Universitatea Spiru Haret Facultatea de Management ... · PDF fileIacob Petru Pantea, Gheorghe Bodea - Contabilitate financiara, Editura Intelcredo, 2010; Liliana Feleaga, Niculae

1

Numele universităţii: Universitatea Spiru Haret

Numele facultăţii: Facultatea de Management Financiar-Contabil

Specializarea: Contabilitate şi informatică de gestiune

Numeledisciplinei: Contabilitatea financiară de raportare - anul II, sem. II.

Conducătorul de disciplină: prof. univ. dr. GHEORGHE DUMITRU

Introducere

Dezvoltarea economiei şi a pieţei de capital autohton, precum şi necesitatea racordării

întreprinderilor româneşti la schimburile economice internaţionale, au generat, începând cu anul 1994,

reforma structurală radicală a sistemului contabil românesc, iar după anul 2000, au fost promovate o

serie de acte normative, pentru armonizarea contabilităţii naţionale cu Standardele Internaţionale de

Contabilitate şi începând cu anul 2006, conformitatea acesteia cu directivele europene.

Asimilarea în sistemul nostru contabil a recomandărilor directivelor europene în domeniu şi a

prevederilor referenţialului contabil internaţional, ridică probleme noi pentru specialişti în organizarea şi

conducerea contabilităţii întreprinderii, precum şi în prelucrarea, tratarea şi prezentarea informaţiilor

contabile de sinteză, în vederea satisfacerii nevoilor utilizatorilor. În acest context, pentru pregătirea

viitorilor economişti, un rol preponderent revine predării şi asimilării cunoştinţelor de contabilitate

financiară de raportare.

Scopul şi obiectivele disciplinei

Scopul disciplinei de Contabilitate financiară de raportare este să asigure studenţilor

aprofundarea cunoştinţelor teoretice, metodologice şi aplicative, privind întocmirea, controlul şi

publicarea situaţiilor financiare ale entităţilor economice în contextul Reglementărilor contabile

conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene

Disciplina de Contabilitate financiară de raportare are următoarele obiective:

- Însuşirea principiilor contabile fundamentale, privind conducerea contabilităţii curente şi elaborarea

situaţiilor financiare anuale;

- Deprinderea operaţiunile de prelucrare, grupare, sintetizare şi prezentare a informaţiilor financiar-

contabile în situaţiile financiare anuale;

- Iniţierea studenţilor în fundamentarea principalelor decizii economice pe baza informaţiilor

contabile şi pe concluziile desprinse în urma analizei şi interpretării lor;

- Familiarizarea cu elementele Cadrului contabil general, elaborat de Comitetul pentru Standarde

Internaţionale de Contabilitate, cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară şi cu

Reglementările contabile din România, conforme cu directivele europene, privind întocmirea,

auditarea şi publicarea situaţiilor financiare anuale.

Bibliografie 1. Obligatorie

Gheorghe Dumitru – Contabilitatea financiara in context european, Ed. Ex Ponto, 2008;

Legea contabilitatii nr. 82/1991 – republicata in MO. nr. 454/18.06.2008, cu modificarile si

completarile ulterioare;

Ordinul ministrului Finantelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile

conforme cu directivele europene.

2. Suplimentara

Iacob Petru Pantea, Gheorghe Bodea - Contabilitate financiara, Editura Intelcredo, 2010;

Liliana Feleaga, Niculae Feleaga - Contabilitatea financiara - o abordare europeana si

internationala, editia a II a, Editura Economica, 2011.

3. Facultativa

Atanasiu Pop, Dumitru Mates – Contabilitatea financiara (editia a III a, actualizata conform

irectivelor europene, aprobate prin OMFP nr.3055 din 29 oct 2009), Editura Casa cartii 2010

2

CONTABILITATEA FINANCIARĂ DE RAPORTARE

1. SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE 1.1 FORMATUL ŞI CONŢINUTUL SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene,

aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3055/29.10.2009, prevăd formatul şi conţinutul

situaţiilor financiare anuale, principiile contabile şi regulile de recunoaştere, evaluare, scoatere din

evidenţă şi prezentare a elementelor în situaţiile financiare anuale, regulile de întocmire, aprobare,

auditare/verificare şi publicare a situaţiilor financiare anuale, precum şi unele reguli privind

contabilitatea de gestiune.

Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene se

aplică de către următoarele categorii de entităţi:

a. societăţile comerciale:

- societăţile în nume colectiv;

- societăţile în comandită simplă;

- societăţile pe acţiuni;

- societăţile în comandită pe acţiuni; şi

- societăţile cu răspundere limitată.

b. societăţile/companiile naţionale;

c. regiile autonome;

d. institutele naţionale de cercetare-dezvoltare;

e. societăţile cooperative şi celelalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare,

funcţionează pe principiile societăţilor comerciale;

f. subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în România, care aparţin persoanelor juridice cu

sediul sau domiciliul în România, în condiţiile prevăzute de reglementările contabile;

g. subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor prevăzute la

lit. a) - e), cu sediul sau domiciliul în România, în condiţiile prevăzute de reglementările contabile;

h. subunităţile din România, care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate,

în condiţiile prevăzute de reglementările contabile;

i. grupurile de interes economic, înfiinţate potrivit legii.

1.1.1 ASPECTE GENERALE PRIVIND SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE

Persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele trei criterii

de mărime:

- total active: 3.650.000 euro,

- cifră de afaceri netă: 7.300.000 euro,

- număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50

întocmesc situaţii financiare anuale complete/dezvoltate/cu 5 componente, care cuprind:

- bilanţ,

- cont de profit şi pierdere,

- situaţia modificărilor capitalului propriu,

- situaţia fluxurilor de numerar,

- notele explicative la situaţiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime

prevăzute mai sus, întocmesc situaţii financiare anuale prescurtate care cuprind:

- bilanţ prescurtat,

- cont de profit şi pierdere,

- note explicative la situaţiile financiare anuale prescurtate.

Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de numerar.

3

În cazul entităţilor nou-înfiinţate, acestea pot întocmi pentru primul exerciţiu de raportare situaţii

financiare anuale prescurtate sau situaţii financiare anuale cu 5 componente. Pentru al doilea an de

raportare, aceste entităţi analizează indicatorii determinaţi din situaţiile financiare ale anului precedent şi

indicatorii determinaţi pe baza datelor din contabilitate şi a balanţei de verificare încheiate la sfârşitul

exerciţiului financiar curent și întocmesc situaţii financiare anuale în funcţie de criteriile de mărime

înregistrate.

Societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă

reglementată, astfel cum este definită de legislaţia în vigoare privind piaţa de capital, întocmesc situaţii

financiare anuale cu 5 componente, indiferent de totalul activelor, cifra de afaceri netă sau numărul

mediu de salariaţi.

Potrivit legii contabilităţii, situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o declaraţie scrisă, de

asumare a răspunderii conducerii entităţii, pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale potrivit

Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene. Prin

această declaraţie conducerea entităţii îşi asumă răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare

anuale şi confirmă că:

a. politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt în conformitate cu

reglementările contabile aplicabile;

b. situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a

celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată;

c. persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de continuitate.

Situaţiile financiare anuale complete / dezvoltate / cu 5 componente, întocmite de persoanele

juridice care depăşesc două din cele trei criterii de mărime, prezentate mai sus, sunt auditate potrivit

legii.

Sunt auditate, de asemenea, situaţiile financiare anuale întocmite de subunităţile din România, care

aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate, în cazul depăşirii limitelor

criteriilor de mărime, prevăzute de reglementările contabile.

Fac obiectul auditului statutar şi situaţiile financiare anuale întocmite de persoanele juridice de interes

public, aşa cum sunt:

- instituţiile de credit;

- instituţiile financiare nebancare, definite potrivit reglementărilor legale, înscrise în Registrul general;

- instituţiile de plată şi instituţiile emitente de monedă electronică, definite potrivit legii, care acordă

credite legate de serviciile de plată şi a căror activitate este limitată la prestarea de servicii de plată,

respectiv emitere de monedă electronică şi prestare de servicii de plată;

- societăţile de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare;

- entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de

Pensii Private;

- societăţile de servicii de investiţii financiare, societăţile de administrare a investiţiilor, organismele de

plasament colectiv, depozitari centrali, casele de compensare şi operatori de piaţă/sistem

autorizaţi/avizaţi de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare;

- societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată;

- societăţile/companiile naţionale;

- societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat;

- regiile autonome;

- persoanele juridice care aparţin unui grup de societăţi şi intră în perimetrul de consolidare al unei

societăţi-mamă cu sediul în România, care are obligaţia să aplice Standardele Internaţionale de

Raportare Financiară, conform prevederilor legale în vigoare;

- organizaţiile fără scop patrimonial care primesc finanţări din fonduri publice.

Situaţiile financiare anuale prescurtate sunt verificate, potrivit legii.

Atunci când, la data bilanţului, o entitate depăşeşte sau încetează să mai depăşească limitele a

două dintre cele trei criterii de mărime, acest fapt afectează aplicarea derogării privind întocmirea

situaţiilor financiare prescurtate sau complete/cu 5 componente, după caz, numai dacă acest lucru are loc

4

în două exerciţii financiare consecutive. În acest scop se reanalizează numărul de componente ale

situaţiilor financiare anuale, astfel:

a. o entitate care a întocmit situaţii financiare anuale prescurtate va întocmi situaţiile financiare

anuale complete/dezvoltate numai dacă, în două exerciţii financiare consecutive, depăşeşte

limitele a două dintre cele trei criterii de mărime;

b. o entitate care a întocmit situaţiile financiare anuale complete/dezvoltate va întocmi situaţii

financiare anuale prescurtate, numai dacă, în două exerciţii financiare consecutive, nu depăşeşte

limitele a două dintre cele trei criterii de mărime.

Prin două exerciţii financiare consecutive se înţelege exerciţiul financiar precedent celui pentru

care se întocmesc situaţiile financiare anuale şi exerciţiul financiar curent, pentru care se întocmesc

situaţiile financiare anuale.

Pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale, încadrarea în criteriile de mărime, prevăzute de

reglementările contabile, se efectuează la sfârşitul exerciţiului financiar, pe baza indicatorilor

determinaţi din situaţiile financiare ale exerciţiului financiar precedent celui de raportare şi a

indicatorilor determinaţi pe baza datelor din contabilitate şi a balanţei de verificare încheiate la finele

exerciţiului financiar curent, utilizându-se cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a

României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar.

Totalul activelor, ca şi criteriu de mărime, cuprinde activele înscrise în grupele A la C din

formatul bilanţului contabil.

Subunităţile fără personalitate juridică, care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul

în România, organizează şi conduc evidenţă contabilă proprie, astfel încât aceasta să permită

determinarea informaţiilor şi a obligaţiilor prevăzute de lege, iar persoanele juridice cărora le aparţin să

poată întocmi situaţii financiare anuale.

Activitatea desfăşurată în străinătate de subunităţile fără personalitate juridică, care aparţin

persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, se include în situaţiile financiare ale persoanei

juridice române şi se raportează pe teritoriul României.

În cazul asocierilor în participaţie încheiate între o persoană juridică română şi o persoană

juridică străină, contabilitatea se ţine de către persoana desemnată de asociaţi, care răspunde potrivit

legii.

Pentru fiecare element de bilanţ, de cont de profit şi pierdere şi, după caz, din situaţia

modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de numerar trebuie prezentată valoarea aferentă

elementului corespondent pentru exerciţiul financiar precedent. Un element de bilanţ, din contul de

profit şi pierdere şi, după caz, din situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de

numerar pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat.

Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi

capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de

lege. În bilanţ elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi

exigibilitate.

În înţelesul Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice

Europene, structurile globale ale situaţiilor financiare, reprezintă:

a. un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de

la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este

recunoscut în contabilitate şi prezentat în bilanţ atunci când este probabilă realizarea unui

beneficiu economic viitor de către entitate şi activul are un cost sau o valoare care poate fi

evaluată în mod credibil;

b. o datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin

decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice.

O datorie este recunoscută în contabilitate şi prezentată în bilanţ atunci când este probabil că o

ieşire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligaţii

prezente şi când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil;

5

c. capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei

entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale.

Beneficiile economice reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de

numerar sau echivalente de numerar către entitate. Această contribuţie se reflectă fie sub forma creşterii

intrărilor de numerar, fie sub forma reducerii ieşirilor de numerar, de exemplu, prin reducerea costurilor

de producţie.

Astfel, potenţialul poate fi unul productiv, atunci când activul este utilizat separat sau împreună cu

alte active pentru prestarea de servicii sau producerea de bunuri destinate vânzării de către entitate. De

asemenea, potenţialul poate îmbrăca forma convertibilităţii în numerar sau echivalente de numerar.

1.1.2.ROLUL SITUAŢIILOR FINANCIARE

Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei

financiare, profitului sau pierderii entităţii.

Dacă aplicarea prevederilor Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a

Comunitatilor Economice Europene, nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă a situaţiilor

financiare, entitatea trebuie să prezinte informaţii suplimentare în notele explicative.

Dacă, în cazuri excepţionale, aplicarea unei prevederi din reglementările contabile se dovedeşte

contrară prezentării imaginii fidele, entitatea trebuie să facă abatere de la acea prevedere, în vederea

oferirii unei imagini fidele. Orice astfel de abatere trebuie prezentată în notele explicative, împreună cu o

explicaţie a motivelor acesteia şi o prezentare a efectelor abaterii asupra valorii activelor, datoriilor,

poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.

1.1.3 UTILIZATORII ŞI CARACTERISTICILE CALITATIVE ALE

SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

1.1.3.1. UTILIZATORII SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

Utilizatorii situaţiilor financiare, întocmite potrivit Reglementărilor contabile conforme cu

Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene, includ investitorii actuali şi potenţiali, personalul

angajat, creditorii, furnizorii, clienţii, instituţiile statului şi alte autorităţi, precum şi publicul, astfel:

a. Investitorii - ofertanţii de capital purtător de risc şi consultanţii lor sunt preocupaţi de riscul inerent

tranzacţiilor şi de rentabilitatea investiţiilor lor. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar

trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă instrumente de capital. Acţionarii sunt interesaţi şi de

informaţii care le permit să evalueze capacitatea entităţii de a plăti dividende.

b. Angajaţii - personalul angajat şi grupurile sale reprezentative sunt interesaţi de informaţii privind

stabilitatea şi profitabilitatea angajatorilor lor. Aceştia sunt interesaţi şi de informaţii care le permit să

evalueze capacitatea entităţii de a oferi remuneraţii, pensii şi alte beneficii de pensionare, precum şi

oportunităţi profesionale.

c. Creditorii- creditorii sunt interesaţi de informaţii care le permit să determine dacă împrumuturile

acordate şi dobânzile aferente vor fi rambursate la scadenţă.

d. Furnizorii- furnizorii sunt interesaţi de informaţii care le permit să determine dacă sumele care le

sunt datorate vor fi plătite la scadenţă. Furnizorii sunt, în general, interesaţi de entitate pe o perioadă

mai scurtă decât creditorii, cu excepţia cazului în care ei sunt dependenţi de continuitatea activităţii

entităţii, atunci când aceasta este un client major.

e. Clienţii - clienţii sunt interesaţi de informaţii despre continuitatea activităţii unei entităţi, în special

atunci când au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectivă sau sunt dependenţi de ea.

f. Instituţiile statului şi alte autorităţi - instituţiile statului şi alte autorităţi sunt interesate de alocarea

resurselor şi implicit de activitatea entităţilor. Acestea solicită informaţii pentru a reglementa

activitatea entităţilor, pentru a determina politica fiscală şi ca bază pentru calculul venitului naţional

şi al altor indicatori statistici similari.

g. Publicul- entităţile pot afecta publicul în diferite moduri. De exemplu, entităţile pot avea o

contribuţie substanţială la economia locală în multe moduri, mai ales prin numărul de angajaţi şi

colaborarea cu furnizorii locali. Situaţiile financiare pot ajuta publicul furnizând informaţii referitoare

la evoluţiile recente şi tendinţele legate de prosperitatea entităţii şi a sferei de activitate a acesteia.

6

1.1.3.2. CARACTERISTICILE CALITATIVE ALE SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

Caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea informaţiei oferite de situaţiile

financiare. Cele patru caracteristici calitative principale sunt:

Inteligibilitatea - o calitate esenţială a informaţiilor furnizate de situaţiile financiare este aceea că

ele trebuie să fie uşor înţelese de utilizatori. În acest scop, se presupune că utilizatorii dispun de

cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor economice, de noţiuni de

contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate, cu atenţia cuvenită. Totuşi, informaţiile

asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse în situaţiile financiare datorită relevanţei lor în

luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul că ar putea fi prea dificil de înţeles

pentru anumiţi utilizatori.

Relevanţa - pentru a fi utile, informaţiile trebuie să fie relevante pentru luarea deciziilor de către

utilizatori. Informaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile economice ale utilizatorilor,

ajutându-i pe aceştia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze

evaluările lor anterioare. Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa şi de pragul de semnificaţie.

În anumite cazuri, natura informaţiei este suficientă, prin ea însăşi, pentru a determina relevanţa sa. În

alte cazuri, atât natura, cât şi pragul de semnificaţie sunt importante.

În înţelesul prezentelor reglementări, se consideră că o informaţie este semnificativă dacă

omisiunea sau prezentarea sa eronată poate influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza

situaţiilor financiare anuale. În analiza semnificaţiei unui element sunt luate în considerare mărimea şi

după caz şi natura omisiunii sau a declaraţiei eronate, judecate în contextul dat.

Credibilitatea - pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie şi credibilă. Informaţia este credibilă

atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că

reprezintă corect ceea ce şi-a propus să reprezinte sau ceea ce se aşteaptă, în mod rezonabil, să

reprezinte.Pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacţiile şi alte

evenimente pe care aceasta fie şi-a propus să le reprezinte, fie este de aşteptat, în mod rezonabil, să le

reprezinte. Pentru ca informaţia să prezinte credibil evenimentele şi tranzacţiile pe care îşi propune să le

reprezinte, este necesar ca acestea să fie contabilizate şi prezentate în concordanţă cu fondul şi realitatea

lor economică, şi nu doar cu forma lor juridică. De asemenea, pentru a fi credibilă, informaţia cuprinsă

în situaţiile financiare trebuie să fie neutră, adică lipsită de influenţe. Situaţiile financiare nu sunt neutre

dacă, prin selectarea şi prezentarea informaţiei, influenţează luarea unei decizii sau formularea unui

raţionament pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminat.

În exercitarea raţionamentelor necesare, pentru a face estimările cerute în condiţii de

incertitudine, este necesară includerea unui grad de precauţie, astfel încât activele şi veniturile să nu fie

supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate.

Pentru a fi credibilă, informaţia din situaţiile financiare trebuie să fie completă. O omisiune poate

face ca informaţia să fie falsă sau să inducă în eroare şi astfel să nu mai aibă caracter credibil şi să

devină defectuoasă din punct de vedere al relevanţei.

Comparabilitatea - utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale unei entităţi în

timp, pentru a identifica tendinţele în poziţia financiară şi performanţele sale. Utilizatorii trebuie să

poată compara situaţiile financiare ale diverselor entităţi, pentru a le evalua poziţia financiară şi

performanţa. Astfel, măsurarea şi prezentarea efectului financiar al aceloraşi tranzacţii şi evenimente

trebuie efectuate într-o manieră consecventă în cadrul unei entităţi şi de-a lungul timpului pentru acea

entitate şi într-o manieră consecventă pentru diferite entităţi.

O consecinţă importantă a calităţii informaţiei de a fi comparabilă este ca utilizatorii să fie

informaţi despre politicile contabile utilizate în elaborarea situaţiilor financiare şi despre orice

modificare a acestor politici, precum şi despre efectele unor astfel de modificări. Utilizatorii trebuie să

fie în măsură să identifice diferenţele între politicile contabile pentru tranzacţii şi alte evenimente

asemănătoare utilizate de aceeaşi entitate de la o perioadă la alta, cât şi de diferite entităţi. Conformitatea

cu reglementările contabile la intocmirea situaţiilor financiare, inclusiv prezentarea politicilor contabile,

utilizate de entitate, ajută la obţinerea comparabilităţii.

7

Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundată cu simpla uniformitate şi nu trebuie să devină

un impediment în introducerea de politici contabile îmbunătăţite. Nu este indicat pentru o entitate să

continue să evidenţieze în contabilitate, în aceeaşi manieră, o tranzacţie sau un alt eveniment dacă

politica adoptată nu menţine caracteristicile calitative de relevanţă şi credibilitate. Nu este indicat pentru

o entitate să-şi lase politicile contabile nemodificate, atunci când există alternative mai relevante şi mai

credibile.

Este, de asemenea, important ca situaţiile financiare să prezinte informaţii corespunzătoare

pentru perioadele precedente.

Pentru ca informaţia să fie relevantă şi credibilă, sunt necesare următoarele:

- informaţia să fie oportună pentru luarea deciziilor de către utilizatori;

- beneficiile de pe urma informaţiei să depăşească costul acesteia;

- să se stabilească un echilibru între caracteristicile calitative ale informaţiei financiare.

1.2 STRUCTURA SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE 1.2.1. FORMATUL BILANŢULUI

Formatul bilanţului din situaţiile financiare cu 5 componente este următorul:

Entitatea

Ad

resa

Judet Sector Localitate

Strada Nr. Bl. Scara Ap. Telefon

Numar din Reg.Comert. Cod unic de inregistrare

Forma de proprietate

Activitate preponderenta (cod si denumire clasa CAEN)

BILANŢ

la data de 31.12.20__ -lei-

Denumirea elementului

Nr.

rd.

Sold la:

01.01.20__ 31.12.20__

A B 1 2

A. ACTIVE IMOBILIZATE

I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE

1. Cheltuieli de constituire (ct.201-2801) 01

2. Cheltuieli de dezvoltare (ct.203-2803-2903) 02

3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare şi alte imobilizări

necorporale (ct.205+208-2805-2808-2905-2908) 03

4. Fond comercial (ct.2071-2807-2907) 04

5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie (ct.233+234-2933) 05

TOTAL (rd.01 la 05) 06

II. IMOBILIZĂRI CORPORALE

1. Terenuri şi construcţii (ct.211+212-2811-2812-2911-2912) 07

2. Instalaţii tehnice şi maşini (ct.213+223-2813-2913) 08

3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier (ct.214+224-2814-2914) 09

4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie (ct.231+232-2931) 10


III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE

1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate (ct.261-2961) 12

2. Împrumuturi acordate entităţilor afiliate (ct.2671+2672-2964) 13

3. Interese de participare (ct.263-2962) 14

4. Împrumuturi acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de

participare (ct.2673+2674-2965) 15

5. Investiţii deţinute ca imobilizări (ct.265-2963) 16

6. Alte împrumuturi (ct.2675*+2676*+2677+2678*+2679*-2966*-2968*) 17


ACTIVE IMOBILIZATE–TOTAL (rd.06+11+18) 19

B. ACTIVE CIRCULANTE

8

I. STOCURI

1.Materii prime şi materiale consumabile (ct.301+321++322+302+303+323+/-308+351+358+

381 +328+/-388-391-392-3951-3958-398) 20

2.Producţia în curs de execuţie (ct.331+332+341+/-348*-393-3941-3952) 21

3. Produse finite şi mărfuri (ct.345+346+/-348*+354+356+357+361+/-368+371+327+/-378-

3945-3946-3953-3954-3956-3957-396-397-4428) 22

4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri (ct.4091) 23


II.CREANŢE(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie

prezentate separat pentru fiecare element)

1.Creanţe comerciale (ct.2675*+2676*+2678*+2679*-2966*-2968*+4092+411+413+418-491) 25

2. Sume de încasat de la entităţile afiliate (ct.451**-495*) 26

3. Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în virtutea intereselor de

participare (ct.453-495*) 27

4. Alte creanţe (ct.425+4282+431**+437**+4382+441**+4424+4428**+444**+445+446**+447**+

4482+4582+461+473**-496+5187) 28

5. Capital subscris şi nevărsat (ct.456-495*) 29


III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT

1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate (ct.501-591) 31

2. Alte investiţii pe termen scurt (ct.505+506+508-595-596-598+5113+5114) 32

TOTAL (rd.31+32) 33

IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI (ct.5112+512+531+532+541+542) 34

ACTIVE CIRCULANTE-TOTAL (rd.24+30+33+34) 35

C. CHELTUIELI ÎN AVANS (ct.471) 36

D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA

UN AN

1.Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea

de obligaţiuni convertibile (ct.161+1681-169) 37

2. Sume datorate instituţiilor de credit

(ct.1621+1622+1624+1625+1627+1682+5191+5192+5198) 38

3. Avansuri încasate în contul comenzilor (ct.419) 39

4. Datorii comerciale – furnizori (ct.401+404+408) 40

5. Efecte de comerţ de plătit (ct.403+405) 41

6. Sume datorate entităţilor afiliate (ct.1661+1685+2691+451***) 42

7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare

(ct.1663+1686+2692+453***) 43

8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii privind asigurările sociale (ct.1623+1626+

167+1687+2693+421+423+424+426+427+4281+431***+437***+4381+441***+4423+4428***+444*

**+446***+447***+4481+455+456***+457+4581+462+473***+509+5186+5193+5194+5195+5196+

5197)

44


E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (rd.35+36-45-63) 46

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd.19+46) 47

G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE

UN AN

1.Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea

de obligaţiuni convertibile (ct.161+1681-169) 48

2. Sume datorate instituţiilor de credit

(ct.1621+1622+1624+1625+1627+1682+5191+5192+5198) 49

3. Avansuri încasate în contul comenzilor (ct.419) 50

4. Datorii comerciale – furnizori (ct.401+404+408) 51

5. Efecte de comerţ de plătit (ct.403+405) 52

6. Sume datorate entităţilor afiliate (ct.1661+1685+2691+451***) 53

7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare

(ct.1663+1686+2692+453***) 54

8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii pentru asigurările sociale (ct.1623+1626+

167+1687+2693+421+423+424+426+427+4281+431***+437***+4381+441***+4423+4428***+444*

**+446***+447***+4481+455+456***+4581+462+473***+509+5186+5193+5194+5195+5196+5197)

55


H. PROVIZIOANE

1. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare (ct.1515) 57

2. Provizioane pentru impozite (ct.1516) 58

3. Alte provizioane (ct.1511+1512+1513+1514+1518) 59


I. VENITURI ÎN AVANS

9

1. Subvenţii pentru investiţii (ct.475) 61

2. Venituri înregistrate în avans (ct.472) - total (rd.63+64), din care: 62

Sume de reluat intr-o perioada de pana la un an (ct.472*) 63

Sume de reluat intr-o perioada mai mare de un an (ct.472*) 64

Fond comercial negativ (ct.2075) 65

TOTAL (rd.61+62+65) 66

J. CAPITAL ŞI REZERVE

I. CAPITAL

1. Capital subscris vărsat (ct.1012) 67

2. Capital subscris nevărsat (ct.1011) 68

3. Patrimoniul regiei (ct.1015) 69


II. PRIME DE CAPITAL (ct.104) 71

III. REZERVE DIN REEVALUARE (ct.105) 72

IV. REZERVE

1. Rezerve legale (ct.1061) 73

2. Rezerve statutare sau contractuale (ct.1063) 74

3. Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare (ct.1065) 75

4. Alte rezerve (ct.1068) 76


Acţiunii proprii (ct.109) 78

Câştiguri legate de instrumentele de capitaluri proprii (ct.141) 79

Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii (ct.149) 80

V. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT(Ă) (ct.117) SOLD C 81

SOLD D 82

VI. PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIŢIULUI

FINANCIAR (ct.121)

SOLD C 83

SOLD D 84

Repartizarea profitului (ct.129) 85

CAPITALURI PROPRII-TOTAL (rd.70+71+72+77-78+79-80+81-82+ 83-84-85) 86

Patrimoniul public (ct.1016) 87

CAPITALURI-TOTAL (rd.86+87)(rd.88=47-56-60-61-64-65) 88 *) Conturi de repartizat după natura elementelor respective. **) Solduri debitoare ale conturilor respective. ***)Solduri creditoare ale conturilor respective.

Rd.25 - Sumele înscrise la acest rând şi preluate din conturile 2675 la 2679 reprezintă creanţele aferente contractelor de leasing financiar şi

altor contracte asimilate, precum şi alte creanţe imobilizate, scadente într-o perioadă mai mică de 12 luni.

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,

Numele şi prenumele Numele şi prenumele

_____________________ ______________________

Semnătura Calitatea

_____________________ ______________________

Ştampila unităţii Semnătura

______________________

Nr. de înregistrare în organismul profesional

Formatul bilanţului prescurtat este următorul:

Entitatea

Ad

resa

Judet Sector Localitate

Strada Nr. Bl. Scara Ap. Telefon

Numar din Reg.Comert. Cod unic de inregistrare

Forma de proprietate

Activitate preponderenta (cod si denumire clasa CAEN)

10

BILANŢ

la data de 31.12.20__ -lei-


Nr.

rd.

Sold la:

01.01.20__ 31.12.20__

A B 1 2

A. ACTIVE IMOBILIZATE

I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE (ct.201+203+205+2071+208+233+234-280-290-2933) 01

II. IMOBILIZĂRI CORPORALE (ct.211+212+213+214+223+224+231+232-281-291-2931) 02

III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE (ct.261+263+265+267*-296*) 03

ACTIVE IMOBILIZATE–TOTAL (rd.01+02+03) 04

B. ACTIVE CIRCULANTE

I. STOCURI(ct.301+321+302+322+322+303+323+/-308+328++331+332+341+345+346 +348

+351 +354+356+357+358+361+326+/-368+371+327+/-378+381+/-388-391-393-394-395-396-

397-398+4091-4428)

05

II.CREANŢE(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie

prezentate separat pentru fiecare element)(ct.267*-296*+4092+411+413+418+425+4282 +431**+

437**+4382+441**+4424+4428**+444**+445+446**+447**+4482+451**+453**+456**+4582+461+4

73**-491-495-496+5187)

06

III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT(ct.501+505+506+508+5113+5114-591-595-596-598) 07

IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI (ct.5112+512+531+532+541+542) 08

ACTIVE CIRCULANTE-TOTAL (rd.05+06+07+08) 09

C. CHELTUIELI ÎN AVANS (ct.471) 10

D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA

UN AN(ct.161+162+166+167+168-169+269+401+403+404+405+408+419+421+423+424 +426

+427+4281+431***+437***+4381+441***+4423+4428***+444***+446***+447***+4481+451***+

453***+455+456***+457+4581+462+473***+509+5186+519)

11

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (rd.09+10-11-19) 12

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd.04+12) 13

G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE

UN AN(ct.161+162+166+167+168-169+269+401+403+404+405+408+419+421+423+424 +426

+427+4281+431***+437***+4381+441***+4423+4428***+444***+446***+447***+4481+451***+

453***+455+456***+4581+462+473***+509+5186+519)

14

H. PROVIZIOANE (ct.151) 15

I. VENITURI ÎN AVANS (rd.17+18+21+22) 16

1. Subvenţii pentru investiţii (ct.475) 17

2. Venituri înregistrate în avans (ct.472) - total (rd.19+20) 18

Sume de reluat intr-o perioada de pana la un an (ct.472*) 19

Sume de reluat intr-o perioada mai mare de un an (ct.472*) 20

3. Venituri în avans aferente activelor primite prin transfer de la clienţi (ct.478) 21

Fond comercial negativ (ct.2075) 22

J. CAPITAL ŞI REZERVE

I. CAPITAL (rd.24+25+26+27) 23

1. Capital subscris vărsat (ct.1012) 24

2. Capital subscris nevărsat (ct.1011) 25

3. Patrimoniul regiei (ct.1015) 26

4. Patrimoniul institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare (ct.1018) 27

II. PRIME DE CAPITAL (ct.104) 28

III. REZERVE DIN REEVALUARE (ct.105) 29

IV. REZERVE(ct.106) 30

Acţiunii proprii (ct.109) 31

Câştiguri legate de instrumentele de capitaluri proprii (ct.141) 32

Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii (ct.149) 33

V. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT(Ă) SOLD C (ct.117) 34

SOLD D (ct.117) 35

VI. PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIŢIULUI

FINANCIAR

SOLD C (ct.121) 36

SOLD D (ct.121) 37

Repartizarea profitului (ct.129) 38

CAPITALURI PROPRII-TOTAL (rd.23+28+29+30-31+32-33+34-35+36-37-38) 39

Patrimoniul public (ct.1016) 40

CAPITALURI-TOTAL (rd.39+40)(rd.13-14-15-17-20-21-22) 41 *) Conturi de repartizat după natura elementelor respective. **) Solduri debitoare ale conturilor respective. ***)Solduri creditoare ale conturilor respective.

11

Rd.06 - Sumele înscrise la acest rând şi preluate din conturile 267 reprezintă creanţele aferente contractelor de leasing financiar şi altor

contracte asimilate, precum şi alte creanţe imobilizate, scadente într-o perioadă mai mică de 12 luni.



_____________________ ______________________


_____________________ ______________________


______________________


1.2.2. PREVEDERILE GENERALE REFERITOARE LA ELEMENTELE DE BILANŢ

Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi

sunt destinate, potrivit politicilor contabile aprobate de administratori sau persoanele care au obligaţia

gestionării entităţii.

Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care sunt aferente unui exerciţiu

financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Cheltuieli în avans".

Veniturile care, deşi se referă la exerciţiul financiar curent, nu sunt exigibile decât după

închiderea acestuia, trebuie prezentate la "Creanţe". În cazul în care astfel de venituri sunt semnificative,

acestea trebuie prezentate în notele explicative.

Veniturile încasate înainte de data bilanţului aferent exerciţiului financiar curent, dar care sunt

aferente unui exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Venituri în avans".

Cheltuielile care, deşi se referă la exerciţiul financiar curent, se vor plăti numai în cursul unui

exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate la "Datorii". În cazul în care astfel de cheltuieli sunt

semnificative, ele trebuie prezentate în notele explicative

În cadrul veniturilor în avans reflectate în bilanţ, sumele care urmează a fi trecute pe venituri

curente într-o perioadă de până la un an se prezintă distinct de cele care urmează a fi trecute pe venituri

curente într-o perioadă mai mare de un an.

Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile destinate să ţină seama de reducerile valorilor

activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă acea reducere este sau nu

definitivă.Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, şi/sau

ajustările provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcţie

de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării activelor.

1.2.3 FORMATUL CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE

Formatul contului de profit şi pierdere este următorul:

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE

la data de 31.12.20__


Nr

rd

Exerciţiul financiar

precedent curent

A B 1 2

1. Cifra de afaceri netă (rd.02+03-04+05+06) 01

Producţia vândută (ct.701+702+703+704+705+706+708) 02

Venituri din vânzarea mărfurilor (ct.707) 03

Reduceri comerciale acordate (ct.709) 04

Venituri din dobânzi înregistrate de entităţile al căror obiect principal de activitate îl constituie

leasingul (ct.706*) 05

Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete (ct.7411) 06

2. Venituri aferente costului productiei in curs de executie (ct.711+712)

Sold C 07

Sold D 08

3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată (ct.721+722) 09

4. Alte venituri din exploatare (ct.758+7417+7815) 10

- din care, venituri din fondul comercial negativ 11

VENITURI DIN EXPLOATARE-TOTAL (rd.01+07+-08+09+10) 12

12

5. a) Cheltuieli cu materiile şi materialele consumabile (ct.601+602-7412) 13

Alte cheltuieli materiale (ct.603+604+606+608) 14

b) Alte cheltuieli externe (cu energie şi apa) (ct.605-7413) 15

c) Cheltuieli privind mărfurile (ct.607) 16

Reduceri comerciale primite (ct.609) 17

6. Cheltuieli cu personalul (rd.16+17), din care 18

a) Salarii şi indemnizaţii (ct.641+642+643+644-7414) 19

b) Cheltuielile cu asigurările şi protecţia socială (ct.645-7415) 20

7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi necorporale (rd.22-23) 21

a.1) Cheltuieli (ct.6811+6813) 22

a.2) Venituri (ct.7813) 23

b) Ajustări de valoare privind activele circulante (rd.25-26) 24

b.1) Cheltuieli (ct.654+6814) 25

b.2) Venituri (ct.754+7814) 26

8. Alte cheltuieli de exploatare (rd.28 la 31) 27

8.1 Cheltuieli privind prestaţiile externe ct.611+612+613+614+621+622+623+624+625+ 626+627

+628-7416) 28

8.2 Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (ct.635) 29

8.3 Alte cheltuieli (ct.652+658) 30

Cheltuieli cu dobânzile de refinanţare înregistrate de entităţile radiate din Registrul general si care

mai au in derulare contracte de leasing (ct.666*) 31

Ajustări privind provizioanele (rd.33-34) 32

- Cheltuieli (ct.6812) 33

- Venituri (ct.7812) 34

CHELTUIELI DE EXPLOATARE-TOTAL (rd.13 la 16-17+18+21+24+27+32) 35

PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE:

- Profit (rd.12-35) 36

- Pierdere (rd.35-12) 37

9. Venituri din interese de participare (ct.7611+7613) 38

- din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate 39

10.Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate (ct.763) 40


11. Venituri din dobânzi (ct.766*) 42


Alte venituri financiare (ct.762+764+765+767+768) 44

VENITURI FINANCIARE-TOTAL (rd.38+40+42+44) 45

12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante

(rd.47-48) 46

- Cheltuieli (ct.686) 47

- Venituri (ct.786) 48

13. Cheltuieli privind dobânzile (ct.666*-7418) 49

-din care, cheltuielile în relaţia cu entităţile afiliate 50

Alte cheltuieli financiare (ct.663+664+665+667+668) 51

CHELTUIELI FINANCIARE-TOTAL (rd.46+49+51) 52

PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIAR(Ă):

- Profit (rd.45-52) 53


14. PROFITUL SAU PIERDEREA CURENT(Ă):

- Profit (rd.12+45-35-52) 55

- Pierdere (rd. 35+52-12-45) 56

15. Venituri extraordinare (ct.771) 57

16. Cheltuieli extraordinare (ct.671) 58

PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ

- Profit (rd.57-58) 59


VENITURI TOTALE (rd.12+45+57) 61

CHELTUIELI TOTALE (rd.35+52+58) 62

PROFITUL SAU PIERDEREA BRUT(Ă):

- Profit (rd.61-62) 63


18. Impozitul pe profit (ct.691) 65

19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus (ct.698) 66

20. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă) A EXERCIŢIULUI FINANCIAR:

- Profit (rd.63-64-65-66) 67

- Pierdere (rd.64+65+66-63) 68

13

*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective



_____________________ ______________________


_____________________ ______________________


______________________


1.2.4. PREVEDERI REFERITOARE LA ELEMENTELE DIN CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE

Cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse şi furnizarea de servicii

care se înscriu în activitatea curentă a entităţii, după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe

valoarea adăugată, precum şi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri.

În înţelesul Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene , termenii de mai jos au

următoarele semnificaţii:

- veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei

contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se

concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale

acţionarilor;

- cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei

contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se

concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea

acestora către acţionari.

Veniturile şi cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităţilor curente ale entităţii trebuie

prezentate la "Venituri extraordinare" şi "Cheltuieli extraordinare".

Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii

ce sunt clar diferite de activităţile curente ale entităţii şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete

într-un mod frecvent sau regulat.

Activităţile curente reprezintă orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a

afacerilor sale, precum şi activităţile conexe în care aceasta se angajează şi care sunt o continuare a

primelor activităţi menţionate, incidente acestora sau care rezultă din acestea.

Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacţie se delimitează clar de activităţile curente ale

entităţii, se are în vedere, mai degrabă, natura elementului sau a tranzacţiei aferente activităţii

desfăşurate în mod curent de entitate, decât frecvenţa cu care se aşteaptă ca aceste evenimente să aibă

loc. Prin urmare, un eveniment sau o tranzacţie poate fi extraordinară pentru o entitate, dar nu şi pentru o

alta, datorită diferenţelor dintre activităţile curente ale acelor entităţi.De exemplu, pierderile rezultate în

urma unui cutremur sau unui alt dezastru natural pot fi calificate de către majoritatea entităţilor ca

elemente extraordinare. De asemenea, exproprierea activelor este un eveniment extraordinar.

1.2.5. SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU

Situaţia modificărilor capitalului propriupune în evidenţă existenţele iniţiale şi finale, precum şi

operaţiile care au provocat modificări în volumul şi structura acestora.

Importanţa întocmirii situaţiei modificărilor capitalului propriu este majoră, deoarece aceasta

răspunde cel mai bine interesului investitorilor, având în vedere că detaliază evoluţia capitalului propriu

al entităţii şi asigură informaţiile privind menţinerea capitalului financiar.

Situaţia modificărilor capitalurilor proprii are ca obiective:

- să permită calcularea câştigurilor şi pierderilor totale, rezultate din activităţile entităţii în

cursul perioadei;

- să permită analizarea elementelor acestor modificări în capitalul propriu, pentru a evalua

performanţa entităţii şi capacitatea sa de a genera fluxuri de numerar.

Formatul Situaţiei modificărilor capitalului propriu este următorul:

14

SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU

la data de 31 decembrie ____

-lei-


Sold la

începutul

exerciţiului

financiar

Creşteri Reduceri Sold la

sfârşitul exerciţiului financiar

Total –

din care:

Prin

transfer

Total –

din care:

Prin

transfer

Capital subscris

Patrimoniul regiei

Prime de capital

Rezerve din reevaluare

Rezerve legale

Rezerve statutare sau contractuale

Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din

reevaluare

Alte rezerve

Acţiuni proprii

Câştiguri legate de instrumentele de capitaluri proprii

Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii

Rezultatul reportat reprezentând profitul

nerepartizat sau pierderea neacoperită

Sold C

Sold D

Rezultatul reportat provenit din adoptarea

pentru prima dată a IAS, mai puţin IAS

29*31)

Sold C

Sold D

Rezultatul reportat provenit din corectarea

erorilor contabile

Sold C

Sold D

Rezultatul reportat provenit din trecerea la

aplicarea Reglementărilor contabile conforme

cu Directiva a patra a Comunităţilor

Economice Europene

Sold C

Sold D

Profitul sau pierderea exerciţiului financiar Sold C

Sold D

Repartizarea profitului

Total capitaluri proprii

1.2.6. SITUAŢIA FLUXURILOR DE NUMERAR

Situaţia fluxurilor de numerar reflectă mărimea fluxurilor de această natură, generate de

activităţile de exploatare, investiţii şi de finanţare, ca indicator care scoate în evidenţă, în ce măsură

entitatea a realizat suficiente fluxuri de numerar, pentru rambursarea împrumuturilor şi plata dobânzilor

aferente, pentru menţinerea capacităţii de producţie, pentru remunerarea capitalului investit de acţionari

sau asociaţi (plata dividendelor), pentru investiţii, etc. Deci, situaţia fluxurilor de numerar prezintă

modul în care o entitate generează şi utilizează numerarul şi echivalentele de numerar.

O entitate prezintă situaţia fluxurilor de numerar pentru fiecare perioadă pentru care sunt

prezentate situaţiile financiare anuale.

În contextul întocmirii acestei situaţii:

- fluxurile de numerar sunt intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente de numerar;

- numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere;

- echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt

uşor convertibile în numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

Situaţia fluxurilor de numerar trebuie să prezinte fluxurile de numerar ale entităţii din cursul

perioadei, clasificate pe activităţi de exploatare, de investiţie şi de finanţare. Activităţile de exploatare

sunt principalele activităţi generatoare de venituri ale entităţii, precum şi alte activităţi care nu sunt

activităţi de investiţie sau finanţare. Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi cedarea de

15

active imobilizate şi de alte investiţii care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Activităţile de

finanţare sunt activităţi care au drept rezultat modificări ale valorii şi structurii capitalurilor proprii şi

împrumuturilor entităţii.

Fluxurile de numerar exclud mişcările între elemente care constituie numerar sau echivalente de

numerar, deoarece aceste componente fac parte din gestiunea numerarului unei entităţi şi nu din

activităţile de exploatare, investiţie şi finanţare. Gestiunea numerarului presupune plasarea excedentului

de numerar în echivalente de numerar.

Structura Situaţiei fluxurilor de numerar, întocmită atunci când fluxurile de numerar din

activitatea de exploatare sunt prezentate pe baza metodei directe, este următoarea:

SITUAŢIA FLUXURILOR DE NUMERAR

la data de 31 decembrie ____

- lei –

Denumirea elementului Exerciţiul financiar

precedent încheiat

Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare:

- Încasări de la clienţi

- Plăţi către furnizori şi angajaţi

- Dobânzi plătite

- Impozit pe profit plătit

- Încasări din asigurarea împotriva cutremurelor

Numerar net din activităţi de exploatare

Fluxuri de numerar din activităţi de investiţie:

- Plăţi pentru achiziţionarea de acţiuni

- Plăţi pentru achiziţionarea de imobilizări corporale

- Încasări din vânzarea de imobilizări corporale

- Dobânzi încasate

- Dividende încasate

Numerar net din activităţi de investiţie

Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare:

- Încasări din emisiunea de acţiuni

- Încasări din împrumuturi pe termen lung

- Plata datoriilor aferente leasing-ului financiar

- Dividende plătite

Numerar net din activităţi de finanţare

Creşterea netă a numerarului şi echivalentelor de numerar

Numerar şi echivalente de numerar la începutul exerciţiului

financiar

Numerar şi echivalentele de numerar la sfârşitul

exerciţiului financiar

1.2.7. NOTELE EXPLICATIVE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE 1.2.7.1. PREVEDERI GENERALE

Notele explicative trebuie:

a. să prezinte informaţii despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii situaţiilor

financiare anuale şi despre politicile contabile folosite;

b. să ofere informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în bilanţ, contul de profit şi pierdere şi,

după caz, în situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi/sau situaţia fluxurilor de numerar, dar sunt

relevante pentru înţelegerea oricărora dintre acestea.

Pentru fiecare element semnificativ din situaţiile financiare anuale trebuie să existe informaţii

aferente în notele explicative. Astfel, trebuie să cuprindă informaţii privind metodele de evaluare

16

aplicate diferitelor elemente din situaţiile financiare anuale şi metodele utilizate pentru calcularea

ajustărilor de valoare. Pentru elementele incluse în situaţiile financiare anuale care sunt sau au fost iniţial

exprimate în monedă străină /valută, trebuie prezentate bazele de conversie utilizate pentru a le exprima

în moneda naţională.

În notele explicative trebuie cuprinse, de asemenea, următoarele informaţii:

a. denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care entitatea deţine fie direct, fie printr-o

persoană care acţionează în nume propriu, dar în contul entităţii, interese de participare reprezentând

un procent de capital de cel puţin 20%, prezentând: proporţia de capital deţinută, valoarea

capitalului şi rezervelor, profitul sau pierderea entităţii respective pentru ultimul exerciţiu financiar

pentru care au fost aprobate situaţiile financiare anuale. Informaţiile privind capitalul, rezervele şi

profitul sau pierderea entităţii în care se deţine interesul de participare pot fi omise dacă sunt doar de

o importanţă neglijabilă;

b. denumirea, sediul principal sau sediul social şi forma juridică ale fiecăreia dintre entităţile la care

entitatea este asociat cu răspundere nelimitată. Aceste informaţii pot fi omise dacă sunt doar de o

importanţă neglijabilă.

Notele explicative trebuie să menţioneze:

a. denumirea şi sediul social ale entităţii care întocmeşte situaţiile financiare anuale consolidate ale

celui mai mare grup de entităţi din care face parte entitatea în calitate de filială;

b. denumirea şi sediul social ale entităţii care întocmeşte situaţiile financiare anuale consolidate ale

celui mai mic grup de entităţi din care face parte entitatea în calitate de filială şi care este, de

asemenea, inclusă în grupul de entităţi prevăzut la lit. a.;

c. locul de unde pot fi obţinute copii ale situaţiilor financiare anuale consolidate prevăzute la lit. a. şi

b., cu condiţia ca acestea să fie disponibile.

Trebuie să se menţioneze, totodată, dacă situaţiile financiare anuale au fost întocmite în

conformitate cu Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi cu prevederile cuprinse în

Reglementările contabile conforme cu directivele europene.

Următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate şi repetate ori de cât ori este necesar, pentru

buna lor înţelegere:

a. denumirea entităţii care face raportarea;

b. faptul că situaţiile financiare anuale sunt proprii acesteia şi nu grupului;

c. data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situaţiile financiare anuale;

d. moneda în care sunt întocmite situaţiile financiare anuale;

e. exprimarea cifrelor incluse în raportare, de exemplu, lei.

O entitate prezintă următoarele date, în cazul în care ele nu au fost prezentate în situaţiile

financiare anuale:

a. locul principal unde îşi desfăşoară activitatea, dacă este diferit de sediul oficial;

b. o descriere a naturii activităţii desfăşurate şi principalele domenii de activitate;

c. denumirea societăţii-mamă şi cea a deţinătorului final în cadrul grupului, dacă este cazul;

d. orice altă informaţie care, în opinia directorilor şi administratorilor, ajută la prezentarea unei

imagini fidele asupra entităţii.

Notele explicative prezintă natura şi scopul comercial ale angajamentelor entităţii, care nu sunt

incluse în bilanţ, şi impactul financiar al acelor angajamente asupra entităţii, atunci când riscurile sau

beneficiile, provenind din asemenea angajamente, sunt semnificative şi în măsura în care prezentarea

unor asemenea riscuri sau beneficii este necesară pentru evaluarea poziţiei financiare a entităţii.

În ceea ce priveşte relaţiile cu părţile legate, notele explicative la situaţiile financiare anuale

trebuie să prezinte tranzacţiile încheiate de entitate cu părţi legate, inclusiv suma acestor tranzacţii,

natura relaţiei cu partea legată şi alte informaţii referitoare la tranzacţii, necesare pentru o înţelegere a

poziţiei financiare a entităţii, dacă asemenea tranzacţii sunt semnificative şi nu au fost încheiate în

condiţii normale de piaţă. Informaţiile referitoare la tranzacţii individuale pot fi agregate după natura lor,

cu excepţia cazului când informaţia separată este necesară pentru o înţelegere a efectelor tranzacţiilor cu

partea legată asupra poziţiei financiare a entităţii.

17

Partea legată are semnificaţia prevăzută de Reglementările contabile conforme cu Directiva a

VII-a a Comunităţilor Economice Europene, în înţelesul cărora o entitate este legată unei entităţi

raportoare dacă îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:

a. entitatea şi entitatea raportoare fac parte din acelaşi grup, ceea ce înseamnă că fiecare societate-

mamă, filială sau filială membră este legată celorlalte entităţi;

b. o entitate este o întreprindere asociată sau o asociere în participaţie a unei entităţi membre a unui

grup din care face parte şi cealaltă entitate;

c. ambele entităţi sunt asocieri în participaţie ale aceleiaşi părţi terţe;

d. o entitate este o asociere în participaţie a unei terţe părţi, iar cealaltă entitate este o întreprindere

asociată a părţii terţe;

e. entitatea este un plan de beneficii postangajare în beneficiul angajaţilor entităţii raportoare sau ai

unei entităţi legate entităţii raportoare. Dacă entitatea raportoare în sine este un asemenea plan,

angajatorii care finanţează planul sunt, de asemenea, legaţi entităţii raportoare;

f. entitatea este controlată sau controlată în comun de către o persoană legată unei entităţi raportoare;

g. o persoană legată, care deţine controlul sau controlul comun asupra entităţii raportoare, are o

influenţă semnificativă asupra entităţii sau face parte din personalul-cheie din conducerea entităţii

(sau din conducerea unei societăţi-mamă a entităţii).

O persoană sau un membru apropiat al familiei persoanei este legat(ă) unei entităţi raportoare

dacă persoana respectivă:

a. deţine controlul sau controlul comun asupra entităţii raportoare;

b. are o influenţă semnificativă asupra entităţii raportoare; sau

c. face parte din personalul-cheie din conducerea entităţii raportoare sau din conducerea

unei societăţi-mamă a entităţii raportoare.

1.2.7.2 INFORMAŢII REFERITOARE LA ELEMENTELE DE BILANŢ

Notele explicative trebuie să cuprindă:

a. duratele de viaţă utilă sau ratele de amortizare utilizate;

b. metodele de amortizare utilizate;

c. creşterile de valoare a imobilizărilor, cu indicarea separată a acelora apărute din procesul de

dezvoltare internă;

d. valoarea imobilizărilor necorporale în curs.

Atunci când imobilizările necorporale, prezentate în bilanţ, cuprind cheltuieli de dezvoltare, în

notele explicative trebuie prezentate următoarele informaţii:

a. perioada pe parcursul căreia valoarea cheltuielilor imobilizate este sau urmează să fie amortizată;

şi

b. motivele care au determinat recunoaşterea acestora ca active, exemplu: generarea de beneficii

economice viitoare etc.

În cazul în care fondul comercial achiziţionat de către o entitate este prezentat în bilanţ la

imobilizări necorporale, atunci perioada aleasă pentru amortizarea acestuia şi motivele pentru care a fost

aleasă acea perioadă trebuie să fie prezentate în notele explicative.

Notele explicative trebuie să prezinte, pentru fiecare grupă de imobilizări corporale, următoarele

informaţii:

a. bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute (cost istoric sau valoare

reevaluată). Dacă s-au folosit baze diferite de evaluare, atunci trebuie prezentată pentru fiecare

grupă în parte valoarea contabilă brută a respectivei grupe;

b. metodele de amortizare folosite;

c. valoarea imobilizărilor corporale în curs.

În cazul în care elementele imobilizărilor corporale sunt exprimate la valori reevaluate, trebuie

prezentate data şi condiţiile de efectuare a reevaluării.

Se menţionează de asemenea în notele explicative existenţa oricăror certificate de participare,

obligaţiuni convertibile sau valori mobiliare sau drepturi similare, cu indicarea numărului acestora şi a

drepturilor pe care le conferă.Prezentarea acestor informaţii la imobilizări financiare sau investiţii pe

18

termen scurt se face în funcţie de intenţia entităţii cu privire la durata deţinerii titlurilor de valoare, de

până la un an sau mai mult de un an.

O entitate prezintă informaţii care să permită utilizatorilor situaţiilor sale financiare să evalueze

importanţa instrumentelor financiare pentru poziţia şi performanţa sa financiară.

Se specifică toate situaţiile în care entitatea a depus garanţii sau a gajat, respectiv a ipotecat

active proprii pentru garantarea unor obligaţii în favoarea unui terţ, menţionându-se, de asemenea şi

valoarea acestora.

În cazul existenţei de garanţii, o entitate prezintă:

- valoarea contabilă a activelor financiare pe care le-a gajat drept garanţii reale pentru datorii sau

datorii contingente; şi

- termenii şi condiţiile aferente gajării.

Când o entitate deţine garanţii reale şi are dreptul de a vinde sau regaja garanţia reală în lipsa

imposibilităţii de respectare a obligaţiilor de către proprietarul garanţiei reale, aceasta prezintă:

- valoarea justă a oricăror astfel de garanţii reale vândute sau regajate, şi dacă entitatea are sau nu

obligaţia de a le returna; şi

- termenii şi condiţiile asociate cu utilizarea garanţiilor reale.

Pentru împrumuturile de plată recunoscute la data de raportare, o entitate prezintă:

- detaliile oricăror neexecutări ale obligaţiilor privind durata principalului, dobânda, condiţiile de

rambursare a acelor împrumuturi de plată;

- încălcări ale condiţiilor aferente acordului de împrumut, care permit creditorului să solicite

rambursarea accelerată. Informaţiile nu se solicită dacă încălcările au fost remediate sau condiţiile

împrumutului au fost renegociate la data de raportare sau înainte de aceasta;

- valoarea contabilă a împrumuturilor de plată, pentru care nu a fost onorată obligaţia la data de

raportare; şi

- dacă obligaţia neexecutată a fost remediată sau dacă au fost renegociate condiţiile împrumuturilor de

plată, înainte ca situaţiile financiare să fie autorizate pentru emitere.

Se prezintă în notele explicative costul de achiziţie sau costul de producţie al stocurilor

evidenţiate în bilanţ şi metodele de evaluare a stocurilor.

Dacă, în situaţii excepţionale, administratorii decid să modifice metoda de evaluare pentru un

anumit element de stocuri sau alte active fungibile, trebuie prezentate următoarele informaţii:

a. motivul modificării metodei; şi

b. efectul financiar asupra rezultatului exerciţiului financiar.

Trebuie prezentată, de asemenea, valoarea stocurilor gajate în contul datoriilor.

O entitate trebuie să prezinte în notele explicative subclasificări ale creanţelor prezentate în

bilanţ, clasificate într-o manieră corespunzătoare activităţii desfăşurate, iar sumele de încasat de la

entităţile afiliate şi întreprinderile asociate trebuie prezentate separat.

În notele explicative se menţionează sumele datorate de entitate care devin exigibile după o

perioadă mai mare de cinci ani, precum şi valoarea totală a datoriilor entităţii acoperite cu garanţii reale

depuse de aceasta, cu indicarea naturii şi formei garanţiilor. Aceste informaţii trebuie prezentate distinct

pentru fiecare element bilanţier de natura datoriilor, potrivit formatului de bilanţ prevăzut de prezentele

reglementări.

În cazul în care entitatea a emis pe parcursul exerciţiului financiar valori mobiliare, se prezintă

următoarele informaţii:

a. tipul valorilor mobiliare emise;

b. pentru fiecare categorie de valori mobiliare emise: valoarea de emisiune şi suma primită.

În cazul în care obligaţiunile emise de o entitate sunt deţinute de o persoană nominalizată sau

împuternicită de către acea entitate, în notele explicative se menţionează valoarea nominală a

obligaţiunilor respective şi valoarea contabilă a acestora.

În cazul obligaţiilor pentru care nu s-au constituit provizioane, se prezintă următoarele informaţii:

a. valoarea exactă sau estimată a acelei obligaţii;

b. natura juridică a obligaţiei şi efectul acesteia;

19

c. dacă entitatea a depus o garanţie semnificativă cu privire la acea obligaţie şi, în caz afirmativ,

natura acelei garanţii.

De asemenea, se prezintă informaţii referitoare la alte obligaţii financiare viitoare pentru care nu s-au

constituit provizioane, dar care sunt relevante pentru a aprecia situaţia economică a entităţii.

Pentru orice garanţie semnificativă care a fost constituită trebuie făcută o prezentare detaliată.

Valoarea totală a oricăror angajamente financiare, în cazul în care nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi

recunoscute în bilanţ, trebuie să fie prezentate în mod clar în notele explicative, în măsura în care aceste

informaţii sunt utile pentru evaluarea poziţiei financiare a entităţii.

Orice angajamente privind pensiile şi entităţile afiliate trebuie prezentate distinct.

Dacă în timpul exerciţiului financiar o sumă este transferată la sau de la provizioane, următoarele

informaţii se prezintă în notele explicative:

a. valoarea provizioanelor la începutul exerciţiului financiar;

b. sumele cu care provizioanele au fost majorate sau diminuate în cursul exerciţiului financiar;

c. natura, sursa sau destinaţia oricăror astfel de transferuri;

d. valoarea provizioanelor la sfârşitul exerciţiului financiar.

Referitor la capitalul entităţii se oferă următoarele informaţii:

a. dacă entitatea nu are capital autorizat, valoarea capitalului subscris;

b. dacă, conform actului de înfiinţare, entitatea are capital autorizat, valoarea acestuia, precum şi

valoarea capitalului subscris în momentul înfiinţării entităţii sau în momentul autorizării entităţii

pentru începerea activităţii şi în momentul oricărei modificări a capitalului autorizat;

c. numărul şi valoarea acţiunilor subscrise în cursul exerciţiului financiar în limitele unui capital

autorizat;

d. dacă există mai multe clase de acţiuni sau părţi sociale, numărul şi valoarea nominală pentru

fiecare clasă.

Prin capital autorizat se înţelege suma maximă a capitalului subscris potrivit statutului sau adunării

generale iar prin clasă de acţiuni sau părţi sociale se înţelege o grupare în funcţie de caracteristicile

acestora, stabilite potrivit legii.

În cazul în care capitalul social cuprinde şi acţiuni răscumpărabile, se furnizează următoarele

informaţii:

a. data cea mai apropiată şi data limită la care entitatea poate răscumpăra respectivele acţiuni;

b. dacă acele acţiuni trebuie răscumpărate obligatoriu sau dacă răscumpărarea este la alegerea

entităţii sau a acţionarilor;

c. dacă trebuie plătită o primă de răscumpărare şi, în caz afirmativ, care este valoarea acesteia.

În ceea ce priveşte eventualele drepturi legate de distribuirea acţiunilor, se furnizează


a. numărul, descrierea şi valoarea acţiunilor care fac obiectul exercitării acestor drepturi;

b. perioada pe parcursul căreia drepturile pot fi exercitate;

c. preţul care trebuie plătit pentru acţiunile distribuite.

Pentru fiecare categorie de rezerve inclusă în capitalurile proprii, se descrie natura sa şi scopul

pentru care a fost constituită.

1.2.7.3 INFORMAŢII REFERITOARE LA ELEMENTELE DIN CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE

Notele explicative trebuie să cuprindă informaţii privind cifra de afaceri netă, defalcată pe

segmente de activităţi şi pe pieţe geografice, în măsura în care aceste segmente şi pieţe diferă substanţial

unele faţă de altele, ţinând seama de modul de organizare a vânzării de produse şi a furnizării de servicii

rezultate din activităţile curente ale entităţii. Prin segment de activitate se înţelege o componentă

distinctă a entităţii care este angajată în furnizarea unui produs individual sau a unui serviciu, sau a unui

grup de produse sau servicii conexe şi care este subiectul riscurilor şi beneficiilor care sunt diferite de

cele din alte segmente de activitate.

Factorii care vor fi luaţi în considerare în determinarea caracterului conex al produselor sau

serviciilor sunt:

a. natura produselor şi serviciilor;

20

b. natura proceselor de producţie;

c. tipul sau clasa de clienţi pentru produse sau servicii;

d. metodele utilizate pentru distribuirea produselor sau furnizarea serviciilor; şi

e. dacă este posibil, caracterul mediului economic.

Un segment geografic este o componentă distinctă a unei entităţi care este angajată în furnizarea

de produse şi servicii într-un mediu economic specific şi care este subiectul riscurilor şi beneficiilor care

sunt diferite de acelea ale componentelor care operează în alte medii economice.

Factorii care vor fi luaţi în considerare în identificarea segmentelor geografice includ:

a. similaritatea condiţiilor economice şi politice;

b. legătura între operaţiile din diferite zone geografice;

c. apropierea operaţiilor;

d. riscuri speciale asociate operaţiilor dintr-un domeniu specific;

e. reguli de control privind schimbul valutar; şi

f. riscurile valutare aferente.

Riscurile şi beneficiile unei entităţi sunt influenţate atât de localizarea geografică a operaţiilor

desfăşurate - locul unde sunt produse bunurile, cât şi de localizarea pieţelor acesteia - locul unde sunt

vândute produsele.

Un singur segment de activitate nu include produse şi servicii cu riscuri şi beneficii ce diferă în

mod semnificativ. În mod similar, un segment geografic nu include operaţii în medii economice cu

riscuri şi beneficii ce diferă în mod semnificativ. Informaţiile pe segmente de raportare, respectiv

segmente de activitate şi segmente geografice, sunt elaborate conform politicilor contabile adoptate

pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.

Se prezintă în mod distinct totalul onorariilor percepute, aferente exerciţiului financiar, de

auditorul statutar sau firma de audit pentru auditul statutar al situaţiilor financiare anuale, totalul

onorariilor percepute pentru alte servicii de asigurare, totalul onorariilor percepute pentru servicii de

consultanţă fiscală şi totalul onorariilor percepute pentru orice alte servicii decât cele de audit statutar.

În notele explicative trebuie incluse informaţii privind numărul mediu de persoane angajate în

cursul exerciţiului financiar, defalcat pe categorii şi, dacă acestea nu sunt prezentate distinct în contul de

profit şi pierdere, cheltuielile cu personalul, aferente exerciţiului financiar, trebuie defalcate pe:

a. Salarii şi indemnizaţii

b. Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii;

Se menţionează suma indemnizaţiilor acordate în exerciţiul financiar membrilor organelor de

administraţie, conducere şi de supraveghere în virtutea responsabilităţilor acestora, precum şi orice

angajamente generate sau asumate privind pensiile pentru foştii membri ai acestor organe, indicându-se

valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie.

Se prezintă suma avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de administraţie,

conducere şi de supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, principalelor condiţii şi a oricăror sume

restituite, precum şi a angajamentelor asumate în numele acestora sub forma garanţiilor de orice fel, cu

indicarea totalului pe fiecare categorie.

Se prezintă măsura în care calcularea profitului sau pierderii exerciţiului financiar a fost afectată

de o evaluare a elementelor care, prin derogare de la principiile contabile generale şi regulile de

evaluare, a fost efectuată în exerciţiul financiar curent sau într-un exerciţiu financiar precedent în

vederea obţinerii de facilităţi fiscale. Atunci când influenţa unei asemenea evaluări asupra cheltuielilor

viitoare cu impozitul pe profit este semnificativă, trebuie prezentate detalii.

Se prezintă diferenţa dintre cheltuiala cu impozitul pe profit/venit aferentă exerciţiului financiar

curent şi exerciţiilor financiare precedente şi suma impozitelor rămasă de plată pentru aceste exerciţii, cu

condiţia că această diferenţă să fie semnificativă pentru obligaţiile fiscale viitoare.

De asemenea, se include reconcilierea dintre rezultatul contabil al exerciţiului financiar şi rezultatul

fiscal, aşa cum este prezentat în declaraţia de impozit pe profit.

În notele explicative trebuie să se prezinte separat propunerea de repartizare a profitului net pe

destinaţii, astfel:

21

a. sumele repartizate la rezerve;

b. sumele repartizate pentru acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi;

c. dividende;

d. alte repartizări.

1.2.7.4. EXEMPLE DE PREZENTARE A NOTELOR EXPLICATIVE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE

În aceast paragraf exemplificăm modul de prezentare a informaţiilor în notele explicative la

situaţiile financiare anuale. Potrivit reglementărilor contabile, entităţile stabilesc formatul notelor

explicative, cu condiţia prezentării cel puţin a informaţiilor prezentate, referitoare la elementele cuprinse

în situaţiile financiare anuale.

Notele explicative la situaţiile financiare anuale sunt:

1. Active imobilizate

2. Provizioane

3. Repartizarea profitului

4. Analiza rezultatului din exploatare

5. Situaţia creanţelor şi datoriilor

6. Principii, politici şi metode contabile

7. Participaţii şi surse de finanţare

8. Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere

9. Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari

10. Alte informaţii

Nota 1

Active imobilizate -lei-

Denumirea elementului de

imobilizare

Valoarea brută Ajustări de valoare (amortizări şi ajustări

pentru depreciere sau pierdere de valoare)

Sold la

începutul

exerciţiului

financiar

Creşteri

Cedări,

transferuri

şi alte

reduceri

Sold la

sfârşitul

exerciţiului

financiar

Sold la

începutul

exerciţiului

financiar

Ajustări

înregistrate

în cursul

exerciţiului

financiar

Reduceri

sau reluări

Sold la

sfârşitul

exerciţiului

financiar

0 1 2 3 4=1+2-3 5 6 7 8=5+6-7

Avansuri şi imobilizări

necorporale în curs

Total imobilizări necorporale

Terenuri şi construcţii

Instalaţii tehnice şi maşini

Mobilier şi aparatură birotică

Avansuri şi imobilizări corporale

Total imobilizări corporale

Titluri deţinute ca imobilizări

Alte creanţe imobilizate

Total imobilizări financiare

TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE

Nota 2

Provizioane - lei -

Denumirea provizionului*)

Sold la inceputul

exercitiului

financiar

Transferuri**) Sold la

sfârşitul exercitiului

financiar in cont din cont

0 1 2 3 4 = 1+2-3

Provizioane pentru litigii Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor

22

Provizioane pentru dezafectare imobilizări

corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea

Provizioane pentru restructurare Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare Provizioane pentru impozite Alte provizioane

*) Provizioanele prezentate in bilant la "Alte provizioane" trebuie descrise in notele explicative, daca acestea sunt

semnificative.

**) Cu explicarea naturii, sursei sau destinatiei acestora.

Nota 3

Repartizarea profitului*) - lei -

Destinatia profitului Suma

Profit net de repartizat:

- rezerva legala

- acoperirea pierderii contabile

- dividende etc.

Profit nerepartizat

*) In cazul acoperirii pierderii contabile reportate, se vor prezenta sursele de acoperire a acesteia.

Nota 4

Analiza rezultatului din exploatare - lei -

- Nota 5

Situatia creantelor si datoriilor - lei -

Creante Sold la sfarsitul

exercitiului financiar

Termen de lichiditate

Sub 1 an Peste 1 an

0 1 = 2 + 3 2 3

Total, din care:

- lei –

Datorii*) Sold la sfarsitul

exercitiului financiar Termen de exigibilitate

Sub 1 an 1-5 ani Peste 5 ani

0 1= 2 + 3 + 4 2 3 4

Total, din care:

Denumirea indicatorului Exercitiul financiar

precedent curent

0 1 2 1. Cifra de afaceri neta

2. Costul bunurilor vandute si al serviciilor prestate (3 + 4 + 5)

3. Cheltuielile activitatii de baza

4. Cheltuielile activitatilor auxiliare

5. Cheltuielile indirecte de productie

6. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1 - 2)

7. Cheltuielile de desfacere

8. Cheltuieli generale de administratie

9. Alte venituri din exploatare

10. Rezultatul din exploatare (6 - 7 - 8 + 9)

23

*) Se vor menţiona următoarele informaţii:

a) clauzele legate de achitarea datoriilor şi rata dobânzii aferente împrumuturilor

b) datoriile pentru care s-au depus garanţii sau au fost efectuate ipotecări

c) valoarea obligaţiilor pentru care s-au constituit provizioane;

d) valoarea obligaţiilor privind plata pensiilor.

Nota 6

Principii, politici si metode contabile

Se vor prezenta:

a) Reglementarile contabile aplicate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare anuale.

b) Abaterile de la principiile si politicile contabile, metodele de evaluare si de la alte prevederi din reglementarile

contabile, mentionandu-se:

- natura

- motivele

- evaluarea efectului asupra activelor si datoriilor, pozitiei financiare si a profitului sau pierderii

c) Daca valorile prezentate in situatiile financiare nu sunt comparabile, absenta comparabilitatii trebuie prezentata

in notele explicative, insotita de comentarii relevante.

d)Valoarea reziduala pentru imobilizari stabilita in situatia in care nu se cunoaste pretul de achizitie sau costul de

productie al acesteia.

e) Suma dobanzilor incluse in costul activelor imobilizate si circulante cu ciclu lung de fabricatie.

f) in cazul reevaluarii imobilizarilor corporale:

- elementele supuse reevaluarii, precum si metodele prin care sunt determinate valorile rezultate in urma

reevaluarii;

- valoarea la cost istoric a imobilizarilor reevaluate;

- tratamentul in scop fiscal al rezervei din reevaluare;

- modificarile rezervei din reevaluare:

- valoarea rezervei din reevaluare la inceputul exercitiului financiar;

- diferentele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare in cursul exercitiului financiar;

- sumele capitalizate sau transferate intr-un alt mod din rezerva din reevaluare in cursul exercitiului

financiar, prezentandu-se natura oricarui astfel de transfer, cu respectarea legislatiei in vigoare;

- valoarea rezervei din reevaluare la sfarsitul exercitiului financiar.

g) Daca activele fac obiectul ajustarilor exceptionale de valoare exclusiv in scop fiscal, suma ajustarilor si

motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate in notele explicative.

h) Daca valoarea prezentata in bilant, rezultata dupa aplicarea metodelor FIFO, CMP sau LIFO, difera in mod

semnificativ, la data bilantului, de valoarea determinata pe baza ultimei valori de piata cunoscute inainte de data

bilantului, valoarea acestei diferente trebuie prezentata in notele explicative ca total, pe categorii de active

fungibile.

Nota 7

Participatii si surse de finantare

Se vor prezenta urmatoarele informatii:

a. se mentioneaza existenta oricaror certificate de participare, valori mobiliare, obligatiuni convertibile, cu

prezentarea informatiilor cerute in 9.2 "Note explicative" din cadrul Capitolului II "Formatul şi conţinutul

situaţiilor financiare anuale" al Ordinului 3055/2009.

b. capital social subscris/patrimoniul entitatii;

c. numarul si valoarea totala a fiecarui tip de actiuni emise, mentionandu-se daca au fost integral varsate si, dupa

caz, numarul actiunilor pentru care s-a cerut, fara rezultat, efectuarea varsamintelor;

d. actiuni rascumparabile:

- data cea mai apropiata si data limita de rascumparare

- caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al rascumpararii

- valoarea eventualei prime de rascumparare

e. actiuni emise in timpul exercitiului financiar:

- tipul de actiuni

- numar de actiuni emise

- valoarea nominala totala si valoarea incasata la distribuire

- drepturi legate de distributie:

24

- numarul, descrierea si valoarea actiunilor corespunzatoare

- perioada de exercitare a drepturilor

- pretul platit pentru actiunile distribuite

f. obligatiuni emise:

- tipul obligatiunilor emise

- valoarea emisa si suma primita pentru fiecare tip de obligatiuni

- obligatiuni emise de entitate, detinute de o persoana nominalizata sau imputernicita de aceasta:

- valoarea nominala

- valoarea inregistrata in momentul platii

Nota 8

Informatii privind salariatii si membrii organelor de administratie,

conducere si de supraveghere

Se vor face mentiuni cu privire la:

a. indemnizatiile acordate membrilor organelor de administratie, conducere si de supraveghere;

b. obligatiile contractuale cu privire la plata pensiilor catre fostii membri ai organelor de administratie, conducere

si supraveghere, indicandu-se valoarea totala a angajamentelor pentru fiecare categorie.

c. valoarea avansurilor si a creditelor acordate membrilor organelor de administratie, conducere si de

supraveghere in timpul exercitiului:

- rata dobanzii

- principalele clauze ale creditului

- suma rambursata pana la acea data

- obligatii viitoare de genul garantiilor asumate de entitate in numele acestora

d. salariati:

- numar mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie

- salarii platite sau de platit, aferente exercitiului

- cheltuieli cu asigurarile sociale

- alte cheltuieli cu contributiile pentru pensii

Nota 9

Exemple de calcul si analiza a

principalilor indicatori economico-financiari

1. Indicatori de lichiditate:

a. Indicatorul lichiditatii curente

Active curente (Indicatorul capitalului circulant)

Datorii curente

- valoarea recomandata acceptabila - in jurul valorii de 2;

- ofera garantia acoperirii datoriilor curente din activele curente.

b. Indicatorul lichiditatii imediate

Active curente - Stocuri

Datorii curente

(Indicatorul test acid)

2. Indicatori de risc:

a. Indicatorul gradului de indatorare

Capital imprumutat X 100

Capital propriu

sau

Capital imprumutat X 100

Capital angajat

unde:

- capital imprumutat = credite peste un an;

- capital angajat = capital imprumutat + capital propriu.

25

b. Indicatorul privind acoperirea dobanzilor – determina de cate ori entitatea poate achita cheltuielile cu

dobanda.

Cu cat valoarea indicatorului este mai mica, cu atat pozitia entitatii este considerata mai riscanta.

Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit

Cheltuieli cu dobanda

= Numar de ori

3. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune) - furnizeaza informatii cu privire la:

- Viteza de intrare sau de iesire a fluxurilor de trezorerie ale entitatii;

- Capacitatea entitatii de a controla capitalul circulant si activitatile comerciale de baza ale entitatii;

a. Viteza de rotatie a stocurilor (rulajul stocurilor) - aproximeaza de cate ori stocul a fost rulat de-a lungul

exercitiului financiar

Costul vanzarilor

Stoc mediu

sau

b. Numar de zile de stocare – indica numarul de zile in care bunurile sunt stocate in unitate

Stoc mediu X 365

Costul vanzarilor

c. Viteza de rotatie a debitelor-clienti

- calculeaza eficacitatea entitatii in colectarea creantelor sale;

- exprima numarul de zile pana la data la care debitorii isi achita datoriile catre entitate.

Sold mediu clienti X 365

Cifra de afaceri

O valoare in crestere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clientilor si, in

consecinta, creante mai greu de incasat (clienti rau platnici).

d. Viteza de rotatie a creditelor-furnizori - aproximeaza numarul de zile de creditare pe care entitatea il obtine de

la furnizorii sai. In mod ideal ar trebui sa includa doar creditorii comerciali.

Sold mediu furnizori X 365

Achizitii de bunuri (fara servicii)

unde pentru aproximarea achizitiilor se poate utiliza costul vanzarilor sau cifra de afaceri.

e. Viteza de rotatie a imobilizărilor corporale - evalueaza eficacitatea managementului activelor imobilizate prin

examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate de active imobilizate

Cifra de afaceri

Imobilizări corporale

f. Viteza de rotatie a activelor totale

Cifra de afaceri

Total active

4. Indicatori de profitabilitate - exprima eficienta entitatii in realizarea de profit din resursele disponibile:

a. Rentabilitatea capitalului angajat - reprezinta profitul pe care il obtine entitatea din banii investiti in afacere:

Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit

Capital angajat

unde capitalul angajat se refera la banii investiti in entitate atat de catre actionari, cat si de creditorii pe termen

lung, si include capitalul propriu si datoriile pe termen lung sau active totale minus datorii curente.

b. Marja bruta din vanzari

Profitul brut din vanzari X 100

Cifra de afaceri

26

O scadere a procentului poate scoate in evidenta faptul ca entitatea nu este capabila sa isi controleze costurile de

productie sau sa obtina pretul de vanzare optim.

Nota 10

Alte informaţii

a. Informatii cu privire la prezentarea entitatii raportoare, potrivit Subsectiunii 9.2.

- denumirea societatii

- sediul social:

- cod unic de inregistrare :

b. Informatii privind relatiile entitatii cu filiale, entitatile asociate sau cu alte entitati in care se detin participatii,

cerute potrivit Subsectiunii 9.2.

c. Bazele de conversie utilizate pentru exprimarea in moneda nationala a elementelor de activ si de pasiv, a

veniturilor si cheltuielilor evidentiate initial intr-o moneda straina.

d. Informatii referitoare la impozitul pe profit:

- proportia in care impozitul pe profit afecteaza rezultatul din activitatea curenta si rezultatul din activitatea

extraordinara;

- reconcilierea dintre rezultatul exercitiului si rezultatul fiscal, asa cum este prezentat in declaratia de

impozit;

- masura in care calcularea profitului sau pierderii exercitiului financiar a fost afectata de o evaluare a

elementelor care, prin derogare de la principiile contabile generale si regulile contabile de evaluare, a fost

efectuata in exercitiul financiar curent sau intr-un exercitiu financiar precedent in vederea obtinerii de

facilitati fiscale;

e. Cifra de afaceri:

- prezentarea acesteia pe segmente de activitati si pe piete geografice.

f. Atunci cand evenimentele ulterioare datei bilantului au o asemenea importanta incat neprezentarea lor ar putea

afecta capacitatea utilizatorilor situatiilor financiare de a face evaluari si de a lua decizii corecte, o entitate

trebuie sa prezinte urmatoarele informatii pentru fiecare categorie semnificativa de astfel de evenimente:

- natura evenimentului:

- o estimare a efectului financiar sau o mentiune conform careia o astfel de estimare nu poate sa fie facuta:

g. Explicatii despre valoarea si natura:

- veniturilor si cheltuielilor extraordinare

- veniturilor si cheltuielilor inregistrate in avans, in situatia in care acestea sunt semnificative

h. Ratele achitate in cadrul unui contract de leasing.

i. In cazul unui leasingfinanciar, locatorul va prezenta urmatoarele informatii:

- o descriere generala a contractelor semnificative de leasing:

- dobanda de incasat aferenta perioadelor viitoare:

In cazul unui leasing financiar, locatarul va evidentia urmatoarele:

- o descriere generala a contractelor importante de leasing, incluzand, dar fara a se limita la, urmatoarele:

- existenta si conditiile optiunilor de reinnoire sau cumparare

- restrictiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare la datorii suplimentare si alte

operatiuni de leasing

j. Onorariile platite auditorilor/cenzorilor si onorariile platite pentru alte servicii de certificare, servicii de

consultanta fiscala si alte servicii decat cele de audit.

k. Efectele comerciale scontate neajunse la scadenta.

l. Atunci cand suma de rambursat pentru datorii este mai mare decat suma primita, diferenta se prezinta in notele

explicative.

m. Datoriile probabile si angajamentele acordate.

n. Angajamentele sub forma garantiilor de orice fel trebuie, in cazul in care nu exista obligatia de a le prezenta ca

datorii, sa fie in mod clar prezentate in notele explicative, si trebuie facuta distinctie intre diferitele tipuri de

garantii recunoscute de legislatia nationala. De asemenea, trebuie facuta o prezentare separata a oricarei

garantii valorice care a fost prevazuta. Angajamentele de acest tip care exista in relatia cu entitatile afiliate

trebuie prezentate distinct.

o. Daca un activ sau o datorie are legatura cu mai mult de un element din formatul de bilant, relatia sa cu alte

elemente trebuie prezentata in notele explicative, daca o asemenea prezentare este esentiala pentru intelegerea

situatiilor financiare anuale.

27

p. Orice detaliere a elementelor din situatiile financiare anuale, atunci cand aceste elemente sunt semnificative si

sunt relevante utilizatorii situatiilor financiare.

ADMINISTRATOR, INTOCMIT,

Numele si prenumele ________________ Numele si prenumele ____________

Semnatura ________________________ Calitatea- ______________________

Stampila unitatii Semnatura _____________________

Nr. de înreg. în organismul profesional _____________

1.3 POLITICI CONTABILE

În aplicarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, entităţile trebuie să

dezvolte politici contabile proprii, care se aprobă de administratori, potrivit legii. În cazul entităţilor care

nu au administratori, politicile contabile se aprobă de persoanele care au obligaţia gestionării entităţii

respective.

Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specific,

aplicate de o entitate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.

Exemple de politici contabile sunt următoarele: alegerea metodei de amortizare a imobilizărilor,

reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea costului istoric al acestora, capitalizarea dobânzii sau

recunoaşterea acesteia drept cheltuială, alegerea metodei de evaluare a stocurilor, contabilitatea

stocurilor prin inventarul permanent sau intermitent etc.

Aşa după cum s-a prezentat, administratorii entităţii trebuie să aprobe politici contabile pentru

operaţiunile derulate, inclusiv proceduri proprii pentru situaţiile prevăzute de legislaţie. Aceste politici

trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii, de către specialişti în domeniul economic şi

tehnic, cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de entitate.La elaborarea politicilor

contabile trebuie respectate principiile contabile generale prevăzute de reglementări.

Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situaţiile financiare

anuale, a unor informaţii care trebuie să fie:

a. inteligibile;

b. relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor; şi

c. credibile în sensul că:

- reprezintă fidel activele, datoriile, poziţia financiară şi profitul sau pierderea entităţii;

- sunt neutre;

- sunt prudente;

- sunt complete sub toate aspectele semnificative;

- evenimentele şi tranzacţiile sunt contabilizate şi prezentate conform principiului prevalenţei

economicului asupra juridicului, atunci când a fost aplicat acest principiu.

Procesul de conformare a sistemului contabil românesc la normele europene şi internaţionale

implică şi faptul că politicile contabile, adoptate şi asumate de către managementul entităţilor, trebuie să

reprezinte un element hotărâtor în elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare, care să cuprindă

informaţii relevante şi credibile, în măsură să răspundă cerinţelor utilizatorilor în luarea deciziilor.

Prin politicile contabile, concretizate într-un manual intern al entităţii,administratorii gestionează

şi controlează în acelaşi timp modul de derulare a operaţiunilor economice, stabilesc baza de

determinare a informaţiilor necesare acţionarilor pentru fundamentarea deciziilor. Politicile contabile

reprezintă pentru administratori un mijloc de control deoarece, odată aprobate, personalul societăţii

comerciale nu se poate abate de la acestea şi orice formă de control ulterior în societate se va raporta la

cerinţele cuprinse în politicile contabile aprobate. Pentru personalul cu atribuţii de execuţie din

compartimentele financiar-contabile, politicile contabile reprezintă „cadrul legal” intern care trebuie

respectat întocmai.

Necesitatea politicilor contabile rezultă din nevoia de a stabili condiţiile în care se desfăşoară

anumite operaţiuni, cu impact în contabilitatea curentă şi în informaţia contabilă, care stă la baza

deciziilor pe care le iau utilizatorii acestora.

28

La elaborarea politicilor contabile administratorii trebuie să ţină seama de contextul economic în

care entităţile îşi desfăşoară activitatea, precum şi de cerinţele cuprinse în reglementările contabile

aplicabile.

Una din cerinţele reglementărilor contabile se referă la necesitatea asigurării continuităţii şi

consecvenţei aplicării politicilor contabile, pentru ca situaţiile financiare anuale să îşi atingă scopul, prin

oferirea de informaţii necesare în luarea deciziilor. În aceste sens, utilizatorii informaţiilor contabile

trebuie să poată compara situaţiile financiare ale unei entităţi în timp, pentru a identifica tendinţele în

poziţia financiară şi performanţele, precum şi compararea informaţiilor din situaţiile financiare ale

diverselor entităţi, pentru a alege cea mai potrivită investiţie.

Pentru selectarea unei politici contabile adecvate, se impune ca managementul entităţii să facă

estimări pe perioada mai multor exerciţii financiare şi să identifice care sunt diferenţele dintre efectele

aplicării politicilor contabile pentru aceeaşi tranzacţie sau eveniment, astfel încât să se opteze pentru

acea politică contabilă, care generează cele mai utile informaţii pentru fundamentarea deciziilor

utilizatorilor.

Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat informaţii

mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile entităţii. În cazul modificării unei politici

contabile, entitatea trebuie să menţioneze în notele explicative natura modificării politicii contabile,

precum şi motivele pentru care aplicarea noii politici contabile oferă informaţii credibile şi mai

relevante, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod

adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor

activităţii entităţii.

Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:

a. adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care diferă ca fond de evenimentele

sau tranzacţiile produse anterior;

b. adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care nu au avut loc anterior sau care

au fost nesemnificative.

Reglementările contabile pun accent deosebit pe nevoia de comparabilitate a situaţiilor financiare

anuale, ceea ce presupune consecvenţă în aplicarea politicilor contabile. Totuşi, nevoia de

comparabilitate nu trebuie să devină un impediment în introducerea de politici contabile îmbunătăţite.

Nu este normal ca o entitate să continue să evidenţieze în contabilitate o tranzacţie sau un alt eveniment,

dacă politica adoptată nu menţine caracteristicile calitative de relevanţă şi credibilitate. De asemenea, nu

este indicat ca entitatea să-şi lase politicile contabile nemodificate, atunci când există alternative mai

relevante şi mai credibile.

De regulă, politicile contabile trebuie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la

altul, dar acestea pot fi modificate atunci când:

- modificarea este cerută de un standard sau atunci când a fost luată o decizie de către o autoritate de

reglementare, cuprinsă într-un act normativ, care impune, spre exemplu, un anumit tratament

contabil, caz în care modificarea politicilor contabile nu trebuie justificată în notele explicative, ci

doar menţionată în acestea;

- administratorii entităţii au luat iniţiativa schimbării, caz în care modificarea de politică contabilă

trebuie justificată în notele explicative la situaţiile financiare anuale.

Iniţiativa managementului entităţii de modificare a politicilor contabile poate fi determinată, în

principal, de:

- o schimbare excepţională intervenită în situaţia entităţii sau în contextul economico-financiar în care

aceasta îşi desfăşoară activitatea;

- obţinerea unor informaţii credibile şi mai relevante privind poziţia şi performanţa financiară a

entităţii.

În cazul modificării unei politici contabile, obligativitatea entităţii să menţioneze în notele

explicative natura modificării şi motivele care justifică obţinerea de informaţii credibile şi mai relevante

prin aplicarea noii politici contabile, vine în sprijinul utilizatorilor situaţiilor financiare, astfel încât

aceştia să poată aprecia:

29

- dacă noua politică contabilă a fost selectată în mod adecvat;

- efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi

- tendinţa reală a rezultatelor activităţii entităţii.

Politicile contabile, elaborate şi fundamentate de managementul entităţii, trebuie să asigure

furnizarea de informaţii relevante şi credibile. Recurgerea la o prelucrare sau alta a unei

tranzacţii/eveniment nu va trebui făcută în scopul valorificării intereselor întreprinderii, ci pentru a

furniza informaţii destinate asigurării relevanţei şi credibilităţii situaţiilor financiare. Din opţiunile

posibile, conducerea entităţii trebuie să le selecteze pe acelea care generează cele mai utile informaţii în

vederea fundamentării deciziilor utilizatorilor. Deci, conducerea întreprinderii va trebui să fundamenteze

un set de baze, convenţii, metode, reguli şi practici contabile în scopul obţinerii obiectivului fundamental

al contabilităţii - imaginea fidelă a poziţiei şi performanţei financiare în situaţiile de raportare.

2. LUCRĂRILE PREMERGĂTOARE ÎNTOCMIRII SITUAŢIILOR FINANCIARE 2.1. INVENTARIEREA GENERALĂ A ELEMENTELOR BILANȚIERE

2.1.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND INVENTARIEREA

Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii reprezintă

ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric

sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se efectuează.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de natura

activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale fiecărei entităţi, precum şi a bunurilor şi valorilor deţinute

cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situaţiilor financiare

anuale, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi a performanţei entităţii pentru

respectivul exerciţiu financiar.

În temeiul prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, cu modificările şi completările ulterioare,

entităţile au obligaţia să efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor

proprii deţinute, la începutul activităţii, cel puţin o dată în cursul exerciţiului financiar pe parcursul

funcţionării lor, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în următoarele situaţii:

a. la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege;

b. ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât

prin inventariere;

c. ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;

d. cu prilejul reorganizării gestiunilor;

e. ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră;

f. în alte cazuri prevăzute de lege.

În cazul în care, în situaţiile enumerate mai sus, sunt inventariate toate elementele de natura

activelor dintr-o gestiune, aceasta poate ţine loc de inventariere anuală, cu aprobarea administratorului, a

ordonatorului de credite sau a persoanei care are obligaţia gestionării entităţii.

Toate elementele de natura activelor trebuie să fie date în răspundere gestionară sau în folosinţă,

după caz, salariaţilor ori administratorilor entităţii.

Inventarierea anuală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se face,

de regulă, cu ocazia încheierii exerciţiului financiar, avându-se în vedere şi specificul activităţii fiecărei

entităţi. La entităţile cu activitate complexă, bunurile pot fi inventariate şi înaintea datei de încheiere a

exerciţiului financiar, cu condiţia asigurării valorificării şi cuprinderii rezultatelor inventarierii în

situaţiile financiare anuale întocmite pentru exerciţiul financiar respectiv.

Entităţile care, potrivit legii contabilităţii, au stabilit exerciţiul financiar diferit de anul

calendaristic, organizează şi efectuează inventarierea anuală, astfel încât rezultatele acesteia să fie

cuprinse în situaţiile financiare întocmite pentru exerciţiul financiar stabilit.

În situaţia inventarierii unor gestiuni pe parcursul anului, în registrul-inventar se cuprinde

valoarea stocurilor faptice inventariate şi înscrise în listele de inventariere actualizate cu intrările şi

ieşirile de bunuri din perioada cuprinsă între data inventarierii şi data încheierii exerciţiului financiar.

Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere,revine administratorului,

ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii, aşa cum prevede Legea

30

contabilităţii nr. 82/1991 şi reglementările contabile aplicabile. În vederea efectuării inventarierii,

persoanele responsabile aprobă proceduri scrise, adaptate specificului activităţii, pe care le transmit

comisiilor de inventariere.

Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se efectuează de

către comisii de inventariere, numite prin decizie scrisă, emisă de persoanele responsabile cu

inventarierea. În decizia de numire se menţionează în mod obligatoriu componenţa comisiei (numele

preşedintelui şi membrilor comisiei), modul de efectuare a inventarierii, metoda de inventariere utilizată,

gestiunea supusă inventarierii, data de începere şi de terminare a operaţiunilor.

La entităţile al căror număr de salariaţi este redus, inventarierea poate fi efectuată de către o singură

persoană. În această situaţie, răspunderea pentru corectitudinea inventarierii revine administratorului,

ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective.În condiţiile

în care entităţile nu au niciun salariat care să poată efectua operaţiunea de inventariere, aceasta se

efectuează de către administratori.

Comisiile de inventariere sunt coordonate, acolo unde este cazul, de către o comisie centrală,

numită prin decizie scrisă, emisă de persoanele responsabile. Comisia centrală de inventariere are

sarcina să organizeze, să instruiască, să supravegheze şi să controleze modul de efectuare a operaţiunilor

de inventariere. Comisia centrală de inventariere răspunde de efectuarea tuturor lucrărilor de

inventariere, potrivit prevederilor legale.

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a operaţiunilor de inventariere, în comisiile de inventariere

vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare economică şi tehnică, care să asigure efectuarea

corectă şi la timp a inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii,

inclusiv evaluarea lor conform reglementărilor contabile aplicabile.

Inventarierea şi evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se pot

efectua atât cu salariaţi proprii, cât şi pe bază de contracte de prestări de servicii încheiate cu persoane

juridice sau fizice cu pregătire corespunzătoare.

Din comisia de inventariere nu pot face parte:

- gestionarii depozitelor supuse inventarierii,

- contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective şi nici

- auditorii interni sau statutari.

Prin proceduri interne, entităţile pot stabili ca la efectuarea operaţiunilor de inventariere să

participe şi contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective, fără ca aceştia să facă parte din comisie.

Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiţi decât în cazuri bine justificate şi numai prin

decizie scrisă, emisă de către cei care i-au numit.

2.1.2 ORGANIZAREA ŞI EFECTUAREA INVENTARIERII 2.1.2.1 PREGĂTIREA INVENTARIERII

În vederea bunei desfăşurări a operaţiunilor de inventariere, administratorii, ordonatorii de

credite sau alte persoane care au obligaţia gestionării entităţii trebuie să ia măsuri pentru crearea

condiţiilor corespunzătoare de lucru comisiilor de inventariere, prin:

- organizarea depozitării bunurilor grupate pe sorto-tipodimensiuni, codificarea acestora şi întocmirea

etichetelor de raft;

- ţinerea la zi a evidenţei tehnico-operative la gestiuni şi a celei contabile şi efectuarea confruntării

datelor din aceste evidenţe;

- participarea tuturor persoanelor din componenţa comisiilor la lucrările de inventariere;

- asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor care se inventariază, respectiv pentru

sortare, aşezare, cântărire, măsurare, numărare etc.;

- asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate (calitate, sort, preţ etc.) şi la evaluarea

lor, conform reglementărilor contabile aplicabile, a unor specialişti din entitate sau din afara acesteia,

la solicitarea preşedintelui comisiei de inventariere. Aceste persoane au obligaţia de a semna listele

de inventariere pentru atestarea datelor înscrise;

31

- dotarea gestiunii cu aparate şi instrumente adecvate şi în număr suficient pentru măsurare, cântărire,

cu cititoare de coduri de bare etc., cu mijloace de identificare (cataloage, mostre, sonde etc.), precum

şi cu birotica necesară;

- dotarea comisiilor de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare a spaţiilor inventariate;

- asigurarea protecţiei membrilor comisiilor de inventariere în conformitate cu normele de protecţie a

muncii;

- asigurarea securităţii uşilor, ferestrelor, porţilor etc. de la magazine, depozite, gestiuni etc.

Principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de către comisia de inventariere sunt:

a. înainte de începerea operaţiunii de inventariere să ia de la gestionarul răspunzător de gestiunea

bunurilor o declaraţie scrisă, din care să rezulte dacă:

- gestionează bunuri şi în alte locuri de depozitare;

- în afara bunurilor entităţii respective are în gestiune şi alte bunuri aparţinând terţilor, primite cu

sau fără documente;

- are plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a căror cantitate ori valoare are cunoştinţă;

- are bunuri nerecepţionate sau care trebuie expediate/livrate, pentru care s-au întocmit

documentele aferente;

- a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale;

- deţine numerar sau alte hârtii de valoare, rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;

- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa gestiunii sau care nu au

fost predate la contabilitate.

De asemenea, gestionarul va menţiona în declaraţia scrisă felul, numărul şi data ultimului

document de intrare/ieşire a bunurilor în/din gestiune.

Declaraţia se datează şi se semnează de către gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor şi de

către comisia de inventariere. Semnarea declaraţiei de către gestionar se face în faţa comisiei de

inventariere;

b. să identifice toate locurile / încăperile în care există bunuri ce urmează a fi inventariate;

c. să asigure închiderea şi sigilarea spaţiilor de depozitare, în prezenţa gestionarului, ori de câte ori se

întrerup operaţiunile de inventariere şi se părăseşte gestiunea.

Atunci când bunurile supuse inventarierii, gestionate de către o singură persoană, sunt depozitate în

locuri diferite sau gestiunea are mai multe căi de acces, membrii comisiei care efectuează

inventarierea trebuie să sigileze toate aceste locuri şi căile lor de acces, cu excepţia locului în care a

început inventarierea, care se sigilează numai în cazul când inventarierea nu se termină într-o singură

zi. La reluarea lucrărilor se verifică dacă sigiliul este intact. În caz contrar, acest fapt se va consemna

într-un proces-verbal de constatare, care se semnează de către comisia de inventariere şi de către

gestionar, luându-se măsurile corespunzătoare.

Documentele întocmite de comisia de inventariere rămân în cadrul gestiunii inventariate în locuri

special amenajate, aşa cum ar fi: fişete, casete, dulapuri etc, încuiate şi sigilate. Preşedintele comisiei

de inventariere răspunde de operaţiunea de sigilare;

d. să bareze şi să semneze, la ultima operaţiune, fişele de magazie, menţionând data la care s-au

inventariat bunurile, să vizeze documentele care privesc intrări sau ieşiri de bunuri, existente în

gestiune, dar neînregistrate, să dispună înregistrarea acestora în fişele de magazie şi predarea lor la

contabilitate, astfel încât situaţia scriptică a gestiunii să reflecte realitatea;

e. la gestiunile cu vânzare cu amănuntul să verifice numerarul din casă şi să stabilească suma încasărilor

din ziua curentă, solicitând depunerea numerarului la casieria entităţii;

f. să controleze dacă toate instrumentele şi aparatele de măsură sau de cântărire au fost verificate şi dacă

sunt în bună stare de funcţionare;

g. în cazul în care gestionarul nu s-a prezentat la data şi ora fixate, pentru începerea operaţiunilor de

inventariere, comisia de inventariere sigilează gestiunea şi comunică aceasta comisiei centrale sau

administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii,

conform procedurilor proprii privind inventarierea. Aceste persoane au obligaţia să îl încunoştinţeze

imediat, în scris, pe gestionar despre reprogramarea inventarierii ce trebuie să se efectueze, indicând

32

locul, ziua şi ora fixate pentru începerea operaţiunilor de inventariere.Dacă gestionarul nu se prezintă

nici de această dată la locul, data şi ora fixate, inventarierea se efectuează de către comisia de

inventariere în prezenţa reprezentantului său legal sau a altei persoane, numită prin decizie scrisă,

care să îl reprezinte pe gestionar.

Pentru desfăşurarea corespunzătoare a inventarierii este indicat, dacă este posibil, să se sisteze

operaţiunile de intrare-ieşire a bunurilor supuse inventarierii, luându-se din timp măsurile

corespunzătoare pentru a nu se stânjeni procesul normal de livrare sau de primire a bunurilor. Dacă

operaţiunile de aprovizionare-livrare a bunurilor nu pot fi suspendate, trebuie creată o zonă tampon în

care să se depoziteze bunurile primite în timpul inventarierii sau din care se pot expedia bunurile la

clienţi, operaţiunile respective efectuându-se numai în prezenţa comisiei de inventariere, care va

menţiona pe documentele respective "primit în timpul inventarierii" sau "eliberat în timpul

inventarierii", după caz, în scopul evitării inventarierii duble sau a omisiunilor.

Pe toată durata inventarierii, programul şi perioada desfăşurării inventarierii se afişează la loc vizibil.

2.1.2.2. CONSTATAREA ŞI DESCRIEREA ELEMENTELOR BILANŢIERE SUPUSE INVENTARIERII

Inventarierea imobilizărilor necorporale se efectuează prin constatarea existenţei şi apartenenţei

acestora la entităţile deţinătoare, iar în cazul brevetelor, licenţelor, mărcilor de fabrică şi al altor

imobilizări necorporale este necesară dovedirea existenţei acestora pe baza titlurilor de proprietate sau a

altor documente juridice de atestare a unor drepturi legale

Inventarierea terenurilor se efectuează pe baza documentelor care atestă dreptul de proprietate al

acestora şi a altor documente, potrivit legii.

Clădirile se inventariază prin identificarea lor pe baza titlurilor de proprietate şi a dosarului

tehnic al acestora.

Construcţiile şi echipamentele speciale cum sunt: reţelele de energie electrică, termică, gaze, apă,

canal, telecomunicaţii, căile ferate şi altele similare se inventariază potrivit regulilor stabilite de

deţinătorii acestora.

Imobilizările corporale care în perioada inventarierii se află în afara entităţii, aşa cum ar

fi:vapoare, locomotive, vagoane, avioane, autovehicule etc, plecate în cursă de lungă durată, maşinile de

forţă şi utilajele energetice, maşinile, utilajele şi instalaţiile de lucru, aparatele şi instalaţiile de măsurare,

control şi reglare şi mijloacele de transport, date pentru reparaţii în afara entităţii, se inventariază

înaintea ieşirii lor temporare din gestiunea entităţii sau prin confirmare scrisă primită de la entitatea unde

acestea se găsesc, potrivit procedurilor proprii aprobate.

În listele de inventariere a imobilizărilor necorporale şi corporale, aflate în curs de execuţie, se

menţionează pentru fiecare obiect în parte, pe baza constatării la faţa locului: denumirea obiectului şi

valoarea determinată potrivit stadiului de execuţie, pe baza valorii din documentaţia existent/devize,

precum şi în funcţie de volumul lucrărilor realizate la data inventarierii. Materialele şi utilajele primite

de la beneficiari pentru montaj şi neîncorporate în lucrări se inventariază separat.

Investiţiile puse în funcţiune total sau parţial, cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca

imobilizări corporale, se înscriu în liste de inventariere distincte. De asemenea, lucrările de investiţii care

nu se mai execută, fiind sistate sau abandonate, se înscriu în liste de inventariere distincte, cu

menţionarea cauzelor sistării sau abandonării, aprobarea de sistare ori abandonare şi măsurile ce se

propun în legătură cu aceste lucrări.

Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după caz.

Bunurile aflate în ambalaje originale intacte se desfac prin sondaj, acest lucru urmând a fi menţionat şi

în listele de inventariere respective.

La lichidele a căror cantitate efectivă nu se poate stabili prin transvazare şi măsurare, conţinutul

vaselor - stabilit în funcţie de volum, densitate, compoziţie etc. - se verifică prin scoaterea de probe din

aceste vase, ţinându-se seama de densitate, compoziţie şi de alte caracteristici ale lichidelor, care se

constată fie organoleptic, fie prin măsurare sau probe de laborator, după caz.

Materialele de masă ca: ciment, oţel beton, produse de carieră şi balastieră, produse agricole şi

alte materiale similare, ale căror cântărire şi măsurare ar necesita cheltuieli importante sau ar conduce la

degradarea bunurilor respective, se pot inventaria pe bază de calcule tehnice. În listele de inventariere a

33

materialelor prevăzute la alineatele precedente se menţionează modul în care s-a făcut inventarierea,

precum şi datele tehnice care au stat la baza calculelor respective.

Bunurile din domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, date în

administrare, concesionate sau închiriate instituţiilor publice, societăţilor/companiilor naţionale şi

regiilor autonome potrivit legii, se inventariază şi se înscriu în listele de inventariere distincte în cadrul

acestor unităţi.

Bunurile aflate asupra angajaţilor la data inventarierii, aşa cum sunt echipament, cazarmament,

scule, unelte etc., se inventariază şi se trec în liste de inventariere distincte, specificându-se persoanele

care răspund de păstrarea lor. În cadrul evidenţierii acestora pe formaţii şi locuri de muncă, bunurile vor

fi centralizate şi comparate cu datele din evidenţa tehnico-operativă, precum şi cu cele din evidenţa

contabilă.

Bunurile cu un grad mare de perisabilitate se inventariază cu prioritate, fără a se stânjeni

consumul/comercializarea imediată a acestora.

Comisia de inventariere are obligaţia să controleze toate locurile în care pot exista bunuri care

trebuie supuse inventarierii.

Toate bunurile ce se inventariază se înscriu în listele de inventariere, care trebuie să se

întocmească pe locuri de depozitare, pe gestiuni şi pe categorii de bunuri.

Bunurileaparţinând altor entităţi, dar existente în entitate din diverse motive (închiriate, în

leasing, în concesiune, în administrare, în custodie, primite în vederea vânzării în regim de consignaţie,

spre prelucrare etc.), se inventariază şi se înscriu în liste de inventariere distincte. Listele de inventariere

pentru aceste bunuri trebuie să conţină informaţii cu privire la numărul şi data actului de predare-primire

şi ale documentului de livrare, precum şi alte informaţii utile.

Listele de inventariere cuprinzând bunurile aparţinând terţilor se trimit şi persoanei fizice sau

juridice, române ori străine, după caz, căreia îi aparţin bunurile respective, în termen de cel mult 15 zile

lucrătoare de la terminarea inventarierii, urmând ca proprietarul bunurilor să comunice eventualele

nepotriviri în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea listelor de inventariere.

În caz de nepotriviri, entitatea deţinătoare este obligată să clarifice situaţia diferenţelor

respective şi să comunice constatările sale persoanei fizice sau juridice căreia îi aparţin bunurile

respective, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea sesizării.

Societăţile de leasing trebuie să solicite utilizatorilor furnizarea listelor de inventariere cu

bunurile care fac obiectul contractelor de leasing. În baza datelor cuprinse în aceste liste, societatea de

leasing poate calcula şi înregistra ajustări pentru deprecierea imobilizărilor sau a creanţelor imobilizate,

după caz.

În cazul în care listele de inventariere nu sunt furnizate de către locatar, societatea de leasing va

putea constitui ajustări pentru deprecierea bunurilor respective, pe baza preţurilor de piaţă disponibile la

data inventarierii, ţinând seama de caracteristicile bunului ce face obiectul leasingului (an de fabricaţie,

durata de viaţă).

Pentru verificarea exactităţii informaţiilor primite, societăţile de leasing pot întreprinde verificări

faptice la locatari, potrivit procedurilor proprii.

Pentru situaţiile prevăzute mai sus, entităţile deţinătoare ale bunurilor sunt obligate să efectueze

inventarierea şi să trimită spre confirmare listele de inventariere, după cum proprietarii acelor bunuri

sunt obligaţi să ceară confirmarea privind bunurile existente la terţi. Neprimirea confirmării privind

bunurile existente la terţi nu reprezintă confirmare tacită.

Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără mişcare ori greu vandabile, comenzi

în curs, abandonate sau sistate, precum şi pentru creanţele şi obligaţiile incerte ori în litigiu se întocmesc

liste de inventariere distincte sau situaţii analitice separate, după caz.

Determinarea stocurilor faptice se face astfel încât să se evite omiterea ori inventarierea de două

sau de mai multe ori a aceloraşi bunuri.

Bunurile aflate în expediţie se inventariază de către entităţile furnizoare, iar bunurile

achiziţionate aflate în curs de aprovizionare se inventariază de entitatea cumpărătoare şi se înscriu în

liste de inventariere distincte.

34

Înainte de începerea inventarierii produselor în curs de execuţie şi a semifabricatelor din

producţia proprie, este necesar:

- să se predea la magazii şi la depozite, pe baza documentelor, toate produsele şi semifabricatele a

căror prelucrare a fost terminată;

- să se colecteze din secţii sau ateliere toate produsele reziduale şi deşeurile, întocmindu-se

documentele de constatare;

- să se întocmească documentele de constatare şi să se clarifice situaţia semifabricatelor a căror

utilizare este îndoielnică.

În cazul produselor în curs de execuţie se inventariază atât produsele care nu au trecut prin toate

fazele (stadiile) prelucrării impuse de procesul tehnologic de producţie, cât şi produsele care, deşi au fost

terminate, nu au trecut toate probele de recepţionare tehnică sau nu au fost completate cu toate piesele şi

accesoriile lor.Inventarierea se efectuează, de asemenea, pentru lucrările şi serviciile în curs de execuţie

sau neterminate.

Materiile prime, materialele, piesele de schimb, semifabricatele etc., aflate în secţiile de

producţie şi nesupuse prelucrării, nu se consideră produse în curs de execuţie. Acestea se inventariază

separat şi se repun în conturile din care provin, diminuându-se cheltuielile, iar după terminarea

inventarierii acestora se evidenţiază în conturile iniţiale de cheltuieli.

Inventarierea produselor, lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie din cadrul secţiilor auxiliare

se face prin stabilirea stadiului de executare a acestora.

La entităţile care au activitate de construcţii-montaj, pe baza constatării la faţa locului, se includ

în liste de inventariere distincte, pe categorii de lucrări şi părţi de elemente de construcţii la care n-a fost

executat întregul volum de lucrări prevăzute în devize, respectiv lucrări executate/terminate, dar

nerecepţionate de către beneficiar, denumirea obiectului şi valoarea determinată potrivit stadiului de

execuţie, potrivit valorii din documentaţia existent/devize, precum şi în funcţie de volumul lucrărilor

realizate la data inventarierii.

Inventarierea lucrărilor de modernizare nefinalizate sau de reparaţii ale clădirilor, instalaţiilor,

maşinilor, utilajelor, mijloacelor de transport şi ale altor bunuri se face prin verificarea la faţa locului a

stadiului fizic al lucrărilor. Astfel de lucrări se consemnează într-o listă de inventariere distinctă, în care

se indică denumirea obiectului supus modernizării sau reparaţiei şi valoarea determinată potrivit costului

de deviz şi celui efectiv al lucrărilor executate.

Creanţele şi obligaţiile faţă de terţi sunt supuse verificării şi confirmării pe baza extraselor

soldurilor debitoare şi creditoare ale conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valorică în

totalul soldurilor acestor conturi, potrivit Extrasului de cont - cod 14-6-3 sau punctajelor reciproce,

scrise. Nerespectarea acestei proceduri, precum şi refuzul de confirmare constituie abateri de la norme şi

se sancţionează potrivit legii.

În situaţia entităţilor care efectuează decontarea creanţelor şi obligaţiilor pe bază de deconturi

interne sau deconturi externe periodice confirmate de către parteneri, aceste documente pot ţine locul

extraselor de cont confirmate.

Disponibilităţile băneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garanţie, acreditivele,

ipotecile, precum şi alte valori, aflate în casieria entităţilor, se inventariază în conformitate cu

prevederile legale.

Disponibilităţile aflate în conturi la bănci sau la unităţile Trezoreriei Statului se inventariază prin

confruntarea soldurilor din extrasele de cont, emise de acestea, cu cele din contabilitatea entităţii.

În acest scop, extrasele de cont din ziua de 31 decembrie sau din ultima zi bancară, puse la dispoziţie

de instituţiile de credit şi unităţile Trezoreriei Statului, vor purta ştampila oficială a acestora.

În cazul entităţilor care, potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, au optat pentru

un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic, sunt avute în vedere informaţiile aferente ultimei zile

a exerciţiului financiar astfel ales.

Disponibilităţile în lei şi în valută din casieria entităţii se inventariază în ultima zi lucrătoare a

exerciţiului financiar, după înregistrarea tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi privind exerciţiul

35

Inventarierea titlurilor pe termen scurt şi lung se efectuează pe baza documentelor care atestă

deţinerea acestora, așa cum sunt; registrul acţionarilor, documente care au stat la baza achiziţiei sau

primirii cu titlu gratuity etc., cu respectarea legislaţiei în vigoare.

Înscrierea în listele de inventariere a mărcilor poştale, a timbrelor fiscale, a tichetelor de

călătorie, a tichetelor de masă, a tichetelor cadou, a tichetelor de creşă, a tichetelor de vacanţă, a

bonurilor cantităţi fixe, a biletelor de spectacole, de intrare în muzee, expoziţii şi altele asemenea se face

la valoarea lor nominală, cu excepţia timbrelor cu valoare filatelică. Pentru bunurile de această natură,

constatate fără utilitate - expirate, deteriorate, se întocmesc liste de inventariere distincte.Inventarierea

timbrelor filatelice se efectuează potrivit procedurii elaborate în acest scop de către administratorii

entităţilor care le au în evidenţă.

Pentru toate celelalte elemente de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, cu ocazia

inventarierii, se verifică realitatea soldurilor conturilor respective, iar pentru cele aflate la terţi se fac

cereri de confirmare, care se vor ataşa la listele respective după primirea confirmării.

Pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menţioneze dacă toate bunurile şi

valorile băneşti din gestiune au fost inventariate şi consemnate în listele de inventariere în prezenţa sa.

De asemenea, acesta menţionează dacă are obiecţii cu privire la modul de efectuare a inventarierii. În

acest caz, comisia de inventariere este obligată să analizeze obiecţiile, iar concluziile la care a ajuns se

vor menţiona la sfârşitul listelor de inventariere.

Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către preşedintele şi membrii comisiei de

inventariere, de către gestionar, precum şi de către specialişti solicitaţi de către preşedintele comisiei de

inventariere pentru participarea la identificarea bunurilor inventariate.

În cazul gestiunilor collective/cu mai mulţi gestionari, listele de inventariere se semnează de către toţi

gestionarii, iar în cazul predării-primirii gestiunii, acestea se semnează atât de către gestionarul predător,

cât şi de către cel primitor.

Completarea listelor de inventariere se efectuează fie folosind sistemul informatic de prelucrare

automată a datelor, fie prin înscrierea elementelor de active identificate, fără spaţii libere şi fără

ştersături, conform procedurilor interne aprobate.

În cazul imobilizărilor corporale, precum şi al celorlalte elemente de natura activelor, pentru care

există constituite ajustări pentru depreciere sau ajustări pentru pierdere de valoare, în listele de

inventariere se înscrie valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora, mai puţin ajustările pentru

depreciere sau pierdere de valoare înregistrate până la data inventarierii, care se compară cu valoarea lor

actuală, stabilită cu ocazia inventarierii, pe bază de constatări faptice.

În situaţia în care elementele de natura activelor sunt inventariate prin metode de identificare

electronica, de exemplu: cititor de cod de bare etc., datele fiind transmise direct în sistemul informatic

financiar-contabil, listele de inventar sunt editate direct din sistemul informatic. Se vor edita listele

complete cu toate poziţiile inventariate sau în mod selectiv numai pentru acele poziţii, repere unde se

constată diferenţe cantitative sau valorice, precum şi deprecieri, după caz.

În cazul în care se editează liste de inventariere, care cuprind numai poziţiile/reperele la care se

constată diferenţe cantitative sau valorice, listele complete de inventariere se păstrează pe suport

magnetic, pe durata legală de păstrare a documentelor. În astfel de situaţii, evaluarea bunurilor în

vederea stabilirii eventualelor ajustări se efectuează prin analiza şi evaluarea tuturor elementelor

inventariate, nu numai a celor la care s-au constatat diferenţe cantitative.

Inventarierile parţiale, precum şi inventarierile efectuate în cursul anului, atunci când entitatea

efectuează mai multe inventarieri, se efectuează cu respectarea prezentelor norme, mai puţin

completarea Registrului-inventar - cod 14-1-2, care se efectuează cu ocazia inventarierii anuale.

Pentru inventarierea elementelor de natura activelor care nu au substanţă materială, a datoriilor şi

capitalurilor proprii se întocmesc situaţii analitice distincte. Totalul situaţiilor analitice astfel întocmite

se verifică cu soldurile conturilor sintetice, care se preiau în Registrul-inventar - cod 14-1-2.

2.1.2.3. STABILIREA REZULTATELOR INVENTARIERII

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic şi înscrise în listele

de inventariere cu cele din evidenţa tehnico-operativă (fişele de magazie) şi din contabilitate.

36

Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la o analiză a tuturor stocurilor

înscrise în fişele de magazie şi a soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile

descoperite cu această ocazie trebuie corectate operativ, după care se procedează la stabilirea rezultatelor

inventarierii prin confruntarea cantităţilor consemnate în listele de inventariere cu evidenţa tehnico-

operativă pentru fiecare poziţie.

Evaluarea, cu ocazia inventarierii, a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor

proprii se face potrivit prevederilor reglementărilor contabileaplicabile şi ale normelor de inventariere.

Evaluarea se va efectua cu respectarea principiului permanenţei metodelor, potrivit căruia

modelele şi regulile de evaluare trebuie menţinute, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor

contabile.

La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se aplică principiul prudenţei, potrivit căruia se ţine

seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare. În cazul în care se

constată că valoarea de inventar este mai mare decât valoarea cu care acesta este evidenţiat în

contabilitate, în listele de inventariere se înscriu valorile din contabilitate. În cazul în care valoarea de

inventar a bunurilor este mai mică decât valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se înscrie

valoarea de inventar.

Pentru elementele de natura activelor la care s-au constatat deprecieri, pe baza listelor de

inventariere întocmite distinct comisia de inventariere face propuneri de ajustări pentru depreciere sau

ajustări pentru pierdere de valoare, după caz, ori de înregistrare a unor amortizări suplimentare, pentru

deprecierile ireversibile ale imobilizărilor amortizabile, acolo unde este cazul, arătând totodată cauzele

care au determinat aceste deprecieri.

Pentru toate plusurile, lipsurile şi deprecierile constatate la bunuri, precum şi pentru pagubele

determinate de expirarea termenelor de prescripţie a creanţelor sau din alte cauze, comisia de

inventariere solicită explicaţii scrise de la persoanele care au răspunderea gestionării bunurilor, respectiv

a urmăririi decontării creanţelor. Pe baza explicaţiilor primite şi a documentelor analizate, comisia de

inventariere stabileşte natura lipsurilor, pierderilor, pagubelor şi deprecierilor constatate, precum şi

natura plusurilor, propunând, în conformitate cu dispoziţiile legale, modul de regularizare a diferenţelor

dintre datele din contabilitate şi cele faptice, rezultate în urma inventarierii.

În situaţia constatării unor plusuri în gestiune, bunurile respective se evaluează potrivit

reglementărilor contabile aplicabile.

În cazul constatării unor lipsuri imputabile în gestiune, administratorii trebuie să impute

persoanelor vinovate bunurile lipsă la valoarea lor de înlocuire.Prin valoare de înlocuire, se înţelege

costul de achiziţie al unui bun cu caracteristici şi grad de uzură similare celui lipsă în gestiune la data

constatării pagubei, care cuprinde preţul de cumpărare practicat pe piaţă, la care se adaugă taxele

nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli, accesorii

necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv. În cazul

bunurilor constatate lipsă, ce urmează a fi imputate, care nu pot fi cumpărate de pe piaţă, valoarea de

imputare se stabileşte de către o comisie formată din specialişti în domeniul respectiv.

La stabilirea valorii debitului, în cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate

infracţiuni, se are în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacă

sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- să existe riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemănării în ceea ce

priveşte aspectul exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;

- diferenţele constatate în plus sau în minus să se refere la aceeaşi perioadă de gestiune şi la

aceeaşi gestiune.

Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a făcut dovada că lipsurile constatate la inventariere

provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective, datorată vinovăţiei persoanelor care

răspund de gestionarea acestor bunuri.

Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje şi alte valori materiale care întrunesc condiţiile

de compensare, datorită riscului de confuzie, se aprobă anual de către administratori, ordonatorii de

37

credite sau persoana care are obligaţia gestionării şi servesc pentru uz intern în cadrul entităţilor

respective.

Compensarea se face pentru cantităţi egale între plusurile şi lipsurile constatate. În cazul în care

cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat plusuri, sunt mai mari decât cantităţile

sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat lipsuri, se va proceda la stabilirea egalităţii

cantitative prin eliminarea din calcul a diferenţei în plus. Această eliminare se face începând cu sorturile

care au preţurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare. În cazul în care cantităţile sorturilor

supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri, sunt mai mari decât cantităţile sorturilor admise la

compensare, la care s-au constatat plusuri, se va proceda, de asemenea, la stabilirea egalităţii cantitative

prin eliminarea din calcul a cantităţii care depăşeşte totalul cantitativ al plusurilor. Eliminarea se face

începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare.

Pentru bunurile la care sunt acceptate scăzăminte, în cazul compensării lipsurilor cu plusurile

stabilite la inventariere, scăzămintele se calculează numai în situaţia în care cantităţile lipsă sunt mai

mari decât cantităţile constatate în plus.În această situaţie, cotele de scăzăminte se aplică în primul rând

la bunurile la care s-au constatat lipsurile.

Dacă în urma aplicării scăzămintelor respective mai rămân diferenţe cantitative în minus, cotele de

scăzăminte se pot aplica şi asupra celorlalte bunuri admise în compensare, la care s-au constatat plusuri

sau la care nu au rezultat diferenţe.Diferenţa stabilită în minus în urma compensării şi aplicării tuturor

cotelor de scăzăminte, reprezentând prejudiciu pentru entitate, se recuperează de la persoanele vinovate,

în conformitate cu dispoziţiile legale.

Normele privind limitele admisibile la perisabilitate sau cele stabilite intern nu se aplică

anticipat, ci numai după constatarea existenţei efective a lipsurilor şi numai în limita acestora.De

asemenea, limitele de perisabilitate nu se aplică automat, acestea fiind considerate limite maxime.

Pentru pagubele constatate în gestiune răspund persoanele vinovate de producerea lor. Imputarea

acestora se face la valoarea de înlocuire.

2.1.3. INTOCMIREA SI APROBAREA PROCESULUI-VERBAL DE INVENTARIERE 2.1.3.1 PREZENTAREA REZULTATELOR INVENTARIERII

Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un proces-verbal.

Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii trebuie să conţină, în principal, următoarele elemente:

data întocmirii, numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere, numărul şi data deciziei de

numire a comisiei de inventariere, gestiunea/gestiunile inventariată/inventariate, data începerii şi

terminării operaţiunii de inventariere, rezultatele inventarierii, concluziile şi propunerile comisiei cu

privire la cauzele plusurilor şi ale lipsurilor constatate şi persoanele vinovate, precum şi propuneri de

măsuri în legătură cu acestea, volumul stocurilor depreciate, fără mişcare, cu mişcare lentă, greu

vandabile, fără desfacere asigurată şi propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul

economic, propuneri de scoatere din funcţiune a imobilizărilor corporale, respectiv din evidenţă a

imobilizărilor necorporale, propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar şi

declasare sau casare a unor stocuri, constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea

integrităţii bunurilor din gestiune, precum şi alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.

Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de inventariere se prezintă, în termen de 7

zile lucrătoare de la data încheierii operaţiunilor de inventariere, administratorului, ordonatorului de

credite sau persoanei responsabile cu gestiunea entităţii. Acesta, cu avizul conducătorului

compartimentului financiar-contabil şi al conducătorului compartimentului juridic, decide asupra

soluţionării propunerilor făcute, cu respectarea dispoziţiilor legale.

2.1.3.1 ÎNREGISTRAREA REZULTATELOR INVENTARIERII

Registrul-inventar - cod 14-1-2 este un document contabil obligatoriu în care se înscriu

rezultatele inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, grupate după

natura lor, conform posturilor din bilanţ.

38

Elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii înscrise în registrul-inventar au la

bază listele de inventariere, procesele-verbale de inventariere şi situaţiile analitice, după caz, care

justifică conţinutul fiecărui post din bilanţ.

În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, datele rezultate din operaţiunea de

inventariere se actualizează cu intrările sau ieşirile din perioada cuprinsă între data inventarierii şi data

încheierii exerciţiului financiar, datele actualizate fiind apoi cuprinse în registrul-inventar. Operaţiunea

de actualizare a datelor rezultate din inventariere se va efectua astfel încât la sfârşitul exerciţiului

financiar să fie reflectată situaţia reală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor

proprii.

Completarea registrului-inventar se efectuează în momentul în care se stabilesc soldurile tuturor

conturilor bilanţiere, inclusiv cele aferente impozitului pe profit şi ajustările pentru depreciere sau

pierdere de valoare, după caz.Registrul-inventar poate fi adaptat în funcţie de specificul şi necesităţile

entităţilor, cu condiţia respectării conţinutului minim de informaţii prevăzut pentru acesta.

Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-operativă în termen de cel mult 7

zile lucrătoare de la data aprobării procesului-verbal de inventariere de către administrator, ordonatorul

de credite sau persoana responsabilă cu gestiunea entităţii.Rezultatul inventarierii se înregistrează în

contabilitate potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr.82/1991, republicată, şi în conformitate cu

reglementările contabile aplicabile.

Pe baza registrului-inventar şi a balanţei de verificare, întocmite la finele exerciţiului financiar, se

întocmeşte bilanţul, parte componentă a situaţiilor financiare anuale, ale cărui posturi trebuie să

corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a elementelor de natura

activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, stabilită pe baza inventarului.

Prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată şi ale reglementărilor contabile aplicabile,

referitoare la obligativitatea corelării datelor din bilanţ cu datele înregistrate în contabilitate, puse de

acord cu situaţia reală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii stabilită pe

baza inventarului, se aplică şi instituţiilor publice. Bunurile aflate în administrarea instituţiilor publice se

inventariază anual, cu excepţia clădirilor, construcţiilor speciale şi a celorlalte bunuri aflate în gestiunea

misiunilor diplomatice şi a oficiilor consulare, care se inventariază o dată la 3 ani. Inventarierea

bunurilor din patrimoniul cultural naţional mobil, a fondurilor de carte, a valorilor de muzeu şi a

recuzitei în cadrul instituţiilor artistice de spectacole se face în condiţiile şi la termenele stabilite prin

norme elaborate de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, cu avizul Ministerului

Finanţelor Publice.

În funcţie de specificul activităţii unor entităţi, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale

administraţiei publice central, ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite, pot

elabora norme proprii privind inventarierea unor bunuri cu caracter specific aflate în administrare,

inclusiv pentru stabilirea unor excepţii de la regula generală de inventariere, care sunt avizate de

Ministerul Finanţelor Publice.

Bunurile constatate lipsă la inventariere se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la

valoarea contabilă. Lipsurile imputabile se recuperează de la persoanele vinovate la valoarea de

înlocuire.Bunurile constatate în plus se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la costul de achiziţie

al acestora, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, în funcţie de preţul pieţei la data

constatării sau de costul de achiziţie al bunurilor similare.Pentru lipsuri, sustrageri şi orice ale fapte care

produc pagube ce constituie infracţiuni, ordonatorul de credite este obligat să sesizeze organele de

urmărire penală în condiţiile şi la termenele stabilite de lege.

Pagubele constatate la inventariere, imputate persoanelor vinovate, precum şi debitorii deveniţi

insolvabili se evidenţiază în contabilitate în conturi analitice distincte, iar în cadrul acestora, pe fiecare

debitor, urmărindu-se recuperarea lor potrivit legii.

Scăderea din contabilitate a unor pagube, care nu se datorează culpei unei personae, se face în

baza aprobării ordonatorului de credite respectiv, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic superior.

39

2.2. CONTROLUL EXACTITĂŢII ŞI CORECTITUDINII ÎNREGISTRĂRILOR

EFECTUATE ÎN CONTABILITATE

Această primă etapă a lucrărilor pregătitoare asigură acurateţea informaţiilor contabile care, prin

prelucrări specifice, se transformă în indicatori economico-financiari ai situaţiilor financiare.

Verificarea urmăreşte, dacă s-au întocmit documentele justificative pentru toate operaţiunile

economice ale perioadei de gestiune, precum şi dacă aceste documente au fost înregistrate în

contabilitate.

Verificarea înregistrării corecte a operaţiunilor economice presupune şi controlul legalităţii şi

sincerităţii datelor înregistrate în conturi. În acest sens personalul contabil urmăreşte conformitatea

înregistrărilor cu regulile şi procedurile legale şi cu principiile general admise.

2.2.1. VERIFICAREA CONCORDANŢEI DINTRE CONTABILITATE ŞI EVIDENŢA OPERATIVĂ

ŞI DINTRE CONTABILITATEA SINTETICĂ ŞI CEA ANALITICĂ

Având în vedere că pentru unele elemente patrimoniale se conduce şi o evidenţă operativă este

necesar să se asigure o deplină concordanţă a acesteia cu contabilitatea analitică şi sintetică, după caz.

Eventualele discordanţe identificate se corectează.

Erorile pot să apară fie în conducerea evidenţei operative, fie a contabilităţii analitice şi sintetice.

Asigurarea concordanţei dintre contabilitatea analitică şi cea sintetică presupune verificarea şi

punerea de acord a balanţei sintetice cu balanţele analitice, pentru acele conturi care se dezvoltă în

analitic. Sumele şi soldurile conturilor analitice rezultate din balanţele analitice se totalizează şi se

confruntă cu sumele debitoare sau creditoare, precum şi cu soldul contului sintetic corespunzător.

2.2.2. ÎNREGISTRAREA OPERAŢIUNILOR DE REGULARIZARE ŞI DE INVENTARIERE

Lucrările premergătoare întocmirii balanţei finale pentru întocmirea situaţiilor financiare, mai

cuprind şi efectuarea unor înregistrări la sfârşitul exerciţiului financiar, care se împart în:

- operaţiuni de regularizare;

- operaţiuni de inventar.

2.2.2.1 OPERAŢIUNI DE REGULARIZARE

Aplicarea principiului independenţei exerciţiului presupune efectuarea unor operaţiuni de

regularizare care constau în delimitarea în timp şi repartizarea cheltuielilor şi veniturilor asupra

rezultatelor exerciţiului la care se referă.

Această delimitare se realizează prin următoarele operaţiuni de regularizare a cheltuielilor şi

veniturilor:

1.Regularizarea cheltuielilor şi veniturilor înregistrate în avans - anumite cheltuieli sau venituri au

fost înregistrate în contabilitate în cursul anului, dar privesc exerciţiile următoare. De asemenea, anumite

cheltuieli de plătit sau venituri de încasat nu au fost contabilizate, dar privesc exerciţiul curent.

În toate aceste cazuri, pentru stabilirea situaţiei financiare, se utilizează conturile de regularizare:

471 „Cheltuieli înregistrate în avans” şi 472 „Venituri înregistrate în avans”, prin care se includ la

rezultate doar acele cheltuieli şi venituri care sunt legate de activitatea exerciţiului curent, diferenţa fiind

reflectată în bilanţ ca sold al contului 471 „Cheltuieli înregistrate în avans”, respectiv 472 „Venituri

înregistrate în avans”, şi care se virează la cheltuielile sau veniturile exerciţiilor următoare.

Exemple de înregistrare: A. CHELTUIELI:

a. Înregistrarea cheltuielilor în avans, cum ar fi:

- chiriile sau locaţiile de gestiune achitate anticipat;

- plăţile pentru abonamentele la diversele publicaţii;

- decontarea anticipată a primelor de asigurare pentru bunuri şi salariaţi;

- reparaţiile capitale şi reviziile tehnice sau alte asemenea cheltuieli efectuate la imobilizările

corporale, care se eşalonează pe mai multe exerciţii financiare. % = 401 Furnizori

Cheltuieli înregistrate în avans 471

T.V.A. deductibilă 4426

40

b. Înregistrarea cheltuielilor de natura celor de mai sus, constatate la închiderea exerciţiului ca fiind

aferente exerciţiului următor: Cheltuieli înregistrate în avans 471 = %

611 Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile

612 Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de

gestiune şi chiriile

613 Cheltuieli cu primele de asigurare

Pentru a nu se denatura rulajele conturilor de cheltuieli, se face corectarea acestora (ex. contul 611),

astfel: Cheltuieli cu întreţinerea şi

reparaţiile 611 = 611 Cheltuieli cu întreţinerea şi

reparaţiile – ÎN ROŞU

c. Înregistrarea cotelor scadente de cheltuieli, de natura celor menţionate, preluate din exerciţiul

precedent în soldul contului 471 „Cheltuieli înregistrate în avans”, analitic pe fiecare gen de cheltuială: % = 471 Cheltuieli înregistrate în avans

Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile 611

Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune

şi chiriile 612

Cheltuieli cu primele de asigurare 613

B. VENITURI:

a. Înregistrarea veniturilor din chirie, facturate în avans şi încasate:

- factura: Clienţi 4111 = %

472 Venituri înregistrate în avans

4427 T.V.A. colectată

b. Înregistrarea veniturilor din chirii, constatate la închiderea exerciţiului ca fiind aferente exerciţiului

următor: Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi

chirii 706 = 472 Venituri înregistrate în avans

- corecţie rulaj: Venituri din redevenţe, locaţii

de gestiune şi chirii 706 = 706 Venituri din redevenţe, locaţii de

gestiune şi chirii – ÎN ROŞU

c. Înregistrarea cotei scadente de venituri din chirii, preluate din exerciţiul precedent: Venituri înregistrate în avans 472 = 706 Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi

chirii

2.Regularizarea cheltuielilor privind stocurile - pentru a stabili cheltuielile exerciţiului este necesar să

se cunoască, în cazul inventarului intermitent, valoarea stocului final aferent stocurilor şi producţiei în

curs de execuţie. Stocurile sunt obţinute prin inventar fizic şi sunt evaluate la nivelul valorii de intrare.

Prin aceste operaţii se permite înregistrarea pe cheltuielile exerciţiului numai a consumurilor de stocuri

aferente acestuia.

3.Regularizarea diferenţelor de curs valutar – constă în efectuarea înregistrărilor cu ajutorul

conturilor 665 „Cheltuieli din diferenţe de curs valutar” şi 765 „Venituri din diferenţe de curs valutar”,

a diferenţelor nefavorabile sau favorabile de curs valutar aferente „disponibilităţilor bancare în devize,

disponibilităţilor existente în casierie, a existentului în conturile de acreditive în devize”, precum şi a

soldurilor tuturor conturilor de creanţe şi datorii în valută.

2.2.2.2. OPERAŢIUNI DE INVENTAR

Potrivit Legii contabilităţii, entităţile „au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor

de activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării lor, în

cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege”.

Inventarul constată existenţa faptică a bunurilor, precum şi mărimea datoriilor. Datele inventarierii,

aşa cum sunt ele în realitate, evaluate la valoarea contabilă sau actuală, după caz, se trec în listele de

inventar. Pe baza centralizării acestora are loc completarea Registrului inventar care conţine o

recapitulaţie a elementelor inventariate după natura lor.

Informaţiile furnizate de Registrul Inventar sunt supuse apoi unei analize cantitative şi calitative în

urma căreia se efectuează operaţiunile de inventar.

41

Prin operaţiuni de inventar se înţeleg acele înregistrări care urmăresc, pe de o parte punerea de acord

a datelor contabile cu inventarul fizic şi pe de altă parte, aplicarea principiului prudenţei la sfârşitul unui

exerciţiu.

În scopul verificări înregistrărilor contabile efectuate zi de zi cu realitatea existenţelor fizice ale

bunurilor se compară Registrul inventar cu soldurile conturilor sintetice şi analitice utilizate în cadrul

entităţii sau, după caz, cu datele balanţei provizorii de verificare a conturilor sintetice.

Diferenţele constatate (plusuri sau minusuri de inventar) se supun înregistrărilor contabile, în

vederea asigurării concordanţei dintre contabilitate şi situaţia faptică.

În acţiunea de inventariere se apreciază şi valoarea actuală a elementelor patrimoniale numită

valoare de inventar. În raport de această valoare şi valoarea contabilă, componentele patrimoniului pot

să sufere fie creşteri de valoare, cum este cazul pasivelor, fie diminuări de valoare, cum este cazul

activelor.

În raport cu cerinţele principiului prudenţei, creşterile de valoare ale pasivelor, precum şi diminuările

valorice ale unor active sunt considerate deprecieri reversibile şi necesită cuantificarea lor şi constituirea

ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare ori corectarea celor deja existente.

2.2.3. ÎNTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE DUPĂ

INVENTARIEREA PATRIMONIULUI

Balanţa de verificare a conturilor sintetice serveşte, în principal, la verificarea exactităţii

înregistrărilor în conturi şi la centralizarea datelor contabile în vederea elaborării situaţiilor financiare

anuale.

Întocmirea balanţei de verificare sintetice constituie etapa finală a lucrărilor premergătoare închiderii

exerciţiului financiar.

Balanţa de verificare finală se întocmeşte în urma operării regularizărilor, respectiv înregistrarea

diferenţelor constatate la inventar, delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor, înregistrarea sau

ajustarea provizioanelor, înregistrarea diferenţelor de curs valutar, calculul şi înregistrarea impozitului

pe profit şi distribuirea rezultatului exerciţiului.

2.3 OPERAŢIUNILE FINALE PRIVIND ÎNTOCMIREA


2.3.1. REDACTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE

Redactarea situaţiilor financiare constă în:

- transcrierea datelor din situaţiile financiare ale exerciţiului precedent în coloanele adecvate din

formularele situaţiilor financiare ale exerciţiului curent (expirat);

- selectarea, gruparea şi însumarea soldurilor din balanţa de verificare finală a conturilor şi înscrierea lor

în posturile de bilanţ. Aceleaşi operaţiuni de prelucrare se fac şi în cazul contului de profit şi pierdere,

prin preluarea datelor privind cheltuielile şi veniturile din coloanele „total sume” ale balanţei sintetice.

Situaţia modificării capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele explicative, se

întocmesc în baza datelor din evidenţa contabilă, coroborate cu datele din evidenţele operative ale

entităţii.

În afara informaţiilor prezentate în bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere, celelalte situaţii

conţin informaţii suplimentare, relevante pentru necesităţile utilizatorilor, în ceea ce priveşte

poziţiafinanciară şi performanţa financiară, respectiv rezultatele obţinute de entitate.

2.3.2. RAPORTUL ADMINISTRATORILOR, SEMNAREA, APROBAREA ŞI PUBLICAREA


2.3.2.1. CONŢINUTUL RAPORTULUI ADMINISTRATORILOR

Consiliul de administraţie elaborează pentru fiecare exerciţiu financiar un raport, denumit

raportul administratorilor, care cuprinde o prezentare fidelă a dezvoltării şi performanţei activităţilor

entităţii şi a poziţiei sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu

care se confruntă.

42

Această prezentareeste o analiză echilibrată şi cuprinzătoare a dezvoltării şi performanţei

activităţilor entităţii şi a poziţiei sale financiare, corelată cu dimensiunea şi complexitatea activităţilor.

Se vor face prezentări de informaţii cu privire la respectarea condiţiilor de capital propriu,

prevăzute de legislaţia în vigoare privind societăţile comerciale.

De asemenea, în raportul administratorilor trebuie cuprinse informaţii referitoare la controlul

intern, aşa cum acesta este prezentat la Secţiunea "Controlul intern" Reglementările contabile conforme

co directivele europene.

În măsura în care este necesar pentru a înţelege dezvoltarea entităţii, performanţa sau poziţia sa

financiară, analiza cuprinde indicatori financiari şi, atunci când este cazul, indicatori nefinanciari-cheie

de performanţă, relevanţi pentru activităţi specifice, inclusiv informaţii despre aspecte privind mediul

înconjurător şi angajaţii.

În furnizarea analizei sale, raportul administratorilor include, atunci când este cazul, referiri şi

explicaţii suplimentare privind sumele raportate în situaţiile financiare anuale.

Raportul administratorilor oferă, de asemenea, informaţii despre:

a. evenimente importante apărute după sfârşitul exerciţiului financiar;

b. dezvoltarea previzibilă a entităţii;

c. activităţile din domeniul cercetării şi dezvoltării;

d. informaţii privind achiziţiile propriilor acţiuni, şi anume:

- motivele achiziţiilor efectuate în cursul exerciţiului financiar;

- numărul şi valoarea acţiunilor achiziţionate şi înstrăinate în cursul exerciţiului financiar şi

proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;

- în cazul achiziţiei şi înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea acţiunilor;

- numărul şi valoarea nominală a tuturor acţiunilor achiziţionate şi deţinute de entitate şi proporţia

din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;

e. existenţa de sucursale ale entităţii;

f. utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare, în cazul în care sunt semnificative pentru

evaluarea activelor sale, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii:

- obiectivele şi politicile entităţii în materie de gestiune a riscului financiar, inclusiv politica sa de

acoperire împotriva riscurilor pentru fiecare tip major de tranzacţie previzionată pentru care se

utilizează contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor, şi

- expunerea entităţii la riscul de piaţă, riscul de credit, riscul de lichiditate şi la riscul fluxului de

numerar.

Scopul acestor prezentări este de a furniza informaţii care să ajute la înţelegerea mai bună a

semnificaţiei instrumentelor financiare bilanţiere sau extrabilanţiere asupra situaţiei financiare a unei

entităţi, rezultatelor activităţii ei şi fluxurilor de numerar şi de a ajuta în evaluarea sumelor, momentului

apariţiei şi gradului de siguranţă a fluxurilor de numerar viitoare asociate cu acele instrumente.

Aceste prezentări oferă informaţii și ajuta pe utilizatorii situaţiilor financiare în evaluarea gradului de

risc aferent instrumentelor financiare, recunoscute sau nu în bilanţ.

Tranzacţiile cu instrumente financiare pot avea ca rezultat pentru o entitate asumarea sau

transferarea către alte părţi a unuia sau mai multora dintre riscurile financiare descrise mai jos.

a. Riscul de piaţă cuprinde trei tipuri de risc:

- riscul valutar - este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze din cauza variaţiilor

cursului de schimb valutar;

- riscul ratei dobânzii la valoarea justă - este riscul ca valoarea unui instrument financiar să

fluctueze din cauza variaţiilor ratelor de piaţă ale dobânzii;

- riscul de preţ - este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze ca rezultat al

schimbării preţurilor pieţei, chiar dacă aceste schimbări sunt cauzate de factori specifici

instrumentelor individuale sau emitentului acestora, sau factori care afectează toate instrumentele

tranzacţionate pe piaţă.

Termenul "risc de piaţă" încorporează nu numai potenţialul de pierdere, dar şi cel de câştig.

43

b. Riscul de credit - este riscul ca una dintre părţile instrumentului financiar să nu execute obligaţia

asumată, cauzând celeilalte părţi o pierdere financiară.

c. Riscul de lichiditate - numit şi riscul de finanţare, este riscul ca o entitate să întâlnească dificultăţi în

procurarea fondurilor necesare pentru îndeplinirea angajamentelor aferente instrumentelor financiare.

Riscul de lichiditate poate rezulta din incapacitatea de a vinde repede un activ financiar la o valoare

apropiată de valoarea sa justă.

d. Riscul ratei dobânzii la fluxul de numerar - este riscul ca fluxurile de numerar viitoare să fluctueze

din cauza variaţiilor ratelor de piaţă ale dobânzii. De exemplu, în cazul unui instrument de împrumut

cu rată variabilă, astfel de fluctuaţii constau în schimbarea ratei dobânzii efective a instrumentului

financiar, fără o schimbare corespondentă a valorii sale juste.

O entitate trebuie să prezinte obiectivele şi politicile de gestionare a riscului, inclusiv politicile de

acoperire a acestuia.

În cazul entităţilor ale căror valori mobiliare - în totalitate sau o parte din aceste titluri - sunt

admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi care fac obiectul unei oferte publice de achiziţie,

astfel cum acestea sunt definite în legislaţia în vigoare privind piaţa de capital, raportul administratorilor

trebuie să cuprindă următoarele informaţii detaliate despre:

a. structura capitalului lor, inclusiv valorile mobiliare care nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă

reglementată, cu indicarea claselor diferite de acţiuni şi, dacă este cazul, pentru fiecare clasă de

acţiuni, drepturile şi obligaţiile ataşate clasei respective şi procentul din capitalul social total pe care îl

reprezintă;

b. orice restricţii legate de transferul de valori mobiliare, cum ar fi limitările privind deţinerea de titluri

de valoare sau necesitatea de a obţine aprobarea entităţii sau a altor deţinători de valori mobiliare;

c. deţinerile semnificative directe şi indirecte de acţiuni (inclusiv deţinerile indirecte prin structuri

piramidale şi deţineri încrucişate de acţiuni, aşa cum acestea sunt definite în reglementările în vigoare

privind piaţa de capital);

d. deţinătorii oricăror valori mobiliare cu drepturi speciale de control şi o descriere a acestor drepturi;

e. sistemul de control al oricărei scheme de acordare de acţiuni salariaţilor, dacă drepturile de control nu

se exercită direct de către salariaţi;

f. orice restricţii privind drepturile de vot, cum ar fi limitările drepturilor de vot ale deţinătorilor unui

procent stabilit sau număr de voturi, termenele de exercitare a drepturilor de vot sau sistemele prin

care, cooperând cu entitatea, drepturile financiare ataşate valorilor mobiliare sunt separate de

deţinerea de valori mobiliare;

g. orice acorduri dintre acţionari care sunt cunoscute de către entitate şi care pot avea ca rezultat

restricţii referitoare la transferul valorilor mobiliare şi/sau la drepturile de vot;

h. regulile care prevăd numirea sau înlocuirea membrilor consiliului de administraţie şi modificarea

actelor constitutive ale entităţii;

i. puterile membrilor consiliului de administraţie şi, în special, cele referitoare la emiterea sau

răscumpărarea de acţiuni;

j. orice acorduri semnificative la care entitatea este parte şi care intră în vigoare, se modifică sau

încetează în funcţie de o modificare a controlului entităţii ca urmare a unei oferte publice de achiziţie,

şi efectele rezultate din aceasta, cu excepţia cazului în care prezentarea acestor informaţii ar

prejudicia grav entitatea.

Această excepţie nu se aplică în cazul în care entitatea este obligată în mod special să prezinte

asemenea informaţii conform altor cerinţe legale;

k. orice acorduri dintre entitate şi membrii consiliului său de administraţie sau salariaţi, prin care se

oferă compensări dacă aceştia demisionează sau sunt concediaţi fără un motiv rezonabil sau dacă

relaţia de angajare încetează din cauza unei oferte publice de achiziţie.

Informaţiile de mai sus vor fi prezentate într-o secţiune distinctă a raportului administratorilor,

referitoare la guvernanţa corporativă.

De asemenea, o entitate ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă

reglementată, astfel cum aceasta este definită în legislaţia în vigoare privind piaţa de capital, va include

44

în cadrul aceleiaşi secţiuni referitoare la guvernanţa corporativă o declaraţie care va cuprinde cel puţin


a. o trimitere la:

- codul de guvernanţă corporativă care se aplică entităţii şi/sau codul de guvernanţă corporativă pe

care entitatea a decis să îl aplice voluntar. Entitatea va indica prevederile care sunt disponibile

public; şi/sau

- toate informaţiile relevante referitoare la practicile de guvernanţă corporativă aplicate în plus faţă

de cerinţele legislaţiei naţionale. În acest caz, entitatea va face disponibile public practicile sale de

guvernanţă corporativă;

b. în măsura în care, potrivit legislaţiei naţionale, entitatea se îndepărtează de la codul de guvernanţă

corporativă care i se aplică sau pe care a ales să îl aplice, o explicaţie a acesteia privind părţile din

cod pe care nu le aplică şi motivele neaplicării;

c. o descriere a principalelor caracteristici ale controlului intern şi a sistemelor de gestionare a riscurilor,

în relaţie cu procesul de raportare financiară;

d. modul de desfăşurare a adunării generale a acţionarilor şi atribuţiile-cheie ale acesteia, precum şi o

descriere a drepturilor acţionarilor şi a modului cum acestea pot fi exercitate;

e. structura şi modul de operare ale organelor de administraţie, conducere şi supraveghere şi ale

comitetelor acestora.

Membrii organelor de administraţie, conducere şi supraveghere ale entităţii au obligaţia colectivă

de a asigura ca situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor să fie întocmite şi publicate în

conformitate cu legislaţia naţională.

Raportul administratorilor se aprobă de consiliul de administraţie şi se semnează în numele

acestuia de preşedintele consiliului.

După aprobare, câte un exemplar al situaţiilor financiare anuale, însoţite de raportul auditorilor

financiari sau cenzorilor, după caz şi de procesul-verbal al adunării generale a acţionarilor sau

asociaţilor, sunt trimise organelor fiscale teritoriale şi Oficiului registrului comerţului, în vederea

publicării în Monitorul Oficial al României – partea a IV-a.

2.3.2.2. AUDITAREA SAU VERIFICAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

Situaţiile financiare anuale ale entităţilor se auditează de către una sau mai multe persoane fizice

sau juridice autorizate în condiţiile legii.Auditorii statutari îşi exprimă un punct de vedere referitor la

gradul de conformitate a raportului administratorilor cu situaţiile financiare anuale pentru acelaşi

exerciţiu financiar.

Entităţile care intocmesc situaţii financiare anuale prescurtate, nu au obligaţia auditării acestor

situaţii financiare. Situaţiile financiare anuale ale acestor entităţi se verifică potrivit prevederilor

legislaţiei în materie.

Raportul auditorilor statutari cuprinde:

- o introducere care identifică cel puţin situaţiile financiare anuale care fac obiectul auditului statutar,

împreună cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;

- o descriere a ariei auditului statutar, care identifică cel puţin standardele de audit conform cărora a

fost efectuat auditul statutar;

- o opinie de audit, care exprimă în mod clar opinia auditorilor statutari, potrivit căreia situaţiile

financiare anuale oferă o imagine fidelă conform cadrului relevant de raportare financiară şi, după

caz, dacă situaţiile financiare anuale respectă cerinţele legale Opinia de audit este fără rezerve, cu

rezerve, o opinie contrară sau, dacă auditorii statutari nu au fost în măsură să exprime o opinie de

audit, imposibilitatea exprimării unei opinii;

- o referire la aspectele asupra cărora auditorii statutari atrag atenţia, printrun paragraf distinct, fără ca

opinia de audit să fie cu rezerve;

- un punct de vedere privind gradul de conformitate a raportului administratorilor cu situaţiile

financiare anuale pentru acelaşi exerciţiu financiar.

Raportul se semnează de către auditori statutari, persoane fizice, în numele acestora sau al

auditorilor persoane juridice autorizate, după caz, şi se datează.

45

2.3.2.3. APROBAREA, SEMNAREA ŞI PUBLICAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

Situaţiile financiare anuale se întocmesc şi se publică, potrivit legii, în moneda naţională.

Situaţiile financiare anuale sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând:

- numele şi prenumele persoanei care le-a întocmit, înscrise în clar;

- calitatea acesteia - director economic, contabil-şef sau altă persoană desemnată prin decizie scrisă de

administrator, persoană autorizată potrivit legii, membră a Corpului Experţilor Contabili şi

Contabililor Autorizaţi din România;

- numărul de înregistrare în organismul profesional, dacă este cazul.

Situaţiile financiare anuale sunt supuse aprobării adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor,

potrivit legislaţiei în vigoare, pe baza raportului administratorilor pentru exerciţiul financiar în cauză şi a

raportului de audit semnat de persoana responsabilă sau a raportului cenzorilor, după caz.

Situaţiile financiare anuale, aprobate în mod corespunzător, împreună cu raportul

administratorilor şi raportul de audit semnat de persoana responsabilă, potrivit legii, sau raportul

cenzorilor, se publică în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Ori de câte ori situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor se publică în întregime,

acestea trebuie să fie reproduse în forma şi conţinutul pe baza cărora auditorii statutari sau persoanele

care au efectuat verificarea, după caz, şi-au întocmit raportul lor. Acestea trebuie să fie însoţite de textul

complet al raportului de audit sau al raportului de verificare, după caz.

Dacă situaţiile financiare anuale nu se publică în întregime, trebuie să se indice faptul că

versiunea publicată este o formă prescurtată şi trebuie să se facă trimitere la oficiul registrului

comerţului la care au fost depuse situaţiile financiare anuale. În cazul în care situaţiile financiare anuale

nu au fost încă depuse, acest lucru trebuie prezentat. Raportul de audit nu se publică, dar se menţionează

dacă a fost exprimată o opinie de audit fără rezerve, cu rezerve sau contrară, sau dacă auditorii statutari

nu au fost în măsură să exprime o opinie de audit. De asemenea, se menţionează dacă raportul de audit

face referire la aspecte asupra cărora auditorii statutari atrag atenţia printr-un paragraf distinct, fără ca

opinia de audit să fie cu rezerve.

Împreună cu situaţiile financiare anuale trebuie publicată propunerea de distribuire a profitului

sau de acoperire a pierderii contabile.Distribuirea profitului sau acoperirea pierderii contabile se prezintă

în notele explicative.

În concluzie, după aprobare, câte un exemplar al situaţiilor financiare anuale, însoţite de raportul

auditorilor financiari sau cenzorilor, după caz şi de procesul-verbal al adunării generale a acţionarilor

sau asociaţilor, sunt trimise organelor fiscale teritoriale şi Oficiului registrului comerţului, în vederea

publicării în Monitorul Oficial al României – partea a IV-a.

Documents

Universitatea Spiru Haret Facultatea de Management ... · PDF fileIacob Petru Pantea, Gheorghe Bodea - Contabilitate financiara, Editura Intelcredo, 2010; Liliana Feleaga, Niculae