Embed Size (px)
Citation preview
1
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE DREPT
ŞCOLA DOCTORALĂ A FACULTĂŢII DE DREPT
TEZĂ DE DOCTORAT
VULNERABILITĂȚI ALE STATULUI DE DREPT ÎN ROMÂNIA
-REZUMAT-
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Prof. univ. dr. Gheorghe Dănişor
DOCTORAND
Agica-Rădulescu I.M. Otilia
CRAIOVA
2020
2
Peste tot în lume ,,Statul de drept” este un ideal şi o aspiraţie globală,
fiind susţinut de persoane, guverne şi organizaţii.
Astfel în Documentul Summit-ului Mondial din 2005, şefii de state şi de
guverne din întreaga lume au recunoscut necesitatea aderării universale la
Statul de drept şi a implementării acestuia, atât la nivel naţional cât şi la nivel
internaţional.
În România zilelor noastre subiectul este de şi mai mare interes, el fiind
adesea menţionat în campaniile electorale, în disputele televizate dintre
politicieni, şi menţionat ca argument forte de către cetăţeni atunci când îşi
revendică drepturile.
Deși au trecut aproape treizeci de ani de la Revoluția din Decembrie
1989, timp în care, în România s-a instaurat statul de drept și s-au înregistrat
progrese în ceea ce privește evoluția sa, totuși se poate spune că în prezent
asupra acestuia acționează o serie de factori, care îi afectează stabilitatea și îi
pun în pericol însuși existența.
Imboldul călăuzitor pentru redactarea tezei cu tema ,,Vulnerabilități ale
statului de drept în România” a pornit de la convingerea că este un subiect de
actualitate, de interes și de importanță strategică, care merită investigat
amănunțit, având în vedere că aspirațiile noastre ca cetățeni ai lui sunt de a trăi
într-un stat de drept și de a beneficia de garantarea drepturilor și libertăților
noastre.
Astfel punctele de plecare ale oportunități unei cercetări cu această temă
sunt determinate de importanța și actualitatea subiectului, de dorința de a
scoate în evidență nevoia consolidării statului de drept prin înlăturarea
aspectelor vulnerabile cu care acesta se confruntă în prezent, arătând care sunt
factorii care îi amenință stabilitatea și chiar existența, și ce putem face noi ca
cetățeni ai lui pentru a contribui la consolidarea poziției sale.
Alegerea subiectului se întemeiază și pe dorința de a înțelege nevoia
existenței noastre într-un stat de drept și necesitatea consolidării lui, pentru
că dacă statul în care trăim este unul puternic și societatea este sănătoasă, iar
cetățenii lui sunt capabili să își împlinească visurile.
În fapt demersul de cercetare este o reflectare a unei contribuții proprii la
îmbogățirea palierului cunoștințelor despre problemele cu care se confruntă
statul de drept în România zilelor noastre.
Lucrarea pornește de la teoria statului și necesitatea existenței sale și
continuă cu teoria statului de drept, pentru ca în partea a doua să arătăm
problemele cu care se confruntă acesta în țara noastră și care sunt soluțiile
viabile pentru consolidarea sa.
Întrebarea principală a cercetării a fost următoarea: Care sunt aspectele
vulnerabile cu care se confruntă statul de drept în prezent, în România și cum
afectează ele stabilitatea sa?
3
Subiectul se adresează juriştilor, politologilor, filosofilor, politicienilor
dar şi unui public larg, fiindcă problema Statului de drept românesc şi punctele
sale slabe, vulnerabile, ne intereseze deopotrivă pe noi toţi „ ca membrii ai
cetăţii în care trăim” 1
.
Datorită limitărilor temporale ale studiilor doctorale, dar și caracterului
complex al unei asemenea preocupări, obiectivul a fost îndeplinit doar parțial,
în sensul că au fost abordate doar șase dintre cele mai importante aspecte
vulnerabile cu care se confruntă statul de drept în România zilelor noastre, și
în opinia noastră consider că tema rămâne o poartă deschisă pentru direcțiile
viitoare de cercetare.
În abordarea subiectului am formulat opinii și sugestii, de natură să
contribuie la aducerea unei contribuții personale la opera consolidării statului
de drept în România tocmai prin identificarea și abordarea unora dintre
aspectele vulnerabile cu care acesta se confruntă în prezent.
Termenul de ,,vulnerabilități”implică mai multe aspecte și presupune o
viziune ce depășește teoria generală a dreptului, substanța analizei lucrării
fiind o abordare juridică a aspectelor vulnerabile cu care se confruntă statul de
drept în țara noastră, în prezent, pornind de la teoria generală a dreptului, dar
și din perspectiva altor ramuri de drept, cum ar fi: drept constituțional, drept
administrativ, drept penal, dreptul Uniunii Europene și ale altor discipline
precum: filosofie, sociologie, istorie.
Cercetarea include munca creativă, sistematică destinată creșterii calității
cunoștințelor și utilizarea acestui stoc de cunoștințe pentru a inventa noi
aplicații.
Pentru studiul literaturii de specialitate s-au folosit observația
documentară, calificarea și ordonarea informațiilor și interpretarea datelor.
În legătură cu obiectul de cercetare au fost consultate lucrări de
specialitate, identificate la biblioteca Facultății de drept din cadrul
Universității din Craiova, Facultății de drept din cadrul SNSPA București,
Facultății de drept din cadrul Universității București și de la Biblioteca
Centrală Universitară.
Pentru documentarea prezentei teze m-am folosit de literatura de
specialitate în domeniu, consultând un număr de peste 130 de cărți și reviste de
specialitate, dar şi de o serie de studii realizate în domeniu de către institutele
de cercetare din ţară şi străinătate, de practica Curţii Constituţionale a
României şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi cea a
Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, consultând și site-urile unor
instituțiilor publice interne și internaționale.
Metodologia folosită în elaborarea lucrării este metodologia cercetării
ştiinţifice bazată pe metoda logică, metoda istorică, metoda comparativă,
metoda sociologică.
1 Petru Miculescu, Staul de drept , Editura București ,1998, p. 8.
4
De asemenea sprijinul și colaborarea profesorului coordonator în elaborarea
tezei a constituit factorul de armonie și modul îmbunătățirii permanente a
raționamentului științific și profesional personal.
Lucrarea este structurată pe două părţi, care la rândul lor cuprind mai
multe capitole și secțiuni.
Prima parte intitulată ,, Teoria statului de drept ” cuprinde patru capitole în
care sunt prezentate aspecte de teoria generală a dreptului privind statul și
statul de drept, principiile și valorile pe care se întemeiază.
În primul capitol intitulat ,, Satul – câteva considerații generale am
surprins aspecte legate de apariția statului ca o nevoie de structurare a
societății politice, definiția acestuia, evoluție istorică, conținutul și scopul
acestuia, precum și viziunea legată de evoluția statului în viitor.
Am arătat cum mica societate întemeiată pe legături de sânge s-a
transformat în urma unei evoluții îndelungate într-o societate stratificată
numită stat și am încercat să ofer un răspuns la întrebările: De ce a fost nevoie
de apariția statului?, Care sunt factorii care i-au îndemnat pe oameni să
recurgă la o astfel de formă de organizare și pentru care motive aceștia au
dorit să renunțe la o parte din libertatea lor în favoarea statului?
Răspunsul este simplu și constă în faptul că o societatea fără stat este
lipsită de apărare în fața unei societăți cu stat și că societatea perfect omogenă
descrisă de Morgan în Constituția irochezilor nu este precum societatea
umană, care se caracterizează printr-o confruntare a intereselor, ceea ce
generează conflicte, fiind nevoie de intervenția statului.
În prezent pe harta lumii existe zone, cum ar fi Libia, Afganistan, Irak,
Siria, etc., unde statul este slab, nu mai poate fi guvernat, ordinea s-a
dezintegrat iar populația este în pericol, teritoriul devenind un teren de luptă
pentru puterile din jur.
Am exemplificat apoi definiții date statului de-a lungul evoluției sale și
am încercat și o definire proprie a acestuia, arătând că statul este organizația
politică care deține și exercită o forță specială de constrângere împotriva celor
care i se opun și instrumentul prin intermediul căruia grupurile sociale își
promovează interesele comune.
Urmărind evoluția statului de la apariția sa în Orientul antic acum
aproape șase milenii și până în prezent ne-am oprit asupra statului de drept,
conceput de doctrina liberalismului, a cărui prezență domină și astăzi istoria,
dar nu în forma sa clasică de apărător al drepturilor și libertăților fundamentale
ci de stat de drept social, asistențial ce are în plin plan promovarea individului
prin adoptarea unor măsuri sociale de natură să îl protejeze.
În prezent scopul statului este apărarea interesului general, el trebuie să
fie deasupra claselor sociale, să fie moderatorul acestora prin caracterul său
social asigurând protecția individului , dincolo de dreptul fundamental al
acestuia.
Analizând structura Uniunii Europene am arătat că acesta este un hibrid
între stat și confederație care operează prin reuniuni ministeriale și o
5
birocrație comună. Ea îmbină aspecte ale abordării naționale și regionale,
diminuând caracterul suveran al statelor membre, controlul frontierelor și
moneda națională.
Am arătat și faptul că în prezent Uniunea Europeană se confruntă cu o
situație de criză generată de obiecțiuni față de politica sa din partea statelor
membre, ceea ce a culminat cu ieșirea Marii Britanii din uniune, existând tot
mai multe voci care cer o nouă definire a Uniunii, întârzierea acestui proces
punând în dificultate existența sa.
Vorbind despre noua ordine mondială am arătat că trendul evoluează
spre împlinirea unui vis, acela al asumării de către statele lumii a unei culturi
globale ce are la bază cooperarea statelor prin respectarea unor reguli
convenite de comun acord.
În capitolul al doilea intitulat ,,Câteva aspecte semnificative privind
corelația stat-drept” am adus în discuție în secțiunea întâi teoriile
autolimitării, heterolimitării și teoria identității dintre stat și drept, privind
abordarea acestei relații din perspectiva gândirii susținătorilor acestor teorii.
În esență relația dintre stat și drept este una bivalentă, statul fiind
reglementat de drept, iar dreptul este creația statului.
Astfel statul pretinde o serie de drepturi față de cetățeni și prin
intermediul dreptului cere de la aceștia ascultare, iar cetățeanul la rândul său
invocă respectarea drepturilor sale de către stat și cere ca organele statului să -i
ocrotească viața și alte valori sociale ale personalității sale.
În secțiunea a doua au fost abordate considerații esențiale despre
principiile generale ale dreptului și anume: principiul asigurării bazelor legale
de funcționare a statului, principiul libertății și egalității, principiul
responsabilității, principiul echității și al justiției.
Astfel principiul asigurării bazelor legale de funcționare a statului este
premisa existenței statului de drept și urmărește ponderarea abuzurilor
statului, dezvoltarea unui climat în care drepturile fundamentale ale omului să
fie protejate, existența unei ordini juridice active.
Principiul libertății și egalității promovează tratarea oamenilor în mod
egal, fără discriminări, trezindu-le siguranța că sunt tratați cu respectul cuvenit
și se bucură de dreptatea pe care o merită, reținând cu titlu de exemplu o
definiție a libertății formulată de Montesquieu cum că indivizii au ,,libertatea
de a face tot ce îngăduie legile.”2
Principiul responsabilității conferă individului posibilitatea de a se
raporta în mod conștient la norma de drept și de a avea o activitate activă în
ceea ce privește aprecierea valorilor unei societăți.
Principiul echității privește activitatea legiuitorului și activitatea de
interpretare și aplicare a dreptului în toate fazele procesuale.
Din principiul echității se deduce și noțiunea de justiție ca stare generală
, ideală a societății pentru asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale
cetățenilor.
2 Montesquieu, Despre spiritul legilor, I, Ediția Științifică, București, 1964, p.24.
6
În capitolul al treilea intitulat ,, statul de drept – considerații generale” în
secțiunea întâi intitulată, ,,Apariția conceptului stat de drept, evoluție istorică,
definiții”am arătat că statul de drept a apărut ca o reacție la abuzurile
monarhiei absolutiste și se întemeiază pe limitarea puterii statului, garantarea
drepturilor fundamentale ale indivizilor precum: libertate, dreptul la viață,
egalitate și proprietatea.
La baza conceptului se află doctrina liberalismului politic care
promovează printre altele individul, egalitatea de șanse, neutralitatea statului,
iar obiectivul său este încadrarea și limitarea prin drept a puterii statului, dar
cea mai evidentă formă a liberalismului politic este întărirea protecției juridice
a drepturilor și libertăților cetățeanului.
Conceptul stat de drept a apărut în Germania sub denumirea de
Rechtsstaat, dar adevăratul sens al cuvântului este conturat mult mai bine în
dreptul anglo-saxon, având la bază Common low.
În secolul XX statul de drept însumează elementele doctrinei liberale
originale a Rechtsstaat-ului, modelul german, Rule of Law, modelul englez și
Etat de droit, modelul francez.
Cu privire la statul de drept s-au emis multiple definiții, o definiție
personală fiind acea cum că statul de drept este mijlocul folosit pentru
limitarea puterii guvernanţilor în scopul garantării şi apărăii drepturilor
naturale ale individului.
În secțiunea a doua am tratat cele trei modele ale statului de drept.
Modelul englez de stat de drept este Rule of Law care se întemeiază pe
cutumă, dreptul nescris, numit Common Law, un drept popular generat spontan
de-a lungul secolelor de către societatea engleză, pe care judecătorul se
mulțumește doar să o constate.
Printre cauzele care au stârnit nemulțumirea britanicilor și ieșirea lor din
Uniunea Europeană se numără și multiplicarea izvoarelor dreptului englez și
modificarea ierarhiei acestora prin influența directă sau indirectă pe care o
exercita legislația europeană asupra dreptului englez.
Astfel dreptul englez a suferit modificări prin apartenența la sistemului
dreptului comunitar și ratificarea Convenției Europene a Drepturile Omului,
ceea ce a dus la creșterea importanței legislației scrise precum și sporirea
exigențelor justițiabililor în ceea ce privește actul de justiție.
În Statele Unite ale Americii funcționează modelul englez al statului de
drept Rule of Law , domnia legii însemnând limitarea puterii guvernanților.
Termenul de Rechtsstaat ca modelul german al statului de drept este
fructul moștenirii secolului luminilor, văzut și revăzut de liberalii germani la
începutul sec. XIX.
Kant, părintele spiritual al concepției stat de drept definea Rechtsstaat
–ul ca fiind starea civilă considerată în mod unic ca stare juridică, fondată a
priori pe următoarele principii: libertatea fiecărui membru al societăţii în
calitate de fiinţă umană; egalitatea fiecăruia cu fiecare altul în calitatea de
supus al suveranului; independenţa fiecărui membru al comunităţii în calitate
7
de cetăţean. Aceste principii nu sunt decât legi date de un stat deja constituit,
iar uneori existenţa lor face posibilă instituirea unui stat conform principiilor
pure ale raţiunii dreptului uman extern, în general.3
Modelul francez al statului de drept Etat de droit are la bază Declarația
Drepturilor și Cetățeanului în care au fost înscrise drepturile naturale,
inalienabile şi sacre ale omului, ca fiind libertatea, proprietatea, siguranţa şi
rezistenţa la opresiune.
Modelul francez a avut o influință uriașă cu privire la trei caracteristici
fundamentale ale statului de drept și anume: drepturile omului, separația
puterilor și modul de control al constituționalității legilor.
În secțiunea a doua am tratat valorile pe care se întemeiază statul de
drept ca fiind: liberalismul, respectul demnității umane, libertățile individuale,
și democrația.
În legătură cu liberalismul am arătat evoluția doctrinei de-a lungul
istoriei, punctând permanenta actualitate de care acesta se bucură.
El reprezintă pentru omul contemporan doctrina care lupă pentru
respectul libertății individuale și al sferei private, toleranța și apărarea
diversității, limitarea și controlarea publică a puterii de stat, prevenirea
etatismului și a totalitarismului, garantarea respectării drepturilor omului,
supremaţia legii, obiective în care se regăsește și în care crede cu tărie.
Dar liberalismul are și o parte care a căzut în desuetudine și întrebarea
care se pune este dacă viziunea despre individ și despre comunitate, despre
dezvoltarea socială și despre sensul organizării comuniste este încă viabilă.
Astfel cultul pieței libere pretinde că piața economică se poate autoregla
și că nu este nevoie de intervenția statului în acest sens, această gândire fiind
inspirată din doctrina statului minimal, care pretinde necesitatea reducerii
radicale a intervenției statului până la cel mai mic nivel de supraveghere și
arbitraj, în așa fel încât jocul economic și social să se desfășoare autonom,
fără nicio intervenție din partea autorităților publice.
Dar în prezent situația este un pic diferită, pentru că rolul guvernanților
este trasat de electoratul care dorește intervenția statului pentru ameliorarea
vieții economice și sociale și nu acordarea de simple servicii de supraveghere
procedurală, situație în care rolul statului modern este mai mult decât minimal.
Cu privire la eșecul doctrinei comuniste în fața liberalismului putem
afirma că asta s-a datorat faptului că doctrina comunistă nu a înțeles
necesitatea dispersării puterii și consecințele negative ale unei organizări
social-economice de tip centralizat, care nu lasă deschisă nicio posibilitate de a
distribui puterea și decizia, ceea ce duce la pierderea libertății individului și la
uciderea visului acestuia de a fi fericit, bazându-se pe calitățile sale.
Sigur că față de doctrinele rivale, comunismul și fascismul, liberalismul
a obținut un succes imposibil de contestat, însă față de marile probleme ale
lumii moderne, față de suferințele societății contemporane, el es te foarte
departe de a fi ajuns la succes. Spre ce va evolua oare liberalismul în viitor?
3 L.Heischling, Etat de droit, Rachtsstaat, Rule of Law, Paris, Dalloz, p.54
8
Va fi oare capabil să se reinventeze pentru a face față schimbărilor fulminante
din societate generate de revoluția tehnică actuală?
Am vorbit despre demnitate ca despre valoarea supremă a statului de
drept ,care se opune atât claselor sociale cât și societății și oricărui act care
tinde să degradeze sau să aservească unele ființe umane.
Pentru a arăta esența libertății individuale ca valoare ce stă la baza
statului de drept am folosit ca exemplu mitul peșterii al lui Platon opinând că
numai prin desprinderea de lumea aparențelor ne putem ridica la adevăr
pentru că ,, cât adevăr ai atins atâta libertate ai.”4
Cu privire la valoarea fundamentală a democrației am arătat evoluția și
definițiile pe care le comportă aceasta, importanța sa pentru existența statului
de drept.
Idealurile perene ale democrației sunt:libertatea, egalitatea, suveranitatea
poporului, participarea sa la guvernare, pluralismul politic, supremația legii,
asigurarea unei culturi politice.
În 1863 Abraham Lincoln în discursul de la Gettyburg a definit
democrația ca fiind ,, guvernare a poporului, de către popor pentru popor.”
Legat de această definiție ne punem întrebarea: Intereselor cui trebuie să
răspundă guvernarea, atunci când poporul are preferințe divergente?
Răspunsul la această întrebare s-ar referi la majoritatea poporului pentru
că guvernarea de către majoritate prin reprezentanții aleși prin vot și în acord
cu dorințele majorității, este mult mai aproape de ceea ce înseamnă
democrația.
Într-o societate democratică numărul de voturi obținut în alegrii libere
conferă legitimitate atât majorității cât și opoziției, iar existența opoziției este
absolut esențială pentru că libertatea de a nu fi de acord cu cineva sau ceva
constituie o valoarea în sine, la fel ca orice libertate.
Staul de drept este așadar un stat impregnat de valorile unui anumit tip
de democrație, o democrație liberală pluralistă, în care ordinea juridică este nu
doar construită ca o ierarhie controlată, ci și prin participarea liberală, egală și
pluralist structurată a cetățenilor.
Partea a doua a tezei se intitulează ,, Aspecte vulnerabile ale statului de
drept în România şi cuprinde un număr de trei capitole şi mai multe secţiuni.
Primul capitol intitulat ,,Instaurarea statului de drept în România după
Revoluţia din decembrie 1989 cuprinde două secţiuni.
În prima secţiune intitulată ,,Trecerea de la statul totalitar la statul de
drept” am vorbit despre caracteristicele statului totalitar instaurat în ţara
noastră după al doilea război mondial, trecând în revistă momentul Revoluţiei
din Decembrie 1989, când acesta a luat sfârşit şi s-a instaurat statul de drept.
Ne-am pus problema dacă noua formă de stat trebuie să fie copia unui
model occidental sau trebuie să fie o combinaţie între modelul occidental şi
tradiţiile politice autohtone, exprimându-ne opinia că aplicarea modelului
4 A. Dumitru , Aletheia, Editura Eminescu, București, 1986, p.6
9
occidental al statului de drept trebuie adaptată tradiţiilor politice ale tarii
noastre.
În continuare am făcut o radiografie a clasei politice actuale şi a
societăţii româneşti şi am arătat că democraţia este un proces dificil, deoarece
implică şi modificare aşteptărilor şi atitudinilor oamenilor, schimbarea de
mentalitate a acestora şi reformarea clasei politice.
Pentru instaurarea unui stat de drept în România trebuie să existe o
cultură politică şi juridică adecvată precum şi o societate civilă.
Pentru creşterea culturii juridice opinăm că se impun măsuri precum:
respectarea drepturilor omului, asistenţa juridică calificată pentru evitarea
delictelor şi litigiilor, obligativitatea hotărârilor judecătoreşti definitive,
consolidarea independenţei justiţiei.
Am arătat că societatea civilă în România nu are o bază solidă, deoarece
nu beneficiază de capital uman, este finanţată doar din exterior, se
concentrează în marile centre urbane, şi este legată doar de numele unor
persoane mediatizate.
În secţiunea a doua intitulată ,,Reglementarea statului de drept în
Constituţia României” am arătat că în articolul 1 alineatul 3 din această
Constituţie adoptată în 1991 şi revizuită în anul 2003, se stipulează atributele
statului instaurat în România după revoluţia din Decembrie 1989 sunt acelea
de ,,stat de drept, democratic şi social.”
Dispoziţia are caracter normativ şi imperativ şi reglementează un stat de
drept bazat pe conceptul liberalismului care garantează prin limitarea puterii
sale valori precum demnitatea omului, drepturile şi libertăţile sale, libera
dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic.
Pentru garantarea acestor libertăți el procedează la limitarea propriei
puteri prin aplicarea principiului separației puterilor în stat, ierarhia normelor
și protecția juridică a libertăților.
Ierarhia normelor este constituționalizată într-un principiu general
potrivit căruia norma juridică trebuie să-și bazeze validitatea pe o normă
superioară ei în ierarhie.
Pentru a se asigura protecția juridică a drepturilor și libertăților, cetățenii
au dreptul de a se adresa instanțelor de judecată cu mențiunea că acestea
trebuie să fie independente, astfel principiul accesului liber la justiție și al
independenței justiției fiind esențiale într-un stat de drept.
În art. 1 alin 1 din aceeaşi Constituţie sunt reglementate caracterele
statului român ca fiind ,,stat naţional, suveran şi independent, unitar şi
indivizibil”, fiind oferite explicaţii cu privire la atributele şi caracterele
statului român.
În capitolul al doilea intitulat,, Principiile generale care stau la baza
organizării statului de drept în România” am tratat pe scurt aspecte esenţiale
în legătură cu principiile generale reglementate prin Constituție, din
necesitatea de a înţelege aspectele vulnerabile cu care se confruntă statul de
drept în prezent.
10
Am enumerat aici, oferind detalii despre reglementarea şi conţinutul
acestora, următoarele principii: principiul separaţiei puterilor în stat, ce stă la
baza unei organizări instituţionale capabile să asigure libertatea individului în
faţa expansiunii puterii statale; principiul pluralismului politic şi dreptul de
asociere al cetăţenilor, acesta fiind o condiţie a democraţiei, deoarece fără el
caracterul democratic a statului este negat, iar democraţia este încălcată;
principiile constituţionale de realizare a independenţei justiţiei care sunt
principiul legalităţii, principiul justiţiei unice, imparţiale şi egale pentru toţi,
principiul folosirii limbii oficiale, a limbii materne şi a interpretului, principiul
dreptului la apărare, principiul folosirii căilor de atac, principiul publicităţii
şedinţelor de judecată, principiul prezumţiei de nevinovăţie, principiul
legalităţii pedepsei, principiul independenţei judecătorului, şi supunerea lui
numai legii, principiul termenului rezonabil.
Principiul egalităţii în drepturi şi îndatoriri a tuturor cetăţenilor, fără
nicio discriminare care presupune egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbaţii
şi egalitatea în drepturi a cetăţenilor fără deosebire de naţionalitate, rasă, sau
origine etnică, limbă, avere sau origine socială, egalitatea cetăţenilor în faţa
legii, dreptul de a nu fi discriminat.
Principiul protecţiei drepturilor şi libertăţilor omului în legătură cu care
am tratat sistemul de protecţie al drepturilor omului la nivel european şi
recunoaşterea şi garantarea drepturilor omului.
Principiul neretroactivităţii legii, principiul accesului liber la justiţie,
principiul democraţiei care se referă la libera dezvoltare a personalităţii umane
şi dreptatea ca valoare supremă.
Capitolul trei intitulat ,, Aspecte vulnerabile ale statului de drept
instaurat în România ” este structurat pe șapte secțiunii, în prima secțiune fiind
abordată noțiunea de vulnerabilitate a statului de drept
Încercând să scot în evidență problemele cu care se confruntă statul de
drept în România am luat în considerare o serie de neputințe ale sale generate
de factori și situații cu efect negativ, care acționând asupra sa îl pun într-o
postură vulnerabilă, făcându-l să pară slab și incapabil să își îndeplinească
rolul de garant al drepturilor și libertăților cetățenilor săi.
Așezând toate aceste gânduri într-o definiție am opinat că
vulnerabilitatea statului de drept este capacitatea scăzută a acestuia de a
reacționa la schimbările intervenite în relația sa cu dreptul, față de atacul
factorilor care generează fenomenul corupției, care împiedică statul să
protejeze drepturi și libertăți ale cetățenilor săi, cum ar fi demnitatea umană,
și încălcarea principiilor generale ce stau la baza acestuia, etc.
Sigur pot fi multe situații în care statul de drept este vulnerabil, însă în
lucrarea de față ne-am oprit doar la următoarele aspecte vulnerabile ce
caracterizează statul de drept din România și anume: instrumentalizarea
dreptului prin creșterea puterii legislative a Guvernului în a emite acte
normative sub forma ordonanțelor simple și a ordonanțelor de urgență, inflația
legislativă, aspecte vulnerabile privind independența justiției, fenomenul
11
corupției generalizate, neputința incluziunii sociale a romilor, încălcarea
demnității umane în cazul persoanelor aflate în executarea unor pedepse
privative de libertate din perspectiva articolului 3 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.
În secțiune a doua am tratat ca și aspect vulnerabil al statului de drept
instrumentalizarea dreptului prin creșterea puterii legislative a Guvernului în a
emite acte normative sub forma ordonanțelor simple și a ordonanțelor de
urgență.
Am arătat că potrivit principiul separației puterilor în stat vorbim de
existența a trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească.
Articolul 61 alineatul 1 din Constituția României stipulează că
Parlamentul este organul legislativ și ,, unica autoritate legislativă a țării”, iar
articolul 115 stipulează că acesta deleagă către Guvern puterea legislativă de a
emite ordonanțe de urgență doar în condițiile în care se reclamă urgența și pe
timp determinat.
Am arătat că au fost emise un număr foarte mare de astfel de acte
normative, care nu reclamă situații de urgență, motivarea acestei condiții
fiind făcută cu încălcarea deciziei Curții Constituționale nr. 65/1995, care
desființate situația de urgență ca fiind: ,,situația care datorită circumstanțelor
sale excepționale impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei
grave atingerii aduse interesului public.”5
Ideea de mai sus a fost întărită prin folosirea unui exemplu elocvent în
acest sens reprezentat de ordonanța de urgență nr.13/2017 privind modificarea
și completarea legii 286/2009 privind Codul penal și a legii 135/2010 privind
Codul de procedură penală,în care motivarea urgenței s-a întemeiat pe
necesitatea punerii de acord a acestor coduri cu deciziile Curții
Constituționale și am arătat motivele pentru care nu se reclama o situație de
urgență.
Am scos în evidență apoi emiterea de către Guvern a unor ordonanțe de
urgență în care se prevedea că vor intra în vigoare după câteva luni de la data
adoptării lor, fiind evidentă contradicția dintre motivarea urgenței emiterii
actului și amânarea intrării lui în vigoare.
Am ales să aduc în atenția publicului acest aspect vulnerabil deoarece
prin abuzul de legiferare din partea executivului se slăbește puterea de
legiferare a Parlamentului. Mai mult acesta se transformă într-un organism de
control al actelor emise de Guvern sub forma ordonanțelor de urgență,
generându-se o practică supărătoare care duce la schimbarea neașteptată a
legislației, afectând interesele individului și viața economică.
În Secțiunea a treia am tratat un alt aspect vulnerabil al statului de
drept reprezentat de inflația legislativă percepută ca incapacitatea statului de a
reacționa la modificările dreptului.
În societatea românească previzibilitatea dreptului este afectată de
creșterea considerabilă a numărului de acte normative adoptate și de creșterea
5 Decizia Curții Constituționale nr. 65/1995, publicată în M.Of. al României , Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995.
12
considerabilă a modificării celor existente, ceea ce a generat inflație
legislativă.
Cauzele care au dus la apariția ei au fost normarea excesivă,
supralegiferarea Curții Constituționale, legiferarea ca spectacolul politic,
activitatea legislativă intensă generată de necesitatea transpunerii directivelo r
comunitare în legislația națională.
Consecințele inflației legislative duc la ignorarea principiului nemo
censetur ignorare legem, legile adoptate fiind caracterizate printr-o calitate
slabă ,de aceea multe din ele sunt declarate neconstituționale.
O altă consecință este scăderea calității actului de justiție ca urmare a
creșterii numărului mare de acte normative, reglementarea exagerată ducând la
creșterea numărului de litigii în toate domeniile.
Supraproducția de norme se pare că nu ține cont de faptul că trebuie să
existe un echilibru între edictarea și aplicarea lor, numărul mijloacelor de
aplicare a acestor reguli de drept fiind insuficient, ceea ce duce la apariţia
unei toleranțe în aplicarea normei.
Neaplicarea a normei un timp îndelungat face ca atunci când se
încearcă aplicarea acesteia, ea să fie privită ca o injustiție, și să își piardă din
prestigiu în ochii cetățenilor.
Toate acestea duc la scăderea încrederii cetățenilor în norma juridică,
ajungând să fie pusă sub semnul întrebării această cerință esențială a statului
de drept, situație în care încrederea în drept devine o simplă presupunere cu
valoare teoretică.
În consecință înmulțirea necontrolată a actelor normative și modificarea
continuă a celor adoptate deja conduce la inflație legislativă și la instabilitate
legislativă, situație în care dreptul își pierde din previzibilitate, iar cetățenii
sunt în imposibilitatea de a cunoaște și de a înțelege legea.
În acest fel este afectat însuți scopul statului de drept și anume
previzibilitatea sistemului judiciar cu consecințe asupra stabilității și chiar
existenței acestuia.
În secțiunea a patra intitulată ,,Aspect vulnerabile privind independența
sistemului judiciar în România am surprins importanța independenței justiției
din postura sa de a treia putere în stat și independența judecătorului
reglementată de norma constituțională prevăzută de dispozițiile articolului
123 alineatul 2 potrivit cu care,, judecătorii sunt independenți și se supun
numai legii.”
Am tratat independența judecătorului prin raportare la inamovibilitatea
acestuia ,modul său de numire și promovarea în funcție.
Am trata apoi factorii care influențează independența justiției și a
judecătorului, aceștia fiind factorii de presiune și conflictul de interese în
raport cu îndatorirea judecătorului de a se abține de la soluționarea cauzei.
Dintre factorii de presiune care influenţează independența justiției și
implicit a judecătorului am menționat: inflația legislativă, politica
inconsecventă a Consiliului Superior al Magistraturii privind recrutarea
13
magistraţilor în sistem, proasta gestionare a politicii de resurse umane,
răspunderea magistraților, detașarea judecătorilor la alte autorității publice
decât instanțele de judecată, gestionarea bugetului instanțelor de către
Ministrul Justiției, lipsa de transparență a sistemului judiciar și relația sa
defectuoasă cu mass-media, birocrația de care dă dovadă Consiliul Superior al
Magistraturii în administrarea instanțelor, arătând care este influența negativă
a acestora asupra independenței justiției și a judecătorului.
Un alt aspect vulnerabil al statului de drept este reprezentat de
fenomenul corupției generalizate pe care l-am tratat în secțiunea a cincea. Am
adus în discuție acest aspect, deoarece de la aderarea Român iei la Uniunea
Europeană în anul 2004 țara noastră este monitorizată prin instituirea
Mecanismului de Cooperare și Verificare,unul dintre obiectivele de atins, fiind
diminuarea acestui fenomen.
În tratarea subiectului am vorbit despre corupție ca despre un fenomen
prezent peste tot în lume, arătând care sunt cauzele care favorizează apariția și
evoluția acestuia.
Referindu-ne la societatea românească am arătat că fenomenul corupției
a apărut în contextul în care imediat după Revoluție viața politică nu a avut la
bază o serie de valori și nu s-a întemeiat nici pe implementarea unor programe
de partid, ci a început prin a fi susținută de grupuri de interese, care au jucat și
joacă un rol important în continuare în viața politică.
Subiectul a fost abordat din perspectiva creării unui sistem de luptă
anticorupție în România la inițiativa Uniunii Europene prin înființarea
Direcției Naționale Anticorupție, ca structură specializată pe fapte de corupție
în cadrul Parchetului General și a Agenției Naționale de Integritate și
adoptării de legi în acest domeniu, cea mai cunoscută fiind lege 78/2000
privind prevenirea descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
Am arăta care au fost rezultatele obținute, așa cum au fost ele reflectate
în rapoartele întocmite de Comisia Europeană urmare Mecanismului de
Cooperare și Verificare, cu mențiunea că în ultimul raport s-a reținut că
rezultatele nu sunt satisfăcătoare și că s-a înregistrat un regres, care pune în
pericol chiar statul de drept.
În ciuda faptului că autorităţile au adoptat strategii pentru combaterea
acestui fenomen și s-a încercat eficientizarea Direcției Naționale Anticorupție
fenomenul nu a fost eradicat și din studiile, sondajele şi bilanţurile publicate a
rezultat în continuare că problema corupţiei este încă una prezentă în România
cu afectarea directă a mediului de afaceri în primul rând și a scăderii încrederii
populației în instituțiile statului, ceea ce indirect pune în pericol însăși
existența statului de drept.
Potrivit lui Dominique Calos, statul de drept înseamnă și o sită juridică
și etică prin care trebuie să treacă societatea, un principiu care poate dirija
practic acțiunea de modernizare a statului6, ori un stat confruntat cu fenomenul
corupției generalizate nu poate fi un stat modern, ci doar un stat slab, unde
6 Dominique Colas, Modernisation de L Etat, Presses Universitaires de France, Paris, 1987, p VIII.
14
prosperă nepotismul, iar liderii se concentrează pe interesele proprii în
defavoarea cetățenilor.
Creșterea corupției este asociată cu scăderea investițiilor private ceea ce
reduce rata de creștere economică. Corupția duce la creșterea inegalității
sociale, generează frustrare pentru cei defavorizați, și contribuie la scăderea
nivelului de investiții, scăderea a locurilor de muncă, pierderea altor
oportunități.
Corupția erodează încrederea în guvernare, duce la diminuarea
contractului social, alimentează și perpetuează ilegalitățile, sporește
nemulțumirile, toate acestea conducând spre fragilitatea statului, apariția
extremismului, violență și conflicte, concurență neloaială, prețuri mai mari,
slăbirea încrederii în guvernare.
O altă consecință este că acest fenomen negativ scade prestigiul
României în raport cu partenerii externi, în special în rândul țărilor Uniunii
Europene, țara noastră riscând să fie privită ca o țară din lumea a treia.
În discursul ținut în fața studenților la Universitatea ,,Ovidius”din
Constanța cu prilejul vizitei din data de 23.02.2017 Hoyt Brian Yee, asistent
adjunct al Secretariatului de Stat pentru Europa și Eurasia, a arătat printre
altele că țările cele mai prospere, în care oamenii se simt fericiți, sunt cele cu
cel mai scăzut indice al corupției, iar cele sărace, din care oamenii visează să
plece, sunt cele cu cel mai ridicat indice de corupție.
Frans Timmermans declară potrivit Hot News.ro la 26.04.2019 că ,, e un
lucru cert că dacă statul de drept este în pericol, dacă nu există un echilibru
instituțional bazat pe separația puterilor în stat corupția va crește.”
Concluzionând, în conformitate cu cele expuse mai sus putem afirma că
valorile și principiile promovate de staul de drept prin simplitatea și autoritatea
lor dau sens vieții sociale. Or corupția afectează indirect toate aceste valorii și
principii, făcând din cetățeni niște indivizi săraci și nefericiți ale căror
drepturi fundamentale sunt în pericolul de a nu mai putea fi garantate de către
un stat de drept slab și neputincios.
În secțiunea a şasea intitulată ,, Incluziunea socială a romilor între
necesitate și neputință” am abordat problema din punctul de vedere al
încălcării principiului egalității de șanse.
Potrivit acestui principiu toți indivizii trebuie să beneficieze de
libertatea necesară pentru dezvoltarea capacităților personale, pentru a face
alegerile la care aspiră, fără limitări din partea statului.
Nevoia respectării acestui principiu provine din faptul că în viața de zi
cu zi apartenența la numite grupuri sociale determinate de originea etnică
generează adesea situații de inegalitate care trebuie combătute tocmai pentru
a asigura acestora egalitatea de șansă.
Am definit incluziunea ca fiind un set de măsuri luate în domeniul
protecției sociale și ocupării forței de muncă, educaţie, sănătate,etc, cu scopul
de a lupta împotriva excluziunii sociale.
15
Apoi am expus factorii care au contribuit la determinarea statutului de
grup vulnerabil pentru romi, enumerând pe lângă sărăcie, lipa de educație și
excluziunea socială, care arată că romii nu pot beneficia de anumite drepturi,
cum ar fi asigurare de sănătate, carnet de muncă, educație, deoarece unii
dintre ei nu au acte de identitate.
În anul 2011 a fost adoptată Strategia guvernului României de incluziune
socială a romilor, dar în urma evaluării privind implementarea politicii de
incluziune socială rezultatele nu au fost satisfăcătoare, impactul acestei
strategii fiind mai mic decât așteptările.
Acest aspect se datorează faptului că strategia actuală prezintă câteva
lacune importante, precum:lipsa de prioritizare, multitudinea de
activităţi/acţiuni care trebuie dezvoltate, un sistem de monitorizare care s -a
dovedit nefuncţional în cele mai multe cazuri, indicatori necorelaţi în totalitate
cu activităţile propuse.
O cauză importantă a slabei implementări a strategiei o reprezintă lipsa
fondurilor necesare implementării ei. Deşi strategia menţionează clar sursele
financiare pentru implementarea fiecărei măsuri, experienţa ultimilor ani a
demonstrat că ministerele de resort sau autorităţile locale nu sunt foarte
interesate în a aloca sau în a accesa resurse pentru implementarea acestei
strategii.
Implementarea măsurilor care duc la incluziunea socială a romilor es te
ineficientă dacă se desfăşoară într-un cadru în care discriminarea şi anti-
ţigănismul sunt prezente.
Gradul mare de discriminare faţă de romi, chiar dacă nu este dus la
extrem precum în alte ţări, este manifestat foarte mult în respingerea accesului
romilor la servicii şi resurse şi în educaţie, infrastructură, servicii de ocupare a
forţă de muncă, servicii medicale, etc.
Sunt de menţionat şi rolul important al presei în perpetuarea opiniilor
discriminării faţă de romi, creşterea alarmantă a comentariilor rasiale din
mediul on -line, scandările rasiste ale suporterilor diverselor echipe, în special
de fotbal.
Astfel se observă că incluziune socială a romilor în România, nu are
încă o corectă înţelegere şi asumare autentică a conţinutului acestui concept
aşa cum a fost promovat la nivelul Uniunii Europene.
În secțiunea a șaptea intitulată: ,,Încălcarea drepturilor omului din
perspectiva art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului”am adus în
discuție problema situației penitenciarelor ș a centrelor de deținere din
România, și am abordat acesta vulnerabilitate a statului de drept din
perspectiva încălcării de către acesta a demnității umane a persoanelor aflate în
executarea unor pedepse privative de libertate sau aflate în procedura predării
n cazul mandatului european de arestare.
Am considerat că est o vulnerabilitate a statului de drept, deoarece prin
încălcarea demnităţii umane și supunerea cetățenilor săi la condiții improprii
16
de viață în penitenciare și locuri de detenție, statul nu face altceva decât să
încalce drepturile omului.
În procedura executării mandatului european de arestare am pornit de la
cauza pilor Căldăraru împotriva României, răspunsul la întrebările preliminare
puse de statul german, arătând că în cazul existenței unui tratament inuman
executarea mandatului trebuie amânată până la dispariția cauzelor care fac
imposibilă executarea lui.
Constatarea încălcării drepturilor omului stipulată în art. 3 din
Convenție ca urmare a condițiilor de încarcerare existente în penitenciarele
din România am întemeiat-o pe cauza pilot Razmiveș și alții împotriva
României, cu mențiunea că există un număr de 93 de cauze cu același obiect,
fiind vorba de grupul de cauze Bragadianu împotriva României, situația de
supraaglomerare, fiind considerată ,,foarte gravă” în marea majoritatea
unităților penitenciare din România, unele din ele fiind nepotrivite din punct
de vedere structural pentru privări de libertate de lungă durată.
Autorităţile române au fost îndemnate să asigure condiții de cazare
corespunzătoare, să revizuiască sistemul de arestare preventivă în centrele de
detenție și arestare preventivă și să transfere inculpații imediat în penitenciare.
Și Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau
Pedepselor Inumane sau Degradante a vizitat diferite locuri de deţinere din
România și în raportul publicat la data de 24 noiembrie 2011 a întocmit o
evaluare detaliată a situației din diferite centre de reținere și arestare
preventivă ale poliției, constatând că erau prost întreținute și supraaglomerate,
accesul la lumină în celule și la aerisire era insuficient, iluminatul artificial era
necorespunzător, toaletele nu erau complet separate, iar deținuții nu primeau
articole de igienă individuală, hrana era de proastă calitate, aceleași concluzii
fiind și pentru sistemul penitenciar din România.
Comitetul European pentru probleme penale a publicat la data de 30
iunie 2016 Cartea albă privind supraaglomerarea în penitenciare adoptată de
Consiliul de Miniștrii la data de 28 septembrie 2016, în care evidențiază
diferite aspecte în privința cărora autoritățile menţionate sunt îndemnate să
adopte strategii pe termen lung și măsurii specifice pentru combaterea
supraaglomerării în penitenciare.
Articolul 3 din Convenţia europeană consacră una dintre valorile
fundamentale ale societății democratice, interzicerea torturii și a tratamentelor
degradante fiind o valoare ce ţine de civilizație și este strâns legată de
respectarea demnității umane, iar umilința și suferința survenite în cursul
executării pedepsei închisorii nu trebuie să le depășească pe cele pe care le
presupune în mod inevitabil o anumită formă de tratament sau de pedeapsă
legitimă, pedeapsa închisorii nedeterminând pierderea de către deținut a
drepturilor garantate prin Convenție, din contră acesta are nevoie de protecția
statului ,deoarece se află într-o situație vulnerabilă, aceea de a fi privat de
libertate.
17
Întrucât s-a confruntat și se confruntă cu un număr mare de cauze cu
același obiect Curtea consideră că trebuie să adoptă procedura hotărâri pilot
pentru a determina statul român să găsească la nivel național o soluţie eficientă
pentru reparația acestor dificultăți care afectează protecția drepturilor
Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În finalul prezentei teze am conturat câteva propuneri, care în opinia
noastră reprezintă repere de viitor pentru consolidarea statului de drept în
România prin eliminarea aspectelor vulnerabile care fac obiectul acestei
cercetări juridice.
Astfel în privința instrumentalizării dreptului prin creșterea puterii
legislative a Guvernului în a emite acte normative sub forma ordonanțelor și
ordonanțelor de urgență, se poate constata că puterea de decizie trece puțin
câte puțin în mâna executivului, deși conform Constituției puterea executivă ar
trebui să se ocupe cu aplicarea legii și nu de reglementarea ei.
Este adevărat că potrivit Constituției, Guvernul are dreptul de a emite
ordonanțe de urgență, dar din ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani se poate
spune că s-a abuzat de aceste prevederi constituționale, și s-au emis acte
normative a căror urgență nu se justifică, procedeul scoțând în evidență faptul
că s-a depășit măsura delegării constituționale și că această instituției în
prezent nu-și mai atinge scopul.
Pentru a se evita speculații de genul că statul de drept este în mâna
Guvernului, ar fi bine ca discuțiile legislative să se mute în Parlament, iar
puterea executivă să se ocupe mai mult de punerea în executare a legilor
adoptate de către Parlament, fiind mai aproape astfel de respectarea
principiului separației puterilor în stat.
Recurgerea la această procedură de către guvern trebuie să aibă un
caracter excepțional, justificat de o situație politică și un imperativ social bine
conturat. Acest aspect este evidențiat de către Curtea Constituțională a
României, care arată că: ,,La această modalitate simplificată de legiferare
trebuie să se ajungă în extremis, atunci când adoptarea proiectului de lege în
procedură obișnuită sau în procedură de urgență nu mai este posibilă, ori
atunci când structura politică a paramentului nu permite adoptarea proiectului
de lege în procedura curentă sau de urgență.”
În contextul argumentelor de mai sus ar fi benefică pentru viitor
modificarea art. 115 alin 6 din Constituție, în sensul de a se stipula clar
neputința Guvernului de a emite ordonanțe de urgență în domeniul legilor
organice.
De asemenea, din dorința de a se crea o proporționalitate în activitatea
legislativă a Guvernului se poate stipula în Constituție posibil itatea Curții
Constituționale de a sancționa excesul de putere al Guvernului prin exercitarea
controlului de constituționalitate.
Față de fenomenul inflației legislative considerăm că se impune
reducerea adoptării numărului de acte normative tocmai prin propunerile de
lege ferenda menționate mai sus, limitându-se posibilitatea executivului de a
18
adoptat acte normative mai ales sub forma ordonanțelor de urgență în funcție
de interesele clasei politice.
Cu privire la aspectul vulnerabil al statului de drept instaurat în România
referitor la independenţa justiţiei şi a judecătorului, am făcut următoarele
propuneri:
Pentru asigurarea reducerii instabilității legislative se impune limitarea
Guvernului în a emite acte normative de modificare repetată a legislaț iei în
vigoare, cu consecința lipsei de cristalizare a unei practici în domeniu și a
scăderii calității actului de justiție.
Orice modificare de legislație în domeniul justiției să se facă ca urmare a
unei consultării reale cu magistrații și să se țină cont de punctul de vedere al
acestora.
Astfel se impune instituirea unui sistem de dezbatere profesională, prin
obligativitatea solicitării unor puncte de vedere asupra proiectelor și
propunerilor legislative din partea organizațiilor profesionale ce funcționează
în domeniu și eventual din partea principalelor instituții însărcinate cu
viitoarea aplicare a actelor legislative adoptate. Un astfel de sistem este
funcțional în state europene și are rolul de a preveni intrarea în vigoare a unor
norme neadaptate complet realităților sociale, fiind necesară modificarea ori
abrogarea lor la scurt timp de la data intrării în vigoare.
Este nevoie de generalizarea sistemului de adoptare a soluțiilor de viitor
pentru sistemul de justiție cu consultarea magistraților și a asociațiilor
profesionale ale acestora, testarea efectelor practice ale soluțiilor propuse,
documentarea soluțiilor similare adoptate în alte sisteme juridice.
Instituirea uni mecanism regulat de măsurare a calității justiției,
mecanism care să înglobeze percepția beneficierilor justiției cu privire la
performanțele acesteia.
Pentru o politică transparentă de resurse umane se impune
dimensionarea corectă a nevoilor pentru ocuparea schemelor de personal,
număr minim și maxim de posturi scoase la concurs anual, crearea unui număr
de posturi tampon, de rezervă care să permită amortizarea unor dezechilibre
ocazionale în ceea ce privește numărul ieșirilor din sistem, dimensionarea
corectă a numărului de posturi oferite la promovare în funcții de execuție.
Pentru asigurarea caracterului echitabil, relevant, obiectiv, transparent și
eficient al soluțiilor de recrutare propunem limitarea numărului maxim de
posturi ce se pot ocupa prin proceduri de recrutare extraordinare, asigurarea
unor standarde similare de dificultate la accesul în magistratură, indiferent de
procedura urmată și grupul țintă al candidaților.
În ceea ce privește transferul atribuției de gestiune a buge tului
instanțelor de către puterea judiciară, opinând că ar fi benefică preluarea
acestei funcţii de către Înalta Cute de Casație și Justiție.
Prin constituirea Consiliului Superior al Magistraturii s-a urmărit crearea
unui instituții care să ofere justiției posibilitatea de a se autogestiona, noua
19
instituție având atribuțiile necesare pentru a deveni garantul independenței
justiției.
Întrebarea este dacă Consiliul Superior al Magistraturii a reușit să
devină cu adevărat garantul independenței justiției și dacă a devenit justiția
mai eficientă de când a primit instrumentele legale care să-i permită să se
autoguverneze? A crescut calitatea justiției ca serviciu public?
Eșecul parțial al Consiliului Superior al Magistraturii este rodul modului
în care membrii săi au înţeles să îți îndeplinească mandatul. În acest context
principalul reproș și problema care a erodat cel mai mult credibilitatea
acesteia instituții este legată de chestiuni de integritate referitoare la implicare
unor membrii în dispute politice, scandaluri legate de colaborarea cu
securitatea, dosare penale legate de fraudarea unor concursuri sau examene,
promovarea netransparentă a unor magistrați la Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Problemele de integritate evocate mai sus coroborate cu gradul redus de
încredere a populației în justiție creează un dublu risc, pe de o parte transformă
justiția într-o țintă a politicienilor și a mass-media, iar pe de altă servesc
drept argumente pentru inițiativele legislative, menite să conducă la reluarea
de către puterea executivă a unora dintre atribuțiile cedate în perioada 2003-
2005 cu riscul evident de intensificare a presiunilor politicului asupra justiției.
Alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii ar trebui să fie
rezultatul verificării serioase a calităților manageriale, a competenței și a
onestității acestora.
Cu privire la comunicarea publică la nivelul sistemului judiciar în
dosarele mediatizate propun creşterea transparenţei printr-o bună comunicare
făcută prin intermediul putătorului de cuvânt şi prin emiterea comunicatelor de
presă de omeni specializaţi, alţii decât magistraţii.
Se impune o comunicare proactivă, cu explicații simple și clare
privitoare la procedurile specifice și măsurile adoptate și punerea lor la
dispoziția publicului în timp util și în mod nediscriminatoriu.
Dezvoltarea unui parteneriat justiție - media ar urmări, în primul rând
rezolvarea nemulțumirilor reciproce izvorâte din activitatea de informare a
publicului cu privire la funcționarea justiției ca un serviciu public p rin oferirea
posibilității jurnaliștilor de a urmări cursuri de formare în cadrul Institutului
Național al Magistraturii, pentru a se familiariza cu termenii de specialitate și
cu organizarea sistemului judiciar.
Modalitatea de reglementare a răspunderii materiale a magistraților
pentru erori judiciare poate fi acceptată în varianta de a răspunde doar pe
durata exercitării funcției, după niște criterii bine definite, instanța competentă
fiind Înalta Curte de Casație și Justiției și nu tribunele, așa cum se
menționează în prezent.
Cu privire la fenomenul corupției generalizate ca aspect vulnerabil al
statului de drept esențială este continuarea progreselor înregistrate în
investigarea cu imparțialitate și în soluționarea de către instanță a faptelor de
20
mare corupție și la nivel local, îmbunătățirea activității de identificare,
sancționare prevenire a cazurilor de incompatibilități, conflict de interese,
averi nejustificate, consolidarea mecanismelor de control administrativ.
Cu privire la sistemul anticorupţie existent, considerăm că este
important să promoveze nu doar urmărirea penală ci și prevenirea
infracțiunilor de acest gen și educarea cetățenilor în acest sens, iar măsurile
adoptate în acest sens ar trebui încorporate în sistemul naţional de guvernare.
În sectorul public, ar putea fi obţinute rezultate bune prin combinarea
măsurilor de natură operaţională, efectuarea unei analize constante a situaţiei,
elaborarea celor mai eficiente mijloace şi strategii,educarea în acest sens a
personalului pentru administraţia publică.
Este nevoie și de o voinţă politică clară, o bază legală coerentă, creşterea
gradului de conştientizare socială prin campanii de informare, mijloace media,
instruirea şi educarea personalului din instituțiile publice și private;
îmbunătăţirea sistemului administrativ; îmbunătăţirea şi simplificarea
procedurilor de luare a deciziilor şi de investigare.
Benefic pentru diminuarea corupției ar fi și simplificarea barierelor
birocratice, aplicarea de proceduri clare, îmbunătăţirea eticii la locul de muncă
pentru funcționarii publici.
Combaterea corupției în interiorul sistemului judiciar este reprezentată de
creșterea transparenței sistemului.
Pentru combaterea corupţiei în instituţiile statului propun punerea la
dispoziția publicului a unor ghiduri care să nu constea doar în reproducerea
seacă a unor texte de lege, ci care să conțină informații accesibile și într-un
limbaj comun despre modul de organizare și funcționare a acestor instituţii ,
despre principale lor drepturi și mai ales despre obligațiile personalului față
de ei.
Un alt aspect vulnerabil pe care l-am abordat este incluziunea socială a
romilor, ştiut fiind că în România aceştia reprezintă un numeros grup etnic şi
că în prezent imaginea ţării noastre a avut de suferit ca urmare a
comportamentului romilor peste hotare.
Pentru a se evita pentru viitor discuțiile referitoare a discriminarea
populației rome în România, politica promovată de către Guvern privind
incluziunea socială a romilor trebuie să se întemeieze pe măsuri viabile de
natură să producă schimbările scontate într-un termen rezonabil.
Esențială este informarea cetățenilor români de etnie romă cu privire la
drepturile omului și libertățile fundamentale, precum și derularea unor
programe de informare și identificare a cazurilor de discriminare.
Adoptarea de măsuri de natură să faciliteze urmarea cursurilor școlare de
cât mai mulți copii romi și urmarea de către aceștia a unor școli de meserii,
educația fiind esențială pentru integrarea lor în societate prin găsirea unui loc
de muncă.
21
Referitor la îmbunătățirea condițiilor de locuit se impune adoptarea unor
programe de regenerare urbană integrată și eradicarea habitatului insalubru
acolo unde este cazul.
De asemenea este nevoie de asigurarea unor condiții decente de viață ale
romilor prin dezvoltarea infrastructurii de servicii publice.
Cu privire la îmbunătățirea condițiilor de sănătate aceștia trebuie să fie
informați cu privire la pachetul minim de servicii medicale pen tru persoanele
care nu sunt incluse în sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Esențială pentru creșterea și dezvoltarea corespunzătoare a copiilor în
familiile de romi este educarea acestor și a părinților în spiritul valorilor
familiale, al responsabilităților parentale, și al noii viziuni referitoare la
drepturile copilului în familie.
Cu privire la vulnerabilitatea statului de drept din România constând în
încălcării demnităţii umane a persoanelor încarcerate în executarea pedepselor
privative de libertate în penitenciarele din România am făcut următoarele
propuneri: responsabilizarea autorităților publice implicate și întărirea rolului
și capacității organismelor de monitorizare naționale, precum Autoritatea
Teritorială pentru Ordine Publică , reducerea numărului de cazuri de pedepse
cu executare în penitenciar, orientarea executării pedepsei în penitenciar spre
privilegierea legăturii cu lumea exterioară, cu atât mai mult în cazul
minorilor, în vederea reinserției sociale.
Măsurile ce trebuie luate pentru atingerea acestor obiective au fost
menționate și în documentele Comitetului Miniștrilor al Consiliul Europei,
referitoare la exercitarea hotărârilor CEDO care vizează probleme din sfera
sistemului execuțional penal.
Crearea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne și Administrației
Naționale a Penitenciarelor a unei rețele interdisciplinare, incluzând experți de
drepturi ale omului, psihologi și lucrători sociali, la nivel regional, capabilă să
identifice și să reacționeze la încălcările drepturile omului.
Modificarea procedurii de investigare în cazul acuzațiilor de rele
tratamente împotriva agenților statului, în așa fel încât să nu mai fie implicat în
anchetă compartimentul de poliție judiciară în cadrul căruia activează chiar
polițiștii cercetați.
Promovarea unui cadrul legislativ care privilegiază alternativele la
încarcerare pentru reducerea numărului de cazuri de pedepse cu executare în
penitenciar, reglementarea strictă a internării psihiatrice în vederea realizării
unei expertize medico-legale.
Reducerea disproporției între resursele consacrate sectorului de pază
față de cel educativ, de asistență medicală, psihologică, socială, în mod clar
subdimensionat și eficientizarea activității serviciilor de probațiune.
Reglementarea unui sistem de stimulare pentru perioada ulterioară executării
pedepsei în penitenciar prin acordarea de avantaje fiscale pentru agenții
economici ce angajează persoane care au terminat de executat o pedeapsă
privativă de libertate.
22
Construcția statului de drept în România implică așadar un proces
istoric, cu realizări și dificultăți, în care acțiunea socială trebuie orientată spre
postularea prin normele dreptului a unor valori morale și poli tici autentice și
persuasive pentru societate și pentru individ.
Cum lucrarea de față a comportat la începuturile sale o analiză a
evoluției statului de drept am încercat să vedem dincolo de prezent și să
expunem câteva considerații cu privire la evoluția sa în viitor.
După ce comunismul s-a prăbușit liberalismul a rămas singura
doctrină viabilă, însă după criza economică din anul 2008 și acesta a început să
piardă din credibilitate, oamenii fiind dezamăgiți de povestea liberală.
În prezent liberalismul nu poate oferi cele mai bune răspunsuri la
toate problemele cu care se confruntă statul de drept însă oamenii nu au de
ales, această doctrină fiind cea mai apropiată de dezideratele lor.
În plus revoluția tehnologiei informației și biotehnologiei afectează
sistemul democratic care nu este pregătit să facă față dezvoltării inteligenței
artificiale și revoluției Blockhain ( teoria ce stă la baza bitcoinnului).
Este posibil ca altgoritmii big Data să creeze dictaturi digitale în care
identitatea noastră să fie concentrată în mâinile unei elite minuscule, iar
majoritatea să sufere nu din cauza exploatării ci din cauza irelevanței.
Pe 16 Februarie 2017 Mark Zuckerberg a publicat un manifes t îndrăzneț
pe tema nevoii de a construi o comunitate globală și a arătat rolul companiei
Facebook în acest proiect.
Într-un discurs ulterior la primul Communities Summit din 22 iunie
2017, acesta a explicat că prefacerile socio-politice ale epocii noastre, de la
dependența de droguri, scăpată de sub control la regimurile criminale, sunt
cauzate în mare măsură de dezintegrarea comunității umane, arătând că mulți
oameni au nevoie acum să-și găsească o cauză și un sprijin altundeva și a
promis că Facebook se va afla în fruntea campaniei de reconstruire a acestor
comunități.
Deci statul de drept, ca realitate istorică și concept este perfectibil în
raport cu experiența istorică și tendințele progresului.7
Întrebarea care se pune este dacă liberalismul poată să se reinventeze
încă o dată sau a sosit momentul să inventăm o doctrină nouă care să
transceadă valorile morale și esențiale ale libertății și egalității.
Doctorand:
Agica-Rădulescu I.M. Otilia
7 Mark Zuckerber ,, Building Global Community, 16 februarie 2017, https://w.w.w. Facebook.com/notes/mark-
zuckerberg/bilding-gloal-community.
