TURISMUL IN ZONA RURALA.TURISMUL IN ZONA RURALA.

INFLUENTA ACESTUIA INFLUENTA ACESTUIA

ASUPRA MEDIULUI INCONJURATORASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR

CuprinsCuprins

Introducere ………………………………………………………………….……. 3

Capitolul I. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA

TURISMULUI RURAL ROMANESC ………………………………………… 4

1.1. Satul romanesc

……………………………………………………………….. 4

1.2. Turismul rural romanesc- produsul turistic …………………………….

……. 6

1.3. Prioritati ale turismului rural romanesc ……………………………………..

10

Capitolul II. CADRUL GENERAL SI POTENTIALUL TURISTIC

AL JUDETULUI BRAILA …………………………………………………..... 11

Capitolul III. INFLUENTA TURISMULUI RURAL ASUPRA

MEDIULUI INCONJURATOR ………………………………………..………15

3.1. Impactul turismului rural asupra mediului – legatura cu problemele

ecologice

majore .............................................................................................................. 15

3.2. Principiile ecoturismului ................................................................................

19

Bibliografie ........................................................................................................... 23

2

IntroducereIntroducere

Turismul rural cuprinde toate activitatile turistice desfasurate in mediul rural, in afara

zonelor destinate „turismului luminilor” (in orase), „turismul albastru” (pe litoral), „turismul de

sanatate” (in statiuni balneo-climaterice) si „turismului alb” (in statiuni montane).

Cazarea in spatiul rural cuprinde toate formele de cazare turistica, de la ferme la hoteluri

rurale sau la camerele de oaspeti, gestionate direct si personal de proprietari, persoane fizice,

asociatii sau comunitati locale. Agroturismul, ca forma a turismului rural, utilizeaza ca spatii de

cazare si servire a mesei fermele/pensiunile turistice rurale.

Potentialul agroturistic din satul romanesc este deosebit de complex, cuprinzand in

alcatuirea sa componente naturale si cultural-istorice de mare varietate si atractivitate turistica.

Alaturi de cadrul natural, spatiul rural romanesc beneficiaza si de un potential etnografic

si folcloric de mare originalitate si autenticitate. Aceasta zestre spirituala reprezentata prin valori

arhitecturale populare, instalatii si tehnici populare, mestesuguri traditionale, folclor si obiceiuri

ancenstrale, sarbatori populare, etc., se completeaza cu numeroase monumente istorice si de arta,

vestigii arheologice, muzee, care amplifica inestimabilul tezaur cultural-istoric.

Turismul rural si agroturismul, ca activitati economice si socio-culturale, se inscriu in

normele de protectie a mediului inconjurator natural si umanizat, adica a turismului bazat pe

principii ecologice. De aceea, consider ca aceste doua forme de turism se inscriu in sfera

turismului durabil.

Dezvoltarea turismului face necesara acordarea unei atentii deosebite mediului

inconjurator prin masuri de protejare si dezvoltare a calitatii si resurselor sale in ariile intrate in

circuitul turistic sau in perspectiva de a fi valorifica prin turism, precum si controlul

consecintelor acestei activitati in vederea valorificarii optime a potentialului turistic.

Pornindu-se de la conceptul ca „dezvoltarea durabila, viabila si sustinuta din punct de

vedere ecologic” este considerata viabila acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului fara a

compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile lor nevoi. Turismul, si in

special, turismul rural, ca activitate economica, se inscriu in acest demers stiintific si trebuie sa

colaboreze cu celelalte industrii si activitati economice in asigurarea calitatii mediului, a bazei de

resurse si a supravietuirii sale. Cu atat mai mult, devine necesara coparticiparea, in acest scop, a

autoritaritatilor centrale si locale, a comunitatilor locale, alaturi de prestatorii de serivicii conexe,

aparatorii mediului inconjurator si, nu in ultimul rand, a turistilor care beneficiaza de oferta

turistica rurala si de calitatea mediului destinatiei turistice preferate.

3

CCAPITOLULAPITOLUL I. I.

CONSIDERATII GENERALE CONSIDERATII GENERALE

ASUPRA TURISMULUI RURAL ROMANESCASUPRA TURISMULUI RURAL ROMANESC

Turismul reprezinta “ansamblul de activitati prin care omul isi petrece timpul liber

calatorind in alta localitate sau tara pentru a vizita oameni si locuri, monumente si muzee,

pentru asi imbogati cunostintele generale, pentru a se distra si a face sport, pentru odihna sau

tratament etc., iar in al doilea rand industria creata pentru satisfacerea tuturor bunurilor si

serviciilor solicitate de turisti la locul de destinatie, la un inalt nivel calitativ, si in conditiile

protectiei si conservarii resurselor turistice in special, si a mediului inconjurator, in general”.

Trebuie subliniat ca an de an turismul se situeaza intotdeauna inaintea cresterii

economice mondiale, iar criza economica afecteaza turismul, surprinzator de putin.

Pana in secolul al XIX-lea, Romania a fost relativ putin cunoscuta ca tara turistica.

Calatorii care vizitau tara noastra faceau parte de obicei din randul oamenilor de cultura,

a diplomatilor, a comerciantilor, care-si impartaseau impresiile favorabile unui cerc restrans de

auditori. Odata cu unirea Moldovei cu Muntenia in 1859 si apoi formarea Romaniei Mari in

1918, tara noastra a pasit alaturi de tarile europene moderne. Daca turismul international a fost

prea putin dezvoltat in schimb circulatia interna de calatori a fost considerabila, raportata la

capacitatea economica a tarii. Prin temperament si uzante, romanii sunt un popor mobil, dinamic,

motivati spre calatorie.

Intrat în obişnuinţa vacanţelor multora dintre turiştii lumii, turismul rural nu mai este o

noutate. Pentru marea majoritate a locuitorilor Europei, celor două Americi, Noii Zeelande,

Australiei, vacanţele la ţară sunt preferate din ce în ce mai mult, atât de utilizatori (turişti) cât şi

de prestatori (amfitrioni/proprietari ori angajaţi ai acestora). Activitatea s-a dovedit a fi rentabilă

mai ales ca urmare a schimbării preferinţelor şi obişnuinţelor turiştilor către turismul individual

în dauna turismului de masă sau a celui de tip "industrial".

1.1. Satul românesc

Satul românesc - în general, şi cel cu vocaţie turistică - în special, reprezintă un produs

turistic inedit în egală măsură pentru piaţa naţională cât şi pentru cea mondială. Pe de altă parte

satul turistic românesc poate contribui la descoperirea ţării noastre - ca posibilă destinaţie

4

turistică, creând interesul faţă de România ca loc ce oferă o largă gamă de experienţe, de vacanţe

de calitate şi chiar oportunităţi de afaceri. Afirmaţia se bazează pe:

gama largă de resurse naturale şi culturale,

facilităţile şi experienţele turistice diverse,

bunul raport preţ / calitate,

trăsăturile de specificitate şi unicitate ale ţării noastre: - oamenii (grupuri şi

religii diferite),

istoria (clădiri, evenimente, legende), şi produselor cultura (scrisă, arta,

costumele, muzica, dansul, teatrul, meşteşugurile, bucătăria, deprinderile

speciale),geografia şi topografia (zonele de plajă pe coasta Mării Negre,

animalele sălbatice din Delta Dunării, zonele de munte etc), existente în cadrul

satului românesc, în cadrul patrimoniului nostru natural (îndeosebi în cel afectiv

şi în cel comun1).

În acelaşi timp satul românesc reuneşte:

importante locuri pitoreşti, montane, riverane;

inestimabile moşteniri religioase şi culturale;

ape minerale şi termale; floră şi faună inedită;

vechi tradiţii, apreciate şi respectate pe plan internaţional: artă şi meşteşuguri

(teatru, muzică, poezie, dans, pictură, sculptură);

gamă variată şi de bună calitate de atracţii şi facilităţi.

Montarea, armonizarea, concertarea şi asimilarea unora dintre valorile perene ale satului

în cadrul unor aranjamente turistice conduce la fabricarea unor produse turistice rurale româneşti

de o certă valoare şi cu un caracter inedit inconfundabil.

Adâncind analiza vom constata cu uşurinţă că destinaţia turistică - satul, ferma,

pensiunea, sau camera din casa ţărănească - nu este singurul produs turistic, sau singura

componentă a acestuia, cunoscut fiind faptul că, de regulă, o destinaţie cuprinde mai multe tipuri

de produse turistice diferite. Urmare directă satul românesc, inclus în circuitul turistic, poate fi -

în acelaşi timp - componentă a mai multor tipuri de produse turistice. El poate fi, astfel:

destinaţia vacanţelor la ţară;

gazda unui seminar de 7 zile pentru 60 de participanţi;

popas de o noapte pentru un circuit la mănăstirile din Moldova, Oltenia de sub

munte, etc;

atelierul deprinderii unor meşteşuguri populare sau al realizării unor noi

performanţe (ceramică, olărit, cioplit lemn, împletit nuiele, fibre diverse etc);

1

5

scena iniţierii în arta dansului sau a cântecului popular.

După cum se observă cu uşurinţă satul turistic posedă - şi poate oferi - diverse produse

turistice care folosesc simultan, sau alternativ, aceeaşi bază tehnico - materială şi aceleaşi atracţii

turistice (folclor, peisaje, plajă, munte, resurse balneologice, monumente istorice, parcuri

dendrologice etc).

1.2. Turismul rural romanesc – produsul turistic

Produsul turistic rural românesc, asemenea produselor turistice rurale existente pe piaţa

turistică mondială, cuprinde :

componente de bază (numim aici cazarea, alimentaţia publică şi transportul);

componente auxiliare (balneoterapie, agrement, activităţi sportive etc).

Unanim trebuie să recunoaştem că serviciile de bază satisfac nevoi cotidiene care cu

mici excepţii - ţinând de specificul zonal, naţional, tradiţional - nu justifică întrutotul nevoia de

deplasare sau părăsire a reşedinţei de către turist

Ceea ce atrage şi determină în mare parte alegerea unei destinaţii turistice sau a alteia

sunt:

factorii naturali: aşezarea geografică, relieful, peisajul, vegetaţia, fauna şi

clima;

factorii generali ai existenţei şi activităţii umane trecute şi prezente:

limba, mentalitatea, ospitalitatea, obiceiurile, folclorul, cultura (religia, arta,

ştiinţa), politica, economia; elementul uman - atitudinea populaţiei locale

faţă de turişti, a prestatorilor, administraţiei şi reprezentanţilor pazei şi ordinii

publice etc; infrastructura generală: transporturi şi comunicaţii, structura şi

imaginea aşezărilor, aprovizionarea cu apă şi energie, canalizarea,

telecomunicaţiile etc; echipamentele turistice: transporturile turistice, mijloacele

de cazare, de alimentaţie, activităţile sportive, distracţiile, informaţiile etc, toate

acestea fiind componente ale ofertei turistice generale2.

Ţinând cont de cele prezentate anterior considerăm că produsele turistice rurale

româneşti ce vor fi propuse pieţei naţionale şi o dată în plus celei mondiale este necesar a fi

selectate şi montate cu deosebită atenţie pentru a transmite şi reverbera imaginea reală a

dimensiunii universului satului românesc cu tot ce are el valoros şi peren.

2

6

Fabricarea produselor turistice rurale româneşti va trebui să se facă cu deosebită

responsabilitate, produsele destinate pieţei mondiale fiind testate la debut pe piaţa internă, iar

mai apoi vor fi analizate exigent de către cunoscători ai pieţei externe.

În realizarea şi montarea produselor turistice rurale româneşti nu trebuie omisă nici

măcar o clipă importanţa motivaţiei în alegerea unei anumite destinaţii.

Analizând cu atenţie produsul turistic rural românesc vom observa că el poate răspunde

pe doua căi trebuinţelor turiştilor:

1. conţine soluţii la diversele probleme ale consumatorilor (nevoia de relaxare,

izolare de viaţa zgomotoasă, afecţiune, documentare, satisfacere a unor hobby-

uri etc.);

2. rezolvă anumite stări de disonanţă cognitivă, completând informaţia (din presă,

TV, radio, şcoală etc.) şi eliminând tensiunile dintre cunoştinţele anterioare

aparent contradictorii.

Oferta de principiu a turismului rural românesc prin prisma motivaţiilor în alegerea unei

destinaţii poate fi urmatoarea:

- atracţia peisajului;

- calitatea mesei;

- atmosfera generală (renumele regiunii, curăţenia etc.);

- curiozităţile regiunii;

- calitatea climatului în legătură cu sănătatea;

- odihnă şi destindere;

- itinerar (dus şi întors);

- condiţiile de cazare;

- preţ avantajos;

- probleme de limbă;

- contacte de simpatie cu populaţia indigenă;

- atracţii culturale;

- starea drumurilor;

- distracţii de zi sau de noapte;

- sosire şi recepţie;

- folclor local;

- posibilităţi de practicare a activităţii sportive;

- pregătirea călătoriei şi formalităţi;

- posibilităţi de cumpărături;

- alte pasiuni sau distracţii.

7

Pentru o mai bună apreciere a produsului turistic rural românesc este necesară acordarea

unei atenţii suplimentare: serviciilor de cazare, programelor turistice promovate, agrementului şi

animaţiei, dotărilor sportive, dar mai ales factorului uman.

Legat de calitatea şi specializarea factorului uman este necesară atragerea în mişcarea

turistică rurală a dascălilor (învăţători şi profesori), a profesorilor de educaţie fizică şi

antrenorilor (respectiv a bazelor sportive şcolare şi săteşti), a instructorilor căminelor culturale, a

custozilor muzeelor şi colecţiilor săteşti. Nu în ultimul rând un rol important îl pot juca în

activităţile turistice, sub multiple forme, slujitorii bisericilor şi mănăstirilor aflate în zonele

rurale.

Locuitorii satelor şi aşezărilor rurale cu vocaţie turistică împreună cu administraţiile

locale trebuie să realizeze demersurile necesare pentru repararea, modernizarea şi întreţinerea

căilor de acces. Se impune:

inventariere a stării căilor de acces şi, funcţie de starea acestora şi nivelul

echipamentelor turistice se pot crea produse turistice rurale pentru autoturisme

de teren 4 x 4 şi chiar circuite tematice pentru aceiaşi automobilişti. Activitatea

presupune, în acelaşi timp, semnalizarea localităţilor incluse în circuitul turistic

rural, a fermelor şi pensiunilor turistice, precum şi realizarea - împreună cu

specialişti din cadrul Institutul de Cercetare pentru Turism, Prodomus, Federaţia

Română pentru Dezvoltare Montană, ş.a. a unor hărţi ale zonelor de interes

turistic;

crearea unui interes major în rândul deţinătorilor de ferme şi pensiuni turistice,

în egală măsură în rândul tinerilor din mediul rural pentru învăţarea limbilor

străine (engleza, franceza, germana etc.);

preocupare în rândul practicanţilor turismului rural românesc - în calitate de

prestatori - şi a asociaţiilor acestora pentru: animaţie, timpul liber al oaspeţilor

(mai ales în condiţii de vreme nefavorabilă), distracţii, hobby-uri şi pasiuni (săli

de proiecţii diapozitive, video, cinema, spectacol, muzee, demonstraţii

meşteşugăreşti etc.);

realizarea de centre de informaţii turistice, birouri de dispecerizare şi rezervare.

Colaborare posibilă cu ACR, serviciile de informare turistică din aeroporturi,

gări, vamă, frontieră etc., în vederea oferirii de detalii, pliante, hărţi pentru

potenţialii turişti individuali şi realizarea unor servicii de ”întâmpinare” (sosire

- recepţie) care să confere turistului siguranţă, încredere, înlăturând confuzia şi

amatorismul.

8

Potenţialul antropic al unei zone, regiuni, ţări este identic cu oferta turistică potenţială a

respectivului spaţiu geografic. Încercând o subdiviziune a potenţialului antropic vom constata că el se

compune în principal din fondul cultural-istoric al zonei şi din obiectivele economice care prezintă

interes turistic.

Analizând spaţiul rural românesc, vom constata că acesta este păstrătorul si conservatorul

unui inestimabil tezaur de monumente istorice, de arhitectură sau de artă, vestigii istorice, ca şi a unui

veritabil patrimoniu etnofolcloric de o valoare şi o puritate neasemuită.

Considerăm necesar a nominaliza - în prezentarea acestei oferte potenţiale secundare, ce

formează şi perpetuează imaginea spaţiului rural românesc - cele mai reprezentative componente

cultural-istorice.

Vestigii arheologice legate de geneza poporului român şi continuitatea sa în spaţiul

carpato-danubiano-pontic: cetăţi dacice (Costeşti, Blidaru, Grădiştea Muncelului), cetăţi greceşti

(Histria, Enisala, Callatis, Tomis), castre romane (Haţeg, Sarmizegetusa), cetăţi medievale (Târgu

Neamţ, Poenari, Suceava, Târgovişte, Sighişoara, Alba Iulia, Oradea, Timişoara etc.).

Monumente istorice de arhitectură şi de artă: bisericile pictate din Nordul Moldovei

(Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa, Humor etc.), Moldova de Mijloc (Neamţ, Agapia, Secu,

Sihăstria), bisericile de lemn maramureşene (Ieud, Rozavlea, Bogdan Vodă), cetăţile ţărăneşti şi

bisericile fortificate din Transilvania (Hărman, Cisnădie, Daia, Prejmar), monumentele stilului

brâncovenesc (Mogoşoaia, Hurezi, Polovragi), cetăţile medievale (Făgăraş, Bran, Hărman, Sighişoara,

Rupea etc.).

Muzee, colecţii, case memoriale: Muzeul Ţăranului Român, Muzeul de Artă Populară “Mina

Minovici”, Muzeul Satului Bucureşti, Muzeul Tehnicii Populare Dumbrava Sibiului, Complexul

Muzeal Goleşti, Muzeul Etnografic în aer liber Bujoreni (Vâlcea), Muzeul de Etnografie şi Artă

Populară Dealul Florilor (Maramureş - Negreşti-Oaş) etc. Enumerarea a prezentat doar câteva dintre

muzeele cele mai bine conturate, majoritatea incluse în rândul obiectivelor turistice de interes

internaţional. În afara acestora, în zonele rurale practicante ale turismului rural au apărut în ultimii ani

mici muzee de interes local, regional sau naţional.

Mărturii ale culturii şi civilizaţiei populare (elemente de etnografie şi folclor), din rândul

cărora amintim: tehnica populară si arhitectura tradiţională, creaţia artistică populară (port popular,

folclor: muzical, literar si coregrafic, meşteşuguri, ceramică, artizanat); manifestări populare

tradiţionale (târguri, festivaluri, iarmaroace, concursuri). Aceste elemente le vom regăsi în

principalele zone etnografice ale ţării: Moldova, Oaş, Bucovina, Mărginimea Sibiului, Oltenia de

Sub Munte, Bihor, Banat etc.

Concluzionând asupra analizei realizate, putem aprecia că realizând reglaje calitative,

conştientizând şi practicând în condiţii de exigentă sporită, de la un sezon la altul, produsul

9

turistic rural românesc se va putea impune pieţei europene în primă fază, pieţei nipone şi nu în

ultimul rând pieţei americane. Cert este că acest produs este cristalizat şi evoluţia sa viitoare

depinde de implicarea specialiştilor, a profesioniştilor proprii şi a tur-operatorilor, dar mai ales

de factorul uman implicat în aceste activităţi.

1.3. Prioritãti ale turismului rural românesc

Ţara noastră are mari posibilităţi de dezvoltare a turismului în spaţiul rural, iar practicarea

acestuia este necesară în etapa actuală. Veniturile realizate din aceasta activitate - urmare a

cointeresării sătenilor pentru practicarea turismului prin închirierea de locuinţe şi comercializarea

produselor naturale sau antrenarea turiştilor la activităţi agricole ori casnice- pot contribui

substanţial la ridicarea nivelului de trai şi civilizaţie, la fixarea tineretului în localităţile rurale.

Configuraţia geografică a ţării noastre oferă condiţii ideale atât pentru turismul propriu-zis, în

perioada actuală, cât şi pentru practicarea sporturilor de iarnă, constituind o reală rezervă ca potenţial

valorificat încă la scară redusă, cu atât mai importantă cu cât reprezintă o posibilă sursă de venituri

valutare, care, bine influenţată şi gospodărită, poate fi pusă în valoare în termen relativ scurt şi cu

investiţii minime.

La baza optimismului - realist în mare măsură, privind lansarea rapidă a turismului rural

românesc, stă analiza complexă a multiplelor avantaje ale României în comparaţie cu alte ţări

vecine, unele concurente, iar altele chiar mai dezvoltate din punct de vedere turistic.

Luând în calcul şi faptul că industria turismului are un impact mai mare decât orice altă

industrie, considerăm că este necesar a realiza o analiză succintă pentru o bună determinare a

priorităţilor dezvoltării turismului rural în ţara noastră. Datele statistice consemnau din acest

punct de vedere existenţa, la jumătatea anului 2011:

780 pensiuni - 437 turistice

343 agroturistice

8 506 locuri

5 946 în pensiunile turistice,

2560 în pensiunile agroturistice

Numărul celor care practic activităţi de turism rural este totuşi mai mare, o bună parte

dintre echipamente nefiind omologate, clasificate sau desfăşurând activitate în mod nelegal.

10

CAPITOLUL II.

CADRUL GENERAL SI POTENTIALUL TURISTIC CADRUL GENERAL SI POTENTIALUL TURISTIC

AL JUDETULUI BRAILAAL JUDETULUI BRAILA

Incercand o apreciere a cadrului natural din unghiul valorii si interesului turistic

desprindem urmatoarea concluzie: judetul Braila poseda unitati peisagistice cu valente turistice

ridicate ce pot si trebuie sa intre in circuitul turistic.Componenta hidrografica se releva printr-un

potential turistic valoros, in mica masura valorificat si chiar cunoscut.

Astfel, este necesar a se pune mai mult in valoare potentialul balnear reprezentat de Lacul

Sarat, Movila-Miresii, lacul Ciineni si celelalte lacuri de crov din Campia Baraganului.

Potentialul turistic

Desi judetul Braila nu poate “concura” cu alte judete sau zone ale tarii in ceea ce priveste

potentialul turistic, totusi dispune de un fond turistic insemnat care pana in prezent, nu a fost

valorificat decat in mica masura.

11

Dunarea si Insula Mare a Brailei, in ansamblul ei, reprezinta un potential turistic de o

certa valoare.

In primul rand, arterele hidrografice principale - Cremenea, Macin si Vilciu- pot fi

folosite pentru excursii cu vaporul. Atat zona de protectie dintre brate cat si digurile construite

impotriva inundatiilor sunt, in cea mai mare parte, plantate cu plopul negru sau acoperite inca de

padurile naturale de salcii.

La acestea se mai adauga si ostroavele de pe bratul Cremenea cu un frumos peisaj natural

- paduri de salcii, canale, lacuri mici- care ar atrage multi vizitatori.

Aceste zone marginale, impreuna cu ostroavele de pe arterele navigabile pot fi folosite in

scopuri turistice de agrement.

De asemenea, zonele din jurul lacurilor Blasova si Japsa Plopilor precum si privalul

Filipoiu pot reprezenta atractii turistice pentru agrement si recreere.

Campia Brailei si Campia Calmatuiului, desi monotone la prima vedere, nu sunt lipsite de

elemente peisagistice care sa atraga atentia turistilor. Lacurile sarate, salmastre si cele cu apa

dulce sunt cele mai importante obiective in acest sens.

Prin compozitia chimica a apei si calitatea namolurilor, o serie de lacuri sunt sau pot fi

antrenate in circuitul turistic balnear. Se detaseaza in acest sens Lacu Sarat- Braila, Ciineni,

Movila-Miresii, Lacu Sarat-Batogu, Bentu-Batogu si Tataru.

Obiective valoroase sunt si resursele piscicole, cu larga audienta in cadrul cererii; retinem

posibilitatile reale existente pe cele doua brate ale Dunarii, la Blasova, Ianca, Jirlau, Dudesti si

Maxineni.

O atractie deosebita, atat pe plan national, dar mai ales international, o constituie

vanatoarea. In judetul Braila exista cateva zone cu conditii bune si chiar foarte bune pentru

vanatoare: Vadeni, Lunca Siretului, Blasova, Insula Mica, Viisoara si Camnita.

Plajele naturale reprezinta alte atractii turistice care, in conditiile unor amenajari

corespunzatoare, pot capata statut de obiective turistice propriu-zise. Astfel, se pot amenaja

plajele de la Braila (pe malul stang al Dunarii - “Plaja Lipoveneasca”), Corotisca, Blasova,

Ianca, Ciineni etc. De asemenea, pe malul stang al Dunarii, in zona municipiului Braila, dar nu

numai, se pot amenaja unitati de alimentatie publica pe pontoane si vaporase scoase din uz.

Judetul Braila se situeaza printre judetele cu o capacitate mica de cazare in functiune. Din

date statistice prezentate in tabelul de mai sus se observa o crestere nesemnificativa a sosirilor in

hoteluri in comparatie cu numarul sosirilor in moteluri si vile turistice care a crescut foarte mult.

Pozitia geostrategica a Romaniei, ca principal punct de interferenta a cailor de migratie a

pasarilor, confera unicitate tarii noastre si implicit Insulei Mici a Brailei.

12

Este un ultim vestigiu dintr-un mare ecosistem acvatic natural, de origine cuaternara,

fomat in urma inclestarii dintre Dunare si mare.

Reprezinta “poarta de intrare” a Deltei Dunarii, un adevarat filtru pentru pesticidele si

aluviunile aduse de fluviu din tot bazinul european, beneficiind inca de mecanisme de

autoreglare naturale.

Este singurul loc din zona inundabila a Dunarii de Jos supus natural dinamicii apelor

Dunarii si care permite schimbul dintre apele mari si apele joase, esential pentru o desfasurare

naturala a functiilor ecologice.

Insula Mica are nevoie de un statut care sa fie respectat pentru o gospodarire durabila.

Desi actiunile desfasurate in Balta Brailei au produs efecte distructive asupra elementelor naturii

intrucat nu s-au subordonat unei strategii ecologice, aceasta a ramas un cadru unic, impresionand

vizitatorii prin multitudinea de specii de pasari ce traiesc in libertate.

Insula Mica este o problema ce depaseste sfera locala si nationala, este de interes stiitific

international si numai o implicare organizatorica si un managerial integral ar solutiona-o.

Folosirea resurselor naturale in mod excesiv, pasunatul abuziv, proprietatile private in

rezervatie sunt probleme ce-si asteapta solutionarea.

Se impune un plan global de protectie si reconstructie ecologica prin:

1. reconstructia Insulei Mici pe terenuri degradate preluate de la sectorul agricol;

2. refacerea echilibrului ecologic in zona prin refacerea biodiversitatii si crearea unui

habitat propice pentru speciile de pasari de pasaj;

3. valorificarea terenurilor improprii altor folosinte sau destinatii prin obtinerea de masa

lemnoasa in zonele deficitare;

4. ameliorarea peisajului local si stimularea turismului ecologic.

Salvand viata salbatica, salvam ecosistemul, implicit cu toate verigile lui, iar armonia

dintre om si balta asa cum era inainte de indiguire n-ar intarzia sa apara.

De data aceasta, nu educatia ecologica ar restabili echilibrul din Insula - o lege aplicata

ferm, fara concesiuni, o schimbare de atitudine din partea tuturor.

O Statiune Ornitologica Nationala si Internationala ar inscrie Romania in reteaua

internationala a statiunilor ornitologice, aducandu-si contributia la studiul avifaunei Europei si a

celei mondiale.

In perioada urmatoare se impune o revitalizare a turismului in judetul Braila si in primul

rand crearea unui specific legat de factorii naturali si de vecinatatea fluviului Dunarea.

Concluziile cu privire la potentialul turistic al judetului converg catre definirea

urmatoarelor forme de turism : turism balnear, turism de sfarsit de saptamana, turism de

circulatie (turism cu specific pescaresc, vanatoresc etc), turism de croaziera.

13

Aceste forme de turism presupun o baza materiala adecvata, iar in cadrul acesteia,

elementul turistic alaturi de alte actiuni legate de valorificarea luciului de apa reprezinta

principala atractie a ofertei brailene.

In virtutea conceptiei, Braila nu trebuie sa ramana doar « o poarta tranzitata de turisti spre

Marea Neagra » ci sa constituie un produs turistic bazat, in primul rand, pe unicitatea unor

resurse naturale si pe resursele antropice.

Alaturi de investitiile necesare lansarii turismului in economia judetului, in etapa actuala

este nevoie de colaborarea permanenta intre institutiile, organizatiile si agentii economici

interesati, pentru constituirea profilului material si spiritual al produsului turistic.

Turismul balnear va fi in continuare forma principala si, in acest sens se impune

valorificarea resurselor existente la Lacu Sarat-Braila, Caineni, Movila Miresii si Lacu Sarat –

Batogu.

Turismul de sfarsit de saptamana va constitui o coordonata prioritara, fiind necesara

concentrarea celor mai mari eforturi investitionale si organizatorice, intrucat prin intermediul

acestora se vor concretiza forme de turism ca: turism pentru practicarea sporturilor de vara,

turism nautic, pescuitul si vanatoarea, turismul rural si picnicul.

Turismul de circulatie se va dezvolta considerabil, dar va fi in continuare subordonat

primelor doua forme. Acesta se va regasi, practic, in celelalte forme de turism, dar reprezentative

pot deveni : turismul de croaziera, cultural si cel generat de participarea la diferite manifestari

sportive si distractive.

Tot acest potential turistic diversificat conferit de zona Brailei, se impune a fi popularizat

si promovat, nu doar pe plan national, dar si pe plan international, piata turistica externa putand

fi o sursa insemnata de potentiali turisti. Dar pentru a stimula aceasta cerere turistica este vital a

se face cunoscuta oferta de servicii turistice existente in zona ; acesta este un obiectiv posibil a fi

realizat prin diverse mijloace, prin redactarea de brosuri de promovare (redactate in mai multe

limbi de circulatie internationala), infiintarea unui Centru de informare si promovare turistica

zonala care sa fie specializat in furnizarea de informatii si material publicitar si promotional

referitor la produsele turistice oferite de agentiile de turism specializate pe aceasta zona, cat si la

infrastructura existenta si posibilitatile de petrecere a timpului liber.

Un accent deosebit ar trebui sa se puna pe cele mai actuale modalitati de promovare a

serviciilor turistice zonale atat pe plan intern cat si international , internetul ocupand un loc

prioritar in aceasta privinta prin realizarea de site-uri turistice cat mai atractive in vederea

includerii zonei Braila in fluxurile turistice internationale.

Daca in prezent despre turismul brailean se discuta la modul operativ, el ar putea deveni

alternativa la iesirea din situatia economico-sociala in care se afla judetul Braila.

14

CAPITOLUL III.

INFLUENTA TURISMULUI RURAL INFLUENTA TURISMULUI RURAL

ASUPRA MEDIULUI INCONJURATORASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR

In dezvoltarea turismului rural, un rol esential il detine cunoasterea modului de evolutie a

cererii turistice internationale, in acest caz fiind aplicat sondajul statistic pentru cunoasterea

pietei turistice (a cererii si ofertei de produse turistice), fiind completat cu multe informatii

furnizate de panelurile de turisti si de unitati turistice. Datele si informatiile oferite de turisti fac

cunoscute motivatiile si optiunile acestora, iar cele obtinute din structurile turistice arata calitatea

serviciilor oferite si noile schimbari care se impun pentru a satisface noile preferinte ale

turistilor.

In viitorii ani, avand in vedere ca statistica in domeniul turismului rural este foarte

redusa, se impune acordarea unei mai mari atentii cercetarii acestei forme de turism, pentru a

permite cunoasterea tendintelor viitoare, realizarea de programe si strategii si evaluarea

impactului pozitiv sau negativ produs asupra spatiului rural.

3.1. Impactul turismului rural asupra mediului – legatura cu

problemele ecologice majore

De-a lungul ultimelor decenii tarile europene au aratat prin experienta acumulata

eficienta dezvoltarii formelor de turism alternativ (neconventional): agroturismul, turismul la

pensiune, turismul verde. Aceasta implica un parteneriat activ intre intreprinzatorii locali si

administratiile publice locale.

Analizat la nivelul rolului sau multifunctional se poate afirma ca impactul sau asupra

mediului rural este coferit de urmatoarele aspecte particulare:

activitatile turistice sunt desfasurate in mediu rural autentic;

beneficiaza de elemente constructive si spatiale specifice precum: mici ateliere,

intreprinderi, spatii de deservire, contact direct cu natura, mosteniri culturale

originale, societati si atitudini traditionale;

activitatile socio-economice se deruleaza la o scara mai redusa;

existenta unui mod de viata cu adevarat traditional;

posibilitati de dezvoltare si gestionare atenta, controlate pe termen lung;

15

mare varietate de actiuni turistice conforme cu gradul de complexitate a spatiului

rural. Cercetarile intreprinse asupra impactului si rolului turismului rural au

demonstrat faptul ca poate sprijini in mod real si concret dezvoltarea economica si

culturala a zonelor rurale. Actiunea se poate manifesta pe multiple planuri:

- valorificarea superioara a resurselor existente in teritoriu;

- perfectionarea structurilor sociale cu reducerea nivelului de saracie din

gospodariile taranesti;

- stimularea dezvoltarii economice, prin punerea in valoare a materiilor

prime agricole, in folosul turistilor;

- revigorarea unor vechi mestesuguri, obiceiuri si manifestari folclorice.

Turismul rural poate avea un impact pozitiv numai in masura in care produsele turistice

realizate sunt privite prin prisma existentei lor pe termen lung, avand drept scop castiguri

durabile. In acest context, aceasta forma de turism poate fi punctul de plecare pentru realizarea

unor investitii, mici intreprinderi, noi locuri de munca, dar fara a permite aparitia unor

dezechilibre datorate unor cresteri economice necontrolate.

Dar fluxul intens de turisti poate conduce la degradarea calitatii frumusetilor naturale iar

mostenirea culturala poate fi serios prejudiciata de influenta unor elemente culturale straine.

Tabelul nr. 1 – Influenţa turismului asupra mediului

Subiect în discuţie Legatura cu turismul

Legatura cu

problemele ecologice

majore

Categoria A

Vânătoarea şi pescuitul Creşterea activităţii

turistice în anumite zone

Pierderea biodiversităţii

Producţia şi consumul de

energie

Turismul va conduce la

utilizarea unui număr sporit

de mijloace de transport

Efect de seră

Distrugerea stratului de

ozon

Poluarea aerului

Utilizarea apei pentru

activităţile umane

Consum sporit de resurse

rare în timpul sezoanelor

turistice

Criză de resurse

Exploatarea solului şi Construirea de hoteluri, căi Pierderea biodiversităţii.

16

restructurarea mediului de acces şi alte infrastructuri

Eroziunea solului

Emisii de noxe în atmosferă,

apă şi sol

Creşterea numărului de

persoane în arealele turistice

implică creşterea cantităţilor

de noxe emise

Poluare atmosferică

Poluarea apei

Contaminarea solului

Categoria B

Modificări ale resurselor

biologice

Vânătoarea, pescuitul,

utilizarea solului şi

restructurarea mediului pot

conduce la agresiuni asupra

ecosistemelor şi speciilor

Pierderea biodiversităţii

Contaminarea solului

Poluarea atmosferică Intensificarea transporturilor

va conduce la creşterea

cantităţilor de gaze şi alţi

poluanţi atmosferici emişi

Efectul de seră

Distrugerea stratului de

ozon

Poluarea aerului

Calitatea apei Creşterea numărului de

persoane dintr-o anumită

zonă poate duce la infiltraţii

în reţelele de canalizare

Poluarea apei

Calitatea ssolului Creşterea numărului de

indivizi dintr-o zonă va

conduce la creşterea

cantităţilor de poluanţi şi la

eroziunea solului prin tasare

şi ridicarea de noi

construcţii

Contaminarea şi eroziunea

solului

Sănătatea umană şi

dezastrele ecologice

Emisiile fonice şi de gaze

datorate traficului vor afecta

sănătatea oamenilor şi va

conduce la distrugerea

clădirilor cu valoare

culturală

Poluarea fonică

Poluarea atmosferică

17

Categoria C

Administrarea resurselor Creşterea veniturilor din

vânătoare şi oescuit poate

conduce la o mai bună

administrare a resurselor.

Interesul vizitatorilor pentru

flora şi fauna din zonele

protejate poate creşte

Pierderea biodiversităţii

Contaminarea şi eroziunea

solului

Criză de resurse

Monitorizarea şi controlul

poluării

Necesitatea ca vizitatorii să

beneficieze de apă de bună

calitate poate conduce la o

mai bună monitorizare

Poluarea aerului

Poluarea apei

Poluarea fonică

Categoria D

Flora şi fauna Tasarea solului şi

vânătoarea excesivă vor

avea efecte negative, dar pot

conduce şi la o mai bună

administrare a resurselor

Pierderea biodiversităţii

Sistemele hidrologice Cantitatea de precipitaţii

poate influenţa cererea

turistică

Eroziunea solului

Criză de resurse

Sistemele atmosferice Temperatura şi poluarea

aerului pot influenţa cererea

turistică

Poluarea atmosferică

Sistemele litosferice Topografia şi tipul de sol

pot influenţa cererea

turistică

Eroziunea solului

Ecosistemele Ecosistemele ca: pădurile,

mlaştinile, munţii, etc. vor

influenţa cererea turistică

Criză de resurse

Pierderea biodiversităţii

18

Notă:

Categoria A descrie diferite tipuri de impact asupra mediului

Categoria B descrie modificările parametrilor calitativi ai elementelor de mediu

Categoria C conţine informaţii legate de acţiuni de protecţie a mediului

Categoria D include informaţii despre condiţiile climatice, resursele biologice, etc

Turismul rural trebuie conceput ca un factor de echilibru intre comunitatile gazda, cu

oamenii si obiceiurile lor, ofertantii de vacante si industria turistica. Practic, impactul pozitiv al

acestei forme de turism va depinde de modul de organizare, amenajare a satelor turistice si de

varietatea, calitatea serviciilor turistice ce pot fi oferite.

Satele turistice reprezinta asezari rurale pitoresti, situate aproape de natura , intr-un

mediu nepoluat, pastratoare de bogate si vechi traditii si un bogat trecut istoric. Dincolo de

functiile politico-administrative, sociale, economice, culturale, multe sate, cu deosebire cele din

aria montana, colinara, pot deveni adevarate gazde pentru primirea turistilor, pe tot parcursul

anului sezonier. Comparativ cu alte state europene, Romania se detaseaza prin existenta mai

multor tipuri de sate individualizate prin pozitia geografica, accesibilitate, resurse, obiceiuri,

ocupatii, manifestari artistice etc.

Impactul produs de turismul rural asupra spatiului rural se poate cuantifica prin analiza

eficientei economice, pe raportul dintre efort si efect. Dar expresia cea mai reala este data de

rentabilitate, care reprezinta un surplus monetar, respectiv soldul dintre incasarile si cheltuielile

totale. Aceasta poate fi exprimata prin valoarea profitului net obtinut, care sustine reinnoirea si

cresterea produselor turistice oferite.

Din cele prezentate, contributia turismului rural la viata socio-economica a oricarui sat se

traduce prin:

realizarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung, in stransa corelatie cu alte

strategii sectoriale: agricultura, infrastructura, protectia mediului;

aplicarea mai rapida a principiilor de dezvoltare durabila a turismului, prin

reducerea caracterului de masa;

posibilitatea de a deveni un suport pentru noi afaceri si locuri de munca si care

inseamna crestere economica in plan regional, local;

sustinerea mai activa a activitatilor traditionale si in mod special a artizanatului, si

dezvoltarea unui comert specific, in beneficiul turistilor si al populatiei locale;

cresterea resurselor de venit a populatiei rurale, rezultat al unei mai bune

valorificari a produselor agroalimentare ecologice si a resurselor turistice prezente;

imbunatatirea calitatii vietii si pastrarea identitatii culturale.

19

Odată cu schimbările din agricultură, comunităţile rurale încearcă să se organizeze

cât mai bine pe plan local. Dezvoltarea comunităţii permite rezidenţilor să extindă

infrastructura, cum ar fi gospodăria comunală, locuinţele pentru populaţie, facilităţi

pentru comunitate şi să diversifice baza lor economică fără să submineze valorile rurale.

Turismul, dar mai ales ecoturismul, oferă instrumentele şi resursele necesare pentru

a ajuta comunităţile rurale să-şi continue propria traiectorie a dezvoltării durabile.

Ecoturismul este o formă de turism în care principala motivaţie a turistului este

observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale legate de natură şi care trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii:

- conservarea şi protejarea naturii;

- folosirea resurselor umane locale;

- caracter educativ, respect pentru natură

- conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale;

- impactul negativ minim asupra mediului natural şi socio-cultural (definiţia

consacrată a Organizaţiei Mondiale a Turismului).

Potrivit lui "The Ecoturism Society" - una din cele mai prestigioase organizaţii care se

ocupă de ecoturism -, acesta poate fi definit astfel: "acea călătorie responsabilă spre o zonă

naturală care contribuie atât la conservarea patrimoniului natural cât şi la bunăstarea

populaţiei locale".

O altă definiţie spune că ecoturismul este: "vizitarea unei zone relativ neafectate de

activităţile umane, cu un impact redus asupra mediului, care are o importantă componentă

educaţională şi care oferă un beneficiu economic direct economiei şi populaţiei locale". În

mod normal, el este asociat cu "turismul de aventură", "turismul de natură", "turismul

rural" şi cu "agroturismul". Este important să reţinem însă că nici una din formele menţionate

mai sus nu este în mod necesar o formă de ecoturism, ci numai atunci când îndeplineşte

condiţiile menţionate în definiţia ecoturismului.

Prin turism rural şi agroturism (mai cunoscute la noi) se înţelege

petrecerea unui sejur în cadrul unei comunităţi locale rurale, respectiv într-o gospodărie

agricolă. Turistul poate fi implicat mai mult sau mai puţin în activităţile tradiţionale

ale respectivei zone sau gospodării. Astfel, el poate participa la recoltarea strugurilor,

la mulsul oilor sau la culesul merelor. Adevăratul agroturism se desfăşoară în gospodării

care se apropie cât mai mult de arhitectura şi modul tradiţional de viaţă din zonă.

Turismul de aventură prespune, de cele mai multe ori, vizitarea unei regiuni aproape

neafectate de impactul uman, efectuarea unui efort fizic relativ mare şi asumarea unor riscuri

mai mari. Din această categorie pot face parte: schiul extrem, alpinismul, parcurgerea

20

canioanelor sau cheilor, coborârea pe ape repezi etc. Nici această formă nu poate fi considerată

nepărat o formă de ecoturism ci numai dacă îndeplineşte condiţiile acestuia.

Turismul de natură presupune realizarea unei călătorii cu scopul de a observa

anumite specii de animale sau plante în mediul lor natural.

3.2. Principiile ecoturismului

Aceste principii au la bază două modele internaţionale: Nature and Ecoturism

Accreditation (Program dezvoltat de către Asociaţia de Ecoturism din Australia) şi Nature’s

Best (Sistemul de acreditare promovat de către Asociaţia de Ecoturism din Suedia). În

perspectivă aceste principii trebuie să fie puse în practică atât de cei ce dezvoltă produse

ecoturistice, cât şi de cei ce planifică dezvoltarea unei zone pe bază de ecoturism.

Focalizare pe zone naturale.

Ecoturismul se axează pe experienţa directă şi personală în natură, se

desfăşoară în cadrul naturii şi se bazează pe utilizarea ei, respectiv a caracteristicilor

geomorfologice, biologice, fizice şi culturale ale acesteia. Prin urmare accentul pe zona naturală

este esenţial în planificarea, dezvoltarea şi managementul ecoturismului.

Interpretarea produsului ecoturistic.

Ecoturismul oferă posibilităţi de experienţe în natură ce duc la o mai bună înţelegere,

apreciere şi bucuria de a descoperi, ocroti natura şi cultura tradiţională locală, atât pentru

vizitatori, cât şi pentru comunitatea locală.

Produsele de ecoturism atrag acei turişti ce doresc să intre în interacţiune cu mediul

natural şi, în grade variate, doresc lărgirea nivelului de cunoaştere, înţelegere, apreciere şi

plăcere. Nivelul şi tipul interpretării se planifică, se proiectează şi se oferă în aşa fel încât

să vină în întâmpinarea intereselor, nevoilor şi aşteptărilor clientului, cu includerea unei game

largi de posibilităţi de interpretare atât personală, cât şi non- personală.

Principiul durabilităţii din perspectiva protejării mediului natural. Activităţile de

ecoturism şi planificarea lor trebuie să ofere cele mai bune practici de turism şi planificare

din punct de vedere al conservării naturii şi dezvoltării durabile. Activitatea de turism trebuie

să fie planificată şi derulată astfel încât să reducă impactul produs asupra naturii. Produsul

ecoturistic se desfăşoară, şi este condus, astfel încât să conserve şi să pună în valoare mediul

natural şi cultural în care se desfăşoară, prin recunoaşterea şi aplicarea practicilor

caracteristice turismului durabil.

Contribuţie la conservarea naturii. Ecoturismul contribuie în mod pozitiv la conservarea

ariilor naturale. Ecoturismul implică participarea la conservarea ariilor naturale vizitate, oferind

21

modalităţi constructive pentru bunul management şi conservarea acestor arii naturale (ex:

oferirea ajutorului financiar în acţiunile de reabilitare a ariilor naturale, strângerea deşeurilor

lăsate de unii „turişti” sau contribuţia către organizaţiile de conservare).

Gradul de satisfacere a turiştilor.

Ecoturismul răspunde aşteptărilor turiştilor. În dezvoltarea produselor ecoturistice

trebuie avut în vedere faptul că, în general, potenţialii turişti din acest domeniu au un nivel

ridicat de educaţie şi de aşteptări. Astfel, gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic este

esenţial, experienţa oferită îndeplinind sau chiar depăşind gradul de aşteptare al turiştilor.

Marketing corect.

Se urmăreşte realizarea unui marketing corect, ce duce la aşteptări realiste. Marketingul

pentru ecoturism oferă clienţilor informaţii complete şi responsabile care conduc la creşterea

respectului pentru mediul natural şi cultural al zonelor vizitate şi a gradului de satisfacere a

turiştilor.

22

BibliografieBibliografie

1. Braşoveanu Nicolae - ”Economia agriculturii montane”, Editura Academiei Române,

Bucureşti, 1995

2. Glăvan Vasile -'The Rural Tourism", Romanian Tourism Magazine, nr. 4/1995, M.T., I.C.T.,

Bucureşti, 1995

3. Istrate, I., Bran Florina - ”Agroturismul în România”, Tribuna Economică, nr. 32/10. 08.

1995

4. Minciu Rodica – Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2000

5. Teodor Moldovan – „Turismul internaţional. Efecte multiplicative şi promovare”, Ed. Aldus,

1999

6. Moldoveanu, M., Miron, D. - “Psihologia reclamei”, Editura Libra, Bucureşti, 1995

7. Neacşu Nicolae – Turismul şi dezvoltarea durabilă, Editura Expert, Bucureşti, 1999

8. Nicolae Braşoveanu - ”Economia agriculturii montane”, Editura Academiei Române,

Bucureşti, 1995

9. Plop, L. - “Turismul, factor de promovare internaţională a României”, în “Turismul secolului

XXI”, M.T., Institutul de Cercetare pentru Turism, Bucureşti, 1996

10. Pompei Cocean, Gheorghe Vlăsceanu, Bebe Negoescu - “Geografia generală a turismului”,

Editura Meteor Press, Bucureşti, 2002

11. Posea Gr. şi colectiv -”Enciclopedia geografică a României” Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1982

12. Sebastian Bonifaciu -”România, ghid turistic”, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1983

13. Şandru I., Cucu V. - ”România, prezentare geografică”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1994

*** Ordinul Preşedintelui ANT nr. 61/1999, MOR, Partea I, nr.242 bis/1999

*** ”România Turism ‘96”, Pagini Naţionale, Bucureşti, 1996

*** “Atlasul geografic al României”, Academia Română, 1978

*** Catalogul naţional al pensiunilor turistice şi agroturistice ANTREC 2002

23