Embed Size (px)
Citation preview
1
Universitatea Transilvania din Brasov
Scoala Doctorala Interdisciplinara
Departament: Educație Fizică și Motricitate Specială
Ciulea Laura Edit
OPTIMIZAREA FITNESS-ULUI LA JUCĂTOARELE DE VOLEI,
JUNIOARE I, PRIN IMPLEMENTAREA UNUI PROGRAM
ADAPTAT DE GIMNASTICĂ AEROBICĂ ŞI FUNCTIONAL
TRAINING
OPTIMIZATION OF FITNESS IN FEMALE, JUNIOR I,
VOLLEYBALL PLAYERS BY IMPLEMENTING A TAILORED
PROGRAM OF AEROBICS AND FUNCTIONAL TRAINING
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
Prof. univ. dr. BONDOC – IONESCU DRAGOȘ
BRASOV, 2015
2
MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525
RECTORAT
D-lui (D-nei) ..............................................................................................................
COMPONENŢA
Comisiei de doctorat
Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov
Nr. 7182 din 22.01.2015
PREŞEDINTE: Prof. univ. dr. Mircea NEAMȚU DECAN – Facultatea de Educație Fizică și Sporturi Montane
CONDUCĂTOR
ŞTIINŢIFIC:
Prof. univ. dr. Dragoș BONDOC IONESCU
Universitatea “Transilvania” din Brașov
REFERENŢI: Prof. univ. dr. Tatiana DOBRESCU
Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău
Prof. univ. dr. Alexandru MUREȘAN
Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca
Conf. univ. dr. Adin Marian COJOCARU
Universitatea „Spiru Haret”, București
Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 05.03.2015, ora 10, Sala de
Consiliu QI7 a Facultății de Educație Fizică și Sporturi Montane.
Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să le
transmiteţi în timp util, pe adresa [email protected] .
Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de doctorat.
Vă mulţumim.
3
CUPRINS
Pg. Pg.
teză rezumat
Introducere………………………………………………………………………… 1 14
Argumentarea alegerii temei………………………………………………………... 4 14
Motivația alegerii temei……………………………………………………………. 5 15
Scopul temei, obiectivele cercetării, principalele aserțiuni interogative, ipoteza
cercetării……………………………………………………………………………..
7
16
Planul operaţional de acţiune....................................................................................... 9 16
Prezentarea modelului somato – motric al jucătoarei de volei, junioară I, 16-18
ani……………………………………………………………………………………
9
17
PARTEA I-a
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ ŞI METODOLOGICĂ PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA
CAPACITĂŢII MOTRICE ŞI FUNCŢIONALE A JUNIOARELOR I , VOLEI, PRIN
PROGRAME DE FUNCTIONAL TRAINING
CAPITOLUL 1 – ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND PROBLEMATICA
TEMEI DE CERCETARE PROPUSĂ……………………………………………...
13
18
1.1 Pregătirea fizică- factor determinant al antrenamentului sportiv................................ 13 18
1.2 Conținutul, durata și structura perioadelor de pregătire.............................................. 16 18
1.3 Ponderea componentelor antrenamentului în jocul de volei, la nivelul grupei
junioare I....................................................................................................................
19
19
1.4 Selecția sportivă – factor esențial al identificării nivelului de dezvoltare al
calităților motrice.........................................................................................................
20
19
1.4.1 Etapele selecției în jocul de volei........................................................................
1.4.2 Criteriile selecţiei ……………………………………………………………..
21 19
22 19
1.5 Specificul pregătirii fizice în volei.............................................................................. 24 19
1.6 Orientarea pregătirii fizice în jocul de volei............................................................... 26 20
1.7 Conținutul pregătirii fizice generale și specifice a jucătoarelor de volei, junioare I.. 27 20
4
1.8 Asigurarea eficienței în pregătirea fizică a jucătoarelor de volei, junioare I.............. 29 21
1.9 Pregătirea fizică specifică jocului de volei în contextul celorlalte componente ale
antrenamentului sportiv..............................................................................................
30
21
1.10 Stabilirea rolului aptitudinilor coordinative și abilităților motrice în formarea
capacităților de reglare a unor acte motrice specifice jocului de volei.......................
34
21
1.11 Caracteristicile morfo-funcționale ale jucătoarelor de volei, junioare I, 16-18 ani 36 22
CAPITOLUL 2 – EFORTUL SPORTIV.................................................................. 40 22
2.1 Efortul în jocul de volei. Considerații generale........................................................... 40 22
2.2 Parametri efortului în jocul de volei............................................................................ 43 23
2.3 Orientarea efortului în jocul de volei. Forma sportivă................................................ 45 23
2.4 Efortul sportiv- factor de stres.................................................................................... 47 23
2.5 Supraantrenamentul.................................................................................................... 48 23
CAPITOLUL 3 - FITNESS-UL FIZIC- COMPONENTĂ COMPLEXĂ ȘI
DETERMINANTĂ ÎN VOLEI……………………………………………………..
49
24
3.1 Fitness-ul/ condiția fizică- abordări terminologice…………………………………. 49 24
3.2 Componentele și obiectivele fitness-ului…………………………………………… 51 24
3.3 Conținutul condiției fizice și obiectivele optimizării condiției
fizice……………………………………………………………………………......
53
25
3.4 Factorii care influențează condiția fizică……………………………………………. 54 25
3.5 Fitness-ul aerob și muscular………………………………………………………. 54 26
CAPITOLUL 4 - ANTRENAMENTUL FUNCŢIONAL……………………….. 56 26
4.1 Delimitări conceptuale……………………………………………………………... 56 26
4.2 Caracteristicile antrenamentului functional………………………………………… 60 27
4.2.1 Caracteristicile mișcărilor din cadrul antrenamentului funcțional…………….
4.2.2 Conceptele de bază ale antrenamentului funcțional……………………………
4.2.3 Beneficiile antrenamentului funcțional...............................................................
4.2.4 Principiile antrenamentului functional………………………………………..
61 27
61 28
62 28
64 28
4.3 Componentele antrenamentului functional………………………………………… 65 28
4.4 Materiale utilizate în cadrul antrenamentelor funcționale.......................................... 67 29
5
4.5 Gimnastica aerobică adaptată pentru îmbunătățirea fitness-ului fizic în volei-
adaptare conceptuală..................................................................................................
68
29
4.6 Tipuri de activități componente ale antrenamentului funcțional............................... 70 29
4.6.1 Antrenamentul cu TRX.......................................................................................
4.6.2 Step-ul aerobic.....................................................................................................
4.6.3 Antrenamentul cu fitball……………………………………………………….
4.6.4 Antrenamentul cu greutăți și antrenamentul cu haltera………………………..
70 29
71 29
72 30
73 30
CAPITOLUL 5 - ANTRENAMENTUL SPORTIV…………………………… 75 30
5.1 Concepte metodologice……………………………………………………..……… 75 30
5.2 Caracteristicile antrenamentului sportiv…………………………………….……... 77 31
5. 3 Obiectivele antrenamentului sportiv……………………………………………….. 77 31
5.4 Scopul și sarcinile antrenamentului sportiv…………………………………………
78 32
PARTEA a II-a
DEMERS DE CERCETARE PRIVIND OPTIMIZAREA PREGĂTIRII
FIZICE A JUNIOARELOR I, VOLEI, PRIN PROGRAME DE
FUNCTIONAL TRAINING ŞI GIMNASTICĂ AEROBICĂ
CAPITOLUL 6 - DEMERS OPERAŢIONAL METODOLOGIC DE
CERCETARE……………………………………………………………………….
81
32
6.1 Scopul și ipoteza cercetării preliminare……………………………………………. 81 32
6.2. Metodele de cercetare………………………………………………………………. 81 32
6.2.1 Metoda studiului literaturii de specialitate..........................................................
6.2.2 Metoda observaţiei..............................................................................................
6.2.3 Metoda testelor şi a măsurătorilor……………………………………………...
6.2.4 Metoda experimentului pedagogic…………………………………….……….
6.2.5 Metoda statistico-matematică de prelucrare şi interpretare a datelor………….
6.2.6. Metoda reprezentărilor grafice………………………………………………...
81 32
82 32
83 32
85 32
85 32
87 32
CAPITOLUL 7 - ORGANIZAREA CERCETĂRII PRELIMINARE…………….. 89 33
7.1 Sarcinile cercetării preliminare…………………………………………………….. 89 33
6
7.2 Periodizarea cercetării preliminare…………………………………………………. 89 34
7.3 Stabilirea eșantioanelor cercetării preliminare……………………………………… 90 34
7.4 Locaţia, condiţiile de desfăşurare a experimentului preliminar și materiale folosite. 91 34
7.5 Teste efectuate în cadrul cercetării preliminare......................................................... 91 35
7.6 Metodologia specifică aplicată în vederea îmbunătăţirii capacităţii motrice şi
funcţionale prin mijloace specifice antrenamentului funcţional şi gimnasticii
aerobice......................................................................................................................
92
35
CAPITOLUL 8 - DESFĂŞURAREA CERCETĂRII PRELIMINARE……........... 96 37
8.1 Reprezentarea grafică şi interpretarea rezultatelor cercetării preliminare………….. 96 37
8.2 Concluziile cercetării preliminare............................................................................... 101 42
Partea a III-a
CONTRIBUŢII PERSONALE LA OPTIMIZAREA FITNESS-ULUI LA
JUCĂTOARELOR DE VOLEI, JUNIOARE I, PRIN ELABORAREA DE
PROGRAME ADAPTATE DE FUNCTIONAL TRAINING ŞI
GIMNASTICĂ AEROBICĂ
CAPITOLUL 9- DEMERSUL OPERAȚIONAL AL CERCETĂRII
EXPERIMENTALE DE BAZĂ.................................................................................
104
44
9.1 Scopul cercetării de bază........................................................................................... 104 44
9.2 Premisele cercetării de bază……………………………………………………….. 104 44
9.3 Ipotezele cercetării………………………………………………………………… 106 46
9.4 Obiectivele cercetării................................................................................................ 107 46
9.5 Sarcinile cercetării…………………………………………………………………. 107 47
9.6 Organizarea cercetării................................................................................................ 108 47
9.6.1 Stabilirea eșantioanelor și a tipurilor de pregătire specifice...............................
9.6.2 Periodizarea cercetării de bază............................................................................
9.6.3 Locația desfășurării cercetării………………………...………………………..
9.6.4 Măsurătorile şi testele cercetării de bază……..………………………………..
108 48
109 48
111 50
111 50
CAPITOLUL 10 - EȘALONAREA OPERAȚIONALĂ A PROGRAMELOR
SPECIFICE ANTRENAMENTULUI FUNCȚIONAL……………………………
116
52
10.1 Cadrul general operațional………………………………………………………… 116 52
7
10.2 Model operațional al ciclului de antrenament săptămânal utilizat în perioada de
pregătire fizică general………………………….…………………………………..
117
53
10.2.1 Algoritmii exercițiilor cu TRX…………………………………………..
10.2.2 Algoritmii exercițiilor cu steper………………………………………….
10.2.3 Algoritmii exercițiilor cu fitball……...…………………………………..
10.2.4 Algoritmii exercițiilor cu gantere……...…………………………………
10.2.5 Algoritmii exercițiilor cu haltera………..……………………………….
10.2.6 Algoritmii exercițiilor de gimnastică aerobică……..……………………
117 53
120 55
123 57
126 58
128 60
131 63
CAPITOLUL 11 - REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR.... 135 65
11.1 Parametri antropometrici.......................................................................................... 135 65
11.1.1 Talia...................................................................................................................
11.1.2 Greutatea corporală...........................................................................................
11.1.3 Indicele de masă corporală - IMC ....................................................................
135 65
136 66
137 68
11.2 Capacitatea motrică……………………………………………………………….. 138 69
11.2.1 Săritură pe verticală, cu elan cu atingerea punctului maxim cu o mână……...
11.2.2 Deplasare laterală pe 4 m- din fandare laterală cu atingerea liniei cu mâna…
11.2.3 Flexibilitatea frontală…………………………………………………………
11.2.4 Forța musculaturii abdominale………………………………………………..
11.2.5 Indicele general de motricitate………………………..………………………
11.2.6 Forța musculaturii spatelui……………………………..……………………..
11.2.7 Test combinat de echilibru și de forță a musculaturii brațelor, pe mingea de
gimnastică (fitball)…………………………………………………………………………...
138 69
140 71
142 72
143 74
145 76
147 78
148
79
11.3 Teste funcţionale…………………………………………………………………............... 150 81
11.3.1 Capacitatea funcțională- Proba Ruffier…………………..…………………..
11.3.2 Capacitatea vitală……………………………………………………………..
150 81
165 83
11.4 Probe complexe de joc…………………………………………………………………… 167 85
CAPITOLUL 12 - CONCLUZII, SUGESTII ȘI RECOMANDĂRI DESPRINSE
DIN CERCETARE..................................................................................................
172
86
12.1 Concluzii generale privind susținerea teoretico – științifică..................................... 172 86
12.2 Concluzii practico – metodice................................................................................... 173 88
8
12.3 Recomandări..............................................................................................................
177 92
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….180 95
Scurt rezumat( română – engleză)…………………………………………………...... 105
Cv ( română- engleză)...................................................................................................... 107
9
TABLE OF CONTENTS
Pg. Pg.
teză rezumat
Introduction ………………………………………………………………………… 1 14
Reasons for the choice of the topic ………………………………………………... 4 14
Motivation for the choice of the topic ……………………………………………. 5 15
The purpose of the topic, research objectives, the main interrogative assertions,
research hypothesis ………………………………………………………………..
7
16
The operational plan ……......................................................................................... 9 16
Presentation of the somato-motor model of the female junior I volleyball player
aged 16-18 …………………………………………………………………………
9
17
PART I
THEORETICAL AND METHODOLOGICAL BACKGROUND ON IMPROVING
MOTOR AND FUNCTIONAL CAPACITY OF JUNIOR I VOLLEYBALL PLAYERS BY
FUNCTIONAL TRAINING PROGRAMS
CHAPTER 1. INTRODUCTORY ASPECTS REGARDING THE RESEARCH
PROPOSAL ……………………………………………………………………...
13
18
1.1 Physical training- determinant factor of training in sports ......................................... 13 18
1.2 The content, duration and structure of the training periods ........................................ 16 18
1.3 The ratio of training components in the junior I volleyball team .............................. 19 19
1.4 Selection - essential factor in identifying the level of development of motor qualities 20 19
1.4.1 Selection stages in volleyball .............................................................................
1.4.2 Selection criteria .……………………………………………………………..
21 19
22 19 20
1.5 Particularities of physical training in volleyball ......................................................... 24 19
1.6 Targeting physical training in volleyball.................................................................. 26 20
1.7 Elements of general and specific physical training of the junior I volleyball players.. 27 20
10
1.8 Ensuring effective physical training of junior I volleyball players ........................... 29 21
1.9 Physical training specific to volleyball among other components of the training .... 30 21
1.10 Establishing the role of coordinative skills and motor abilities in developing the
regulating capacity of specific motor actions in volleyball ………………………..
34
21
1.11 Morpho-functional characteristics of junior I volleyball players aged 16-18 …….. 36 22
Chapter 2 – EFFORT IN SPORTS ……................................................................... 40 22
2.1 Effort in volleyball. Generalities ……………........................................................... 40 22
2.2 Effort parameters in volleyball ….............................................................................. 43 23
2.3 Effort channeling in volleyball as a sport …………................................................. 45 23
2.4 Effort in sports the stress factor .............................................................................. 47 23
2.5 Overtraining ……...................................................................................................... 48 23
CHAPTER 3. PHYSICAL FITNESS – COMPLEX AND DETERMINING
COMPONENT IN VOLLEYBALL …..…………………………………………..
49
24
3.1 Fitness/ physical condition – terminological approaches …………………………. 49 24
3.2 Components and objectives of fitness ...…………………………………………… 51 24
3.3 Content of physical condition and the objectives of its optimization …………...... 53 25
3.4 Influential factors of physical condition …..………………………………………. 54 25
3.5 Aerobic and muscular fitness …..…………………………………………………. 54 26
CHAPTER 4. FUNCTIONAL TRAINING……………….……………………… 56 26
4.1 Conceptual boundaries ...…………………………………………………………... 56 26
4.2 Features of functional training …………..………………………………………… 60 27
4.2.1 Features of the movements of functional training …………………………….
4.2.2 Basic concepts of functional training …………….……………………………
4.2.3 Benefits of functional training ………................................................................
4.2.4 Principles of functional training ……..………………………………………..
61 27
61 28
62 28
64 28
4.3 Components of functional training ……...………………………………………… 65 28
4.4 Materials used in functional trainings ………..………............................................. 67 29
4.5 Aerobics adapted to improve physical fitness in volleyball – conceptual adaptation 68 29
4.6 Types of activities comprised in functional training …………................................. 70 29
4.6.1 Training with TRX …........................................................................................ 70 29
11
4.6.2 Aerobic step .......................................................................................................
4.6.3 Training with the fitball……………………………………………………….
4.6.4 Training with weights and barbells ……………….………………………..
71 29
72 30
73 30
CHAPTER 5. SPORTS TRAINING ……………..……………………………. 75 30
5.1 Methodological concepts …………………………………………………..……… 75 30
5.2 Features of training ……………………..………………………………….……... 77 31
5. 3 Objectives of training …………….……………………………………………….. 77 31
5.4 The purpose and tasks of training ………………………………………………… 78 32
PART II
RESEARCH ON OPTIMIZATION OF PHYSICAL TRAINING IN
JUNIOR I VOLLEYBALL PLAYERS BY FUNCTIONAL TRAINING
PROGRAMS AND AEROBICS
CHAPTER 6. OPERATIONAL RESEARCH METHODOLOGY ……………… 81 32
6.1 The purpose and hypothesis of preliminary research ...……………………………. 81 32
6.2. Research methods …………………………………………………………………. 81 33
6.2.1 Research of literature……………………..........................................................
6.2.2 Observation ……................................................................................................
6.2.3 Tests and measurements ……………………………………………………...
6.2.4 Pedagogical experiment ……….…………………………………….……….
6.2.5 Statistical and mathematical method of data processing and interpretation …..
6.2.6 Graphical representation method ……………………………………………...
81 32
82 32
83 32
85 32
85 32
87 32
CHAPTER 7. PRELIMINARY RESEARCH ORGANIZATION ……..………… 89 33
7.1 Preliminary research tasks ………………….……………….…………………….. 89 33
7.2 Periodical division of preliminary research …….…………………………………. 89 34
7.3 Establishing the study groups of preliminary research .…………………………… 90 34
7.4 Location, conditions, and materials used in the preliminary experiment …………. 91 34
7.5 Tests conducted within the preliminary research ...................................................... 91 35
7.6 The specific methodology applied to improve functional capacity by specific
functional training and aerobic gymnastics ...............................................................
92
35
CHAPTER 8. CONDUCTING PRELIMINARY RESEARCH ……..…………… 96 37
12
8.1 Graphical representation and interpretation of preliminary research results …….. 96 37
8.2 Preliminary research findings …................................................................................ 101 42
Part III
PERSONAL CONTRIBUTIONS TO THE OPTIMIZATION OF FITNESS
OF JUNIOR I VOLLEYBALL PLAYERS BY DEVELOPING ADAPTED
FUNCTIONAL TRAINING AND AEROBICS PROGRAMS
CHAPTER 9. OPERATIONAL APPROACH OF THE BASIC
EXPERIMENTAL RESEARCH ............................................................................
104
44
9.1 Purpose of the basic research .................................................................................... 104 44
9.2 Premise of the basic research …………………………………………………….. 104 44
9.3 Research hypothesis ……………………………………………………………… 106 46
9.4 Research objectives .................................................................................................. 107 46
9.5 Research tasks ….…………………………………………………………………. 107 47
9.6 Research organization ............................................................................................... 108 47
9.6.1 Establishing study groups and specific types of training …...............................
9.6.2 Division of the basic research into periods ........................................................
9.6.3 Location of research ………..………………………...………………………..
9.6.4 Measurements and tests of basic research …....………………………………..
108 48
109 48
111 50
111 50
CHAPTER 10. OPERATIONAL DIVISION OF PROGRAMS SPECIFIC TO
FUNCTIONAL TRAINING ………………………………………………………
116
52
10.1 Operational framework …………………………………………………………… 116 52
10.2 Operational model of the weekly training cycle used during general physical
training …………….….……………………….…………………………………..
117
53
10.2.1 The algorithm of TRX exercises ……………..……………………………..
10.2.2 The algorithm of stepper exercises ………………………………………….
10.2.3 The algorithm of fitball exercises ……...……………………………………..
10.2.4 The algorithm of dumbbell exercises ……...…………………………………
10.2.5 The algorithm of barbell exercises ………..………………………………….
10.2.6 The algorithm of aerobic gymnastics exercises ………...……………………
117 53
120 55
123 57
126
128
58
60
131 63
13
CHAPTER 11. RESULTS AND THEIR INTERPRETATION
...............................
135 65
11.1 Anthropometric parameters ...................................................................................... 135 65
11.1.1 Height ...............................................................................................................
11.1.2 Body weight …….............................................................................................
11.1.3 Body mass index - BMI ...................................................................................
135 65
136 66
137 68
11.2 Motor ability ………..…………………………………………………………….. 138 69
11.2.1 Vertical jump with run-up …………………………………………………...
11.2.2 Lateral motion on a distance of 4 m from lateral lunge by touching the line
with the hand ……………………………………………………….…………………….…
11.2.3 Frontal flexibility …………………………………….………………………
11.2.4 Abdominal muscle strength…………………………………………………..
11.2.5 The general index of motility ………………………..………………………
11.2.6 Back muscle strength ………………………………...…………….….……
11.2.7 Combined test of force and balance of arm muscles on the fitball …..……..
138 69
140
71
142 72
143 74
145 76
147
148
78
79
11.3 Functional tests ……………………………………………………………………............ 150 81
11.3.1 Functional capacity – the Ruffier test ………….………………..………….
11.3.2 Vital capacity ………….……………………………………………………..
150 81
165 83
11.4 Complex game tasks…………….………………………………………………………… 167 85
CHAPTER 12. CONCLUSIONS, SUGGESTIONS, AND
RECOMMENDATIONS DERIVED FROM THE RESEARCH ………………….
172
86
12.1 General conclusions on theoretical and scientific support ….................................... 172 86
12.2 Practical – methodical conclusions ........................................................................... 173 88
12.3 Recommendations .................................................................................................... 177 92
REFERENCES ……………………………………………………………………. 180 95
Summary (romanian/English)………………………………………………… 105
CV (romanian/english).......................................................................................... 107
14
REZUMAT
INTRODUCERE
Prin această lucrare se încearcă introducerea unei noi orientări în ceea ce priveşte procesul de
pregătire fizică la nivelul jucătoarelor de volei, categoria junioare, prin implementarea, în cadrul
antrenamentelor specifice, a unor programe adaptate de functional training, care au ca principal scop
optimizarea capacităţii motrice şi funcţionale a voleibalistelor junioare.
Datorită nivelului de joc ridicat şi a pregătirii fizice superioare la nivel internaţional, şi a nivelului
scazut pe plan intern, atât în ceea ce priveşte nivelul de joc, cât şi în ceea ce priveşte pregătirea fizică a
jucătoarelor, considerăm oportună modificarea planurilor de pregătire fizică încă de la nivelul jucătoarelor
de volei, categoria junioare.
Programele de functional training (antrenament funcţional) au ca obiectiv principal optimizarea
capacităţii fizice şi funcţionale a sportivelor, dar şi de prevenire şi reabilitare după accidente suferite.
ARGUMENTAREA ALEGERII TEMEI
Principalul argument în alegerea acestei teme de cercetare, este utilizarea pentru prima dată a
programului de antrenament funcțional în cadrul pregătirii fizice la nivelul echipei care se constituie în
grupa experiment, jucătoare de volei, categoria junioare, 16-18 ani.
Datorită faptului că la Tîrgu Mureş îşi desfăşoară activitatea jucătoarele de volei junioare ale
Centrului de Excelenţă Universitar, am dorit să experimentăm un nou program de pregătire fizică bazat
pe mijloacele specifice antrenamentului funcţional.
Beneficiile acestui program de antrenament: prevenirea accidentărilor, creşterea performanţelor
motrice, pe baza unei coerențe metodologice, îmbunătățirea capacității funcționale, ne-au determinat să
abordăm această temă de cercetare.
15
Identificarea diferenţelor dintre beneficiile şi efectele pregătirii prin programe adaptate de
functional training şi aerobic, în comparaţie cu pregătirea prin metode clasice, s-a constituit într-un reper
important al cercetării noastre.
Pentru a fi în concordanţă cu argumentele formulate anterior, am elaborat și implementat programe
adaptate de functional training, care pot influenţa pozitiv dezvoltarea fizică generală şi specifică în volei
şi implicit, obţinerea unei bune condiţii fizice, la nivel de junioare.
Obiectul prezentei cercetări constă în îmbunătățirea condiției fizice a jucătoarelor de volei junioare
prin selectarea mijloacelor de acţionare, conceperea şi aplicarea programelor adaptate de funcţional
training și gimnastică aerobică. Programele concepute au fost structurate în funcţie de perioada de
pregătire: perioada pregătitoare (perioada de pregătire fizică generală și perioada de pregătire fizică
specifică), perioda competițională (perioada de pregătire tehnico- tactică specifică) şi perioada de
tranziţie.
MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI
Principalele motive pentru care am ales această temă de cercetare au fost:
gimnastica aerobică este un mod atractiv şi eficient de pregătire a organismului pentru efort
a voleibalistelor junioare;
introducerea programelor adaptate de functional training în pregătirea junioarelor I, volei,
va crea premisele unei participări mai active şi unei implicări mai conştiente în pregătire,
din partea sportivelor junioare ;
efectele practicării antrenamentului functional sunt majore la nivelul întregului organism,
prin optimizarea capacităților motrice, funcţionale şi psihice;
datorită intensităţii efortului şi a faptului că întregul corp este angrenat în efort, beneficiile
percepute în urma antrenamentului funcţional vizează îmbunătățirea capacității funcționale
și motrice cu efect asupra armoniei corporale prin reducerea stratului de țesut adipos și
tonifiere musculară;
efortul solicitat în cadrul programelor de functional training îmbunătățește atât aspectul
aerob cât și cel anaerob al pregătirii;
antrenamentul funcţional previne accidentările şi ajută la reabilitarea dupa anumite
accidentări, ajută la îmbunătăţirea posturii;
16
conceperea şi implementarea a unui nou program adaptat de funcţional training, ne-a
determinat să ne focalizăm atenţia asupra efectelor de tip motric și funcțional produse prin
practicarea acestui tip de antrenament, pe perioada unui an competiţional, la nivelul
junioarelor.
SCOPUL TEMEI, IPOTEZA GENERALĂ A CERCETĂRII
Scopul acestei cercetări constă în elaborarea și implementarea experimentală a unui program de
functional training şi gimnastică aerobică adaptate, orientate spre optimizarea pregătirii fizice a
jucătoarelor de volei, junioare I, în vederea valorificării optime şi îndelungate a capacităţii de performanţă.
Cercetarea vizează îmbunătăţirea capacităţii funcţionale şi motrice a jucătoarelor de volei, prin
programul propus, folosindu-se mijloace didactice variate și moderne, în cadrul antrenamentelor de volei.
Ipoteza generală
Se pleacă de la presupunerea că implementarea unui program de functional training şi gimnastică
aerobică, adaptat specificului jocului de volei, determină îmbunătăţirea pe termen lung, pe durata
întregului campionat- a nivelului de fitness a jucătoarelor de volei, categoria junioare , reflectat inclusiv
și în rezultatele obținute în cadrul meciurilor desfășurate în ediția 2013-2014.
PLANUL OPERAȚIONAL DE ACȚIUNE
Etapa I: a constat în pregătirea şi formarea bazei teoretico – ştiinţifice, ca urmare a cursurilor
efectuate în perioada octombrie 2011- septembrie 2012, în cadrul Universităţii Transilvania din Braşov,
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sporturi Montane.
Etapa a II-a: a constat în desfăşurarea experimentului pilot prin aplicarea unor probe de control,
în scopul validării lor; perioadă de desfăşurare: iulie 2012- ianuarie 2013.
Etapa a III- a: a constat în testarea iniţială a celor 2 grupe care au facut parte din cercetare:
perioada iulie 2013, aplicarea programelor didactice operaţionale, perioada: iulie 2013-mai 2014,
prelucrarea statistico-matematică, reprezentarea grafică şi interpretarea datelor cercetării, perioada mai –
iulie 2014.
Etapa a IV-a: a vizat elaborarea tezei de doctorat.
17
PREZENTAREA MODELULUI SOMATO-MOTRIC AL JUCĂTOAREI DE VOLEI
JUNIOARE, 16-18 ANI
Conform noilor tendințe din voleiul mondial, talia pentru jucătoarele de volei, categoria junioare,
ar trebui să corespundă următoarelor etaloane:
1. Tipul constituțional:
longilin
talia (înălțimea) - jucătoarea coordonatoare: 172 - 180cm
jucătoarea de centru: 178 - 185cm
jucătoarea secund și universal: 182 – 190cm
jucătoarea libero: 170 – 175cm
2. Anvergura: mare, cu indice supraunitar depășind cu 6-8cm înălțimea corpului
3. Structura corporală (compoziția): aproximativ 89% masa activă și 11% țesut adipos.
4. Indicele de nutriție (Quetelet); valori 350 – 370
5. Calitățile motrice:
Detenta trenului inferior trebuie să fie încadreze la valori ridicate, în condiții de
rezistență: valorile medii: de pe loc (70cm) și cu elan (80cm).
Viteza de reacție, în special, dar și celelalte forme de manifestare se vor menține la
indici superiori.
Îndemânarea dezvoltată la un nivel foarte ridicat.
Forța dinamică: cu o viteză de reacție – anticipare și angrenare în lucru a segmentelor
corpului.
6. Calități neuro- psihice:
Tip de sistem nervos puternic, echilibrat, mobil, adaptabil și energic cu capacitate de
păstrare a echilibrului emoțional;
Trăsături de temperament și caracter deosebite: curaj, perseverență, dârzenie;
Responsabilitate, disciplină, spirit de echipă, dorința de a învinge;
Rapiditate și promptitudine în gândire, imaginație creatoare și memorie dezvoltată.
18
7. Capacități psihomotrice:
Sensibilitate kinestezică și orientare în spațiu;
Percepții tactile, spațiale, vizuale și percepția mișcării bine dezvoltate;
Ambidextrie bine dezvoltată.
Partea I-a
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ ŞI METODOLOGICĂ PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA
CAPACITĂŢII MOTRICE ŞI FUNCŢIONALE A JUNIOARELOR I , VOLEI, PRIN
PROGRAME DE FUNCTIONAL TRAINING
CAPITOLUL 1
ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND PROBLEMATICA TEMEI DE CERCETARE
PROPUSĂ
1.1. PREGĂTIREA FIZICĂ - FACTOR DETERMINANT AL ANTRENAMENTULUI
SPORTIV
Pregătirea fizică constituie suportul tuturor componentelor antrenamentului, fiind considerată
temelia întregului proces de pregătire al jucătoarelor de volei junioare, reprezentând totodată baza
abordării celorlalte componente ale antrenamentului.
Pregătirea fizică, alături de pregătirea tactică, tehnică, teoretică, biologică psihologică, artistică şi
refacerea, este fundamentul obţinerii succesului şi performanţei sportive la nivelul jucătoarelor de volei,
junioare.
1.2. CONȚINUTUL, DURATA ȘI STRUCTURA PERIOADELOR DE PREGĂTIRE
1. Perioada pregătitoare
În jocul de volei, perioada pregătitoare este unitatea structurală cu ponderea cea mai importantă în
cadrul macrociclului de antrenament, fiindcă acum se pun bazele funcționale ale viitoarelor performanțe.
2. Perioada competiţională
Specific perioadei competiţionale este menținerea formei sportive.
3. Perioada de tranziţie:
19
Principalul obiectival perioadei de tranziție îl constituie instalarea odihnei active sportivelor
junioare. Specific acestei perioade este că nu are loc întreruperea efortului, menţinându-se un anumit grad
de antrenament.
1.3. PONDEREA COMPONENTELOR ANTRENAMENTULUI ÎN JOCUL DE VOLEI,
LA NIVELUL GRUPEI DE JUNIOARE
Ponderea componentelor antrenamentului rezultă din timpul alocat fiecărei părți a
antrenamentului.
La nivelul junioarelor volumul pregătirii anuale este de 700- 800 de ore, ceea ce corespunde cu
12-14 ore/ săptămână ( antrenamente și competiții).
1.4. SELECŢIA SPORTIVĂ – FACTOR ESENŢIAL AL IDENTIFICĂRII NIVELULUI
DE DEZVOLTARE AL CALITĂŢILOR MOTRICE
Selecţia se defăşoară în etape şi se bazeză pe corespondenţa dinamicii dezvoltării psiho-fizice şi
motrice a copiilor, cu solicitările complexe şi specifice voleiului.
1.4.1. Etapele selecţiei în jocul de volei
Selecţia, în jocul de volei, este permanentă şi cuprinde 3 etape: selecția primară, selecția secundară
și selecția finală.
1.4.2. Criteriile selecţiei:
Criterii medico- biologice: se constată starea de sănătate şi de dezvoltare biologică.
Criterii somatice: înălţimea, masa activă a corpului, proporţiile diferitelor segmente ale corpului.
Criterii motrice: Testarea motricităţii generale şi specifice se realizează printr-un sistem de
probe şi norme de control stabilite pentru fiecare ramură de sport.
Criterii biochimice.
Criterii psihologice.
1.5. SPECIFICUL PREGĂTIRII FIZICE ÎN VOLEI
Jocul de volei oferă condiţii optime pentru dezvoltarea complexă a aptitudinilor motrice şi
formarea de deprinderi motrice, în consecință se poate spune că jocul de volei are o influenţă importantă
asupra motricităţii.
20
Datorită duratei variabile a meciurilor de volei, precum şi a complexităţii elementelor de mişcare
în teren, jocul modern cere din partea practicanţilor o bună pregătire fizică.
Pregătirea fizică, factor important al antrenamentului în jocul de volei, are rolul de a scurta
perioada învăţării şi a perfecţionării în jocul de volei în vederea obţinerii unui randament maxim.
1.6. ORIENTAREA PREGĂTIRII FIZICE ÎN JOCUL DE VOLEI
Noile orientări în ceea ce privește pregătirea fizică a jucătoarelor de volei junioare sunt:
dezvoltarea și perfecționarea rezistenței musculare în regim de forță (rezistența specifică);
perfecționarea vitezei de deplasare: înainte, înapoi, lateral;
perfecționarea rezistenței în regim de detentă;
perfecționarea îndemânării, coordonării în regim de rezistență;
perfecționarea tehnicii în regim de rezistență;
efectuarea exercițiilor tehnice în regim de viteză maximă.
1.7. CONŢINUTUL PREGĂTIRII FIZICE GENERALE ȘI SPECIFICE A
JUCĂTOARELOR DE VOLEI, JUNIOARE
Pregătirea fizică generală se caracterizează prin manifestarea complexă a tuturor calităților fizice
de bază şi vizează dezvoltarea şi armonizarea acestor calităţi fizice, fiind utilizată mai ales în perioada
pregătitoare de antrenament. Principalul obiectiv al pregătirii fizice generale este îmbunătăţirea capacităţii
de efort.
Principalul obiectiv al pregătirii fizice specifice este să continue dezvoltarea fizică a jucătoarei de
volei în concordanţă cu particularităţile fiziologice şi metodice ale sportului practicat.
Pregătirea fizică specifică este utilizată în perioada competiţională, caracterizându-se prin
armonizarea factorilor care condiţionează performaţa.
În cadrul pregătirii fizice specifice, volumul de muncă este mare, iar intensitatea scăzută. Volumul
se referă la numărul total de repetări şi la durata efortului, iar intensitatea efortului se manifestă prin
numărul de execuţii în unitatea de timp sau în unitatea de joc.
21
1.8. ASIGURAREA EFICIENŢEI ÎN PREGĂTIREA FIZICĂ A JUCĂTOARELOR DE
VOLEI, JUNIOARE
Eficienţa antrenamentelor se evaluează prin performanţele realizate şi progresele înregistrate.
Evaluarea dezvoltării fizice şi a stării de nutriţie prezintă, pentru practica medicinei sportive,
importanţa pentru :
diagnosticul stării de sanatate;
selecţie pentru diferite ramuri sportive;
dirijarea antrenamentului sportiv.
1.9. PREGĂTIREA FIZICĂ SPECIFICĂ JOCULUI DE VOLEI ÎN CONTEXTUL
CELORLALTE COMPONENTE ALE ANTRENAMENTULUI SPORTIV
Antrenorii echipelor de junioare I, trebuie să pună accent pe dezvoltarea acelor grupe musculare
care sunt solicitate mai des în volei, dar dezvoltarea trebuie să se facă diferențiat în funcție de necesitățile
determinate de evoluția sportivei voleibaliste.
Specificitatea jocului de volei este manifestarea calităţilor motrice sub forme combinate sau
manifestări în regimul altor calităţi motice.
1.10. STABILIREA ROLULUI APTITUDINILOR COORDINATIVE ȘI ABILITĂȚILOR
MOTRICE ÎN FORMAREA CAPACITĂȚILOR DE REGLARE A UNOR ACTE MOTRICE
SPECIFICE JOCULUI DE VOLEI
Cele mai importante calități coordinative specifice jocului de volei sunt:
Capacitatea de combinare și cuplare a mișcărilor:
Capacitatea de orientare spațio- temporală;
Capacitatea de diferenţiere kinestezică
Capacitatea de echilibru
Capacităţile de reacţie
Simţul ritmului.
22
1.11. CARACTERISTICI MORFO - FUNCŢIONALE ALE JUCĂTOARELOR DE
VOLEI, JUNIOARE, 16-18 ANI
Cele mai importante procese care au loc sunt:
procesele de maturizare sexuală;
procesele de creştere şi modelare a organismului:
procesele de maturizare psihică şi intelectuală.
CAPITOLUL 2
EFORTUL SPORTIV
2.1. EFORTUL ÎN JOCUL DE VOLEI - CONSIDERAŢII GENERALE
Ionescu B.D. (2008, p.38) „efortul fizic este o rezultantă a activităţii musculaturii scheletice, care
produce un anumit lucru mecanic în urma unor contracţii voluntare.”
Principiile fiziologice ale antrenamentului se bazează pe legile adaptării, iar în jocul de volei, se
poate vorbi de adaptarea organismului cu mențiunea că stimulii sunt reprezentați de exercițiile fizice. Sub
acțiunea acestor stimuli (exerciții) în organismul sportivei se vor produce reacții de adaptare. În condițiile
în care stimulul nu se va mai repeta, organismul sportivei se adaptează la o nouă situație.
Referindu-se la efortul specific jocului de volei, Hanțău C. (2009, p. 62): „efortul în volei este
strâns legat de desfăşurarea fiecărei faze şi a fiecărei acţiuni de joc în parte. De asemenea, efortul variază
în cadrul aceleiaşi partide de la un set la altul, de la o acţiune la alta şi de la un jucător la altul”.
În timpul jocului de volei, solicitarea organismului sportivelor junioare, este de intensitate
variabilă, caracterizându-se prin perioade scurte de intensitate variabilă (câteva secunde) în cazul
execuției loviturii de atac, bolcajului, plonjoanelor, deplasărilor în teren, alternând cu perioade de
intensitate submaximală sau medie (pase și preluări).
În jocul de volei efortul aerob alternează cu efortul anaerob, în special cel lactacid şi mai puţin cel
alactacid).
23
2.2. PARAMETRI EFORTULUI ÎN JOCUL DE VOLEI
În jocul de volei, variabilele pregătirii sportive sunt reprezentate prin următorii parametri:
- volumul reprezentat de durata sau timpul de lucru, distanţa parcursă şi numărul de repetări;
- intensitatea reprezentată de încărcătura efortului şi viteza de execuţie a acestuia;
- densitatea reprezentată de frecvenţa de lucru din timpul antrenamentului;
- complexitate.
2.3. ORIENTAREA – DIRIJAREA- EFORTULUI ÎN JOCUL DE VOLEI. FORMA
SPORTIVĂ
Dirijarea efortului presupune programarea antrenamentelor pe microcicluri (săptămână),
mezocicluri( 4-6 saptămâni) şi macrocicluri.
Modalităţi de dirijare a efortului în jocul de volei:
dirijarea anticipată- se realizează prin intermediul documentelor de planificare
dirijarea concretă- se realizează în timpul desfăşurării antrenamentului, pe baza unor
informaţii obţinute prin metode obiective şi subiective.
2.4. EFORTUL SPORTIV- FACTOR DE STRES
Efortul fizic, dirijat în mod sistematic şi corect dozat, va solicita în permanenţă organismul
sportivului în timpul antrenamentului. Acest efort va induce, după părerea specialiştilor, anumite reacţii
adaptative. Conform teoriei stresului, supunerea prelungită a sportivilor la activităţi musculare intense şi
emoţii puternice, poate provoca dezvoltarea unui sindrom general de adaptare.
Caracterul de stres al antrenamentului sportiv poate fi considerat factor de progres, deoarece
organismul sportivului care practică regulat un antrenamernt sportiv „va prezenta modificări adaptative
care pot duce la performanţe personale.” ( Neagu N., 2012, p.70)
2.5 SUPRAANTRENAMENTUL
Supraantrenamentul reprezintă forma cronică de oboseală, un dezechlibru profund al întregului
organism, cu repercursiuni asupra sistemelor homeostazice, cu manifestări, mai ales, în sfera psihică și
neuro- vegetativă, în care capacitatea de efort poate fi încă menținută.” (Păcuraru A. și colab., 2000,
p.143)
În cazul jucătoarelor de volei, junioare I, se întâlnesc trei situații distincte când sportivele ajung la
supraantrenament:
24
După atingerea formei sportive;
După două – trei luni de pregătire ( din cuza unor greșeli metodice de instruire);
După eforturi reduse calitativ și cantitativ.
CAPITOLUL 3
FITNESS-UL FIZIC- COMPONENTĂ COMPLEXĂ ȘI DETERMINANTĂ ÎN VOLEI
3.1. FITNESS-UL / CONDIȚIA FIZICĂ - ABORDĂRI TERMINOLOGICE
„Termenul fitness este un cuvânt de origine engleză şi se traduce prin condiţie fizică, care
semnifică nivelul condiţiei fizice, pe care o persoană o are la un moment dat.” ( Neagu N., 2012 , p.11).
Colibaba D.E., Bota I., (1998, p.101) : „fitness-ul înseamnă vitalitatea integrală (valoarea
disponibilităților fizice conexe) a organismului uman, susceptibil de a obține rezultate superioare într-o
anumită activitate corporală, probă sau disciplină sportivă.”
Dragnea A. si Bota A. (1999, p.222): „Fitness-ul reprezintă o sinteză a capacităţii de mişcare.
Calităţile motrice pot fi incluse în conceptul mai larg de fitness. Acesta reprezintă o stare de bine, care
permite desfăşurarea acţiunilor motrice cu vigoare, reduce riscul îmbolnăvirilor datorate lipsei de mişcare
şi stabileşte o bază solidă pentru activităţile de performanţă.”
3.2. COMPONENTELE FITNESS-ULUI
Tancred (1995, p.136) a descris 9 componente care definesc mai pe larg conceptul de fitness:
Forţa – nivelul de răspuns al musculaturii la o forţă căreia îi opune rezistenţă
Puterea – abilitatea de a exercita forţa maximă instantanee printr-o mişcare bruscă. Cele două
componente ale puterii sunt: viteza şi forţa.
Agilitatea – aptitudinea de a realiza mişcări bruşte într-o succesiune rapidă şi direcţii opuse
(ex.: alergare în zig zag)
Echlibrul – controlul poziţiei corpului atât în mişcare cât şi în staţionare.
Flexibilitatea – abilitatea de a efectua o gamă foarte variată de mişcări fără să existe
impedimente de ordin fizic (ex.: masa musculară în excess, ţesut adipos în exces, etc.).
25
Anduranţa musculară locală – capacitatea unui singur muşchi de a susţine un efort îndelungat
(ex.: pedalatul, vâslitul).
Anduranţa cardiovasculară – capacitatea inimii de a furniza sânge către musculatura activă
precum şi capacitatea acesteia de a utiliza sângele furnizat de către inimă (ex.: alergarea pe
distanţe lungi)
Anduranţa de forţă – abilitatea unui muşchi de a efectua efortul maxim în mod repetat.
Coordonarea – capacitatea de a integra toate componentele de mai sus cu scopul obţinerii
eficienţei în mişcări.
3.3. CONŢINUTUL FITNESS-ULUI (CONDIŢIEI FIZICE) ȘI OBIECTIVELE
OPTIMIZĂRII CONDIŢIEI FIZICE
Suportul funcţional al condiţiei fizice este reprezentat de:
• sistemul respirator,
• sistemul circulator,
• sistemul cardio- vascular
• sistemul osos şi articular,
• sistemul muscular.
Suportul motric al condiţiei fizice este reprezentat de :
• nivelul de dezvoltare al calitǎţilor motrice şi psiho-motrice,
• structura corporalǎ: raportul dintre ţesutul activ şi ţesutul gras, raportul dintre fibrele musculare cu
contracţie rapidǎ (albe) şi cele cu contracţie lentǎ (roşii).
• armonia corporalǎ: raportul dintre talie şi greutatea corporalǎ,r aportul dintre segmentele corpului
şi corpul propriu-zis, raportul dintre dimensiunile corporale individuale şi modelul social
3.4. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CONDIŢIA FIZICĂ
Vârsta;
Starea de sănătate;
Tipul somatic;
Boala şi extenuarea:
Stresul;
Mediul înconjurător.
26
3.5. FITNESS-UL AEROB ŞI MUSCULAR
Fitness-ul aerob reprezintă capacitatea de a prelua oxigenul din aer la nivelul plămânilor, de a-l
transporta cu ajutorul sângelui şi a-l utiliza la nivelul ţesuturilor. Fitnessul aerob se referă la abilitatea de
a susţine efort pe perioade îndelungate.
Fitness-ul muscular (rezistenţă musculară) se află în strânsă legătură cu sănătatea şi cu calitatea
vieţii.
CAPITOLUL 4
ANTRENAMENTUL FUNCŢIONAL
4.1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Antrenamentul funcţional este o reinterpretare a metodelor de antrenament tradiţionale, înseamnă
renunţarea la aparatele fixe şi la greutatăţile foarte mari. (Cannone J., 2007 )
Antrenamentul funcţional este un sistem complet de dezvoltare fizică, care se axează pe antrenarea
corpului în felul în care acesta se comportă în cadrul competiţiilor.
Antrenamentul funcţional îşi are rădăcinile în gimnastica de recuperare. Fizioterapeuţii pregăteau
sportivii accidentaţi pentru revenirea în sport, printr-un antrenament global asemănător cu efortul sau
mişcările din timpul competiţiilor.
Antrenamentul funcţional presupune: exerciţii cu greutăţi (haltere sau gantere, benzi elastice,
mingi, etc.) sau cu greutatea corpului, simulând mişcări sau modele de mişcare întâlnite des in viata
cotidiana sau în sportul vizat.
Avantajul acestor exerciţii constă în faptul că sunt implicate mai multe grupe musculare pentru
fiecare mişcare.
Antrenamentul funcţional îmbunătăţeşte funcţionarea fiecărei grupe musculare şi articulaţii,
stimulează performanţele corpului, oferă permanente provocări pentru practicanţi, pentru sportivul
profesionist sau pentru sportivul amator prin gradul mare de diversitate, complexitate si intensitate.
27
Ceea ce diferenţiază antrenamentul de forţă clasic (bazat pe antrenarea izolată a unei grupe de
muşchi) de un antrenament funcţional este ca acesta din urmă solicită în acelaşi timp mai mulţi muşchi,
dar şi articulaţiile.
4.2. CARACTERISTICILE ANTRENAMENTULUI FUNCŢIONAL
Radcliffe J. (2007, p.4,5) a caracteristicile antrenamentului funcţional:
1. Trebuie să antreneze sistemul motor şi capacităţile motrice:
a) forţa
b) flexibilitatea
c) rezistenţa
d) coordonare şi condiţia fizică
2. Să se obţină o stabilizare înainte de efectuarea exerciţiilor:
Să se ia în considerare funcţia tonică (statică) înaintea celei dinamice: pentru a crea o mişcare este
necesar să se stabilească segmentele corporale vizate în antrenamentul respectiv, să se realizeze o
imobilizare înainte de începerea execuțiilor şi apoi să înceapă mişcarea propriu-zisă.
Antrenamentul funcţional va acorda o atenţie specială sistemelor musculare fundamentale, pentru
a stabiliza corpul uman . Dacă sportivul va putea efectua o stabilizare adecvată, acesta va avea o mai bună
capacitate de desfăşurare a acţiunilor în mişcare.
3. Antrenamentul specific al muşchilor coloanei vertebralei;
Coloana vertebrală este axul vieţii, astfel că se va acorda o atenţie specială antrenamentului
funcţional al coloanei vertebrale.
4. Antrenamentul echilibrat: forţă, flexibilitate, postură
4.2. 1. Caracteristicile mișcărilor din cadrul antrenamentului functional
Pentru a avea efect pozitiv asupra organismului sportivilor, mişcările efectuate în cadrul
antrenamentului funcţional trebuie să aibă următoarele caracteristici:
amplitudine;
încordare musculară,
direcţie precisă,
acurateţe în execuţie
28
complexitate.
4.2.2. Conceptele de bază ale antrenamentului functional
mişcările se execută în cele 3 planuri de mişcare;
mişcările sunt compuse, implicând toate segmentele corporale în mişcare;
mişcările complexe necesită o conştientizare psihică importantă în corelaţie cu efortul
depus;
majoritatea exerciţiilor se execută din poziţie ortostatică de echilibru.
4.2.3. Beneficiile antrenamentului functional
prevenirea accidentărilor;
creşterea performanţelor pentru una sau doua grupe de muşchi, pentru întreg corpul, ca o
unitate coerentă;
implicarea sinergică, ordonată şi eficientă a muşchilor şi articulaţiilor în fiecare exerciţiu;
antrenamentul este mereu divers, nu există plafonare sau rutină;
se abordează şi se dezvoltă: forţa, rezistenţa, îndemânarea, coordonarea, echilibrul,
mobilitatea, agilitatea, detenta;
4.2.4. Principiile antrenamentului functional
principiul antrenamentului specific;
principiul structurii
principiul siguranţei,
principiul conştientizării: ă
principiul de progresivite:
principiul individualizării:
4.3. COMPONENTELE ANTRENAMENTULUI FUNCŢIONAL:
Individualizare;
Progresivitate;
Periodizare;
Feed-back-ul.
29
4.4. MATERIALE UTILIZATE ÎN CADRUL ANTRENAMENTELOR FUNCȚIONALE
Instrumentele recomandate a fi utilizate în cadrul antrenamentelor funcţionale sunt: clopotele,
sacii, obstacolele, rezistorii de viteză, echipamentele de box, mingile medicinale, băncile, ganterele,
halterele, ViPR, TRX, sacii bulgari.
4.5. GIMNASTICA AEROBICĂ ADAPTATĂ PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA FITNESS-
ULUI ÎN VOLEI – ABORDARE CONTEXTUALĂ
„Gimnastica aerobică cuprinde totalitatea mişcărilor efectuate pe muzică, cu complexitate şi
intensitate variabile, în scopul asigurării unei stări generale de bine”. (Bota A., 2006, p. 183)
Un program de gimnastică aerobică constă în executarea de exerciţii speciale pentru fiecare grupă
musculară. Exerciţiile sunt structurate pe seturi, fiecare set având un obiectiv precizat (pentru abdomen,
pentru braţe, coapse etc.).
Gimnastica aerobică ajută la îmbunătăţiea flexibilităţii corpului, a tonusului muscular şi a
sistemului cardio- vascular.
Gimnastica aerobică poate influența procesul de socializare a jucătoarelor de volei, junioare I prin
crearea de relații interpersonale, de valori morale (onestitate, respectul colegelor de echipă, stabilitate
emoțională.
Dinamismul specific gimnasticii aerobice produce în rândul junioarelor I satisfacții emoționale,
atractivitate, precum și o dimensiune estetică deosebită
4.6. TIPURI DE ACTIVITĂȚI COMPONENTE ALE ANTRENAMENTULUI
FUNCȚIONAL
4.6.1. Antrenamentul cu trx
„Trx” = Total Resistance eXercise, este cel mai nou program în materie de antrenamente în
echipă și pentru antrenamentele individuale, fiind recomandat şi în antrenamentele de recuperare
după o accidentare
4.6.2. Step-ul aerobic
Step aerobicul a apărut în SUA în 1986 devenind în scurt timp foarte popular.
30
Numele acestei clase de aerobic este dat chiar de accesoriul folosit: o platformă sub forma unei
trepte, a cărei înălțime se poate regla în funcție de intensitatea exercițiului.
4.6.3. Antrenamentul cu fitball
Mingea de fitball este un accesoriu instabil foarte util pentru antrenamentul funcțional și
proprioceptiv, facilitând lucrul în planuri multidirecționale, reeducarea posturală și flexibilitatea generală.
4.6.4. Antrenamentul cu greutăți și antrenamentul cu haltera
Antrenamentul cu greutăți este definit ca fiind efectuarea de exerciții utilizând greutăți adiționale
corpului uman, pentru a mări rezistența acestuia.
CAPITOLUL 5
ANTRENAMENTUL SPORTIV
5.1 CONCEPTE METODOLOGICE
„Antrenamentul sportiv este un proces complex desfăşurat sistematic şi continuu gradat, de
adaptare a organismului sportivului la eforturi fizice şi psihice intense, implicate de participarea în
concursurile organizate la diferite ramuri de sport” (Teodorescu S., 2009, pg. 16).
Ionescu B. D. (2008, p.4,5) a definit antrenamentul ca fiind „un proces pedagogic, de instrucţie şi
educaţie, iar acest lucru este susţinut de următoarele considerente:
conducerea procesului de pregătire este asigurată de un cadru de specialitate (antrenorul), care
are în "subordine" unul sau mai mulţi sportivi;
antrenamentul sportiv are loc, în general, într-un cadru instituţionalizat, fiind organizat şi
susţinut material de către cluburi şi asociaţii sportive, sau, dacă este vorba de loturile naţionale, de către
federaţiile de specialitate;
antrenamentul sportiv se desfăşoară pe baza unor strategii originale, a căror elaborare se face
prin conceperea unor studii interdisciplinare;
la baza planificării şi desfăşurării antrenamentul sportiv stau principii şi reguli de ordin
biologic, pedagogic, psihic, creându-se, astfel, numeroase programe pe ramuri de sport;
desfăşurarea şi conducerea procesului de pregătire au în vedere permanent obiectivele de
instruire şi de performanţă;
31
pregătirea sportivilor se face diferenţiat pe stadii, perioade, etape, ţinând cont că antrenamentul
sportiv este un proces ce se derulează în timp”.
În cadrul unui antrenament bine structurat la nivelul jucătoarelor de volei, categoria junioare, se
poate obţine creşterea semnificativă a indicilor detentei, ai rezistenţei, vitezei, îndemânării. Aceste calități
motrice formează profil fizic optim al jucătoarei de volei junioară I, profil care trebuie să devină obiectiv
principal al fiecărui antrenor la această categorie de vârstă.
La nivelul junioarelor, foarte importante sunt antrenamentele care vizează îmbunătăţirea
rezistenţei, deoarece un nivel ridicat al acestei calităţi motrice este o condiţie esenţială a dezvoltării
celorlalte calităţi motrice.
Scopul antrenamentelor la acest nivel, junioare I, este ca sportivele să îşi formeze anumite criterii
privind calitatea jocului de volei, a acţiunilor de joc învăţate în cadrul antrenamentelor. Aceasta presupune
ca predarea să fie planificată, pregătită, realizată şi evaluată în permanență de către antrenor.
5.2. CARACTERISTICILE ANTRENAMENTULUI SPORTIV
Teodorescu S. (2006, p.16) consideră că procesul de antrenament prezintă următoarele
caracteristici:
proces instructiv – educativ;
proces de transformare şi dezvoltare;
proces de adaptare;
proces de specializare;
proces informational;
process de reglare.
O caracteristică esențială a antrenamentului sportiv constă în faptul că scopul urmărit este obținerea de
performanţe sportive maxime.
5.3. OBIECTIVELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV
Specialiştii din domeniu sunt de acord că obiectivul major al antrenamentului sportiv este creşterea
capacităţii de performanţă, ceea ce presupune obţinerea nivelului maxim de pregătire tehnico- tactică,
fizică şi psihologică pentru fiecare sportiv în parte.
Ionescu B.D.(2008, p.7) împarte obiectivele în trei categorii: obiective finale, obiective
intermediare şi obiective de lucru.
32
După Teodorescu S. (2009, p.30) principalele obiective ale procesului de antrenament sunt:
dezvoltarea la maxim a capacităţii de performanţă a sportivului; dezvoltarea personalităţii
sportivului.
5.4. SCOPUL ȘI SARCINILE ANTRENAMENTULUI SPORTIV
Scopul antrenamentului sportiv constă în obţinerea nivelului de pregătire maximă a sportivilor,
urmărindu-se totodată şi demonstrarea rezultatelor sportive planificate în cadrul competiţiilor.
În vederea atingerii scopului antrenamentului sportiv este nevoie de îndeplinirea unor sarcini:
însuşirea tehnicii şi tacticii în proba sportivă practicată;
dezvoltarea capacităţilor fizice;
dezvoltarea proceselor psihice;
obţinerea cunoştinţelor teoretice şi practice;
Specialiştii domeniului au stabilit principalele sarcini ale antrenamentului sportiv:
stabilirea precisă și diferențiată a obiectivelor, precum şi a particularităților pregătirii
sportivilor (vărstă, sex, dorinţa de afirmare);
formularea de ipoteze care să optimizeze randamentul lor;
implementarea unui sistem de pregătire relativ stabil şi cu indici superiori de eficienţă.
studierea celor mai eficiente căi de programare a instruirii sportivilor.
PARTEA a II-a
DEMERS DE CERCETARE PRIVIND OPTIMIZAREA PREGĂTIRII FIZICE A
JUNIOARELOR I, VOLEI, PRIN PROGRAME DE FUNCTIONAL TRAINING ŞI
GIMNASTICĂ AEROBICĂ
CAPITOLUL 6
DEMERS OPERAŢIONAL METODOLOGIC DE CERCETARE
6.1. SCOPUL ȘI IPOTEZA CERCETĂRII PRELIMINARE
Scopul cercetării preliminare a vizat selectarea unor probe de control şi aplicarea lor asupra a două
echipe de volei, nivel junioare I, în vederea validării lor. Prin cercetarea preliminară s-a urmărit selectarea
33
unor programe de pregătire și aplicarea lor asupra grupei experiment pentru a putea fi integrate în procesul
de pregătire fizică din anul competițional 2013-2014.
În stabilirea ipotezei cercetării preliminare se pleacă de la presupunerea că selectarea și aplicarea
programului propus, reliefat prin teste motrice, va contribui la îmbunătățirea nivelui de fitness și la
validarea instrumentelor de testare.
Ipoteza specifică a cercetării preliminare :
selecţionarea şi adaptarea unor metode şi mijloace de îmbunătăţire a pregătirii fizice, integrate
în cadrul unui program de instruire coerent, la nivelul jucătoarelor de volei, junioare I, influenţează pozitiv
capacitatea motrică şi funcţională a acestora, în mai mare măsură decât printr-un poces de instruire
tradițional.
6.2. METODELE DE CERCETARE
6.2.1. Metoda studiului literaturii de specialitate
6.2.2. Metoda observaţiei
6.2.3. Metoda testelor şi a măsurătorilor
6.2.4. Metoda experimentului pedagogic
6.2.5. Metoda statistico-matematică de prelucrare şi interpretare a datelor
6.2.6. Metoda reprezentărilor grafice.
CAPITOLUL 7
ORGANIZAREA CERCETĂRII PRELIMINARE
7.1. SARCINILE CERCETĂRII PRELIMINARE
Având în vedere că este vorba de faza preliminară a experimentului, acesta a fost util în verificarea
tehnicilor de lucru, a condiţiilor optime de aplicare a unor programe de antrenament funcțional și
gimnastică aerobică.
Principalele sarcini ale cercetării preliminare au fost:
periodizarea cercetării şi stabilirea condiţiilor de desfăşurare a experimentului;
stabilirea eşantioanelor;
stabilirea obiectivelor de instruire specifică;
conceperea unui program de exerciţii adaptat de functional training şi aerobic;
34
stabilirea testelor şi probelor de control iniţiale;
implementarea programului adaptat de antrenament funcţional şi gimnastică aerobică la grupa
experiment;
efectuarea testărilor finale;
prelucrarea statistico-matematică a rezultatelor obţinute la testările iniţiale;
elaborarea concluziilor preliminare.
7.2. PERIODIZAREA CERCETĂRII PRELIMINARE
Experimentul pilot s-a desfăşurat în perioada iulie 2012- ianuarie 2013, şi a fost elaborat astfel:
2 iulie 2012 – 7 iulie 2012 testarea iniţială;
9 iulie 2012 – 12 ianuarie 2013: implementarea programelor adaptate de functional training
şi aerobic la grupa experiment;
17 decembrie 2013 – 21 decembrie 2013 testarea finală.
7.3. STABILIREA EŞANTIOANELOR CERCETĂRII PRELIMINARE
Cercetarea a cuprins două eşantioane constituite din:
1. Grupa experiment este formată din 12 sportive ale echipei de volei din cadrul Asociației
Sportive Provolei Tg- Mures, junioare, cu vârsta cuprinsă între 16 – 18 ani.
2. Grupa control cuprinde 12 sportive din cadrul Clubului Sportiv Școlar Târgu -Mureș,
junioare, 16-18 ani.
Atât sportivele din grupa experiment, cât şi cele din grupa control efectuează 6 antrenamente pe
săptămână, din care un antrenament este dedicat în exclusivitate pregătirii fizice.
Sportivele grupei experiment s-au antrenat după umătorul program săptămânal: un antrenament
dedicat exclusiv pregătirii fizice, în care s-a utilizat programul propus de functional training, iar în cadrul
celorlalte 5 antrenamente, în partea de încălzire au fost folosite mijloace specifice gimnasticii aerobice
(15min), iar după încălzire s-au alocat 15-20 minute pentru lucrul pe circuite adaptate de functional
training. Sportivele din cadrul grupei control s-au antrenat clasic, în cadrul antrenamentului dedicat
pregătirii fizice efectuând un program tradițional.
7.4. LOCAŢIA, CONDIŢIILE DE DESFĂŞURARE A EXPERIMENTULUI
PRELIMINAR ȘI MATERIALELE FOLOSITE
Experimentul preliminar, care a vizat grupa experiment s-a desfăşurat în sala Liceului Ion Vlasiu
din Tg- Mureș, unde am avut la dispoziţie o sală de sport și un teren situat în aer liber.
35
Programul efectuat de către sportivele grupei experiment a fost conceput de noi şi a cuprins
mijloace diferite, selecţionate variat, specifice antrenamentului funcţional şi gimnasticii aerobice, care au
gost grupate într-un program operaţional de instruire.
Cercetarea care a vizat grupa control s-a desfăşurat în sala Liceului Constantin Brîncuși din Tg-
Mureş, unde s-a avut la dispoziţie o sală de sport şi un teren de sport în aer liber.
În cadrul cercetării preliminare, au fost folosite următoarele materiale didactice: cronometru, banca de
gimnastică, riglă.
Materialele sportive în scop didactic au fost instrumentele recomandate a fi utilizate în cadrul
antrenamentelor funcţionale: ganterele, halterele, TRX, mingile fitball, stepere, saltele.
7.5. TESTE EFECTUATE ÎN CADRUL CERCETĂRII PRELIMINARE
Testele la care au fost supuse sportivele în perioada cercetării preliminare au fost:
Evaluarea potenţialului motric:
testul de săritură verticală (Sargeant Jump)
flexibilitate frontală
Evaluarea capacităţii funcţionale:
testul Ruffier
7.6. METODOLOGIA SPECIFICĂ APLICATĂ ÎN VEDEREA ÎMBUNĂTĂŢIRII
CAPACITĂŢII MOTRICE ŞI FUNCŢIONALE PRIN MIJLOACE SPECIFICE
ANTRENAMENTULUI FUNCŢIONAL ŞI GIMNASTICII AEROBICE
În cadrul experimentului preliminar, am folosit ca model un macrociclu de pregătire, elaborat de
Federația Română de Volei, pe care l-am modificat și adaptat echipei experiment. Acest macrociclu este
prezentat și în anexa nr.23.
Tabel nr. 7- Macrociclu de pregătire adaptat pentru perioada pregătitoare, competițională și de
tranziție- model adaptat, după FRV
36
Metodele şi procedeele de îmbunătăţire a capacităţii motrice generale utilizate în cercetarea
preliminară au fost:
Metoda eforturilor de tip exploziv (power training): are ca scop dezvoltarea forţei în regim de
viteză (detenta).
Metoda lucrului în circuit: Lucrul în circuit presupune efectuarea succesivă a unor exerciţii
pentru dezvoltarea forţei în combinaţie cu rezistenta. Circuitele folosite în pregătirea grupei experiment
au fost scurte(6-9 exercitii) și medii (9-12 exercitii).
Exerciţiile au fost în aşa fel selectionate încât să se alterneze grupele musculare, în vederea unei
refaceri mai bune şi mai rapide.
Metoda Interval training: este o metodă de antrenament care se bazează pe ideea că prin
creşterea pulsului la o anumită rată se obţin beneficii suplimentare pentru sănătate dar în acelaşi timp este
dificil şi câteodată plictisitor să se menţină această rată perioade lungi de timp.
Antrenamentul plyometric: exerciţiul pliometric (Plyometrics) este folosit pentru a produce
mişcări rapide şi puternice, pentru a îmbunătăţii funcţiile sistemului nervos (timpul de reacţie al
muşchilor) şi pentru îmbunătăţirea performanţelor sportive.
de performanță 1. Calificarea în faza a II-a Campionatului Național 2. Promovarea a 2-3 jucătoare la lotul național 3. Promovarea de jucătoare la echipa de senioare
1. Creșterea capacității funcționale a organismului jucătoarelor de volei, junioare I 2. Dezvoltarea multilaterală a calităților motrice și optimizarea
de instruire fondului de priceperi și deprinderi motrice al sportivelor 3. perfecționarea calităților, deprinderilor și priceperilor motrice pe fondul stabilității
relative a formei sportive 4. Perfecționarea pregătirii de concurs.
Luni
Săptămâni 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 1 2
intern x x x x xx x x x
Loc desf Tg- MureșBlajTg- MureșToplițaTg- Mureș Tg-MureșTg-MureșCluj
mezociclu
nr. antren 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6
denumire PF
G
PF
G
PF
G
PF
G
Pfs
PF
S
PF
S
PF
S
PT
e +
PT
a
PT
e +
PT
a
PT
e +
PT
a
PT
e +
PT
a
PT
e +
PT
a
PT
e +
PT
a
PT
e +
PT
a
PT
e +
PT
a
PT
e+
PT
a
PF
I+P
Te +
PT
a
PF
I+ P
Te +
PT
a
PT
e +
PT
a
PT
e +
PT
a
PT
e +
PT
a
PF
I+P
Te +
PT
a
PF
I+P
Te +
PT
a
PF
I+P
Te +
PT
a
la club
de motricit x xx
funcționale x xx
LEGENDA: Mezociclu de pregătire: program functional trainig și gimnastică aerobică - Intensitate 65% PFG: pregătire fizică generală
TI ( testarea inițială) : X Mezociclu intermediar: program functional trainig și gimnastică aerobică - Intensitate 80% PFS pregătire fizică specifică
TF ( testarea finală) : XX Mezociclu competițional: program functional trainig și gimnastică aerobică - Intensitate 90% PFI pregătire fizică intercalată
Mezociclu intermediar: program functional trainig și gimnastică aerobică - Intensitate 80% Pte- PTaPregătire tehnico- tactică
Mezociclu de tranziție: program functional trainig și gimnastică aerobică - Intensitate 65%
MACROCICLU DE PREGĂTIRE
MODEL FRV - Modificat și adaptat - perioada pregătitoare, perioda precompetițională și perioada de tranziție
DECEMBRIE
COMPETIȚIONAL
IANUARIE
TRANZIȚIE
OCTOMBRIE NOIEMBRIE
COMPETIȚIONAL INTERMEDIARPRECOMPETIȚIONAL
IULIE AUGUST SEPTEMBRIE
I OBIECTIVE
II CALENDAR
III PERIODIZARE
IV FORME PREGĂTIRE
V TESTE
PREGĂTIRE
37
Stretching: în cadrul antrenamentelor de volei specifice junioarelor, mijloacele de acţionare
specifice stretching-ului au fost folosite atât în partea de încălzire, cât şi în partea finală a antrenamentului,
insistându-se pe amplitudinea mişcării.
CAPITOLUL 8
DESFĂŞURAREA CERCETĂRII PRELIMINARE
8.1. REPREZENTAREA GRAFICĂ ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR
CERCETĂRII PRELIMINARE
1. Testul de săritură pe verticală (Sargeant Jump)
Datele recoltate în cadrul acestui test, care ne oferă date despre nivelul detentei la nivelul
membrelor superioare, în regim anaerob, sunt prezentate în anexa nr.1
Interpretarea rezultatelor:
grupa experiment a reuşit în proba de săritură pe verticală Sargeant Jump o îmbunătăţire a mediei
aritmetice cu 2,83cm, care reiese din calcularea diferenţei mediilor aritmetice dintre testarea
iniţială: 55,92 şi cea de la testarea finală: 58,75. Conform scalei de interpretare a rezultatelor,
prezentată la pagina 85, 8 sportive din grupa experiment se încadrează la scorul de foarte bun, iar
4 sportive la scorul excelent.
grupa control a reuşit în proba de săritură pe verticală Sargeant Jump o îmbunătăţire a mediei
aritmetice cu 0,33, diferenţă dintre testarea iniţială: 54,67 şi cea finală: 55, conform datelor din
tabelul nr.8.
Progresul grupei experiment se datorează metodologiei concepute şi implementate de noi care a
influenţat pozitiv calitatea motrică detenta.
38
Figura nr. 8 – Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute
la proba Sargeant jump - cercetarea preliminară, grupa experiment
Figura nr.9 – Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute la
Proba Sargeant jump- cercetarea preliminară, grupa control
5456
52 5254
56 56 57 5759 60
585759
54 55 5659 58 59 60
6264
62
B.C. M.O. M.M. V.R. S.I. K.I. P.A. P.T. S.R. C.O. M.T. S.A.
Ce
nti
me
tri
Test Sargeant Jump- Gr. experiment
TI TF
48
50
52
54
56
58
60
V.A. O.O. J.A. L.S. I.A.. D.E. B.A. M.R. F.F. C.I. I.A.. D.A.
5352
56
60
56
58
5253
54 5455
5353 53
56
60
5758
52
5455
5455
53
cen
tim
etri
Test Sargent Jump- Gr. control
TI TF
39
Tabel nr. 8- Indicatorii statistici pentru proba Sargeant Jump
Grupele Indicatori
statistici
Testări
X CV t-Student P
Ti 55,92±0,73 4,17
2,50
0,02 Grupa Tf 58,75±0,86 4,67
Experiment Diferenţa 2,83
Ti 54,67±0,71 4,14
0,33
0,73 Grupa Tf 55,00±0,68 3,97
Control Diferenţa 0,33
2. Testul de flexibilitate frontală
Rezultatele detaliate obținute în cadrul testului de flexibilitate frontală și prelucrarea lor statistică,
sunt prezentate în anexa nr.2.
Figura nr. 10 -Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute în proba de flexibilitate frontală -
cercetarea preliminară- grupa experiment
10
8 89
1312
109
8
1211
10
12
1011
12
1514
12 12
10
1413
12
B.C. M.O. M.M. V.R. S.I. K.I. P.A. P.T. S.R. C.O. M.T. S.A.
Ce
nti
me
tri
Flexibilitatea trunchiului - Gr. experiment
TI TF
40
Figura nr. 11- Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute în proba de flexibilitate frontală a
trunchiului - cercetarea preliminară- grupa control
Interpretarea rezultatelor:
În cadrul grupei experiment se constată o creştere a valorii mediei aritmetice cu 2,25 cm
între cele două testări, conform datelor din tabelul 9. La testarea inițială, valoarea mediei
aritmetice a fost de 10cm , pentru ca la testarea finală să ajungă la valoarea de 12,25.
În cadrul grupei control, progresul a fost mai mic comparativ cu grupa experiment, 1,08
cm, diferenţă care a rezultat dintre valoarea mediei aritmetice testării iniţiale, 9,83, şi
valoarea mediei de la testarea finală, 10,92.
Tabel nr. 9- Indicatorii statistici pentru proba flexibilitate frontală
Grupele Indicatori
statistici
Testări
X CV t-Student P
Ti 10±0,49 16,32
3,38
0,002 Grupa Tf 12,25±0,44 12,07
Experiment Diferenţa 2,25
Ti 9,83±0,38 13,02
2,05
0,051 Grupa Tf 10,92±0,35 10,88
Control Diferenţa 1,08
9
11
98
910
11 11
98
121111
12
10 109
11 1112
11
9
1312
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
CEN
TIM
ETR
I
Flexibilitatea trunchiului - Gr. control
TI TF
41
3. Testul Ruffier
Rezultatele înregistrate în cadrul acestei probe care vizează nivelul de dezvoltare al capacității
funcționale, sunt prezentate în anexa 3, pentru grupa experiment, și în anexa 4 pentru grupa control.
Figura nr. 12 – Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute la Testul Ruffier - cercetarea
preliminară - grupa experiment
Figura nr. 13 – Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute la Testul Ruffier - cercetarea
preliminară- grupa control
0
2
4
6
8
10
12
B.C. M.O. M.M. V.R. S.I. K.I. P.A. P.T. S.R. C.O. M.T. S.A.
10
8,8 9,2
10,4
6,4
10 10,49,6
12
8
11,6
9,28,88 7,6
8,4
6
8,4 8,8 9,2
10,4
7,2
9,6 9,6
valo
are
Proba Ruffier - Gr. experiment
TI TF
0
2
4
6
8
10
12
V.A. O.O. J.A. L.S. I.A.. D.E. B.A. M.R. F.F. C.I. I.A.. D.A.
9,2
7,2
10,8
6,8
10,8
9,6
11,6
8,4 8
10,49,6
8
9,2
6,8
10
6,4
11,6
8,4
10,8
9,6
6,8
10
8,8
6,4
valo
are
Proba Ruffier - Gr. control
TI TF
42
Interpretarea rezultatelor:
sportivele grupei experiment au realizat o îmbunătăţire a valorii mediei aritmetice cu 1,13,
valoare obţinută în urma calculării diferenţei mediilor aritmetice dintre cele două testări:
iniţială şi finală ( TI=9,63 şi TF=8,5)
sportivele grupei control au înregistrat o diferenţă a valorii mediei aritmetice între testarea
iniţială şi finală, de 0,46, (TI=9,2 şi TF=8,73).
Tabel nr. 10 - Indicatorii statistici pentru proba Ruffier
Grupele Indicatori
statistici
Testări
X CV t-Student P
Ti 9,63±0,43 1,38
2,03
0,05 Grupa Tf 8,50±0,34 1,09
Experiment Diferenţa 1,13
Ti 9,20±0,44 1,28
0,74
0,46 Grupa Tf 8,73±0,51 1,58
Control Diferenţa 0,46
8.2. CONCLUZIILE CERCETĂRII PRELIMINARE
În urma desfăşurării demersului operaţional principala concluzie desprinsă este că ipoteza
generală preliminară a fost confirmată şi anume că selectarea și implementarea unui program de functional
training adaptat specificului jocului de volei, reliefat prin teste motrice, va determina îmbunătăţirea
nivelului de fitness a jucătoarelor de volei, junioare.
În urma analizării datelor obţinute în cadrul testărilor preliminare s-a confirmat şi ipoteza specifică
a acestei cercetări: selecţionarea şi adaptarea unor metode şi mijloace de îmbunătăţire a pregătirii fizice
integrate în cadrul unui program de instruire coerent, la nivelul jucătoarelor de volei, junioare I,
influenţează pozitiv capacitatea motrică şi funcţională a acestora, în mai mare măsură decât printr-un
poces de instruire tradițional.
Instrumentele de testare au fost validate, dar acestea necesită utilizarea, în cadrul cercetării
propriu-zise, şi a altor teste care să verifice şi să evidenţieze influenţele motrice şi funcţionale pe care le
au antrenamentul funcţional şi gimnastica aerobică.
43
Varietatea metodelor, mijloacelor şi materialelor specifice antrenamentului funcţional va
determina optimizarea capacităţii motrice şi funcţionale a jucătoarelor de volei, junioare I.
Programele adaptate de functional training, precum şi cele de gimnastică aerobică, vor determina
şi insufla în rândul jucătoarelor de volei, junioare, o participare mult mai activă, datorită varietăţii foate
mari a mijloacelor de acţionare, precum şi a gradului de atractivitate a acestora.
Testele aplicate în cadrul cercetării preliminare au scos în evidenţă următoarele aspecte:
La proba de săritură pe verticală, Sargeant Jump, sportivele grupei exeperiment au înregistrat
un progres de 2,83 cm, faţă de doar 0,33cm înregistraţi de sportivele grupei control, după testarea
finală. La testarea iniţială sportivele grupei experiment au reuşit să aibă o valoare a mediei
aritmetice de 55,92cm, pentru ca la testarea finală să ajungă la o medie de 58,75. Acest lucru
demonstrează eficienţa exerciţiilor folosite în cadrul antrenamentelor efectuate de sportivele
grupei experiment. În cadrul grupei control progresul între cele două testări, iniţială şi finală, a
fost de doar 0,33cm, sportivele acestei grupe având la testarea iniţială o valoare a mediei aritmetice
egală cu 54,67 cm, iar la testarea finală a ajuns la valoarea de 55cm.
Rezultatele de la proba de mobilitate a trunchiului au crescut la grupa experiment în medie cu
2,25 cm, iar în cadrul grupei martor creşterea a fost de 1,08 cm. Prin pregătirea grupei experiment
s-a urmărit îmbunătățirea mobilității sportivelor, în acest scop au fost folosite exercițiile cu TRX,
cu mingea medicinală, stretching-ul, etc. Aceste exerciții au avut un efect benefic asupra
dezvoltării mobilității sportivelor grupei experiment.
În urma aplicării testului Ruffier se desprinde concluzia că utilizarea în cadrul pregătirii grupei
experiment de programe adaptate de antrenament funcţional şi gimnastica aerobică, a determinat
şi influenţat îmbunătăţirea valorilor medii între cele două testări ale junioarelor I. Astfel la testarea
iniţială valoarea mediei a fost de 9,63, pentru ca la testarea finală să ajungă la valoarea de 8,5,
înregistrându-se o creştere de 1,13. Sportivele din grupa control au înregistrat un progres mai mic
faţă de grupa experiment ele reuşind să obţină un progres de doar 0,46, dat de diferenţa valorii
mediei de la testarea iniţială (9,2) şi cea de la testarea finală (8,73). De menţionat că sportivele din
ambele grupe au o capacitate medie de efort.
Concluzia care se desprinde în urma desfăşurării demersului preliminar este că ar fi benefică
continuarea studierii acestui fenomen amplu legat de modificările produse pe plan somatic, motric şi
funcţional ce apar în urma utilizării în cadrul pregătirii a unor programe adaptate de antenament funcţional
44
şi gimnastică aerobică, în vederea schimbării planurilor învechite de antrenament la nivelul junioarelor, a
creşterii atractiviăţii antrenamentelor la acest nivel.
Testele utilizate în cadrul experimentului preliminar oferă o imagine care poate fi completată cu
noi teste pe categorii de influenţă funcţional-motrică.
Partea a III-a
CONTRIBUŢII PERSONALE LA OPTIMIZAREA FITNESS-ULUI LA JUCĂTOARELOR DE
VOLEI, JUNIOARE I, PRIN ELABORAREA DE PROGRAME ADAPTATE DE
FUNCTIONAL TRAINING ŞI GIMNASTICĂ AEROBICĂ
CAPITOLUL 9
DEMERSUL OPERAȚIONAL AL CERCETĂRII EXPERIMENTALE DE BAZĂ
9.1. SCOPUL CERCETĂRII DE BAZĂ
Scopul acestei cercetări de bază constă în elaborarea și implementarea experimentală a unui
program de antrenament funcțional și gimnastică aerobică cu mijloace specifice şi nespecifice adaptate şi
orientate spre optimizarea pregătirii fizice a jucătoarelor de volei junioare, în vederea valorificării optime
a capacităţii de performanţă.
Scopul cercetării vizează îmbunătăţirea capacităţii funcţionale şi motrice, inclusiv prin practicarea
jocului competițional, a jucătoarelor de volei, prin implementarea programului de antrenament functional
și gimnastică aerobică în cadrul antrenamentelor de volei ale junioarelor.
9.2. PREMISELE CERCETĂRII DE BAZĂ
Dezvoltarea cercetărilor ştiinţifice proprii domeniului sportului se datorează interesului deosebit
acordat în ultima perioadă obţinerii perfomanţelor sportive, în timp real si optim, care să se manifeste cu
eficienţă crescută.
Condiţia fizicǎ reprezintă suma capacitǎţilor fizice, psihice şi funcţionale ale organismului uman
necesare pentru rezolvarea optimǎ a provocǎrilor impuse de mediul de viaţǎ.
Performanţa sportivă solicită noi adaptări la programele, metodele şi mijloacele de acţionare
inovative care se pot adapta jocurilor sportive.
45
Pregătirea fizică a jucătoarelor de volei junioare este principala componentă a antrenamentului,
deoarece ea reprezintă suportul motric și funcțional care susține efortul specific jocului de volei.
Preocupările specialiștilor sunt îndreptate în direcția elaborării unor metode noi de antrenament,
în vederea măririi posibilităților funcționale ale organismului jucătoarelor de volei și a creșterii
atractivității lecțiilor de antrenament la nivelul junioarelor.
În cadrul antrenamentelor jucătoarelor de volei au fost introduse numeroase exerciţii auxiliare
pentru îmbunătăţirea capacităţilor specifice jocului de volei.
Atractivitatea şi diversitatea programelor de functional training aduc un plus de implicare cu
conotații evidente asupra laturii motrice şi funcţionale.
Cele mai multe mişcări din timpul unui meci de volei sunt de flexie, extensie şi rotări în diferite
direcţii. Prin programele adaptate de gimnastică aerobică şi functional training pot fi antrenate aceste
mişcări în vederea perfecţionării lor şi a obţinerii succesului în timpul competiilor.
Foarte mulţi antrenori, sportivi şi kinetoterapeuţi au obţinut rezultate deosebite utilizând în cadrul
antrenamentelor, acest tip de program adaptat de gimnastică aerobică şi functional training.
Jucătoarele de volei, junioare, cu vârste cuprinse între 16-18 ani, a căror dezvoltare fizică nu este
finalizată, cât şi pentru evitarea accidentărilor, au nevoie de o foarte bună pregatire fizică, aceasta stând
la baza formării lor ca viitoare jucătoare profesioniste.
Exersarea unor programe bine structurate şi care să cuprindă mijloace de acționare atent
selecționate ce urmăresc obiectivele pregătirii fizice la nivelul junioarelor I, volei, poate fi o noutate prin
care se pot obține rezultate optime.
Pentru obţinerea unor indicii superiori calitativi ai calitaţilor motrice, după partea de încălzire
aerobică, este indicat a se exersa exerciţii mai complexe şi mai complete prin utilizarea unor materiale
sportive în scop didactic de ultimă tehnologie precum: TRX, fittball, gantere etc.
Daca pregătirea fizică specifică avea ca material didactic în scop sportiv utilizarea mingilor de
volei, în ultima perioada s-a considerat ca şi utilizarea altor materiale sportive precum şi a unor instalaţii,
produce efecte de tonifiere cu rol în îmbunătăţirea capacităţii motrice.
În pregătirea fizică din voleiul actual, este nevoie să fie prezente toate cele trei elemente puternice,
specifice unui sportive adevărate: forţă, viteză şi agilitate (îndemânare).
Exerciţiile cu greutăţi, folosite în vederea dezvoltării forţei, constituie unul din principalele
mijloace care contribuie la realizarea actualelor performanţe în sport. Teoreticienii și antrenorii din
46
domeniul voleiului sunt tot mai interesați de acest aspect legat de dezvoltarea forței jucătoarelor de volei
prin folosirea greutăților.
Prin antrenament funcțional se urmărește dezvoltarea forței, iar prin antrenamentele specifice
dezvoltării forței se pot obține modificări benefice atât în planul dezvoltării vitezei, cât și al rezistenței
sportivilor.
Prin această cercetare se urmăreşte o identificare a dinamicii parametrilor somatici, motrici şi
funcţionali la jucătoarele de volei, junioare, utilizând anumite mijloace din antrenamentul funcțional și
gimnastica aerobică.
9.3. IPOTEZELE CERCETĂRII DE BAZĂ
În cercetarea de bază, s-a pornit de la ipoteza generală conform căreia implementarea unui
program de functional training şi gimnastică aerobică, adaptat specificului jocului de volei, determină
îmbunătăţirea pe termen lung, pe durata întregului campionat, a nivelului de fitness a jucătoarelor de
volei, junioare, reflectat inclusiv și în rezultatele obținute în cadrul meciurilor desfășurate în ediția 2013-
2014.
Pornind de la această ipoteză, ipotezele specifice ale cercetării de bază sunt:
I1: selecţionarea şi adaptarea unor metode şi mijloace de îmbunătăţire a pregătirii fizice a
jucătoarelor de volei influențează pozitiv capacitatea motrică a acestora, pe direcția specializării;
I2: programul adaptat de functional training și gimnastică aerobică, prin exercițiile cuprinse
în acestea, determină intensificarea proceselor metabolice, reflectate în IMC;
I3: programul adaptat de antrenament funcțional și gimnastică aerobică va îmbunătăţii
parametri capacităţii funcţionale a jucătoarelor de volei, junioare;
I4: implementarea programului adaptat de functional training și gimnastică aerobică,
determină obținerea de rezultate pozitive și în cadrul meciurilor oficiale și amicale;
I5: se presupune că completarea bateriei de probe motrice ale Federației Române de Volei, la
nivelul junioarelor I, cu teste vizând și alte segmente corporale, precum și aptitudini motrice specifice,
determină, prin sinergie, creșterea indicelui general de motricitate al jucătoarelor de volei.
9.4. OBIECTIVELE CERCETĂRII
Obiectivul general al acestei cercetări vizează optimizarea capacității motrice și funcționale, a
condiției fizice și a parametrilor somatici ai jucătoarelor de volei, junioare I, precum și creșterea
47
atractivității și eficienței antrenamentelor de pregătire fizică generală și specifică în cadrul acestei
categorii de vârstă.
Obiective de referinţă ale cercetării de bază:
îmbunătățirea capacității motrice a jucătoarelor de volei, junioare I;
îmbunătățirea capacității funcționale a jucătoarelor de volei, junioare I;
îmbunătățirea parametrilor somatici ai jucătoarelor de volei, junioare I;
obţinerea şi menţinerea unei atitudini corporale, globale şi segmentare corecte, prin formarea
de tonus muscular optim, în desfăşurarea diverselor acte motrice;
creșterea atractivității și diversificarea antrenamentelor jucătoarelor de volei, junioare;
conştientizarea avantajelor efectuării programelor adaptate de gimnastică aerobică de către
jucătoarele de volei, junioare.
9.5. SARCINILE CERCETĂRII
Demersul experimental a presupus stabilirea şi îndeplinirea unor sarcini ce au contribuit la o
reprezentare validă şi riguroasă a rezultatelor, ca:
studierea literaturii de specialitate şi a lucrărilor de cercetare stiinţifică pentru argumentarea
stiinţifică de bază a problematicii abordate,
stabilirea premiselor şi ipotezelor cercetării,
stabilirea scopului cercetării,
stabilirea eşantioanelor si periodizarea cercetării,
stabilirea obiectivelor şi strategiilor de acţionare în vederea îmbunătăţirii capacităţii motrice
şi funcţionale a jucătoarelor de volei, junioare;
stabilirea metodologiei şi a metodelor de cercetare folosite in realizarea experimentului,
implementarea şi experimentarea programului propus de gimnastică aerobică,
culegerea si prelucrarea datelor cercetării,
interpretarea şi reprezentarea grafică a acestora,
elaborarea concluzilor şi recomandărilor desprinse din cercetare.
9.6. ORGANIZAREA CERCETĂRII
În cadrul acestui experiment au fost vizate următoarele:
stabilirea eşantioanelor,
periodizarea cercetării şi stabilirea condiţiilor de desfăşurare a experimentului,
stabilirea obiectivelor de instruire specifică,
48
selecționarea metodelor și mijloacelor specifice antrenamentului funcțional și gimnasticii
aerobice.
stabilirea programelor de antrenament funcțional și gimnastică aerobică pe perioade de
pregătire,
stabilirea testelor şi probelor de control specifice.
9.6.1. Stabilirea eșantioanelor și a tipurilor de pregătire specifice
Cercetarea de tip longitudinal a cuprins un număr de 24 de sportive, organizate în două grupe, o
grupă experiment şi o grupă de control .
Grupa experiment este formată din 12 sportive ale echipei de volei din cadrul Centrului de
Excelenţă Tg- Mures, CSU Medicina CNUE Tg- Mureş, junioare, cu vârsta cuprinsă între 16 – 18 ani.
Grupa control cuprinde 12 jucătoare de volei de la Centrul de Excelență Blaj, care își desfășoară
activitatea în cadrul C.S.S Blaj, junioare, 16-18 ani.
Sportivele din grupa experiment au exersat în cadrul antrenamentelor ce vizau partea de pregătire
fizică, programe adaptate de antrenament funcțional și gimnastică aerobică, în timp ce sportivele din grupa
de control au lucrat clasic, cu metode analitice.
Sportivele din cele două grupe au efectuat săptămânal 6 antrenamente, cu o durată între 90- 120
minute, meciurile din cadrul Campionatului Național de Junioare disputându-se duminică.
Între sportivele delor două grupe, experiment și control, au avut loc și meciuri amicale, pe baza
unei colaborări încheiate între cele două cluburi.
9.6.2. Periodizarea cercetării de bază
Experimentul longitudinal s-a desfăşurat astfel:
Testarea inițială : : 01.07.2013- 03.07.2013
Implementarea programului adaptat de gimnastică aerobică și funcțional training în cadrul
grupei experiment: 03 iulie 2013- 10 mai 2014
Testarea finală 12 mai 2014
Experimentul s-a desfăşurat astfel:
în perioada 01 iulie – 03 iulie 2013 s-au efectuat măsurătorile şi testările iniţiale
antropometrice și motrice;
în intervalul 03 iulie - 03 august 2013 s-a efectuat pregătirea fizică generală utilizând
exclusiv programul de gimnastică aerobică și functional training ( 60-90min).
în perioada 05 august – 31 august 2013 s-a trecut la pregătirea fizică specifică: pe durata
49
acestei perioade s-a exersat programul de gimnastică aerobică și functional training adaptat de 2 ori pe
săptămână, iar în timpul celorlalte 4 antrenamente s-a lucrat tehnic. Menţionăm faptul că în cadrul celor
4 antrenamente de pregătire am lucrat astfel: în partea de încălzire s-a lucrat cu mijloace din gimnastica
aerobică, iar apoi s-au efectuat circuite adaptate de funcțional training(20-30min).
în perioada 01 septembrie – 14 decembrie 2013, s-a efectuat pregătire tehnico-tactică
specifică. În această perioadă, programul adaptat de funcțional training a fost folosit o dată pe săptămână
cand s-a lucrat doar pentru pregătire fizică. În cadrul celorlalte 5 antrenamente, în partea de încălzire s-a
lucrat cu mijloace din gimnastica aerobică (15 min), iar după încălzire au fost alocate (20-30minute)
pentru lucrul pe circuite adaptate de functional training.
în perioada de tranziţie ( 16 decembrie 2013- 25 ianuarie 2014) s-a lucrat astfel: 16- 23
decembrie 2013 şi 6-11 ianuarie 2014 s-a utilizat de 2 ori pe săptămână programul adaptat de funcțional
training, iar la începutul celorlalte 4 antrenamente s-au lucrat circuite de functional training şi stretching.
începând cu 11 ianuarie şi până la sfârşitul campionatului (6 mai 2014) s-a reluat pregatirea
tehinco-tactică specifică, în partea de încălzire s-a lucrat cu mijloace din gimnastica aerobică (15 min),
iar după încălzire, s-au utilizat circuite adaptate de functional training (20-30 min) şi stretching în partea
finală a antrenamentelor
Periodizarea testelor şi măsurătorilor :
Măsurători antropometrice ( talie, greutate, IMC):
iniţiale: 01 iulie 2013- 03 iulie2013
finale: 11 mai 2014
Teste motrice:
iniţiale : 01 iulie 2013- 03 iulie 2013
finale: 11 mai 2014
Testele funcţionale :
iniţiale : 01 iulie 2013- 03 iulie 2013
finale: 11 mai 2014
Probe de joc:
oficiale: 22.09.2013, 1.10.2013, 15.05. 2014
amicale: 10.09.2013, 25.01.2014, 12.04.2014.
50
9.6.3. Locația desfășurării cercetării
Grupa experiment şi-a desfăşurat activitatea la baza sportivă a Universităţii de Medicină şi
Farmacie Tg- Mureş, unde am avut la dispoziţie o sală de sport, o sală de fitness, 2 terenuri situate în aer
liber.
Cercetarea care a vizat grupa control s-a desfăşurat în sala Clubului Sportiv Școlar Blaj, unde s-a
avut la dispoziţie o sală de sport şi un teren de sport în aer liber.
9.6.4. Măsurătorile şi testele cercetării de bază
Măsurători antropometrice
1. Talia (cm)
Tehnica: măsurarea distanţei dintre creştetul capului şi tălpi, în centimetri, în poziţia stând.
2. Greutatea corporală (kg)
Tehnica: această valoare a fost determninată cu ajutorul unui cântar.
3. Indicele de masă corporală (IMC)- este un raport bazat pe greutatea si inaltimea fiecarei persoane.
Tehnica: se calculează folosind următoarea formulă: IMC= m / (h2)
Teste de evaluare a capacității motrice
Testele motrice aplicate au fost cele stabilite de Federaţia Română de Volei (săritură pe verticală, cu elan,
cu atingerea punctului maxim, cu o mână; deplasare laterală pe 4 m – din fandare laterală cu atingerea liniei cu
mâna; flexibilitate frontală și forța abdominală) și alte două probe propuse de noi (forța musculaturii spatelui,
flotări cu picioarele pe mingea de gimnastică- fitball), care lipsesc din testele FRV, dar a căror introducere o
recomandăm fiind deosebit de utile și edificatoare.
1. Săritură pe verticală, cu elan, cu atingerea punctului maxim, cu o mână
Tehnica: se execută elan de atac și săritură cu atingerea punctului cât mai înalt posibil cu braţul întins.
Interpretare: se înregistrează cea mai bună execuție din două încercări.
2. Deplasare laterală pe 4 m – din fandare laterală cu atingerea liniei cu mâna
Tehnica: deplasare cu paşi adăugaţi sau încrucişaţi pe distanţa de 4 m, între două linii marcate, timp de
45 secunde.
Interpretare: se numără atingerile liniilor cu mâna.
3. Flexibilitate frontală
Tehnica: din poziţia stând pe marginea băncii de gimnastică, vârfurile apropiate şi genunchii întinşi, se
execută îndoirea trunchiului cu braţele intinse și atingerea cu degetele mijlocii a celui mai scăzut nivel.
Interpretare: la nivelul băncii se marchează punctual 0, se măsoară în centimetri.
51
4. Forţa abdominală: din poziţia culcat dorsal, cu genunchii îndoiţi, braţele îndoite
mâinile la ceafă, ridicarea trunchiului la verticală cu atingerea pieptului pe genunchi, revenire cu atingerea solului
cu omoplații.
Interpretare: se numără repetările corecte, efectuate în 2 serii de câte 30 de secunde cu pauză de 15
secunde.
5. Test de forță a musculaturii spatelui
Tehnica: din culcat facial, brațele îndoite cu mâinile la ceafă, se execută extensii ale trunchiului
timp de 60 de secunde.
Interpretare: se numără repetările corecte, efectuate în 2 serii de câte 30 de secunde cu pauză de
15 secunde.
6. Test combinat de echilibru și de forță a musculaturii brațelor, pe mingea de gimnastică
(fitball)
Tehnica. Din sprijin culcat facial, picioarele la nivelul gleznelor sprijinite pe mingea de gimnastică
și stabilizate de o parteneră, se execută îndoirea brațelor cu revenire.
Interpretare: Se numără execuțiile corecte efectuate în 30 secunde.
Teste de evaluare a capacității funcționale
1. Testul Ruffier
Obiectivul acestui test constă în aprecierea capacităţii de efort prin modificările frecvenţei
cardiace în perioada de revenire după efort, determinând nivelul rezistenţei aerobe a oganismului.
2. Capacitatea vitală (CV) reprezintă volumul de aer ce poate fi scos din plămân printr-o
expirație forțată efectuată dupa o inspirație maximă.
Capacitatea vitală a fost măsurată în repaus, în stare de relaxare fizică, cu ajutorul spirometrului.
Testarea capacității vitale a fost făcută la Policlinica Sportivă din Târgu – Mureș
Probe complexe de joc:
Pe parcursul cercetării de bază, între cele două echipe au avut loc trei meciuri oficiale, în turul și returul
campionatului, și un meci în finală, precum și 3 meciuri amicale, în septembrie, ianuarie și aprilie.
52
CAPITOLUL 10
EȘALONAREA OPERAȚIONALĂ A PROGRAMELOR SPECIFICE ANTRENAMENTULUI
FUNCȚIONAL
10.1. CADRUL GENERAL OPERAȚIONAL
În cadrul acestei cercetări, în vederea unei planificări dinamice, s-a urmărit o eșalonare a
activităților specifice antrenamentului funcțional și a gimnasticii aerobice.
În acest scop propunem în această cercetare, un model de planificare a programelor specifice
antrenamentului funcțional pe un ciclu săptămânal de pregătire, conform anexei nr. 17
Această eșalonare cuprinde programe algoritmizate codificate pentru fiecare activitate specifică
antrenamentului funcțional în parte. Algoritmizarea codificată a constat în ordonarea exercițiilor în raport
cu principiile și metodele antrenamentului sportiv.
Eșalonarea propusă de noi poate fi adaptată pentru fiecare perioadă de pregătire, diferă doar
numărul exercițiilor folosite, a seriilor efectuate precum și intensitatea efortului, care poate fi dozată în
funcție de obiectivele urmărite în antrenament.
Această eșalonare este însoțită de un soft pentru calculul automat al nivelului de solicitare a
sportivei, realizându-se astfel o evaluare dinamică a sportivelor.
În vederea unei mai bune implicări a sportivelor în ceea ce presupune procesul de pregătire, am
propus o fișă individuală de calcul dinamic a intensității de lucru, prezentată în anexa 18. În acest fel am
dorit să implicăm jucătoarele de volei în procesul de antrenament, ele devenind astfel componente active
ale acestuia.
53
10.2. MODEL OPERAȚIONAL AL CICLULUI DE ANTRENAMENT SĂPTĂMÂNAL
UTILIZAT ÎN PERIOADA DE PREGĂTIRE FIZICĂ GENERALĂ
10.2.1. ALGORITMII EXERCIȚIILOR CU TRX
An
tren
am
ent
Cod
alg
ori
tmiz
at
/
exer
ciți
u
Descriere
Nu
măr
rep
etă
ri
Nu
măr
seri
i
Du
rata
pau
ză-
min
Inte
nsi
tate
a %
A1
TRX1
PI.:Stând depărtat, braţele întinse, mâinile apucă
capetele TRX-ului
T1: îndoirea braţelor la nivelul pieptului
T2: revenire la poziţie iniţială.
RMI 2 2' 65
TRX2
P.I.: Sprijin înalt culcat facial, labele picioarelor la
nivelul gleznelor agățate în mânerele TRX
- se execută îndoirea brațelor (flotări)
RMI 2 2' 65
TRX4
P.I.:stând depărtat, brațele înainte, mîinile apucă
capetele Trx-ului,
-se execută extensia trunchiului, și încrucișarea
alternativă a brațelor lateral antero-posterior
RMI 2 2' 65
TRX5
P.I.: Sprijin culcat facial, labele picioarelor la nivelul
gleznelor agățate în mânerele TRX
- se execută ridicarea piciorului îndoit sus
- revenire la poziţia iniţială,
- Idem partea opusă
RMI 2 2' 65
TRX6
P.I.:Stând depărtat, braţele înainte, mâinile apucă
mânerele TRX
- se execută îndoirea înainte a piciorului stâng şi
ridicarea piciorului drept îndoit înapoi cu proiectarea
gambei spre stânga
RMI 2 2' 65
TRX7
P.I.:Stând depărtat, braţele înainte, mâinile apucă
mânerele TRX
- se execută îndoirea piciorului stâng și ridicarea
piciorului drept întins
- se execută și pe partea opusă
RMI 2 2' 65
54
TRX9
P.I.:Stând depărtat, braţele înainte, mâinile apucă
capetele TRX-ului
T1: flexia picioarelor
T2: săritură înaltă pe doua picioare
RMI 2 2' 65
TRX12
P.I.: stând depărat, brațele întinse, mâinile apucă
mânerele Trx
- se execută sărituri pe două picioare în zig-zag
RMI 2 2' 65
TRX15
TRX16
P.I.:Stând dorsal la spalier, brațele înapoi, mâinile apucă
mânerele Trx
- se execută pas înainte cu un picior și îndoirea ambelor
picioare(fandare înainte) cu ducerea brațelor înapoi,
maxim posibil cu menținerea poziției 10”
- idem și pe partea opusă
P.I.: Stând dorsal la spalier, brațele sus, mâinile apucă
mânerele Trx
- se execută pas înainte cu un picior și îndoirea ambelor
picioare(fandare înainte) cu ducerea brațelor întinse
înapoi, maxim posibil cu menținerea poziției 10”
- idem și pe partea opusă
20”
20”
2
2
2'
2'
RCT
RCT
TRX17
PI.:Stând depărtat, mâinile apucă mânerele Trx
- se execută ridicarea unui picior înapoi, maxim posibil,
și menținerea poziției 10”
- idem și pe partea opusă
20” 2 2'
RCT
TRX19
P.I.:Stînd depărat pe un picior, celălalt agățat în TRX,
brațele întinse înainte
- se execută depărtarea picioarelor și menținerea acestei
poziții 10”
20” 2 2'
RCT
TRX20
P.I.:Sprijin culcat facial, labele picioarelor la nivelul
gleznelor agățate în mânerele TRX
- se execută menținerea acestei poziții 10”
20” 2 2'
RCT
TRX21
P.I.:Stând , brațele întinse, mâinile apucă mânerele Trx
- aplecarea trunchiului și ridicarea unui picior întins
înapoi, menținerea poziției 10”
- se execută și cu celălalt picior
20” 2 2'
RCT
Legendă: RMI: Reperări maxim individual; RCT: Repetări contra timp
55
10.2.2. ALGORITMII EXERCIȚIILOR CU STEPER A
ntr
enam
ent
Cod
alg
ori
tmiz
at
/
exer
ciți
u
Descriere
Nu
măr
rep
etă
ri
Nu
măr
seri
i
Du
rata
pau
ză
Inte
nsi
tate
a-
%
Du
rata
exerc
ițiu
-
min
Du
rata
an
tren
am
ent
A2
St.5
P.I.:sprijin culcat facial, cu brațele îndoite la
nivelul pieptului, palmele pe step
- se execută întinderea brațelor
- revenire
RMI 2 2'
65 2 65'
St.6 P.I.:sprijin dorsal, cu brațele îndoite, palmele
pe step
- se execută intinderea brațelor
RMI 2 2'
65 2
St.1
P.I.:Stând, cu un picior îndoit înainte pe
stepper, celălat picior pe sol, brațele înainte
- se execută întinderea piciorului de pe stepper
cu desprinderea ușoară a piciorului de pe sol
și ridicare brațelor cu imitarea pasei de sus cu
două mîini
- revenire
- Idem partea opusă
RMI 2 2'
65 3
St.2
P.I.:Stând dorsal cu un picior îndoit înapoi cu
vârful pe stepper, brațele înainte
-se execută îndoirea înainte a piciorului de pe
sol, maxim posibil, și coborărea brațelor
înainte cu imitarea preluării de jos cu două
mâini
- revenire
- idem partea opusă
RMI 2 2'
65 3
St.3
P.I.: Stând
- se execută pas pe piciorului drept pe stepper
și ridicarea piciorului stâng îndoit înainte, cu
ridicarea brațelor și imitarea loviturii de atac
- se execută și cu celălalt picior
RMI 2 2'
65 4
St.4
P.I.: Stând pe un picior pe stepper, celălalt
picior întins oblic jos
- se execută semiflexia piciorului de pe step,
celălalt picior se ridică înainte și ridicarea
brațelor înainte
- se execută și cu celălalt picior
RMI 2 2'
65 4
56
St.7
P.I.: Stând depărtat pe stepper
- se execută coborârea prin săritură pe sol
urmată de săritură dreaptă cu ridicarea brațelor
și imitarea loviturii de atac
RMI 2 2'
65 2
St.9 P.I.:Stând facial față de stepper, cu un picior
pe stepper, brațele îndoite
- se execută sărituri alternative pe stepper
RMI 2 2'
65 2
St.13
P.I.:Stând costal între 2 steppere dispuse la o
distanță de 4m între ele
- se execută trei pași alergare pas adăugat și
ridicarea piciorului direcției de sens pe
stepper cu punctarea mâinilor pe stepper
RMI 2 2'
65 2
St.14
P.I.:Stând facial față de stepper, la distanță de
1 m
- se execută pas fandat înainte alternativ pe
stepper cu coborârea brațelor și imitarea pasei
de jos cu două mâini
RMI 2 2'
65 2
St.15
P.I.: Stând facial față de stepper
- se execută urcare prin pășire pe stepper cu
piciorul drept, ridicarea piciorului stâng
îndoit înainte și ridicarea brațelor cu imitarea
pasei de sus
- revenire, se execută și cu celălalt picior
RMI 2 2'
65 3
St.17
P.I.: Stând dorsal față de stepper- se execută
întoarcere 180◦ prin săritură și aterizare pe
stepper cu revenire
RMI 2 2'
65 3
St. 18
P.I.: Stând depărtat pe stepper cu picioare
semiflectate, brațele lateral
- se execută ridicarea unui picior întins lateral
și menținere pozitiei 10 secunde
- idem cu celălalt picior
20” 2 2'
65 1
Legendă: RMI: Reperări maxim individual
RCT: Repetări contra timp
57
10.2.3. ALGORITMII EXERCIȚIILOR CU FITBALL
An
tren
am
ent
Cod
alg
ori
tmiz
at
/
exer
ciți
u
Descriere
Nu
măr
rep
etă
ri
Nu
măr
seri
i
Du
rata
pau
ză
Inte
nsi
tate
a-
%
Du
rata
exerc
ițiu
-
min
Du
rata
an
tren
ame
nt
A3
Fb.3
P.I.: Sprijin culcat facial, picioarele întinse cu
vârfurile pe minge, brațele întinse, palmele pe
sol
- se execută îndoirea brațelor ( flotări)
RMI 2 2'
65 1 45'
Fb.4
P.I.: Stând depărtat, mingea ținută între mâini
la nivelul pieptului
- se execută extensia trunchiului cu aruncarea
mingii înapoi
RMI 2 2'
65 1
Fb.5
P.I.: Șezând cu brațele întinse sus, mingea
deasupra capului
- se execută extensia trunchiului și aruncarea
mingii
RMI 2 2'
65 1
Fb.1
P.I.: Sprijin culcat facial, picioarele depărtate,
fizează cu partea interioară a labei piciorului
mingea de fitball
- se execută îndoirea picioarelor înaint
RMI 2 2'
65 2
Fb.2:
P.I.: Sprijin dorsal, picioarele îndoite
depărtate înainte, brațele îndoite, mâinile pe
minge
T1: ridicarea piciorului drept inainte
T2: îndoirea piciorului drept înainte
T3: revenire
T4: idem cu celălalt picior
RMI 2 2'
65 3
Fb.6
P.I.: Stând, mingea ținută între mâini la
nivelul pieptului
- se execută sărituri alternative înainte cu
schimbarea picioarelor cu ridicarea brațelor
RMI 2 2'
65 2
Fb.7
P.I.: Stând, mingea ținută între mâini la
nivelul pieptului
- se execută treceri din apropiat în depărtat
prin săritură, cu ridicarea brațelor și a mingii
RMI 2 2'
65 2
58
Fb.9
P.I.: Sprijin culcat facial pe minge:
- se execută ridicarea simultană a unui picior
și a brațului opus spre în sus
- revenire
- idem și pe partea opusă
RMI 2 2'
65 2
Legendă: RMI: Reperări maxim individual
RCT: Repetări contra timp
10.2.4. ALGORITMII EXERCIȚIILOR CU GANTERE
Tipul
activității
Obiectiv de pregătire
vizat
Forma de
manifestare
emergentă
Segmentul
corporal
vizat
Codu
l UM
AL
G
REP/
DUR
ATA
SER INT
Ex
erci
ții
cu g
an
tere
DEZVOLTAREA
FORȚEI FN
Umeri
Ga REP
1
RMI
2 65
Biceps 4 2 65
5 2 65
Triceps 7 2 65
Tren
inferior
Ga REP
10 2 65
11 2 65
12 2 65
DEZV0LTAREA
COORDONĂRII Generală Corp Ga REP
15 2
65
DEZVOLTAREA
MOBILITĂȚII Specifice Umeri Ga RCT
21 2
65
DEZVOLTAREA
ECHILIBRULUI Static Corp Ga RCT
18 2 65
19 2 65
TOTAL A4 11
50'
22 65
59
An
tren
am
ent
Cod
alg
ori
tmiz
at
/
exer
ciți
u
Descriere
Nu
măr
rep
etă
ri
Nu
măr
seri
i
Du
rata
pau
ză
Inte
nsi
tate
a-%
Du
rata
exerc
ițiu
- m
in
Du
rata
an
tren
am
ent
A4
Ga.1
P.I.: Stând depărtat, cu brațele întinse sus
- se execută îndoirea brațelor cu ducerea
ganterelor la nivelul umerilor
RMI 2 2'
65 2 50'
Ga.4
P.I.: Stând depărtat, brațele jos
- se execută flexia simultană a brațelor
RMI 2 2'
65 2
Ga. 5
P.I.: Stând depărtat, brațele jos
- se execută flexia alternativă a brațelor
RMI 2 2'
65 2
Ga. 7
P.I.: Stând depărtat, brațele sus
- se execută îndoirea brațelor înapoi (flexia
antebrațului pe brat, înapoi spre ceafă)
RMI 2 2'
65 2
Ga.10
P.I.: Stând depărtat, brațele jos
- se execută ducerea piciorului drept înainte cu
îndoire (fandare) cu ducerea brațelor înainte
apropiate, imitarea preluării de jos
- revenire
- idem și pciorul stâng
RMI 2 4'
65 4
Ga.11
P.I.: Stând depărtat, brațele jos
- se execută îndoirea picioarelor (genuflexiuni)
cu ridicarea brațelor îndoite înainte, imitarea
pasei de sus
RMI 2 3'
65 3
Ga.12
P.I.: Stând depărtat, brațele înainte
- se execută ridicări pe vârfuri și ridicarea
brațelor înainte
RMI 2 3'
65 3
Ga.15
P.I.: Stând depărtat, brațele întinse sus
- se execută desprindere pe verticală cu
depărtarea și apropierea simultană a
picioarelor și a brațelor
RMI 2 2'
65 2
Ga.21
P.I.: Stând depărtat cu brațele întinse înainte
- se execută extensia brațelor, cu ducerea unui
brat sus și a celuilal jos, cu menținere 10
secunde
- idem pe partea opusă
20” 2 2'
RCT 1
Ga.18
P.I.: Stând depărtat, brațele jos
- se execută pas înainte cu un picior și ridicarea
brațelor înainte, simultan cu ducerea celuilalt
20” 2 2'
RCT 1
60
10.2.5. ALGORITMII EXERCIȚIILOR CU HALTERA
Tip
ul
act
ivit
ăți
i
Obiectiv de
pregătire vizat
Forma de
manifestare
emergentă
Segmentul
corporal
vizat
Codul UM ALG REP/
DURATA SERII INT
Ex
erci
ții
cu h
alt
era
DEZVOLTAREA
FORȚEI
FN
Umeri
Ha REP
Ha1
RMI
2 65
Piept Ha3 2 65
Biceps Ha5 2 65
Triceps Ha8 2 65
Membre
inferioare
Ha9 2 65
Ha11 2 65
DETENTA Ha REP Ha13 2 65
DEZVOLTAREA
MOBILITĂȚII Specifice Umeri Ha REP Ha16 2 65
DEZVOLTAREA
COORDONĂRII Generală Corp Ha REP Ha14 2 65
DEZVOLTAREA
ECHIIBRULUI Static Corp Ha RCT Ha20 20” 2 RCT
TOTAL A5 10 55' 20 65
picior înapoi sus (cumpăna) cu menținerea
poziției 10 secunde
- revenire, se execută și cu celălalt picior
Ga.19
P.I.: stând depărtat, brațele lateral
- se execută ridicarea unui picior lateral cu
menținerea poziției 10 secunde- revenire, se
execută și cu celălalt picior
20” 2 2'
RCT 1
61
An
tren
am
ent
Cod
alg
ori
tmiz
at
/
exer
ciți
u
Descriere
Nu
măr
rep
etă
ri
Nu
măr
seri
i
Du
rata
pau
ză
Inte
nsi
tate
a-
%
Du
rata
exerc
ițiu
–
min
Du
rata
an
tren
am
ent
A5
Ha.1
P.I.: Stând, bara la nivelul cefei,
-se execută întinderea brațelor cu ridicarea
halterei deasupra capului
RMI 2 2'
65 2 45
Ha.3
P.I: Culcat dorsal pe o bancă, brațele întinse sus,
haltera prinsă de dedesubt, palmele depărtate
puțin peste lățimea umerilor
- se execută îndoirea brațelor și coborârea
halterei la nivelul curburii sternului
RMI 2 2'
65 2
Ha.5
P.I.: Stând depărtat haltera ținută de dedesubt
(palmele în supinație)
- se execută flexia antebrațelor pe brațe
RMI 2 2'
65 2
Ha.8 P.I.: Șezând, brațele îndoite, haltera înapoia
cefei, ținută de dedesubt
- se execută întinderea brațelor
RMI 2 2'
65 2
Ha.9 P.I.: Stând depărtat , haltera ținută pe umeri,
- se execută pas înainte și îndoirea picioarelor
- revenire, se execută și cu celălalt picior
RMI 2 3'
65 3
Ha.11 P.I.: Stând depărtat , haltera ținută pe umeri
- se execută urcare cu un picior pe o bancă și
ducerea celuilalt picior întins înapoi
RMI 2 3'
65 3
Ha.13
P.I.: Stând depărtat, brațele îndoite, haltera pe
umeri
- se execută sărituri pe bancă cu schimbarea
alternativă a picioarelor
RMI 2 2'
65 2
Ha.16
P.I.: Stând depărtat, brațele îndoite, haltera
sprijinită pe piept
- se execută ridicarea brațelor și ducerea halterei
înapoi în sprijin pe umeri
RMI 2 2'
65 2'
Ha.14
P.I: Stând depărtat, brațele îndoite, haltera
sprijinită pe umeri
- se execută pas înainte cu piciorul drept cu
ridicarea halterei și răsucirea trunchiului spre
dreapta
RMI 2 2'
65 2'
62
Legendă: RMI: Reperări maxim individual
RCT: Repetări contra timp
- revenire, idem pe partea opusă
Ha.20
P.I.: Stând, brațele îndoite, haltera pe umeri
- se execută pas înainte cu ridicare pe vârful
piciorului, și ducerea celuilalt picior înapoi sus,
menținere 10 secunde
20” 2 2'
RCT 1
Ha.16
P.I.: Stând depărtat, brațele îndoite, haltera sprijinită
pe piept
- se execută ridicarea brațelor și ducerea halterei
înapoi în sprijin pe umeri
RMI 2 2'
65 2'
Ha.14
P.I: Stând depărtat, brațele îndoite, haltera sprijinită pe
umeri
- se execută pas înainte cu piciorul drept cu ridicarea
halterei și răsucirea trunchiului spre dreapta
- revenire, idem pe partea opusă
RMI 2 2'
65 2'
Ha.20
P.I.: Stând, brațele îndoite, haltera pe umeri
- se execută pas înainte cu ridicare pe vârful piciorului,
și ducerea celuilalt picior înapoi sus, menținere 10
secunde
20” 2 2'
RCT 1
63
10.2.6. ALGORITMII EXERCIȚIILOR DE GIMNASTICĂ AEROBICĂ
An
tren
am
ent
Cod
alg
ori
tmiz
at
/
exer
ciți
u
Descriere
Nu
măr
rep
etă
ri
Nu
măr
seri
i
Du
rata
pau
ză
Du
rata
exerc
ițiu
- m
in
Du
rata
an
tren
am
ent
A6
PA17 P.I.: Stând depărtat, brațele întinse
- se execută îndoirea brațelor la 90◦
- revenire
16 2 1'
1 60'
PA
18
P.I.: Stând depărtat lateral:
- se execută flexia simultană a brațelor
12 2 1'
1
PA
19
P.I.: Sprijin culcat facial
- se execută întinderea brațelor și revenire(
flotări)
8 2 1'
1
PA
20
P.I.: Sprijin pe genunchi, cu picioarele depărtate
- se execută îndoirea brațelor și revenire
8 2 1'
1
PA 3
P.I.: Stând, mâinile pe șold
- se execută pas lateral cu piciorul drept cu
apropierea piciorului stâng și îndoirea
genunchilor (step - touch).
- revenire, se execută și cu celălalt picior
8 2 1'
1
PA 4
P.I.: stând, brațele jos
- se execută pas lateral cu piciorul drept,
ridicarea brațelor lateral şi apropierea piciorului
stâng, cu îndoirea picioarelor şi coborârea
braţelor prin lateral încrucişate;
- revenire, se execută și cu celălalt picior
8 2 1'
1
PA 5
P.I.: stând, brațele jos
- se execută întoarcere 90° la dreapta în LUNGE
(prin săltare - fandare înainte şi revenire înapoi
prin săltare apropiat ca vârfurile orientate pe
direcţie (înainte); brațele îndoite, mâinile pe
şold
8 2 1'
1
64
PA
11
P.I.: stând, mâinile pe șold
- se execută pas lateral cu piciorul drept cu
ridicare prin lateral a braţelor sus cu bătaie din
palme; acelaşi lucru cu deplasare laterală spre
stânga;
8 2 1'
1
PA 7
PI.: Stând, mâinile pe șold
- se execută săritură în depărtat cu uşoară îndoire
a genunchilor, mâinile pe şold, prin săltare -
revenire în apropiat;
12 2 1'
1
PA 9
P.I.: Stând, brațele întinse sus
- se execută ridicarea genunchiul stâng îndoit înainte cu
săltare (KNEE) cu coborârea braţelor și atingerea
genunchilor cu mîinile
-idem și cu celălalt picior;
8 2 1'
1
PA
24
PI.: Stând
- se execută ridicarea piciorului drept întins înapoi și
ridicarea brațelor coroană sus cu menținere 10 secunde
- idem și cu celălalt picior
20” 2 45” 1
PA
25
PI: Stând
- se execută ridicarea piciorului drept lateral și ducerea
brațelor lateral, cu menținere 10 secunde
- se execută și pe partea opusă
20” 2 45” 1
PA
26
PI: Culcat facial, brațele înainte
- se execută extensia trunchiului și mențienrea poziției
10 secunde
10” 2 45” 1
PA
27
PI: Sprijin culcat facial
- se execută menținerea poziției 10 secunde
10” 2 45” 1
PA
28
PI: Așezat cu picioarele depărtate, brațele sus:
- se execută îndoirea trunchiului maxim posibil cu
menținerea poziției 10 secunde
- idem pe partea opusă
10” 2 45” 1
PA
13
PI: stând, mâinile pe șold
- se execută săritură în depărtat cu o uşoară îndoire a
8 2 1'
1
65
CAPITOLUL 11
REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR
11.1 PARAMETRI ANTROPOMETRICI
11.1.1. Talia
Tabel nr.13 - Indicatori statistici pentru talie
Grupa Indicatori
statistici
Testarea
X
C.V. (%)
t-Student
P
Experiment Ti 180,6±1,15 2,11 0,55
0,58
Tf 181,5±1,11 2,17
Diferenţa 0,91
Ti 179,0±1,70 3,16
0,14
0,88 Control Tf 179,3±1,62 3,00
Diferenţa 0,33
genunchilor cu ridicarea braţelor sus prin lateral și
încrucişarea picioarelor; revenire prin săltare apropiat şi
coborârea braţelor prin arc de cerc lateral jos;
PA
14
PI: culcat dorsal, picioarele sus, brațele îndoite, mâinile
la ceafă
- se execută ridicarea trunchiului cu ridicare brațului
stâng și prinderea gleznei drepte;
- revenire, se execută și pe partea cealaltă
8 2 1'
1
PA
15
PI: Culcat dorsal, genunchii îndoiți, brațele îndoite,
mâinile la ceafă
- se execută ridicarea trunchiului cu răsucire spre stînga,
cu atingerea genunchiului cu cotul drept,
- Idem, se execută și pe cealalată parte
8 2 1'
1
PA
16
PI: culcat facial, mâinile la ceafă
- se execută extensia trunchiului cu răsucire spre dreapta
și atingerea gleznei stângi cu mâna dreaptă
- idem pe partea opusă
8 2 1'
1
66
Interpretarea rezultatelor
Menționăm că măsurătorile vizând talia și greutatea corporală au fost efectuate doar pentru a putea
calcula indicele de masă corporală al sportivelor.
Sportivele ambelor grupe au înregistrat diferențe mici între cele două testări, inițială și finală,
datorită vârstei lor (16-18ani), când se consideră că procesele de creștere sunt aproape încheiate.
Conform datelor din tabelul 13 se poate observa că media aritmetică a grupei experiment a
înregistrat o diferență de 0,91, în timp ce în cazul grupei control diferența este de 0,33.
Calcularea coeficientului de variabilitate indică faptul că atât în cadrul grupei experiment, cât și
în cadrul grupei control, omogenitatea este foarte mare, deoarece la ambele testări valoarea acestuia s-a
situat sub 4%.
Figura nr.14 - Reprezentarea grafică a diferenţelor obţinute la măsurătorile antropometrice
vizând talia
11.1.2. Greutatea corporală
Interpretarea rezultatelor
La indicatorul ce vizează greutatea corporală sportivele grupei experiment au reușit să-și
îmbunătățească valoarea mediei aritmetice dintre cele două testări cu 2,41, la testarea inițială având o
valoare a mediei de 67,33, pentru ca la testarea finală să ajungă la 64,92.
Sportivele grupei control au înregistrat o diferență 0,66, între cele două testări, pornind de la o
valoarea mediei la testarea inițială de 65,33, pentru ca la testarea finală să ajungă la 65,17.
0
50
100
150
200
Grupa exepriment Grupa control
180,6 179181,5 179,3
0,91 0,33
TALIA (cm)
TI TF Diferenta
67
Tabel nr.14 - Indicatorii statistici pentru greutatea corporală
Grupele Indicatori
statistici
Testări
X CV t-Student P
(diferenţă
între Tf şi
TI)
Ti 67,33±1,17 5,76
1,53
0,13 Grupa Tf 64,92±1,05 5,38
Experiment Diferenţa -2,41
Ti 65,33±1,66 5,77
0.07
0,94 Grupa Tf 65,17±1,69 5,86
Control Diferenţa -0,16
Figura nr.15: Reprezentarea grafică a diferenţelor obţinute la măsurătorile antropometrice
vizând greutatea corporală
-20
0
20
40
60
80
Grupa exepriment Grupa control
67,33 65,3364,92 65,16
-2,41 -0,16
GREUTATEA CORPORALĂ
TI TF Diferenta
68
11.1.3. Indicele de masă corporală - IMC
Tabel nr.15 – Centralizator rezultatele privind IMC
Grupele
Indicatori
statistici
Testări
X
CV
t-Student
P
(diferenţă
între Tf şi TI)
Ti 20,63±0,20 3,34
3,44
0,002 Experiment Tf 19,7±0,17 2,95
Diferenţa -0,93
Ti 20,35±0,25 4,16
0,35
0,72 Control Tf 20,22±0,26 4,31
Diferenţa -0,12
Indicele de masă corporală, în urma desfaşurării cercetării, a prezentat scăderi ale mediilor
aritmetice la cele două eşantioane ale cercetării, după cum se poate observa în tabelul nr.15.
Sportivele din grupa experiment au obţinut la testarea iniţială o valoare a mediei aritmetice de 20,63
unităţi, iar la testarea finală media a ajuns la 19,52 unităţi, cu o diferenţă de 0,93 unităţi, încadrându-se în
ambele momente la greutate normală.
Sportivele grupei control au avut la testarea iniţială valoarea mediei egală cu 20,35 unităţi,
ajungând la testarea finală la 20,22 unități, cu diferenţa de 0,12, astfel şi aceste sportive încadrându-se în
limite normale ale greutăţii.
Omogenitatea grupelor atât la testarea iniţială cît şi la cea finală se încadrează ca fiind foarte bună,
sub 4% pentru grupa experiment şi sub 5% pentru grupa control.
Ca urmare a aplicării analizei statistice a testului t-Student s-au desprins următoarele concluzii:
1. În cadrul grupei experiment s-a înregistrat o diferență puternic semnificativă statistic
(t=3.441 și p=0,0023). Totodată se poate afima că se respinge ipoteza nulă în favoarea
ipotezei cercetării
2. În cadrul grupei control s-a înregistrat o diferență nesemnificativă statistic (t=0,35 și
p= 0,72), astfel că se acceptă ipoteza nulă.
69
Figura nr.16 - Reprezentarea grafică a mediilor aritmetice a IMC
11.2 CAPACITATEA MOTRICĂ
11.2.1. Săritură pe verticală, cu elan cu atingerea punctului maxim cu o mână
Tabel nr.16- Indicatorii statistici pentru săritura pe verticală, cu elan
Grupele Indicatori statistici
Testări
X CV t-
Student
P
Ti 2,26±0,01 2,42
3,44
0,002 Grupa Tf 2,34 ±0,01 2,39
Experiment Diferenţa 0,08
Ti 2,25±0,01 1,67
1.980
0,06 Grupa Tf 2,28±0,01 1,71
Control Diferenţa 0,03
Tabel nr.17- Centralizator indice de săritură conform calculului baremurilor FRV
Grupele
cercetării
Testarea iniţială Testarea finală Diferenta
indici (If-Ii) Valoarea
mediei
Indice (Ii) Valoarea
mediei
Indice
(If)
Experiment 2,26 0,65 2,34 0,70 0,05
Control 2,25 0,65 2,28 0,65 0
-5
0
5
10
15
20
25
Grupa exepriment Grupa control
20,63 20,3519,70 20,22
-0,93-0,12
INDICELE DE MASĂ CORPORALĂ
TI TF Diferenta
70
Interpretarea rezultatelor
În cadrul acestei testări au putut fi evidenţiate diferenţe între testările iniţiale şi finale la ambele
grupe aşa cum reiese din tabelul cu numărul 16.
La grupa experiment, datorită programului functional training adaptat care a fost folosit în cadrul
pregătirii, s-a înregistrat o creştere a valorii mediei aritmetice între cele două de testări de 0,08 cm,
rezultată dintre valoarea mediei iniţiale de 2,26m şi a testării finale de 2,34m. Mijloacele folosite pentru
dezvoltarea detentei au avut un aport major în obținerea rezultatelor superioare în cadrul acestei testări.
În cadrul grupei control, valoarea mediei aritmetice a înregistrat o diferență mai mare între cele
două testări, valoarea iniţială a mediei a fost de 2,25 unităţi şi valoarea finală 2,28, rezultând o diferență
de 0,03cm.
Prin aplicarea testului t- Student şi calcularea indicelui de corelaţie p, la grupa experiment s-a
evidenţiat faptul că diferenţa este semnificativă (t=3,44 și p<0,05), iar la grupa control diferenţele dintre
testările iniţiale şi cele finale ale sportivelor sunt nesemnificative, p>0,05 , astfel că se admite ipoteza
nulă şi se respinge ipoteza cercetării.
Baremul impus de FRV la această probă este 0,50. La testarea iniţială ambele grupe au depășit
această valoare a indicelui săriturii, valoarea indicelui fiind la amble grupe de 0,65, pentru ca în urma
testării finale, sportivele grupei experiment să înregistreze valoarea de 0,70, diferenţă de 0,05 între cele
două testări, conform tabelului cu nr.16. Sportivele din grupa control au rămas la aceeaşi valoare a
indicelui de 0,65
Figura nr.17: Reprezentarea grafică a diferenţelor obţinute la săritura cu elan cu o mână
0
0,5
1
1,5
2
2,5
Grupa exepriment Grupa control
2,26 2,252,34 2,28
0,08 0,03
MET
RI
Săritură pe verticală, cu elan, cu
atingerea punctului maxim, cu o mână
TI TF Diferenta
71
11.2.2. Deplasare laterală pe 4 m- din fandare laterală cu atingerea liniei cu mâna
Tabel nr. 18- Indicatorii statistici pentru deplasare laterală pe 4m
Grupele Indicatori statistici
Testări
X CV t-
Student
P
Ti 26,42±0,19 2,42
9,09
0,001 Grupa Tf 29,33±0,25 2,84
Experiment Diferenţa 2,91
Ti 26,25±0,25 3,15
1,98
0,05 Grupa Tf 27,08±0,33 4,11
Control Diferenţa 0,83
Tabel nr.19- Corelaţia dintre valoarea medie şi indicele FRV privind deplasarea lateral pe 4m
Grupele
cercetării
Testarea iniţială Testarea finală Diferenta
indici (If-Ii) Valoarea mediei Indice (Ii) Valoarea mediei Indice (If)
Experiment 26,42 0,30 29,33 0,45 0,15
Control 26,25 0,30 27,08 0,35 0,05
Interpretarea rezultatelor.
Prin compararea rezultatelor obţinute de cele două grupe, experiment şi control, se poate observa,
conform tabelului 18, că la testarea finală evoluţia mediei grupei experiment a înregistrat un progres al
mediei de 2,91 execuții, rezultat dintre valoarea medie a testării inţiale de 26,42 execuţii și cea a testării
finale de 29,33 execuții. Acest rezultat pozitiv, privind progresul în proba de deplasare laterală la grupa
experiment, s-a obţinut ca urmare a efectuării de exerciţii care au vizat dezvoltarea forței membrelor
inferioare: întoarceri, schimbări de direcție, precum și exerciţiilor de dezvoltare fizică generală: exerciţii
cu haltera (fandări, genuflexiuni), exerciţii cu trx.
Sportivele din grupa control și-au îmbunătățit valoarea mediei dintre cele două testări cu 0,83,
valoare ce a rezultat din diferența dintre cel două testări inițială (26,25) și cea finală (27,08).
Conform datelor din tabelul 19, se poate constata faptul că ambele grupe au realizat baremul impus
de Federaţia Română de Volei, indicele impus de FRV fiind de 0,35 (27 execuţii). În urma testării inițiale,
ambele grupe atingeau doar valoarea de 0,30 din cadrul grilei de calcul a indicilor F.R.V.
Raportându-ne la omogenitatea grupelor, după calcularea coeficientului de variabilitate, amble
grupe se situează, pe scala de evaluare la “omogenitate foarte bună”, înregistrand valori sub 5%.
72
Prin analiza medilor cu testul t-Student la eşantioane pereche, calculând valorea indicelui de
corelaţie p, la grupa experiment s-a constatat o diferenţă puternic semnificativă statistic, p(0,001)<0,05
astfel că se respinge ipoteza nulă şi se acceptă ipoteza cercetării.
În cazul grupei control, prin aplicarea testului t- Student , s-a putut constata o diferenţă
nesemnificativă statistic, p=0,05, acceptându-se astfel ipoteza nulă şi respingându-se ipoteza cercetării.
Figura nr. 18- Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute la proba de deplasare laterală pe
4m
11.2.3. Flexibilitatea frontală
Tabel nr.20 - Indicatorii statistici pentru flexibilitatea frontală
Grupele Indicatori
statistici
Testări
X CV t-
Student
P
Ti 10,25±0,27 9,01
12,51
0,0001 Grupa Tf 15,50±0,31 6,71
Experiment Diferenţa 5,25
Ti 8,66±0,35 13,59
1,81
0,08 Grupa Tf 9,58±0,35 12,38
Control Diferenţa 0,9
* p<.05 semnificativ
* p<.000 puternic semnificativ
0
5
10
15
20
25
30
35
Grupa exepriment Grupa control
26,42 26,2529,33 27,08
2,910,83
EXEC
UŢII
DEPLASARE LATERALĂ
TI TF Diferenta
73
Tabel nr.21- Corelaţia dintre valoarea medie şi indicele FRV privind flexibilitatea frontală
Grupele
cercetării
Testarea iniţială Testarea finală Diferenta
indici (If-Ii) Valoarea mediei Indice (Ii) Valoarea mediei Indice (If)
Experiment 10,25 0,30 15,50 0,50 0,20
Control 8,66 0,30 9,58 0,30 0
În urma desfăşurării testării privind flexibilitatea frontală, sportivele grupei experiment au
înregistrat un progres remarcabil între cele două testări, datorită mijloacelor folosite în pregătire, care au
vizat creșterea mobilității.
După cum se poate observa din tabelul nr.20 la testarea iniţială valoarea mediei la grupa
experiment a fost de 10,25cm, iar la testarea finală de 15,50cm, ceea ce determină un progres al mediei
de 5,25cm şi semnifică că efectuarea sistematică a activităţilor motrice specifice gimnasticii aerobice și a
antrenamentului functional au un efect pozitiv asupra dezvoltării acestei calități motrice. Un aport
important l-au avut exerciţiile de mobilitate utilizate în cadrul antrenamentelor grupei experiment. La
această probă, sportivele grupei experiment au îndeplinit baremul impus de FRV, la testarea iniţială au
atins valoarea indicelui impus de 0,30, iar la testarea finală au atins indicele de 0,50, conform grilei FRV.
Grupa control a obţinut la testarea iniţială o valoare a mediei de 8,66 cm, iar la testarea finală de
9,58cm, cu un progress al mediei de 0,9 cm între cele două testări. La testarea iniţială grupa control a
realizat un indice al flexibilității abdominale de 0,30, conform grilei FRV, pentru ca la testarea finală
sportivele grupei control să înregistreze aceeași valoare a indicelui de 0,30, după cum se poate observa în
tabelului 21.
Calcularea coeficientului de variabilitate la testarea aplicată, indică o omogenitate medie la cele
două eşantioane ale cercetării, cu menţiunea că în cazul grupei experiment au fost înregistrate valori sub
10%, iar la grupa control, valorile au fost peste 10%.
Analiza efectuată cu testul t-Student la grupa experiment, evidenţiază faptul că diferenţele sunt
puternic semnificativ statistic, p(0,0001)mai mic decat 0,05, ceea ce determină respingerea ipotezei nule
şi acceptarea ipotezei alternative.
La grupa control, prin analiza efectuată cu testul t-Student, s-a constatat o diferenţă
nesemnificativă statistic, p(0,08) mai mare decât 0,05, astfel că se acceptă ipoteza nulă.
74
Figura nr.19- Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute la proba de flexibilitate frontală
11.2.4. Forța musculaturii abdominale
Tabel nr. 22- Indicatorii statistici pentru forţa musculaturii abdominale
Grupele Indicatori
statistici
Testări
X CV t-Student P
Ti 61,5±0,5 2,77
3,80
0,003 Grupa Tf 64±0,4 2,11
Experiment Diferenţa 2,5
Ti 60,83±0,5 3,20
1,73
0,09 Grupa Tf 62,33±0,63 3,16
Control Diferenţa 1,50
Tabel nr.23 - Corelaţia dintre valoarea medie şi indicele FRV privind forţa abdominală
Grupele
cercetării
Testarea iniţială Testarea finală Diferenta
indici (If-Ii) Valoarea mediei Indice (Ii) Valoarea mediei Indice (If)
Experiment 61,5 0,55 64 0,65 0,10
Control 60,8 0,55 62,3 0,60 0,05
Interpretarea rezultatelor
În urma demersului de cercetare, privind forţa musculaturii abdominale, cele două eşantioane au
realizat progrese între cele două testări, aşa cum se poate observa din tabelul nr.22.
10,25
0
8,66
15,5
9,58
5,25
0,9
CEN
TIM
ETR
I
GRUPA EXPERIMENT GRUPA CONTROL
FLEXIBILITATE FRONTALĂ
TI TF Diferența
75
La grupa experiment, datorită faptului că s-a utilizat programul adaptat de gimnastică aerobică și
functional training, progresele au fost mai evidente, astfel la testarea iniţială sportivele au înregistrat o
valoare a mediilor de 61,5 execuţii, iar la testarea finală 64, înregistrând o diferenţă a valorilor mediilor
de 2,50 execuţii. Mijloacele folosite în cadrul pregătirii grupei experiment în vederea dezvoltării forței
abdominale s-au dovedit a fi mai eficiente decît mijlloacele clasice de antrenament.
Indicele stabilit de FRV la această probă este de 0,50 (59 execuţii). Grupa experiment a obţinut la
testarea iniţială indicele de 0,60 (61,5 execuţii), iar la testarea finală indicele de 0,65 (64execuţii),
diferenţa dintre cele două testări fiind de 0,10 conform tabelului nr.23.
Grupa control a înregistrat la testarea iniţială o valoare a mediei de 60,83 iar la testarea finală 62,5
cu o diferenţă de 1,50 execuţii.
Grupa control a depăşit indicele impus de FRV, astfel la testarea iniţială a avut un indice de 0,55
( 60 execuţii), iar la cea finală a avut un indice de 0,60 ( 62 execuţii).
Diferenţa dintre cele două grupe, experiment şi control, este explicabilă prin utilizarea de către
grupa experiment, a unor metode şi mijloace eficiente care au contribuit la dezvoltarea musculaturii
abdominale.
Omogenitatea grupelor participante la experiment, prin calcularea coeficientului de variabilitate,
înregistrează o omogenitate foarte bună atât la testarea finală cât şi la cea iniţială, sub 3% la grupa
experiment şi sub 4% la grupa control.
Prin aplicarea testului t-Student la grupa experiment se evidențiază o diferență semnificativă
statistic, valoarea p(0,0032) > decât 0,05 ceea ce determină acceptarea ipotezei cercetării și respingerea
ipotezei nule, rezultate ce se regăsesc în tabelul nr 20.
La grupa control, prin analiza statistică și aplicarea testului t–Student s-a evidențiat o diferență
nesemnificativă statistic, valoarea p>0,05, ceea ce determină acceptarea ipotezei nule.
76
Figura nr.20 - Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute la proba de forţă a musculaturii
abdominale
11.2.5 Indicele general de motricitate
Pentru a constata care este nivelul de pregătire fizică la care au ajuns junioarele voleibaliste, am
calculat şi vom reprezenta grafic si indicele general de motricitate, care reprezintă o însumare a celorlalţi
indici. Considerăm că acest indice oferă o imagine concretă asupra nivelului de dezvoltare a capacităţii
motrice.
Tabel nr. 24 - Centralizator cu valoarea indicilor vizând stabilirea indicelui general de motricitate
Indice Etalon FRV Grup experiment Grup control
Ti Tf Ti Tf
Săriturii 0,50 0,80 0,85 0,80 0,80
Deplasare laterală 0,35 0,30 0,45 0,30 0,35
Mobilitate 0,30 0,30 0,50 0,30 0,30
Abdomen 0,50 0,55 0,70 0,55 0,60
Motricitate
generală
1,65 1,95 2,50 1,95 2,05
0
20
40
60
80
Grupa exepriment Grupa control
61,5 60,8364 62,33
2,5 1,50EX
ECUŢII
FORŢA MUSCULATURII
ABDOMINALE
TI TF Diferenta
77
Fig nr.21 - Reprezentarea grafică a motricităţii generale comparativ cu valoarea FRV
Conform datelor din tabelul nr.24, ambele grupe au depăşit indicele minim impus de FRV în
ceea ce priveşte motricitatea generală, acest lucru se datorează faptului că ambele echipe aparțin Centrelor
de Excelență, unde sunt selecționate cele mai bune junioare I din țară. Astfel, la testarea iniţială, valoarea
indicelui de motricitate al grupei experiment a fost de 1,95 faţă de valoarea impusă de FRV, 1,65. După
testarea finală, valoarea indicelui general de motricitate a ajuns la 2,50, rezultat foarte bun, care se
datorează programului adaptat de functional training și gimnastică aerobică folosit în pregătirea
sportivelor acestei grupe, prin care capacitatea motrică a sportivelor s-a dezvoltat foarte mult. Totodată,
diferenţa dintre cele 2 testări, iniţială şi finală, 0,55 se datorează mijloacelor folosite în pregătirea
sportivelor din grupa experiment, care a vizat îmbunătățirea capacității motrice a sportivelor.
Diferenţa înregistrată la sportivele din grupa control, între testarea iniţială şi cea finală, este foarte
mică , 0,10. Acest lucru se explică prin faptul că aceste sportive au lucrat cu metodele clasice de pregătire.
0
0,5
1
1,5
2
2,5
ETALON FRV EXPERIMENT TI EXPERIMENTTF
CONTROL TI CONTROL TF
1,65
1,95
2,5
1,952,05
Val
oar
e in
dic
e m
otr
icit
ate
MOTRICITATE GENERALĂ
78
11.2.6. Test de forță a musculaturii spatelui
Tabel nr. 25 - Indicatorii statistici pentru forţa musculaturii spatelui
Grupele Indicatori
statistici
Testări
X CV t-Student P
Ti 66,67±0,82 4,12
4,31
0,0003 Grupa Tf 71,67±0,81 3,74
Experiment Diferenţa 5
Ti 63,08±0,81 4,26
1,35
0,18 Grupa Tf 64,67±0,83 4,29
Control Diferenţa 1,58
În urma aplicării programelor adaptate de functional training și gimnastică aerobică, în cadrul
grupei experiment, se remarcă faptul că sportivele acestei grupe au înregistrat o evoluție foarte bună (5
execuții) între cele două testări, conform datelor din tabelul nr.25. La testarea inițială media aritmetică a
fost de 66,67 execuții, iar la testarea finală a fost de 71,67 execuții, progres datorat exercițiilor efectuate
pentru îmbunătățirea și creșterea forței musculaturii spatelui.
Grupa control a realizat o diferență a mediilor aritmetice între cele două testări de 1,58 execuții,
rezultată din valoarea mediei aritmetice inițiale (63,08 execuții) și cea a mediei aritmetice finale (64,67
execuții), progres inferior în comparație cu grupa experiment.
În urma calculării coeficientului de variabilitate, atât în cadrul grupei experiment, cât și în cea de
control, se remarcă o omogenitate foarte bună, cu valori sub 5%.
Prin prelucrarea statistică efectuată cu testul t-Student, se evidențiază o diferență puternic
semnificativă, în cadrul grupei experiment p(0,0003) < 0,05, ceea ce determină acceptarea ipotezei
alternative a cercetării și respingerea ipotezei nule.
În cadrul grupei control, analiza statistică efectuată cu testul t-Student, evidențiază o diferență
nesemnificativă statistic, p(0,18)>0,05, fapt ce determină acceptarea ipotezei nule și respingerea ipotezei
cercetării.
79
Figura nr.22- Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute la proba de forţă a musulaturii
spatelui
11.2.7. Test combinat de echilibru și de forță a musculaturii brațelor, pe mingea de
gimnastică (fitball)
Tabel nr. 26 - Indicatorii statistici pentru echilibru și forța musculaturii brațelor
Grupele Indicatori
statistici
Testări
X CV t-Student P
Ti 18,42±0,28 5,18
11,08
0,0001 Grupa Tf 22,50±0,23 3,39
Experiment Diferenţa 4,08
Ti 16,83±0,36 7,21
1,78
0,08 Grupa Tf 17,83±0,42 7,87
Control Diferenţa 1
În cadrul acestei probe combinate în care se poate testa atât echilibrul cât și forța musculaturii
brațelor, sportivele grupei experiment au reușit un progres al valorii mediei aritmetice între cele două
testări de 4,08 execuții, conform datelor din tabelul nr.26. Evoluțiile jucătoarelor din această grupă se
datorează folosirii, în cadrul pregătirii, a exercițiilor cu mingea de gimnastică, fitball, cu ajutorul cărora
s-a îmbunătățit echilibrul, dar și a exercițiilor cu trx, cu gantere și halteră care au contribuit la creșterea
forței musculaturii brațelor sportivelor din această grupă.
66,67
0
63,08
71,6764,67
5 1,58
EXEC
UȚII
GRUPA EXPERIMET GRUPA CONTROL
FORȚA MUSCULATURII SPATELUI
TI TF Diferența
80
Sportivele grupei control au realizat un progres al mediei artimetice de 1,58 execuții, rezultată din
valoarea mediei inițiale (16,83) și valoarea mediei finale (17,83). Sportivele din această grupă nu au reușit
să-și îmbunătățească mult forța brațelor și echilibrul datorită faptului că au folosit în pregătire doar
mijloace clasice, care nu au influențe la fel de bune ca și mijloacele utilizate în cadrul antrenamentului
funcțional, implementat grupei experiment.
Prin calcularea coeficientului de variabilitate, se constată, conform tabelului nr.26, omogenitate
mare la ambele grupe, cu mențiunea că sportivele grupei experiment s-au aflat la testarea inițială la valoare
5,18 și au ajuns la testarea finală la valoare 3,39. Sportivele grupei control au avut la embele testări valori
între 7-8, respective 7,21 la testarea inițială și 7,87 la testarea finală.
Analiza statistică prin testul t-Student, indică o diferență puternic semnificativă în cadrul grupei
experiment, valoarea p (0,0001) fiind mai mică decăt 0,05, ceea ce determină respingerea ipotezei nule și
acceptarea ipotezei alternative a cercetării.
În cazul analizei statistice din cadrul grupei control, se constată o diferență nesemnificativă
statistic, p (0,08) > 0,05, ceea ce impune acceptarea ipotezei nule.
Valorile înregistrate în proba de echilibru și forța a musculaturii brațelor, le prezentăm în figura
nr. 23.
81
,
Figura nr.23- Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute la proba de echilibru și forţă a
musulaturii brațelor
11.3. TESTE FUNCŢIONALE
11.3.1. Capacitatea funcțională - Proba Ruffier
Tabel nr. 27- Centralizator cu valoarea indicelui IR
Grupele Indicatori
statistici
Testări
X CV t-Student P
Ti 4,35±0,20 15,94
14,24
0,0001 Grupa Tf 0,23±0,19 268,92
Experiment Diferenţa 4,11
Ti 5,53±0,24 14,40
2,92
0,007 Grupa Tf 4,53±0,24 17,76
Control Diferenţa 1
p>.05*; p<.05***
Interpretarea rezultatelor
În urma efectuării programului adaptat de functional training și a gimnasticii aerobice în cadrul
grupei experiment, s-a constatat îmbunătățirea capacității de efort a sportivelor din această grupă.
Diferența dintre mediile artimetice dintre cele două testări, inițiale și finale, este de 4,11 la grupa
18,4216,83
22,5
17,83
4,08
1
0
5
10
15
20
25
EX
EC
UȚ
II
GRUPA EXPERIMENT GRUPA CONTROL
ECHILIBRU ȘI FORȚA MUSCULATURII BRAȚELOR
TI TF Diferența
82
experiment, rezultată din valoarea mediei la testarea inițială: 4,35 și valoarea mediei de la testarea finală:
0,23, conform datelor din tabelul nr.27.
La grupa control diferența mediilor dintre cele două testări este de 1,00, rezultată din valoarea
mediei de la testarea inițială, 5,53 și valoarea mediei de la testarea finală, 4,53.
La testarea inițială, sportivele grupei experiment se încadrau la calificativul bun în ceea ce privește
capacitatea de efort, pentru ca în final 4 sportive să ajungă la calificativul foarte bun
Sportivele din grupa control au trecut de la calificativul mediu la calificativul bun în ceea ce
privește capacitatea de efort
Calcularea coeficientului de variabilitate ne indică o omogenitate moderată, în cadrul ambelor
grupe.
Analiza statistică prin testul t-Student evidențiază un prag puternic semnificativ în cadrul grupei
experiment, p<0,0001, astfel că se acceptă ipoteza cercetării și se respinge ipoteza nulă.
În cadrul grupei control analiza statistică prin testul t-Student indică, conform tabelului nr. 26, o
diferență semnificativ statistică, p<0,5, respingându-se și în acest caz ipoteza nulă.
Figura nr. 24 - Reprezentarea grafică a valorilor IR- grupa experiment
4,85,2
3,83,2
5,24,8 4,8
3,6
4,8 4,8
3,6 3,6
0
0,8
-0,8 -0,8
0,81,2
0,80,4 0,4
-0,4 -0,4
0,8
A.C F.O. L.M. L.R. S.T. J.P. C.I. S.C. B.R. C.L. M.C. S.I
Valori IR- Gr. experiment
TI TF
83
Figura nr.25 - Reprezentarea grafică a valorilor IR- grupa control
În cadrul grupei experiment, CSU MEDICINA CNUE TG MUREŞ, s-au realizat testări
intermediare a capacității de efort, pentru a urmări evoluția acesteia pe parcursul unui campionat.
Centralizatorul cu valorile detaliate înregistrate de fiecare jucătoare se regăsesc în anexa nr.15.
11.3.2. Capacitatea vitală
Tabel nr. 40- Indicatorii statistici pentru capacitatea vitală
Grupele Indicatori
statistici
Testări
X CV t-
Student
P
Ti 4100±34,82 2,82
4,75
0,0001 Grupa Tf 4358±41,67 3,04
Experiment Diferenţa 258,3
Grupa
control
Ti 4083±47,41 3,85
1,81
0,08
Tf 4208±49,94 3,94
Diferenţa 125
La testarea inițială (TI), valoarea medie a jucătoarelor grupei experiment testate a fost de 4100cm3,
pentru ca la testarea această valoare să ajungă la 4358cm3 după cum putem observa în tabelul nr.40.
Diferența dintre cele două testări (258cm3) se datorează în principal pregătirii bazate pe mijloacele
antrenamentului funcțional, utilizate în cadrul pregătirii grupei experiment, prin care s-a avut în vedere
5,2
65,6
6,8
5,24,8
5,24,8
6,8
4
6 6
4,44,8
5,25,6
4 44,4
3,6
5,6
2,8
4,85,2
M.A. P.O. H.A. C.R. T.A. D.A. B.R. N.A. F.A. C.O. K.R. D.E.
Pu
nct
e
Valori IR- Gr. control
TI TF
84
îmbunătățirea capacității funcționale a jucătoarelor. În cadrul grupei control diferența dintre cele 2 testări
a fost de 125cm3.
În urma calculării coeficientului de variabilitate am putut constata o omogenitate foarte bună, sub
4%, la ambele grupe.
Prin aplicarea testului t- Student și calcularea indicelui de corelație p, în cadrul grupei experiment,
se evidențiază o diferență puternic semnificativ statistic statistic, p (0,0001) <0,05, ceea ce determină
acceptarea ipotezei cercetării și respingerea ipotezei nule.
În cadrul grupei control, analiza statitică prin testul t-Student indică o diferență nesemnificativ
statistic, p (0,08)>0,05, care determină acceptarea ipotezei nule.
Figura nr.38 -Reprezentarea grafică a valorilor capacității vitale- grupa experiment
4100
4000
4200
3900
4100
4300
4200
3900
4100
4200
4100
4000
4400
4200
4500
4100
4400
4500 4500
4200
4400 4400
4500
4200
A.C S.T J.P C.I F.O BR. M.L L.R S.C C.L M.C S.I.
mL/
Kg/
min
ut
Capacitatea vitală - Gr. Experiment
TI TF
85
Figura nr.39 – Reprezentarea grafică a valorilor capacității vitale- grupa control
11.4. PROBE COMPLEXE DE JOC
Pe parcursul Campionatul Național, ediția 2013-2014, între echipele din cadrul grupelor
experiment și control, s-au disputat 2 meciuri oficiale, în turul și returul campionatului, pentru ca în finala
campionatului să se mai dispute un meci. Rezultatele înregistrate au fost pozitive în favoarea echipei CSU
Medicina CNUE Tg- Mureș, care a învins în toate cele 3 meciuri disputate cu echipa din Blaj.
Menționăm că ambele echipe sunt Centre de Excelență,având sportive aproximativ egale ca
valoare.
Astfel în cadrul seriilor, în primul meci disputat la Blaj, echipa din Tg – Mureș a câștigat cu 3-1,
în retur a câștigat cu 3-0, iar în meciul din cadrul turneului final, echipa CSU CNUE Medicina Tg- Mureș
a câștigat tot cu 3-1.
Rezultatele complete, precum și fișele de înregistrare ale meciurilor oficiale se regăsesc în anexele
19,20,21.
Pe lângă aceste meciuri oficiale, între cele două echipe s-au mai disputat 3 meciuri amicale, unul
la Blaj și două la Tg Mureș, între cele două cluburi încheindu-se o înțelegere de disputare a unor meciuri
amicale în vederea testării jucătoarelor, precum și a verificării stadiului în care se află echipele din punct
de vedere al pregătirii fizice și tehnico-tactice.
Pentru meciurile amicale s-a efectuat o înregistrare care se regăsește în anexa 22, meci câștigat de
echipa experiment cu 3-1, în cadrul Cupei BLAJ, disputat în data de 10.09.2013. Celelalte 2 meciuri
3900
3800
4100 4100
4000
4300
4200
4300
4200
4000
3900
4200
4000 4000
4200
4300
4100
4500
4200
4400
4300
4100
4000
4400
M.A. P.O. H.A. C.R. T.A. D.A. B.R. N.A. F.A. C.O. K.R. D.E.
mL/
kg/
min
ut
Capacitatea vitală - Grupa Control
TI TF
86
amicale au avut loc unul la Tg- Mureș, în data de 25.01.2014, și unul la Blaj, în data de 12.04.2014,
jucându-se fără scor, doar contra timp, cu teme de joc, cu mingi aruncate de antrenori, urmărindu-se
rularea în joc a tuturor jucătoarelor, și totodată fiecare echipă a urmărit diferite obiective.
Echipa experiment a reușit să învingă echipa control, în primul rând pregătirii fizice superioare,
care s-a realizat pe baza programelor adaptate de functional training și aerobic, în timp ce echipa din Blaj
a folosit mijloace clasice în pregătirea fizică.
Mijloacele folosite în cadrul pregătirii fizice a jucătoarelor grupei experiment s-au dovedit mai
eficiente decît mijloacele utilizate de către echipa control, fapt ce se reflectă în rezultatele obținute de
către echipa din Tg –Mureș în întâlnirile directe dintre cele două echipe.
Programul adaptat de functional training și gimnatică aerobică implementat echipei experiment,
care a vizat atât îmbunătățirea indicilor capacități motrice, cât și ai capacității funcționale, adică
optimizarea fitness-ului jucătoarelor grupei experiment, a influențat obținerea de rezultate superioare în
cadrul meciurilor disputate.
Având o bună condiție fizică, datorită pregătirii speciale efectuate, pe baza programului adaptat
de functional training, sportivele echipei experiment au putut să-și îmbunătățească bagajul tehnico-tactic,
și implicit au obținut și rezultate superioare în competiții.
CAPITOLUL 12
CONCLUZII, SUGESTII ȘI RECOMANDĂRI DESPRINSE DIN CERCETARE
12.1. CONCLUZII GENERALE PRIVIND SUSȚINEREA TEORETICO – ȘTIINȚIFICĂ
Rezultatele cercetării contribuie la confirmarea ipotezei generale și a celor specifice.
Rezultatele cercetării relevă eficacitatea programului modern de functional training și gimnastică
aerobică elaborat și implementat în vederea îmbunătățirii capacității motrice și funcționale a jucătoarelor
din grupa experiment.
Diversitatea mijloacelor de acționare care au constituit programul implementat în cadrul acestei
cercetări a contribuit la optimizarea condiției fizice a jucătoarelor de volei, junioare.
Folosirea unor mijloace de acționare care utilizează aparatură și materiale diverisificate: steper,
trx etc., ne-a permis elaborarea unui program de pregătire fizică în acord cu tendințele moderne. Jocul de
volei impune o modernizare a tuturor componentelor, iar pregătirea fizică reprezintă fundamentul
pregătirii tehnico-tactice. În acest sens, cercetarea realizată evidențiază o nouă orientare a procesului de
87
pregătire fizică prin implementarea unui program de functional training și gimnastică aerobică care
permite dezvoltarea parametrilor motrici și funcționali a jucătoarelor junioare.
Introducerea unui program adaptat și specializat de functional training și gimnastică aerobică în
cadrul pregătirii fizice a jucătoarelor de volei, categoria junioare, a determinat creșterea parametrilor de
motricitate și a celor funcționali a tuturor jucătoarelor din eșantionul experimental, precum și obținerea
unor rezultate pozitive în cadrul meciurilor competiționale. Noutatea programului a constat în selectarea
și adaptarea mijloacele de acționare specifice gimnasticii aerobice și prin modul de structurare și
organizare a procesului de pregătire fizică a jucătoarelor de volei, junioare I. Organizarea pregătirii sub
forma circuitelor de functional training a determinat o prelucrare generală sub aspectul motricității,
contribuind astfel și la îmbunătățirea capacității funcționale.
În cadrul cercetării noastre elaborarea unor algoritmizări și eșalonări operaționale moderne se
înscrie în tendințele de modernizare a procesului de pregătire, specifice sportului de performanță.
Planificarea propusă de noi sub forma unei eșalonări algoritmizate a exercițiilor folosite în
pregătirea fizică, se constituie într-un instrument de lucru util pentru antrenori.
Utilizarea fișei individuale de calcul dinamic a intensității de lucru, elaborată de noi, a determinat
o implicare activă a jucătoarelor în procesul de antrenament, contribuind la creșterea motivației și a
responsabilității acestora.
Beneficiile implementării unei noi metodologii în cadrul pregătirii fizice a jucătoarelor de volei,
junioare, care să îmbunătățească fitness-ul acestora, răspund noilor cerințe de modernizare, diversificare
și creștere a atractivității lecțiilor de antrenament la acest nivel de pregătire.
Antrenamentul funcțional a cunoscut o nouă orientare în ceea ce privește practicarea lui în rândul
sportivilor de performanță, datorită programelor specifice pe care le include, precum și a materialelor
sportive și echipamentelor specifice care fac parte din angrenajul său.
Optimizarea fitness-ului jucătoarelor de volei, junioare, s-a concretizat prin aplicarea unei metode
noi de pregătire, antrenamentul funcțional, dar si prin folosirea unor dozări și modalități de organizare
specifice.
În cadrul antrenamentelor efectuate pe baza noii metodologii, utilizarea materialelor specifice
antrenamentului funcțional, a făcut posibilă gradarea corespunzătoare a contracțiilor musculare, dozarea
precisă și prelucrarea optimă a principalelor grupe musculare.
88
12.2. CONCLUZII PRACTICO – METODICE
În urma cercetării efectuate se pot formula următoarele concluzii, legate de ipotezele de lucru care
au vizat efectele somatice, motrice și funcționale ale utilizării antrenamentului funcțional și a gimnasticii
aerobice, în cadrul pregătirii fizice a jucătoarelor de volei, junioare I.
Progresele superioare ale grupei experiment comparativ cu cea de control se datorează
programului elaborat, adaptat și implementat de functional training și gimnastică aerobică pe care l-am
conceput pentru această cercetare. Programul de pregătire fizică a fost conceput în acord cu tendințele
moderne și pe baza cercetărilor recente care au evidențiat eficacitatea programelor de functional training
și gimnastică aerobică comparativ cu metodele clasice, unele depășite din punct de vedere metodologic
și al eficienței.
Programul de functional training și gimnastică aerobică elaborat și implementat în cadrul acestei
cercetări a fost focusat pe dezvoltarea tuturor componentelor motrice și funcționale ale jucătoarelor de
volei, deoarece unele aspecte motrice, în special în procesul de evaluare, sunt ignorate chiar de catre FRV.
Programul folosește materiale didactice novative și moderne determinând modernizarea
procesului de pregătire fizică.
În acest scop, prin argumente, calcule și analize statistice concrete, am desprins următoarele
concluzii:
1. Se confirmă ipoteza de lucru, conform căreia implementarea, în cadrul pregătirii fizice a
junioarelor I, volei, a unui program de antrenament functional și gimnastică aerobică, adaptat specificului
jocului de volei, va determina îmbunătăţirea pe termen lung (pe durata întregului campionat) a nivelului
de fitness a acestora, reflectat inclusiv în rezultatele obținute în cadrul meciurilor desfășurate în ediția
2013/2014.
2. Sportivele din cadrul grupei experiment, care s-au antrenat prin programe specifice
antrenamentului funcțional și gimnasticii aerobice, concepute de noi, au înregistrat progrese superioare
în comparație cu sportivele grupei control, care au folosit metode și mijloace clasice în pregătirea fizică.
3. Eficiența programelor folosite în pregătirea fizică a jucătoarelor de volei din grupa
experiment, a fost demonstrată prin analiza calculelor indicilor statistici pentru probele pregătirii fizice,
confirmându-se prima ipoteză specifică a cercetării de bază (I1), și anume că selecţionarea şi adaptarea
unor metode şi mijloace de îmbunătăţire a pregătirii fizice a jucătoarelor de volei influențează pozitiv
capacitatea motrică a acestora, pe direcția specializării:
la proba de detentă, progresele grupei experiment sunt superioare comparativ cu cele ale
89
grupei control, datorită influențelor variabilei independente aplicată în cercetare. Astfel, în
cadrul grupei experiment s-a înregistrat o creştere a valorii mediei aritmetice între cele
două testări, valoarea mediei iniţiale fiind de 2,26m, iar cea a testării finale de 2,34m,
diferența fiind de 0,08cm. În cadrul grupei control, progresul a fost de doar 0,03 cm,
rezultat din valoarea iniţială a mediei de 2,25m şi valoarea finală de 2,28m. Din punct de
vedere statistic, diferențele din cadrul grupei experiment sunt semnificative, ceea ce
determină acceptarea ipotezei cercetării si relieferea eficacității programului de functional
training și gimnastică aerobică aplicat. În cadrul grupei control diferența a fost
nesemnificativă statistic și a determinat acceptarea ipotezei nule. Sportivele din ambele
grupe au reușit îndeplinirea baremului impus de FRV.
la proba de deplasare laterală pe 4m din fandare laterală cu atingerea liniei cu mâna,
mediei grupei experiment a înregistrat un progres al mediei de 2,91 execuții, rezultat dintre
valoarea medie a testării inţiale de 26,42 execuţii și cea a testării finale de 29,33 execuții.
Acest rezultat pozitiv, se datorează efectuării de exerciţii care au vizat dezvoltarea forței
membrelor inferioare: exerciţii cu haltera și cu greutăți (fandări, genuflexiuni), exerciţii
cu trx, precum și exerciții care au vizat dezvoltarea vitezei de deplasare și de reacție:
întoarceri, schimbări de direcție, etc. Sportivele din grupa control și-au îmbunătățit
valoarea mediei dintre cele două testări cu 0,83, valoare ce a rezultat din diferența dintre
cel două testări inițială (26,25) și cea finală (27,08).
În proba de flexibilitate frontală, valoarea mediei la grupa experiment a fost de 10,25 cm
la testarea inițială, pentru ca la testarea finală să fie de 15,50cm, ceea ce determină un
progres al mediei de 5,25cm, în timp ce în cadrul grupei control, progresul a fost de 0,9cm.
Progresul grupei experiment se datorează efectuării sistematice a activităţilor motrice
specifice gimnasticii aerobice și a antrenamentului functional care au efect pozitiv asupra
dezvoltării acestei calități motrice.
În cadrul probei care a vizat dezvoltarea musculaturii abdominale, s-a înregistrat
odiferenţă a valorilor mediilor de 2,50 execuţii, în cadrul grupei experiment. Sportivele
grupei control au reușit un progress de 1,50 execuții. Prin aplicarea testului t-Student la
grupa experiment s-a evidențiat o diferență semnificativă statistic, valoarea
p(0,0032)>0,05, în timp ce la grupa control diferența a fost nesemnificativ statistic.
Diferenţa dintre cele două grupe, experiment şi control, este explicabilă prin utilizarea de
90
către grupa experiment, a unor mijloace eficiente care au contribuit la dezvoltarea
musculaturii abdominale.
În ceea ce privește motricitatea generală, la testarea iniţială, valoarea indicelui de
motricitate al grupei experiment a fost de 1,95 După testarea finală, valoarea indicelui
general de motricitate a ajuns la 2,50, rezultat care se datorează programului adaptat de
functional training folosit în pregătirea sportivelor acestei grupe, prin care capacitatea
motrică a sportivelor s-a dezvoltat foarte mult. Diferenţa înregistrată la sportivele din grupa
control, între testarea iniţială şi cea finală, a fost de 0,10, aceste sportive lucrând cu
metodele clasice de pregătire.
4. Se confirmă ipoteza specifică (I2) conform căreia programul adaptat de functional training și
gimnastică aerobică, prin exercițiile cuprinse în acestea, determină intensificarea proceselor metabolice,
reflectate în IMC. Astfel, în cadrul grupei experiment, IMC-ul s-a îmbunătățit cu 0,93, iar la grupa control
cu 0,12.
5. Rezultatele obținute la testele funcționale de sportivele din cadrul grupei experiment confirmă
ipoteza specifică (I3) conform căreia programul adaptat de functional training și gimnastică aerobică va
îmbunătăţii parametri capacităţii funcţionale a jucătoarelor de volei, junioare I. Prin analiza
componentelor funcționale urmărite în acest demers de cercetare se desprind următoarele:
capacitatea cardiacă de efort, determinată prin testul Ruffier, s-a îmbunătățit la sportivele
din cadrul grupei experiment, diferența dintre testarea inițială și cea finală fiind de 4,11,
datorită influențelor variabilelor independente. La începutul testărilor sportivele grupei
experiment au avut capacitate de efort medie și bună, conform scalei de apreciere, pentru
ca după implementarea programelor adaptate de functional training și gimnastică aerobică
care au vizat îmbunătățirea capacității de efort, toate sportivel au reușit să-și
îmbunătățească această capacitate, iar 4 sportive au ajuns să aibă capacitate foarte bună.
Sportivele din cadrul grupei control și-au îmbunătățit valoarea mediilor între cele două
testări cu 1 unitate, acestea atingând doar nivelul bun de apreciere al capacității de efort
Testările intermediare efectuate în cadrul grupei experiment, de-a lungul desfășurării
campionatului, au relevat faptul că datorită pregătirii cu mijloace specifice antrenamentului
funcțional și a gimnasticii aerobice se poate îmbunătăți în mod evident capacitatea de efort
a sportivelor.
91
Capacitatea respiratorie: în cadrul grupei experiment valorile medii inițiale au fost de
4100cm3, pentru ca la testarea finală să ajungă la 4358cm3, înregistrându-se o creștere a
VO2max de 258cm3, ceea ce demonstrează faptul că programele aplicate în pregătire au fost
eficiente. În cazul sportivelor din grupa control, diferența dintre cele două testări a fost de
125cm3, analiza statitică prin testul t-Student indicând o diferență nesemnificativ statistic, p
(0,08)>0,05, care determină acceptarea ipotezei nule.
6. În urma rezultatelor obținute atât în campionat, cât și în meciurile amicale disputate în ediția
de campionat 2013-2014 de către sportivele grupei experiment, se confirmă ipoteza specifică (I4) și
anume că implementarea programului adaptat de functional training și gimnastică aerobică, determină
obținerea de rezultate pozitive și în cadrul meciurilor oficiale și amicale. Astfel, echipa experiment CSU
Medicina CNUE Tîrgu Mureș, a terminat pe locul 2 în finala Campionatului Național, iar în cadrul
meciurilor de verificare disputate cu echipa control, CSS Blaj, a obținut o victorie, în cadrul turneului
amical disputant la BLAJ, celelalte două meciuri amicale jucându-se fără scor.
7. Rezultatele obținute de sportivele grupei experiment în cadrul celor două probe propuse
Federației Române de Volei, confirmă ipoteza specifică (I5), corform căreia completarea bateriei de probe
motrice ale Federației Române de Volei, la nivelul junioarelor I, cu teste vizând și alte segmente corporale,
precum și aptitudini motrice specifice, determină, prin sinergie, creșterea indicelui general de motricitate
al jucătoarelor de volei.
În cadrul probei de forță a musculaturii spatelui, s-a înregistrat o evoluție foarte bună a
sportivelor din grupa experiment, ele având un progres al mediei aritmetice între cele două
testări de 5 execuții. Acest progres se datorează exercițiilor folosite în cadrul programului
adaptat de functional training, în care se pune un mare accent pe creșterea forței
musculaturii spatelui, un rol major avându-l exercițiile efectuate pe mingea de gimnastică,
fitball. Sportivele din grupa control au reușit să-și îmbunătățească valoarea mediei
aritmetice între cele două testări cu 1,58 execuții. Din punct de vedere statistic, diferența
înregistrată în cadrul grupei experiment a fost puternic semnificativă, respingându-se
ipoteza nulă, iar în cazul grupei control a fost nesemnificativă.
În cadrul probei care a vizat 2 parametri: echilibrul și forța musculaturii brațelor, sportivele
grupei experiment au avut progrese superioare față de sportivele grupei control, progrese
datorate utilizării mingilor de fitball, precum și a exercițiilor cu gantere, halteră și trx.
Sportivele grupei experiment și-au îmbunătățit valorile mediei aritmetice între cele două
92
testări cu 4,08 evoluții, în timp ce sportivele grupei control cu 1 execuție. Mijloacele
specifice antrenamentului funcțional, folosite în cadrul pregătirii grupei experiment,
vizează atât îmbunătățirea echilibrului jucătoarelor , cât și creșterea musculaturii brațelor,
fapt demonstrate prin rezultatele superioare obținute de sportivele acestei grupe. Analiza
sttaistică a evidențiat o diferență puternic semnificativă în cadrul grupei experiment, ceea
ce a determinat respingerea ipotezei nule, în timp ce în cadrul grupei control diferența
nesemnificativă statistic a impus acceptarea ipotezei nule.
12.3 RECOMANDĂRI
Rezultate obținute în urma acestei cercetări confirmă și susțin concepția introducerii în cadrul
pregătirii fizice a jucătoarelor de volei, junioare I, a unor programe de pregătire care să influențeze și să
favorizeze construcția unui fundament motric și funcțional specific solicitărilor jocului de volei.
Programele adaptate de functional training și gimnastică aerobică, contribuie la formarea unor
indici superiori motrici și funcționali de care, jucătoarea de volei, junioară I, poate să beneficieze pe
parcursul evoluției sale voleibalistice pentru a avea un randament de joc superior.
În pregătirea fizică a jucătoarelor de volei, junioare I, recomandăm să se țină cont de următoarele
aspecte:
precizarea calităților motrice dominante în jocul de volei în vederea orientării pregătirii înspre
dezvoltarea acestor calități motrice;
selectarea mijloacelor optime pentru dezvoltarea separată a fiecărei calități motrice în parte;
dozarea efortului să se facă diferențiat, în funcție de particularitățile fiecărei jucătoare, pe baza
fișei individuale de lucru, propusă de noi , în cadrul acestei cercetări.
Recomandăm introducerea programelor adaptate de functional training și gimnastică aerobică în
pregătirea fizică a echipelor de junioare I, în vederea îmbunătățirii fitness-ului sportivelor.
Recomandăm utilizarea programelor adaptate de functional training și aerobic, în funcție de
perioada de pregătire în care se află sportivele.
Recomandăm utilizarea circuitelor de functional training la începutul antrenamentelor în vederea
dezvoltării calităților motrice specifice jocului de volei.
Recomandăm ca în partea de încălzire a antrenamentelor junioarelor I, volei, să se folosească
gimnastica aerobică ca mijloc de pregătire a organismului pentru efort.
Considerăm, că pentru creșterea atractivității și eficienței lecțiilor de antrenament, la nivelul
93
junioarelor I, este utilă folosirea echipamentelor specifice antrenamentului funcțional și recomandăm
folosirea acestora în cadrul pregătirii.
Recomandăm Federației Române de volei, introducerea la nivelul junioarelor I, a unor probe de
control care să vizeze: forța musculaturii brațelor, musculaturii spatelui precum și a unor probe
funcționale.
Recomandăm FRV revizuirea standardelor de performanță motrică a jucătoarelor pe baza unei
cercetari ample la nivelul tuturor eșantioanelor de vârstă în acord cu performanțele medii a generației
actuale.
Contribuția personală constă în propunerea de introducere a unui program adaptat și specializat
de functional training și gimnastică aerobică în cadrul pregătirii fizice a jucătoarelor de volei, junioare I,
în vederea optimizării fitness-ului acestora. Programul de antrenament propus de noi, pentru optimizarea
fitness-ului jucătoarelor de volei, junioare I, va fi trimis la nivelul FRV în atenția comisie tehnice pentru
a fi recomandată implementarea și utilizarea lui la nivelul junioarelor.
De asemeanea, propunem un model de planificare a programelor specifice antrenamentului
funcțional pe un ciclu săptămânal de pregătire, prezentat în anexa nr. 17
Această eșalonare cuprinde programe algoritmizate codificate pentru fiecare activitate specifică
antrenamentului funcțional în parte. Algoritmizarea codificată a constat în ordonarea exercițiilor în raport
cu principiile și metodele antrenamentului sportiv.
Ca și contribuție personală fac următoarele recomandări:
1. Folosirea în pregătirea fizică a jucătoarelor de volei, junioare I, a programelor adaptate de
functional training și gimnastică aerobică, în vederea îmbunătăţirii nivelului de fitness a
acestora.
2. Utilizarea fișei individuale de calcul dinamic a intensității de lucru, elaborată de noi în anexa
nr.18, pentru o implicare activă a jucătoarelor în procesul de antrenament, pentru creșterea
motivației și a responsabilității acestora.
3. Introducerea la nivelul junioarelor I, a unor probe de control care să vizeze: forța musculaturii
brațelor, musculaturii spatelui precum și a unor probe funcționale.
4. Revizuirea standardelor de performanță motrică a jucătoarelor pe baza unei cercetari ample la
nivelul tuturor eșantioanelor de vârstă în acord cu performanțele medii a generației actuale.
94
DISEMINAREA REZULTATELOR CERCETĂRII
Pentru diseminarea rezultatelor s-au publicat rapoarte de cercetare în lucrările de specialitate care
evidențiază aspectele specificate în cadrul procesului de cercetare:
Ciulea Laura, Ionescu-Bondoc D, Ioan Burcă – Influenţa antrenamentului funcţional
(functional training) asupra capacităţii de adaptare cardio- vasculară la efort a
jucătoarelor de volei, junioare I, Revista Palestrica of the third millennium –
Civilization and Sport, pISSN: 1582-1943; eISSN: 2247-7322; ISSN-L: 1582-1943,
Vol. 15, no. 4, October-December 2014, 301–306
Ciulea Laura, Szabo Barna – The role of the functional training in optimising the
motric capacity of junior female teams I- volleyball. Revista Studia Universitatis
Babes-Bolyai, Educatio Artis Gymnasticae, ISSN (print): 1453-4223, ISSN (online):
2065-9547; (indexată BDI baza de date SCIPIO, EBSCOhost, ProQuest, Copernicus,
Doaj, openaccessarticles.com), 2014, pp 17-26
Laura Ciulea, Ionescu –Bondoc D. – The influence of modern technology on the
efficiency of the serve in volleyball - International Sceintific Conference “Effects of
Physical Activities Application to Antropological Status with Children, Youth and
Adults”, Belgrad, 11-12 December 2012, Proceedings of the Thematic Conference,
ISBN 978-86-80255-94-1, UDK: 796.325.015.8:004, pp. 290-297
http://www.fsfvconference.rs/documents/proceedings_2012.pdf
Ciulea Laura, Ungur Ramona –Optimising physical training in volleyball trough an
adapted functional training programme, – at the International Conference
„Introspective connection on human movement sciences”, First , 26-27 April, 2013,
Tirgu Mures , Romania, Book of abstracts, pp. 10, ActaMedica Marsiensis , Vol 59,
Supplement 2/2013, ISSN 2068-3324
95
Bibliografie citată și consultată
1. Adams K., O'Shea J.P., O'Shea K.L., Climstein M. - The effects of six weeks of squat,
plyometrics, and squat plyometric training on power production. Journal of Applied Sports
Science Research 6, 1992, pg. 36-41
2. Alexandrescu D., Neamţu M., Atletism, Ed. Omnia Uni S.A.S.T., Braşov, 2000, pg.24
3. Alexe, N. - Terminologia educatiei fizice si a sportului, Bucuresti, Editura Stadion, 1974, pg.
148
4. Alexe N. Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis 1993, pg.47
5. Anshel, Mark H. A psycho-behavioral analysis of addicted versus non-addicted male and
female exercisers. Journal of Sport Behavior, Vol 14(2), Jun 1991, pg.145-154
6. Anderst W.J., Eksten F., Koceja D.M.,Effects of plyometric and explosive resistance training
on lower body power. Medicine and Science in Sport and Exercise 26, S31, 1993
7. Andrei I., Principiile antrenamentului sportiv, Bulletin of "Carol I" National Defence
University (Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare "Carol I"), issue: 02 / 2012, pg. 263-
269,
8. Anshel M.H., Freedson H.J., Hajwood K., Horvat M., &Plowman S., The dictionarz of the
exercice and sport science. Campaign, IL:Human Kinetics, 1991
9. Apostol I., Ergofiziologie. Editura Universităţii ,,Al.I.Cuza’’ Iaşi, 1998. pg. 48
10. Astrand P.O. Experimental studies of physical working capacity in relation to sex and age in.
Copenhaga:Munksaad,1989, pg. 50-60
11. Atanasiu C. Particularităţi de creştere la copii şi juniori şi valorificarea lor în antrenament.:
E.F.S., Bucureşti, 1988, pg. 19-60
12. Avramoff E., Probleme de fiziologie a antrenamentului ANEFS, Bucuresti, 1980
13. Banister WE. Modelarea performanţei sportive de elită. Evaluarea stării de sănătate a
sportivului. Testarea fiziologică a sportivilor de înaltă performanţă. Vol. 2, Bucureşti 1997,
pg.159
14. L. Baroga, Forţa în sportul de performanţă (Force in advanced sports), Bucureti-Ed. Sport-
Turism, 1980
96
15. Bădău D, Tănase T., Volei, teorie si metodica, Editura Omnia Braşov, 2006 pg 12,, 13,111,
112
16. Bâc O., Volleyball, Editura Universităţii din Oradea, Oradea , 1999
17. Bompa T., Perfomanţa în jocurile sportive: teoria şi metodologia antrenamentului, Editura.
Ex- Ponto, Constanţa, 2003, pg. 11, 70, 209
18. Bompa T., Teoria si metodologia antrenamentului, Editura. Ex. Ponto, C.N.F.P.A. Bucuresti,
2002 pg. 410-420
19. BOMPA, T.O., Performanța în jocurile sportive, Editura EX PONTO,2003, p. 209
20. Bota A., Exerciţii fizice pentru o viaţă activă. Activităţi motrice de timp liber. Bucureşti:
Cartea Universitară, 2006, pg. 183
21. Bota C., Ergofiziologie, Bucureşti: Globus, 2000. pg. 23-115, 283-288
22. Bota C., Fiziologia efortului fizic si sportului, Editura ANEFS, 1993, pg. 133-284
23. Bota C., Prodescu B., Fiziologia educaţiei fizice şi sportului, Ergofiziologia, Editura Antim
Ivireanu, 1997.
24. Boyle M. Functional Training for sports”, Editura Human Kinetics, 2004, pg.1
25. Bushman B. , Complete Guide to Fitness Healt, Editura American College of Sports Medicine,
2011, pg.4
26. Cannone J., "Functional training". Retrieved 2007-08-26
27. Cazorla G. et Léger L. Comment évaluer et développer vos capacités aérobie. Epreuves de
course navette et épreuve Vam-éval. Eds AREAPS , 1993
28. Cârstea G., Teoria şi metodica educaţiei fizice, Editura An-Da, Bucureşti, 2000
29. Cerghit.I.,,Metode de învăţământ”, EDP, Bucureşti 1997, p.155
30. Cojocaru A., Cojocaru M., Volei, Curs în tehnologie IFR/Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2012, pg. 7,36
31. Cojocaru A., Cojocaru M, Studiu asupra evoluției caracteristicilor sportivilor voleibaliști cu
vârste cuprinse între 15-18 ani, Analele Universităţii Spiru Haret Seria Educație Fizică, Sport
şi Kinetoterapie, Anul III, nr. 3, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006, pg. 17
32. Cojocaru A., Lăzărescu D., Ştefănescu A., Ghid orientativ al antrenorului de volei, Bucureşti,
2013, pg. 4,5, 31-37, 45
33. Colibaba E. D., Bota I., Jocuri sportive. Teorie şi metodică, Editura Aldin, 1998., pg.99, 100,
102, 187, 193, 249,253,257
97
34. Cook G., Fields, K, Functional training for the torso, Strength & Conditioning Journal, April
1997 - Volume 19 - Issue 2 pg.14-19
35. Corbin C., Lindsey R., The ultimate fitness book, Leisure, New York, 1984
36. Corbin C.B, & Lindsey R. - Concepts of physical fitness with laboratories, 8th Ed.Madison,
Wis.: Brown & Benchmark Publishe, 1994
37. Delavier, F., Guide des Mouvements de Musculation, Editura Vigot, Paris, 2001
38. Demeter A., Fiziologia efortului sportiv în ,,Medicina sportivă aplicată. Editura
Editis.Bucuresti, 1994.
39. Duncan M, Woodfield L., Y al-Nake, Anthropometric and physiological characteristics of
junior elite volleyball players, Br J Sports Med 2006;40:649-651
doi:10.1136/bjsm.2005.021998
40. Chu D.A. Jumping into plyometrics. Champaign, IL: Human Kinetics 1998
41. De Los M . Epidemiology of sports injuries in the Swiss organization "Youth and Sports"
19871989: injuries, exposures and risks of main diagnosis. Int J Sports Med. 1995;16:1348
42. Dobrescu T., Gimnastica aerobică - o alternativă pentru un nou stil de viaţă al adolescentelor.
Iaşi: Prim, 2008. pg. 133
43. Dragnea, A., Antrenamentul sportiv. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1996
44. Dragnea A., Bota A., Teoria activităţilor motrice, Editura. Didactică şi Pedagogică, 1999,
pg.222, 225, 226,228, 234
45. Dragnea A. și colab., Teoria educației fizice și sportului, , Editura Cartea Școlii, 2000, pg.148
46. Dragnea A., Teodorescu S., Teoria Sportului. Editura FEST, Bucuresti,2002, pg. 420
47. Drăgan I. Medicina sportivă in "Medicina sportivă aplicată'. Editura Editis, Bucuresti, 1994,
pg. 9-13, 43
48. Drăgan I. şi colab., Medicina sportivă aplicată. Bucureşti: Editis, 1994, pg. 516
49. Dumitru, G., Sănătatea prin sport pe înţelesul tuturor ,Federaţia Română Sportul pentru toţi,
Bucureşti, 1997.
50. Erich Beyer, Dictionary of Sport Science, Verlang Karl Hofmann, Köln, 1992
51. Epuran M., Metodologia cercetării activităţilor corporale în educaţie fizică şi sport”,vol. I şi
II, Editura România de Mâine, Bucureşti, 1995, pg.88
52. Epuran M.- Psihologia Sportului de performanta FEST, Buc. 2001 pg. 216,
53. EPURAN, M., Metodologia cercetarii activitatilor corporale, Vol. I si II, Bucuresti, 1992.
98
54. Epuran M., Metodologia cercetării activităţilor corporale,Editura Fest,Bucureşti, 2005,
pg.131
55. Epuran M., Holdevici I., Toniţa F., Psihologia sportului de performanţă. Teorie şi practică.
Bucureşti: Fest, 2001. pg. 62, 215, 228
56. Epuran M.- Motricitate şi psihism în activităţile corporale. Prolegomene la o metateorie a
activităţilor corporale, Editura FEST, 2011, pg. 256, 257
57. Filip C. şi colab – Pregatire sportivo-teoretica, Ghid metodologic de aplicare a programei
scolare, Ministerul educatiei nationale, Consiliul National pentru curriculum, .(2000) pg.,22
58. Fleancu J., Teză de doctorat, 2004, pg.60l
59. Flecher G., Chair ., ; Balady G.,Steven N. B.,;Blumenthal J; Casp C., Chaitman B., Epstein
S.;. Sivarajan F., FroelicherV., Pina I., Pollock M. – Statement on Exercise: Benefits and
Recommendations for Physical Activity Programs for All Americans, Journal Circulation,
1996 nr.94, pg.857-862
60. Fleishman, E. A. The structure and measurement of physical fitness. Englewood Cliffs, NJ:
Prentice-Hall 1964
61. Fleishman F. A. The structure and measurement of physical fitness. New York: Englewood
Cliffs, 1984, pg. 57-88.
62. Hanţiu I., Educaţie fizică şi sport. Teorie şi metodică -note de curs, Oradea 2013, pg.65,
63. Harman E. Biomechanical factors in human strength. Strength and Conditioning Journal N16
1994, pg. 46-53
64. Hennessy L, Kilty J., Relationship of the stretch-shortening cycle to sprint performance in
trained female athletes, J Strength Cond Res. 2001 Aug;15(3):326-31
65. Hollman W, Hettinger T. Sportmedizin-Arbeits-und Trainingsgrundlangen. Schattauer,
Stuttgart-New York ,1980
66. Gagea A., Statistica computerizată în educație fizică și sport, Editura Ecologică, 2000, pg.175
67. Ganciu M. Gimnastica aerobică. Bucureşti:Bren, 2002, pg. 90-148.
68. Ganciu M. Îndrumar de gimnastică aerobică. Bucureşti: Editura Universităţii, 2009, pg. 26-
90
69. Grigore V. Gimnastica artistică. Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv. Bucureşti:
Semne, 2001, pg. 11-54
70. Grapă F., Mârza D. Volei în învățământ, Editura Plumb, Bacău, 1998, pg. 9, 115
99
71. Hantău C., Obiectivizarea mijloacelor de antrenament în jocul de volei, Revista Marathon,
Vol. 1, nr1, 2009, pg.26
72. Hantău C., Modele funcționale în jocul de volei, Revista Marathon, Vol. 2, nr2, 2010, pg.26
73. Hanțiu, I. – Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului (Note de curs) – Universitatea din
Oradea, 2012 pg. 65
74. Hennessy L., Kilty J. (2001) Relationship of the stretch-shortening cycle to spring performance in
trained female athletes. Journal of Strength and Conditioning Research 15, 326-331
75. Hoeger W., Hoeger S., Principles and Labs for Fitness and Wellness, Wadsworth, Cengage
Learning, 2011
76. Laszlo H.I., Fitness. Editura Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 2007, pg.29.
77. Johnston B. Strength training, objective principles of an exact discipline. North Bay, Canada:
body worx, 1997. pg. 21-59.
78. Kent M., The Oxford Dictionary of Sports Science and Medicine. Oxford University Press,
1996
79. Kory-Mercea, M., Zamora, E. – Fiziologia efortului sportiv, , Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca, 2003 pg. 66
80. Kraemer W.J, Patton J.F,. Gordon S. E,. Harman E. A,. Deschenes M. R ,. Reynolds K,.
Newton R. U , Triplett N. T., Dziados J. E, Compatibility of high-intensity strength and
endurance training on hormonal and skeletal muscle adaptations, Journal of Applied
PhysiologyPublished 1 March 1995Vol. 78no. 3, 976-989DO
81. Iacob I., Păcuraru A., Volei – dezvoltarea calităţilor motrice, Editura Fundaţiei Chemarea,
Iaşi, 1999.
82. Ifrim M., Niculescu Gh. - Compendiu de Anatomie, Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1988, pg. 205
83. Ionescu A. Creşterea somato-funcţională a tinerei generaţii corelată cu dezvoltarea calităţilor
fizice. Revista Manifestări ştiinţifice. Bucureşti, 1989, nr. 2., pg. 58-73.
84. Ionescu-B.D., Refacerea după efort în sportul de înaltă performanţă, Ed. Universităţii
Transilvania, Braşov , 2006, pg.7-9
85. Ionescu – B.D., Poliatlonul atletic şcolar, Edit.Univ.Transilvania din Brasov2007,pg.29
86. Ionescu-B.D., Bazele antrenamentului sportiv, Note de curs, Braşov, 2008, pg. 4, 7, 21,23,27,
38,55, 71 72
100
87. Ivan C. Raţionalizare şi standardizare în antrenamentul sportiv. Bucureşti: Moroşan, 2009,
pg. 120-141.
88. Macovei S., Stretching, Edit. AFIR, Bucureşti 2012, pg.3
89. Manno R., Bazele teoriei antrenamentului sportiv, SDP 371-374 Bucuresti., 1996, pg.53,94
90. Maiorana A, O'Driscoll G, Cheetham C, Collis J, Goodman C, Rankin Taylor R, Green D,
Combined aerobic and resistance exercise training improves functional capacity and strength
in CHF, Journal of Applied Physiology (1985). Mai 2000; vol 88 nr.5:1565-1570
91. Marolicaru M., Oşorhean, M., Beraru, V., Moşneag H., Starea de fitness sau condiţia fizică,
Studia Educato Artis Gymnasticae, ed 2 din 2006, pg. 105-107
92. Mathews F. The Physiological Basis of Physical Education and Athletics. Manchester: Broad
publicher, 1981, pg. 17-43
93. Matveev, L. P.; Novicov, A. D., Teoria şi metodica educaţiei fizice, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1980
94. Mârza D., Optimizarea şi dirijarea pe baze informatice a pregătirii şi competiţiei în jocurile
sportive. Editura PIM Iaşi, 2006.
95. Mârza D., Volei, bazele teoretice şi metodice, Editura PIM Iaşi, 2006 pg. 66, 83, 164, 165,
167,168
96. Muraru A., Manualul antrenorului, Editura Ex Ponto 2008, pg.46
97. Mureşan A., Volei. Selecţia şi pregătirea echipelor de juniori, , Cluj-Napoca, Editura Accent
2005, pg.74,76, 63,64,65
98. Neagu N., Teoria şi practica activităţii motrice umane, Editura University Press, Tîrgu Mureş,
2010.
99. Neagu N., Cuantificarea pregătirii fizice în antrenamentul sportiv, Edit. University Press, Tg
Mures, 2012, pg.8, 12, 17, 18,21,32, 34, 47 , 64,,68, 70, 73, 79
100. Neagu, N., Culturism şi fitness. Întreţinere şi performanţă. Edit. University Press, 2012, pg. 11, 21, 55
101. Mureşan A., Volei. Selecţia şi pregătirea echipelor de juniori, , Cluj-Napoca, Editura
Accent 2005, p8, 74,76, 63,64
102. Nicu A., Antrenamentul sportiv modern. Bucureşti: Editis, 1993. p.47.
103. Nicu A., Teoria şi metodica antrenamentului sportiv modern, Editura Fundației România
de Mâine, 1999
101
104. Orr R.M.,"Movement Orientated Training for the Kinetic and Cyber Warrior" Tactical
Strength and Conditioning Conference 2013. Norfolk, Virginia, USA. Apr. 2013.
105. Pate R., Physical activity and public health, Journal of the American Medical Association
273(5), pg. 43
106. Păcuraru A., Iacob I., Balaiș F., Braharu O., Manualul profesorului de volei, Editura
Helios, Iași 2000, pg.11, 33. 54, 80,81, 136,138, 141,142,143, 220, 225, 234, 309
107. Popescu G. Impact aerobic, Editura Elisavaros, 2005, pg. 29,35
108. Popescu-Neveanu P., Dicţiona de psihologie, Editura Albatros, Bucureşti, 1978, pg. 223
109. Prescorniţă, A., Cartea antrenorului de volei. Editura Universităţii Transilvania, Braşov,
2008, pg. 13
110. Radcliffe J., Functional training for athletes al all levels, Unites States Ulysses press,
2007, pg. 4,5
111. Raţă G., Psihopedagogia Sportului de Performnţă. Note de curs. Bacau 2005-2006., pg.7,
8
112. Raţă G., Raţă B.C., Aptitudinile în activitatea motrică. Bacău: Edusoft, 2006.
113. SERBAN, M., DE HILLERIN, P., Volei – Strategie şi tactică, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1984
114. Reiss D., Prévos P. La bible de la préparation physique - Le guide scientifique et pratique
pour tous, Edit. Amphora, 2013, pg. 32
115. Rooney K, Herbert R. Fatigue contributes to the strength training stimulus.; Med Sci
Sports Exerc. 1994 Sep;26(9):1160-4
116. Săhleanu V., Strugren B. – Mică encilopedie de biologie şi medicină, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1976, pg.11
117. Selye, H. - Stress sans détresse, Montréal, Ed. La Presse, 1974
118. Spennewyn,K, Strength Outcomes in Fixed Versus Free-Form Resistance Equipment
Journal of Strength and Conditioning Research, January 2008 - Volume 22 - Issue 1 – pg. 5-81
119. Stasinopoulos D. Comparison of three preventive methods in order to reduce the incidence
of ankle inversion sprains among female volleyball players. Br J Sports Med. 2004 Apr;38(2):182-
5
120. Stofan J.R., Physical activity patterns associated with cardiorespiratory fitness and
reduced mortality, American Journal of Pubilc Health 1988(12):1807-1813
102
Szogy A. Aspecte ale capacităţii maxime de efort fizic la adolescenţi şi adolescente care practică sportul
de performanţă. Bucureşti: Altis, 1973, pg. 60-64
121. Tancred, B., and G. Tancred. "Corporate fitness-the implications." BUSINESS
EXECUTIVE 9 (1995): pg. 136-136.
122. Tărchilă N., Șerban M., Volei pentru junior, Editura Sport Turism 1975, pg. 50
123. Teodorescu S., Antrenament şi Competiţie. Bucureşti: Moroşan, 2006. pg.9,
124. Teodorescu S., Antrenament şi competiţie, Edit. Alpha MDN, 2009, pg. 16-21, 30
125. Teodorescu S., Antrenament şi competiţie – Ed. a-2ª, rev. , Buzău, Alpha MDN,2009,
pg.148, 150
126. Timmermans A. A, Spooren A. I. F., Kingma H., Seleen H. A. M., "Influence of Task-
Oriented Training Content on Skilled Arm–Hand Performance in Stroke: A Systematic Review".
Neural rehabilitation and neural repair, November/December 2010 vol. 24 no. 9 858-870
127. TUDOR, V. , Capacităţile condiţionale şi coordinative – componente ale capacităţii
motrice, Editura Rai Coresi, Bucureşti, 1999.
128. Turdean M., Prodan L., Bazele statisticii. Manual de studiu individual. Editura Pro
Universitaria, Bucureşti, 2012g p.15
129. Young MA, Cook JL, Purdam CR, Kiss ZS, Alfredson H. Eccentric decline squat protocol
offers superior results at 12 months compared with traditional eccentric protocol for patellar
tendinopathy in volleyball players. Br J Sports Med. 2005 Feb;39(2):102-5
130. Zațiorski V. Știința și practica antrenamentului de forță, Sportul de performanță nr. 444-
446, februarie-aprilie 2002, pg.30
131. Waldhem A, Assessment of Core Stability: Developing Practical Models, B.S. Ed., Baylor
University, 1999
132. Watkins J. An Introduction to Biomechanics of Sport and Exercise.
133. Livingstone: Elsevier Health Sciences, 2007, pg. 42-49.
134. Weineck J. Biologie du sport. Paris: Vigot, 1992, pg. 25-30.
135. Weineck, J., Manual L’entreinment, Ed. Vigot, Paris, 1997, pg.15
136. Weineck J., Grundlagen Sportwissen, Spitta Verlag GmbH & Co. KG, 2004, pg. 267
137. Willis, Joe D., and Linda Frye Campbell. "Exercise Psychology." Medicine & Science in
Sports & Exercise 25.6 (1993): 763.
103
138. Zatsiorsky V.M., Kinetics of Human Motion. Champaign, IL: Human Kinetics, 2002, gp.,
36, 226
139. Volleyball Quebec- Modèle de développement des athlètes en volleyball 2013 – 2017 ,
2013, p.8
140. DEX 1964, 1978
141. FRV - Ghidul orientativ al antrenorului , pg.5
142. FÉDÉRATION INTERNATIONALE DE VOLLEYBAL, Top Volley,Livret technique,
Jeu, Techniques et Tactiques après les Championnats du Monde 2002, pg.2,12
143. Enciclopedia Webster, Editia a2-a, 1996
Bibliografie WEB
http://www.gymsante.eu/functional-training/les-principes-generaux-du-functional-training-613/
accesat 2.03.2013
www.fivb.org accesat 22.03.2013
Culturism Fitness & Fight accesat 5. 05.2012
http://www.frvolei.ro/index.html accesat la 19.09.2012
http://www.livenews.ro/Article.aspx?ID=11259
http://www.gymsante.eu/functional-training/les-principes-generaux-du-functional-training-613/
accesat 5.12.2011
https://www.google.ro/search?q=gantere&biw=1366&bih=635&tbm=isch&tbo=u&source=univ
&sa=X&ei=vOuQVOKzAor7Uru4hJgI&sqi=2&ved=0CEEQsAQ: accesat la 15.03.2012
http://www.racerxvt.com/article/product-review-the-trx-suspension-trainer
accesat la 06.11.2012
https://www.google.ro/search?q=7.www.google.ro/search%3Fq%3Dstepper%26tbm&ie=utf-
8&oe=utf-8&gws_rd=cr&ei=wOyQVNqcAdbXauPsguAP –accesat 4.. 08. 2011
www.google.ro/search?q=stepper&tbm : accesat la 23.03.2014
www.google.ro/search?q=echipament+trx&tbm accesat la 23.03.2013
104
www.google.ro/search?q=stepper&tbm : accesat la 23.03.2014
https://www.google.ro/search?q=gantere&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=XPCQVMayC43laN
aLgqgN&ved=0CDYQsAQ accesat la 23.03.2014
www.google.ro/search?q=stepper&tbm : accesat la 23.03.2014
105
REZUMAT
OPTIMIZAREA FITNESS-ULUI LA JUCĂTOARELE DE VOLEI, JUNIOARE I, PRIN
IMPLEMENTAREA UNUI PROGRAM ADAPTAT DE GIMNASTICĂ AEROBICĂ ŞI
FUNCTIONAL TRAINING
Cercetarea realizată în cadrul acestei teze, evidențiază o nouă orientare a procesului de pregătire
fizică prin implementarea unui program de functional training și gimnastică aerobică care permite
dezvoltarea parametrilor motrici și funcționali a jucătoarelor de volei junioare.
Noutatea este dată de conceperea unui program de exerciţii adaptat de functional training și
gimnastică aerobică, care vor influenţa pozitiv dezvoltarea fizică generală, precum şi dezvoltarea
capacităţii motrice și funcţionale a jucătoarelor de volei la nivel de junioare.
Teza este alcătuită din trei părți. Prima parte se referă la aspecte teoretice privind problematica
temei de cercetare propusă. Partea a doua se referă la demersul operațional al cercetării preliminare care
în urma analiei rezultatelor creează premisele cercetării propriu-zise de bază.
Partea a treia a tezei se referă la cercetarea de bază de tip longitudinal realizată pe un lot de 12
jucătoare de volei, junioare, din cadrul Centrului de Excelență din Tîrgu-Mureș, cu testări care au scos în
evidență faptul că prin aplicarea programului adaptat de functional training și gimnastică aerobică, s-au
îmbunătățit indicii parametrilor urmăriți în cercetare.
În cadrul cercetării noastre elaborarea unor algoritmi și eșalonări operaționale moderne se înscrie
în tendințele de modernizare a procesului de pregătire, specifice sportului de performanță.
O propunere personală este utilizarea fișei individuale de calcul dinamic a intensității de lucru,
pentru o implicare activă a jucătoarelor în procesul de antrenament și pentru creșterea motivației și a
responsabilității acestora.
O altă propunere este introducerea de către Federația Română de Volei la nivelul junioarelor, a
unor probe de control care să vizeze: forța musculaturii brațelor, musculaturii spatelui precum și a unor
probe funcționale.
106
SUMMARY OF THE THESIS
OPTIMIZATION OF FITNESS IN FEMALE, JUNIOR I, VOLLEYBALL PLAYERS BY
IMPLEMENTING A TAILORED PROGRAM OF AEROBICS AND FUNCTIONAL
TRAINING
The research conducted for this doctoral thesis highlights a new orientation of the physical training
process by implementing a program of functional training and aerobics that allows developing motor and
functional parameters of female junior volleyball players.
The novelty lies in designing an exercise program tailored for functional training and aerobics
which will positively influence general physical and motor development as well as the functional capacity
of junior volleyball players.
The thesis consists of three parts. The first part reviews the theoretical aspects of the proposed
research topic. The second part views the operational approach of preliminary research results from the
analysis and it lays the groundwork of the basic research itself.
The third part of the thesis covers the longitudinal basic research conducted on a group of 12 junior
volleyball players from the Centre of Excellence in Tîrgu Mureș. The tests revealed that by applying the
adapted functional training and aerobics program, the parameter indices investigated by the current
research improved significantly.
The development of algorithms and operational echeloning investigated in our research is in line
with trends of modernization of the training process specific to high achievements in sports.
A personal proposal is to use individual sheets of dynamic calculation of the training intensity for
an active involvement of the players in the training process and to increase their motivation and
responsibility.
Another proposal is that the Romanian Federation of Volleyball introduce functional tests and
control tasks for level junior volleyball players covering arm and back muscle strength.
107
Curriculum
vitae
Europass
INFORMAŢII
PERSONALE
Nume Ciulea Laura Edit
Adresă Tîrgu Mureș, str.Ion Buteanu, ap. 19.
Telefon 0754670730
E-mail [email protected]
Naţionalitate Română
Data naşterii 11.06.1977
EXPERIENŢĂ
PROFESIONALĂ
2005 – prezent
2001-2005
Asist. univ. drd. Universitatea de Medicină și
Farmacie Tîrgu Mureș, Facultatea de Medicină,
Departamentul M2, Disciplina Educație fizică.
Preparator universitar, Universitatea de Medicină și
Farmacie Tîrgu Mureș, Facultatea de Medicină,
Departamentul M2, Disciplina Educație fizică
1999-2001 Profesor, Clubul Sportiv Școlar
EDUCAŢIE ŞI FORMARE Diplomă de Licență în Educație fizică –
specializare profesor de educație fizică,
Universitatea Babeș-Bolyai Cluj, Facultatea
deEducație Fizică și Sport, promoția 1999
Diplomă de Master în Educație Fizică și Sport,
Universitatea Babeș-Bolyai Cluj, Facultatea
deEducație Fizică și Sport, 2006
APTITUDINI ŞI COMPETENŢE
PERSONALE
Limba maternă Română
Limbi străine cunoscute Franceză (citit, scris, vorbit – foarte bine)
Germană, maghiară (citit, scris, vorbit – bine)
Aptitudini şi competenţe
Sociale
Abilități de comunicare, abilități de a lucra în
echipă, abilități de consiliere sportivă.
Aptitudini şi competenţe
organizatorice
Aptitudini de a organiza manifestări culturale,
sportive sau științifice și de a conduce grupuri sau
structuri profesionale.
Aptitudini şi competenţe
Tehnice
Aptitudini de a lucra în programe Word, Power
Point, Excel Internet etc.
Permis de conducere Nu.
108
INFORMAŢII SUPLIMENTARE
10.02.2015
Rezultate sportive
- Campioană Națională Junioare: 1996
- Campioană Națională Universitară (2010);
Activitate de manageriat:
- Membru fondator al ACS Provolei 2011Tîrgu-
Mureș
- Vicepreședinte al ACS Provolei 2011Tîrgu-Mureș
DOCTORAND
Ciulea Laura Edit
109
Curriculum vitae Europass
PERSONAL INFORMATION
Name Laura Edit Ciulea
Address 19 Ion Buteanu, ap. 19, Tîrgu Mureș
Telephone 0754670730
E-mail [email protected]
Nationality Romanian
Date of birth 11.06.1977
WORK EXPERIENCE
2005– present
2001-2005
Teaching assistant
The University of Medicine and Pharmacy of Tîrgu
Mureș, the Faculty of Medicine, Department:
Physical education
Instructor
The University of Medicine and Pharmacy of Tîrgu
Mureș, the Faculty of Medicine, Department:
Physical education
1999-2001 Teacher
School Sports Club
EDUCATION AND TRAINING
1995-1999
2005-2006
Bachelor’s degree in Physical Education and
Sports, Babeș-Bolyai University, Cluj-Napoca,
The Faculty of Physical Education and Sports
Master’s degree in Physical Education and Sports,
Babeș-Bolyai University, Cluj-Napoca, The
Faculty of Physical Education and Sports
PERSONAL SKILLS AND
COMPETENCES
Mother tongue Romanian
Foreign languages French (reading, writing, speaking – very good)
German, Hungarian (reading, writing, speaking –
good)
Social skills and competences
Team spirit, communication skills, ability to adapt
to multicultural environments, sports counseling
Organizational skills
Organizational skills in sports, scientific, and
cultural events, of leading groups and professional
teams
110
Computer skills
Advanced user of Microsoft OfficeTM tools (Word,
Excel, PowerPoint), Internet, etc.
Driving license No
ADDITIONAL INFORMATION
10.02.2015
Sports results
- Junior National Champion: 1996
- University National Champion (2010);
Management activities:
- Founder member of ACS Provolei 2011 Tîrgu
Mureș
- Vice-president of ACS Provolei 2011 Tîrgu
Mureș
DOCTORAL STUDENT
Laura Edit Ciulea
