UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICǍ CONSTANŢA

Specializarea: Drept

Conf. univ. dr. ALECU GHEORGHE

TESTE GRILǍ PENTRU LICENTǍ - 2012

DREPT PENAL - PARTEA GENERALǍ

1. Lipsa dublei incriminări este o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, deoarece

echivalează cu:

a) neprevederea faptei în legea penală;

b) lipsa pericolului social;

c) lipsa vinovăţiei;

2. Abrogarea incriminării este o cauză care înlătură caracterul penal al faptei deoarece

echivalează cu:

a) lipsa pericolului social;

b) neprevederea faptei în legea penală;

c) lipsa vinovăţiei;

3. În cazul faptelor care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni,

procurorul sau instanţa aplică o sancţiune cu caracter

administrativ prevăzută în art. 9l C. pen. Care sunt sancţiunile cu

caracter administrativ prevăzute de Codul penal:

a) observarea, mustrarea şi amenda;

b) munca în folosul comunităţii, mustrarea şi amenda;

c) mustrarea, mustrarea cu avertisment şi amenda;

4. În cazul legitimei apărări, prevăzute de art. 44 alin. (2) C. pen. atacul trebuie să

fie:

a) material, direct, imediat, injust şi proporţional;

b) material, direct, imediat şi injust;

c) material, direct şi injust;

5. În cazul legitimei apărări, atacul trebuie să fie îndreptat împotriva:

a) celui care se apără sau altei persoane ori împotriva unui interes public.

b) celui care se apără sau altei persoane şi drepturilor sale;

c) celui care se apără sau altei persoane ori împotriva unui interes obştesc;

6. În cazul legitimei apărări, atacul:

a) trebuie să pună în pericol persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc;

b) trebuie să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul

obştesc;

c) trebuie să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat;

7. Este în legitimă apărare şi:

a) acela care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală, dar a depăşit limitele unei apărări

proporţionale;

b) acela care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală, dar, din cauza tulburării sau a

temerii, a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu

împrejurările în care s-a produs atacul;

c) numai acela care din cauza unei provocări a săvârşit fapta prevăzută de legea penală

cu depăşirea limitelor unei apărări proporţionale;

8. Excesul justificat, în cazul legitimei apărări:

a) face ca fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de cel atacat, să nu mai constituie

infracţiune;

b) nu înlătură caracterul penal al faptei, ci va fi reţinut de instanţă doar ca o circumstanţă

atenuantă;

c) nu are nici o importanţă în considerarea faptei prevăzute de legea penală săvârşită în

apărare, ca infracţiune, ci va reprezenta doar un element la individualizarea pedepsei;

9. Excesul scuzabil, în cazul legitimei apărări, reprezintă:

a) o împrejurare care conduce la înlăturarea caracterului penal al faptei săvârşite în

apărare;

b) o circumstanţă atenuantă legală;

c) o împrejurare care duce la înlăturarea răspunderii penale;

10. În care din situaţiile enumerate mai jos poate exista legitimă

apărare, fiind îndeplinită condiţia atacului:

a) atacul este îndreptat împotriva unui bun aparţinând celui care săvârşeşte, în apărare,

fapta prevăzută de legea penală;

b) atacul constă într-o ameninţare verbală;

c) atacul sǎ fie legitim, material, direct şi injust.

11. Dacă cel atacat în condiţiile legitimei apărări ripostează, dar loveşte din eroare, ce

nu-i poate fi imputabilă, o altă persoană

căreia îi vatămă grav integritatea corporală, acesta va beneficia:

a) numai de dispoziţiile legale privind legitima apărare;

b) de dispoziţiile legale privind eroarea de fapt, în concurs cu dispoziţiile privind legitima

apărare;

c) numai de circumstanţe atenuante, urmând să răspundă penal pentru fapta săvârşită;

12. Starea de necesitate este o cauză care:

a) înlătură caracterul penal al faptei;

b) în mod direct înlătură răspunderea penală;

c) înlătură caracterul penal al faptei numai în condiţiile legii.

13. Spre deosebire de legitima apărare, acţiunea de salvare în cazul stării de necesitate

trebuie să se declanşeze ca urmare a unui

pericol:

a) grav;

b) iminent;

c) imediat şi injust.

14. Pentru existenţa stării de necesitate, pericolul trebuie să fie:

a) direct, imediat şi injust;

b) conform condiţiilor prevăzute de art. 44 alin. (2) C. Pen. şi de art. 45 alin. (3) C. Pen..

c) direct şi imediat, dar să ameninţe una din valorile menţionate în art. 45 alin. (2) C.

Pen;

15. Starea de necesitate:

a) nu poate veni niciodată în concurs cu alte cauze care înlătură caracterul penal al faptei;

b) poate veni în concurs, dar numai cu legitima apărare;

c) poate veni în concurs cu mai multe cauze care înlătură caracterul penal al faptei;

16. Există stare de necesitate şi atunci când:

a) fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în acţiunea de salvare, nu era singurul mijloc

de a înlătura pericolul;

b) fapta prevăzută de legea penală este săvârşită de o persoană care nu avea obligaţia de a

înfrunta pericolul;

c) fapta prevăzută de legea penală este săvârşită de o persoană care avea obligaţia de a

înfrunta pericolul.

17. Constrângerea fizică este o cauză care înlătură:

a) infracţiunea;

b) răspunderea penală;

c) caracterul juridic al faptei.

18. Constrângerea morală este o cauză care înlătură:

a) caracterul penal al faptei;

b) răspunderea penală;

c) caracterul juridic al faptei.

19. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza:

a) unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista;

b) unei constrângeri fizice faţă de care făptuitorul nu a opus rezistenţă;

c) unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista fiind debil fizic.

20. În care din situaţiile de mai jos există caz fortuit:

a) atunci când fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de subiect, se datorează

neprevederii de către acesta a rezultatului socialmente periculos;

b) atunci când fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de subiect, este consecinţa unei

împrejurări care nu putea fi prevăzută de acesta;

c) atunci când fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de subiect, este consecinţa unei

comportări imprudente;

21. Iresponsabilitatea înlătură caracterul penal al faptei atunci când, în momentul

săvârşirii ei, făptuitorul este:

a) bolnav mintal sau toxicoman;

b) intoxicat cronic prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe;

c) alienat mintal.

22. Beţia, pentru a fi cauză care înlătură caracterul penal al faptei săvârşitǎ în această

stare, trebuie să fie:

a) voluntară şi completă;

b) accidentală şi completă;

c) preordinatǎ şi involuntarǎ.

23. Starea de beţie poate constitui circumstanţă agravantă, atunci când este:

a) preordinată;

b) accidentală;

c) preordinatǎ şi involuntarǎ.

24. Faţă de minorul care nu răspunde penal, dar săvârşeşte o faptă prevăzută de legea

penală, se poate lua:

a) măsura libertăţii supravegheate prevăzută de art. 103 C. pen.;

b) măsura internării într-un centru de reeducare prevăzută de art. 104 C. pen.;

c) nu se poate lua nici o măsură prevăzută de Codul penal.

25. Pentru dreptul penal, o eroare de drept constând în necunoaşterea unui act

extrapenal are valoarea unei:

a) erori de drept care nu înlătură caracterul penal al faptei;

b) erori de fapt şi produce consecinţele acesteia;

c) culpe.

26. Tragerea la răspundere penală a unui infractor are loc:

a) prin intermediul raportului juridic penal de conformare;

b) prin intermediul raportului juridic penal de conflict;

c) prin intermediul instanţei de judecatǎ.

27. Ce se înţelege prin principiul „non bis in idem!”:

a) faptul că, pentru săvârşirea unei infracţiuni, unui infractor nu i se poate aplica decât o

singură sancţiune de drept penal;

b) faptul că, pentru săvârşirea unei infracţiuni, un infractor nu poate fi tras la răspundere

penală decât o singură dată;

c) faptul că nu poate răspunde penal o altă persoană în locul celei care a săvârşit

infracţiunea.

28. Înlocuirea răspunderii penale:

a) este o instituţie în favoarea făptuitorului prin intermediul căreia acesta, în loc să sufere

efectele grave ale pedepsei de natură a-i limita libertatea, este supus unei măsuri cu caracter

administrativ;

b) este o instituţie prin care se înlătură caracterul penal al faptei, deoarece, în final,

făptuitorului care a săvârşit o infracţiune în loc să i se aplice o sancţiune penală, i se aplică

o sancţiune extra-penală;

c) este o instituţie cu ajutorul căreia se realizează individualizarea pedepsei.

29. Cum va proceda instanţa de judecată, atunci când, judecând un concurs de

infracţiuni, stabileşte că pentru una sau mai multe infracţiuni pot fi aplicabile dispoziţiile

legale privind înlocuirea răspunderii penale, dar pentru celelalte infracţiuni concurente nu

pot fi aplicabile:

a) va înlocui răspunderea penală pentru toate infracţiunile concurente;

b) nu va mai înlocui răspunderea penală pentru niciuna din infracţiuni;

c) va înlocui răspunderea penală doar pentru acele infracţiuni din concurs care

îndeplinesc condiţiile cerute de lege.

30. Sancţiunile cu caracter administrativ ce pot fi aplicate în cazul înlocuirii răspunderii

penale sunt:

a) mustrarea, libertatea supravegheată şi amenda;

b) mustrarea, munca în folosul comunităţii şi amenda;

c) mustrarea, mustrarea cu avertisment şi amenda.

31. Pentru a putea dispune înlocuirea răspunderii penale, pedeapsa prevăzută de lege

pentru infracţiunea săvârşită trebuie să fie:

a) închisoarea de cel mult şase luni sau amendă;

b) închisoarea de cel mult un an;

c) închisoarea de cel mult un an sau amendă;

32. Amnistia este o cauză care operează:

a) in rem şi ope legis;

b) in personam;

c) in rem şi in personam;

33. Obiectul amnistiei îl constituie:

a) persoana condamnatului;

b) executarea pedepsei;

c) infracţiunile săvârşite până la data apariţiei actului de clemenţă.

34. În care din situaţiile de mai jos se întrerupe cursul prescripţiei executării pedepsei:

a) comiterea unei noi infracţiuni;

b) comunicarea de către procuror învinuitului a faptei pentru care s-a pus în mişcare

acţiunea penală;

c) începerea executării pedepsei de către condamnat.

35. În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este

condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa

acestei plângeri înlătură:

a) infracţiunea;

b) răspunderea penală;

c) executarea pedepsei;

36. Sancţiunile de drept penal sunt măsuri:

a) preventive şi de constrângere;

b) preventive şi de reeducare;

c) de constrângere şi reeducare.

37. Care din sancţiunile mai jos menţionate sunt sancţiuni de drept penal:

a) pedepsele, măsurile educative şi măsurile de siguranţă;

b) pedepsele, măsurile educative şi măsurile complementare;

c) pedepsele, măsurile educative, măsurile de siguranţă şi sancţiunile disciplinare.

38. Detenţiunea pe viaţă este o pedeapsă:

a) determinată;

b) nedeterminată;

c) circumstanţiatǎ.

39. Amenda penală este o pedeapsă:

a) principală;

b) complementară;

c) accesorie.

40. Deoarece pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu poate fi aplicată faţă de minorul

infractor, în ipoteza în care acesta săvârşeşte o infracţiune pentru care legea prevede

pedeapsa detenţiunii pe viaţă, instanţa aplică acestuia o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă

între:

a) 10 şi 20 ani;

b) 5 şi 20 ani;

c) 10 şi 25 ani.

41. În cazul în care o persoană urmează să fie condamnată pentru săvârşirea unei

infracţiuni la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, dar la data pronunţării unei astfel de

condamnări, aceasta împlineşte

vârsta de 60 de ani, instanţa urmează să aplice o pedeapsă cu

închisoarea. Care va fi pedeapsa cu închisoarea ce va trebui să o

aplice instanţa într-o astfel de situaţie:

a) 25 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi pe timp de 10 ani;

b) 30 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi pe timp de 10 ani;

c) 20 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi pe timp de 10 ani.

42. Cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberat condiţionat după

executarea efectivă a:

a) 15 ani, dacă îndeplineşte şi celelalte condiţii;

b) 20 ani, dacă îndeplineşte şi celelalte condiţii;

c) 25 ani, dacă îndeplineşte şi celelalte condiţii.

43. În cazul tentativei, când pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracţiunea consumată este detenţiunea pe viaţă, se aplică

pedeapsa închisorii cuprinsă între:

a) 5 şi 20 ani;

b) 10 şi 25 ani;

c) 10 şi 20 ani.

44. Care este minimul şi maximul general al pedepsei închisorii:

a) închisoarea de la 10 zile la 30 ani;

b) închisoarea de la 15 zile la 25 ani;

c) închisoarea de la 15 zile la 30 ani;

45. Interzicerea unor drepturi este o pedeapsă:

a) complementară;

b) principală;

c) Accesorie.

46. Interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, o meserie sau altă

ocupaţie este:

a) o măsură de siguranţă;

b) o pedeapsă complementară;

c) o pedeapsă accesorie.

47. Degradarea militară este:

a) o pedeapsă accesorie;

b) o pedeapsă complementară;

c) o măsură de siguranţă;

48. Individualizarea legală a pedepselor se realizează de către:

a) legiuitor, în faza de elaborare a legii penale incriminatoare;

b) instanţa de judecată, în momentul soluţionării cauzei cu care a fost învestită;

c) administraţia locului de deţinere a condamnatului;

49. Individualizarea judiciară a pedepsei se realizează de către:

a) legiuitor, în faza de elaborare a legii penale incriminatoare;

b) instanţa de judecată, în momentul soluţionării cauzei cu care a fost învestită;

c) administraţia locului de deţinere a condamnatului;

50. Individualizarea administrativă a pedepsei se realizează de către:

a) legiuitor, în faza de elaborare a legii penale incriminatoare;

b) instanţa de judecată, în momentul soluţionării cauzei cu care a fost învestită;

c) administraţia locului de deţinere a condamnatului;

51. Când ia sfârşit, în principiu, individualizarea răspunderii penale:

a) după executarea sancţiunii prevăzută în hotărârea de condamnare;

b) odată cu pronunţarea hotărârii de condamnare;

c) odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

52. Concursul de circumstanţe atenuante, reţinute în favoarea unui inculpat, provoacă:

a) o singură atenuare, indiferent cât se reţin în favoarea lui;

b) atenuări succesive;

c) atâtea atenuări câte circumstanţe atenuante se reţin în favoarea lui;

53. În care din situaţiile de mai jos, individualizarea pedepsei cunoaşte două trepte:

a) în cazul concursului de infracţiuni;

b) în cazul recidivei;

c) în cazul în care pentru o infracţiune este prevăzută o pedeapsă principală alternativă;

54. După criteriul legăturii circumstanţelor cu fapta ori cu făptuitorul, acestea se

clasifică în:

a) circumstanţe reale şi circumstanţe personale;

b) circumstanţe cunoscute infractorului şi circumstanţe necunoscute infractorului;

c) circumstanţe legale şi circumstanţe judecătoreşti;

55. După efectul pe care îl produc în operaţia de stabilire şi aplicare a pedepsei,

circumstanţele se clasifică în:

a) circumstanţe reale şi circumstanţe personale;

b) circumstanţe atenuante şi circumstanţe agravante;

c) circumstanţe cunoscute infractorului şi circumstanţe necunoscute infractorului;

56. Care din infracţiunile mai jos menţionate constituie o stare de agravare a pedepsei:

a) infracţiunea deviată;

b) infracţiunea continuă;

c) infracţiunea continuată.

57. Constituie o stare de atenuare a pedepsei:

a) tentativa;

b) denunţarea de către mituitor a persoanei care a primit mita;

c) scuza provocării.

58. În ce caz, ca efect al circumstanţelor atenuante, instanţa înlocuieşte minimul special

al pedepsei închisorii, prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, cu pedeapsa

amenzii:

a) când minimul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită este de

un an sau mai mare, dar până la 3 ani;

b) când minimul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită este de

3 luni sau mai mare, dar până la un an;

59. În cazul săvârşirii unei infracţiuni contra păcii şi omenirii, dacă instanţa reţine în

favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă de

aceasta până la:

a) 1/4 din maximul general;

b) 1/3 din minimul special;

c) 1/2 din minimul general;

60. Săvârşirea unei infracţiuni contra persoanei, prin acte de violenţă fizică asupra

membrilor familiei constituie:

a) o stare de agravare a pedepsei;

b) o circumstanţă agravantă judiciară;

c) o circumstanţă agravantă legală.

61. Săvârşirea unei infracţiuni de câte un infractor major împreună cu o persoană care

nu a împlinit vârsta de 14 ani, constituie:

a) o circumstanţă agravantă legală;

b) o circumstanţă agravantă judiciară;

c) nu constituie nici un fel de circumstanţă agravantă, deoarece minorul care nu a împlinit

vârsta de 14 ani nu răspunde penal;

62. Fapta de trafic de droguri, prin oferirea acestora unui minor atrage:

a) reţinerea în sarcina inculpatului a unei circumstanţe agravante legale speciale;

b) reţinerea în sarcina inculpatului a unei circumstanţe agravante judiciare;

c) legea nu prevede o astfel de situaţie ca fiind o circumstanţă agravantă legală sau

judiciară;

63. În cazul în care pedeapsa a cărei executare a fost suspendată

este amenda, termenul de încercare este de:

a) 6 luni;

b) 1 an;

c) 5 ani.

64. Termenul de încercare în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere se

compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp:

a) de 3 ani;

b) între 2 şi 5 ani;

c) de 5 ani.

65. Pentru ca instanţa de judecată să poată pronunţa executarea

pedepsei la locul de muncă, una din condiţiile ce trebuie îndeplinite, este aceea că

pedeapsa aplicată în cauza supusă judecăţii trebuie să fie închisoarea de cel mult:

a) 4 ani;

b) 5 ani;

c) 6 ani.

66. Minorii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani care săvârşesc fapte prevăzute de

legea penală:

a) nu răspund niciodată din punct de vedere penal;

b) faţă de această categorie de persoane care săvârşesc fapte prevăzute de legea penală se

iau numai măsuri de ocrotire prevăzute de legislaţia în vigoare;

c) răspund penal, dacă se dovedeşte că au săvârşit faptele penale cu discernământ.

67. Pentru constatarea discernământului unui minor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16

ani, care a comis o faptă prevăzută de legea penală, organul judiciar are obligaţia de a

dispune:

a) efectuarea unei anchete sociale şi o expertiză psihiatrică;

b) efectuarea unei expertize psihologice;

c) efectuarea unei expertize medicale.

68. Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă, fie aplicarea

unei pedepse. Dintre cele două sancţiuni de drept penal, în care din situaţiile de mai jos

instanţa de judecată trebuie să aplice o pedeapsă:

a) în cazul când instanţa apreciază că, în cazul concret, luarea unei măsuri educative nu

este suficientă pentru îndreptarea minorului;

b) în cazul săvârşirii unei infracţiuni de o mai mică importanţă;

c) numai în cazul în care minorul a săvârşit o infracţiune gravă.

69. Sistemul sancţionator al minorilor infractori, în legislaţia noastră penală este

alcătuit din:

a) numai măsuri educative;

b) măsuri educative şi pedepse;

c) măsuri educative, măsuri de siguranţă şi pedepse.

70. Care din măsura educativă de mai jos are un caracter complex, funcţionând atât ca

măsură educativă, cât şi ca măsură de natură medicală:

a) libertatea supravegheată;

b) internarea într-un centru de reeducare;

c) internarea într-un institut medical educativ.

71. Dacă minorul aflat în libertate supravegheată săvârşeşte o infracţiune înăuntrul

termenului de încercare de un an, ce măsură poate lua instanţa împotriva lui:

a) revocă libertatea supravegheată şi dispune fie internarea minorului într-un centru de

reeducare, fie îi va aplica o pedeapsă;

b) revocă libertatea supravegheată şi poate dispune numai internarea minorului într-un

centru de reeducare;

c) revocă libertatea supravegheată şi în mod obligatoriu trebuie să dispună aplicarea unei

pedepse;

72. Punerea în executare a măsurii educative a libertăţii supravegheate se face:

a) chiar în şedinţa de judecată în care această măsură este pronunţată, dacă minorul şi

persoana sau reprezentantul unităţii speciale căreia i s-a încredinţat supravegherea sunt

prezenţi.

b) numai după ce hotărârea de condamnare a rămas definitivă;

c) chiar în şedinţa de judecată în care această măsură este pronunţată, chiar dacă minorul

nu este prezent.

73. Măsurile de siguranţă prevăzute de legea penală au, în principal, caracterul unor

mijloace de:

a) reeducare;

b) constrângere;

c) prevenire.

74. Măsurile de siguranţă sunt:

a) pedepse complementare;

b) pedepse principale;

c) sancţiuni de drept penal;

75. Ce se înţelege prin principiul legalităţii măsurilor de siguranţă:

a) că ele se pot lua numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege;

b) că ele se pot lua numai în cazul în care s-a comis o infracţiune;

c) că ele se pot lua numai de către instanţa de judecată.

76. Odată luate, măsurile de siguranţă de natură medicală sunt:

a) irevocabile;

b) revocabile;

c) şi revocabile şi irevocabile.

77. Arătaţi care din măsurile mai jos menţionate, sunt de siguranţă şi au caracter

medical:

a) internarea într-un institut medical-educativ, obligarea la tratament medical şi internarea

medicală;

b) obligarea la tratament medical şi internarea medicală;

c) internarea într-un institut medical-educativ, internarea toxicomanilor într-un centru de

dezintoxicare şi supravegherea medicală;

78. Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical constă în obligarea

făptuitorului de:

a) a se prezenta în mod regulat la o unitate sanitară pentru tratament medical până la

însănătoşire;

b) a se interna pe timp de 30 de zile într-o unitate sanitară pentru tratament medical;

c) a se interna pe timp de 60 de zile într-o unitate sanitară pentru tratament.

79. Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical se poate lua în mod provizoriu:

a) fie în faza de urmărire penală, fie în faza de judecată;

b) numai în faza de urmărire penală;

c) nu poate fi luată în mod provizoriu;

80. Măsura de siguranţă a internării medicale:

a) poate fi luată în mod provizoriu pe tot parcursul procesului penal;

b) poate fi luată în mod provizoriu numai în faza de judecată, până la pronunţarea

hotărârii;

c) nu poate fi luată în mod provizoriu, ci numai definitiv;

81. Măsura de siguranţă a internării medicale se dispune:

a) doar pe un anumit termen prevăzut de legea penală;

b) pe o durată nedeterminată;

c) până la data solicitării revocării acestei măsuri de către cel internat;

82. Care sunt cele mai cunoscute şcoli si curente care s-au impus in stiinta dreptului

penal?

a. Scoala Ardeleana, Scoala pozitivista, Scoala apararii sociale;

b. Scoala pozitivista, Scoala apararii sociale, Scoala clasica.

c. Scoala apararii sociale, Scoala Ardeleana, Scoala simbolista

83. Care sunt principiile de baza care guverneaza Scoala apararii sociale?

a. protejarea societatii impotriva criminalitatii trebuie sa se realizeze prin masuri

extrapenale, destinate sa neutralizeze delincventul (prin eliminare sau segregare ori

prin aplicarea unor metode curative si educative);

b. limitarea stricta a sferei de incidenta a liberarii conditionate

c. infractorul este subordonat legilor naturale si sociale si este determinat de aceste

legi.

84. Care sunt principiile de baza care guverneaza curentul tendintei neoclasice actuale in

stiinta dreptului penal?

a. comportamentul infractional trebuie primeze in fata justitiei si nu actul incriminat;

b. imaginea clasica a omului rezonabil este inlaturata, acesta devenind stapan pe

actele sale si liber sa aleaga intre bine si rau

c. sporirea severitatii pedepselor si limitarea posibilitatilor de individualizare

judiciara

85. Care sunt întemeietorii ştiintei dreptului penal român?

a. George Antoniu si Vintila Dongoroz;

b. Ion Tanoviceanu si Nicoleta Iliescu;

c. Ion Tanoviceanu si Vintila Dongoroz.

86. Codul penal român de la 1937 mai era denumit:

a. Codul penal Alexandru Ioan Cuza;

b. Codul penal Mihai I;

c. Codul penal Carol al II-lea;

87. Care sunt noutatile juridice pe care le aduce Codul penal român de la 1937?

a. umanizarea pedepsei;

b. responsabilitatea morala a infractorului

c. introducerea de pedepse mai aspre;

88. Care sunt expresiile latine care guverneaza principiul legalitatii?

a. nullum crimen sine lege, nullum poena sine lege, nullum judicium sine lege;

b. nullum crimen sine lege, nullum poena sine lege, nullum crimen sine persona;

c. nullum poena sine lege, nullum crimen sine persona, nullum judicium sine lege

89. In ce consta principiul umanismului legii penale?

a. intreaga reglementare penala trebuie sa porneasca de la interesele fundamentale ale

omului;

b. intreaga activitate in domeniul dreptului penal trebuie sa se desfasoare pe baza

legii si in conformitate cu legea;

c. intreaga reglementare juridica penala trebuie sa asigure prevenirea savarsirii

faptelor periculoase, atat prin conformare cat si prin constrangere fata de cei care

savarsesc asemenea fapte;

90. In ce consta principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal?

a. presupune luarea in considerare a intereselor fundamentale ale omului;

b. reprezinta o garantie a libertatii persoanei intrucat, fara savarsirea unei infractiuni,

nu se poate antrena raspunderea unei persoane;

c. presupune stabilirea si aplicarea sanctiunilor de drept penal in functie de gravitatea

faptei savarsite, de periculozitatea infractorului, de necesitatile de indreptare a

acestuia

91. In ce consta principiul personalitatii raspunderii penale?

a. presupune stabilirea si aplicarea sanctiunilor de drept penal in functie de gravitatea

faptei savarsite, de periculozitatea infractorului, de necesitatea de indreptare a

acestuia;

b. asigura prevenirea faptelor periculoase atat prin comportare, cat si prin

constrangere fata de cei care savarsesc asemenea fapte;

c. contine regula potrivit careia atat obligatia ce decurge dintr-o norma penala de a

avea o anumita conduita, cat si raspunderea ce decurge din nesocotirea acelei

obligatii, revin persoanei ce nu si-a respectat obligatia, savarsind fapta interzisa, si

nu alteia sau unui grup de persoane.

92. Ce se intelege prin interpretarea legii penale?

a. o operatiune logico-rationala ce se efectueaza cu ocazia aplicarii normei de drept si

are drept scop aflarea vointei legiuitorului, exprimata in acea norma;

b. o operatiune logica ce se refera la fapte tipice si trebuie aplicata unor fapte

concrete care sunt variabile;

c. o activitate stiintifica prin care se explica si se desluseste continutul normativ al

legilor;

93. Cine realizeaza interpretarea oficiala autentica sau legala a legii penale?

a. Presedintele tarii in momentul in care promulga o lege;

b. legiuitorul, in momentul in care adopta o lege si da explicatii, in continutul

acesteia, cu privire la anumiti termeni, expresii sau situatii juridice care impun o

interpretare unitara;

c. organele judiciare, in momentul in care realizeaza incadrarea juridica a faptei;

94. Cine realizeaza interpretarea neoficiala sau doctrinala a legii penale?

a. Guvernul Romaniei;

b. instantele de judecata;

c. oamenii de stiinta.

95. Cum poate fi interpretarea oficiala autentica a legii?

a. anterioara si posterioara;

b. contextuala si posterioara;

c. consensuala si multilaterala;

96. Cum poate fi interpretarea legii penale dupa metodele folosite?

a. interpretare literala sau gramaticala, interpretare rationala sau logica, interpretare

geografica ;

b. interpretare literala sau gramaticala, interpretare rationala sau logica, interpretare

istorica

c. interpretare literala sau gramaticala, interpretare geografica, interpretare istorica

97. Care sunt raţionamentele care se utilizeaza in cazul interpretarii rationale sau logice a

legii penale?

a. „a fortiori”, „per a contrario”, „reductio ad absurdum”;

b. „a fortiori”, „per a contrario”, „nulum crimen sine lege”;

c. „per a contrario”, „reductio ad absurdum”, „nulum crimen sine lege”.

98. Ce intelegeti prin zona contigua a Romaniei?

a. fasia de mare care se intinde spre largul marii pana la distanta de 200 mile marine,

masurata de la liniile de baza;

b. spatiul aerian sau coloana de aer de deasupra teritoriului Romaniei;

c. fasia de mare adiacenta marii teritoriale care se intinde de-a lungul marii pana la

distanta de 24 mile marine, masurata de la liniile de baza;

99. Care sunt principiile aplicarii legii penale in spatiu?

a. principiul personalitatii legii penale, principiul ultraactivitatii legii penale,

principiul realitatii legii penale;

b. principiul personalitatii legii penale, principiul realitatii legii penale, principiul

universalitatii legii penale

c. principiul realitatii legii penale, principiul retroactivitatii legii penale, principiul

activitatii legii penale

100. Ce presupune principiul activitatii legii penale?

a. legea penala se aplica unor fapte comise inainte de intrarea ei in vigoare;

b. legea penala este activa de la intrarea ei in vigoare si pana la iesirea din vigoare;

c. legea penala se aplica unor fapte si dupa iesirea ei din vigoare;

101. Ce se intelege prin retroactivitatea legii penale?

a. aplicarea prevederilor unei legi penale si unei fapte comise intre momentul

edictarii si momentul intrarii in vigoare a legii respective;

b. aplicarea prevederilor unei legi penale faptelor comise dupa iesirea din vigoare a

legii respective;

c. aplicarea prevederilor unei legi penale, a efectelor ei asupra unor fapte comise

inainte de intrarea in vigoare a legii respective.

102. Ce efecte produce legea de dezincriminare daca ea intervine in cursul urmaririi

penale?

a. nu produce nici un efect deoarece ea se aplica numai faptelor savarsite dupa

momentul intrarii ei in vigoare, conform principiului activitatii legii penale;

b. se va pronunta scoaterea de sub urmarire penala

c. se va pronunta achitarea;

103. Care sunt criteriile dupa care se poate determina legea penala mai favorabila?

a. dupa conditiile de tragere la raspundere penala;

b. dupa gravitatea faptei;

c. dupa locul unde a fost comisa fapta;

104. Ce conditii se cer intrunite pentru aplicarea principiului personalitatii legii penale?

a. faptuitorul sa fie cetatean roman sau o persoana fara cetatenie dar cu domiciliul in

Romania;

b. faptuitorul sa fie cetatean roman sau strain dar cu domiciliul sau resedinta in

Romania;

c. fapta sa fie comisa pe teritoriului tarii;

105. Ce conditii trebuie indeplinite in mod obligatoriu pentru aplicarea principiului

realitatii legii penale?

a. infractiunea sa fie savarsita pe teritoriul tarii noastre si sa fie indreptata impotriva

securitatii nationale a statului roman, impotriva unui cetatean roman sau a unei

persoane juridice romane;

b. fapta respectiva sa fie savarsita cu intentie directa;

c. infractorul sa fie cetatean strain sau persoana fara cetatenie, domiciliata in

strainatate.

106. Ce conditii trebuie indeplinite pentru aplicarea principiului universalitatii legii

penale?

a. fapta sa fie prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savarsita;

b. fapta respectiva sa fie savarsita cu intentie directa;

c. infractiunea sa fie savarsita in afara teritoriului tarii de catre un cetatean roman;

107. Ce fel de act este extradarea?

a. administrativ, bilateral, politic;

b. bilateral, juridic, civil;

c. politic, juridic, bilateral;

108. Cum poate fi extradarea in functie de pozitia pe care o are statul in realizarea

acesteia?

a. extradarea temporara si extradare permanenta;

b. extradare activa si extradare pasiva;

c. extradare generala si extradare particulara;

109. Care sunt subiectii raportului juridic penal?

a. doar statul si persoanele fizice;

b. statul si persoanele juridice, ca destinarari ai normei penale;

c. statul, persoanele fizice si juridice, ca destinatari ai normei penale;

110. Cand se naste raportul juridic penal de conformare?

a. din momentul intrarii in vigoare a normei cu caracter penal;

b. din momentul edictarii normei cu caracter penal;

c. numai prin savarsirea infractiunii;

111. Cui revine constatarea raportului juridic penal?

a. organelor de politie;

b. parchetelor;

c. instantelor de judecata;

112. Care sunt factorii in functie de care pericolul social al infractiunii este apreciat de

legiuitor?

a. valoarea sociala careia i se aduce atingere;

b. gradul de pregatire intelectuala a faptuitorului;

c. antecedentele contraventionale ale faptuitorului;

113. Care sunt cei doi factori ai vinovatiei, ca trasatura esentiala a infractiunii?

a. intentia directa sau intentia indirecta;

b. constiinta si vointa;

c. usurinta sau neglijenta;

114. Care sunt formele pe care le imbraca vinovatia, ca trasatura esentiala a infractiunii?

a. intentia, culpa, intentia depasita;

b. intentia, culpa, pedeapsa

c. culpa, intentia depasita, pedeapsa

115. Ce cuprinde praeterintentia?

a. intentia directa si intentia indirecta, reunite;

b. intentia si culpa, reunite;

c. faptele cu un pericol social redus;

116. Care sunt formele pe care le imbraca obiectul infractiunii?

a. obiectul juridic generic sau de grup, obiectul juridic specific, obiectul juridic

universal

b. obiectul juridic specific, obiectul juridic universal, obiectul material sau obiectul

direct ;

c. obiectul juridic generic sau de grup, obiectul juridic specific, obiectul material sau

obiectul direct ;

117. Care sunt trasaturile esentiale ale infractiunii?

a. latura obiectiva si latura subiectiva;

b. vinovatia, raspunderea penala si pedeapsa;

c. pericolul social al faptei, vinovatia si prevederea faptei in legea penala;

118. Cand exista intentie directa, ca forma a vinovatiei?

a. faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-1 accepta, socotind fara temei, ca el nu

se va produce;

b. faptuitorul, prevede rezultatul faptei sale, doreste si urmareste producerea lui, prin

savarsirea acelei fapte;

c. faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-1 urmareste, accepta producerea

lui;

119. Cand exista praeterintentia ca forma a vinovatiei?

a. in situatia in care faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea

sa-1

prevada;

b. in situatia in care faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-1 urmareste,

accepta producerea lui;

c. in situatia in care faptuitorul doreste si urmareste ori accepta producerea unor

urmari periculoase, insa in realitate se produc, din culpa, urmari mai grave (pe care

fie ca le-a prevazut, dar a socotit fara temei ca nu se vor produce ori nu le-a

prevazut, desi putea si trebuia sa le prevada);

120. Cand este persoana juridica subiect activ al infractiunii?

a. infractiunea a fost savarsita in realizarea obiectului ei de activitate sau in interesul

ori in numele persoanei juridice si cu forma de vinovatie prevazuta de legea

penala;

b. infractiunea are legatura cu atributiile de serviciu ale societatii comerciale,

autoritatii ori institutiei respective;

c. se dovedeste in sarcina conducerii unei institutii ori societati ca a existat un interes

patrimonial;

121. Ce cuprinde continutul constitutiv al oricarei infractiuni?

a. obiectul si subiectii infractiunii;

b. timpul si locul infractiunii;

c. latura obiectiva si latura subiectiva a infractiunii;

122. Sub ce forma se poate manifesta elementul material al laturii obiective?

a. vinovatiei;

b. unei actiuni sau inactiuni;

c. unei sanctiuni;

123. Care sunt elementele raportului de cauzalitate?

a. elementul material;

b. urmarea imediata;

c. cauza si efectul;

124. Ce intelegeti prin latura subiectiva a unei infractiuni?

a. activitatea persoanei fizice care, prin urmarile ei periculoase, vatama sau pune in

pericol anumite relatii sociale aparate de normele dreptului penal;

b. valoarea sociala si relatiile sociale create in jurul acestei valori, care sunt periclitate

sau vatamate prin fapta infractionala;

c. atitudinea psihica a faptuitorului, alcatuita din elemente intelective, volitive si

afective, care determina si insotesc actul fizic de executare.

125. Ce intelegeti prin latura obiectiva a unei infractiuni?

a. activitatea persoanei fizice care, prin urmarile ei periculoase, vatama sau pune in

pericol anumite relatii sociale aparate de normele dreptului penal;

b. atitudinea psihica a faptuitorului, alcatuita din elemente intelective, volitive si

afective, care determina si insotesc actul fizic de executare;

c. valoarea sociala si relatiile sociale create in jurul acestei valori, care sunt periclitate

sau vatamate prin fapta infractionala;

126. Ce se intelege prin „verbum regens"?

a. elementul subiectiv şi mobilul infractiunii;

b. scopul infractiunii;

c. elementul material al laturii obiective a infractiunii;

127. Ce desemneaza mobilul unei infractiuni?

a. desemneaza acel sentiment (dorinta, tendinta, pasiune) care conduce la nasterea in

mintea faptuitorului a ideii savarsirii unei infractiuni si care il determina sa o

comita;

b. desemneaza finalitatea urmarita de faptuitor prin savarsirea infractiunii;

c. desemneaza atitudinea psihica a faptuitorului ce precede si insoteste fapta

infractionala si urmarile ei;

128. Care sunt cele doua perioade in care se desfasoara activitatea infractionala?

a. perioada prezenta si perioada viitoare;

b. perioada activa si perioada pasiva;

c. perioada interna si perioada externa.

129. Care sunt principalele forme ale infractiunii intentionate?

a. actele pregatitoare (preparatorii), tentativa, fapta consumata ;

b. tentativa, complicitatea, fapta consumata ;

c. complicitatea, unitatea de infractiune, tentativa

130. Cum este incriminata tentativa in actuala reglementare a Codului penal?

a. pentru toate infractiunile din Codul penal;

b. doar pentru infractiunile grave si deosebit de grave;

c. numai atunci cand Codul penal prevede expres acest lucru;

131. Cand se realizeaza tentativa perfecta?

a. atunci cand faptuitorul executa in intregime elementul material al laturii obiective

a

infractiunii si cu toate acestea rezultatul urmarit nu se produce;

b. atunci cand faptuitorul incepe executarea elementului material al laturii obiective a

infractiunii, insa pe parcursul desfasurarii executarea este intrerupta si nu poate fi

dus

pana la capat;

c. atunci cand faptuitorul dispune de toate conditiile necesare sub aspectul

mijloacelor ce vor fi folosite si al obiectului material al infractiunii pentru ca

infractiunea proiectata sa

se consume, totusi aceasta nu se consuma datorita modului defectuos in care au

fost

folosite mijloacele de catre faptuitor sau altor cauze;

132. Cand nu se pedepseste tentativa?

a. numai atunci cand faptuitorul s-a desistat de la savarsirea faptei pusa in executare,

mai inainte ca organul de urmarire penala sa o descopere;

b. atunci cand faptuitorul a impiedicat mai inainte de descoperirea faptei producerea

rezultatului;

c. atunci cand faptuitorul fie ca s-a desistat fie ca a impiedicat producerea rezultatului

mai inainte de descoperirea faptei;

133. Care sunt cele doua categorii de unitate de infractiune?

a. unitate naturala si unitate artificiala de infractiune;

b. unitate conventionala si unitate neconventionala de infractiune;

c. unitate naturala si unitate legala de infractiune;

134. Ce este infractiunea complexa?

a. infractiunea al carei rezultat obtinut dupa momentul consumarii si excluzand

interventia faptuitorului, se va amplifica in mod progresiv, dand nastere la noi

urmari, corespunzatoare unor infractiuni mai grave;

b. infractiunea care se realizeaza prin repetarea faptei incriminate de un numar de ori

atat de mare incat sa rezulta o obisnuinta a faptuitorului, o indeletnicire a acestuia;

c. infractiunea in al carei continut intra, ca element constitutiv sau ca element

circumstantial agravant, o actiune sau inactiune care constituie, prin ea insasi, o

fapta prevazuta de legea penala.

135. Cand se consuma infractiunea de obicei?

a. in momentul terminarii primei actiuni;

b. in momentul ultimei repetari a faptei incriminate;

c. in momentul in care s-au epuizat doua sau mai multa actiuni ale faptuitorului;

136. Care sunt formele unitatii naturale de infractiune?

a. infractiunea simpla, infractiunea continuata si infractiunea deviata;

b. infractiunea simpla, infractiunea continuata si infractiunea continua;

c. infractiunea simpla, infractiunea continua si infractiunea deviata;

137. Ce fel de infractiune este infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal?

a. o infractiune continua;

b. o infractiune continuata;

c. o infractiune colectiva;

138. Care sunt formele unitatii legale de infractiune?

a. infractiunea simpla, infractiunea continua si infractiunea deviata;

b. infractiunea complexa, infractiunea continua, infractiunea progresiva si

infractiunea de obicei;

c. infractiunea complexa, infractiunea continuata, infractiunea progresiva si

infractiunea de obicei;

139. Care este momentul care se ia in calcul pentru stabilirea starii de recidiva in cazul

savarsirii unei infractiuni continuate?

a. momentul consumarii infractiunii;

b. data savarsirii infractiunii;

c. data epuizarii infractiunii;

140. Ce fel de infractiune este jocul de noroc, infractiune prevazuta de art. 330 alin.2 Cp?

a. o infractiune continua;

b. o infractiune continuata;

c. o infractiune de obicei;

141. Care sunt formele sub care se poate prezenta concursul de infractiuni?

a. concursul represiv si concursul preventiv;

b. concursul real si concursul formal;

c. concursul conventional si concursul neconventional;

142. Care este sistemul sanctionator pentru concursul de infractiuni consacrat si admis de

Codul penal roman?

a. sistemul cumulului aritmetic sau al aditionarii pedepselor;

b. sistemul absorbtiei pedepselor si aplicarea pedepsei celei mai grave;

c. sistemul cumulului juridic sau sistemul contopirii pedepselor.

143. Ce presupune pluralitatea intermediara de infractiuni?

a. sa existe o condamnare definitiva a infractorului pentru o infractiune savarsita

anterior;

b. infractorul sa comita din nou o infractiune, inainte de a fi fost condamnat pentru o

infractiune anterioara;

c. existenta unui concurs de infractiuni.

144. Care sunt formele pluralitatii de infractiuni?

a. participatia penala, concursul de infractiuni si recidiva;

b. concursul de infractiuni, recidiva si pluralitatea intermediara;

c. concursul de infractiuni, recidiva si pluralitatea naturala;

145. Cand exista concurs real de infractiuni?

a. atunci cand o actiune sau o inactiune savarsita de aceeasi persoana, datorita

imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, intruneste

elementele

constitutive ale aceleiasi infractiuni;

b. atunci cand o actiune sau o inactiune savarsita de aceeasi persoana, datorita

imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, intruneste

elementele

constitutive ale unor infractiuni diferite;

c. atunci cand mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana inainte de a

fi fost condamnata definitiv pentru vreuna din ele;

146. Ce este infractorul ?

a. persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;

b. persoana care a ajutat la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala;

c. persoana care are calitatea de subiect de drept si care raspunde penal.

147. Care sunt felurile participatiei penale?

a. participatia proprie si participatia improprie;

b. participatie legala si participatie naturala;

c. participatia obiectiva si participatia subiectiva;

148. Cui îi este specifica contributia directa si nemijlocita la savarsirea faptei prevazuta

de legea penala?

a. instigatorului;

b. coautorilor;

c. complicelui;

149. Ce constituie fapta persoanei care promite inainte de savarsirea infractiunii ca va

tainui bunurile provenite din aceasta, dar dupa savarsirea ei, nu-si mai tine promisiunea?

a. complicitate;

b. nu are semnificatie penala;

c. este lipsita de pericol social;

150. Carei forme de participatie penala îi este specifica savarsirea faptei prevazute de

legea penala de catre mai multi participanti cu aceeasi forma de vinovatie?

a. participatiei improprii;

b. complicitatii delict distinct;

c. participatiei proprii (propriu-zise);

BIBLIOGRAFIE:

Bicǎ Gh., Griga I., Paraschiv G., Alecu Gh., Drept penal. Partea generală, Ed. Fundaţiei

România de Mâine, Bucureşti, 2008 – MANUAL UNIC;