formează Parcul National Teide declarat şi patrimoniu UNESCO în Iunie 2007. La 3718 m deasupra nivelului mării şi aproximativ 7500 m de sub nivelul mării, Teide este cel mai înalt munte din Spania şi cel mai înalt munte de pe orice insulă din Oceanul Atlantic. Insula Tenerife este al III-lea vulcan din lume ca volum.  Copacul Milenar (Drago Milenario) - Principala atracţie în Icod de los Vinos este copacul milenar (Drago Milenario) care este unul dintre cele mai importante simboluri naturale din cultură şi istoria insulelor Canare. A fost declarat monument naţional în anul 1917. Considerat cel mai bătrân, peste 1000 ani, copacul milenar măsoară 17 m înalţime şi are o circumferinţă la bază de 6 m.

Page 20: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Sursa: http://www.google.com/images

În Asturia, în Parcul Naţional Pena Santa, călătorul poate vizita sanctuarul de la Covadonga, ridicat în 772 în cinstea victoriei asupra maurilor, iar în Galicia, în La Lugo, descoperi un zid roman de 2100 de metri lungime, construit de Augustus.Piramidele lui Guimar se află în Insulele Canare, Spania.. Construite din rocă vulcanică, piramidele de pe insula Tenerife au o origine controversată.Mulţi oameni de ştiinţă cred că piramidele sunt doar simple terase acoperite cu pietre în mod natural şi nu o minune antică.Alţii cred că au fost făcute de oameni şi sunt asemănătoare, ca şi tehnică, cu cele din Mexic, Peru şi Mesopotamia. Există speculaţii că ar fi fost clădite de preeuropenii care navigau pe vremuri în Oceanul Atlantic.Pe insula Tenerife, în regiunea Chacona există un mister încă neelucidat – cele şase piramide cu bază dreptunghiulară, construite din piatră de origine vulcanică, din localitatea Guimar. Acestea se remarcă prin faptul că la construcţia lor nu s-a utilizat nici un fel de mortar. Specialiştii susţin

Page 21: valorificarea potentialului turistic al spaniei

că piramidele datează din secolul al 19-lea, dar structura lor aminteşte de construcţiile similare din Mexic, vestigii ale vechilor civilizaţii aztecă şi maya. Scopul în care au fost ridicate misterioasele piramide de la Guimar este încă necunoscut. La ora actuală se fac încă cercetări pentru stabilirea funcţiei lor.Conform uneia dintre primele teorii ale cercetătorilor, piramidele au fost construite de agricultorii de pe insulă, folosind ca material de construcţie pietrele găsite în pământ în timpul săpării canalelor de irigaţii. Din fotografiile de epocă şi mărturiile localnicilor în vârstă reiese că pe insulă existau mult mai multe astfel de piramide. Unele dintre ele au fost însă distruse pentru a se obţine material de construcţie pentru casele noi.  Piramidele sunt menţionate pentru prima dată într-un contract referitor la împărţirea pământurilor, datând din anul 1881. Conform acestui document, este posibil ca piramidele să fi fost ridicate pentru a marca hotarele dintre zonele de culturi agricole şi cele rezervate creşterii animalelor.O altă teorie îi aparţine lui Thor Heyerdahl, arheolog, antropolog şi scriitor norvegian, care susţinea că e imposibil ca piramidele să fi fost construite din material adunat la întâmplare. Argumente în favoarea acestei teorii sunt fundaţiile supraînălţate şi pietrele de colţ care prezintă urme vizibile de finisaj. Mai mult, geologii au confirmat faptul că tipul de rocă folosit la construcţia piramidelor nu provine de pe câmpurile din jurul acestora, ci din stânci de origine vulcanică. S-a mai observat şi că toate piramidele au treptele pe latura vestică, ceea permite în timpul urcării observarea exactă a fazelor răsăritului soarelui, în zilele ambelor solstiţii.  Din păcate, Thor Heyerdhl nu a reuşit să stabilească vechimea controversatelor piramide, şi nici cine le-a construit, dar s-a stabilit că, înainte ca Tenerife să fie cucerită de spanioli în a doua jumătate a secolului al 15-lea, Güímar a fost capitala regilor populaţiei locale Guanche. Aceştia au locuit chiar în subsolul uneia dintre piramide.În anul 1998, în zona piramidelor a fost înfiinţat un parc arheologic cu o suprafaţă de 65 000 m2, care poate fi vizitat. Muzeul local consemnează toate teoriile legate de construcţii, inclusiv aceea a lui Thor Heyerdahl. Parcul şi muzeul au fost finanţate de Fred Olsen, cetăţean norvegian care trăieşte pe insula Tenerife.

http://www.google.com/images

Gigantul stâncos al Tenerifelor din vestul Insulelor Canare se înalţă spre cer până la 800 m. Cea mai frumoasă privelişte este dată de Los Gigantes, aşa cum se numesc pe bună dreptate colţii stâncoşi abrupţi ce ies din apă. Cine face rezervare pentru o plimbare cu barca până la impresionanţii pereţi stâncoşi, are şanse să vadă delfini sau balene cu cap rotund, care traiesc în apropierea coastei.

http://www.google.com/imagesCapitolul III

Analiza şi valorificarea potenţialului turistic antropic al Spaniei

3.1 Obiective turistice cultural-istorice

Page 22: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Aşezată între Europa şi Africa, ca poarta între cele două continente, Spania a jucat un rol

determinant în istoria lumii. Astazi, aceasta ţară cu o populaţie de aproape 50 de milioane de

locuitori se mândreşte cu una dintre cele mai bogate oferte turistice ale Europei: oraşe

monumentale şi cosmopolite cum ar fi Madridul, Barcelona sau Valencia, cele peste 2000 de

castele, cetaţi şi palate, insulele Canare si Baleare, plajele nesfârşite din estul ţarii, nenumaratele

festivaluri tradiţionale, gastronomia bogata şi diversificată şi, nu în ultimul rând, specificul unui

popor care, în ciuda globalizarii, şi-a pastrat intacte aproape toate tradiţiile.

Castele remarcabile în Spania:

Castelul Loarre

Sursa: http://www.google.com/images

În inima ţinuturilor viilor din Somontano, la mică distanţă de Huesca, tronează silueta

aproape mistică a castelului Loarre. Complexul arhitectural care include şi castelul datează din

secolul 11 şi face parte din lista monumentelor protejate UNESCO. A fost construit de către

regele Sancho el Mayor, când acesta a cucerit inprejurimile, aflate pe atunci sub dominaţie maura.

Arhitectură castelului circumscrie elemente lombarde şi mozarabe. În anul 1095, regele Pedro I de

Aragon şi Navarra, a donat castelul mănăstirii regale din Montearagon. Castelul şi cele opt turnuri

de apărare, au fost restaurate în două mari etape, care au avut loc în anii 1913, respectiv 1970.

Page 23: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Castelul Tossa de Mar

Sursa: http://www.google.com/images

Deasupra plajei care mărgineşte orăşelul pescăresc cu acelaşi nume, acest castel fortificat

beneficiază, probabil, de una dintre cele mai bune locaţii din Spania: Tossa de Mar este situat pe

celebra Costa Brava, perlă turismului spaniol. Apropierea, în egală măsură, de semeţii Munţi

Pirinei şi albastrul Mediteranei, totul sădit într-o ambianţă catalană clasică, face ca Tossa de Mar

să fie un obiectiv căutat tot timpul anului de amatorii de frumos şi spectaculos. Dacă adăugăm şi

proximitatea podgoriilor Emporda, înţelegem de ce o casă din zonă costă de 2-3 ori mai mult

decât una similară din alte regiuni ale Spaniei.

Castelul Alarcon

Sursa: http://www.google.com/images

Acesta fortăreaţă arabă din provincia Cuenca, care datează din secolul 8, deţine între

zidurile sale, secole de istorie zbuciumată şi mistere încă negrăite. În anul 1177, Ferren Martinez

de Ceballos a condus oştile creştine care au capturat Alarcon, pe atunci o importantă fortăreaţă a

Page 24: valorificarea potentialului turistic al spaniei

dinastiei maure a Almohazilor. În urmă unui acces de recunoştinţă, regele Alfonso al VII-lea de

Castilla, l-a împroprietărit pe Ferren Martinez cu cetatea proaspăt cucerită, denumindu-l Alarcon,

în amintirea vitejei sale. Numele a fost purtat timp de secole de către descendenţii săi, celebru

fiind dramaturgul de secol 16, Juan Ruiz de Alarcon. În buna tradiţie a majorităţii castelelor

spaniole, Alarcon este aşezat în apropierea unei podgorii. Vinurile marca Pago Vicario sunt

printre cele mai apreciate din regiunea viticola La Mancha. Alarcon mai deţine un record de

invidiat. Fiind printre cele mai reprezentative castele din La Mancha, se crede ca este însuşi

castelul în jurul căruia a "gravitat" Don Quijote, eroul capodoperei lui Cervantes.

Sursa : http://www.google.com/images

Castelul Olite

Considerat de mulţi experţi în domeniu ca fiind cel mai impunător edificiu medieval din nordul

Spaniei, castelul din Olite a fost construit de regii din Navara, undeva în intervalul de timp dintre

secolele 13-15. Castelul a servit drept reşedinţa pentru regele Charles III. În timp, clădirea şi-a

abandonat destiantia militară, devenind palat. Olite este situat la congruenţa a două mari regiuni

viticole spaniole, Ochoa şi La Rioja. Castelul a trecut şi prin momente dificile, culminând cu un

eveniment de arme din perioadă Războiului Peninsular, când a fost incendiat. La începutul

secolului trecut, s-au demarat primele lucrări de restaurare integrală. Astăzi, castelul arată atât de

spectaculos încât a fost ales sediu principal al Parador Nacional de Turismo.

Page 25: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Sursa : http://www.google.com/images

Castelul Coca

La doar 50 kilometri de capitala Segoviei şi la 60 km de Valladolid, în provincia autonomă

Castillia y Leon, ne întâlnim cu castelul de la Coca. Cu toate ca străvechiul oraş Cauca a fost

fondat de romani încă din Antichitate, castelul de aici a fost ridicat tocmai în secolul 14 d.Hr. Încă

din anul 1453, când construcţia a fost încheiată, castelul a servit drept reşedinţa oficială a Casei de

Albă, o importantă dinastie nobiliara spaniolă. Astăzi, rolul sau este unul turistic, fiind adăugat pe

lista monumentelor istorice de maximă importantă, încă din anul 1931.

Sursa : http://www.google.com/images

Page 26: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Castelul Ponferrada

Considerat de mulţi turişti ca fiind cel mai frumos castel de pe întregul traseu al celebrului

Pelerinaj de la Compostella, Ponferrada (în traducere Porţile de Fier), are parte şi el de o

binemeritată podgorie, pe nume Bierzo. În vremurile străvechi, de dinaintea ocupaţiei romane,

întreagă regiune a fost populată de către triburile asturienilor, o populaţie hispano-celto-galiciana.

Însă, castelul de aici a fost ridicat în onoarea cavalerilor templieri. Denumit Castilio de los

Templarios, fortificaţia a fost fost donată ordinului Templierilor, în anul 1178, de către regele

Ferdinand ÎI de Leon. Celebrii cavaleri s-au erijat în acele vremuri în apărători ai pelerinilor care

treceau prin ţinutul El Berzo, de-a lungul drumului lor spre Santiago de Compostella. Astăzi,

edificiul este cel mai căutat obiectiv turistic din întreaga regiune Leon.

Sursa : http://www.google.com/images

Castelul La Mota

În provincia Valladolid găsim castelul spaniol cu arhitectura cea mai apropiată curentului gotic.

Clădirea a intrat sub protecţia statului spaniol, încă din anul 1904, prin actul Bien de Inters

Cultural. Castelul La Mota a fost construit în anul 1080, pe post de avanpost în faţă maurilor. A

fost cucerit pe calea armelor o singură dată: se întâmplă în anul 1345, când porţile castelului au

căzut în faţa lui Enrique de Trastamara. În urmă bătăliei de la Olameido, din anul 1445, La Mota a

intrat pentru totdeauna în rândul posesiunilor monarhiei castiliene. Castelul a servit şi drept

închisoare pentru multe personaje celebre, între care se ramarca Cesare Borgia şi Hernando

Page 27: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Pizzaro. Astăzi, este unul dintre cele mai căutate castele din Spania, porţile sale rămânând

deschise în faţă milioanelor de vizitatori care-i călca pragul anual.

Sursa : http://www.google.com/images

Castelul Xativa

Oraşul Xativa, situat din apropierea Valenciei, are în împrejurimile sale un străvechi castel aşezat

de-a lungul drumului Via Augusta, care lega Cartagina de Roma, traversând Hispania. În anul

1092, castelul a intrat în posesia dinastiei maure a Almoravizilor, unde a rămas până în 1145, când

o revoltă locală i-a izgonit pe aceştia. Castelul cade apoi în mâinile dinastiei rivale a Almohazilor,

iar în 1244, este cucerit definitiv de creştini, prin persoana regelui James di Aragon. Astăzi, a fost

restaurat şi este deschis turismului.

Sursa : http://www.google.com/images

Page 28: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Castelul Alcazar

Pe stâncile aspre din apropierea oraşului Segovia, deasupra confluenţei râurilor Eresma şi

Clamores, se ridică, probabil, cel mai impunător castel din Spania. Alcazar, căci acesta-i este

numele, a fost construit, iniţial, cu rol de fortăreaţă, dar a servit şi drept palat regal, închisoare,

Colegiu Regal de Artilerie şi academie militară. A fost ridicat de arabii mauri, în anul 1120, dar

destinul a vrut că, la doar 32 de ani de la desăvârşirea edificiului, să cadă în mâinile armatelor

creştine conduse de regele Alfonso IV de Castilla. De-a lungul întregului Ev Mediu, a fost una

dintre reşedinţele favorite ale monarhilor spanioli. Aici este locul unde cele două personaje

legendare ale istoriei spaniole, Ferdinand de Aragon şi Isabela de Castilla, s-au întâlnit pentru

prima data, jurându-şi credinţă unul altuia. Mai recent, tot aici s-au căsătorit regele Spaniei Felipe

cu cea de-a două soţie, prinţesă Anna de Austria. Locul în sine este fabulos: dacă îţi place istoria

sau dacă eşti pasionat de arme medievale, vizitează Sala de Arme, unde poţi găsi numeroase arme

albe şi armuri. Pentru o experienţă de neuitat, urcă cele 150 de trepte până în cel mai înalt turn.

Palate deosebite:

Sursa : http://www.google.com/images

Alhambra

Alhambra este una dintre cele mai gigantice, mai măreţe şi mai frumoase construcţii din istoria

lumii. Aceasta se află în oraşul Grenada, pe o întindere de 800 metri lungime şi 200 lăţime.

Monumentul Alhamara a fost ridicat în timpul dominaţiei Maurilor în Spania şi s-a lucrat la el 42

Page 29: valorificarea potentialului turistic al spaniei

de ani zi şi noapte. De aici îi provine şi numele de la cuvântul arab Alhamara ce înseamnă roşu:

amintind de lumina torţelor ce străluceau în timpul nopţii pe când se lucra fără nici o întrerupere.

După alţii însă, cuvântul ar proveni dela Mahometul Alhamar ce însemna cel mare, cel viteaz. În

fine unii zic, că denumirea ar proveni de la culoarea roşie a pietrelor de marmură şi a cărămizilor

din care era făcută. Cu toată munca depusă monumentul nu a fost niciodată complet finalizat. .

Partea principală formează o sală imensă de peste 60 metri lungime, frumos împodobit, cu desene

graţioase, sculpturil şi infinite arabescuri care de care mai bogat încărcate cu aur, aruncat cu o

mână largă şi chiar risipitoare.

Astăzi cuvântul Alhambra a rămas ca expresia unui simbol, ca tot ce poate fi mai frumos, mai

înălţator şi mai grandios ca şi construcţie, arhitectură, întreaga artă picturală, decorativă şi

sculpturală.

Sursa : http://www.google.com/images

Palatul Guell

Palatul Guell este un palat din Barcelona realizat de arhitectul catalan Antonio Gaudi pentru

magnatul industrial catalan Eusebio de Guell. Face parte din anul 1984 din patrimoniul mondial

UNESCO.

Imobilul este una din cele mai reuşite lucrări ale arhitectului şi singura reşedinţă privată deschisă

în prezent pentru public. Faţada întunecată contrastează dramatic cu interiorul somptuos, unde

coloane Art Nouveau în forma de suliţe încadrează ferestrele, sprijinind plafonul din lemn bogat

sculptat. Stilul specific arhitectului este însă cel mai evident pe acoperiş, unde coşurile din

ceramică multicoloră atrag privirea prin aspectul lor vesel, amintind de operele ulterioare ale lui

Page 30: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Gaudi, Parcul Guell şi La Pedrera. De remarcat girueta în formă de liliac de pe cel mai înalt horn

al acoperişului, simbol al lui Jaume I Cuceritorul, care a adus casa de Aragon

la apogeu, în secolul al XIII-lea

Sursa : http://www.google.com/images

Zidurile Cetăţii Romane Caesaraugusta construite în sec II - III. Ca multe alte aşezări romane,

Caesaraugusta a fost înconjurată de un cerc de ziduri ridicate în scop defensiv; aveau şi un

caracter monumental, fiind simbolul de prestigiu al coloniei romane. În aceea epocă se estimează

că zidurile înconjurau un perimetru de 3000 m, aveau 120 de turnuri şi în multe zone atingeau

grosimea de 7 m. Lângă resturile zidurilor romane, în central oraşului se găseşte impunătoarea

statuie copia din bronz a Împăratului Augusto, oferită oraşului Zaragoza de guvernul italian. Pe o

placă de alabastru sunt inscripţionate cele 4 nume avute de-alungul timpului de oraşul actual.

Murallas Zidurile Cetăţii Romane Caesaraugusta construite în sec II - III. Ca multe alte aşezări

romane, Caesaraugusta a fost înconjurată de un cerc de ziduri ridicate în scop defensiv; aveau şi

un caracter monumental, fiind simbolul de prestigiu al coloniei romane. În aceea epocă se

estimează că zidurile înconjurau un perimetru de 3000 m, aveau 120 de turnuri şi în multe zone

atingeau grosimea de 7 m. Lângă resturile zidurilor romane, în central oraşului se găseşte

impunătoarea statuie copia din bronz a Împăratului Augusto, oferită oraşului Zaragoza de

guvernul italian . Pe o placă de alabastru sunt inscripţionate cele 4 nume avute de-alungul

timpului de oraşul actual.

Page 31: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Murallas de Ibiza

Sursa : http://www.google.com/images

Zidurile ce împrejmuiau Ibiza sunt singurele de acest gen din lume care s-au păstrat intacte şi au

fost incluse pe lista monumentelor protejate de UNESCO. Zidurile conţin opt bastioane în total şi

mai multe porţi principale, cea mai importantă fiind Porta del Mar, împodobită cu blazonul

regelui Filip al II-lea. Murallas de Ibiza oferă o privelişte superbă asupra oraşului şi portului, dar

şi a insulei învecinate Formentera.

Muzeul Prado

Sursa : http://www.google.com/images

Page 32: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Turnul Pimental:

Sursa: http://www.google.com/images

Turnul Pimentel este o clădire emblematică pentru Torremolinos şi se află lângă malul mării.

Puteţi urca sus, pentru a privi întreaga zonă. Numit şi Torre Vigia, acest turn de veghe a fost

construit în secolul XIV, ca parte a strategiei de apărare a oraşului.

Statuia lui Cristofor Columb

Sursa: http://www.google.com/images

Page 33: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Parcul National Garajona

Patrimoniu Mondial UNESCO. O zonă împadurită întreţinută de ceţurile umede ce acoperă

munţii. Copacii sunt acoperiţi de muşchi şi licheni.

3.2 Obiective turistice religioase

CATOLICISMUL este religia predominantă în Spania. Un procent de 94% din populaţie

este de religie catolică, conform unui studiu al Centrului de Investigaţii Sociale realizat în anul

2005.După catolici, alte religii minoritare reprezintă doar 6% din populaţie.După numărul de

membri, a doua religie este cea musulmană . Datele arată că 800.000 de persoane sunt de religie

islamică. Urmează Martorii lui Iehova cu 103.784 de credincioşi. Există de asemenea şi o

comunitate protestantă care are aproximativ 50.000 de membri. De asemenea, mai trăiesc în

Spania şi aproximativ 20.000 de mormoni. Comunitatea iudaică nu depăşeşte 15.000 de membri.

Page 34: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Sagrada Familia

Sagrada Família (Sfânta Familie) este o uriaşă biserică din Barcelona.Imensa clădire este încă

neterminată, deşi se lucrează la ea din 1882. Aceasta nu este finanţată din bani publici, asa cum se

obişnuia în Evul Mediu. Sursele de finantare sunt donatiile private si incasarile din biletele de

intrare. Bugetul pentru anul 2009 se apropie de 20 milioane de euro. Numele oficial este Temple

Expiatori de la Sagrada Família (în catalană).

Guadalupe: o manastire colosala in stil Mudejar, in care se afla opere de arta valoroase.

Page 35: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Biserica Santa María del Campo

Biserica Santa María del Campo adaposteşte Muzeul de Arta Sacra. Biserica datează din secolele

XIII - XV şi are un turn din secolul XIV. Uşile sale mari sunt decorate cu sculpturi frumoase.

Bazilica Nuestra Señora del Pilar

Bazilica romano-catolică Nuestra SeA±ora de Pilar datează din secolele XVI - XVII şi se află

între râul Ebru şi piaţa Plaza del Pilar. Bazilica a fost construită pe locul în care se presupune că

Fecioară Măria i-a apărut Apostolului Iacob, în anul 40, când acesta se îndrepta spre Compostela.

Pe acest loc a fost construită mai întâi ocapela ce includea stâlpul (pilar în spaniolă) pe carea

apărut Fecioara. Bazilica de astăzi are 132 m lungime, un mare dom central, 10 domuri secundare

Page 36: valorificarea potentialului turistic al spaniei

acoperite cu ceramică şi patru turnuri înalte în cele patru copturi ale construcţiei. Clădirea a fost

începută de Francisco Herrera cel Tânăr în 1681 şi continuată de Ventura Rodriguez în 1753.

Forma prezentă a căpătat-o abia la sfârşitul secolului XIX.

Catedrala Veche si Catedrala Noua

Acestea sunt construite una langa alta. Prima in secolul XII, a doua in secolele XVI, XVIII

si XVIII.

Catedrala La Seo del Salvador

Page 37: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Catedrala gotică La Seo del Salvador a fost construită în anii 1380 - 1550 şi are o faţadă barocă

bogat decorată, specifică stilului arhitectural gotic aragonez. Catedrala La Seo a fost construită pe

locul forumului roman al lui Augustus şi pe o moschee al carui minaret face parte acum din turnul

catedralei. Catedrala prezintă un amestec de stiluri arhitecturale - de la absida romanesca, la turnul

baroc, uşa principală neo-clasică si stiluri mudéjar şi gothic.

Tibidabo

La nord de districtul Gracia, Tibidabo este un deal - 532 m - ce oferă privelisti panoramice ale

Barcelonei. Aici se află Bizerica Tibidabo, care este înconjurată de un balci cu o mare roată.

Manastirea Montserrat

Page 38: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Această mănăstire este unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj, alături de Zaragoza şi

Santiago de Compostela. Mii de pelerini vin aici în fiecare an, pentru a vedea şi atinge statuia

medievală a Fecioarei "La Moreneta" (Fecioara Neagra), sfântul patron al Cataloniei.

3.3 Tradiţii şi obiceiuri specifice Spaniei

Cu siguranţă cele mai cunoscute tradiţii populare spaniole sunt flamenco şi corida.

Coridele sunt organizate aproape peste tot în Spania, cel mai cunoscut spectacol de acest gen fiind

cel din Sanfermines, Pamplona. Dar luptele cu tauri fac îndeosebi parte din orice fiestă spaniolă.

Cele mai cunoscute fieste spaniole sunt: Feria de Avril, o întreagă săptămâna din luna aprilie este

dedicată cântecului şi dansului pe străzile Sevillei. Niciun turist nu poate rata ocazia să bea un

Sherry şi să guste din celebrele aperitive „tapas”. Un alt eveniment popular important, având la

bază o tradiţie religioasă, este El Rocio, un pelerinaj tradiţional organizat în luna mai în satul El

Rocio, situat în provincia Huelva. Desigur, astăzi acest pelerinaj nu este ceva foarte solemn,

flamenco şi vinul fiind componente indispensabile. Urmăriţi miile de turişti care aleg să facă acest

drum anual şi veţi lua parte la o petrecere de neuitat. O altă fiestă cu tradiţie este „Las Fallas de

San Jose”, organizată la Valencia în luna martie. Atunci oraşul devine o imensă scenă pentru tone

de bunădispoziţie şi excelente jocuri de artificii. Alt festivalul este „La Tomatina” din orăşelul

Bunol, care găzduieşte renumita luptă cu roşii şi atrage anual mii de turişti din întreaga lume

numai pentru acest eveniment. În San Sebastian ,în luna februarie, are loc La Tamburrada.

Desigur, capitala are fiesta sa, „San Isidro”, în luna mai. Carnavalul este, de asemenea, popular

peste tot în Spania, mai cu seamă în Santa Cruz de Tenerife.

Page 39: valorificarea potentialului turistic al spaniei
Page 40: valorificarea potentialului turistic al spaniei

3.4 Obiective turistice cu funcţie economică

Podul Carlos III

Construit în 1777 sub conducerea lui Francisco Alejo de Aranguren, podul constă în ţase arcade.

din 1786, podul este păzit de doi lei, operă a sculptorului Juan Antonio de Moraza.

CAPITOLUL 4PROPUNERI ŞI STRATEGII PRIVIND DEZVOLTAREATURISTICĂ A SPANIEI4.1. Istoria turismului spaniol privită din punct de vedere economic

Originalitatea Spaniei ţine esenţialmente de caracterul recent , rapid si foarte spectaculos al ieşirii sale pe scena turismului internaţional. Înainte de anii 1960-1970, Spania nu a fost frecventată decât de un număr foarte redus de vizitatori, de 200-300000 de vizitatori pe an în anii 1930-1934, atraşi mai ales de turism cultural şi urban in Catalonia, Madrid şi Andaluzia şi nu de către plajele maritime.Apoi, după o lungă întrerupere cauzată de războiul civil, al II-lea război mondial si o perioadă de închistare proprie a regimului franchist, Spania se deschide cererii străine cu un soi de virginitate turistică , factor de succes si de dificultate în acelaşi timp.Treptat,numărul turiştilor a devenit tot mai mare, fapt care a determinat o veritabilă schimbare în cadrul economiei si societaţii spaniole.In perioada 1950-1986, timp în care totalul sosirilor turiştilor străini la frontierele sale s-a multiplicat cu 60 %, s-au succedat trei faze, cu ritmuri diferite:

faza explozivă , pâna în 1965, cu enorme creşteri de la un an la altul, in 15 ani , totalul intrărilor a crescut de 19 ori,

Page 41: valorificarea potentialului turistic al spaniei

fază de consolidare , între 1965-1973, în care indicele de multiplicare a fost de 2,5 si creşterile anuale mai rezonabile,

fază de incertitudine ,consecutive crizei mondiale, începută din 1973-1974, cu un indice de multiplicare de doar 1,4 între 1973-1986, ca rezultat al alternanţei de reculuri si relansări , uneori spectaculoase , ca în 1986.În anul 1986 totalul vizitatorilor străini a fost de 47.3 milioane, din care aproape 29 milioane în sejur turistic efectiv,capacitatea hotelieră a crescut proportional, atingând 845000 paturi in 1985, la care se adăugau 400000 locuri în campinguri.IN 1995, Spania a înregistrat 43.2 mil turişti străini, capacitatea sa hotelieră a crescut la 1 180 220 număr de paturi în hoteluri si unităţi asimilate .Spania căuta să dezvolte un turism cultural , favorizând rasele şi zonele din interior. Jocurile Olimpice de la Barcelona ca şi Expoziţia Universală de la Sevilla au generat creşteri ale fluxurilor turistice.Concret este că Spania a avut un success deosebit ceea ce a determinat a fi prima destinaţie pentru vacanţe a “clientelei europene”,Succesul acestei dezvoltări spectaculoase este determinat de : proximitatea zonelor de provenienţa a turiştilor , peisajele, râurile, atractivitatea climatică , factori istorici si culturali , politici, sociali şi economici.În acest ansamblu , trei elemente au jucat un rol esenţial :voinţa regimului generalului Franco de a revaloriza imaginea exterioară a ţarii , de a se deschide străinataţii şi de a diversifica bazele economice ale dezvoltării , după o lungă perioadă de izolare.un regim juridic extrem de favorabil investiţiilor şi diverselor intervenţii ale intreprinzătorilor şi particularilor străini, pentru transportul , organizarea voiajelor, şi sectorul hotelier, cât şi pentru realizarea si achiziţionarea domeniilor imobiliare , în Germania, legea Strauss a scutit de impozit , între 1968-1973, investiţiile imobiliare realizate în Spania, cu titlul de ajutor al Lumii a treia.Atracţia exercitată de nivelul de schimb valutar favorabil vizitatorilor străini in primele două decenii , prin preţurile mai scăzute decât în ţările de rezidenţă, atât pentru achiziţiile funciare şi imobiliare cât şi pentru costurile de construcţie , prestaţiile turistice şi consumul cotidianÎn 35 de ani , între 1950-1985 , turismul internaţional a adus Spaniei 80 miliarde venituri brute , din care mai mult de 70 miliarde reprezintă soldul net.În acest mod au fost compensate pierderile provocate de război , asfel turismul internaţional a adus Spaniei între 1950-1970 o sumă echivalentă cu de patru ori suma afectată intregii Europe prin planul Marshall, din care Spania a fost exclusa . Placările în scop turistic ale spaniolilor în străinătate nu s-au dezvoltat decât foarte lent si foarte târziu , Spania beneficiind de o balanţa turistică excendentară , care a propulsat ţara ca lider mondial cu un nivel de acoperire de circa 800% .Totalul veniturilor turistice obţinute în 1986 reprezintă echivalentul a 145 % din deficitul balanţei comerciale . Acest procent a oscilat puternic în ultimii ani , nu atât ca variaţia turistică , cât a fluctuaţiilor comerciale generale , dar a rămas intre 1964 şi 1984 într-o marjă de 40-90%. Programul economic pe termen scurt pentru perioada 1984-1987 afirma clar că “ activitatea turistica este capabilă ca, singură, să neutralizeze situaţia devaforabilă datorată unei balanţe comerciale profund dezechilibrate “ şi , recomandă , în consecinţă, încurajarea dezvoltării sale.Turismul a devenit unul dintre principalii exportatori, furnizând în 1984, 36% din veniturile totale ale vânzărilor spaniole in străinătate. Mai mult, aceste vânzări directe turiştilor străini, chiar în ţara, ale bunurilor produse local sunt mai remuneratoare decât exporturile care urmeaza circuitele comerciale clasice .Observaţiile făcute de Mathieu Boaglio, permit exemplificarea acestui fenomen : vânzările unor produse către turişti depăsesc posibilităţile pe care le-ar putea oferi un export organizat .Ca

Page 42: valorificarea potentialului turistic al spaniei

exemplu frapant se poate cita cel al producţiei de incălţaminte spaniolă unde milioane de perechi cumparăte de vizitatorii străini ar fi putut fi mai dificil de exportat.Vânzările numeroaselor obiecte cu caracter naţional sau regional evident , ale articolelor de imbrăcăminte , ale produselor de artizanat care s-ar exporta cu dificulatate şi , în numeroase cazuri , exporturi mai reduse sau puternic grevate prin taxele vamale , ating, datorită turismului , volume ridicate.Apoi prin cumpărarea mărfurilor , turiştii consuma cantităţi considerabile de produse alimentare si de băuturi , care uneori , depăsesc exporturile.Consumul de vin de către străini , în câteva ţări mediteraneene şi mai cu seama în Spania, atinge un nivel important , depăşind exporturile . În cazul unor mărfuri pentru care există o producţie rigidă sau puţin elastică şi o puternică cerere din partea vizitatorilor, antrepenerul va neglija exporturile în favoarea profitului adus de vânzările din interior. El va acorda pieţei interne o mai mare atenţie din două motive: vânzările de pe piaţa internă permit realizarea unor beneficii mai importante decât cele provenite din exporturi si apoi, operaţiunile efectuate în interiorul graniţelor naţionale sunt simplu de realizat şi mai puţin riscante.În vânzarea internă, beneficial comercial al distribuţiei şi comisioanele agenţilor rămân în ţară în loc să constituie câştigul comercianţilor din străinătate, dacă ar fi exportate. Mai mult trebuie să se ţină cont de efectele multiplicatoare care decurg din vânzarea pe piaţa internă şi de care profită întreaga economie .Într-o situaţie de oferta rigidă insoţită de o cerere simultană din partea cumpărătorilor de pe piaţa internă , pe de-o parte şi de pe piaţa externă, pe de altă parte, este in interesul ţării să se vândă in interior.Mecanismele asfel descrise sunt fundamentale pentru aprecierea impactului real si ocult al consumului turistic străin. Ele sunt valabile pentru toate ţările receptoare, ca o rezeva: efectele derivate si multiplicatoare sunt foarte reduse dacă este necesar să se apeleze la importuri pentru producerea bunurilor şi serviciilor care vor fi vândute turiştilor; este una dintre probleme majore ale dezvoltării turistice în ţările Lumii a treia.În Spania , veniturile turistice exterioare reprezintă echivalentul a circa 4 % din PNB , iar cele ale sectorului în totalitate – naţional şi internaţional, cumulat - contribuie cu mai mult de 11 % la formarea PNB.După diverse evaluări, luând în considerare şi locurile de muncă indirecte, turismul ocupă între 9-11% din populaţia activă, cu un total estimat la 1.1-1.2 de milioane de locuri de muncă, din care 70% directe. Aceste procente sunt larg depăşite în regiunile de mare concentrare turistică, unde structurile socio-economice au fost puternic afectate si remodelate: asfel, 60% din produsul regional al Insulelor Baleare provine din turism; un impact considerabil se observă, de asemenea, în Insulele Canare, pe Costa Brava catalană sau pe Costa del Sol Adaluza.Dezvoltarea turismului internaţional prezintă şi riscurile dependenţei.Turismul a constituit pentru Spania un factor indiscutabil de îmbogăţire colectivă şi individuală , cu diversificare economică , de echipare şi valorificare a teritoriului , de promovare a sa pe piaţă internaţională.Dar, fără a cade în virulenţa unor critici, trebuie să recunoaştem că această medalie işi are reversul său care se poate descrie ca o dublă dependentă:Mediul înconjurător este puternic bulversatExistă, înainte de toate, situaţia de dependenţă excesivă faţă de turismul străin a numeroase regiuni corespunzătoare plajelor maritime şi celor insulare.Aceasta monopolizează 86% din capacităţiile de cazare naţională şi 85% din înnoptările totale naţionale si internaţionale, a căror majoritate zdrobitoare se face pe faţada mediteraneană şi în Insulele Canare. În aceste zone se observă grave atingeri ale mediului natural printr-o frecvenţă turistică concentrate în timp. Spaţiul

Page 43: valorificarea potentialului turistic al spaniei

disponibil a fost amenajat in urgenţa, cheltuit, privatizat şi urbanizat fără precauţii, asfel încât activităţiile tradiţionale au fost bulversate, uneori până la excluderea definitivă; este în mod special cazul litoralului andaluz şi al Insulelor Canare, unde economia regională, deja fragilă , a fost axfisiată de “monocultura turistică “ şi unde interiorul s-a depopulat în profitul zonei litorale; situaţia este mai puţin sumbra pe litoralul catalan şi în Balneare, unde unele activităţi economice, departe de a dispărea, s-au modernizat.Activitatea turistică se află la dispoziţia firmelor multinaţionale.Acest fenomen de dependenţă, care vine să se suprapună peste primul, în aceste regiuni, se observă prin comparatie cu ţările mai dezvoltate. Furnizând grosul fluxului de sosiţi ( 85% provin din Europa) aceste ţări ale Europei industriale, confruntate la inceput cu o ofertă spaniolă insuficientă şi neorganizată şi-au atribuit o parte semnificativă a deciziei şi funcţionării, când nu şi-au rezervat “ enclave spaţiale” particulare.Rolul firmelor multinaţionale este preponderant în trei nivele clasice, putem spune, ale funcţiei turistice internaţionale, făcându-le sensibile şi vulnerable economic :nivelul de transport: 70% din pasagerii intraţi pe cale aeriană sunt transportaţi cu zboruri la cerere de către companiile charters care, în proporţie de 82% , sunt străine;nivelul producţiei (ofertei ) de excursii: 13 mari companii turistice europene , toate străine, controlează peste ½ din piaţa turistică spre Spania cu acei “touroperators” germani şi britanici in frunte;nivelul primirii: în domeniile-cheie ale sectorului imobiliar turistic, ponderea promotorilor şi a cumpărătorilor străini este considerabilă şi deseori dominantă. Este cazul Costei del Sol, unde promotorii spanioli nu au realizat, de exemplu, decât 18 % din urbanizarea prestigioasei staţiuni Marbelle şi unde investitorii străini deţin 49 % din ansamblul locuinţelor, 84 % din pavilioanele şi cabanele particulare, 80 % din piscinele private, 52% din teritoriul cadastral al comunei Mijas şi 24% din activităţile comerciale. Firmele spaniole şi operatorii naţionali nu au fost absenţi şi inerţi în dezvoltarea turistică naţională. Ei s-au implicat , pur şi simplu, mai târziu, fără a-şi putea rezerva poziţiile dominante, care ar fi făcut acest sector mai puţin vulnerabil faţă de deciziile exterioare : cu o serie de nuanţe şi, mai ales, cu avantajele incomparabile care ţineau de poziţia sa , în proximitatea marilor ţări emiţătoare, Spania reflectă aici un fenomen de subordonare şi de fragilitate care se va regăsi , mai extins şi mai grav, în ţările în curs de dezvoltare.

4.2.Promovarea turistică

Acest capitol este destinat prezentării tehnicilor şi acţiunilor de comunicare utilizate de operatorii şi prestatarii turistici pentru a-i informa pe potenţialii clienţi in legătura cu oferta disponibilă şi pentru a-i convinge să cumpere şi pentru a le menţine permanent oferta în atenţie.În timp ce crearea şi comercializarea produselor turistice se realizează mai cu seama la nivel local, activitatea de promovare se poate desfăşura şi pe plan naţional sau internaţional.

Toate acţiunile promoţionale urmează (cel puţin in teorie) o serie de paşi sau etape menite să-l conducă pe turist în procesul de luare a deciziei de cumpărare. Înlănţuirea acestor etape formează ceea ce se numeşte un model comunicaţional. Cele mai cunoscute modele comunicaţionale sunt : - AIDA (Attention, Interest, Desire, Action – Atentie, Interes, Dorinta, Actiune). Conform acestui model, mesajul trebuie mai întâi să atragă atenţia potenţialului client, apoi să-i stârnească interesul pentru produsul promovat şi dorinţa de a-l achiziţiona. Această dorinţă trebuie să fie suficient de puternică pentru a-l determina pe client să acţioneze în modul care îi este indicat în

Page 44: valorificarea potentialului turistic al spaniei

mesaj (să meargă la agenţia de voiaj, să telefoneze pentru a solicita o broşură sau pentru a rezerva loc la un hotel etc.). În general, un mesaj promoţional eficient conţine un astfel de îndemn la acţiune; - AIETA (Awareness, Interest, Evaluation, Trial, Adoption), sau în romaneşte CIETA (Conştientizare, Interes, Evaluare, Testare, Adoptare). Semnificaţia fiecărui pas: potenţialul turist trebuie mai întâi să afle (să devină conştient) de existenţa unui produs sau serviciu turistic, să i se trezească interesul pentru acesta, să i se ofere posibilitatea de a-l evalua in prealabil (pe baza informaţiilor oferite de documentele promoţionale) şi apoi de a face o primă achiziţie pentru a testa (încerca) oferta. Dacă în această ultimă etapa turistul este satisfăcut, există şanse mari de a repeta cumpărarea (de a reveni la o destinaţie, de a sta la acelaşi hotel, de a merge din nou într-o excursie organizată de acelaşi turoperator etc.)

Înainte de a prezenta în detaliu elementele mixului promoţional, vom face o precizare. Una din caracteristicile principale ale industriei turistice este ponderea relativ scazută a promovării prin mijloacele de informare in masa (TV, radio, presa); în schimb, o importanţă deosebit de mare o au materiale promoţionale tipărite (broşuri, pliante, cataloage, afişe, etc.). Ţinând cont de acest aspect, am consacrat un capitol separat acestor mijloace promoţionale.

Formele promovării.La fel ca în orice domeniu, mixul promoţional în turism este format din cinci instrumente principale (dupa Ph. Kotler):- publicitatea;- publicitatea directă;- promovarea vânzărilor;- relaţiile publice;- vânzarea personală.

4.3.Dezvoltarea durabilă

Odată cu societatea umană, procesul dezvoltării economice a avut un imens ascendent. Întoate etapele istorice, oamenii au valorificat factorii de mediu prin calitatea lor de resurseeconomice. Astfel din totdeauna a existat un plan de acţiune economic-mediu menit să satisfacăcerinţele şi nevoile umane.Pe măsura trecerii timpului, dar mai acut în ultimul secol s-a pus problema epuizării acestorresurse, dar şi a degradării tot mai evidente a calităţii mediului înconjurător. La ora actuală existătot mai multe dovezi ştiinţifice că schimbările climatice globale au atins un punct critic.1. Definirea conceptului de dezvoltare durabilăÎn deceniul 7 al secolului trecut s-a pus problema limitării creşterii economice, deoareceproduce schimbări de structuri şi de funcţionalitate a mediului natural; defrişările forestiere pentru extinderea aşezărilor umane, a suprafeţelor agricole, accelerarea eroziunii solurilor, multiplicarea formelor de poluare au fost semnalele cele mai clare referitoare la distrugerea mediului. La acestea se mai adaugă creşterea neomogenă a populaţiei, industrializarea excesivă, extinderea căilor de comunicaţie, ritmul înalt de urbanizare, elemente care au susţinut în mod continuu dezechilibrul din ecosistemele naturale.Iniţial termenul utilizat a fost de eco-dezvoltare folosit în domeniul agriculturii, pentru arealiza un echilibru între producţie vegetală, animală şi respectarea cerinţelor de regenerare

Page 45: valorificarea potentialului turistic al spaniei

naturală a resurselor utilizate în acest domeniu (Mudgley James, 1995).În acest context, pe lângă ONU, a fost iniţiată Comisia Brundland în anul 1987, care a propus utilizarea noţiunii de„dezvoltare durabilă“.În esenţă, la aplicarea acestui concept au fost implicate Banca Mondială, OECD, ProgramulNaţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) care au contribuit şi la realizarea unei definiţiiunanim acceptate. Fiecare dintre aceste instituţii internaţionale derulează programe ce susţinconceptul de dezvoltare economică durabilă.Astfel, dezvoltarea durabilă presupune exploatarea şi valorificarea resurselordisponibile ale planetei, de orientare a dezvoltării economice şi tehnologice, de orientare ainvestiţiilor directe în aşa manieră încât să satisfacă cerinţele actuale şi de viitor ale societăţiiumane. Accentul este pus pe componenta ecologică a mediului înconjurător, iar preocupărilede reducere a poluării s-au multiplicat. Scopul esenţial este acela de a folosi mai raţionalresursele naturale cu risc de epuizare şi degradare, şi de realizare a unui standard de viaţădecent, pentru generaţii viitoare, cu o distribuţie echitabilă a veniturilor generale şi specifice.Creşterea preocupărilor pentru probleme de dezvoltare durabilă, a impus organizarea în1992 a primei conferinţe ONU (Earth Summit), apoi în 2002 la Johanesburg. Ulterior au mai fostiniţiate conferinţe internaţionale (New York în 1997, Kyoto 2004, Montreal 2006) cu scopul de areduce poluarea şi efectele negative ale schimbării climatice globale. De asemenea, OMT lanivelul anului 2008 a derulat o serie de acţiuni internaţionale dedicate dezvoltării durabile aturismului. În acest sens, pot fi amintite următoarele manifestări:–Conferinţa Internaţională privind aplicarea criteriilor de dezvoltare durabilă de laBarcelona, Spania, 6 octombrie 2008;– Conferinţa de dezvoltare durabilă din lumea arabă, Aman, Iordania, 17 octombrie 2008;-Comisia Brundtland reprezintă în realitate Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (Zamfir C, 2007).– Conferinţa privind schimbările climatice şi turismul durabil, Madrid, Spania, 5 iunie 2008;–Conferinţa Internaţională privind aplicarea unor standarde în turism în zona OrientuluiApropiat şi a Mării Mediterane, Egipt, 17-19 decembrie 2008.În acelaşi context UE a realizat şi adoptat în 2001, strategia la dezvoltare durabilă,reactualizate în 2006, pe măsura aderării de noi ţări membre. Astfel fiecare ţară, poate urmaprincipalele coordonate ale acestei strategii şi crea propria strategie naţională de dezvoltaredurabilă, în conformitate cu atributele specifice date de mediul natural, social şi economic demediu.În ultimul deceniu, al prezentei configuraţii a UE, în strategia sa generală, dezvoltareadurabilă a devenit o preocupare esenţială. Încă din anul 1997, prin Tratatul de la Mastricht aceasta a devenit un obiectiv politic cu aplicabilitate în toate ţările membre. În anul 2001, CE întrunit la Goteborg (Suedia) a adoptat prima strategie de dezvoltare durabilă a UE; la acestea au fost aduse alte schimbări de conţinut în 2002, 2005, 2006. Astfel, Consiliul UE, a aprobat o nouă strategie de Dezvoltare Durabilă, având în vedere că au fost acceptate noi ţări membre. Aceasta are un caracter unitar, coerent cu o finalitate clară legate de un alt mod de exploatare şi valorificare a resurselor mediului.2. Conceptul de turism durabilConcomitent cu consolidarea ideii de dezvoltare durabilă a economiei a început să secontureze şi aplicările sectoriale. Primele abordări teoretice se datorează Organizaţiei Mondiale de Turism. Alături de alte organisme ale ONU aceasta a încercat să aplice cerinţele dezvoltăriidurabile la domeniul industriei turismului. Astfel, reprezentanţii şi experţii OMT au prezentat

Page 46: valorificarea potentialului turistic al spaniei

propria viziune durabilă la Summitul de la Johanesburg din 2002.Toate formele şi activităţile turistice sunt dependente de mediul înconjurător ai căruicomponente devin resurse exploatabile. În acest context prin turism, sunt create acele produsecare comercializează aceste resurse şi le adaugă o valoare adăugată importantă. Astfel venituriledin turism au valori mai mari în raport cu resursele naturale şi culturale folosite. Prin urmareinterdependenţa dintre mediu şi turism este mult mai evidentă şi puternică.Dezvoltarea durabilă a turismului include un grup de principii directoare, reprezentateprin:– asigurarea condiţiilor de practicare a turismului de un număr cât mai mare de persoane, cao componentă a drepturilor omului şi o liberă circulaţie a persoanelor;– realizarea unei solidarităţi în interiorul generaţiei şi între generaţii ca promotori aiturismului;– cultivarea unui turism axat pe servicii de calitate şi atent faţă de cerinţele de protecţie amediului;– implicarea în aplicarea dezvoltării durabile a mediului de afaceri şi a partenerilor sociali;– coerenţa temporală şi spaţială a politicilor de dezvoltare a turismului la nivel naţional,regional şi local;– aplicarea unor evaluări de impact şi de mediu pentru toate formele de turism;– utilizarea celor mai noi informaţii şi rezultate din cercetarea de mediu cu rol major înstabilirea coordonatelor dezvoltării durabile;– introducerea în strategiile sectoriale durabile a principiilor de precauţiune şi de plată aunor taxe de către poluatori.Aceste principii acţionează direct asupra ritmului de creştere a cererii turistice şi deexpansiune spaţială a dotărilor turistice. Multe decenii de-a rândul turismul a fost privit nu numaiprin prisma avantajelor sale economice: creşterea veniturilor, multiplicarea locurilor de muncă,valorificarea unor resurse mai puţin cunoscute, dar originale. Astfel, au fost create condiţii dedezvoltare necontrolată a activităţilor turistice în multe ţări recunoscute printr-un patrimoniuturistic deosebit.În aplicarea acestor principii se are în vedere reducerea efectelor negative ale turismului.Pentru a include turismul într-o abordare durabilă se cer realizate câteva obiective esenţiale:– susţinerea activităţilor turistice care aduc cele mai reduse impacturi asupra mediului;– reducerea formelor de poluare produse de turism;– respectarea diversităţii şi a identităţii culturale, a egalităţii de şanse şi diminuareadiscriminării de orice tip;– aplicarea unor proiecte în turism pe inovare şi competitivitate economică, socială, undeprosperitatea individuală şi colectivă să fie în concordanţă cu starea mediului;– respectarea recomandărilor şi legislaţiei convenţiilor internaţionale, mai ales a celor dinUE pentru a extinde aplicarea dezvoltării durabile;Realizarea concretă a acestor obiective trebuie să aibă în vedere conexiunile turismului cucelelalte sectoare economice, fiind ştiut că acest sector suporta multipli influenţe directe şiindirecte. În acest context dezvoltarea durabilă a turismului presupune un echilibru constant şicontinuu între existenţa, dezvoltarea turismului, şi protecţia mediului înconjurător.3. Influenţa globalizării economice şi a schimbărilor climatice asupra turismului actual.Globalizarea nu este un fenomen complet nou în plan economic şi social. Practic, acesta seidentifică şi în alte etape istorice ale societăţii umane. Potrivit organismelor internaţionale (Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional), globalizarea constituie un fenomen de creştere în

Page 47: valorificarea potentialului turistic al spaniei

relaţiile economice şi comerciale internaţionale cu consecinţe directe asupra domeniului politic,juridic, economic, socio-cultural; cele mai vizibile influenţe se văd în structura activităţilor economice, în sensul că se produce dinamizarea evidentă a unor activităţi economice în comparaţie cu altele.După anii 1989-1990, odată cu schimbările structurale din fostele ţări socialiste se constatăcă globalizarea a căpătat forme moderne de manifestare prin apariţia unor puterniceinterdependenţe economice mondiale şi puternice restructurări sociale.În domeniul turismului fenomenul de globalizare se manifestă prin multiplicarea resurselorturistice folosite, prin aplicarea tehnologiilor moderne în creşterea calităţii serviciilor turistice.Astfel se manifestă o diversificare a formelor de turism (turism de afaceri, turism medical, deshoping, pentru festivaluri artistice etc.). În plus, apare o ridicare a cerinţelor privind clasificareaunităţilor turistice în funcţie de numărul şi calitatea serviciilor turistice oferite. În acest sens, seconstată o expansiune a lanţurilor hoteliere internaţionale, care îşi deschid şi preiau noi unităţituristice în tot mai multe ţări.În aceste condiţii, fenomenul de globalizare ascute concurenţa şi sprijină creştereacompetitivităţii în cadrul industriei turistice, managerii structurilor turistice sunt interesaţi săpăstreze constant calitatea serviciilor, să se facă o promovare dinamică pentru a cuceri noi pieţeturistice. Aplicarea de sisteme computerizate şi de programe informatice a deschis prinmondializarea lor o nouă etapă a globalizării; astfel se constată o tendinţă de transnaţionalizare aturismului, generând noi fluxuri turistice.În ciuda unor aspecte pozitive, globalizarea economică aduce cu sine dispariţia unoractivităţi economice care nu mai sunt cerute de piaţă şi stratificări sociale evidente, pierdereacontrolului social. Astfel, apar fenomene de polarizare socială, evidente, fapt ce determinămicşorarea numărului de potenţiali turişti. În plus, se extind modele culturale străine, carecontribuie la diminuarea propriei identităţi culturale, în societăţi tradiţionale, de pierdere adiversităţii.În mod concret, globalizarea, reprezintă în esenţă prin extinderea formelor moderne aledemocraţiei, de răspândire a economiei de piaţă determină o omogenizare a formelor de turism şia calităţii serviciilor; singurele elemente de diferenţiere sunt date de valoarea calitativă şicantitativă a resurselor turistice, de dotările şi amenajările turistice, de modul în care sunt realizate programele turistice. Ceea ce trebuie analizat mai în detaliu sunt implicaţiile sociale ale globalizării pentru a se evita extinderea grupurilor umane marginalizate, prin care se pierd un mare număr de potenţiali turişti, potrivită extinderii sărăciei şi a instabilităţii materiale. În cadrul acestor forme de turism pot fi identificate acele aspecte ce asigură o dezvoltare durabilă.În acest sens există realizarea de strategii de dezvoltare durabilă pentru fiecare formă deturism în parte are rolul de arăta modul de valorificare a resurselor disponibile fără a atingedegradarea şi epuizarea lor rapidă. Prin intermediul acestora se încearcă realizarea unui echilibruîntre calitatea şi cantitatea resurselor turistice şi nivelul de dezvoltare a produselor turistice. În acest context fiecare formă de turism poate să beneficieze de măsuri restrictive şi permisive pentru a diversifica sau restrânge programele turistice, în funcţie de impactul acestora cu mediul înconjurător. Astfel, se pot enunţa o serie de acţiuni specifice:– realizarea unor instrumente de reglementare, control a activităţilor turistice existente lanivelul fiecărei forme de turism (ex. zone sanitare pentru resursele de ape minerale,exploatarea plajelor, modul de construcţii.);– realizarea de instrumente economice, prin taxe şi impozite pentru utilizarea unor resursenaturale şi culturale vulnerabile;

Page 48: valorificarea potentialului turistic al spaniei

– realizarea de norme pe unitatea economică sau pe turist privind consumul sau deşeurile,apele uzate produse;– realizarea de proiecte pentru finanţarea unor acţiuni de reecologizare a unor resursenaturale cu valenţe turistice.Toate acestea conduc la obţinerea unei eficienţe statice şi dinamice în funcţionarea fiecăreiforme de turism. Existenţa unor măsuri restrictive de mediu trebuie să includă o serie de acţiuni,măsuri compensatoare. Transformarea politicii de mediu în instrument de frână în dezvoltareaformelor de turism determină distorsiuni în piaţa serviciilor turistice şi modifică major promovareaproduselor turistice.Nivelul microeconomic se referă strict la activităţile care există în orice unitate economicăde turism (cazare, alimentaţie, agrement, transport, tratament balnear). Fiecare activitatepresupune un consum de energie, materii prime bunuri semifinite şi finite. Pentru a diminuaimpactul asupra mediului înconjurător se impune un control al consumurilor curente; în acestcontext, un rol esenţial îl are nivelul de dotare cu echipamente şi aparatură performantă, prin carese reduc pierderile dar se evidenţiază consumul.Criterii de evaluare a capacităţii de durabilitate în turismÎn vederea aplicării conceptului de dezvoltare durabilă au fost elaborate o serie decriterii menite să demonstreze utilitate aplicării acestuia. Astfel sunt trecute în evidenţă toatesectoarele administrative, economice, sociale care au un impact major asupra turismului.1.În plan politic şi administrativ– strategii de dezvoltare propuse la nivel general şi sectorial;– programe, proiecte realizate propuse pentru activităţi turistice sau pentru anumite formede turism;– obiectivele prioritare pentru turism sau pe forme de turism;– aplicarea de schimbări radicale pentru domeniul general al turismului sau pentruformele sale componente.2.În plan fizic şi teritorial– gradul de accesibilitate către resursele turistice;– nivelul gradul de cazare turistică;– terenuri publice şi private pentru activităţi turistice;– căi de comunicaţie ce pot deservi turismul;– nivelul de infrastructură generală şi edilitară;– categorii de atracţii turistice, ierarhizate pe calitate şi originalitate.3.În plan economic– nivelul de investiţii generale şi în turism;– costuri curente şi favorabile în realizarea produselor şi a serviciilor în turism;– efecte directe şi indirecte din alte sectoare economice;– nivelul cererii de forţă de muncă;– nivelul de dependinţe şi de profit;– evoluţia inflaţiei generale;– evoluţia cererii şi a ofertei turistice.4.În plan social-cultural– gradul de evoluţie şi stabilitatea populaţiei;– evoluţia migraţiei interne şi externe;– standardul de viaţă şi locuire;– existenţa de probleme sociale;

Page 49: valorificarea potentialului turistic al spaniei

– nivelul satisfacţiei;– limba şi tradiţii.5.În plan perceptiv şi motivaţional– evaluarea preferinţelor, a motivaţiilor turiştilor;– analiza calităţii peisajelor naturale şi culturale;– categorii de activitate turistică;– nivelul de insatisfacţie turistică;– existenţa unor degradări ale mediului cu impact ambiental-estetic.6.În plan ecologic şi pentru protecţia mediului– apariţia de modificări ale proceselor naturale (temperatură, circulaţia aer, apă, vânturietc.);– analiza formelor de poluare;– prezentarea formelor de risc (incendii, alunecări, torenţi, eroziuni, gunoaie etc.);– forme de degradare antropică;– evaluarea biodiversităţii sălbatice (flora şi fauna, specii vulnerabile etc.).Alături de aceste aspecte pot fi prezentate situaţii legate de:– incapacitatea de finalizare a proiectelor, obiectivelor propuse, eşecuri de parteneriat,inflaţia ridicată, forţă de muncă deficitară, pregătire profesională inadecvată, pierdereaunor tradiţii, atracţii turistice afectate de existenţa unor riscuri, pericole naturale,antropice, distrugeri ireversibile de mediu.– schimbarea de obiective prioritare, aplicarea altora alternative, concurenţă puternică,fluctuaţii mari pe pieţele turistice, dezechilibru în repartiţia veniturilor în plan local,regional, neacceptarea de noi schimbări, imposibilitatea de a face progrese economicesociale, conflicte de interes a actorilor din teritoriu, dificultăţi în aplicarea managementului calităţii şi de mediu, lipsa de date pentru evaluări de impact, necesitatea completării şi a modernizării infrastructurii, probleme sociale de delicvenţă, criminalitate, insecuritate, piaţa speculativă puternică pentru bunuri şi clădiri, transformarea protecţiei şi conservării în prioritate principală, legislaţie incompletă, neaplicarea cerinţelor internaţionale.Acest nivel microeconomic presupune o serie de iniţiative specifice, determinate prin:– realizarea unei imagini de ansamblu atractivă a calităţii turistice;– păstrarea aspectelor confortabile a vizitei turiştilor, prin servicii calitative şi utile;– acordarea de facilităţi pentru turiştii care îşi fac din timp rezervările şi care vin în grup,pentru a estima volumul de muncă şi de consum;– evidenţierea după fiecare program turistic sau grup de vizitatori a consumurilor specifice,a deşeurilor, apelor uzate, a gunoaielor;

Page 50: valorificarea potentialului turistic al spaniei

– certificarea unităţilor turistice conform standardelor de calitate pentru produsele turistice –9.000 şi a celor de mediu – 14.000;– aplicarea unui sistem de certificare pentru turismul durabil care să arate poluarea redusă şipăstrarea calităţii actuale a mediului înconjurător.Toate aceste componente care sprijină dezvoltarea durabilă au la bază o integrare peverticală, în sensul că toate acestea interacţionează între ele. În plus, mai există o integrare peorizontală prin care toate activităţile turistice sunt legate între ele (cazare, alimentaţie, agrement).Pe plan mondial, OMT a fost interesat să elaboreze o serie de indicatori generali prin care să sprijine turismul durabil. Astfel, au fost elaboraţi:– indicatori ai capacităţii de suport a mediului;– indicatori de import care certifică degradarea siturilor naturale şi culturale;– indicatori de evaluare a activităţilor economice pentru a se evita supraexploatarea şiconflictele de interese.Prin intermediul acestora se încearcă o apreciere asupra presiunii turistice, a intensităţii deutilizare a unor resurse turistice, de gestionare a deşeurilor, dar şi de evidenţiere a satisfacţieiconsumatorilor şi a populaţiei locale.

Page 51: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Concluzii

Spania  reprezintă ţărâmul unde creşteau merele de aur ale lui Hercule şi de asemenea ţărâmul care era considerat raiul pe Pamant de arabi iar de scriitorii George Orwell şi Ernest Hemingway. Din toate timpurile , Spania a rămas în ochii necunoscatorilor o ţară ţesata cu mistere.      Frumuseţea unică şi aşezarea sa geografică privilegiată , între Europa şi Africa,au facut din aceasta ţară , încă din Antichitate o rascruce, un punct de întalnire între est şi vest. Diversitatea culturală , amestecul de civilizaţii care şi-au gasit aici un loc ideal, au lasat în urma lor o cultură original unică , un experiment admirabil.        Spania, atat de des cucerită , dar în final o cuceritoare, a reuşit să-şi adune dispersatele vestigii, într-o tară modernă , ai carei locuitori, mândri de trecutul lor, s-au decis sa accepte şi provocarile viitorului. Spania este o ţară variată şi foarte diferită . Cunoscută în lumea întreagă pentru muzică şi dansul Flamenco, pentru luptele cu tauri, plajele fantastice şi mult soare, Spania oferă mult mai mult decât atât. Este şi a fost timp de secole unul dintre cele mai importante centre culturale ale Europei. Oraşele îmbină arhitectură veche cu cea modernă, deşi fiecare regiune este diferită în felul sau prin aşezare geografică, clima şi chiar personalitate. Este o ţară a cărei cunoaştere trebuie aprofundată. Spaniolii spun că Spania este diferită , dar nu specifică nici un alt termen de comparaţie.Frumuseţea unică şi aşezarea sa geografică privilegiată, între Europa şi Africa, au făcut din această ţară, încă din antichitate o răscruce, un punct de întâlnire între est şi vest.Diversitatea culturală, amestecul de civilizaţii care şi-au găsit aici un loc ideal, au lăsat în urmă lor o cultură originală unică, un experiment admirabil. Spania, atât de des cucerită, dar în final o cuceritoare, a reuşit să-şi adune dispersatele vestigii, într-o ţară modernă, ai cărei locuitori, mândri de trecutul lor, s-au decis să accepte şi provocările viitorului.

Page 52: valorificarea potentialului turistic al spaniei

Bibliografie:

1. http://www.google.com/images?hl=en&q=diacrtice.com&um=1&ie=UTF- 8&source=og&sa=N&tab=wi

2. http://en.wikipedia.org/wiki/Spania 3. http://www.spania.com/ 4. http://www.aatravel.ro/tari/sejur-spania2.html 5. http://www.zoopedia.ro/cautare.html?q=rauri+spania 6. http://facultate.regielive.ro/referate/turism/monografia_turistica_a_spaniei-

74312.html7. http://www.referate-ok.com/cauta-referate-raurile-spaniei.html 8. http://guzgan.ro/7381-pesteri-marble-din-spania-12-poze.html 9. http://www.sacred-destinations.com/spain/seville-cathedral 10.http://www.sacred-destinations.com/spain/toledo-cathedral 11.http://www.artline.ro/Muzee-Spania-13300-1-n.html 12.http://www.referatero.com/referate/geografie/GEO8/SPANIA.php