Un Tramvai Numit Dorinta

  • View
    21

  • Download
    0

Embed Size (px)

DESCRIPTION

beletristica

Text of Un Tramvai Numit Dorinta

TennesseeWilliamsUn tramvai numit DorintaIn romneste deDorinDronGerald Weales,American Drama since World WarII,p. 33.TennesseeWilliamsA STREETCARNAMED DEsIREA Signet BookPublished by The NeW American Library Copyright 1947 by Tennessee WilliamsPersonajeleTABLOUL1BLANCHESTELLASTANLEYMITCHEUNICESTEVEPABLOO FEMEIE NEAGRUN DOCTORO SORUN TNR COLECTORO FEMEIE MEXICANExteriorul unei cladiri cu etaj, in coltul unei strazi din New Orleans, denumita Cmpiile Elizee si care uneste liniile de triaj cu fluviul. Cartierul este saracacios, dar spre deosebire de cartierele asemanatoare din alte orase americane, mizeria are aci ceva pitoresc, plin de farmec. Casele sint, in cea mai mare parte, din cherestea alba, nnegrite de vreme, cu scari exterioare nguste si subrede, cu balcoane si frontoane ciudat ornamentate. Cladirea are parter si un etaj. In fata, la intrare, cteva trepte, care aufostodataalbe.Este o dupa-amiaza trzie de mai, a nceput sa se ntunece. Cerul, care se vede mprejurul cladirii de un alb ntunecat, are o culoare calda, albastra, umplnd scena cu un anumit lirism si ndulcind oarecum atmosfera aceasta de decadere. Se poate aproape simti rasuflarea calda a fluviului cafeniu printre pravaliile de pe chei, de unde vine un vag parfum de banane si cafea. O atmosfera asemanatoare este evocata si de cntecele muzicantilor negri de la barul de dupa colt. De fapt in aceasta parte din New Orleans te afli totdeauna pe strada, imediat dupa colt, atras de un mic pian la care un negru cnta fara ncetare, obsedant. Aceste blues-uri cntate la pian exprima spiritul vietii ce se desfasoara aici. Doua femei, una alba si alta de culoare, stau afara, pe trepte. Femeia alba este Eunice, care locuieste la etaj; cea neagra e o vecina, caci New Orleans este un oras cosmopolit; n cartierele lui vechi, rasele se amesteca relativ cucaldurasiusurinta.Pestemuzica blues-urilor se suprapunvocileoamenilor 4e pe strada.112UN TRAMVAI NUMIT DORINATABLOUL. 1113(De dupa colt vin doi barbati, Stanley Kovalski si Mitch. Slnt n vlrsta de 28-30 de ani, mbracati simplu, n haine albastre de lucru. Stanley tine In miini bluza pe care o poarta cnd joaca popice si un pachet patat cu rosu, delamacelarie.Seoprescnfatascarilor.)STANLEY(racnind):Hei,asculta!Stella!.,.. Baby!...(Stella apare la balconul primului etaj. E o femeie tnarasi draguta, n jurul a 25 de ani si de o structura evidentfoartedeosebitadea sotuluiei).STELLA(cu blndete):Nu mai striga asa!...Hello,Mitch!...STANLEY: Prinde!... STELLA: Ce?... STANLEY: Carne!...(i arunca pachetul. Ea scoate un tipat, ferindu-se, darare grija sa-l prinda. Apoi rde, gfiind usor. Sotul ei sicu Mitch au pornit-o napoi dupa colt).STELLA(strignd dupa el):Stanley!... Unde te duci?...STANLEY: La popice.STELLA: Pot sa vin si eu?STANLEY: Vino.(Iese.)STELLA: Vin imediat.(Catre femeia alba.)Hello, Eunice!.. Cum te simti?...EUNICE: Foarte bine. Spune-i lui Steve sa-si cumpere un sandvis pentru ca eu "n-am prins" nimic!...(Toate rd; femeia de culoare nu se mai opreste. Stella iese.)FEMEIA NEAGR: Ce era n pachetul ala pe care 1-a aruncat?(Se ridica de pe trepte rznd galagios.)EUNICE: Tu!... Taci odata! FEMEIA NEAGR: Ce sa prinda?...(Continua sa rda. De dupa colt apare Blanche, purtnd o valiza. Se uita pe un petic de hrtie, apoi la cladire, din nou la peticul de hrtie si iar la cladire. Are o expresie de surprindere, ca si cum nu i-ar veni sa vreada. Aparitia ei\este nepotrivita n ambianta aceasta. Este mbracata cu eleganta, ntr-un costum alb, cu o bluza pufoasa, cu colier si cercei de perle, mnusi albe si palarie; arata ca si cum ar sosi la un ceai, vara, sau la un cocteil n gradina publica. Este cam cu cinci ani mai n vrsta dect Stella. Frumusetea ei delicata trebuie sa se fereasca de o lumina puternica. In atitudinea-i sovaitoare, ca si n hainele albe, este ceva care sugereaza un fluture de noapte.)EUNICE(ntr-un trziu):Ce-i, draguta? Te-ai ratacit?...BLANCHE(cu un umor trist si isteric):Mi s-a spus sa iau un tramvai numit Dorinta, sa-l schimb cu unul numit Cimitire, sa merg sase statii, ca sa ajung n Cmpiile Elizee...EUNICE: si chiar aici ai ajuns!...BLANCHE: n Cmpiile Elizee?EUNICE: Aici snt Cmpiile Elizee!BLANCHE: Atunci probabil ca n-au nteles ce numar caut...EUNICE: si ce numar cauti?BLANCHE(se uita obosita la peticul de hirlie):sase treizeci si doi.EUNICE: Nu trebuie sa mai cauti.BLANCHE(nentelegind):O caut pe sora mea, Stella Dubois, vreau sa spun doamna Stanley Kovalski...EUNICE: Chiar aici sta.Numai ca a plecat adineaori.BLANCHE: Cum?...locuieste...chiar n casa asta?EUNICE: Ea locuieste la parter si eu deasupra.BLANCHE: Oh... si... nu-i acasa?EUNICE: N-ai vazut o popicarie dupa colt?BLANCHE: Parca...Nusntsigura.EUNICE: E acolo si se uita la barbatul ei care joaca popice.(O pauza.)Vrei sa-ti lasi geamantanul aici si sa te duci s-o cauti?BLANCHE: Nu...FEMEIA NEAGR: Ma duc sa-i spun ca ai venit...BLANCHE: Multumesc.FEMEIA NEAGR: Bine ai venit!(Iese.)EUNICE: Nu te astepta?...BLANCHE: Nu... Nu asta-seara.8114UN TRAMVAI NUMIT DORINAEUNICE: Asa?... Nu vrei sa intri si sa te faci comoda pna se ntorc?BLANGHE: Nu vad cum as putea...EUNIGE: Noi sntem proprietarii, asa ca pot sa-ti deschid si sa te las nauntru...(Se ridica si deschide usa de la parter. De dupa storuri se aprinde o lumina albastru-deschis. Blanche o urmeaza ncet in apartament. n timp ce interiorul se lumineaza, spatiul din jur se ntuneca. Se vad doua camere, nu prea lamurit. Prima n care se intra este o bucatarie, dar are un pat de campanie, care va fi folosit de catre Blanche. Cealalta este o camera de dormit. n partea din fund a acesteia o usa ngusta da n baie. Eunicc, n garda, observnd privireaBlanchei.)Acum e cam dezordine, dar cind e curat e foarte dragut.BLANCHE:Da?...EUNICE: H-h... Asa... si va sa zica esti sora Stellei?BLANCHE: Da...(Voind sa scape de ea.)Multumesc ca m-ai lasat sa intru...EUNICE:Por nada,cum spun mexicanii...por nada.Pentru nimic. Stella mi-a vorbit de dumneata.BLANCHE:Da?...EUNICE: Mi se pare ca mi-a spus ca esti profesoara. BLANCHE:Da.EUNICE: si ca esti din Mississippi, nu?... BLANCHE:Da... 'EUNICE: Mi-a aratat o fotografie de la dumneata de-acasa, de la plantatie.BLANCHE: Belle-Reve?EUNICE: O casa mare de tot, cu coloane albe.BLANCHE: Da...EUNICE: Trebuie sa fie foarte greu sa tii o casa ca asta...BLANCHE: Iarta-ma te rog, dar de-abia mai pot sta n picioare__EUNICE: Bine, draguta... De ce nu sezi?BLANCHE: Vreau sa spun ca... as vrea sa ramn singura...EUNICE(ofensata):Ah!... n cazul asta, o sterg.BLANCHE: N-am vrut sa fiu prost crescuta,dar,.,TABLOUL1115EUNICE: Ma reped pna la popicarie si o trimit acasa.(Iese pe usa. Blanche se asaza pe un scaun, foarte teapana, cu umerii usor adusi, cu picioarele lipite unul de altul si tinnd poseta strns cu miinile, ca si cum i-ar fi frig. Dupa o clipa privirea oarba din ochi se pierde si, ncet-ncet, ncepe sa se uite n jur. Miauna o pisica. Ea tresare si si tine respiratia. Deodata observa ceva ntr-un dulap pe jumatate deschis. Sare n picioare, se duce acolo si scoate o sticla de whisky. si toarna o jumatate de pahar si-l da pe glt. Apoi pune cu grija sticla la loc, spala paharul la chiuveta si trage scaunullingamasa.)BLANCHE(cu tristete, ei nsasi):Trebuie sa ma tintare!...(Stella vine repede de dupa coltul cladirii,alergnd spre usa parterului.)STELLA(strignd foarte bucuroasa):Blanche!...(O clipa se privesc fix una pe alta. Apoi Blanche se ridica sialearganspreeacuuntipatsalbatic.)BLANCHE: Stella! Oh, Stella! Stella! Stella ca o stea!(ncepe sa vorbeasca cu o vivacitate febrila ca si cum i-ar.fi frica sa se opreasca sau sa se gindeasca. Se tin strns unapealtantr-ombratisarespasmodica.)Acum, lasa-ma sa te privesc. Dar sa nu te uiti la mine, Stella, nu, nu, nu, nca nu. Pna nu fac o baie si nu ma odihnesc! si stinge lumina aia! Stinge-o! Nu vreau sa fiu privita n lumina asta necrutatoare!(Stella rlde si face ntocmai.)Acuma vino napoi. Oh, Stella, fetita mea! Stella ca o stea!(O mbratiseaza din nou.)Credeam ca n-ai sa te mai ntorci n locul asta oribil. Ce-am spus?... N-am vrut sa spun asta. Am vrut sa fiu draguta cu tine si sa spun... Oh, ce locuinta convenabila si asa de... Ha-ha! Oita mea draga ! N-ai scos nici un cuvnt!STELLA: Nici nu m-ai lasat, draga mea!...(Rde, dar privirea pecarei-o arunca Blanchei este putin nelinistita.)UN TRAMVAI NUMIT DORINABLANCHE: Bine, acuma vorbesti tu. Deschide gurita ta draguta si vorbeste, n timp ce eu caut ceva de baut. Snt sigura ca trebuie sa ai ceva de baut n casa. Unde o fi? Oh, las-ca gasesc eu, gasesc!...(Se duce la dulap si ia sticla. Merge clatinindu-se si gifiie,in timp ce ncearca sa rida. E cit pe ce sa scape sticla dinmina.)STELLA(care a observat):Blanche, stai jos si lasa-ma pe mine sa-ti torn. Dar nu prea stiu cu ce sa-ti dau. Poate este sifon n racitor. Asteapta putin, draga mea, imediat...BLANCHE: Ah, nu, iubito... Nu merge asta-seara la nervii mei! Unde... Unde... Unde este...?STELLA: Stanley? La popice. i place teribil. Baietii au azi... am gasit putin sifon... o partida.BLANCHE: Numai putin Baby, putin de tot... Sa nu te sperii, sora ta n-a devenit o betiva. E cald, snt zapacita si nfierbntata, si obosita, si nsetata! Acum stai jos si explica-mi si mie ce-i cu casa asta. Ce cauti tu ntr-o casa ca asta?STELLA: stii, Blanche...BLANCHE: Oh, nu vreau sa fiu ipocrita cu tine. Din contra, vreau sa fiu foarte sincera si dreapta. Niciodata, niciodata, nici n visurile mele cele mai rele nu mi-am putut imagina asa ceva. Numai Poe! Numai Edgar Allan Poe ar fi putut s-o faca! Cred ca de aici ncolo ncep padurile bntuite de stafii.(Rde.)STELLA: Nu, draga mea, de aici ncolo ncep liniile de triaj...BLANCHE: Nu, acuma, serios, sa lasam gluma deoparte. De ce nu mi-ai spus nimic? De ce nu mi-ai scris nimic, iubito, de ce mi-ai ascuns...STELLA(cu grija, turnlndu-si si ei n pahar):Ce ti-am ascuns, Blanche?BLANCHE: Ca locuiesti n asemenea conditii!STELLA: Pentru asta te consumi atta?... Dar nu este chiar asa de rau. New Orleans nu este ca celelalte orase...BLANCHE: Asta n-are