1

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ISTORIE

SINTEZA CURSULUI: INSTITUłII ALE ROMÂNIEI MODERNE ŞI CONTEMPORANE

I. DOMNIA, MONARHIA ŞI REPUBLICA

Denumirea de domn a fost atribuită suveranilor łării Româneşti şi Moldovei. Domnii aveau

atribuŃii administrative, militare şi judecătoreşti, pe care le exercitau cu ajutorul Sfatului domnesc,

numit de la un timp-Divan. La începutul epocii moderne, un moment important l-a constituit

reglementarea modului de atribuire a domniei în łara Românească şi în Moldova, în urma

ConvenŃiei ruso-turce de la Akkerman din 25 octombrie-7 noiembrie 1826. În acest sens, ConvenŃia

prevedea, pe lângă alte facilităŃi create Principatelor Române, alegerea de către divan a domnilor

pământeni pe şapte ani, cu asentimentul celor două imperii, otoman şi rus. După Tratatul de la

Adrianopol, intervenit în urma războiului ruso-turc din 1828-1829, în Principatele Române s-au

introdus Regulamentele organice şi au fost instalate primele domnii regulamentare. Domniile

regulamentare „au fost instituite în urma îndelungatei ocupaŃii militare, lăsând moştenire un

puternic dezechilibru economic şi financiar”1. Astfel, în aprilie 1834, au fost numiŃi, şi nu aleşi, cum

se stabilise anterior, ca domnitori, Alexandru Ghica (1834-1842), în łara Românească, şi Mihail

Sturza (1834-1849), în Moldova. După numire, domnii s-au deplasat la Constantinopol şi au primit

investitura Înaltei PorŃi, în iunie 18342. Cei doi domni au avut un rol important în aplicarea

prevederilor Regulamentelor organice3. Un merit al domnitorului Al. Ghica a constat în

introducerea învăŃământului în mediul rural, din 1838, spre deosebire de Moldova, unde această

problemă era lăsată la iniŃiativa particulară. Lui Ghica i-a succedat la domnie, în łara Românească,

Gheorghe Bibescu (1842-1848) care, între altele, a decretat emanciparea Ńiganilor statului,

autorităŃilor publice şi ai mănăstirilor închinate, a dezvoltat reŃeaua şcolară, reuşindu-se ca, în anul

şcolar 1846-1847, numărul şcolilor săteşti să ajungă în łara Românească la 2.309, iar al elevilor la

48.5454. Rezultatele perioadei 1834-1848 se înscriu pe linia progresului social-politic al

modernizării societăŃii româneşti.

1 Istoria românilor, vol.VII, tom I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p.99 2 Ibidem, p. 99 3 Ibidem, p. 99 4 Ibidem, p. 113

2

În Moldova, domnul Mihail Sturza a dus o politică în general conservatoare, dar şi cu

realizări pozitive importante, îndeosebi în domeniul organizării şi administraŃiei de stat, care s-a

materializat prin construcŃii de poduri şi şosele, a reorganizat învăŃământul superior, creând, la Iaşi,

în 1835, Academia Mihăileană, s-a preocupat de perfecŃionarea justiŃiei, a decretat emanciparea

Ńiganilor statului şi ai mănăstirilor. În acelaşi timp, Mihail Sturza a reprimat mişcarea revoluŃionară

din 1848 în Moldova.

După înăbuşirea revoluŃiei din łările Române din 1848, în ConvenŃia intervenită între Rusia

şi Turcia în cadrul discuŃiilor din 19 aprilie-1 mai 1849, la Balta-Liman, se prevedea că domnii sunt

numiŃi de sultan pe timp de şapte ani, desfiinŃarea Adunărilor Obşteşti şi înlocuirea lor cu Divanuri

legislative, precum şi Ńinerea sub ocupaŃie a Principatelor Române. Au fost numiŃi, în noile condiŃii,

domni: Barbu Ştirbei, în łara Românească, şi Grigore Alexandru Ghica, în Moldova.

Alexandru Ioan Cuza, domnitor al Principatelor Unite(1859-1862) şi şef al statului naŃional

român (1862-1866). Prin alegerea sa la 5 ianuarie 1859, ca domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie

acelaşi an şi ca domn al łării Româneşti, s-a înfăptuit Unirea celor două Ńări. Actul dublei alegeri a

lui Alexandru Ioan Cuza a avut un puternic ecou pe toată întinderea pământului românesc, de

ambele versante ale CarpaŃilor. Imediat după îndoita alegere, domnitorul Unirii a acŃionat energic

pentru a-şi îndeplini programul politic care includea cu prioritate constituirea structurilor statale

unice după model occidental, precum şi rezolvarea unor deziderate sociale care să scoată Ńara din

înapoierea impusă de secolele de dominaŃie şi stăpânire străină. Din larga problematică politică,

economică şi socială, s-a acordat prioritate activităŃii diplomatice pentru recunoaşterea dublei algeri

a lui Cuza, de către puterile garante(FranŃa, Anglia, Rusia, Prusia, Austria, Turcia şi Regatul

Sardiniei), problemă complexă şi dificil ă, întrucât aceaste puteri s-au situat, iniŃial, pe poziŃii

diferite.în această chestiune. „Procesul a continuat firesc cu lichidarea funcŃionării nefireşti a două

guverne şi a două parlamente, a navetei lui Cuza între Bucureşti şi Iaşi în anii 1859-1861 şi cu

întrunirea guvernului şi parlamentului unic în ianuarie 1862”5.

Principalele măsuriI întreprinse de Alexandru Ioan Cuza, având ca scop „unificarea de fapt

a aparatului de stat, prin dispoziŃii sau măsuri administrative. Aceste măsuri au cuprins diferite

instituŃii de seamă ale statului, începând cu armata şi terminând cu serviciul vamal şi telegraful”6.

Situarea României la interferenŃa intereselor a trei mari imperii-otoman, habsburgic şi Ńarist

impunea cu tărie unificarea aramtei din cele două Principate, reorganizarea şi modernizarea ei.(X).

Dubla alegere a lui Cuza, sublinia un martor ocular, „asigura promovarea unei armate naŃionale şi

stimula idealul tuturor, pentru ridicarea oştirii la nivelul armatelor celor mai bune din Europa”7.

5 Dumitru Suciu, Monarhia şi făurirea României Mari, Editura ALBATROS, Bucureşti, 1997, p.22 6 Constantin C. Giurescu, ViaŃa şi opera lui Cuza Vodă, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966, p. 91 X. Pe larg vezi capitolul ARMATA 7 General Hertkt, Câteva pagini din istoria armatei noastre, Bucureşti, 1902, p. 58

3

În afară de problema militară, în timpul domniei lui Cuza au fost adoptate o serie de legi,

care au vizat domeniii importante, printre care: Legea secularizării averilor mănăstireşti (1863), ale

căror moşii ocupau 25-26% din suprafaŃa Ńării; Legea rurală(1864), promulgată de Cuza printr-un

decret, prin care elibera pe Ńărani de sarcinile feudale şi îi împroprietărea cu loturile de pământ pe

care le foloseau, prin răscumpărare, fiind împroprietărite 511.896 familii Ńărăneşti pe o suprafaŃă de

2.038.640,2697 hectare8; Legea pentru organizarea judecătorească (1864), (X) adoptarea Codului

penal şi a Codului civil; Legea electorală (1864) prin care se asigură o paticipare mai largă la viaŃa

politică a burgheziei industriale şi bancare; Legea asupra instrucŃiunii (1864), (XX) prin care

învăŃământul devine unitar în întreaga Ńară; prin Decrete domneşti s-au înfiinŃat UniversităŃile de la

Iaşi şi Bucureşti. „În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza au fost create într-un ritm intens

instituŃii statale moderne. Nu a existat domeniu în care să nu se fi înregistrat marcante progrese.

România a intrat pe scena statelor europene, nu numai ca stat naŃional, ci şi ca stat modern”9.

Domnia lui Carol I (1866-1881). După înlăturarea lui Cuza, în fruntea statului român a fost

adus prinŃul Carol de Hohenzollern, măsură supusă aprobării Parlamentului României şi unui

referendum. Plebiscitul s-a desfăşurat în aprilie 1866, în timpul căruia majoritatea participanŃilor la

vot s-au exprimat în favoarea alegerii PrinŃului Carol ca Principe al României. Carol va depune

jurământul pe ConstituŃia aprobată de Parlament în iulie 1866. Potrivit Legii fundamentale din

1866, „statul român este regat constituŃional şi ereditar. Domnul era Capul Statului Român. El

personifica suveranitatea naŃională, reprezenta suveranitatea Statului în relaŃiile internaŃionale şi

exercita cele mai esenŃiale părŃi ale ei în interiorul Ńării” 10. În perioada domniei lui Carol I, România

şi-a dobândit independenŃa de stat, în urma războiului pentru independenŃă din 1877-1878, în care,

domnitorul a fost, conform ConstituŃiei, comandandantul suprem al armatei; după recunoaşterea

independenŃei depline a României în 1878, de Congresul de la Berlin, s-a acŃionat pentru

consolitarea independenŃei pe plan intern şi extinderea relaŃiilor externe ale Ńării.

Instituirea monarhiei constituŃionale în România. Domnia regelui Carol I (1881-1914). În

virtutea legii aprobate de Parlament la 14/26 martie 1881, România a fost transformată în regat. În

raportul guvernului, citit la ceremonia care a avut loc, se sublinia că „Domnul României este

suveranul său, şi acest suveran luând titlul de rege, nu face decât să continue a exercita

suveranitatea domnului”11. În anul 1884, Parlamentul a modificat ConstituŃia „stabilind regatul ca

formă de guvernământ. AtribuŃiile regelui au rămas cele stabilite pentru domnitor în 1866”12. Noua

8 Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 276 9 Istoria românilor, vol.VII, tom I ., p. 537 X Mai pe larg vezi capitolul despre JUSTIłIE XX Pentru detalii vezi capitolul privind ŞCOALA 10 Pop Teodor Leon, ConstituŃiile României, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 30 11 Ioan Scurtu, Monarhia în România 1866-1947, Editura Danubius, Bucureşti, 1991, p- 33 12 Ibidem, p. 33

4

situaŃie a Ńării a constituit un cadru favorizant pentru înaintarea pe drumul progresului social,

înaintare concretizată în creşterea forŃelor de producŃie şi extinderea relaŃiilor capitaliste,

dezvoltarea economiei naŃionale, a vieŃii social-politice, a culturii, învăŃământului, ştiinŃei, literaturii

şi artei. De asemenea, s-au înregistrat progrese notabile în perfecŃionarea şi dotarea armatei. Fără

consultarea organelor abilitate-Guvern, Parlament-, în anul 1883, România a aderat la Tripla

AlianŃă (Germania, Austro-Ungaria şi Italia), prin Tratatul secret semnat cu Austro-Ungaria la 30

octombrie 1883. În anul 1913, România a participat la al doilea război balcanic, împreună cu

Serbia, Muntenegru, Grecia şi Turcia, împotriva Bulgariei. În timpul domniei lui Carol I, au existat

şi importante mişcări Ńărăneşti, ca cele din 1888 şi 1907, care au fost reprimate. După declanşarea

Primului Război Mondial, România a fost solicitată să-şi definească poziŃia, fapt pentru care s-a

convocat Consiliul de Coroană de la Sinaia, din 21 iulie/3 august 1914, în care, regele Carol I a

susŃinut intrarea în acŃiune de partea Triplei AlianŃe din care România făcea parte. Cu excepŃia

regelui şi a lui Petre Carp, ceilalŃi participanŃi s-au declarat pentru neutralitate, ceea ce s-a şi

aplicat.în perioada august 1914-august 1916.

Regele Ferdinand I (1914-1927). În perioada neutralităŃii România a desfăşurat o intensă

activitate diplomatică, fiind solicitată de ambele coaliŃii aflate în conflict să intre în acŃiune. În final,

România s-a decis să se alăture Antantei, care-i garanta reîntregirea Ńării. România va intra în război

pe baza Tratatului politic şi a ConvenŃiei militare, semnate de Ion I.C. Brătianu, din partea

României, la Bucureşti, la 4/17 august 1916, cu reprezentanŃii FranŃei, Angliei, Rusiei şi Italiei.

Decizia favorabilă a regelui în legătură cu aceasă chestiune a fost exprimată în Consiliul de

Coroană, convocat în acest scop. România a intrat în război, cum se angajase, armata română având,

comandant suprem, conform ConstituŃei, pe regele Ńării. După sângeroase lupte în campania din

1916, armata română a fost obligată să se retragă în Moldova unde, împreună cu trupele ruse, s-a

constituit Frontul român din Moldova. Potrivit prevederilor ConvenŃiei militare, regele Ferdinand a

devenit comandant suprem al forŃelor româno-ruse, având ca locŃiitor un general rus, pentru trupele

ruse (iniŃial generalul Zaharov, ulterior generalul Scerbacev) şi un locŃiitor pentru armata română în

persoana generalului Constantin Prezan, şeful Marelui Cartier General român. În această formulă de

comandament trupele celor două armate aliate au dat glorioasele bătălii din vara anului 1917 de la

Mărăşti, Mărăşeti şi Oituz.

În anul 1918 s-a realizat Marea Unire, prin revenirea la patria mamă a Transilvaniei,

Basarabiei şi Bucovinei, act recunoscut pe plan internaŃional. După crearea României Mari a fost

adoptată Legea pentru definitivarea reformei agrare în România veche, fiind expropriate 6.120.000

de hectare; în 1923 a fost modificată şi îmbunătăŃită ConstituŃia din 1866; pe plan extern a fost

realizată o convenŃie cu Polonia (1921), s-a perfectat organizarea coali Ńiei Mica ÎnŃelegere între

5

România, Iugoslavia şi Cehoslovacia (1921-1922), încheierea ConvenŃiei de amiciŃie şi arbitraj

româno-franceză (1926).

RegenŃa. La 20 iulie 1927 moare regele Ferdinand, nepotul său Mihai, în vârstă de 6 ani,

este proclamat rege. Adunarea DeputaŃilor şi Senatul au stabilit, la 20 iulie 1927, trei regenŃi:

principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan, preşedintele Înaltei CurŃi de

CasaŃie şi JustiŃie.

InstituŃia monarhică în timpul lui Carol al II-lea (1930-1940). La 8 iunie 1930, Parlamentul

a proclamat pe Carol II rege al României. Cu acest prilej s-a subliniat: „ReprezentanŃa naŃională

constată că succesiunea tronului României se cuvine de drept AlteŃei Sale Regale principele Carol,

coborâtor direct şi legitim în ordine de primogenitură bărbătească a regelui Ferdinand I”13. Fostul

rege Mihai a redevenit prinŃ moştenitor, primind titlul de „Mare Voievod de Alba Iulia”. Domnia lui

Carol II a cunoscut două etape importante: 1930-1938, monarhul a conlucrat cu partidele politice, în

planul guvernării având loc succesiunea, în principal, a celor două importante partide-Partidul

NaŃional Liberal şi Partidul NaŃional łărănesc. În 1933 este reprimată greva muncitorilor de la

Atelierele CFR. Etapa a doua, 1938-1940, reprezintă perioada totalitarismului. În 1938, „ConstituŃia

din 1923 a fost abrogată şi înlocuită printruna nouă, proclamată la 27 februarie, care oficializa

principiul nou al concentrării puterilor în persoana regelui, transformând parlamentul într-un

auxiliar. Vechile partide politice au fost dizolvate prin decret-lege şi s-a instituit un Consiliu de

Coroană, organ consultativ”14. Pe plan extern, România a continuat cooperarea în Mica ÎnŃelegere

(România, Iugoslavia, Cehoslovacia), iar din 1934 şi în cadrul ÎnŃelegerii Balcanice (România,

Iugoslavia, Grecia şi Turcia). În anul 1940 au avut loc pierderile teritoriale (Basarabia şi Nordul

Bucovinei, partea de nord a Transilvaniei, Cadrilaterul), au marcat destrămarea României Mari. La

6 septembrie 1940, Carol al II-lea a abdicat în favoarea fiului său Mihai.

Regele Mihai I (1940-1947). La 6 septembrie 1940, tânărul rege a depus jurământul; peste

două zile a semnat un decret, care al art. 1 prevedea: „Investim pe d-l general Antonescu,

preşedintele Consiliului de Miniştri, cu depline puteri pentru conducerea statului român”15. Ca

urmare, România avea „un conducător al statului cere-şi însuşea cea mai mare parte din

prerogativele regale”16. La 14 septembrie 1940, prin Decret regal, România a fost proclamată „Stat

naŃional-legionar”, generalul Ion Antonescu devenind „Conducător”. Primele momente de tensiune

între rege şi Antonescu au apărut în timpul reprimării rebeliunii legionare din ianuarie 1941, când,

regele fiind la Sinaia, a dorit să vină la Bucureşti, însă a fost întors din drum la Ploieşti, de către

jandarmi, din ordinul lui Antonescu; deşi la 10 mai 1941, Antonescu îi acordase lui Mihai rangul de 13 Istoria românilor, vol.VIII, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 283 14 Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, Editura ALBATROS, f.a.,p. 628 15 Ioan Scurtu, op. cit., p. 127 16 Ibidem, p. 128

6

mareşal al României, la intrarea Ńării în război, în iunie acelaşi an, împotriva URSS, regele n-a fost

informat de Antonescu. În timpul războiului, regele a acceptat ducerea de tratative de către opoziŃie

cu AliaŃii; în actul de la 23 august 1944, regele a avut un rol important, acceptând colaborarea cu

cele patru partide: NaŃional łărănesc, NaŃional Liberal, Socialist şi Comunist pentru înlăturarea

regimului antonescian. În perioada 6 martie 1945-30 decembrie 1947, regele s-a aflat în relaŃii

tensionate cu Guvernul condus de dr. Petru Groza, având opinii diferite în problemele politice

fundamentale. Regele Mihai I a abdicat la 30 decembrie 1947. În seara aceleiaşi zile, Adunarea

DeputaŃilor a consfinŃit abolirea monarhiei şi a adoptat legea prin care România a devenit Republică

Populară. Ea a hotărât, totodată, abrogarea ConstituŃiei din anul 1866 cu modificările din 1923, cele

din septembrie 1944 şi următoarele, iar până la intrarea în vigoare a unei noi ConstituŃii puterea

executivă să fie exercitată de un Prezidiu provizoriu, format din cinci membri aleşi de Adunarea

DeputaŃilor dintre personalităŃile vieŃii publice, ştiinŃifice şi culturale ale Ńării.

Republica. Corespunde formei de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat

sunt alese pe un timp determinat. În România, regimul republican s-a instituit la 30 decembrie 1947,

act de însemnătate cardinală în evoluŃia istorică a Ńării noastre, reprezentând o încununare a luptei

antimonarhice şi antidinastice, din perioada 1866-1947. De la 30 decembrie 1947 şi până în prezent,

forma de guvernământ a României este-Republica.

II: ADUNĂRILE AD-HOC. PARLAMENTUL. MAREA ADUNARE NAłIONALĂ

Adunările ad-hoc. Congresul de pace de la Paris, care a pus capăt războiului Crimeei, şi-a

desfăşurat lucrările între 13/25 februarie-18/30 martie 1856. Partea din Tratatul semnat la 18/30

martie, referitoare la Principatele Române, prevedea înlăturarea protectoratului rusesc asupra lor,

menŃinând suzeranitatea otomană, dar punându-le sub garanŃia puterilor europene: FranŃa, Anglia,

Austria, Rusia, Turcia, Prusia şi Regatul Sardiniei. Regulamentele organice urmau să fie revizuite în

conformitate cu dorinŃele românilor. „În acest scop, trebuia să se convoace, în fiecare principat, câte

un «Divan ad-hoc», reprezentând toate clasele societăŃii. DorinŃele acestor divanuri aveau să fie

examinate de puterile europene şi hotărârea concretizată într-o ConvenŃie care urma să se încheie tot

la Paris”17. De asemenea, puterile semnatare ale Tratatului de la Paris au hotărât să trimită la

Bucureşti o comisie, specială de informare, compusă din reprezentanŃii celor şapte Puteri garante,

„cu misiunea de a cerceta starea internă a Principatelor Române şi a face propuneri privitoare la

reorganizarea lor, Ńinând seamă de dezbaterile ce vor avea loc în Divanurile ad hoc şi de constatările

proprii”18. Conform celor stabilite la Paris, s-au constituit Divanurile ad-hoc, cărora în literatura

17 Nichita Adăniloaie, Adunările ad-hoc, în Revista Studii şi Articole de Istorie /2007, p. 8 18 Ibidem, p. 8

7

politico-istorică li s-a mai spus şi Adunări ad-hoc, acestea au „reprezentat unul din momentele cele

mai importante ale luptei pentru făurirea statului naŃional român”19, iar activitatea desfăşurată de

aceste structuri s-a aflat „la temelia unirii din 1859 şi, totodată, la elaborarea unui adevărat plan de

perspectivă al dezvoltării României moderne”20.

Alegerea şi convocarea Divanurilor ad-hoc s-a făcut în baza firmanului PorŃii din

martie 1857. Deşi se asigura reprezentarea tuturor categoriilor sociale în Divanurile ad-hoc,

majoritatea era rezervată moşierimii. Astfel, marii proprietari funciari aveau dreptul să aleagă câte

doi deputaŃi, micii proprietari, în care intrau răzeşii, precum şi Ńăranii clăcaşi, aveau dreptul la un

deputat de judeŃ, deşi aceştia din urmă reprezentau majoritatea populaŃiei. PopulaŃia orăşenească

avea dreptul să trimită în Divanul ad-hoc câte un deputat în fiecare judeŃ, cu excepŃia capitalelor-

Bucureşti şi Iaşi şi a încă două oraşe mai importante. În firmanul PorŃii se preciza că cele două

capitale vor trimite câte 4 deputaŃi în Divanul ad-hoc; Craiova, Ploieşti, GalaŃi şi Botoşani vor

trimite câte 2 deputaŃi, celelalte oraşe, considerate de categoria a II-a, trimiteau câte 1 deputat.

MitropoliŃii şi episcopii erau consideraŃi membri de drept ai Divanurilor ad-hoc. Conform aceleaşi

reglementări, în fiecare principat, mitropolitul trebuia să ocupe postul de preşedinte al Adunării,

vicepreşedinŃii şi secretarii se alegeau din rândul deputaŃilor21. La 7 iulie 1857 au început alegerile

în Moldova, unde caimacan era Nicolae Conachi Vogoride, cunoscut antiunionist. Întrucât

rezultatele alegerilor au fost falsificate, la protestul energic al curentului unionist şi la presiunea

diplomatică a puterilor occidentale, Poarta a fost obligată, în august, să anuleze alegerile din

Moldova. Noile alegeri în Moldova s-au desfăşurat începând de la 29 august/10 septembrie 1857, în

care curentul unionist a ieşit învingător. În łara Românească, alegerile s-au desfăşurat normal,

începând cu 7/19 septembrie 1857, fără uneltiri ori manifestări separatiste. Pentru prima dată în

istorie, la aceste Adunări participau Ńărani, reprezentând o realitate deosebit de importantă. Astfel,

în Divanul ad-hoc din łara Românească, din 100 de deputaŃi, 17 erau Ńărani; în Moldova, din 85 de

deputaŃi, 15 erau Ńărani22. Prin rezultatul alegerilor „românii au demonstrat Europei ataşamentul lor

la cauza Unirii Principatelor, dar, totodată, şi la constituirea unui stat modern. Prin biruinŃa

repurtată, programul mişcării unioniste devenea implicit programul viitoarelor Divanuri sau

Adunări ad-hoc”23.

ConŃinutul dezbaterilor din Divanurile ad-hoc. Odată alese, Divanurile ad-hoc şi-au

început activitatea la 22 septembrie/4 octombrie la Iaşi, la 30 septembrie/12 octombrie 1857 la

Bucureşti. Divanul ad-hoc din łara Românească şi cel din Moldova au dezbătut pe larg problema

fundamentală-Unirea Principatelor Române. De pildă, luând cuvântul la Adunarea ad-hoc de la Iaşi, 19 Ibidem, p. 5 20 Ibidem, p. 5 21 Ibidem, p. 10 22 Ibidem, p. 12 23 Istoria românilor, vol.VII, tom I ,p. 458

8

la 7 octombrie 1857, Mihail Kogălniceanu, a spus: „dorinŃa cea mai mare, cea mai genereală, cea

hrănită de toate generaŃiile trecute, acea care este sufletul generaŃiei actuale, acea care împlinită, va

face fericirea generaŃiilor viitoare este unirea Principatelor...”24. Totodată, M. Kogălniceanu a

propus Divanului ad-hoc să adopte o declaraŃie prin care să arate că Moldova se pronunŃă pentru

autonomia Principatelor, pentru „Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România”,

pentru „prinŃ străin” ereditar, pentru „neutralitatea pământului Principatelor şi pentru o putere

„legiutoare încredinŃată unei obşteşti Adunări, în care să fie reprezentate toate interesele naŃiei”25.

Se înŃelege că M.Kogălniceanu nu se adresa numai celor prezenŃi, sau numai românilor, el se adresa

Europei, cu deosebire puterilor garante care ne supravegheau.

În Divanul ad-hoc din łara Românească, personalităŃi politice de seamă ca C.A.

CreŃulescu, I.C. Brătianu şi C.A.Rosetti, au adus în dezbatere probleme importante. Programul lor

în patru puncte cuprindea: 1. Chezăşuirea autonomiei şi a drepturilor noastre internaŃionale; 2.

Unirea Ńărilor: România şi Moldova într-un singur stat şi sub un singur guvern; 3. Principe străin cu

moştenirea tronului, ales dintr-o familie domnitoare ale Europei; 4. Guvern constituŃional

reprezentativ şi, după datinile cele vechi ale Ńării, o singură Adunare obştească, care va fi întocmită

pe o bază electorală îndestul de largă, încât să reprezinte interesele generale ale populaŃiei române26.

Rezultă că „Adunările ad-hoc au avut o deosebită însemnătate. N-au fost doar simple adunări

consultative, deoarece de la începutul lucrărilor lor ele au fost tribune de la înălŃimea cărora au fost

exprimate năzuinŃele românilor. Cauza Unirii s-a văzut consolidată, iar pe plan extern, puterile au

putut să constate, în urma susŃinerii aproape unanime în cele două Adunări a programului unionist,

imensa popularitate pe care ea o avea”27.

Pe baza examinării rezoluŃiilor celor două Divanuri ad-hoc, reprezentanŃii puterilor

garante au redactat raportul pe care l-au înaintat ConferinŃei de la Paris, la 1/13 aprilie 1858. Între

10/22 mai-7/19 august 1858, s-a Ńinut, la Paris, ConferinŃa reprezentanŃilor celor şapte puteri

garante, care au analizat organizarea Principatelor Române. Prin ConvenŃia de la Paris, semnată în

ultima zi a ConferinŃei, s-a stabilit viitorul statut politic, social şi administrativ al Principatelor: cele

două Ńări vor purta numele de Principatele Unite ale Moldovei şi łării Româneşti, fiecare cu domn,

guvern şi adunare legiuitoare proprie; se înfiinŃează Comisia Centrală pentru eleborarea legilor de

interes comun şi Curtea de CasaŃie comune pentru ambele Principate, cu sediul la Focşani; se

desfiinŃează privilegiile şi rangurile boiereşti; se instituie responsabilitatea ministerială; se

reglementează prin lege relaŃiile dintre proprietari şi Ńărani; se stabileşte modalitatea alegerii

membrilor Adunării elective pe baza unui cens foarte ridicat. Domnii urmau să fie reprezentaŃi la

24 Acte şi documente relative la istoria renascerei României, Bucureşti, 1889, p. 65-68 25 Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, op.cit. p. 544 26 Nichita Adăniloaie, loc. cit., p. 13 27 Istoria românilor, vol. VII,tom I....,p. 465

9

curtea suzerană prin agenŃi din cele două Principate, nesupuşi nici unei jurisdicŃii străine şi agreaŃi

de Poartă. ConvenŃia de la Paris a devenit legea fundamentală a Ńării, fiind în vigoare până în anul

186428.

Parlamentul. Prin Parlament se înŃelege organul legislativ, alcătuit din membri aleşi

prin vot de către cetăŃeni. În accepŃiunea generală, „Parlamentul este o creaŃie modernă care se

impune în viaŃa politică a statelor în epoca de trecere de la feudalism la capitalism, ca o expresie a

unor necesităŃi profunde de schimbare a structurilor instituŃional-politice bazate pe conducerea

efectivă a treburilor publice de către puterea executivă prin dregătorii ei”29. Parlamentul apare

practic în epoca revoluŃiilor burgheze, astfel că „Pentru regimul parlamentar, Ńara de baştină a fost

Anglia”30. ApariŃia Parlamentului a marcat începutul aplicării în practică a principiului separării

puterilor în stat: legislativă, executivă şi judecătorească, „conform căruia o societate nu mai poate fi

guvernată în chip absolut de către un grup restâns de oameni concentraŃi în jurul şefului statului care

are depline puteri în a-şi judeca supuşii, adopta decrete şi veghea asupra aplicării lor, prin organe

speciale de execuŃie”31. În esenŃă, regimul parlamentar se deosebeşte nu numai de cel absolutist, dar

şi de cel prezidenŃial şi de cel dictatorial. Principiile regimului parlamentar conturate în secolele

XVIII-XIX au avut un puternic ecou pe continentul european. Remarcabile personalităŃi, aparŃinând

curentului iluminist precum Montesquieu Charles Louis(1689-1755), Voltaire Francois Marie

Aronet(1694-1778), Rousseau Jean Jacques(1712-1778) au susŃinut, într-o formă sau alta,

necesitatea separării puterilor în stat. (X).

Chiar înainte de revoluŃia lui Tudor Vladimirescu, în Principatele Române existau

Adunările obşteşti, dominate de marea boierime pe care le folosea pentru a controla domnia.

Acestea pot fi consideratre „instituŃii parlamentare embrionare, înzestrate cu un rol important în

activitatea de conducere a societăŃii româneşti” 32. În anul 1822 a fost elaborată, la Iaşi,

„ConstituŃia”, document ce se intitula „CerinŃele cele mai însemnătoare ce se fac din partea obştii

Moldovei”, care a fost înaintată PorŃii. În esenŃă, documentul se referă într-un mod deductiv la

separarea puterilor, rezultând că puterea executivă era încredinŃată şefului statului; puterea

legislativă revenea Sfatului obştesc al domnitorilor, exercitând-o împreună33. În ConvenŃia ruso-

turcă de la Akkerman (25 septembrie/7 octombrie 1826), pentru Ńările române a prevăzut alegerea

de către Divan a domnilor pământeni pe şapte ani cu asentimentul Rusiei şi Turciei, precum şi

28 Ibidem, p. 465 29 Istoria Parlamentului şi a vieŃii parlamentare din România până la 1918, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1983,. 9 30 Tudor Drăganu, Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România până în 1916, Editura Dacia, Cluj, 1991, p. 31 31 Istoria Parlamentului şi a vieŃii parlamentare din România până în 1918..., p. 9 X.Mai pe larg vezi capitolul: GUVERNUL 32 Ibidem, p. 12 33 Ibidem, p.17

10

instituirea unor comisii care să propună măsurile necesare îmbunătăŃirii situaŃiei Ńărilor române.

Activitatea comisiilor stabilite în temeiul prevederilor ConvenŃiei a fost abandonată din cauza

declanşării războiului ruso-turc, în aprilie 1828, iar prevederile ConvenŃiei de la Akkerman, extinse,

vor fi incluse în Tratatul de la Adrianopol (1829)34. În conformitate cu prevederile Regulamentelor

organice, aplicate în łara Românească începând cu iulie 1831, iar în Moldova din ianuarie 1832, au

fost instituite adunări, constituite pe bază de sufragiu, având drept scop exercitarea activităŃii

legislative, pentru a ajunge la limirarea puterii şefului statului, care până atunci era absolută. „De

aceea - scrie Tudor Drăganu -, aceste regulamente sunt socotite în istoriografia noastră ca fiind actul

de naştere al perlamentarismului în România”35. În fapt, reglementările în acest domeniu erau

totalmente în favoarea boierimii, cu deosebire a boierimii mari, precum şi a domnului36.

Elemente noi şi deosebit de importante, în direcŃia creării unor instituŃii politice

moderne, va aduce revoluŃia din 1848 din Ńările române, care a marcat unul din momentele

culminante şi hotărâtoare în procesul trecerii de la orânduirea feudală la orânduirea capitalistă37.

Astfel, petiŃia-proclamaŃie a revoluŃionarilor moldoveni din martie 1848 „urmărea concretizarea

absolută a principiului separării puterilor statului, autonomizării Adunării obşteşti şi scoaterea ei de

sub tutela domnitorului Mihail Sturza”38. Aceasta însemna dizolvarea Adunării obştelşti şi

constituirea unei noi Adunări, considerată a fi „adevărata reprezentaŃie a naŃiei”. În łara

Românească, ProclamaŃia de la Islaz, citită în faŃa marii adunări din 9/21 iunie 1848, „explica

scopul revoluŃiei şi decreta o serie de prevederi reformatoare destinate să călăuzească Adunarea

generală extraordinară constituantă, ce urma să fie convocată, la alcătuirea noii ConstituŃii a Ńării” 39.

Din ProclamaŃie rezulta clar că preconizata Adunare generală urma să fie alcătuită din reprezentanŃi

ai tuturor stărilor sociale, ceea ce reprezenta în fond, participarea maselor largi populare la

conducere, potrivit principiului din document, care postula că „de azi înainte alegera largă, liberă,

dreaptă, unde tot românul are dreptul de a fi chemat şi unde numai capacitatea, purtarea, virtuŃile şi

încrederea publică să-i dea dreptul de a fi ales”40. În Transilvania funcŃiona Dieta, formată din

unguri, saşi şi secui, românii, deşi constituiau circa 60% din locuitorii principatului, nu aveau nici

un reprezentant în Dietă. La punctul 15 din petiŃia naŃională a adunării de la Blaj din 3-5 mai 1848

se prevedea: „«NaŃiunea română pofteşte să se facă constituŃiune nouă pentru Transilvania, prin o

adunare constituantă a naŃiunilor Ńării, care constituŃiune să se întemeieze pe principiile dreptăŃii,

libertăŃii, egalităŃii şi fraternităŃii...” 41. ConvenŃia ruso-turcă de la Balta-Liman din 1849, prevedea:

34 Istoria românilor, vol.VII, tom I..., p. 72 35 Tudor Drăganu, op. cit., p. 41 36 Ibidem, p. 42 37 Istoaria României. Compendiu, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969, p. 296 38 Ibidem, p. 39 Tudor Drăganu, op. cit., p. 81 40 Ibidem, p. 82 41 Victor Cheresteşiu, Adunarea naŃională de la Blaj, Editura Politică, Bucureşti, 1966, p. 83

11

domnii Principatelor Române erau numiŃi de sultan pe timp de şapte ani, desfiinŃarea Adunărilor

obşteşti şi înlocuirea lor cu Divanuri legislative, cu membri de drept şi numiŃi de domn.

Activitatea parlamentară în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).

ConvenŃia ConferinŃei reprezentanŃilor celor şapte puteri garante,care a avut loc la Paris între 10/22

mai-7/19 august 1858, deşi asigura, cum am mai menŃionat, autonomie celor două principate

române, înlătura imixtiunile în guvernare din partea Turciei şi Rusiei, „Principatele continuau să fie

separate, fiecare cu Parlament unicameral, cu Domnitor separat, ales pe viaŃă de către Parlament, cu

guverne separate”42. În conformitate cu prevederile ConvenŃiei şi după Unire, Alexandru Ioan Cuza

avea două guverne şi două parlamente. Prin voinŃa poporului, s-a reuşit Unirea în fapt „reunind în

persoana Domnului Cuza cele două coroane ale principatelor româneşti. Europa s-a înclinat în faŃa

faptului împlinit”43. Prin proclamaŃia din 11 decembrie 1861, Cuza prorogă adunările legislative din

Moldova şi łara Românească până la 24 ianuarie 1862 „când ambele adunări trebuiau să se

întrunească la Bucureşti într-o singură adunare, care trebuia să fie primul Parlament al României,

Stat unitar. «Unirea este împlinită, NaŃiunea română este fundată» spunea proclamaŃiunea”44. În

perioada ianuarie 1862-mai 1864, când Parlamentul a fost dizolvat, au fost adoptate: Legea privind

înfiinŃarea CurŃii de Conturi; Legea organizării puterii armate; Legea privind înfiinŃarea Consiliului

de Stat; Legea comunală, privind organizarea comunelor urbane şi rurale; Legea privind

interzicerea cumulului de funcŃii publice; Legea pentru organizarea judecătorească ş.a. La 2/14 mai

1864, Alexaandru Ioan Cuza a dizolvat Parlamentul, care se opunea legiferării reformei agrare,

reformei electorale şi celelalte reforme preconizate de domnitor şi de guvern. ProclamaŃia domnului

are în anexă textul unei ConstituŃii intitulată „Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris sau

Actul adiŃional la ConstituŃiunea din 7/19 august 1858”, precum şi textul unei legi electorale. La

10/22-14/26 mai 1864 are loc plebiscitul privind Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris(care

în realitate nu dezvoltă dispoziŃiile ConvenŃeiei de la Paris, ci le modifică, sporind drepturile puterii

executive în dauna celor legislative. Statutul este aprobat. În baza Statutului, inspirat din ConstituŃia

franceză din 1852, Parlamentul a luat forma bicamerală, întrucât a fost creat Senatul, cu competenŃe

legislative, mai puŃin legile referitoere la buget, care constituiau un atribut exclusiv al Adunării

deputaŃilor. „În esenŃă, modificările pe care Statutul le aducea ConvenŃiei de la Paris însemna

stabilirea în Principatele Unite a unui nou regim politic bazat pe preponderenŃa puterii excutive”45.

A fost adoptată noua lege electorală care abolea sistemul de trei colegii electorale, constituind doar

două colegii. Privită în ansamblu, legea electorală, deşi condiŃiona „calitatea de alegător şi de

42 Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938, p. 175 43 Ibidem, p. 175 44 Ibidem, p. 176 45 Istoria Parlamentului şi a vieŃii parlamentare din România până la 1918..., p. 139

12

eligibil de un cens de avere, ea a constituit un salt înainte spre democratizarea vieŃii publice din

România”46.

ConstituŃia din 1866 şi Parlamentul. ConstituŃia a fost votată de Adunarea Electivă

la 29 iunie 1866, iar a doua zi, 30 iunie, Carol I a depus jurământul pe Legea fundamentală.

ConstituŃia din 1866 a reprezentat un moment important pe calea modernizării României, iar

modificările aduse până în 1923 au fost neînsemnate. ConstituŃia din 1866 postula faptul că statul

român este regat constituŃional ereditar. În ce priveşte puterea legislativă, ConstituŃia prevedea că

aceasta se exercita colectiv de către domn şi ReprezentanŃa NaŃională, formată din Senat şi

Adunarea DeputaŃilor. Ca urmare, „Orice lege cerea acordul de voinŃă al tuturor celor trei ramuri ale

puterii legiuitoare”47.

După adoptarea ConstituŃiei din 1866, un moment deosebit de important din istoria

Parlamentului şi a Ńării l-a constituit proclamarea independenŃei la 9/21mai 1877. Istorica hotărâre a

fost precedată de aprinse discuŃii în cele două Camere, însă, dând expresie voinŃei şi aspiraŃiei

românilor, s-a proclamat independenŃa absolută a Ńării noastre. Au rămas adânc gravate în conştiinŃa

generaŃiilor cuvintele rostite atunci de Mihail Kogălniceanu, ministrul Afacerilor Externe: „Suntem

independenŃi, suntem naŃie de sine stătătoare”48. În timpul participării României la războiul din

1877-1878, Parlamentul a aprobat mobilizarea armatei, a votat sporirea fondurilor necesare ducerii

războiului, sprijinind energic guvernul pe toată perioada războiului, iar uneori l-a determinat să

meargă într-un ritm mai rapid spre proclamarea şi recunoaşterea independenŃei naŃionale”49. În noile

condiŃii, după recunoaşterea independenŃei României de către Congresul de la Berlin, din 1878,

Parlamentul, indiferent de compoziŃia sa, dar cu deosebire când era dominat de liberali, va adopta o

seamă de legi care au vizat: problema agrară, fără să aducă modificări în viaŃa Ńărănimii; dezvoltarea

industriei, comerŃului şi sistemului financiar-bancar; relaŃiile cu alte state; organizarea şi

funcŃionarea puterii armate; sistemul judecătoresc; perfecŃionarea învăŃământului public;asigurarea

sănătăŃii publice etc. La 14/26 martie 1881, Parlamentul votează transformarea României în regat.

MoŃiunea referitoare la proclamarea regatului postula: „«România ia titlul de regat. Domnul ei,

Carol I, ia pentru sine şi moştenitorii săi titlul de rege al României»50.

În februarie 1907 s-a declanşat răscoala Ńăranilor la Flămânzi, judeŃul Botoşani, care

se va extinde în Moldova, apoi şi în Muntenia şi Oltenia. La 13/26 martie 1907 are loc şedinŃa

Parlamentului, care s-a pronunŃat pentru reprimarea răscoalei Ńărăneşti, care s-a soldat cu mii de

morŃi şi răniŃi.

46 Tudor Drăganu, op.cit., p. 161 47 Pop Teodor Leon, op. cit., p. 38 48 IndependenŃa României, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1977, p. 152 49 Istoria Parlamentului şi a vieŃii parlamentare în România până în 1918..., p. 251 50 Ibidem, p. 272

13

În împrejurările crizei balcanice din 1912-1913, Parlamentul a desfăşurat

următoarele activităŃi mai importante: în şedinŃa secretă din 11-13 mai 1913 a luat cunoştinŃă de

Protocolul de la Petersburg, prin care Bulgaria ceda României oraşul Silistra şi câteva mici localităŃi

din sudul Dobrogei; la 3 iulie 1913, cele două Camere au fost convocate în sesiune extraordinară,

după începerea războiului împotriva Bulgariei, când s-a dat citire mesajului tronului, în care erau

expuse considerentele care au determinat intrarea armatei române în acŃuine la sud de Dunăre. De

asemenea, Parlamentul a dezbătut şi aprobat, în unanimitate, în sesiunea din noiembrie 1913,

Tratatul de pace încheiat la Bucureşti în urma celui de al doilea război balcanic, prin care României

i-a revenit partea din sudul Dobrogei (judeŃele Durostor şi Caliacra) (Cadrilaterul), până la Turk-

Smil-Ekrene. „În ansamblu, evenimentele din 1912-1913 au dovedit că România se bucura de un

real prestigiu în sud-estul Europei şi chiar pe plan mai larg, european”51

În urma alegerilor din 2-12 februarie 1914, câştigate de liberali, noul Parlament şi-a

deschis lucrările la 21 februarie, principala problemă constituind-o dezbaterea proiectului

programului de reforme liberal. În fapt, Parlamentul era solicitat să sprijine guvernul pentru

efectuarea reformelor: agrară şi electorală, ceea ce impunea modificarea ConstituŃiei. Luând

cuvântul în Cameră, la 4 martie 1914, referitor la problema agrară propusă de guvern, Nicolae Iorga

atrăgea atenŃia că problema nu este nouă, că un program în acest sens fusese avansat şi înainte de

1907, afirmând: „deşi în 1907 se făcuse un program care a fost înlocuit cu un alt program,

programele înlocuindu-se la noi fără să fie îndeplinite şi legile schimbându-se fără să fie aplicate, şi

pe care nu ştiu cine l-ar fi îndreptat în întregime înainte de 1907-liberalii aveau ca lozincă domnia

legilor”52. Declanşarea Primului Război Mondial a amânat punerea în discuŃie a programului liberal

de reforme , acŃiune care va fi reluată în 1917.

Parlamentul şi-a reluat lucrările la 16 noiembrie 1916, şedinŃa fiind dominată de

multe interpelări şi luări de cuvânt, opoziŃia cerând explicaŃii cu privire la declararea neutralităŃii,

problemă legată de dezbaterea politicii externe a guvernului.

Campania armatei române din 1916 desfăşurată, în ansamblu, nefavorabil, a

determinat autorităŃile să se mute de la Bucureşti la Iaşi. La 9 decembrie 1916, Parlamentul şi-a

deschis sesiunea în sala Teatrului naŃional din Iaşi, fiind de faŃă regele şi regina. În mesajul regal,

care a fost prezentat personal de regele Ferdinand, după ce se înfăŃişa situaŃia politico-militară grea,

„Se exprima apoi încrederea în armata română, în glorioasele tradiŃii de luptă ale poporului român,

care inspiră speranŃe de victorie în perspectivă...Se exprimă dorinŃa ca parlamentul să sprijine

guvernul în elaborarea unor legi, făcându-se apel la armonie în faŃa pericolului extern53.

Preşedintele Adunării DeputaŃilor, M.Pherekyde a dat citire unei telegrame din partea Dumei

51 Alesandru DuŃu, România în istoria secolului XX, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007, p. 19 52 Nicolae Iorga, Discursuri parlamentare, Editura Politică, Bucureşti, 1981, p.291 53 Istoria Parlamentului şi a vieŃii parlamentare din România până în 1918..., p. 452

14

imperiale şi alta din partea deputaŃilor sârbi, prin care se saluta intrarea României în război de

partea Antantei, a informat că în parlamentele Italiei, FranŃei şi Angliei s-au făcut aprecieri pozitive

în legătură cu intrarea României în acŃiune54. La Senat, care avea ca preşedinte pe Em. Porumbaru,

s-a înregistrat aceeaşi atitudine de sprijinire a războiului, subliniindu-se că-şi va da concursul la

realizarea reformelor agrară şi electorală la sfârşitul războiului.

La 8 martie 1917, Camera şi-a luat lucrările în problema reformei agrare şi

electorale. Reforma agrară din 1921 „nu a însemnat desfiinŃarea relaŃiilor feudale care s-au menŃinut

sub forma dijmei, şi nici nu a fost aplicată decât la 1/3 din cei îndreptăŃiŃi la reformă”55 În iulie 1917

a fost modificată ConstituŃia, prin introducerea principiului „«exproprieri pentru cauză de utilitate

publică»”56 Legile pentru definitivarea reformei agrare au fost adoptate astfel: „la 13 martie 1920

(pentru Basarabia); la 17 iulie 1921 (pentru Oltenia, Muntenia, Moldova şi Dobrogea); la 30 iulie

1921 (pentru Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, precum şi pentru Bucovina)”57. În ceea ce

priveşte cealaltă lege, electorală, este de menŃionat că „Introducerea votului universal a avut ca

rezultat creşterea spectaculoasă a numărului de alegători, mutarea centrului de greutate al vieŃii

electorale de la oraş la sat şi schimbarea modului de desfăşurare a luptei politice”58.

ArmistiŃiul din decembrie 1917 şi tratatul de pace, încheiate cu Puterile Centrale în

1918, au constituit ocazii pentru a fi acuzaŃi, în Parlament, cei care au decis intrarea Ńării în război

de partea Antantei. „ArmistiŃiul a provocat nemulŃumirea guvernelor aliate, care nu au înŃeles iniŃial

situaŃia grea în care se afla România. Mai mult ele au făcut presiuni pentru retragerea armatei

române şi continuarea luptei în sudul Rusiei, în colaborare cu trupele aflate la dispoziŃia Radei

ucrainene şi cu trupele ruse contrarevoluŃionare, conform planului schiŃat de generalul H.M.

Berthelot”59

ConstituŃia din 1923 nu a adus schimbări semnificative în raporturile dintre organele

statului. Art.34 postula că puterea legislativă se exercita colectiv de către Rege, ReprezentanŃa

NaŃională care, ca şi prin ConstituŃia din 1866 era formată din Senat şi Adunarea DeputaŃilor60.

„Orice lege cerea acordul de voinŃă al celor trei ramuri ale puterii legislative. Nici o lege nu putea fi

supusă sancŃiunii regale, decât după ce a fost discutată şi votată de majoritatea ambelor adunări 61.

În acelaşi timp, fiecare din cele trei ramuri ale puterii avea dreptul la iniŃiativă legislativă. Ca şi

ConstituŃia din 1866, nici modificările din 1923 nu conferea regelui dreptul de a declara război şi a

încheia pacea, rezultând că „dreptul de a decla război şi încheia pacea aparŃinea legislativului, care 54 Ibidem, p. 452 55 Pop Teodor Leon, op. cit., p.42. 56 Istoria românilor, vol.VIII, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 103 57 Ibidem, p. 103 58 Ioan Scurtu, op. cit., p. 30 59 Alesandru DuŃu, op. cit., p. 35 60 Pop Teodor Leon, op. cit., p. 46 61 Ibidem, p. 47

15

avea plenitudinea atribuŃiilor suverane”62. În primii ani postbelici Parlamentul a dezbătut şi adoptat

legi pentru generalizarea legislaŃiei, a sistemului judecătoresc, administrativ, militar etc. pe întreg

teritoriul României Mari, iar în anii ce au urmat au fost adoptate legi care au vizat perfecŃionarea

învăŃământului, organizarea, pregătirea şi înzestrarea armatei, precum şi domeniul politicii externe.

Degradarea regimului democratic în România în deceniul patru al secolului XX s-a

datorat şi monarhiei, îndeosebi prin dreptul de dizolvare a Parlamentului, determinând o gravă

instabilitate parlamentară. „Conform ConstituŃiei, parlamentul era ales pe 4 ani, dar, în fapt, doar

două corpuri legiuitoare (alese în 1922 şi 1933) s-au menŃinut întreaga legislatură. În perioada

1919-1937, durata medie de existenŃă a unui parlament a fost de 2 ani, înregistrându-se şi situaŃii

când acesta a fost dizolvat după patru luni (în 1920) şi un an (1927). Astfel, s-a ajuns ca în perioada

interbelică să se perinde nu mai puŃin de zece corpuri legiuitoare, cele mai multe neavând timpul

material pentru dezbaterea şi adoptarea legilor necesare diferitelor domenii de activitate socială”63.

Prin plebiscitul din februarie 1938 s-a adoptat o nouă ConstituŃie, fruct al palatului

regal. În Enciclopedia României este astfel prezentat regimul puterilor în Stat, pe baza ConstituŃiei

din 1938: „a) regimul reprezentativ simplu, un regim de autoritate, în care excutorul capătă

preponderenŃa necesară conducerii, înlocuind regimul parlamentar existent până atunci; b) înlătură

sistemul de guvernare al partidelor politice, bazate pe interese egoiste materiale, punând la baza

Statului munca, organizând corpul electoral pe bază de muncă intelectuală şi manuală şi dând o

largă reprezentare corporaŃiilor...” 64. După abdicarea lui Carol al II-lea, succesorul său, regele

Mihai, prin decretul din 8 septembrie 1940 l-a împuternicit pe generalul Ion Antonescu cu depline

puteri legislative şi executive.

În perioada 23 august 1944-1 decembrie 1946, în lipsa Parlamentului, activitatea în

Stat a fost condusă pe bază de decrete-legi. Conform Legii nr.560 din 13 iulie 1946, referitoare la

exercitarea puterii legislative şi la alegerile pentru Adunarea DeputaŃilor, a fost creat un nou sistem

electoral bazat pe vot universal, egal, secret, direct. De asemenea, în lege s-a prevăzut ca noua

ReprezentanŃă NaŃională să fie realizată printr-un Parlament unicameral-Adunarea DeputaŃilor.În

alegerile din 19 noiembrie 1946, Blocul Partidelor Democratice au obŃinut victoria. La 1 decembrie

1946, s-a deschis sesiunea noului Parlament (Adunarea DeputaŃilor). Regele Mihai a deschis

lucrările Adunării DeputaŃilor, prezentând mesajul tronului, în care, între altele, afirma: „«Sunt

fericit să mă găsesc în mijlocul reprezentanŃilor Ńării, întruniŃi astăzi pentru întâia oară, după o

îndelungată întrerupere a vieŃii parlamentare»”65.

62 Ibidem, p. 48 63 Ioan Scurtu, op. cit., p. 39 64 Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938, p. 197-198 65 Ioan Scurtu, Monarhia în România 1866-1947..., p. 166

16

Marea Adunare NaŃională. La 25 februarie 1948, Adunarea DeputaŃilor a fost

dizolvată conform Legii nr.32, chemând electoratul la urne pentru 28 martie 1948. A fost ales noul

organ legislativ, Marea Adunare NaŃională. Întrunită la 6 aprilie 1948, Marea Adunare NaŃională a

luat în dezbatere proiectul ConstituŃiei care, după ce i s-au adus unele amendamnte, l-a votat în

unanimitate. La art.37 al ConstituŃiei se stipula că „Organul suprem al puterii de Stat a Republicii

Populare Române este Marea Adunare NaŃională a R.P.R.”, iar art.38.preciza că „Marea Adunare

NaŃională a R.P.R. este unicul organ legislativ al Republicii Populare Române”. Marea Adunare

NaŃională se alegea pe timp de 4 ani. Conform art.39 din ConstituŃia din 1948, între atribuŃiile

noului organ legislativ figurau: alegerea Prezidiului Marii Adunări NaŃionale; formarea guvernului;

modificarea ConstituŃiei; stabilirea numărului, atribuŃiilor şi denumirea ministerelor şi desfiinŃarea,

contopirea sau noua denumire a celor existente; votarea bugetului statului, fixarea impozitelor şi a

modului de percepere; chestiunile războiului şi ale păcii; să decidă consultarea poporului prin

referendum, acordarea admnistiei. ÎniŃiativa legislativă aparŃinea guvernului, însă puteau lua

iniŃiativa unei legi şi deputaŃii, cel puŃin o cincime din numărul total66.

La 24 septembrie 1952 a fost adoptată o nouă ConstituŃie, căreia i s-au adus unele

modificări prin Legea nr.1 din 19 martie 1959, Legea nr.2 din 29 decembrie 1959 şi Legea

nr.1/1961. Prin Legea nr.1/1961, de pildă, au fost sporite atribuŃiile Marii Adunări NaŃionale, iar

Prezidiul Marii Adunări NaŃionale a fost înlocuit cu Consiliul de Stat, stabilindu-i-se atribuŃiile

permanente şi cele dintre sesiunile Marii Adunări NaŃionale. De asemenea, prin această lege s-a

precizat că procurorul general este subordonat numai Marii Adunări NaŃionale şi, între sesiuni,

Consiliului de Stat, iar nu Consiliului de Miniştri, aşa cum se prevedea până la prezenta lege.67

La 21 august 1965, Marea Adunare NaŃională a votat o nouă ConstituŃie în care, între

altele, denumirea Ńării a fost schimbată din Republica Populară Română în Republica Socialistă

România. Între atribuŃiile Marii Adunări NaŃionale erau precizate: alegerea şi revocarea

preşedintelui Ńării; Consiliului de Stat; Consiliului de Miniştri; Tribunalului Suprem şi procurorului

general. La art.63 şi următoarele din ConstituŃie sunt stabilite atribuŃiile Consiliului de Stat,

componenŃa acestuia, raporturile lui cu Marea Adunare NaŃională. Consiliul de Stat adopta decrete,

care, pentru a dobândi putere de lege erau supuse votului Marii Adunări NaŃionale. Este de

menŃionat că Nicolae Ceauşescu, preşedintele Ńării, a fost, de la un timp, şi preşedinte al Consiliului

de Stat.

ConstituŃia din 1965 „a fost abrogată total şi expres de la 8 decembrie 1991, de către

ConstituŃia României din 1991”68. S-a format Parlament bicameral: Camera DeputaŃilor şi Senatul.

Conform art.62 din ConstituŃia din 2003, „Camera DeputaŃilor şi Senatul sunt alese prin vot

66 ConstituŃia R.P.R., Editura de Stat pentru Literatură Juridică, Bucureşti, 1948 67 Pop Teodor Leon, op. cit., p. 65 68 Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 189

17

universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale”. Durata unui mandat este de

4 ani.

III. GUVERNUL

În scurgerea timpului s-au statornicit trei ramuri importante ale puterii: legislativă,

executivă şi judecătorească, fenomen care apoi a condus la cristalizarea doctrinei separării puterilor

în stat. Geneza acestui conept este atribuit antichităŃii, observat de marele filosof Aristotel (384-322

î.e.n.) şi definit în lucrarea sa „Politica”. „În orice stat, spune Aristotel, sunt trei părŃi. Aceste trei

părŃi, odată bine organizate, statul întreg este, în mod necesar, bine organizat el însuşi. Cea dintâi

din aceste trei părŃi este Adunarea generală, care deliberează cu privire la afacerile publice; a doua

este Corpul magistraŃilor, căruia să i se hotărască natura, atribuŃiile şi modul de numire; a treia este

Corpul Judecătoresc”69. Rezultă că în concepŃia lui Aristotel, „Adunarea generală decide în mod

suveran despre pace şi războiu, despre încheierea şi ruperea tratatelor; ea face legile, pronunŃă

pedeapsa cu moartea, exilul, confiscarea, şi primeşte conturile magistraŃilor” 70.

Acest concept a dobândit noi înterpretări în perioada de început a epocii moderne,

reflectat în lucrările unor filosofi iluminişti francezi. Unul din aceştia a fost Charles Louis

Montesquieu (1689-1755), care a prezentat în mod explicit separarea puterii în legislativă, executivă

şi judecătorească71. Această teorie va constitui „unul din punctele principale ale programelor

revoluŃiilor burgheze”72. Obiectivul principal al conceptului separării puterilor în stat îl constituie

renunŃarea la sistemul cumulării puterii în mâna unui om sau a unui organ, pledând pentru „o

monarhie constituŃională de tip englez, un sistem bicameral care să limiteze puterea regală prin

organisme eligibile”73. Motivând necesitatea separaŃiei puterilor în stat, Montesqieu sublinia că

„Atunci când în mâinile aceleiaşi persoane sau aceluiaşi corp de dregători, puterea legislativă este

întrunită cu puterea executivă, nu există libertate, deoarece poate naşte teama ca acelaşi monarh sau

acelaşi senat să facă legi tiranice pe care să la aplice în mod tiranic”74. La rândul său, Jean Jaques

Rousseau(1712-1778) percepea separarea puterilor în stat „ca un instrument firesc pentru limitarea

absolutismului monarhic şi pentru o progresivă organizare a statului”75.

Puterea executivă. După unii autori, „FuncŃia executivă este uneori denumită şi funcŃie

administrativă şi are ca obiect organizarea aplicării şi aplicarea în concret a legilor, asigurarea bunei

funcŃionări a serviciilor publice instituite în acest scop, precum şi emiterea de acte normative şi

69 Aristotel, Politica. În româneşte de El. Bezdechi, Editura Cultura NaŃională, Bucureşti, 1924, p. 241 70 Ibidem, p. 241 71 Mic dicŃionar filosofic, Editura pentru Literatură Politică, Bucureşti, 1954, p.452 72 Gheorghe Gheorghe, SeparaŃia puterilor în stat. Teorie şi realitate, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 8 73 Ibidem, p 9 74 Ibidem, p. 9 75 Ibidem, p. 11

18

individuale sau efectuarea de operaŃii materiale prin care, pe baza legii, se intervine în viaŃa

particularilor pentru a le integra activitatea sau a le face anumite prestaŃii” 76.

Istoricii şi specialiştii în materie consideră că originea separării puterilor în stat în

Principatele Române se află în aplicarea Regulamentelor organice, începând din 1831 în łara

Românească şi din 1832 în Moldova, întrucât până atunci puterea era concentrată în mâna

domnului, pe care o folosea în mod neîngrădit. Fosta structură, Sfatul Ńării, format din mitropoliŃi,

episcopi şi boieri numiŃi de către domn, „neavând origine electivă, nu avea nici o independenŃă faŃă

de domn”77.

Potrivit prevederilor Regulamentelor organice, problema separării puterilor este

reglementată astfel: a) puterea legislativă este despărŃită de cea judecătorească, precizându-se că

„«Obicinuita Obştească Adunare nu va fi însărcinată de acum înainte şi cu cuviinŃele judecătoreşti,

fiind acestea pentru vremea viitoare, se vor da asupra unui osebit divan sau asupra unei Înalte

curŃi...»”78; b) separaŃia puterii legislative de cea executivă, s-a rezolvat prin includerea în atribuŃiile

Obşteştei Adunări „«toate izvoarele de pravilă(proiectele de legi) şi regulamentele noi care peste

marginile unei porunci slobozite de Domn pentru împlinirea legiuirilor în fiinŃă», iar în căderea

puterii executive îi da „«poruncile domneşti care se dau spre a se pune în lucrare cele în fiinŃă

pravile»”79. De asemenea, în „sistemul Regulamentelor, Domnul numea şi revoca pe colaboratorii

săi, fără a Ńine seama de alte consideraŃii decât acelea care îl interesau pe el. Miniştrii nu puteau

urmări o altă politică decât aceea a Domnitorului. Orice iniŃiativă în domeniul de activitate

departamentală al ministrului trebuia să aibă încuviinŃarea prealabilă a Domnului”80. ÎntruniŃi,

miniştrii formau Sfatul Miniştrilor, pe care Domnul îl convoca pentru examinarea unor chestiuni

importante, aceasta constituind forma embrionară a guvernului. În acest sens, art. 149 din

Regulamentul organic al łării Româneşti preverea că „Acest sfat va fi sub însuşi prezidenŃia

Domnului de câte ori va socoti de trebuinşă a se sfătui cu miniştri săi asupra vreunei folositoare

măsuri administrative, asupra vreunei noi întocmiri ce ar trebui să facă»”81.

Proiectul ConstituŃiei din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza prevedea „sporirea

excesivă a puterii executive”82, în dauna celei legislative. La art. 3 se preciza că „Domnul are singur

iniŃiativa legilor, el le pregăteşte cu concursul Consiliului de Stat şi le supune Adunării Elective şi

Corpului Ponderatoriu, spre votare”83. Din cauza punctelor de vedere diferite în realizarea

76 Marian Enache, Controlul parlamentar, Editura POLIROM, Iaşi, 1998, p.21 77 Ion Mamina, Ion Bulei, Guverne şi guvernanŃi 1866-1916, SILEX-Casă de Editură, Presă şi Impresariat SRL, Bucureşti, 1994, p. 217 78 Gheorghe Gheorghe, op. cit., p- 218 79 Ibidem, p. 218 80 Pop Teodor Leon, op. cit., p. 9 81 Gheorghe Gheorghe, op. cit., p. 220 82 Ibidem, p. 238 83 Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu-Popescu, op. cit., p. 8

19

reformelor preconizate de Cuza, în timpul domniei acestuia s-a constatat o pronunŃată instabilitate

guvernamntală, iar când proiectele de legi privind reforma electorală şi reforma agrară, prezentate

de guvernul condus de Mihail Kogălniceanu, au fost respinse de Adunarea Electivă, cerând demisia

guvernului, la 2/14 mai 1865, domnitorul dizolvă organul legislativ. ConstituŃia din 1866,

„încredinŃa activitatea executivă Domnului. De reŃinut că această activitate nu se restrângea la

simple acte executive, ci se extindea asupra întregii vieŃi de stat, cu excepŃia acelor atribuŃii care

erau rezervate prin ConstituŃie organelor legislative şi organelor judecătoreşti. În baza activităŃii

executive Domnul domnea, şi, prin miniştrii săi răspunzători, guverna, executa legile şi administra,

folosindu-se de organizaŃia puterii executive”84. După adoptarea ConstituŃiei din 1866 s-a constituit

primul guvern cu Lascăr Catargiu preşedinte.

În împrejurările războiului de independenŃă guvernul României era condus de Ion C.

Brătianu(24 iulie 1876-24 noiembrie 1878). Dar, când o confruntare militară ruso-otomană devenise

imientă, au fost operate unele modificări în guvern, astfel: la 2 aprilie 1877, colonelul Gheorghe

Slăniceanu de la Departamentul de Război a fost înlocuit cu generalul Alexandru Cernat, iar la 3

aprilie, Nicolae Ionescu, de la Afaceri Străine, a fost înlocuit cu Mihail Kogălniceanu.

Pe fondul situaŃiei politice şi militare din perioada dată, guvernul român a considerat ca

potrivit momentul de a acŃiona pentru obŃinerea independenŃei pe cale diplomatică. În acest sens,

invocând neutralitatea, care în fapt era o manifestare de independenŃă, în iunie 1876, Mihail

Kogălniceanu, ministrul Afacerilor Străine, printr-un memoriu, a cerut PorŃii otomane:

recunoaşterea individualităŃii statului român şi a numelui de România; admiterea reprezentantului

Ńării noastre în corpul diplomatic; inviolabilitatea teritoriului român şi delimitarea insulelor Dunării;

încheierea cu Poarta a unei convenŃii comerciale, poştale şi telegrafice; fixarea graniŃei între

România şi Turcia la gurile Dunării, pe talvegul braŃului principal al acestui fluviu ş. a.. Însă

cererile fireşti, îndreptăŃite ale României, au fost respinse de Poartă şi apreciate ca inoportune la

Londra, Paris, şi Petersburg. În aceste circumstanŃe, luând în considerare şi criza intervenită în

relaŃiile dintre imperiile rus şi otoman , guvernul român s-a apropiat de Rusia, consimŃind la

încheierea unei ConvenŃii în vederea trecerii trupelor ruseşti pe teritoriul României spre teatrul de

operaŃii care se prefigura la sud de Dunăre. DiscuŃiile despre această problemă au fost începute la

Livadia în toamna anului 1876, în timpul vizitei delegaŃiei României, conduse de primul-ministru,

Ion C. Brătianu, cu guvernul şi cu Ńarul Rusiei. AcŃiunea se va finaliza la 4 aprilie 1877, prin

semnarea, la Bucureşti, a ConvenŃiei româno-ruse, de M- Kogălniceanu, din partea României şi de

Dimitrie Stuart, din partea Rusiei. Actul semnării ConvenŃiei fusese aprobat în prealabil de

Parlament. Prin această ConvenŃie, Rusia se obliga să respecte strict independenŃa, suveranitatea şi

84Ibidem, p. 42

20

intergitatea statului român, aşa cum rezultau ele din legile interne şi din tratatele existente”85. În

momentul în care s-a pus problema participării armatei române la răsboi la sud de Dunăre, alături de

trupele ruse, în afară de Domnitorul Carol I, la tratativele cu autorităŃile ruse, privind condiŃiile

concrete în care România accepta să ia parte, respectiv sub comandament oropriu şi să aibă zonă

dinstinctă de operaŃii, a participat şi primul-ministru Ion C. Brătian, susŃinând, fireşte, punctul de

vedere român. Pe timpul campaniei armatei române din 1877-1878, guvernul român a acŃionat

energic pentru a asigura fondurile şi aprovizionarea frontului cu cele necesare ducerii la îndeplinire

a misiunilor ce i-au revenit.armatei române.

După încheierea războiului din 1877-1878, cu înfrângerea Imperiului otoman, guvernul

român a trebuit să desfăşoare o susŃinută activitate diplomatică în vederea recunoaşterii

independenŃei României. În faŃa Congresului de la Berlin, din 1878, guvernul român, a fost

reprezentat de Ion C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu. Aceştia au acŃionat cu vigoare pentru

apărarea drepturilor României şi, „Fără să aştepte terminarea lucrărilor Congresului, Ion C. Brătianu

şi M. Kogălniceanu s-au întors la Bucureşti aducând consfinŃirea independenŃei României şi

integrarea Dobrogei în vechile hotare ale Ńării. Ei aveau conştiinŃa împăcată deoarece făcuseră tot ce

le-a stat în putinŃă pentru apărarea intereselor României”86.

Guvernul Ńării în alte împrejurări. De pildă, în timpul răscoalei Ńărăneşti din 1907 au existat

două guverne: cel conservator(22 decembrie 1904-12 martie 1907), condus de George Gr.

Cantacuzino care, datorită mişcării Ńărăneşti este înlocuit cu unul liberal, condus de Dimitrie A.

Sturza(12 martie 1907-27 decembrie 1908), având pe Ion C. Brătianu la Ministerul de Interne, pe

generalul Alexandru Averescu, la Ministerul de Război şi pe Spiru Haret la Culte şi InstrucŃiune

Publică. Cu aprobarea Parlamentului, armata şi celelalte forŃe represive ale vremii au înăbuşit

roscoala Ńăranilor din 1907, soldată cu mii de morŃi şi rănişi. În această acŃiune, guvernul a avut un

rol important. Ca urmare directă a răscoalei, guvernul a supus spre aprobare o serie de legi în

domeniu, între care: legea învoielilor agricole, aprobată în decembrie 1907, care din multitudinea

formelor de învoieli, legea admitea două-în bani şi în dijmă, interzicând munca la tarla; legea pentru

uşurarea agricultorilor de daunele suferite în timpul răscoalelor, acordându-se 15 milioane de

lei(1908); legea împotriva trusturilor arendăşeşti, care limita luarea în arendă sau exploatare a unei

suprafeŃe de pământ mai mare de 4.000 de hectare. Totodată, au fost iniŃiate legea pentru

judecătoriile de ocoale; legea pentru înfiinŃarea casei Rurale; legea pentru organizarea comunelor şi

administrarea plăşilor ş. a. „Legile liberale care au urmat Răscoalei din 1907, importante în esenŃa

lor, nu depăşeau, nici ele, limitele principiilor liberale pe care partidul trebuia să le respecte în opera

de guvernare. Şi de data aceasta, credem, responsabilitatea guvernării, importanŃa şi consecinŃele

85 Documente privind istoria României, Războiul pentru independenŃă, vol. II, Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1952, p. 112 86 IndependenŃa României, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1977, p. 312

21

unei soluŃii mai radicale nu au îngăduit liberalilor(unora dintre dânşii, cel puŃin) să propună o nouă

împroprietărire a Ńăranilor..”87.

În preajma şi în timpul războaielor balcanice, guvernul României, condus de Titu

Maiorescu, a depus o stăruitoare activitate diplomatică, a luat măsurile necesare pentru participarea

armatei la al doilea război balcanic(1913), a organizat şi condus tratativele de pace de la Bucureşti.

În anii Primului Război Mondial a funcŃionat cel de-al 37-lea guvern din 1866, sub preşedinŃia lui

Ion C. Brătianu, care deŃinea şi Ministerul de Război. Odată cu începerea războiului, guvernul a

acŃionat pentru stabilirea poziŃiei ce trebiua adoptată de România care, din anul 1883 făcea parte din

Tripla AlianŃă, alături de Austro-Ungaria, Germania şi Italia. În Consiliul de Coroană de la Sinaia,

Ion C. Brătianu, a argumentat pe larg, în numele guvernului, necesitatea neutralităŃii, subliniind că

Puterile Centrale „«Nu ne-au făcut cinstea să ne comunice măcar intenŃiile lor-declara el. După ce

războiul a fost împlinit, ne-au cerut să luăm armele alături de ele. Un stat ca al nostru-a continuat

Brătianu-, care în alianŃă a intrat ca stat suveran pe picior de egalitate, nu poate fi tratat în aşa

chip(...)România nu ar putea admite să ia armele într-un război a cărui cauză este tocmai nimicirea

unei naŃiuni mici”88, adică a Serbiei. În perioada neutralităŃii, guvernul român, pe lângă activitatea

politico-diplomatică, a iniŃiat o serie de măsuri pentru întărirea capacităŃii de luptă a armatei, având

în vedere că primul-ministru era şi ministru de război, între care: a fost sporit bugetul destinat

Ministerului de Război, industria a fost convertită la producŃia de război, s-a mărit numărul elevilor

în şcolile militare, a fost intensificată activitatea de achiziŃionare din afară a unor catităŃi sporite de

armament şi muniŃii. Au fost elaborate şi semnate, cu reprezentanŃii FranŃei, Angliei, Rusiei şi

Italiei, la 4/17 august 1916, la Bucureşti, a Tratatului politic, prin care se garantau graniŃele

existente ale României şi se recunoştea dreptul Ńării noastre asupra teritoriilor locuite de români în

Austro-Ungaria; a ConvenŃiei militare, care reglementa relaŃiile de comandament interaliate,

obligaŃiile strategice ale armatei române şi ale armatelor aliate, coperarea lor, cu păstrarea

comandamentului propriu şi existenŃa unei zone distincte de operaŃii etc. În luptele duse de armata

română în campania din 1916 şi cea din 1917, guvernl a acŃionat pentru a asigura cele necesare

trupelor, pentru menŃinerea ligăturilor cu AliaŃii, pentru refacerea şi reorganizarea armatei în 1917,

pe teritoriul naŃional, România respingând propunerea părŃii ruse ca armata română să se refacă în

adâncimea spaŃiunlui rus, a depus eforturi susŃinute pentru înzestrarea armatei. În perioada cât a

funcŃionat, guvernul condus de Ion C.I. Brătianu(29 noiembrie 1918 stil vechi)-27 septembrie 1919,

s-au petrecut câteva evenimente: emiterea decretelor-lege prin care se ratifica Unirea; reprimarea

manifestanŃilor în PiaŃa Teatrului NaŃional din Bucureşti, la 13/26 decembrie 1918, soldată cu şapte

87 Istoria românilor, vol. VII, tom II..., p. 96 88 Ibidem, p. 404-405

22

morŃi şi 15 răniŃi89. Pe baza modificării ConstituŃiei, în iulie 1917, la propunerea guvernului au fost

înfăptuite refarma agrară şi reforma electorală.

Perioada interbelică s-a caracterizat printr-o accentuată instabilitate guvernamentală,

„generată de modificările ce aveau loc în viaŃa economică şi socială, de noua stare de spirit a

cetăŃenilor, de reformele democratice, precum şi de unele cauze externe. Guvernele României au

avut de rezolvat probleme complexe: organizarea statului naŃional unitar, integrarea provinciilor

unite în 1918 în cadrul statului român, refacerea şi dezvoltarea economică, încheierea tratatelor de

pace, trasarea principalelor jaloane ale politicii externe a României în noua situaŃie

internaŃională”90. Astfel, în anii 1920-1930, în România au fost 11 guverne, iar în deceniul următor

14 guverne, în total 25 de guverne în 20 de ani91. „Evident, că aceste dese schimbări de guverne au

afectat coerenŃa politicii de stat şi, nu o dată, au derutat marea masă a cetăŃenilor”92.

ConstituŃia din 1923, la art.92 prevedea că Guvernul exercită puterea executivă în numele

Regelui, în modul stabilit de ConstituŃiune93. În practică, lucrurile se petreceau astfel: „regele

încredinŃa unei persoane mandatul de a forma guvernul, iar acesta alcătuia lista miniştrilor pe care o

prezenta suveranului pentru a o aproba prin decret94. În noiembrie 1928, formarea guvernului este

încredinŃată lui Iuliu Maniu, despre care Nicolae Iorga va scrie că „România începe în acest

moment una dintre cele mai riscante experienŃe...”95. Guvernarea Ńărăniştilor, va fi marcată de criza

economiceă mondială, declanşată în 1929, de reprimarea grevei minerilor din Valea Jiului, în 1929,

când s-au înregistrat 22 de morŃi şi 58 grav răniŃi96; a grevei muncitorilor de la Atelierele C F.R. din

Bucureşti, din 1933, soldată cu trei morŃi şi 16 răniŃi şi arestarea a 2.000 de grvişti97. De asemenea,

în timpul guvernării Ńărăniste a avut loc instalarea ca rege a lui Carol al II-le, în 1930.

Actul guvernării din deceniul patru al secolului XX s-a exercitat în condiŃiile crizei

economice mondiale, a reinstaunării monarhiei şi de sporire a tendinŃelor de regim totalitar, al

ofensivei forŃelor de dreapta de sorginte fascistă, al luptei pentru menŃinerea şi întărirea alianŃelor

politico-militare la care România era parte(Mica ÎnŃelegere şi ÎnŃelegerea Balcanică), în condiŃiile

ascensiunii forŃelor fasciste-revizioniste pe plan european. Guvernul condus de Octavian Goga(28

decembrie 1937-1o februarie 1938) a fost expresia voinŃei regelui, fapt rezultat din declaraŃia lui

Corol II, potrivit căreia „Este guvernul meu şi trebuie să aibă aprobarea mea. În ziua în care nu aş fi

89 Istoria românilor, vol.VIII...,p. 245 90 Ibidem â, p- 244 91 Ioan Scurtu, Istoria contemporană a României(1918-2005), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p.37 92 Ibidem, p. 37 93 Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit. p. 85 94 Ioan Scurtu, op. cit. p. 25 95 Istoria românilor, vol.VIII..., p. 272-273 96 Ibidem, p. 277 97 Ibidem, p. 309

23

mulŃumit de felul cum guvernează, voi cere o schimbare98. În peioada 11 februarie 1938-6 martie

1939 a funcŃionat guvernul condus de partiarhul Miron Cristea, menit să asigure „trecerea de la

regimul democratic la cel de autoritate monarhică”99. În legătură cu semnificaŃia politică a

ConstituŃiei din februarie 1938, patriarhul Miron Cristea, după ce elogia pe Carol al II-lea, afirma:

„«Astăzi s-a distrus hidra cu 29 de capete electorale, care a învrăjbit fără folos pe toŃi spre paguba

Ńării întregi. Astăzi s-a rupt păienjănişul de pe ochii cetăŃenilor României întregite, ca să vadă

limpede de unde vine mântuirea: de la eroica hotărâre a majestăŃii Tale»”100. ConstituŃia din 1938

conferea regelui, şeful statului, prerogative şi atribuŃii deosebit de mari, acesta având atribuŃii

legislative, executive şi judecătoreşti, astfel că, principiul separaŃiei puterilor în stat era grav

încălcat. Cu privire la Executiv, art.65 din ConstituŃie preciza că „Guvernul se compune din

Miniştri şi Subsecretari de Stat. Miniştrii exercită puterea în numele Regelui, în condiŃiile stabilite

de ConstituŃie şi pe a lor răspundere. Miniştrii au răspunderea politică numai faŃă de Rege”101. Din

examinarea „atribuŃiilor celor trei puteri se evidenŃiază rolul însemnat ce se atribuie puterii

executive, ca urmare a trăsăturilor noii constituŃii, care se înfăŃişa ca o constituŃie a dictaturii

reagale”102.

În perioada gravelor amputări teritoriale pe care le-a suferit România în anul 1940: iunie,

URSS ocupă Basarabia şi Nordul Bucovinei; august, dictatul de la Viena, prin care România pierde

o însemnată parte a teritoriului în favoarea Ungariei; pierderea Cadrilaterului în favoarea Bulgariei,

au fost guvernele conduse de Gheorghe Tătărăscu(11 mai-3 iulie 1940); Ion Gigurtu(4 iulie-4

septembrie 1940); generalul Ion Antonescu care, va avea întreaga putere în stat în perioada

septembrie 1940-23 august 1944.

Guvernele din perioada de după 23 august 1944. Între 23 august-3 noiembrie 1944, primul

guvern sub preşedinŃia generalului Constantin Sănătescu, guvern creat pe baza unei platforme

antifasciste, general-democratice, din care făceau parte reprezentanŃii celor patru partide politice

cuprinse în Blocul NaŃional Democrat: Comunist, Socialist, NaŃional-łărănesc, NaŃional-Liberal.

Între obiectivele cuprinse în Platformă, figurau: încheierea imediată, în baza ofertei făcute de AliaŃi,

a armistiŃiului cu NaŃiunile Unite, eliberarea Ńării de trupele germane, alăturarea Ńării noastre

NaŃiunilor Unite şi restabilirea independenŃei şi suveranităŃii naŃionale, înlocuirea regimului

antonescian cu un regim constituŃional, democratic, pe baza acordării drepturilor şi libertăŃilor

civice tuturor cetăŃenilor Ńării. În timpul funcŃionării acestui guvern a fost eliberat întreg teritoriul

naŃional de trupele germane şi ungare , s-a încheiat ConvenŃia de armistiŃiu cu NaŃiunile Unite la 12

septembrie 1944, după eliberarea teritoriului naŃional, trupele române, împreună cu cele sovietice, 98 Ibidem, p. 379 99 Ibidem, p. 391 100 Ioan Scurtu, op. cit., p. 43 101 Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 109 102 Gheorghe Gheorghe, op. cit.,p. 284

24

au trecut la eliberarea Ungriei şi Cehoslovaciei, luptând până la victoria finală. Între 4 noiembrie-5

decembrie 1944 a urmat al doilea guvern Sănătescu, rămânând un guvern de coaliŃie, în care

dr.Petru Groza intră ca vicepeşedinte al Consiliului de miniştri, iar comuniştii LucreŃiu Pătrăşcanu,

ministrul de JustiŃie şi Gheorghe Gheorghiu-Dej, ministrul ComunicaŃiilor. Cele două guverne

prezidate de generalul C. Sănătescu s-au ocupat de susŃinerea frontului şi de ameliorarea situaŃiei

economice a Ńării. În perioada 6 decembrie 1944-5 martie 1945, preşedinte al Consiliului de miniştri

a fost generalul Nicolae Rădescu, în care cei trei: dr. Petru Groza, LucreŃiu Pătrăşcanu şi Gheorghe

Gheorghiu-Dej au fost menŃinuŃi în funcŃiile avute în guvernul precedent. În urma puternicilor

manifestaŃii de stradă, la 28 februarie 1945, guvernul prezidat de Rădescu a demisionat. La 2

martie, dr.Petru Groza a primit sarcina de a forma un nou guvern; la 6 martie a fost instalat guvernul

de largă concentrare democratică, tot un guvern de coaliŃie, prezidat de dr. Petru Groza care, cu

unele modificări va funcŃiona până la 29 decembrie 1947. Prima realizare a noului guvern a constat

în restabilirea administraŃiei româneşti în partea de nord a Transilvaniei. În faŃa guvernului Groza se

aflau importante probleme de soluŃionat: continuarea războiului alături de NaŃiunile Unite,

legiferarea reformei agrare, prin care au fost expropriate 1.468.000 de hectare, fiind împroprietăriŃi

circa 900.000 de familii Ńărăneşti103, demobilizarea armatei la sfârşitul războiului, dirijarea

eforturilor pentru refacerea economiei naŃionale, limitarea inflaŃiei şi stabilizarea monedei naŃionale,

organizarea alegerilor pentru constituirea Parlamentului, în noiembrie 1946. Pe plan extern:

încheierea Tratatului de pace cu Puterile Aliate şi Asociate, la 10 februarie 1947; în iulie 1947,

Gheorghe Tătărăscu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministrul Afacerilor Străine, a

adresat o scrisoare lui Trigve Lie, Secretar General al O.N.U., în care argumentează primirea

României în această organizaŃie, demers care a rămas fără rezultat.

La 30 decembrie 1947, după înlăturarea monarhiei, guvernul, condus în continuare de dr.

Petru Groza, era format din comunişti, socialişti din aripa condusă de Lotar Rădăceanu şi din

membri ai Frontului Plugarilor. ConstituŃia din 1948, la art. 66 preciza că „Organul suprem executiv

şi administrativ al R.P.R. este guvernul”, care, conform art-72, „Guvernul are în sarcina sa

conducerea administrativă a Statului. El coordonează şi dă directive generale ministerelor de resort,

dirijează şi planifică economia naŃională, realizează bugetul Statului, asigură ordinea publică şi

securitatea Statului. Guvernul conduce politica generală a Statului în domeniul relaŃiilor

internaŃionale”104. Dr. Petru Groza va conduce guvernul până la 2 iunie 1952, când în această

funcŃie este destinat Gheorghe Gheorghiu-Dej, până la 19 martie 1957.Până în decembrie 1989 s-au

mai perindat guvernele având ca prim-miniştri pe: Chivu Stoica(20 martie 1957-20 martie 1961);

Ion Gheorghe Maurer(21 martie 1961-27 februarie 1974); Manea Mănescu(27 februarie 1974-28

103 De pus sursa 104 Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 131

25

martie 1980); Ilie VerdeŃ(29 martie 1980-20 mai 1982); Constantin Dăscălescu(21 mai 1982-22

decembrie 1989. Conform ConstituŃiei din 1965, art. 77, „Consiliul de Miniştri este organul suprem

al administraŃiei de stat”105, iar la art-82 se menŃiona: „Consiliul de Miniştri, în întregul său, fiecare

din membrii acestuia sunt răspunzători în faŃa Marii Adunări NaŃionale, iar în intervalul dintre

sesiuni, în faŃa Consiliului de Stat. Fiecare membru al Consiliului de miniştri este răspunzător atât

pentru propria sa activitate, cât şi pentru întreaga activitate a Consiliului de Miniştri” 106.

ConstituŃia din 1991 a revenit la denumirea Ńării de România, a cărei formă de guvernământ

a rămas Republica. Definind rolul şi structura Executivului, ConstituŃia, la art.101, precizează că

„Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii

interne şi externe a Ńării şi exercită conducerea generală a administraŃiei publice. În îndeplinirea

atribuŃiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate. Guvernul este alcătuit din

prim-ministru, miniştri şi alŃi membri stabiliŃi prin lege organică”107. Stabilind raportul dintre

Parlament şi Guvern, art.110 din ConstituŃie prevede: „Guvernul şi celelalte organe ale

administraŃiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităŃii lor, sunt obligate să prezinte

informaŃiile şi documentele cerute de Camera DeputaŃilor, de Senat sau de comisiile parlamentare,

prin intermediul preşedinŃilor acestora”108. Formele prin care Parlamentul exercită controlul asupra

Guvernului sunt multiple. În principiu, „FuncŃia controlului parlamentar asupra Executivului are o

mare pondere, intensitate şi regularitate în activitatea Adunărilor reprezentative. Amplitudinea şi

dinamica manifestării controlului parlamentar asupra Guvernului se explică atât prin dependenŃa

activităŃii parlamentare de iniŃiativele guvernamentale, cât şi prin rolul determinant care revine

Guvernului în convertirea practică a deciziilor şi opŃiunilor parlamentare”109. În altă ordine de idei,

„exercitarea de către Parlament a controlului asupra Guvernului vizează, pe de o parte, acŃiunile

Guvernului de informare a Parlamentului, iar, pe de altă parte, intervenŃiile parlamentare de

verificare a activităŃii Guvernului”110. Se poate concluziona că, deşi în decursul istoriei au existat

multe momente de tensiune între puterea legislativă şi cea executivă, în deosebi în ceea ce priveşte

definirea atribuŃiilor, în general s-a ajuns la un echilibru şi nu au afectat grav interesele generale ale

Ńării.

IV. BISERICA

Ca instituŃie reprezentativă, Biserica a jucat un rol important în istoria poporului nostru,

contribuind la realizarea unităŃii naŃionale, la conservarea şi afirmarea limbii române, la dezvoltarea

105 Ibidem, p. 179 106 Ibidem, p. 181 107 Ibidem, p. 227-228 108 Ibidem, p. 231 109 Marian Enache, Controlul Parlamentar, Editura POLIROM, Iaşi, 1998, p. 75 110 Ibidem, p. 75

26

culturii noastre, la propagarea unor principii morale cu importante consecinŃe pozitive în relaŃiile

interumane. Cu timpul, în spaŃiul românesc, ortodoxia a devenit confesiunea populaŃiei majoritare,

iar Biserica a cunoscut numeroase forme de organizare, în consens cu cerinŃele epocii istorice

respective. Totodată, au fost statornicite şi raporturile dintre Biserică şi Stat, care nu întotdeauna au

fost idilice. Astfel, „Biserica s-a constituit, alături de domnie, într-un factor important al luptei

pentru afirmarea existenŃei de sine stătătoare a poporului român. Între Stat, cu expresia sa cea mai

importantă, domnia, şi Biserică, instituŃia patronând viaŃa spirituală a locuitorilor, de-a lungul

secolelor se stabilesc legături durabile, decurgând din interese comune, vizând păstrarea fiinŃei de

neam a poporului român”111. În acelaşi timp, este de remarcat că în relaŃiile Bisericii cu Statul ,

întodeauna statul a asigurat libertatea cultului, subliniindu-se că „nimeni nu poate fi împiedicat din

cauza cultului pe care-l exercită, să dobândească sau să exercite drepturi civile şi politice. În

acealaşi timp însă, credinŃele religioase nu pot scuti pe nimeni de la obligaŃiunile impuse de legi”112.

Biserica ortodoxă română de la Tudor Vladimirescu la Alexandru Ioan Cuza. În timpul

administraŃiei ruseşti în Principatele Române, în temeiul Tratatului de pace de la Adrianopol din

1829, au fost aplicate Regulamentele organice, care „erau chemate să dea viaŃă programului de

transformare a structurilor interne în raport cu spiritul veacului, de modernizare a societăŃii

româneşti, de creare a condiŃiilor capabile să accelereze progresul”113. În acest context, „Biserica şi-

a găsit în textele Regulamentelor Organice, ale łării Româneşti şi Moldovei, o legislaŃie

corespunzătoare însemnătăŃii ei; este vorba de prima legislaŃie de organizare a B.O.R. în epoca

modernă, care îşi propune să introducă ordine în organizarea Bisericii, după neregulile şi abuzurile

care se petrecuseră în trecutul apropiat”114. Pe de altă parte, deşi prevederile Regulamentelor

organice confereau Bisericii un rol important în raporturile cu Statul, îi restrânge, totuşi, activitatea

sa în favoarea Statului, marcând „la nivelul Bisericii Ortodoxe Române din Principate, o primă

etapă importantă a ofensivei Statului asupra Bisericii în spiritul căreia avea să se desfăşoare, în bună

măsură,...şi politica domnilor regulamentari”115. Pe linia ascensiunii Statului asupra Bisericii mai

pot fi menŃionate următoarele aspecte: Mitropolitul şi episcopii erau aleşi dintre clericii autohtoni,

cum se procedase de la un timp, de către Adunarea Obştească, împreună cu boierii de treapta I

membri ai Adunării, adică de către o structură în majoritate laică, în care mitopolitul şi episcopii

erau membri de drept. Mai departe, „Cei aleşi urmau să primească întărirea domnului, iar apoi

întărirea canonică din partea partiarhului de la Constantinopol”116. O altă formă de imixtiune a

111 Nicolae Isar, RelaŃiile Stat-Biserică în România modernă (1821-1914), Sinteză şi culegere de texte, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007, p. 11. Folosind un bogat material documentar, autorul lucrării tratează cu rigurozitate şi aleasă competenŃă problematica complexă a raporturilor dintre Stat şi Biserică, în epoca modernă. 112 Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938, p. 417 113 Istoria românilor, vol. VII, tom I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 85 114 Nicolae Isar, op. cit., p. 19 115 Ibidem, p. 20 116 Ibidem, p. 20

27

Statului în activitatea Bisericii consta în faptul că „dispoziŃiile privind hirotonirea (X) de preoŃi şi

aşezarea egumenilor (XX) numai cu aprobarea domnului, dreptul acestuia de supraveghere, prin

intermediul logofătului bisericesc, asupra întregului cler, pentru ca acesta să respecte legile

Ńării...” 117. Tot prin logofătul bisericesc era controlat învăŃământul religios.

În dezbaterile Divanurilor ad-hoc, îndeosebi în Moldova, pe lângă faptul că s-a subliniat că

religia domnitoare este religia ortodoxă, necesitatea libertăŃii cultelor şi toleranŃa religioasă, s-au

pronunŃat pentru neatârnarea Bisericii ortodoxe române de patriarhia de la Constantinopol, aspecte

care au fost reŃinute de Comisia Europeană a celor şapte puteri garante. În timpul domniei lui

Alexandru Ioan Cuza conflictul dintre Stat şi Biserică era generat de problema mănăstirilor

închinate (XXX), care se va rezolva prin Legea secularizării (XXXX) averilor mănăstireşti, votată

de Adunarea DeputaŃilor în decembrie 1863. În art.1 al legii se preciza că „Toate averile

mănăstireşti din România sunt şi rămân averi ale Statului”118. Însă, efectul legii s-a extins şi „asupra

bunurilor mănăstireşti, indiferent dacă erau închinate sau neînchinate”119. SuprafaŃa secularizată,

care intra în patrimoniul Statului român reprezenta 25-26%, respectiv ¼ din teritoriul Ńării 120.

ConstituŃia din 1866, la art.21 prevedea: „Libertatea tuturor cultelor este garantată, întru cât

însă celebraŃiunea lor nu aduce o atingere ordinei publice sau bunelor moravuri. Religiunea

ortodoxă a Răsăritului este religiunea dominantă a Statului român. Biserica ortodoxă română este şi

rămâne neatârnată de ori-ce chiriachie străină, păstrându-şi însă unitatea cu Biserica ecumenică a

Răsăritului în privinŃa dogmelor. Afacerile spirituale, canonice şi disciplinare ale Bisericii ortodoxe

române se vor regula de o singură autoritate sinodală centrală, conform unei legi speciale.

MitropoliŃii şi episcopii eparchioŃi ai Bisericei ortodoxe române sunt aleşi dupe modul ce se

determină”121. În spiritul prevederilor ConstituŃiei din 1866, în decembrie 1872, Parlamentul a

aprobat Legea pentru alegerea mitropoliŃilor şi episcopilor eparhioŃi şi constituirea Sfântului Sinod

al Bisericii autocefale române, promulgată de domnitorul Carol I în aceeaşi lună. O expresie a

întăririi controlului Statului asupra Bisericii o constituie prevederea legii menŃionate cu privire la

X.Hirotonie: expresie de origine slavă, care reprezintă „Una dintre cele şapte sfinte taine creştine, oficiată de arhireu(sau arhirei), care, prin invocarea Duhului Sfânt şi punerea mâinilor pe capul candidaŃilor, îi investesc cu harul preoŃiei(diaconie, preoŃie şi arhierie) şi le dă puterea de a săvârşi sfintele taine, de a învăŃa şi a conduce pe calea mântuirii pe credincioşii din eparhiile sau parohiile încredinŃate lor spre păstorire”(Ion M. Stoian, DicŃionar religios, Editura GARAMOND, Bucureşti, 1994, p. 121). XX. Egumen, expresie de origine greacă, însemnând mai-marele unei mănăstiri; stareŃ, stareŃă(Ibidem, p. 90). 117 Nicolae Isar, op. cit., p. 20 XXX. Prin mânăstiri închinate se înŃelegeau “mănăstirile care fuseseră puse de către ctitorii lor sau urmaşii acestora sub ascultarea Patriarhiilor de Constantinopol, Ierusalim, Antiohia sau Alexandria sau a marilor mănăstiri de la Atos, din restul Peninsulei Balcanice sau din Orientul creştin”.(Constantin C. Giurescu, ViaŃa şi opera lui Cuza Vodă, Editura ŞtiinŃifică, BucureŃti, 1966, p. 143). XXXX. Prin secularizare se înŃelege trecerea cu forme legale în patrimoniul Statului a unui bun aparŃinând Bisericii 118 Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 195 119 Ibidem, p. 195 120 Ibidem, p. 196 121 Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu- Liviu Popescu, ConstituŃiile române, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1993, p. 38

28

alegerea înalŃilor ierarhi, potrivit căreia „alegerea acestora se va face de către un colegiu electoral

compus din mitropoliŃii şi episcopii în funcŃiune, arhireii titulari, precum şi din toŃi deputaŃii şi

senatorii ortodocşi în funcŃiune. Deci, un corp electoral constituit dintr-o minoritate de clerici şi o

majoritate zdrobitoare de laici, oameni politici”122. DependenŃa clerului superior de domnie era

stipulată la art.4 din Lege, potrivit căruia „Alegerea MitropoliŃilor şi Episcopilor se supune prin

Ministerul Cultelor la întărirea Domnească”123.

Recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. După dobândirea independenŃei

depline în urma războiului de independenŃă din 1877-1878, activitatea pentru recunoaşterea

autocefaliei Bisericii Ortodoxe Românea intrat în ultima fază, încheindu-se în 1885 (X). În perioada

care a urmat s-au mai adoptat unele legi în domeniul bisericesc, cele mai importante fiind cele din

1893, 1902 şi 1909. Legea din 1909 s-a adoptat în timp ce ministrul Cultelor şi InvăŃământului

Public era Spiru Haret. Deşi importante, aceste legi au completat în fapt Legea din 1872.

Biserica Ortodoxă Română după Marea Unire. În condiŃiile existenŃei României întregite şi

Biserica Ortodoxă Română, asemenea altor instituŃii, a acŃionat pentru a cuprinde activitatea din

toate provinciile româneşti, elaborând câteva proiecte de legi în acest sens. Însă o nouă lege a

Bisericii Ortodoxe Române a fost realizată în 1924, pe baza ConstituŃiei din 1923 şi aprobată de

Parlament în acelaşi an. Definind situaŃia Bisericii, art. 22 din noua ConstituŃie postulează: „Statul

garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate şi protecŃiune, întrucât exerciŃiul lor nu aduce

atingere ordinei publice, bunelor moravuri şi legilor de organizare a Statului. Biserica creştină

ortodoxă şi cea greco-catolică sunt biserici româneşti. Biserica ortodoxă română fiind religia marei

majorităŃi a Românilor este biserică dominantă în Statul român; iar cea greco-catolică are întâietate

faŃă de celelalte culte. Biserica ortodoxă română este şi rămâne neatârnată de orice chiriarchie

străină, păstrându-şi însă unitatea cu Biserica ecumenică a Răsăritului în privinŃa dogmelor”124 În

februarie 1925 a luat fiinŃă Patriarhia română, iar mitropolitul primat în funcŃie, Miron Cristea, a

devenit primul patriarh român(1925-1939)125. Conform Legii din 1925, „Investirea se săvârşea în

cadrul unei ceremonii religioase, după care înalŃii ierarhi erau confirmaŃi prin decret regal”126.

În anul 1928 a fost adoptată Legea pentru regimul general al cultelor din România care, cu

unele mici modificări pe care le-a cunoscut în timp, a stat la baza activităŃii cultelor până în anul

1948. Subliniindu-se importanŃa acestei legi, în Raportul prezentat în Senat se arăta: „Odată cu

122 Nicolae Isar, op. cit., p. 33 123 Ibidem, p. 112 X. Autocefalie: expresie de origine greacă. Inseamnă „Conducere de sine stătătoare a unei Biserici ortodoxe naŃionale.Bisericii Ortodoxe Române i s-a recunoscut autocefalia în 1885, în timpul mitropolitului primat Calinic Miclescu, prin Tomosul semnat de patriarhul ecumenic de la Constantinopol Ioachim IV şi de 10 membri ai Sinodului patriarhal în acelaşi an”.(Ion M. Stoian, op. cit.,p.34). 124 Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 74 125 Nicolae Isar, op. cit., p. 55 126 Istoria românilor, vol. VIII..., p. 209

29

înfăptuirea României întregite s-au schimbat lucrurile şi în ce priveşte cultele. Deşi din întreaga

populaŃie aproape 12 milioane sunt creştini ortodocşi, prin urmare marea majoritate, mai avem însă

biserica naŃională a fraŃilor uniŃi cu Papa de la Roma; avem catolici, luterani, calvini, unitari şi

baptişti. Şi pe deasupra avem cultul mozaic(...)şi cultul mahomedan sau musulman. Toate aceste

culte au avut un trecut sub dominaŃii străine şi organizaŃii diferite, fie în Transilvania, Banat,

Maramureş, Bucovina şi chiar Basarabia. Statul român fiind un stat unitar, trebuie să aibă şi o lege

unitară relativ la culte”127. În urma cererii Partiarhiei de Constantinopol, în anul 1930, Biserica

Ortodoxă Română a trimis reprezentanŃii săi la Sfântul Munte Atos128.

Biserica Ortodoxă Română în perioada 1945-1989. După instaurarea guvernului condus de

dr. Petru Groza, la 6 martie 1945, conducătorii de partid şi de stat au manifestat o atitudine

binevoitoare faŃă de conducerea Bisericii Ortodoxe Române. „Primul ministru dr.Petru Groza fiind

şi ministru interimar al Cultelor, după eliberarea pe caz de boală a ministrului, preotul Constantin

Burducea, dorea să protejeze Biserica, dar condiŃia fiind integrarea acesteia în regimul

democratic...”129. Raporturile dintre Stat şi Biserică în această perioadă au fost reglementate prin

mai multe acte normative, în primul rând prin ConstituŃia din 1948 care, la art.27 prevedea:

„Libertatea conştiinŃei şi libertatea religioasă sunt garantate de Stat. Cultele religioase sunt libere să

se organizeze şi pot funcŃiona liber dacă ritualul şi practica lor nu sunt contrarii ConstituŃiei,

securităŃii publice sau bunelor moravuri. Nici o confesie, congregaŃie sau comunitate religioasă nu

poate deschide sau întreŃine instituŃii de învăŃământ general, ci numai şcoli speciale pentru

pregătirea personalului cultului sub contralul Statului. Biserica ortodoxă-română, este autocefală şi

unitară în organizarea sa. Modul de organizare şi funcŃionare a cultelor religioase va fi reglementat

prin lege”130. La 3 august 1948 a fost semnat şi a intrat în vigoare „Decretu-lege pentru regimul

general al cultelor religioase din R.P.R. garanta tuturor cultelor religioase din România libertatea de

a se organiza potrivit doctrineui, canoanelor, tradiŃiei şi rânduielilor proprii”131. Din cele 41 de

articole, câte cuprindea documentul, din acestea sunt semnificative în ceea ce priveşte relaŃiile Stat-

Biserică: art.14, care prevedea că „În vederea recunoaşterii, fiecare cult religios va înainta, prin

Ministerul Cultelor, spre examinare şi aprobare, statutul său de organizare şi funcŃionare,

cuprinzând sistemul de organizare, conducere şi administrare, însoŃit de mărturisirea de credinŃă

respectivă.(...)”132. Cuprinsul art. 21 este şi mai explicit în acest sens, subliniind: „Şefii cultelor,

precum şi mitropoliŃii, arhiepiscopii, episcopii, superintendenŃii, administratorii apostolici, vicarii

administrativi şi alŃii având funcŃii asemănătoare, aleşi sau numiŃi în conformitate cu statutele de

127 Armata şi Biserica, ColecŃia „Revista de istorie militară”, Bucureşti, 1996, p. 75-76 128 Enciclopedia României, vol. I, Bucureşti, 1938, p. 423 129 Cristian Păiuşan, Radu Ciuceanu, Biserica Ortodoxă Română sub regimul comunist 1945-1958, vol.I, p. 18 130 ConstituŃia R.P.R., Editura se Stat, Bucureşti, 1948, p. 11 131 Dosarele istoriei nr.9(85), 2003, p. 13 132 Ibidem, p. 13

30

organizare al cultelor respective, vor fi recunoscuŃi în funcŃie decât pe baza aprobării Prezidiului

Marii Adunări NaŃionale, dată prin decret, la propunerea Guvernului, în urma recomandării

Ministerului Cultelor”133. ConstituŃiile din 1952 şi 1965 nu au adus modificări de principiu cu

privire la rolul şi locul Bisericii în societatea românească.

ConstituŃia din 1991, la art. 29, referindu-se la raporturile Stat-Biserică precizează: „Cultele

religioase sunt autonome faŃă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea

asistenŃei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi orfelinate”134.

Biserica şi Armata. Clerul militar a apărut în unităŃile militare la scurt timp de la organizarea

armatei, începând din anul 1830. În perioada ce a urmat, activitatea clerului militar a fost

reglementată prin normative departamentale, asfel: în octombrie 1850, Mitropolia munteană,

împreună cu Departamentul Lucrărilor Ostăşeşti au elaborat primele instrucŃiuni referitoare la

„Îndatoririle preoŃilor de oştire”135, care va ghida clerul militar până în 1870, când va apare

„Regulamentul clerului din armata permanentă”136. Regulamentul avea 7 articole în care erau

cuprinse toate aspectele principale ale activităŃii preoŃilor militari, de la îndatoriri la uniformă. În

preambul se definea scopul acestei măsuri: „«Spre a îndeplini religioasele datorii şi spre a introduce

creştinismul moral în oştirea românească, oblăduirea a orânduit la fiecare polc câte un preot...»”137.

În timpul războiului de independenŃă din 1877-1878 au fost angajaŃi şi alŃi preoŃi militari, pe bază

de încadrare voluntară. În timpul acestui război, „armata română a fost ajutată efectiv şi de

numeroşi călugări şi călugăriŃe care s-au pus voluntar în serviciul ei de caritate de infirmieri şi

brancardieri.

În timpul participării armatei române la Primul Război Mondial „au fost mobilizaŃi numeroşi

preoŃi ortodocşi care au însoŃit trupele noastre pe câmpurile de luptă, unii din ei jertfindu-şi viaŃa

pentru libertatea şi unitatea patriei138. Din anul 1915 în armată s-a instituit un protopop, funcŃie în

care a fost numit profesorul Constantin Nazarie de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, căruia i

s-a acordat gradul de colonel. În timpul acestui război au fost mobilizaŃi, pentru diferite perioade,

aproximativ 300 de preoŃi în spaŃiul vechii Românii. 139. În anul 1922 a luat fiinŃă şi un episcopat al

armatei şi clerului militar140

În cel de al Doilea Război Mondial, preoŃii din armată au acŃionat sub conducerea

episcopului armatei, general de brigadă Partenie Ciopron, care a stabilit ca fiecare preot militar activ

să fie încadrat într-o unitate luptătoare. După ani de marginalizare, la 22 august 1948, Episcopia

133 Ibidem, p. 13 134 Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 201 135 Armata şi Biserica..., p. 132 136 Ibidem,p. 132 137 Ibidem, p. 132. Expresia de polc provine din limba rusă, care înseamnă regiment 138 Ibidem, p. 150 139 Ibidem, p. 151 140 Ibidem, p. 5

31

armatei a fost desfiinŃată, printr-o decizie a Regiunii militare Cluj141. Începând cu anul 1990 s-a

revenit la clerul militar, problemă reglementată prin art.29 din ConstituŃia din 1991.

V. ŞCOALA

Şcoala este în mod just considerată una din instituŃiile fundamentale ale statului. „Datorită

ritmului tot mai alert de dezvoltare, societatea a simŃit însă-în mod obiectiv-nevoia de a crea o

instituŃie specializată, şcoala, care să dea, într-un timp scurt, un anumit volum de cunoştinŃe şi

anumite norme de convieŃuire socială necesare fiecărui individ pe o treaptă istorică dată”142.

ExperienŃa istorică demonstrează că „Bazele pregătirii tineretului, a orizontului şi orientării lui în

viaŃă se pun şi se consolidează în anii de şcoală. Şcolii îi revine sarcina nobilă de a realiza cel mai

valoros produs al societăŃii, capabil să dezvolte şi să ducă mai departe înfăptuirile înaintaşilor” 143. În

acelaşi timp, „Şcoala nu e doar un instrument de treansmitere a cunoştinŃelor, ci o instituŃie socială

în care copilul sau tânărul îşi formează abilităŃi de cunoaştere şi sociale”144.

ÎnvăŃământul în Ńările române între 1821-1848. „Perioada de adânci prefaceri, epoca

cuprinsă între 1821 şi 1848, când a avut loc în Principate şi cea dintâi modernizare a veacului, s-a

reflectat pe plan cultural şi artistic în profunde mutaŃii. În cursul câtorva decenii, schimbările

înregistrate au fost multiforme, contribuind la progresul societăŃii în ansamblul ei”145 În documentul

„CerinŃele norodului românesc din Valahia”, Tudor Vladimirescu sublinia, cu privire la învăŃământ,

ca „«mitropolia şi câte trele episcopii şi toate mănăstirile cele mari să fie obligate să Ńie şcoală...şi să

strângă copii din neamul românesc...ca să înveŃe cu cheltuiala mănăstirii»”146. Totodată, în această

perioadă o realizare importantă a învăŃământului a constituit-o şi „biruinŃa pe care a avut-o limba

română ca limbă de predare, înregistrându-se treptatul recul al limbii greceşti, dar şi o creştere

apreciabilă a rolului pe care l-a asumat în acestă privinŃă limba franceză147. Gheorghe Lazăr, în łara

Românească şi Gheorghe Asachi în Moldova au militat activ pentru dezvoltarea învăŃământului cu

predare în limba română, în opoziŃie cu profesorii străini care, în mod nejustificat susŃineau „că nu

se pot preda ştiinŃele înalte în limba română, care n-are termenii necesari, nu e o limbă cultă”148 S-

au depus eforturi stăruitoare pentru îmbogăŃirea şi modernizarea vocabularului şi punerea la punct a

gramaticii limbii române. Un moment important în organizarea învăŃământului l-a constituit apariŃia

141 Ibidem, p. 236 142 G.D.Iscru, ContribuŃii privind învăŃământul la sate în łara Românească până la jumătatea secolului al XIX-lea, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p. 8 143 Nicolae Oprescu, Pedagogie.Bazele teoretice, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1999, p.11 144 Adrian Miroiu(coordonator), ÎnvăŃământul românesc azi. Studiu de diagnoză, Editura POLIROM, Iaşi, 1998, p. 12 145 Istoria românilor, vol.VII, tom I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p.329 146 Istoria învăŃământului din Românea, vol.II(1821-1918), Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.-Bucureşti, 1993, p11 147 Istoria românilor, vol.VII, tom I....., p. 329 148 Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 490

32

Regulamentelor şcolare, care se aplică în anul 1833 în łara Românească şi în anul 1835 în

Moldova, care stabilesc principiile funcŃionării învăŃământului în Principate. „Ele reprezintă o etapă

importantă în istoria şcolilor şi o posibilitate de a înŃelege esenŃa social-politică în cadrul căreia s-a

dezvoltat şcoala din cele două principate timp de peste patru decenii”149.

ÎnvăŃământul românesc va cunoaşte însemnate progrese în perioada Domniilor

regulamentare. Astfel, în timpul domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica(1834-1842) în łara

Românească, în anul 1838 s-a pus problema înfiinŃării de şcoli naŃionale la sate. În anul de

învăŃământ 1838/1839, în łara Românească funcŃionau 2.309 şcoli săteşti, iar numărul elevilor a

evoluat de la 35.382, în anul 1839, la 47.688 în anul 1846150. Succesorul lui Alexandru Dimitrie

Ghica a fost Gheorghe Bibescu(1842-1848), care face paşi înapoi în problema învăŃământului.

Astfel, în februarie 1847, a fost publicată „«Legea asupra organizaŃiei învăŃăturilor publice»” prin

care desfiinŃează învăŃământul superior în limba naŃională, înlocuind limba română cu limba

franceză socotind, ca altă dată, că limba română este incapabilă de a împărtăşi învăŃăturile înalte151

În Moldova, reŃeaua şcolară sătească nu s-a dezvoltat în acelaşi ritm şi nu a cunoscut organizarea

celei din łara Românească, „La sate se continuă activitatea de instruire în forme tradiŃionale şi în

modeste şcoli create şi întreŃinute de săteni pentru a răspunde nevoilor practice şi setei lor de

învăŃătură”152. În Moldova, problema învăŃământului sătesc a fost lăsat, în continuare, în seama

iniŃiativei particulare, cheltuielile fiind suportate de către cetăŃeni.

ÎnvăŃământul superior în anii 1821-1848. AcŃioinând pentru aplicarea prevederilor

Regulamentului organic, în domeniul învăŃământului, în łara Românească s-a constituit o comisie

care, pe baza unei evaluări a situaŃiei, la 31 mai 1832, a înaintat un raport preşedintelui divanurilor.

Aprobând raportul, preşdintele divanurilor a cerut să se elaboreze un regulament referitor la

învăŃământul public din łara Românească. A fost realizat „Regulamentul special de organizare a

învăŃământului”, la elaborarea căruia Petrache Poenaru şi-a adus o importantă contribuŃie, prin care

învăŃământul de la Sf.Sava era structurat astfel: clase începătoare(elementare) de patru ani; clase

umanioare (X) (gimnaziu) de patru ani; învăŃături complementare(curs mediu) de trei ani şi cursuri

speciale(superioare)153.

În Moldova, „învăŃământul de gradul cel mai înalt s-a desfăşurat în şcoala cea mai

importantă: Gimnaziul Vasilian, care pe lângă o clasă elementară, un curs normal cu o durată de doi

ani şi patru clase umanioare a cuprins şi obiecte noi ca: desenul topografic şi desenul figurativ,

149 Istoria învăŃământului din România, vol.II..., p. 12 150 Ibidem, p. 99 151 G.D. Iscru, op. cit.,p. 72-73 152 Ibidem, p. 42 X Umanioare, expresie de origine latină, ajunsă la noi şi prin filiera germană, înseamnă totalitatea studiilor clasice considerate ca bază a culturii unui om 153 Istoria învăŃământului din România, vol. II...., p. 70

33

cunoaşterea codului civil din Moldova, cursul de istorie naturală ş. a., nuclee ale viitoarelor

facultăŃi” 154. Regulamentul organic prevedea ca, pe baza unui regulament special, să fie

reorganizată Academia Vasiliană155 (X).În anul 1835, în timpul domniei lui Mihail Sturza,

Gimnaziul Vasilian a fost ridicat la „rangul de academie sub denumirea de Academia

Mihăileană”156. La Academia Mihăileană, (XX) învăŃământul era de două grade: gradul I cu trei

facultăŃi: filosofică; legi şi armonie şi cursuri exreaordinare; gradul II se studia matematica şi

astronomia157. În anii 1833-1837, cursul de filosofie a fost predat de Eftimie Murgu, după care a

trecut la Bucureşti158. Sub presiunea reprezentantului Rusiei, în anul 1847, Academia Mihăileană a

fost transformată într-un colegiu franŃuzesc159. În 1843, Gheorghe Asachi a încredinŃat predarea

cursului de istorie naŃională la Academia Mihăileană lui Mihail Kogălniceanu, care se întorsese de

la studii.din străinătate. La 24 noiembrie acelaşi an, urcat la catedră, în discursul său introductiv,

rostit în limba română, Kogălniceanu a spus, între altele, că „Istoria este testamentul lăsat de către

strămoşi strănepoŃilor, ca să le slujească de tălmăcire vremii de faŃă şi de povăŃuire vremii

viitoare”160. A doua zi după această cuvântare, Kogălniceanu a fost desărcinat de profesoratul de la

Academie161

Problemele învăŃământului în programul revoluŃionarilor de la 1848. În PetiŃia-proclamaŃie

de la Iaşi se solicita o „reformă şcolară, pe temelie largă naŃională”, în documentul „DorinŃele

partidei naŃionale” se cerea „instrucŃie egală şi garantată, pentru toŃi românii”, iar în Proiectul de

constituŃie, elaborat de M. Kogălniceanu, „se preconiza ca, pe lângă şcolile de primă treaptă,

înfiinŃarea la Iaşi a unei universităŃi, a unei şcoli politrhnice, a unei şcoli normale şi a unora de

meserii. Se prevedea, de asemenea, organizarea unei şcoli de comerŃ, şi navigaŃie la GalaŃi, precum

şi colegii şi pensioane în toate oraşele Ńinutale, cu predarea în limba română”162. În ProclamaŃia de

la Islaz se cerea instrucŃie egală pentru tot românul de ambele sexe; în fiecare sat să existe o şcoală,

în fiecare judeŃ un liceu pentru băieŃi şi unul pentru fete, câte o şcoală normală în fiecare plasă

pentru formarea învăŃătorilor; înfiinŃarea unei şcoli politehnice la Bucureşti şi a căte unei

154 Ibidem, p. 73 155 Ibidem, p. 73 X. Academia Vasiliană, şcoală superioară de limbă slavonă şi greacă, înfiinŃată în jurul anilor 1640 la mănăstirea „Trei Ierarhi” din Iaşi de domnul Moldovei, Vasile Lupu, cu concursul mitropolitului Petru Movilă. Ulterior, a devenit şcoală grecească; şi-a încheiat activitatea în 1821. A fost numită şi Şcoala mare domnească. 156 Enciclopedia României, vol. I, Bucureşti, 1938, p. 447 XX Academia Mihăileană, prima şcoală superioară românească din Moldova(1835-1847). ÎnfiinŃată la Iaşi sub domnia lui Mihail Sturza, prin strădania lui Gheorghe Asachi. 157 Istoria învăŃământului din România, vol.II...., p. 73 158 Enciclopedia României, vol.I...., p. 447 159 Istoria învăŃământului din România..., p. 75 160 Enciclopedia României, vol I...., p. 448 161 Ibidem, p. 448 162 Istoria învăŃământului din România.vol.II..., p.138-139

34

universităŃi la Bucureşti şi Craiova; în toate aceste şcoli, predarea să fie în limba română şi fără nici

o plată163.

În perioada 1848-1859, şcoala românească a cunoscut noi progrese, între care

divertsificarea învăŃământului şi creşterea populaŃiei cuprinsă în sistemul şcolar. De pildă, în łara

Românească, în anul 1858, existau 1.o11 şcoli la sate cu 22.940 de elevi; 23 şcoli primare publice la

oraşe cu 3.696 de elevi; 117 şcoli şi pensioane particulare cu 4.877 de elevi; 2 colegii(la Bucureşti

şi Craiova) cu 441 elevi, 2 facultăŃi cu 31 de studenŃi” 164. În Moldova, reŃeaua şcolară s-a extins şi

diversificat. În anul 1859, de pildă, frecventau şcolile 3.110 elevi165.

În ce priveşte învăŃământul superior este de menŃionat că în łara Românescă au fost

dezvoltate unele facultăŃi de litere şi de ştiinŃe în cadrul Colegiului Sf.Sava, care vor sta la baza

înfiinŃării UniversităŃii Bucureşti în 1864. În Moldova, prin noul regulament aprobat în 1851,

învăŃământul era structurat pe trei trepte: primar, secundar şi superior(înalt). ÎnvăŃământul înalt

cuprindea patru facultăŃi: „«filosofică, teoretică, medicală şi juridică», menŃinându-se însă numele

de academie”166.

ÎnvăŃământul în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Înfăptuirea Unirii łării Româneşti

cu Moldova, la 24 ianuarie 1859, a creat condiŃii favorabile şi pentru dezvoltarea învăŃământului. În

Mesajul domnesc din 6 decembrie 1859, Cuza, preluând elemente din programele din 1848, pleda

pentru un „sistem de învăŃământ propriu, generalizarea instrucŃiei, aproprierea învăŃământului de

necesităŃile specifice poporului român în acea etapă istorică, orientarea învăŃământului de grad

liceal, şi mai ales universitar, pentru a pregăti în Ńară cadre medii şi superioare necesare industriei,

agriculturii, comerŃului”167. În 1864 a fost adoptată Legea instrucŃiunii publice, una din reformele

importante din timpul lui Cuza, care a fost amplu dezbătută în Parlament. Prin această lege,

învăŃământul devine unitar în întreaga Ńară, stabilindu-se anii de studii: primar de patru ani,

obligatoriu şi gratuit, secundar de şapte ani şi universitar de trei ani.

În acei ani, o mare atenŃie s-a acordat învăŃământului superior, pe primul loc situându-se

Universitatea din Iaşi şi cea din Bucureşti. „ÎnvăŃământul superior-apreciază N. Iorga-deveni mai

presus de orice altă ramură mândria noului regim”168. La 26 octombrie/7 noiembrie 1860, în

prezenŃa lui Cuza a fost inaugurată Universitatea din Iaşi, cu facultăŃile: drept, filosofie, teologie şi

medicină. Întâiul rector fu Simion BărnuŃiu169 Universitatea din Bucureşti a început să funcŃioneze

la 4/16 iulie 1864, în baza decretului domnesc, semnat de Alexandru Ioan Cuza. Universitatea avea

163 Ibidem, p. 140 164 Ibidem, p. 156 165 Ibidem, p. 156 166 Ibidem,p. 166 167 Ibidem, p. 219 168 N.Iorga, Istoria învăŃământului românesc, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971, p. 159 169 Ibide, 159

35

următoarele facultăŃi: de drept, de litere, de ştiinŃe. „Unificarea şi modernizarea sistemului de

învăŃământ, reînfiinŃarea şi dezvoltarea învăŃământului sătesc, extinderea învăŃământului elementar

la oraş, dezvoltarea celui secundar şi crearea universităŃilor, ca şi Legea instrucŃiunii publice din

1864, care a fost aplicată timp de trei decenii, au evidenŃiat saltul pe care instrucŃiunea publică l-a

realizat în perioada formării şi organizării statului naŃional”170.

Pe baza orientărilor ConstituŃiei din 1866, în consens cu perspectivele deschise după

obŃinerea independenŃei naŃionale în 1878, în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, datorită

progreselor obŃinute în dezvoltarea economico-socială, a apărut nevoia unor substanŃiale

îmbunătăŃiri a învăŃământului. Au fost adoptate mai multe legi: „Legile învăŃământului primar şi

normal-primar din 1893 şi 1896, Legea învăŃământului secundar şi superior din 1898. Într-un

deceniu, la sfârşit de veac, s-a aşezat întregul învăŃământ”171. Legea din 1893, pentru învăŃământul

primar şi normal-primar, cunoscută ca legea lui Take Ionescu, care era titularul la Ministerul

Cultelor şi InstrucŃiunii Publice, stabilea obligativitatea şcolară pentru vârste între 7-14 ani , au luat

fiin Ńă câteva sute de şcoli primare, numeroase licee şi instituŃii de învăŃământ superior172. Legea din

1896, iniŃiată de Petru Poni, ministrul Cultelor şi InstrucŃiunii Publice, aduce unele îmbunătăŃiri

celei din 1893, o prevedere importantă constituind-o trecerea întreŃinerii şcolilor elementare din

întreŃinerea comunelor în sarcina statului173. A urmat Legea învăŃământului secundar şi superior, în

1898, iniŃiată de Spiru Haret în calitate de ministru al Cultelor şi InstrucŃiunii Publice. Potrivit

acestei legi, „învăŃământul secundar trebuia să fie un învăŃământ realist, care să permită elevilor să

cunoască idei, lucruri, evenimente, necesare pregătirii pentru viaŃă, dar, în acelaşi timp trebuia să le

formeze deprinderea de a raŃiona, de a analiza, de a fructifica informaŃiile acumulate în anii de

şcoală”174. În largul său comentariu asupra acestei legi, N.Iorga făcea constatarea: „Lucrul esenŃial

era însă, nu numai pregătirea pentru şcoală din grad în grad, ci aceea pentru viaŃă, pentru nevoile

societăŃii, creându-se în folosul fiecărui tip social tipul de şcoală corespunzătoate, fără a opri însă

artificial, prin şcoală, circulaŃia meritului şi muncii dintre ele”175.

ÎnvăŃământul românesc în perioada interbelică. „După 1918, învăŃământul de toate gradele

a cunoscut o dezvoltare semnificativă cât şi calitativă”176. Imediat după înfăptuirea României Mari,

în domeniul învăŃământului, s-au ridicat o serie de probleme importante precum: refacerea şcolilor

distruse de război, întrucât numai în vechiul Regat aprope 50% din acestea fuseseră distruse,

organizarea unitară a învăŃământului pe întreg cuprinsul Ńării, cuprinderea în învăŃământ a copiilor şi

170 Istoria românilor, vol. VII, tom I..., p. 819 171 Istoria învăŃământului din România vol.II...., p. 343 172 Nicolae Isar, Cristina Gudin, Din istoria politicii şcolare româneşti. Problemele învăŃământului în dezbaterile Parlamentului(1864-1899), Editura UniversităŃii din Bucureşti, 2004, p. 182 173 Ibidem, p. 186 174 Ibidem, p. 196 175 N.Iorga, op. cit, p. 164 176 Istoria Românilor, vol. VIII, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 661

36

tinerilor din toate provinciile177. Conform legii, „ÎnvăŃământul primar este unitar în tot cuprinsul

României, adică funcŃionează după aceleaşi dispoziŃii şi are aceeaşi organizare. ÎnvăŃământul primar

în şcolile Statului se predă în limba română”178. Acesta cuprindea: a) grădiniŃe de copii mici; b)

şcoli primare; c) şcoli şi cursuri de adulŃi; d) şcoli şi clase speciale pentru copiii debili şi anormali,

dar educabili. 179 ÎnvăŃământul secundar cuprindea: învăŃământul secundar teoretic; învăŃământul

normal; seminariile teoloigice; învăŃământul industrial; învăŃământul comercial; învăŃământul

agricol180. UniversităŃile din Cluj şi CernăuŃi devin româneşti, la Timişoara, Braşov, Chişinău se

înfiinŃează facultăŃi sau şcoli superioare, se adaugă facultăŃi noi UniversităŃilor din Bucureşti şi

Iaşi181. În domeniul învăŃământului economic superior prima instituŃie a luat fiinŃă în aprilie 1913,

Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale; a doua instituŃie cu acest profil a fost înfiinŃată

la Cluj, în 1920; tot în 1920, Şcoala naŃională de poduri şi şosele din Bucureşti a fost transformată

în Politehnică. O măsură importantă în sfera învăŃământului superior a constat în acordarea

dreptului facultăŃilor de a organiza doctoratul. ÎnvăŃământul superior cuprindea următoarele

instituŃii: UniversităŃi: Bucureşti, Iaşi, Cluj, CernăuŃi. Şcoli politehnice: Bucureşti şi Timişoara.

Academia de Arhitectură, Bucureşti. Academii de arte frumoase; la Bucureşti şi Iaşi. Academii de

muzică şi artă dramatică: Bucureşti, Iaşi, Cluj, CernăuŃi. Institutul de educaŃie fizică la Bucureşti

,Academii de Înalte Studii Comerciale şi Industriale: la Bucureşti şi Cluj; Academii agronomice, la

Bucureşti, şi Cluj182

În această perioadă, îmbunătăŃirile aduse învăŃământului s-au făcut pe etape, astfel: în 1924,

a celui primar; în 1928, a învăŃământului secundar teoretic; în 1932, a învăŃământului superior; în

1936, a învăŃământului comercial şi industrial. „Caracteristica esenŃială a României era puternica

dezvoltare a învăŃământului liceal şi a celui universitar, precum şi afirmarea unor mari personalităŃi

în domeniile ştiinŃei, artei şi culturii” 183.

ÎnvăŃământul în perioada 1945-1989. În anii 1945-1948, structura şi organizarea

învăŃământului românesc au fost, în principiu, cele din perioada antebelică. În ConstituŃia din 1948,

la art.22, referitor la învăŃământ se preciza: „În republica Populară Română, toŃi cetăŃenii au drept la

învăŃătură. Statul asigură îndeplinirea acestui drept prin organizarea şi dezvoltarea învăŃământului

primar obligatoriu şi gratuit, prin burse de Stat acordate elevilor şi studenŃilor meritoşi şi prin

organizarea şi dezvoltarea învăŃământului profesional şi tehnic”184. ÎnvăŃământul în Romănia a

devenit, în totalitate, învăŃământ de stat. În procesul de reorganizare a învăŃământului „pe baze noi”,

177 Ibidem, p. 661 178 Enciclopedia României, vol.I...,p. 468 179 Ibidem, p. 468 180 Ibidem, p. 468 181 Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, op.cit., p. 640 182 Ibidem, p. 641 183 Ibidem, p.15 184 Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op.cit., p. 123-124

37

când domina teoria „luptei de clasă” s-a comis şi unele greşeli. Astfel, o parte din corpul didactic,

considerat că aparŃine claselor exploatatoare, a fost înlăturat din toate treptele de învăŃământ,

inclusiv din învăŃământul universitar, ceea ce a afectat pentru un timp conŃinutul învăŃământului.

„După 1960. s-a înregistrst o tendinŃă de revenire la valorile naŃionale, inclusiv prin«recuperarea»

unor personalităŃi, reintegrate în institute de cercetare şi universităŃi” 185.

Cu toate neajunsurile manifestate, dreptul la învăŃătură a fost asigurat prin învăŃământul

elementar general şi obligatoriu de 10 ani, prin gratuitatea manualelor şcolare, prin sistemul

burselor de stat186. În anii 1970, de pildă, în învăŃământul de cultură generală din România studiau

de două ori mai mulŃi elevi decât în 1938-1939, iar numărul elevilor din învăŃământul mediu

crescuse de peste 12 ori187. În acei ani, în învăŃământul superior existau 47 de institute de

învăŃământ superior, cu 181 de facultăŃi, având peste 13.000 cadre didactice, în care studiau cca.

150.000 studenŃi. „O deosebită dezvoltare a luat învăŃământul politehnic şi tehnic industrial, chemat

să pregătească specialişti pentru nevoile complexe ale organizării şi conducerii producŃiei”188. În

afară de învăŃământul de zi s-a organizat învăŃământul seral şi fără frecvenŃă, creând posibilităŃi

tuturor cetăŃenilor, indiferent de vârstă şi profesie, să urmeze cursurile liceale de cultură generală şi

în învăŃământul superior.

În perioada la care ne referim au fost înfiinŃate institute de învăŃământ suprior şi facultăŃi noi

şi, fapt foarte important, „ele au fost repartizate în centre care nu avuseseră până atunci învăŃământ

superior, precum GalaŃii, Ploieştii, Suceava, Petroşanii. La Craiova s-a înfiinŃat o nouă universitate,

într-o serie de oraşe-ConstanŃa, Piteşti, Bacău, Baia Mare-au fost înfiinŃate institute pedagogice de

trei ani pentru formarea profesorilor destinaŃi învăŃământului de cultură generală. S-au construit

numeroase localuri de şcoală atât la oraşe, cât şi la sate...”189. În învăŃământul universitar, s-au

desfiinŃat toate taxele-de frecvenŃă, de examene, şi cele de diplomă-aşa încât se putea vorbi într-

adevăr de un învăŃământ gratuit, mai ales că, în afară de desfiinŃarea taxelor, s-a luat şi măsura,

foarte importantă, de a se distribui fără plată manualele necesare claselor I-XII. Pentru

naŃionalităŃile conlocuitoare funcŃonau 1.944 de şcoli şi secŃii de şcoli cu limba de predare maternă:

1.480 în limba magheară, 386 în limba germană, restul în limbile sârbă, ucraineană şi armeană190.

În perioada postsocialistă în învăŃământ există încă multe căutări pentru ancorarea lui cât

mai bine în realităŃile societăŃii româneşti şi racordarea sa la orientările învăŃământului european.

185 Ioan Scurtu, op. cit., p. 211 186 Istoria poporului român, sub redacŃia acad. Andrei OŃetea, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1970, p.429 187 Ibidem, p. 429 188 Ibidem, p. 429 189 Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, op. cit., p- 675 190 Ibidem, 675

38

VI. ARMATA.

Armata este o instituŃie întreŃinută de stat cu un sistem propriu de organizare, conducere şi

ierarhizare a cărei activitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile regulamentelor militare,

ordinilor şi dispoziŃiilor comandanŃilor şi şefilor, ea reprezentând o parte organică a societăŃii.

Organizarea şi evoluŃia armatei sunt determinate de specificul epocii istorice, de progresele

înregistrate în dezvoltarea ştiinŃei şi tehnicii, de posibilităŃile economice, tehnico-ştiinŃifice şi

demografice ale fiecărui stat, de politica internă şi externă, de tradiŃiile şi specificul naŃional ale

fiecărui popor, de poziŃia geografică a Ńării, dimensiunile şi caracterul teritoriului ei.

Oştirea română în perioada 1821-1859. Înfiin Ńarea armatei române moderne a avut loc în

contextul aplicării Regulamentelor organice în Principatele Române la începutul deceniului al

patrulea al secolului XIX. În Tratatul de la Adrianopol, referitor la Ńările române, la art. 5, se

menŃiona că „Pentru serviciul carantinelor, pentru paza siguranŃei frontierelor, pentru Ńinerea bunei

ordine la oraşe şi la sate, pentru observarea legilor şi regulamentelor, pentru toate aceste scopuri,

fiecare principat putea întreŃine un număr de pasnici necesari. Numărul şi întreŃinerea acestei miliŃii

va fi hotărâtă de hospodarii în unire cu divanurile lor respective, observându-se vechile

exemple”191. Armata avea două elemente constitutive: trupe permanente-cu atribuŃii limitate la

păstrarea ordinii interioare, „pentru respectarea legilor şi pentru paza graniŃelor”192, a căror

întreŃinere intra în grija statului. Trupele nepermanente(teritoriale), denumite dorobanŃi, cărora le

era destinată apărarea ordinii teritoriale, întreŃinerea lor revenind locuitorilor localităŃilor. Ambele

structuri cuprindeau trupe de infanterie şi trupe călări, cu următoarele efective iniŃiale: 4.700 ostaşi

în łara Românească şi 1.554 în Moldova.”193 În 1843, în łara Românească a fost introdusă şi o

baterie de artilerie, iar în Moldova în anul 1849; au fost introduse în dotare câteva şalupe; în 1847 a

fost înfiinŃată, la Bucureşti, prima şcoală românească de ofiŃeri.

În acei ani, forul superior al armatei era, în ambele Principate, „Ştabul oştirii”, în frunte cu-

spătarul, în Moldova, şi cu hatmanul, în łara Românească.

În documentele programatice al revoluŃiei de la 1848, problema oştirii figura „ca una din

primele măsuri, şi cerinŃa reînnoirii şi creării unor noi tipuri de formaŃiuni de apărare, legate

nemijlocit de revoluŃie”194. Organismul militar era conceput atât ca apărător al Ńării împotriva

duşmanilor externi, cât şi al cuceririlor revoluŃiei burghezo-democratice. Renaşterea militară

naŃională şi organizarea armatei române pe baze noi au fost posibile numai în condiŃiile înfăptuirii

actului istoric al Unirii Principatelor din 1859.

191 Acte şi documente relative la istoria renaşterii României, vol.I, partea a II-a, Bucureşti, 1900, p. 318-325 192 Maior I. D. Georgescu, Istoria armatei române şi a războaielor poporului român, ediŃia I, Tipografia Geniului, Bucureşti, 1929, p. 93 193 Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, Editura ALBATROS, Bucureşti, f.a., p. 506 194 File din istoria militară a poporului român, Editura Militară, Bucureştui, vol. 2, p. 154

39

EvoluŃia organismului militar român în perioada 1859-1866. . În cadrul reformelor

înfăptuite sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pe plan economic, social şi administrativ, crearea

unei armate moderne capabile să răspundă intereselor şi idealurilor naŃionale,-apărarea Unirii, iar

apoi cucerirea independenŃei-a constituit una din preocupările fundamentale a conducerii statului

român.de atunci. În preajma anului 1859, oştirea română nu mai era cea a anului 1830, ci devenise o

armată în a cărei organică intrau aproape toate genurile de arme prezente în armatele timpului, însă

gradul de pregătire şi de dotare cu armament şi muniŃii era slab. În efortul său pentru modernizarea

armatei, Cuza a fost sprijinit de mulŃi oameni politici ai vremii, precum şi de comandanŃi militari.

Definind rolul şi misiunea armatei, Mihail Kogălniceanu afirma că „interesele patriei noastre

reclamă dar ca să avem o armată în stare de a ne apăra hotarele şi autonomia”195.

Aplicarea politicii militare a lui Alexandru Ioan Cuza s-a realizat în două etape: 1) între anii

1859-1861, etapă în care s-a realizat contopirea celor două armate într-una singură, însoŃită de alte

măsuri pentru creşterea puterii militare a României; 2) corespunzătoare anilor 1862-1866, în care s-

au întreprins măsuri cu privire la dezvoltarea şi modernizarea armatei, la întărirea capacităŃii de

apărare a statului.

Unificarea armatei celor două principate s-a făcut prin concentrarea lor în tabăra de la

Floreşti(Prahova), în baza ordinului de zi din 14/26 aprilie 1859, dat de domnitorul Alexandru Ioan

Cuza. Au fost concentrate efective de aproape 12.000 de oameni. 196. Tabăra de la Floreşti s-a

înscris ca un important moment în istoria armatei române moderne, oştirea „formând de aici înainte

una şi nedespărŃită Armata Română”197. A urmat unificarea conducerii armatei, a sistemului de

instruire şi de administrare. Între structurile de conducere unitară o mare importanŃă a avut-o

crearea Statului Major General al armatei, prin Inalt Ordin de Zi nr.83 din 12 noiembrie 1859,

semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, sub denumirea de Corp de Stat Major al armatei

Principatelor Unite. Potrivit Legii pentru organizarea puterii armate, promulgată la 27 noiembrie

1864, forŃele armate naŃionale se compuneau din: a) armata permanentă şi rezerva ei; b) miliŃia,

compusă din dorobanŃi şi grăniceri, cu rezervele lor, iar comanda supremă o avea domnitorul,

ministrul de Război fiind intermediarul său pentru administrarea armatei. Pe principiile ce au

călăuzit legislaŃia din anii domniei lui Alexandru Ioan Cuza s-au sprijinit ulterior toate structurile

militare româneşti.

Armata română în perioada 1866-1914. În noua etapă, dezvoltarea organismului militar

avea la bază prevederile ConstituŃiei din 1866. În acest spirit au fost eleborate legile pentru

organizarea puterii armate din 1868 şi 1872. Conform Legii din 1872, puterea armată era compusă

din patru elemente: 1) armata permanentă cu rezerva ei; 2) armata teritorială, în care intrau

195 M. Kogălniceanu, Texte social-politice alese, Editura Politică, Bucureşti, 1967, p. 230 196 Monitorul Oficial al łării Româneşti din 1 septembrie 1859, p. 418 197 General Herkt, Câteva pagini din istoricul armatei noastre, Bucureşti, 1903, p. 66

40

dorobanŃii şi grănicerii, cu rezerva ei; 3) miliŃiile; 4) garda orăşenească pentru oraşe şi gloatele

pentru comune198.

Participarea armatei române la războiul pentru independenŃă din 1877-187. În condiŃiile

agravării situaŃiei din zonă, când un război ruso-turc devenise iminent, conducerea politico-militară

română a luat o serie de măsuri politico-militare în primăvara anului 1877 precum: la 4 aprilie a fost

semnată ConvenŃia ruso-română, privind tranzitarea teritoriului României de către trupele ruse; la 6

aprilie a avut loc mobilizarea armatei permanente şi teritoriale, cu rezervele lor, aproximativ

100.000 de oameni, din care trupele destinate a participa la lupte însumau 58.700 de militari, 12.300

de cai şi 190 piese de artilerie199; fortificarea sectoarelor Barboşi, Calafat şi Bechet; dispunerea

armatei române într-un dispozitiv strategic de apărare pe Dunăre; iar în urma stabilirii condiŃiilor cu

Comandamentul armatei ruse, armata română a trecut Dunărea şi a participat, sub comandament

propriu, la luptele pentru cucerirea Plevnei, Rahovei şi Vidinului, contribuind la înfrângerea armatei

otomane şi, implicit la consolidarea independenŃei proclamete la 9 mai 1877. În perioada ce a

urmat, pe baza experienŃei dobândite în campanie, s-a acŃionat pentru structuri militare comparabile

cu ale armatelor străine din epocă, pentru sporirea nivelului de pregătire şi a gradului de dotare. Prin

Tratatul semnat de România cu Austro-Ungariala 30 octombrie 1883, Ńara noastră devenea membră

a Triplei AlianŃe(Germania, Austro-Ungaria, Italia), prin care părŃile contractante îşi făgăduiau pace

şi prietenie; se angajau să nu intre în nici o alianŃă îndreptată împotriva statelor lor; îşi promiteau

sprijin militar reciproc, în condiŃiile stabilite în tratat, dacă una din părŃi era atacată. În anul 1911 s-

au pus bazele aviaŃiei militare române, prin apariŃia primei promoŃii de ofiŃeri aviatori, pregătiŃi la

şcoala de pilotaj de la Chitila, iar în 1913 a apărut Legea privind „Organizarea aeronauticii”200.

Armata română a participat la cel de al doilea război balcanic din 1913, alături de armatele Serbiei,

Muntenegrului, Turciei şi Greciei, împotriva Bulgariei, efectivele armatei române de operaŃii

cifrându-se la 332.000 de oameni201. Rezultatele au fost consfinŃite în Tratatul de pace de la

Bucureşti.

Armata română în perioada neutralităŃii şi a Primului Război Mondial În anii neutralităŃii

(august 1914-august 1916) Comandamentul român a acŃionat pentru înlăturarea neajunsurilor

constatate în campania din 1913, pentru îmbunătăŃirea instrucŃiei şi a dotării cu armament şi muniŃii,

producându-se unele ameliorări, fără a satisface corespunzător nevoile armatei în campanie. După

decizia politică luată de a intra în război de partea Antantei, la 4/17 august 1916, România a semnat

Tratatul politic şi ConvenŃia militară cu reprezentanŃii Angliei, FranŃei, Rusiei şi Italiei, prin care se

stabileau obiectivele politico-strategice şi principiile cooperării militare. „Deosebit de important 198 Monitorul Oastei, 1872, p. 221-226 199 România în războiul de independenŃă, 1877-1878, Editura Militară, Bucureşti, 1877, p. 91 200 Monitorul Oastei nr.15 din 20 aprilie 1913 200 Dr. Costică Voicu, Istoria statului 3, p. 291 201 Lt.-colonel V. Nădejde, Istoria Armatei Românre, vol. I, Iaşi, 1930, p. 208

41

pentru România a fost şi faptul că AliaŃii recunoşteau dreptul românilor de a paticipa, pe bază de

egalitate, la toate consfătuirile de comandament care aveau ca rol să decidă direcŃiile generale de

acŃiune pe teatrele de acŃiuni militare din Europa”202 Pregătindu-se pentru război, planul de

campanie al Comandamentului român prevedea acŃiuni pe două fronturi, în Transilvania şi în

Dobrogea. În planul de campanie se sublinia că „Scopul general al războiului ce vom întreprinde

este realizarea idealului nostru naŃional, adică întregirea neamului. Cucerirea teritoriilor locuite de

români ce se găsesc astăzi în monarhia Austro-Ungară trebuie să fie fructul războiului”203 După

mobilizare, la 15 august 1916, trupele române au intrat în acŃiune, pătrunzând în Transilvania şi,

până la 20 august au respins forŃele armatei austro-ungare. Ofensiva din Transilvania se desfăşura

cu succes când, datorită înrăutăŃirii situaŃiei de pe frontul de sud, a fost oprită, dintr-o gravă eroare a

Comandamentului naŃional, cu consecinŃe dezastroase la nivel strategic. Au urmat luptele succesive

pentru apărarea CarpaŃilor, bătăliile de la Sibiu şi Braşov, din Valea Prahovei şi de pe Jiu, bătălia

Bucureştilor, cea mai însemnată confruntare de pe frontul român din campania anului 1916. La

sfârşitul anului 1916, trupele române pierduseră, în total, 500.000 de oameni(100.000 morŃi,

150.000 răniŃi, 25.000 prizonieri)204.

În anul 1917, trupele româno-ruse, aflate sub comanda supremă a regelui României,

Ferdinand, în luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, au stăvilit ofensiva forŃelor Puterilor

Centrale, care urmăreau scoaterea României din război şi pătrunderea în spaŃiul rus. După ieşirea

Rusiei din război, România a fost obligată să încheie, cu Puterile Centrale, ArmistiŃiul de la Focşani

în decembrie 1917, şi Tratatul de pace de la Bucureşti, în 1918. În urma celei de a doua mobilizare,

decretată la 28 octombrie/10 noiembrie 1918, armata română a reluat acŃiunile, în cadrul Antantei,

operând în Transilvania unde, după Unirea de la 1 decembrie 1918 a înaintat, prin salturi, ajungând,

în primăvara anului 1919 pe Tisa, iar apoi, după ce a respins ofensiva trupelor maghiare, din

dispoziŃia Antantei, a forŃat Tisa şi a înaintat pe teritoriul Ungariei; la 4 august 1919 trupele române

au intrat în Budapesta, de unde s-au retras în martie 1920.

Armata română în perioada 1921-1941. La sfârşitul Primului Război Mondial, o primă

preocupare a conducerii politice şi militare a Ńării a constituit-o adaptarea organismului militar la

condiŃiile existenŃei României Mari. O altă direcŃie de acŃiune a constat în generalizarea experienŃei

rezultate din război. În acest proces au avut loc discuŃii aprinse în legătură cu problema doctrinei

militare, conturându-se trei curente de opinii: 1) reprezentat de colonelul(viitor general) Florea

łenescu, susŃinând, în esenŃă, adoptarea doctrinei franceze; 2) reprezentat de colonelul Ion

Cernăianu, care susŃinea nu adoptarea ci adaptarea doctrinei franceze la condiŃiile armatei române;

3) se pronunŃa pentru o doctrină militară autohtonă, bazată pe realităŃile Ńării şi pe tradiŃiile

202 Alesandru DuŃu, op.cit., p. 29 203 Istoria Statului Major General Român, Documente 1859-1947, Editura Militară, Bucureşti, 1994, p. 147 204 Istoria românilor, vol. VII, tom I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 435

42

poporului român, curent reprezentat de generalii Constantin Hârjeu şi Ion Jitianu şi

maiorul(ulterioar colonelul) Mircea Tomescu. În această perioadă au fost multe elemente de

doctrină, multe valoroase, realiste, dar încă nu o doctrină complet închegată şi, mai ales, complet

aplicată în practică205. În strânsă unire cu problemele doctrinare s-au situat discuŃiile privind

asimilarea şi întrebuinŃarea în luptă a noilor mijloace: tancurile şi aviaŃia. În 1924 şi 1929 au fost

adoptate câteva legi privind armata, prin care s-au reglementat compunerea,organizarea, încadrarea

şi înzestrarea acesteia.

Armata română a participat la unlele alianŃe în anii interbelici: în 1921, ConvenŃia militară

de alianŃă cu Polonia; în 1921 se crează coaliŃia Mica ÎnŃelegere(România, Iugoslavia,

Cehoslovacia); în 1934 ia fiinŃă ÎnŃelegerea Balcanică(România, Iugoslavia, Grecia şi Turcia). (X)În

deceniul patru al secolului (XX), în condiŃiile ascensiunii forŃelor fasciste-revizioniste şi agresoare,

România a luat unele măsuri pentru întărirea capacităŃii de apărare a Ńării: angajarea industriei

naŃionale în producerea de armament şi tehnică militară; fortificarea frontierei de vest, adaptarea

planurilor de campanie la situaŃia politico-strategică existentă atunci.

Participarea armatei române la campania din est(iunie 1941-august 194). Armata română a

participat la această campanie în condiŃiile în care România făcea parte din AXĂ.din noiembrie

1940. La declanşarea campaniei în est, la 22 iunie 1941, România a angajat armatele 3 şi 4 , care

totalizau 12 divizii şi 6 brigăzi independente(3 de cavalerie şi 3 de vânători de munte)206, aflate în

subordinea Grupului de armate german „Sud”. După eliberarea Basarabiei şi Bucovinei , Armata 3

română a continuat să înainteze în spaŃiul sovietic, asigurând flancul stâng al Armatei 11 germane,

iar Armata 4 a fost angajată, în perioada august-octombrie 194, în luptele pentru ocuparea Odesei.

În anul 1942, la cererea insistentă a lui Hitler, Ion Antonescu a sporit numărul diviziilor pe frontul

de est, armatele 3 şi 4 au fost angajate în sprijinul Armatei 6 germane pe frontul de la Stalingrad:

Armata 3 în cotul Donului, Armata 4 în stepa Kalmukă care, în timpul contraofensivei armatei

sovietice din 19 noiembrie 1942-2 februarie 1943, cele două armate române au înregistrat, potrivit

unor surse, 158.854 morŃi, răniŃi şi dispăruŃi207. În acelaşi timp, trupe române au luptat în Caucaz, în

capul de pod Kuban, iar între octombrie 1943-mai 1944, unităŃile române au participat la

sângeroasele lupte din peninsula Crimeea, unde au pierdut 23.000 de morŃi, răniŃi şi dispăruŃi208. În

campania din est, împotriva URSS, relaŃiile militare germano-române care n-au fost reglementate

prin vreo convenŃie scrisă sau verbală-s-au caracterizat prin subordonare şi inegalitate, manifestate

în cele mai diferite moduri, îndeosebi după ce unităŃile combatante române au fost împinse departe

205 Dr. Constantin Olteanu, EvoluŃia structurilor ostăşeşti la români, Editura Militară, Bucureşti, 1986, p. 203 X.Pentru detalii vezi:Constantin Olteanu, RelaŃiile militare externe ale României în secolele XIX-XX, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008 206 Marea conflagraŃie a secolului XX, Editura Politică, Bucureşti, 1974, p. 157 207 Adrian Pandea, Ion Pavelescu, Eftimie Ardeleanu, Românii la Stalingrad, Editura Militară, Bucureşti, 1992, p. 469 208 Marea conflagraŃie.a secolului XX..., p. 535

43

de teritoriul naŃional209. Aceste relaŃii au devenit şi mai tensionate după ce frontul s-a mutat, în

primăvara anului 1944, pe teritoriul României.

Participarea armatei române la campania din vest (august 1944-mai 1945). După

înlăturarea regimului antonescian, la 23 august 1944, România a părăsit Axa şi s-a alăturat

NaŃiunilor Unite cu tot potenŃialul său economic şi militar, alături de care a luptat până la victoria

finală asupra Germaniei. Între 23 august şi 7 septembrie 1944, armata română a acŃionat sub

comanda Comandamentului naŃional pentru lichidarea forŃelor germane din Bucureşti, Dobrogea,

Valea Prahovei, Turnu Severin, Banat şi din alte zone. Datorită acŃiunilor armatei române, trupele

sovietice au reuşit să înainteze rapid, să depăşească din mişcare CarpaŃii Meridionali şi Occidentali.

Începând cu 7 septembrie 1944, trupele române au intrat în subordinile Frontului 2 ucrainean

sovietic, formulă care se va păstra până la sfârşitul războiului. „Deşi în timpul campaniei din Est

subordonarea armatei române către eşaloanele de comandament echivalente sau superioare germane

se făcuse cu acordul, uneori verbal, al Înaltului Comandament Român, în campania din Vest

armatele române operative au fost subordonate, la 7 septembrie 1944, Frontului 2 ucrainean, fără să

se precizeze modalităŃile de cooperare în luptă, de asigurare materială etc”210. După eliberarea

teritoriului Ńării noastre, trupele române au participat, împreună cu cele sovietice, la eliberarea

Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei. În perioada 23 august 1944-12 mai 1945, armata română a

străbătut, prin lupte sângeroase, 2o masive muntoase, a forŃat sau trecut 12 cursuri de apă şi a

eliberat 8.717 centre populate, între care 138 oraşe; a provocat inamicului pierderi care s-au cifrat la

cca. 14 divizii; trupele române au pierdut în această campanie aproape 170.000 militari-morŃi, răniŃi

sau dispăruŃi211.

După revenirea în Ńară, armata română a fost trecută la cadrul de pace; configuraŃia dată

puterii armate a Ńării a trebuit să fie raportată la dispoziŃiile Comisiei Aliate(sovietice) de Control,

iar apoi la prescripŃiile Tratatului de pace încheiat de România, în feruarie 1947, cu Puterile Aliate

şi Asociate. În primul deceniu postbelic, armata română a cunoscut o serie de transformări

organizatorice, şi-a îmbunătăŃit gradul de dotare cu armament şi tehnică de luptă. Între 1955 şi

1991, armata română a participat la coaliŃia poilitico-militară-Trtatul de la Varşovia. În cadrul

acestei AlianŃe, România a avut o poziŃie distinctă, singulară, într-o serie de probleme de fond, care

priveau relaŃiile interaliate.(X). În această perioadă, în armata română au apărut şi s-au dezvoltat

arme moderne precum: trupele blindate, aviaŃia cu reacŃie, trupele radiotehnice, rachetele antitanc,

antiaeriene şi tactic-operative, nave purtătoare de rachete etc. Înainte de 1989, cea mai mare parte a

209 Constantin Olteanu, RelaŃiile militare externe ale României în secolele XIX-XX, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008, p. 150 210 Alesandru DuŃu, Între Wehrmacht şi Armata Roşie, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2.000, p. 13 211 August 1944-mai 1945, Editura Militară, Bucureşti, 1969, p. 381 X.Pentru o informare mai largă vezi lucrarea: general-colonel(r) dr. Constantin Olteanu, România. O voce distinctă în tratatul de la Varşovia, Editura ALDO, Bucureşti, 1999.

44

armamentului şi tehnicii de luptă era proiectată şi produsă în Ńară. Din anul 2004, România face

parte din NATO, iar armata română este prezentă pe unele teatre de război în cadrul acestei AlianŃe.

VII. JUSTIłIA.

Prin justiŃie, în general, se înŃelege totalitatea instanŃelor judecătoreşti dintr-un stat, chemate

să pună în practică legile Ńării. Studierea intituŃiilor juridice în evoluŃia lor pun în evidenŃă

„elementele de continuitate ale acestora pe parcursul mai multor epoci istorice, aflate în corelaŃie

firească cu cele mai reprezentative bazine de civilizaŃie, atestate de istoria universală”212.

JustiŃia din Principatele Române în perioada 1821-1859. După revoluŃia lui Tudor

Vladimirescu, unele grupări de boieri au adresat Rusiei, Turciei şi Austriei memorii prin care cereau

organizarea constituŃională a Ńărilor române, înlăturarea conducerii greceşti şi reintroducerea

domniei pământene, Ńara să fie condusă de un sfat compus din marii boieri pământeni, să se

reformeze justiŃia şi armata. ConvenŃia de la Akkerman din 1826 dintre Rusia şi Turcia, referitor la

Ńările române, între altele prevedea alegerea de către divan a domnilor pământeni pe şapte ani cu

consimŃământul Rusiei şi Turciei. În 1827, domnul Moldovei Ioan(IoniŃă) Sandu Sturza a dat un

„aşezământ” juridic. „Singurul pas înainte pe care-l făcea aşezământul de la 1827, era că introducea

autoritatea lucrului judecat213. Rezultă că una din caracteristicile „proiectelor de reforme ale

boierilor în materie judecătorească, este dorinŃa de a limita puterea domnească”214.

Domnii din Principatele Române, aleşi în baza prevederilor Regulamentelor organice,

acopereau, prin atribuŃiile lor trei importante domenii: legislativ, executiv şi judecătoresc215. In

acelaşi timp, „Domnul avea iniŃiativă legislativă, precum şi dreptul de a aproba sau respinge legile

votate de Adunarea Obştească Obişnuită. El avea puterea de a acorda şi ridica titlurile nobiliare,

avea dreptul de graŃiere şi de comutare a pedepselor. În privinŃa atribuŃiilor judecătoreşti, domnul nu

avea drept de judecată, dar putea întări hotărârile judecătoreşti rămase definitive”216. Totuşi, este de

subliniat că „Regulamentul Organic prevedea că hotărârile ultimei instanŃe vor fi «socotite

desăvârşite pentru totdeauna...în domnia Domnului ce se află în scaun şi întru a moştenitorilor săi »;

introdusese adică autoritatea lucrului judecat”217. În problema amendamentelor făcute de Adunarea

de revizie din Moldova referitoare la alcătuirea instanŃei supreme şi la reducerea atribuŃiilor

judecătoreşti ale Domnului, respingându-le, Pavel Kiselev considera că aceste propuneri Ńintesc „«a

da în lături puterea Domnului, care n-ar mai avea nici o împărtăşire în pricinile judecătoreşri şi s-ar

212 Dr. Costică Voicu, Istoria statului şi dreptului românesc. Curs universitar, Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 5 213 Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938, p. 334 214 Ibidem, p. 334 215 Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 294 216 Ibidem, p. 294-295 217 Enciclopedia României, vol.I, bucureşti, 1938, p. 334

45

aduce la singura dregătorie a unui vornic de aprozi»”218. Ca urmare a opoziŃiei generalului rus, „n-a

putut triumfa punctul de vedere al boierimii Moldovei în privinŃa atribuŃiilor judecătoreşti ale

Domnului”219. Deschizând Adunarea Obştească în łara Românească în 1832, Kiselev repeta că

„«neîmpărtăşirea Domnului la pricini de judecăŃi, neputundu-se uni cu duhul locuitorilor», este

inadmisibilă”220. În Regulamentele organice nu s-a admis înscrierea principiului inamovibilităŃii

magistraŃilor dar, fără a-l respinge, s-a apreciat că ar putea fi introdus după 10 ani de la intrarea în

vogoare a Regulamentelor. În consecinŃă, „Judecătorii erau numiŃi de domn pe o perioadă de trei

ani, cu posibilitatea prelungirii acestei perioade cu încă trei ani pentru cei ce s-au dovedit

capabili”221. Prin aceasta, Domnul dobândea încă un mijloc de intervenŃie în problemele

judecătoreşti. „De aceea, atât programul muntean de la 1848, cât şi programul de atunci al lui M.

Kogălniceanu şi, în sfârşit, Adunarea ad-hoc a Moldovei la 14 noiembrie 1857, cereau

inamovibilitatea, care însă n-a fost introdusă nici de ConvenŃia de la Paris”222. În concluzie, se poate

spune că „DispoziŃiile Regulamentului Organic au fost, în cele din urmă, în materie judecătorească,

precum în celelalte, un compromis între diferitele dorinŃe ce se exprimaseră în Principate.

Organizarea instanŃelor se făcea pe baza principiului «despărŃirii puterilor cârmuitoare şi

judecătorească»”223. Ca urmare, „În contextul separării insuficient de conturate a puterii legiuitoare

de cea executivă, nici puterea judecătorească nu apărea, în lumina regulamentelor organice, pe

deplin independentă de domn”224.

În conformitate cu prevederile Regulamentelor organice, în Principatele Române, s-au

constituit următoarele organe de judecată:

-a) Tribunalele de primă instanŃă funcŃionau la nivelul judeŃelor şi Ńinuturilor, alcătuite dintr-

un preşedinte şi doi judecători, având competenŃă generală , fiind instanŃe de drept comun. Atunci

cănd acestea trebuiau să judece cauze comerciale, lor li se adăugau doi judecători aleşi din rândul

comercianŃilor;

-b) Divanurile judecătoreşti sau divanurile de apelaŃie, care judecau apelurile făcute contra

hotărârilor tribunalelor de primă instanŃă. În łara Românească, astfel de instanŃe existau la

Bucureşti şi Craiova, iar în Moldova numai la Iaşi;

-c) Înaltul Divan, avea statut de instanŃă supremă, funcŃiona la Bucureşti şi la Iaşi. Această

instanŃă era formată din: preşedinte şi şase membri numiŃi de domn, şi judeca apelurile făcute

împotriva hătărârilor divanurilor judecătoreşti şi a judecătoriilor de comerŃ225.

218 Ibidem, p. 334 219 Ibidem, p. 334 220 Ibidem, p. 334 221 Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 296 222 Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938, p. 334 223 Ibidem, p. 334-335 224 Tudor Drăganu, op. cit., p. 48 225 Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 296

46

Regulamentele organice prevedeau organizarea de judecătorii la sate, sau tribunalele săteşti

compuse din preot de trei membri aleşi de locuitori pe un an. Aceştia se întuneau la casa preotului şi

„căutau să împace neînŃelegerile ivite între săteni. Dacă nu reuşeau, trimiteau părŃile la tribunalul

judeŃului”226. În acelaşi timp, „La Bucureşti şi Iaşi funcŃionau câte un tribunal de poliŃie, compus

dintr-un preşedinte şi trei judecători, fiind competente să judece faptele de tulburare a ordinii

publice şi vătămările corporale227. Din examinarea sistemului judecătoresc instituit prin

Regulamentele organice se desprinde încheierea că „În general, organizarea judecătorească se

caracterizează prin accentuarea laicizării, profesionalizarea aparatului şi salarizarea lui, scurtarea

termenilor şi tendinŃe de separare a puterilor”228.

JustiŃia în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Deşi puterile garante nu au aprobat

cererile românilor referitoare la unirea celor două principate, ConvenŃia de la Paris din 1859 a

prevăzut două „instituŃii comune, ambele cu sediul la Focşani: Comisia Centrală, competentă să

elaboreze proiecte de legi de interes comun pentru ambele Principate şi Înalta Curte de CasaŃie ca

cel mai înalt for judecătoresc”229. Cu privire la principiul separaŃiei puterilor în stat, ConvenŃia

prevedea: „Puterea executivă era exercitată de domnitor, puterea legislativă de domn, Adunarea

obştească şi Comisia Centrală, în timp ce puterea judecătorească era încredinŃată magistraŃilor

numiŃi de domn”230. Din acest enunŃ rezultă că domnul dispunea de largi prerogative, în sensul că

„El promulga legile, emitea regulamentele pentru aplicarea acestora, avea drept de graŃiere şi de

comutare a pedepselor în materie criminală”231. LegislaŃia promovată în timpul lui Cuza se baza

principiilor extrase din istoria dreptului autohton, precum şi pe asimilarea unor elemente din

legislaŃia occidentală, îndeosebi din FranŃa, pretabile la condiŃiile concrete din Pincipatele Române.

„În istoria României perioada anilor 1859-1865 este etapa unei opere legislative înfăptuită sub

conducerea Domnului Alexandru Ioan Cuza, prin care s-a constituit, în linii fundamentale, sistemul

de drept modern necesar dezvoltării şi consolidării capitaliste în Ńara noastră”232. Întemeiat pe

principii moderne, înaintate, în perioada domniei lui Cuza dreptul românesc s-a afirmat ca drept

naŃional, unitar, marcând şi amurgul dreptului cutumiar233. Subliniind semnificaŃia reformelor în

domeniul justiŃiei întreprinse în vremea domniei lui Cuza, Enciclopedia României menŃiona; „Fapt

este că am fost înzestraŃi cu legiuiri moderne privind organizaŃia judecătorească, mai înainte de

vecinii noştri” 234. Între legile adoptate în acel timp, au fost: Legea pentru înfiinŃarea CurŃii de

226 Enciclopedia României, vol. I..., p. 335 227 Dr.Costică Voicu, op.cit, p. 297 . 228 Prof.asoc. dr. Liviu P. Marcu, Istoria dreptului românesc, Editura Lumina Lex, 1997, p. 160 229 Prof. univ. dr. Ioan Bitoleanu, Istoria statului şi dreptului românesc, Editura Europolis, ConstanŃa, 2003, p. 164 230 Ibidem, p. 164-165 231 Ibidem, p. 165 232 Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 327 233 Ibidem, p. 327 234 Enciclopedia României, vol.I..., p. 338

47

CasaŃie şi JustiŃie, în ianuarie 1861; Legea de organizare judecătorească, care a stabilit următoarele

instanŃe judecătoreşti: a) Judecătoriile de plasă; b) Tribunalele judeŃene; c) CurŃile de Apel; d)

CurŃile cu juraŃi, în materie criminală; e) Curtea de CasaŃie235. Odată cu această organizare se

„desfiinŃează în mod tacit judecătoriile săteşti sau de împăciuire”236. În acelaşi timp, s-a instituit

Ministerul Public(Parchetul), condus de Ministerul de justiŃie, s-a organizat JustiŃia şi Parchetul

militar237. Sistemul de drept naŃional unitar român construit în anii domniei lui Cuza, „se întemeia

pe legile elaborate de parlamentul Ńării, şi cuprinde ansamblul instituŃiilor juridice reglementate de

Codul civil, Codul penal, Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală...”238

EvoluŃia justiŃiei române în perioada 1866-1918 ConstituŃia din 1866, pe lângă faptul că

proclama o serie de principii de drept referitoare la libertăŃile şi drepturile fundamentale ale

cetăŃeanului, suveranitatea naŃională etc., a prevăzut şi principiul separaŃiei puterilor în stat care „se

exprima în funcŃionarea a trei categorii de organe ce exercitau puterile statului: legislativă,

executivă şi judecătorească, declarate independente una de alta. Într-un regim reprezentativ atipic,

organele puterii legiuitoare deŃineau numai formal un rol proeminent, preponderenŃa revenind, în

fapt, executivului reprezentat de monarh şi guvernului numit de acesta”239. În ceea ce priveşte

puterea judecătorească este de menŃionat că deşi aceasta era exercitată de instanŃele judecătoreşti,

„toate hotărârile lor se executau în numele domnitorului care avea, de asemenea, dreptul de amnistie

şi graŃiere”240.

JustiŃia militară În anii domniei lui Alexandru Ioan Cuza, s-a acordat o atenŃie deosebită şi

justiŃiei militare, sub acărei incidenŃă se aflau atât armata permanentă, cât şi cea teritorială. Se

crează o scară ierarhică a administraŃiei justiŃiei militare, reprezentată de un „consiliu de revizie” la

Bucureşti, câte o „comisie criminală” la Iaşi şi Bucureşti şi câte o „comisie corecŃională” pe lângă

fiecare unitate. În 1865 a fost înfiinŃat câte un consiliu de război pe lângă fiecare divizie teritorială.

Totodată, pentru îndreptarea celor care încălcau legile şi regulamentele militare prin săvârşirea de

abateri grave de la disciplină şi ordinea interioară, a fost înfiinŃată compania de disciplină, în cadrul

căreia militarii erau folosiŃi la diferite lucrări utile241. Pe baza experienŃei acumulate, în anul 1873 a

fost adoptat Codul justiŃiei militare care prevedea că în timp de pace funcŃionau următoarele

instanŃe judiciare: consiliile de disciplină; consiliile de război; consiliile de revizie. În timp de

război erau prevăzute următoarele instanŃe militare: pretorii militari; curŃile marŃiale: curŃile

superioare de justiŃie militară242. O altă ediŃie a codului justiŃiei militare a apărut în anul 1881, iar în

235 Ibidem, p. 338 236 Ibidem, p.338 237 Prof.asoc. dr. Liviu Marcu, op. cit., p. 196 238 Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 328 239 Prof. univ. dr. Ioan Bitoleanu, op. cit., p. 197 240 Ibidem, p. 198 241 Dr. Constantin Olteanu, EvoluŃia structurilor ostăşeşti la români, Editura Militară, Bucureşti, 1986, p. 123 242 Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 353

48

anul 1939 a fost adoptat un nou şi amplu Cod al justiŃiei militare care, în cele 627 de articole, sunt

prezentate instanŃele militare la pace şi la război, pentru armata de uscat, aviaŃia militară şi marina

militară, precum şi competenŃele acestora.

În această perioadă, în domeniul justiŃiei s-au adus numeroase modificări codurilor, impuse

de evoluŃia societăŃii româneşti, îndeosebi după dobândirea independenŃei depline; s-a extins şi

diversificat învăŃământul în dreptul românesc; a sporit experienŃa şi eficienŃa instanŃelor

judecătoreşti.

JustiŃia română în perioada interbelică. După înfăptuirea României Mari, o primă

problemă a constituit-o extinderea organizării judecătoreşti şi în provinciile care se uniseră cu

România, precum şi a legislaŃiei româneşti pentru a realiza unitatea sistemului de drept românesc.

„Problema fundamentală a dreptului românesc după 1918 a fost realizarea acordului necesar dintre

unitatea politică şi unificarea juridică, având în vedere că legislaŃiile noilor provincii reprezentau

sisteme juridice substanŃial diferite de cel al Vechii Românii243. În vederea realizării unificării, în

anul 1920 a fost creată o comisie ministerială formată din magistraŃi şi jurişti care, în urma

examinării situaŃiei a optat pentru revizuirea codurilor244, acŃiune care s-a încheiat în anul 1940245.

Unificarea legislativă era o necesitate în noile condiŃii istorice. Procesul unificării legislative s-a

realizat prin: „extinderea unor prevederi din legislaŃia din vechea Românie şi adaptarea de noi acte

normative pe întreg teritoriul. Aceste acŃiuni s-au desfăşurat gradual, pentru aplicarea legilor de

unificare”246 Conform noii legi de organizare a justiŃiei, din anul 1924, elaborată în temeiul

ConstituŃiei din 1923, „organele puterii judecătoreşti erau aceleaşi ca în legea din 1909: judecătorii,

tribunale, CurŃile de Apel, CurŃile cu juraŃi şi Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. JustiŃia pentru

infracŃiunile comise de militari era organizată prin legi deosebite”247În acesată lege unificatoare sunt

reluate, în mare parte, dispoziŃiile legilor anterioare româneşti, adaptate noilor situaŃii. Conform

respectivei legi, organele puterii judecătoreşti erau: a) Judecătoriile; b) Tribunalele; c) CurŃile de

Apel; d) CurŃile cu JuraŃi; e) Înalta Curte de CasaŃie.

JustiŃia în timpul dictaturii regale. „Trecerea la un regim de guvernare autoritară, cu accent

pe funcŃia represivă a statului-justificată în parte de acŃiunile violente ale mişcării legionare –a fost

pregătită după 1933248. Prin prevederile ConstituŃiei din 1938 principiul separaŃiei puterilor a avut

de suferit. Potrivit art. 31 din ConstituŃie, „Puterea legislativă se exercită de Rege prin

ReprezentaŃiunea NaŃională care se împarte în două adunări: Senatul şi Adunarea DeputaŃilor”. Mai

departe se menŃiona că „Ini Ńiativa legilor este dată Regelui. Fiecare din cele două Adunări pot

243 Prof. dr.Ioan Bitoleanu, op. cit., p. 221 244 Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 397 245 Ibidm, p. 396 246 Ibidem, p. 397 247 Prov.univ.dr.Ioan Bitoleanu, op. cit., p. 222 248 Prof.univ.dr.Ioan Bitoleanu, op.cit., p. 226

49

propune din iniŃiativă proprie numai legi în interesul obştesc al Statului”249. La art.33 se specifica:

„Puterea judecătorească se exercită de organele ei. Hotărârile judecătoreşti se pronunŃă în virtutea

legii. Ele se execută în numele Regelui”250. În afară de această orientare, „măsura înlăturării

inamovibilităŃii magistraŃilor, a adus prejudiciu regimului democratic al separaŃiei ulterior în stat,

creând posibilităŃi pentru amestecul puterii executive în activitatea instanŃelor de judecată”251.

Totodată, „Sistemul elaborării decretelor-lege, în locul legilor ce trebuiau dezbătute şi aprobate de

Parlament, a atins paroxismul în anul 1940, când au fost depuse spre ratificare 163 de astfel de acte

normative, pentru a fi aprobate în bloc. Parlamentul a fost înlocuit în mod practic cu o instituŃie

formală, care aproba toate demersurile normative ale clicii conducătoare”252. În altă ordine de idei,

„În timpul regimului carlist, foarte multe cauze penale au fost deferite justiŃiei militare, ca urmare a

permanetizării stării de asediu. De asemenea, a dvenit caracteristică judecata urgentă, rapidă şi

comprimată, după procedura de judecată a flagrantelor delicte253

În anii celui de al Doilea Război Mondial „nu s-au adus schimbări structurale organizării

judecătoreşti. În timpul stării de război se remarcă creşterea rolului instanŃelor militare, investite cu

misiuni sporite în domeniul apărării siguranŃei statului, a ordinii şi lini ştii publice. În acest scop, au

fost create, încă din 1941, tribunale militare speciale, formate din generali, numiŃi de Ministerul de

Război, iar în «cazuri grabnice» de comandantul Armatei sau al Corpului de armată”254. Deşi în anii

1940-1944 au rămas în vigoare instituŃiile, legile şi codurile, totuşi, această perioadă „s-a

caracterizat prin apariŃia multor norme juridice importante în domeniul: dreptului civil, dreptului

penal, procesual penal, relaŃiilor de muncă”255. De asemenea, în timpul regimului antonescian, de

exemplu, „procesul penal a cunoscut substanŃiale modificări, diminuându-se drastic garanŃiile

procesuale, ca o consecinŃă a transformării instanŃelor militare-în condiŃiile stării de asediu şi a

permanetizării stării de asediu-în instanŃe competente a judeca foarte multe fapte decretate ca

infracŃiuni”256

JustiŃia în perioada 1944-1989. Prin Decretul-constituŃional nr.1626 din 31 august 1944 a

fost repusă în vigoare ConstituŃia din 1923, consfinŃind că organele statului erau: regele, guvernul şi

parlamentul257. Ca urmare, forma de stat o reprezenta monarhia „contituŃională, ereditară, regele

având atribuŃii legislative, executive şi judecătoreşti, pe care le exercita la propunerea Consiliului de

249 Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 102 250 Ibidem, p. 103 251 Dr.Costică Voicu, op. cit., p. 420 252 Ibidem, p. 264 253 Prof. univ. dr. Ioan Bitoleanu, op. cit., p. 247 254 Dr.Costică Voicu, op. cit., p. 426 255 Ibidem, p. 427 256 Prof. univ. dr. Ioan Bitoleanu, op. cit., p. 247-248 257 Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 433

50

Miniştri” 258. Pe linia activităŃii judecătoreşti este de reŃinut că prin Decretul-lege nr.1318 din 21

aprilie 1945 s-a stabilit „urmărirea şi sancŃionarea celor vinovaŃi de dezastrul Ńării sau crime de

război a creat Tribunalul poporului ca instanŃă de judecată, iar sub aspect organizatoric au fost

introduşi asesorii populari în completul de judecată, instituŃie destinată a crea aparenŃa unei

democratizări a JustiŃiei...”259.

După înlăturarea monarhiei la 30 decembrie 1947 şi proclamarea Republicii, Ńara noastră a

intrat „într-o nouă etapă, aceea a revoluŃiei socialiste, însemnând schimbarea esenŃei şi conŃinutului

Statului şi, în acelaşi timp, producerea unei transformări radicale în modul de organizare şi

exercitare a puterii în concordanŃă cu noile cerinŃe”260.

Pe baza prevederilor ConstituŃiei din 1948 cu privire la organizarea judecătorească şi

Procuraturii, a fost elaborată Legea nr.5 din 19 iunie 1952, care „prevedea ca sarcini ale JustiŃiei

apărarea orânduirii sociale şi de Stat, apărarea drepturilor fundamentale ale oamenilor muncii,

organelor şi instituŃiilor de Stat, întreprinderilor şi organizaŃiilor economice de Stat, gospodăriilor

agricole colective şi altor organizaŃii cooperatiste şi ale celorlalte organizaŃii cu caracter obştesc, şi

de către toŃi cetăŃenii...”261. Totodată, prin Legea nr.6 din 19 iunie 1952 a luat fiinŃă „Procuratura

Republicii Populare Române, cu atribuŃii specifice Statului socialist”262. Prin Legea nr.5/1954 a fost

creat Arbitrajul de Stat menit să soluŃioneze litigiile „patrimoniale între organele, instituŃiile de Stat,

organizaŃiile şi întreprinderile economice ale Statului...”263. În aceeaşi perioadă „Au fost create, ca

organe jurisdicŃionale obşteşti, consiliile pentru soluŃionarea litigiilor de muncă şi consiliile de

judecată tovărăşească”264; prin Decretul nr.79/1950 a fost creat Natariatul de Stat265. ConstituŃia din

1952 definea patru categorii de organe ale statului: a) organele puterii de stat; b) organele

administraŃiei de stat; c) organele judecătoreşti; d) organele procuraturii”266.

În ConstituŃia Republicii Socialiste România din 21 august 1965, se păstrează cele patru

categorii de organe ale statului stabilite de ConstituŃia din 1952. La art.101 din ConstituŃia din 1965

se preciza că justiŃia se înfăptuieşte potrivit legii, prin Tribunalul Suprem, tribunalele judeŃene,

judecătorii, precum şi prin tribunalele militare267. Potrivit art.103 din aceeaşi ConstituŃie,

judecătoriile şi tribunalele judeŃene judecau pricinile civile, penale şi orice pricini date în

competenŃa lor. În cazurile prevăzute de lege, exercitau controlul asupra hotărârilor organelor

administrative şi obşteşti cu activitate jurisdicŃională, putând să se pronunŃe, în condiŃiile legii, şi

258 Ibidem, p. 433 259 Ibidem, p. 277 260 Ibidem, p. 280 261 Ibidem, p. 285 262 Ibidem, p. 285 263 Ibidem, p. 286 264 Ibidem, p. 286 265 Ibidem, p. 286 266 Ibidem, p. 439 267 Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 184

51

asupra legalităŃii acestor acte268 Potrivit art.menŃionat mai sus, „Activitatea de judecată consta în

soluŃionarea litigiilor juridice ivite în societate prin hotărâri cu putere de lucru judecat şi

susceptibile a fi executate prin forŃa de constrângere a statulu”269. Un rol important în reglementarea

activităŃii judecătoreşti l-a avut Legea nr.58/1968. Prin această lege se stabileau principiile generale

ale organizării şi funcŃionării: independenŃa judecătorilor şi asesorilor populari şi supunerea lor

numai faŃă de lege; publicitatea dezbaterilor judiciare; asigurarea dreptului de apărare;

imposibilitatea retractării de către instanŃe a hotărârilor pronunŃate; alegerea judecătorilor şi

asesorilor populari270. De asemenea, legea prevedea că „Judecarea proceselor în primă instanŃă la

judecătorii, tribunalele judeŃene şi la tribunalele militare se făcea cu participarea asesorilor populari,

afară de cazurile când legea dispunea altfel”271. Pe baza Legii nr. 59 din decembrie 1965 privind

Comisiile De Judecată, „s-a realizat concentrarea întregii activităŃi de influenŃare şi jurisdicŃie

obştească-desfăşurată anterior de o multitudine de organe obşteşti-precum şi unitatea de competenŃă

şi procedură în această materie, hotărâri supuse controlului organelor judecătoreşti” 272.

La art.112 al ConstituŃiei din 1965 se stabilea că Procuratura „exercită supravegherea

activităŃii organelor de urmărire penală şi a organelor de executare a pedepselor şi veghează, în

condiŃiile legii, la respectarea legalităŃii, apărarea orânduirii socialiste, a drepturilor şi intereselor

legitime ale organizaŃiilor socialiste, ale celorlalte persoane juridice, precum şi ale cetăŃenilor”273.

Pe larg, aceste probleme au fost reglementate prin Legea nr.60/1968, privind organizarea şi

funcŃionarea Procuraturii Republicii Socialiste România, în care sunt definite atribuŃiile şi

competenŃele organelor procuraturii274. În ConstituŃia din 1991, Autoritatea judecătorească este

tratată în Capitolul VI. La art.123 se menŃionează că „JustiŃia se înfăptuieşte în numele legii.

Judecătorii sunt independenŃi şi se supun numai legii”275. În prezent, JustiŃia română se manifestă

tot mai mult ca o putere distinctă în stat.

X. Capitolul „ALTE INSTITUłII” va fi cuprins în Cursul intitulat: „INSTITUTII ALE

ROMÂNIEI MODERNE ŞI CONTEMPORANE”, care urmează să apară.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Istoria românilor, vol.VII, tom I şi tom II, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003

2. IndependenŃa României, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti 1977

268 Ibidem, p. 184; Prof. asoc. dr. Liviu P. Marcu, op. cit., p. 302 269 Dr. Costică Voicu, op. cit., p. 444 270 Ibidem, p. 445 271 Prof.acoc. dr. Liviu P. Marcu, p. 302 272 Ibidem, p. 302 273 Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 186 274 Dr.Costică Voicu, op.cit., p. 445 275 Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., p. 237

52

3. Marea conflagraŃie a secolului XX. Al doilea război mondial, Editura Politică, Bucureşti

1974

4. Constantin C. Giurescu, ViaŃa şi opera lui Cuza Vodă, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966

5. Pop Teodor Leon, ConstituŃiile României, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,

Bucureşti,1984

6. Ioan Scurtu, Monarhia în România 1866-1847, Editura Danubius, Bucureşti, 1991

7.Ioan Scurtu, Istoria contemporană a României(1918-2005), Editura FundaŃiei România de

Mâine, Bucureşti, 2005

8. Istoria Parlamentului şi a vieŃii parlamentare din România până la 1918, Editura

Academiei R.S.R., Bucureşti, 1983

.9. Tudor Drăganu, Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România până în

1916, Editura Dacia, Cluj, 1991

10. Alesandru DuŃu, România în istoria secolului XX, Editura FundaŃiei România de Mâine,

Bucureşti, 2007

11. Victor Cheresteşiu, Adunarea naŃională de la Blaj, Editura Politică, Bucureşti, 1966

12. Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938

13. Nicolae Iorga, Discursuri parlamentare, Editura Politică, Bucureşti, 1981

14. N Iorga, Istoria învăŃământului românesc, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1971

15 Gheorghe Gheorghe, SeparaŃia puterilor în stat.Teorie şi realitate, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1976

16. Aristotel, Politica. În româneşte de El. Bezdechi, Editura Cultura NaŃională, Bucureşti,

1924

17. Marian Enache, Controlul parlamentar, Editura POLIROM, Iaşi, 1998

18. Ion Mamina, Ion Bulei, Guverne şi guvernanŃi 1866-1916, SILEX-Casă de Editură, Presă şi

Impresariat SRL, Bucureşti, 1994

19. Nicolae Isar, RelaŃiile Stat-Biserică în România modernă(1821-1914).Sinteză şi culegere de

texte, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007

20. Istoria învăŃământului din România, vol.II(1821-1918), Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.-

Bucureşti, 1993

21. G.D. Iscru, ContribuŃii privind învăŃământul la sate în łara Românească până la jumătatea

secolului al XIX-lea, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975

53

22. Nicolae Isar, Cristina Gudin, Din istoria politicii şcolare româneşti. Problemele învăŃământului

în dezbaterile Parlamentului(1864-1899), Editura UniversităŃii Bucureşti, 2004

23. General-maior dr. Constantin Olteanu, ContribuŃii la cercetarea conceptului de putere armată la

români, Editura Militară, Bucureşti, 1979

24. Maior I.D. Georgescu, Istoria armatei române şi a războaielor poporului român, ediŃia I,

Tipografia Geniului, Bucureşti, 1929

25. M. Kogălniceanu, Texte social-politice alese, Editura Politică, Bucureşti, 1967

26. Istoria Statului Major General Român, Documente 1859-1947, Editura Militară, Bucureşti, 1994

27 Dr. Costică Voicu, Istoria statului şi dreptului românesc. Curs universitar, Universul Juridic,

Bucureşti, 2006

28. Prof. univ. dr. Liviu P. Marcu, Istoria dreptului românesc, Editura Lumina Lex, 1997

29. Prof.univ.dr. Ioan Bitoleanu, Istoria statului şi dreptului românesc, Editura Europolis,

ConstanŃa, 2003

30. dr.Ioan Chiş, Istoria Statului şi Dreptului Românesc, Editura AXA, Bucureşti, 2000

VIII. ALTE INSTITUłII.

JANDARMERIA ROMÂNĂ. Jndarmeria este o instituŃie importantă a statului român, a

cărei misiune principală este menŃinerea şi asigurarea ordinii interne, stabilităŃii regimului

democratic, fiind, în acelaşi timp, o componentă a Sistemului NaŃional de Apărare. Astfel, „Pe lîngă

armată, poliŃie şi servicii de informaŃii, făuritorii României moderne s-au străduit să creeze şi un

aparat cu organizare militară de apărare şi menŃinere a ordinii interne”276. O astfel de instituŃie a fost

creată şi în alte state europene. FRANłA a fost prima Ńară din Europa în care s-a organizat

jandarmeria pe baze militare, având ca misiune garantarea siguranŃei publice. Până la Napoleon I,

conform Legii de organizare din 16 ianuarie 1791, „Jandarmeria franceză constituia un corp militar

cu misiunea de a garanta siguranŃa drumurilor, a localităŃilor rurale, cercetarea delictelor şi crimelor

şi de a asigura ordinea publică”277. Din cadrul Jandarmeriei s-au constituit unităŃi operative, care au

luat parte la campaniile purtate de aceasta, au servit ca poliŃie militară a marilor unităŃi luptătoare,

au asigurat transporturile de bani şi alimente, a comunicaŃiilor, au asigurat paza marilor cartiere,

escortarea şi paza prizonierilor etc. 278. În timp, structura organizatorică s-a diversificat, efectivele

au crescut, misiunile s-au amplificat. În ITALIA, în 1814, regele Sardiniei, Victor Emanuel I, a

276 General d. dr. Anghel Andreescu şi colectiv, Istoria Jandarmeriei Române, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti,2000, p. 5 277 Ibidem, p. 6 278 Ibidem, p. 6

54

promulgat o lege prin care s-a înfiinŃat Corpul Carabinierilor regali, având misiunea de a menŃine

ordinea şi siguranŃa publice, de a veghea la respectarea legilor, iar la campanie să execute serviciul

de poliŃie militară pe lângă marile unităŃi operative. În RUSIA, în anul 1811 s-a înfiinŃat Paza

internă, trupe, având organizare militară, erau destinate serviciului de pază; în 1816 şi-a schimbat

denumirea în Corpul separat al pazei interne; după 1917 această structură a devenit Serviciul politic

al łării, „f ăcea parte din armată ca o categorie specială a trupelor abilitate cu misiunea de a apăra

ordinea de stat, paza frontierelor, a obiectivelor şi instituŃiilor importante de stat. În timul celui de-al

doilea război mondial pe lângă misiunile de luptă cu formaŃiunile diversioniste şi de spionaj, trupele

au participat activ la acŃiuni de luptă pe fronturi”279. În 1966 a luat fiinŃă Ministerul unional al

apărării ordinii publice, iar după destrămarea URSS., denumirea şi destinaŃia s-au schimbat. În

SPANIA a fost creată, în 1844, Garda civilă spanioală, ajungând ca astăzi să fie structurată pe:

poliŃie judiciară, poliŃie administrativă, poliŃie militară, mobilizare, apărarea teritoriului, lupta

antiteroristă280. În TURCIA, jandarmeria a fost înfiinŃată în anul 1839, stabilindu-i-se ca misiuni:

asigurarea securităŃii publice, menŃinerea ordinii în zonele rurale; poliŃie judiciară şi poliŃie

administrativă281.

JANDARMERIA ROMÂNĂ. După mai multe căutări şi încercări, cu deosebire în anii

aplicării Regulamentelor organice în Principatele române, actul de naştere al Jandarmeriei române

este considerată „Legiuirea pentru reforma corpului de slujitori în jandarmi, întărit prin ofisul

domnesc din 3 aprilie 1850”282, al domnitorului Grigore Alexandru Ghica, în care sunt stabilite

structurile şi misiunile jandarmeriei, în acele condiŃii istorice. Necesitatea înfiinŃării jandarmeriei

este menŃionată în articolul 1 al Legii, care glăsuia că „scopul reformării Corpului de slujitori în

jandarmi îl constituie întemeiera unei instituŃii puternice, pentru asigurarea ordinii interne«după

pilda altor state»”283. Corpul de jadarmi moldovean a fost organizat într-un regiment de jandarmi,

fiind subordonat: Ministerului din Lăuntru „«în tot ceea ce priveşte slujba care se înfiinŃează şi

aducerea la îndeplinire a poruncilor administraŃiei»”284; faŃă de „«Hatmanul ca General Inspector al

tuturor puterilor înarmate, în tot ce va privi organizaŃia militară, disciplina, informarea, înarmarea şi

Ńinerea sa în bună stare»”285. Din 1861, regimentul de jandarmi din Moldova a intrat sub ordinile

Ministerului de Război cu denumirea de „legionul de jandarmi”, compuşi din ostaşi pedeştri şi

călări organizaşi în 17 escadroane, asimilat, ca activitate şi alte reguli, dorobanŃilor din Muntenia. În

1864 denumirea de dorobanŃi a fost extinsă şi în Moldova. Omogen de acum înainte pe întregul stat,

279 Ibidem, p. 7 280 Ibidem, p. 8 281 Ibidem, p. 8 282 Keith Hitchins, România.1866-1947, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 313-314 283 Gl.mr.dr. Costică Silion, col. dr. Stelian Gudacu, Renaşterea Jandarmeriei Române, Editura Muntenia, ConstanŃa, 2007, p. 11 284 Ibidem, p. 11 285 Ibidem, p. 11

55

acest corp a fost reorganizat în trei „inspectorii”: prima cu reşedinŃa la Bucureşti, compusă din două

divizioane a câte patru escadroane fiecare; a doua, la Craiova, cu aceeaşi organizare; a treia la Iaşi,

formată din trei divizioane, formată din trei divizioane. Ca rezultat, România avea la acea dată 32

de escadroane de dorobanŃi organizate în 7 divizioane286

În łara Românească, forŃa de ordine internă era asigurată, în principal, de dorobanŃi care

îndeplineau misiuni identice, aveau o instrucŃie şi o dotare aproximativ egale , astfel că fără a avea

denumirea expresă de jandarmi, şi dorobanŃii pot fi consideraŃi că făceau parte din categoria

Jandarmeriei287. „Jandarmeria s-a constituit şi a acŃionat încă din acele timpuri, atât în localităŃile

rurale, cât şi în cele urbane, executând, într-o oarecare măsură, funcŃii similare cu cele pe care le

îndeplineşte Jandarmeria în prezent...”288.

În contextul reformelor înfăptuite în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, după Unirea

Principatelor Române, şi Jandarmeria a cunoscut unele înnoiri. Sub aspect legislativ se remarcă

OrdonanŃa nr.896 din iunie 1864289 care aduce clarificări în problema structurilor militare

permanente şi nepermanente, precum şi Regulamentul pentru seviciul Jandarmeriei de oraş în iunie

1865290, care reprezintă aproape o lege a jadarmeriei. „Acest regulament, prin prevederile celor 34

de articole, stabileşte Jandarmeriei locul, organizarea şi noile misiuni”291. În timpul războiului

pentru independenŃă, „trupelor de jandarmi le-au revenit atât misiuni specifice, cât şi misiuni de

luptă. Dintre ele pot fi amintite: asigurarea căilor de comunicaŃii din spatele frontului, protecŃia unor

obiective importante, paza punctelor de comandă, secortarea prizonierilor şi participarea nemijlocită

la acŃiunile de luptă specifice trupelor de infanterie292 ExperienŃa acumulată în acest război va servi

la modernizarea activităŃii Jandarmeriei. Legile privind organizarea puterii armate din 1864, 1868,

1872 şi 1874 au contribuit la consolidarea Jandarmeriei, însă cea mai importantălege referitoare la

ordinea publică a fost promulgată la 1 septembrie 1893, „Legea asupra Geandarmeriei rurale”293,

constituind actul „de naştere al Jandarmeriei moderne”294. Precizând rolul Jandarmeriei, art. 1, din

Lege glăsuia: „«Se instituie pentru toată întinderea regatului un corp de Geandarmerie rurală menit

a veghea, în comunele rurale, la siguranŃa publică, la menŃinerea ordinii şi executarea legilor.

Îndeosebi Geandarmeria este însărcinată cu paza căilor de comunicaŃie. O supraveghere

neîntreruptă şi o acŃiune preventivă constituie esenŃa serviciului său»”295. Jandarmeria rurală era o

instituŃie militară, componentă a Ministerului de Interne care, în raport de specificul atribuŃiilor

286 Dr. Constantin Olteanu, EvoluŃia structurilor ostăşeşti la români, Editura Militară, Bucureşti, 1986, p. 124 287 Istoria militară a poporului român, vol.IV, Editura Militară, 1987, p. 371-372 288 Gl.mr. dr. Costică Silion, col. dr. Stelian Gudacu, op. cit. p. 13 289 Ibidem, p. 14 290 Ibidem, p. 14 291 Gl.d. dr. Anghel Andreescu şi colectiv, op. cit. p. 19 292 Ibidem, p. 26 293 Gl. mr dr. Costică Silion, col. dr. Stelian Gudacu, op. cit., 14 294 Ibidem, p. 14 295 Ibidem, p. 14

56

prevăzute de lege, depindea de mai multe ministere: de Ministerul de Interne pentru asigurarea

ordinii şi siguranŃei publice; de Ministerul de JustiŃie şi ministerul Public ca agenŃi şi ofi Ńeri de

poliŃie judiciară; de Ministerul de Război în probleme de comandament şi instrucŃie militară296. În

perioada ce a urmat au apărut şi alte legi, care au contribuit la perfecŃionarea instituŃiei

Jandarmeriei. Legea din24 martie 1908, de pildă, precizează mai bine locul şi rolul Jandarmeriei

rurale, organizarea corpului de Jandarmerie, autoritatea ministerelor de interne, război şi justiŃie

asupra jandarmilor şi atribuŃiile jandarmeriei297. Cu privire la misiune în lege se preciza că

„Jandarmeria este instituŃia careată pentru a veghea în comunele rurale la siguranŃa publică, la

menŃinerea ordinii şi executarea legilor”298. La art.6 din respectiva lege prevedea: „Corpul

Jandarmeriei face parte integrantă din armată; dispoziŃiunile generale ale legilor şi regulamentelor

militare îi sunt aplicate, în afara excepŃiilor de organizarea sa mixtă şi de natura serviciului său”299.

Jandarmeria şi-a dovedit rolul său în „Războiul Reîntregirii şi în acŃiunile pentru apărarea marii

Uniri ca autentică componentă a sistemului militar de apărare; practic Jandarmeria a garantat

siguranŃa internă şi obŃinerea victoriei pe frontul din«spatele frontului», contracarând orice tentativă

de diversionistă, teroristă, destabilizatoare”300.

JANDARMERIA ÎN PERIOADA INTERBELICĂ. Prin Înalt Decret-Lege nr.1.198/1918 s-

a modificat Legea de organizare a jandarmeriei Rurale din 1908301. Modificările priveau esenŃa

structurilor de organizare şi funcŃionare dar şi rolul, sarcinile şi misiunile Jandarmeriei rurale şi se

insitituia o nouă organizare a jandarmilor. Pentru menŃinerea ordinii şi siguranŃei publice s-a

instituit Corpul de Jandarmerie, ca parte a sistemului naŃional de apărare, fiind organizat pe brigăzi,

regimente, batalioane, companii, plutoane etc.302. După realizarea României Mari, asemenea

celorlalte instituŃii româneşti, şi Jandarmeria a fort dispusă în Transilvania, Basarabia, Bucovina.

În evoluŃia Jandarmeriei în perioada interbelică, un rol important l-a avut pachetul de

reglementări din 1929, când „Parlamentul României a pus bazele unei legi moderne şi complete de

organizare a Jandarmeriei rurale, multe din prevederile sale fiind şi astăzi de strictă actualitate”303.

Acest pachet de legi cuprindea: Legea nr.912 din 23 martie 1929 privind organizarea Jandarmeriei

rurale; Legea Statutului Jandarmeriei rurale din 20 iulie 1929 şi Regulamentul legii şi Statutul

Jandarmeriei rurale. Conform acestor legi, jandarmeria rurală era „«un corp organizar milităreşte,

instituit pentru a veghea în comunele rurale la siguranŃa de stat, la menŃinerea odinii publice,

296 Ibidem, p. 15 297 Ibidem, p. 18-19 298 Ibidem, p. 19 299 Ibidem, p. 19 300 Gl. d. dr. Anghel Anndreescu şi colectiv, op. cit., p. 48 301 Gl. mr. Vasile Mihalache, Gl.mr.(r) Ioan suciu, Istoria Jandarmeriei Române, 1850-2001, Editura Sylvi, Bucureşti, 2.000, p. 312-319 302 Gl. mr. Dr. Costică Silion, Col. dr. Stelian Gudacu, op. cit. p. 22 303 Ibidem, p. 22

57

precum şi la executarea legilor şi regulamentelor de competenŃa sa»”304. Trupele de jandarmi, deşi

erau subordonate Ministerului de Interne, pentru misiuni de luptă ei se instruiau după regulamentele

Ministerului Apărării NaŃionale.

În 1939 s-a adoptat o nouă lege privind îmbunătăŃirea substanŃială a activităŃii Jandarmeriei

la pace şi război305. Potrivit noii legi, „Jandarmeria păstra prin structură caracterul teritorial, însă

capătă tot mai mult caracteristicile şi atribuŃiile unui corp militar”306. Totodată, în timpul regimului

autoritar al lui Carol al II-lea, a sporit misiunea Jandarmeriei referitoare la culegerea de informaŃii

despre ordinea publică şi siguranŃa statului. „Componentă a sistemul naŃional de apărare,

Jandarmeria era obligată prin lege să execute în caz de război, concomitent cu misiunile permanente

de ordine publică şi misiuni în folosul unităŃilor şi marilor unităŃi ale armatelor, pe lângă care erau

detaşate”307. Rapturile teritoriale din anul 1940, pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ńinutului

HerŃa, alipite de URSS, dictatul din 30 august 1940 de la Viena, prin care nord-vestul Transilvaniei

este cedat Ungariei, cedarea Cadrilaterului, Bulgariei,la 7 septembrie 1940, au demonstrat

slăbiciunile sistemului apărării şi siguranŃei naŃionale. Se poate considera că „în evoluŃia sa spre o

instituŃie modernă, europeană şi efiecientă, perioada interbelică a fost pentru Jandarmerie cea mai

prolifică atât privind legislaŃia adoptată cât şi misiunile încredinŃate acesteia prin actele

normateve”308. În perioada 1918-1940, Jandarmeria a participat la acŃiunea de reprimare a grevei

muncirorilor tipografi din Bucureşti, din 1918, a grevei minerilor din valea Jiului din 1929, a grevei

muncitorilor petrolişti şi ceferişti din 1933.

JANDARMERIA ROMÂNĂ ÎN ANII CELUI DE AL DOILEALEA RĂZBOI MONDIAL.

Odată cu declanşarea campaniei din est s-a constatat că multe din prevederile Legii de organizare a

Jandarmeriei din 1929 erau depăşite, se impunea reconsiderarea lor. La începerea războiului l1 22

iunie 1941 „erau concentrate 31 de companii de poliŃie destinate frontului, organizate pe 6 plutoane,

fiecare companie având efective între 250-300 jandarmi; lor li se adăugau 8 plutoane de poliŃie ca şi

un număr de 12 batalioane de jandarmi(peste 7.200 jandarmi); în Bucureşti, era Regimentul de

jandarmi pedeştri cuprindea 3.000 de militari; detaşamentul de jandarmi pod Cernavodă”309. De

asemenea, la începerea campaniei din est în zona armatelor de operaŃii se aflau 23 legiuni de

jandarmi, o legiune mobilă, 195 secŃii de jandarmi şi 1.o44 posturi de jandarmi, cu efectiv total de

10.000 de jandarmi310. În acelaşi timp, Jandarmeria teritorială, pe baza ordinilor primite, a mobilizat

şi constituit 22 de companii de opliŃie ân zona interioară, svând misiunea să lupte împotriva

304 Ibidem, p. 22 305 Monitorul Oficial nr.26 din 5 iunie 1939 306 Gl.mr.dr.Costică Silion, col. dr. Stelian Gudacu, op. cit., p. 25 307 Ibidem, p. 25 308 Ibidem, p. 27 309 Gl.d. dr. Anghel Andreescu şi colectiv, op. cit., p. 79 310 Ibidem, p. P. 79

58

desantului aerian şi a elementelor diversioniste din interiorul Ńării 311. AcŃionând pe lângă unităŃile

luptătoare ale armatei, trupele de jandarmi au executat o gamă largă de misiuni, au instalat forŃe în

Transnistria şi Odesa312. Dincolo de Nistru, subunităŃi de jandarmi au rămas în spatele frontului

pentru a garanta siguranŃa, paza şi ordinea în zonele care cădeau în responsabilitatea părŃii române,

iar cele care se aflau pe lângă marile unităŃi ale armatelor 3 şi 4 române, au patricipat cu aceste la

luptele din cotul Donului, stepea Kalmukă, Caucaz, Crimeea, acŃionând preponderent împotriva

formaŃiunilor de partizani, dând un greu tribut de sânge. O misiune grea, dificilă, care a revenit

jandarmilor în 1944, a constituit-o organizarea evacuării populaŃiei şi a bunurilor din zona în care

armatele germane şi române se retrăgeau în faŃa înaintării trupelor sovietice.

În campana din vest(23 august 1944-9 mai 1945, JANDARMERIA a acŃionat în funcŃie de

noile condiŃii. Asfel, trupele de jandarmi au luat parte la luptele din Capitală şi împrejurimi, alături

de unuităŃile armatei împotriva trupelor germane; au participat la descoperirea şi capturarea

militarilor germani, la paza depozitelor care aparŃinuseră trupelor germane, la identificarea

circuitelor telefonice ale forŃelor germane, la capturarea paraşutiştilor şi a spionilor ş.a. 313. UnităŃile

de jandarmi au însoŃit trupele operative române în luptele de pe teritoriul Ungariei şi Cehoslovaciei,

afirmându-se în sângeroasele încleştări. Se poate „afirma că Jandarmeria a fost intens solicitată de

război şi obligată să se adapteze repede celor mai diverse situaŃii, multe dintre ele neprevăzute în

regulamentele proprii”314.

JANDARMERIA ÎN ANII 1945-1989. Pe baza Decretului nr.25 din 22 ianuarie 1949. După

război, Jandarmeria a cunoscut mai multe modificări şi reajustări, până în anul 1949, când a fost

desfiinŃată. În fapt, prin Decretul nr.25 din ianuarie 1949, Inspectoratul General al Jandarmeriei.a

fost desfiinŃat, iar „de la această dată fostele structuri ale Jandarmeriei au fost transformate în miliŃia

populară din mediul rural(fosta Jandarmerie rurală) şi Trupe de Securitate(o parte cu misiuni de

pază şi apărare, iar alta cu misiuni de intervenŃie). În locul lor s- înfiinŃat Mili Ńia Populară, iar prin

Decretul nr.163 din 7 februarie 1949 Trupe de Securitate”315. Pe baza actului normativ respectiv

toate unităŃile şi formaŃiunile care aparŃinuseră Jandarmeriei rurale au fost transformate în

formaŃiuni de miliŃie, intrând în compunerea DirecŃiei Generale a MiliŃiei; „Regimentul de jandarmi

pedeştri, batalioanele de Jandarmi, centrele de instrucŃie şi unele subunităŃi logistice sunt

transformate în unităŃi de securitate şi împreună cu Brigada de Securitate ComunicaŃii, înfiin Ńată în

1948, constituie o nouă instituŃie-Trupele de Securitate”316. Organul central al noii instituŃii a fost

Comandamentul Trupelor de Securitate subordonat Ministerului de Interne. Misiunea acestei

311 Ibidem, p. 80 312 Ibidem, p. 81 313 Ibidem, p. 86 314 Ibidem, p. 88 315 Ibidem, p. 93 316 Ibidem, p. 93

59

categorii de trupe consta în păstrarea ordinii publice, asigurarea pazei principalelor instituŃii de stat,

a diverselor întreprinderi, a lucrărilor importante de artă. Cea mai mare mare unitate a fost brigada.

Aceste structuri au existat până în 1989.

REÎNFIINłAREA JANDARMERIEI. Până în decembrie 1989 au existat Trupele de

Securitate, iar după unele căutări şi denumiri provizorii, în anul 1990, prin Hotărâre de Guvern, s-a

constituit Comandamentul Trupelor de Jandarmi. Ulterior, prin Legea nr.40/1990 referitoare la

organizarea şi funcŃionarea Ministerului de Interne, au fost stabilite şi organizarea şi misiunile

trupelor de jandarmi, în compunerea Ministerului de Interne317. În organizarea de la 1 septembrie

1990, Comandamentul Trupelor de Jandarmi dispunea de următoarele efective: 2.279 de ofiŃeri,

1.621 de maiştri militari şi subofiŃeri, 660 de salariaŃi civili şi 28.709 militari în termen, în total

32.269 persoane. Aceste forŃe erau structurate în 8 brigăzi, 6 centre de instrucŃie, un regiment de

transmisiuni, 15 detaşamente de jandarmi şi 10 batalioane de jandarmi mobile318.

În Legea nr.550 din 29.11.2004 privind organizarea şi funcŃionarea Jandarmeriei Române,

sunt definite astfel rolul şi misiunile acesteia: „Jandarmeria Română este instituŃuia specializată a

statului, cu statut militar, componentă a Ministerului AdministraŃiei şi Internelor care exercită, în

condiŃiile legii, atribuŃiile ce-i revin cu privire la apărarea ordinii şi lini ştii publice, a drepturilor şi

libertăŃilor fundamentale ale cetăŃenilor, a proprietăŃii publice şi private, prevenirea şi descoperirea

infracŃiunilor şi a altor încălcări ale legilor în vigoare, precum şi la protecŃia instituŃiilor

fundamentale ale statului şi combaterea actelor de terorism”319. Datorită definirii organizării,

misiunilor, competenŃelor, locul şi rolul său în sistemul naŃional de apărare, „Jandarmeria Română

este astăzi, atât o instituŃie militară de interes naŃional în domeniul siguranŃei naŃionale şi ordinii

publice, dar care are în acelaşi timp o vocaŃie europeană şi oportunităŃi globale în sprijinul păcii,

securităŃii, ordinii şi stailităŃii mondiale”320. (17.03.2008).

ALTE INSTITUłII vor fi cuprinse în volumul intitulat „InstituŃii ale României moderne şi

contemporane” aflat în curs de apariŃie.

317 Gl.mr. dr. Costică Silion, col. dr. Stelian Gudacu, op. cit., p. 136 318 Gl.bg.(r) Mihalache Vasile, gl.bg.(r) Suciu P. Ioan, op. cit., p. 334 319 Gl. mr. Dr. Costică Silion, col. dr. Stelian Gudacu, op. cit., p. 152 320 Ibidem, p. 255