TURISMUL ÎN DELTA DUNĂRII

                            CUPRINS:

Argument……………………………………………..

Capitolul ICaracterizarea Deltei Dunarii..................1.1Geneză şi evolutie.....................................................

1.2.Delta Dunării Resurse naturale................................

1.3.Agricultura silvicultura şi pescuit.............................

1.4.Populaţia...................................................................

1.5.Transporturile şi comunicaţii....................................

1.6.Folclorul românesc din Delta Dunării…...................

1.7.Vestigii istorice şi religioase……………….…........

Capitolul II. Turismul in Delta Dunarii2.1.Conceptul de turism…….......................................

2.2.Stimularea creşterii circulaţiei turistice……...........

2.3.Formele turismului de Deltă………………...........

2.4.Rezervaţiile turistice din Delta Dunării……..........

2.5.Obiectivele turistice din Delta Dunării……...........

2.6.Protejarea mediului deltei…………………...........

2.7.Concluziisi si propunerei.........................................

2.8.Bibliografie……………………….……………......

Argument

         Motivul pentru care am ales această temă, pentru lucrarea de

atestat, este în  principal  fascinaţia pe care am acumulat-o datorită

unor numeroase documentare pe care le-am urmărit despre

frumoasa şi minunata Deltă a Dunării. Farmecul acesteia m-a

încântat nespus de mult şi m-a lăsat plăcut impresionata de tot ceea

ce are în dotare.

Un alt motiv bine întemeiat pentru care am ales Delta Dunării

este şi dorinţa mea arzătoare de a vizita şi colinda acest mirific loc.

Sub aspect turistic, Delta Dunarii exercita un adevarat miraj, mii de

turisti romani si straini sunt dornici sa vada cu proprii lor ochi aceasta

fermecatoare regiune, interesul de a cunoaste Delta Dunarii ii

trezeste in primu rand linistea.

Obiectivele lucrării se concretizează în:

                   -prezentarea Deltei Dunării;

                   -turismul in Delta Dunarii;

Această lucrare se adresează persoanelor interesate,turiştilor ,

celor care doresc să investească în turism, şi nu numai. Prezenta

lucrare încearcă să se constituie într-o provocare pentru toţi acei care

iubesc turismul şi mai ales pentru cei care vor să-i dedice o perioada

din viaţa şi cariera lor. Totodată sunt şanse – ca la nivel naţional

turismul să fie unul din domeniile care ar putea relansa economia

deoarece pe lângă resursele de care dispune, prin structura sa

specială - datorată printre altele efectului multiplicator pe care-l

generează asupra zonelor tangenţiale – acesta poate da naştere

unor numeroase  activităţi conexe.

1.1. Geneza şi evoluţie

Delta Dunării îşi trage apele din masivul Pădurea Neagră, de

sub vârful Kandel din Germania, prin cele două pâraie, Brigah, la 920

m şi Brege la 1000 m altitudine ce se unesc lângă localitatea

Donaueschingen- Dunarea are un bazin de recepţie de 817 mii km²,

care este de 3,4 ori mai mare decât suprafaţa României,

reprezentând cam  a 12- a parte din suprafaţa Europei (10 050 mii

km²)[1].

Cel mai tânăr pământ al ţării, Delta Dunării potrivit oamenilor de

ştiinţă îşi are originile în urmă cu aproximativ 13 000 de ani. În

formarea Deltei se conturează foarte clar mai multe faze distincte.  Este o deltă de tip clasic, bine individualizată, cu un contur clar

deoarece debusează într-o mare închisă, lipsită de maree, unde

vânturile au frecvenţă redusă şi intensitate mica, favorabile apariţiei

deltelor. Ca rezultat al interacţiunii dintre fluviu şi mare, Delta Dunării

se împarte în două sectoare: delta fluvială în vest şi delta fluvio-

marină în est, separate prin aliniamentul de grinduri Letea –

Caraorman –Crasnicol.Ea se desparte in trei braţe, cu avansari

oarecum egale: Chilia-84 km, Sulina-77 km, şi Sfântu

Gheorghe(Insula-Sahalin)-81km.[2].

Regiunea deltei este o câmpie în formare alcătuită din relief

pozitiv (grindurile) şi relief negativ (braţele Dunării, canalele,

gârlele,depresiunile lacustre). Uscatul deltaic reprezintă  numai 13%

din suprafaţa şi este alcătuit din :

- grinduri fluviale longitudinale, cu orientări de la vest la est,

care însotesc bratele Dnarii ;

- grinduri fluvio-maritime, cu orientări de la nord la sud create

prin acţiunea comună a Dunării şi a mării ;

- grinduri continentale care reprezintă resturi dintr-un uscat mai

vechi (predeltaic) .

1.3. Deltei Dunării – Resurse naturale

Prezentare generală

Delta Dunării „împărăţia apelor” şi a pământurilor plămădite de

ape, este plină de farmec. Apele mării şi-au restrâns domeniul şi s-a

arătat uscatul, un pământ tânăr, clădit sub ochii noştri din rocile

fărâmiţate ale munţilor şi din solul fertil al câmpiilor, cu dăruire

împrospătat  de bătrânul Istru, cum numeau anticii Dunărea din

părţile noastre. Se dă o luptă neîncetată între apă şi uscat,din care

uscatul iese întotdeauna învingător. Marea se retrage în timp ce

uscatul ia forma unor degete  de-a lungul cărora apele fluviului

înaintează  spre est. Bogăţiile naturale ale deltei: pământul şi apa,

flora şi fauna sunt de fapt componentele economice, dar şi turistice

ale teritoriului şi peisajului geografic  originar.

Harta Deltei Dunării        -   Fig. 1

         Delta Dunării se află acolo unde Dunărea, apropiindu-se de

locul de vărsare a ei

în Marea Neagră, se ramifică şi îşi duce apele pe o largă câmpie, ale

cărei limite se îndepărtează la peste 100 km.

În cuprinsul ei se găsesc albiile braţelor fluviului, însoţite de-o parte şi

de alta de lacuri, zone mocirloase, gârle şi canale. Întreaga vale până

la ţărmul mării are o pantă redusă, ceea ce face ca apele să

înainteze încet. Toate braţele deltei au lăţimi considerabile. Întreaga

deltă se prezintă ca un ansamblu amfibiu, adică o întindere de apă

din care se ridică grinduri reduse  ca înălţime şi suprafaţă[3].

Delta Dunării fiind îndeosebi un domeniu al apelor, exercită

aceeaşi putere de atracţie ca şi marea. Există ocazia de a explora

natura la hotarul dintre apă şi uscat, unde se făureşte viaţa.

         Peisajele deltei care se succed pot ascunde mari surprize; de

pildă, la depărtare de câţiva km de mare, în pădurile de pe grindurile

Letea şi Caraorman, cresc stejari bătrâni înlănţuiţi de liane care le

acoperă trunchiurile cu frunze, ca la ecuator. În partea centrală a

aceloraşi grinduri se înalţă dune de nisip, ca la tropice.

         Suprafaţa totală a deltei este de 5 640 km², din care României îi

revin 4 340 km², din care 3 660 km² se află sub nivelul Mării Negre,

iar 680 km² reprezintă teren neinundabil, nesupus acţiunii

schimbătoare a apei. Comparată cu suprafeţele altor delte din

Europa, Delta Dunării este a treia ca mărime[4].

Solurile din Delta Dunării         Relieful, roca de solificare, clima, apele şi vegetaţia, prin

particularităţile lor de alcătuire regională şi aspecte de manifestare

locală, condiţionează apariţia anumitor tipuri de soluri.

         În cele două fâşii, maritimă şi dunăreană, apar solurile

hidromorfe, salinizate şi alcaline (circa 20 000 ha), aluviuni şi solurile

aluviale (circa  130 000 ha), lăcoviştile ş.a. Din grupa solurilor

hidromorfe fac parte: lăcoviştile salinizate care se întâlnesc îndeosebi

pe latura maritimă.

         În grupa solurilor nedezvoltate se remarcă prezenţa solurilor

nisipoase şi nisipurilor marine salinizate (circa 50 000 ha), cu mare

răspândire în regiunea limanelor şi lagunelor, precum şi în Delta

Dunării.

Clima         În Delta Dunării există o climă temperat continentală, cu

influenţe marine, caracterizată printr-o temperatură medie anuală de

11ºC, cu variaţii moderate, influenţată favorabil de apele mării din

vecinătate şi de abundenţa lacurilor şi a bălţilor din interior. Actiunile

turistice specifice deltei isi gasesc conditii optime de practicare

aproximativ „5 luni pe an, din luna mai pana in luna octombrie,

perioada caracterizata printr-o temperatura medie de 19ºC, prin

cantitatile reduse de precipitatii (sub 200 mm) prin numarul mic al

zilelor ploioase, nebulozitate redusa, durata mare a stralucirii

soarelui. Deci particularitatile climei influenteaza activitatile turistice

precum si durata lor de desfasurare”[5].

Primăvara întârzie sub influenţa frigului pe care marea l-a

acumulat în adâncurile apelor sale în timpul iernii.

Vara, pe linia hotarelor dinspre apă şi uscat, adierea vântului,

oricât ar fi de slabă, se simte în clipoceala apei pe lângă maluri, unde

se produce un clăbuc gălbui. În lunile de vară, mediile lunare ale

temperaturii aerului şi cele ale temperaturii apei la orele 13 variază în

modul următor: în luna iunie 22ºC şi respectiv 20,2ºC; în luna iulie

24,4ºC şi respectiv 22,4ºC, iar în luna august 25ºC şi respectiv

21,8ºC.

Anual cad doar 300-400 mm de apă de ploaie şi de zăpezi,

cantitate caracteristică regiunilor secetoase de pe glob, cu vegetaţie

de stepă. Ceaţa se formează relativ rar. Delta Dunării este

considerată ca o regiune cu cer senin şi nebulozitate scăzută. Prin

comparaţie, verile sunt răcoroase.

Toamna, vremea se menţine călduroasă mult timp. În luna

septembrie, mediile lunare ale temperaturii aerului şi cele ale

temperaturii apei la orele 13 sunt de 21ºC şi respectiv 18ºC. Numai

către sfârşitul toamnei, vremea se răceşte.

Iarna apar vânturile de nord, de nord-est şi de nord-vest ca

rezultat al anticiclonilor continentali.

        

Vegetaţia         Ocupă o suprafaţă de circa 3 000 km², aproximativ 68% din

suprafaţa deltei; pădurile, 2%; păşunile naturale, circa 9% şi stufăriile

aproape 57%.

Elementul dominant în vegetaţia deltei îl constituie stufăriile, în

suprafaţa de 2 530 km², formate din stuf omogen şi stuf în amestec

cu alte plante de baltă cum ar fi: papura, feriga de baltă, rogozul etc.

         În zona cuprinsă între brâul de stuf şi părţile ferite de inundaţii

cresc specii de rogoz, pipirig, coada calului, crini de baltă etc.

Mai aproape de mal se dezvoltă plantele cu frunze plutitoare,

cu o structură a ţesuturilor care le permite menţinerea pe suprafaţa

apei, aceste plante fiind fixate sau nu prin rădăcini. Din prima grupă,

nufărul alb şi nufărul galben dau o notă deosebită gârlelor din deltă.

Grindurile aluvionare neinundate au părţile înalte ocupate de

ierburi care alcătuiesc păşuni; pot apărea şi specii rezistente la

secetă: obsiga şi zâzania. Restul uscatului este ocupat de salcie,

răchită, zălog şi cătină.

În aproprierea mării, covorul vegetal este mai sărăcăcios, cu

plante adaptate pe solurile nisipoase: pătlagina de nisip, trestia de

câmpuri şi varza de mare. Pădurea de stejar de pe grindul Letea are

în amestec esenţe şi în special liane, viţă sălbatică şi plante

mediteraneene.

Asemănătoare sunt şi pădurile de pe grindurile maritime ale deltei, în

acestea cresc plopul alb, plopul negru şi plopul tremurător, stejarul,

frasinul şi viţa sălbatică.[6]

FaunaAceasta este alcătuită dintr-o mare varietate de specii. Astfel,

întâlnim animale terestre care sunt legate de apă prin modul lor de

viaţă, animale care îşi caută hrana în apă sau pe uscat, animale care

sunt strâns legate de zona inundabilă, animale acvatice şi altele.

Dintre speciile de mamifere de uscat enumerăm:” cerbul, iepurele,

vulpea, dihorul de stepă, dihorul pătat, bursucul, iar lista speciilor de

mamifere de apă include printre altele: vidra, nurca, hermina,

nevăstuica, mistreţul, pisica sălbatică şi câinele enot, multe dintre ele

fiind foarte importante din punct de vedere cinegetic”[7]. Există şi

specii care pot fi considerate rarităţi pentru Delta Dunării: nutria

originară din America de Sud şi crescută la noi fie numai în

captivitate, fie lansată în libertate în

zona localităţii Caraorman

         Adevăraţii stăpâni ai deltei sunt păsările. În stufărişuri, pe

grinduri, în zăvoaie trăieşte o populaţie înaripată formată din 327

specii, din care cuibăresc în deltă 218 specii şi sunt în trecere spre

alte ţinuturi 109 specii. Originea diferită a păsărilor: de tip

mediteranean, mongol, siberian, european, chinez, arctic, face ca

Delta Dunării să fie considerată una dintre cele mai interesante delte

ale lumii. Dealtfel, cele 327 de specii de pasari care cuibaresc sau

trec in pasaj, reprezinta 80,5% din avifauna României care cuprinde

un numar de 401 specii iar cele 141 de specii acvatice reprezintă

82% din avifauna acvatica europeana.[8]

         Din punct de vedere fenologic, speciile de păsări de importanţă

faunistică şi cinegetică, se împart în următoarele categorii:

Specii sedentare, care fie  rămân în deltă, fie părăsesc zona în

anumite perioade, dar sunt înlocuite de populaţiile aceleiaşi specii,

originare din alte zone geografice. Din această categorie fac parte:

raţa mare, raţa cap brun, gâsca de vară, codalbul, fazanul,

guguştiucul, coţofana etc.

Specii migratoare care pot fi:

         În deltă se întâlnesc două specii, respectiv: lebăda cucuiata

(Cygnus olor) care este oaspete de vară, şi lebăda cântătoare

(Cygnus Cynus) care poposeşte în deltă pe timpul iernii[9](Fig.-6).

Protejarea acestor teritorii ale deltei, a unor specii de animale şi

păsări a făcut ca aici să se menţină în mare măsură echilibrul natural.

Cu toate acestea, viaţa în rezervaţii este influenţată de orice

modificare importantă survenită în întregul sistem ecologic deltaic.

a) Oaspeţi de vară, care se reproduc în zona deltei şi migrează mai la

sud pentru perioadele reci ale anului. Aşa avem: pelicanul comun şi

creţ, egreta mică şi mare, stârcul purpuriu, galben şi pitic, uliul de

trestie, porumbelul de scorbură, prepeliţa, cucul, pupăza etc.

b) Oaspeţi de iarnă, păsări originare din zonele nordice, care

iernează în deltă: raţa pitică, gâsca gât roşu, şoimuleţul de iarnă, uliul

de stepă, huhurez coadă lungă, căldăraşul, pasărea omătului etc.

Specii de pasaj care iernează mai la nord de teritoriul ţării noastre şi

cuibăresc, de asemenea, mai la nord, trecând prin deltă în timpul

primăverii şi toamnei. De exemplu: raţa fluierătoare, raţa suliţar,

cocorul, sitarul de pădure, sturzul viilor etc.

             

         Mâlul de pe fundul apelor, plante submerse, frunzele plantelor

natante adăpostesc diverse vieţuitoare microscopice, precum şi

viermi, crustacei şi melci.

Fauna cinegetică -mamifere vânate în deltăVânatul cu păr ori cu pene reprezintă în deltă un obiectiv de

mare interes cinegetic. Se întâlnesc specii de mamifere rare ca vidra,

nurca, bizamul. Bizamul este un rozător cu blană cafenie, de

mărimea unui şobolan mai dezvoltat.

         Mamiferele sunt apreciate de vânători după beneficiile aduse

când sunt vânate. Unele sunt calificate ca având o blană preţioasă:

vidra, nurca, bizamul. Altele se consideră că au valoare economică

medie: iepurele, mistreţul; altele mai redusă: lupul, vulpea, dihorul,

pisica sălbatică.[10]

         Există şi foarte mulţi porci domestici, care s-au adaptat perfect

la acest mediu, trăind într-o stare de semisălbăticie, corciţi cu

mistreţii.

Păsări - monumente ale naturii :Legea protejează 10 specii – unele fiind declarate monumente ale

naturii.

Aceste specii protejate pot fii divizate astfel:

monumente albe – (cu penaj alb) - pelicanii comun şi creţ, lopătarul,

egreta mare şi mica, lebăda mută, lebăda cântătoare

monumente policrome – (cu penaj colorat în negru cu verde,

galben, maro, albastru)  piciorongul,vulturul codalb, avozeta … sunt

doar câteva.

        

        

2.4.PopulaţiaVastul spaţiu din ţara noastră reprezentat de Delta Dunării, a

cărei descriere a fost făcută la începutul capitolului, şi resursele

naturale numeroase ascunse în ea au prilejuit deschiderea unui larg

câmp de activităţi economice. Ramurile de producţie specifice apelor

şi grindurilor din deltă, cu flora şi fauna ce le caracterizează, sunt:

agricultura, silvicultura, pescuitul şi exploatarea stufului.

Locuitorii deltei de-a lungul timpului

         Datorită bogăţiilor sale, Delta Dunării a fost din cele mai vechi

timpuri un loc căutat de oamenii care îşi găseau aici cu uşurinţă

adăpost şi hrană.

Aceasta nu a fost în interiorul ei loc de continue aşezări

omeneşti, dar, prin rezervorul ei nesecat de hrană, a determinat fără

îndoială persistenţa pe marginile sale a unor numeroase centre

locuite. Crescătorii de vite au circulat în toate timpurile pe grindurile

din deltă, unde găseau adăpost. Pe grindurile interioare se refugiau şi

cei de pe malul sudic al deltei, atunci când erau în pericol de a fi

atacaţi.

         Din totdeauna, o bună parte din strămoşii locuitorilor de azi ai

deltei au venit din Ardeal, cu turmele la iernat în deltă, unde unii au şi

rămas.

Alţii au venit fugiţi de potere pentru nesupunere faţă de sarcinile

feudale.

Populaţia deltei în prezent         Delta Dunării are în momentul de faţă o populaţie de 20 500

locuitori, având o densitate de 6,47 locuitori/km². Evoluţia populaţiei

în ultimele decenii a fost în general lentă, numărul locuitorilor

rămânând aproape constant.

         Evoluţia numerică a populaţiei din ultimele decenii nu reflectă

natalitatea ridicată din această zonă şi scăderea substanţială a

mortalităţii, deoarece dezvoltarea social-economică a municipiului

Tulcea, a altor oraşe dobrogene şi a localităţilor limitrofe deltei,

precum şi inundaţiile din ultima perioadă au generat migraţia

populaţiei din deltă.[11]

         De aceea s-au stabilit măsuri şi au fost întreprinse acţiuni

pentru dezvoltarea industriei, transporturilor şi comerţului în oraşul

Sulina, a pisciculturii, agriculturii, stuficulturii, silviculturii, industriei

extractive şi prelucrătoare, inclusiv a celei turistice în toate celelalte

localităţi ale deltei, ca una din căile principale de înlăturare a

migraţiei, de stabilitate şi creştere a populaţiei din această zonă,

precum şi de ridicare continuă a nivelului ei de viaţă.[12]

         Distribuţia populaţiei pe teritoriul Deltei:La sfârşitul secolului XIX în Delta Dunării locuiau circa 12.000

locuitori, iar în preajma celui de al doilea război mondial (1940) în

Delta Dunării erau circa 14.000 de locuitori.

Pe teritoriul rezervaţiei sunt în prezent: 25 aşezări umane (un oraş -

Sulina) cu o populaţie de 14 583 locuitori în 2002, din care 68.5% în

localităţile rurale şi 31.5% în Sulina.Aceste localităţi sunt concentrate

în cea mai mare parte în lungul braţelor Dunării şi ocupă suprafeţe

reduse de teren din cauza suprafeţelor mici de terenuri neinundabile

existente.Densitatea populaţiei este de circa 3,5 locuitori/km2,

raportată la suprafaţa continentală a rezervaţiei. Populaţia activă din

rezervaţie este de circa 35,3% având un grad de ocupare de cca

81.4% repartizat diferenţiat pe activităţi:

pescuit şi piscicultură (15,3%), agricultură şi silvicultură (29%), industrie, construcţii, comerţ, prestări servicii (15,7%), turism, transporturi, comunicaţii (15,4%), sănătate (1,9%), învăţământ, educaţie, cultură (5,7%),

administraţie publică (13,5%)         alte activităţi (3,6%).

Structura etnică a populaţieiStructura etnică a populaţiei, conform datelor recensământului din

2002, era[13]:          Români: 12 666 persoane (87%)

         Ruşi, Lipoveni: 1 438 persoane (10%)

         Ucraineni: 299 persoane (2%)

         Alte etnii: (1%)

2.5.Transporturile şi comunicaţiile

         Factor de bază în evoluţia rapidă a circulatiei turistice,

transporturile asigura deplasarea turiştilor la destinatie şi în timpul

sejurului. Principalele sarcini ce stau în faţa transporturilor turistice

sunt: asigurarea deplasării sigure, confortabile şi rapide a călătorilor

la destinaţia dorită, o cât mai mare stabilitate a tarifelor pentru

transport, diversificarea serviciilor pe durata călătoriei ş.a.

         Situarea deltei la extremitatea estică a ţării noastre a făcut ca

legăturile de circulaţie cu restul teritoriului să se realizeze prin

anumite localităţi situate periferic acesteia: Tulcea, Jurilovca şi

Murighiol. Dintre ele, Tulcea, constituie un important punct de

pătrundere în deltă, deoarece spre el converg principalele căi de

comunicaţie aeriene, feroviare, rutiere şi fluviale, care vin din

interiorul ţării.

         Transportul fluvial este calea cea mai importantă de pătrundere

în deltă, specificul acesteia făcând ca circulaţia în interiorul ei să se

facă aproape în exclusivitate pe apă, fapt ce constituie una din

atracţiile turistice cele mai importante. În acest scop, se foloseşte

reţeaua hidrografică naturală reprezentată de braţele Dunării, gârle,

lacuri, precum şi de canalele executate prin dragaj pentru amenajări

stufo-piscicole. Condiţiile geografice ale deltei şi caracteristicile de

navigaţie ale braţelor sale principale şi canalele secundare ce se

desprind din aceste determina folosirea unor anumite tipuri de nave

care să aibă acces în toate zonele.

         Canalul Sulina este amenajat pentru circulaţia vaselor maritime,

pe el făcându-se întreaga circulaţie de mărfuri şi de pasageri dintre

Marea Neagră(Sulina) şi Brăila. Incepand cu anul 1976, prin

amenajări corespunzătoare, se asigura desfăşurarea navigaţiei şi pe

timp de noapte. Pe braţele principale este posibilă cu acelaş tip de

nave ca şi pe restul fluviului.[14]

Circulaţia în deltă pe canale prezintă o importanta deosebită,

prin intermediul lor orice sector al acestei zone devenind accesibil.

         Lacurile din deltă, în special cele de importanţă turistică, sunt

suficient de adânci pentru a permite navigaţia cu hidrobuzele. Spre

sfârşitul verii şi începutul toamnei, în lacuri se dezvoltă o puternică

vegetaţie acvatica de plaur, care îngreunează circulaţia, fapt ce

impune patrularea constantă a navelor pe anumite trasee în scopul

întreţinerii culoarelor libere pentru navigaţie.

         Transportul rutier este relativ dezvoltat; spre Tulcea converg

drumurile naţionale care o leagă de principalele localităţi din sud-estul

ţării: Bucureşti, Constanţa, Brăila şi Galaţi. Din Tulcea porneşte o

reţea de drumuri judeţene care se îndreaptă spre celelalte  localităţi

ale judeţului, printre acestea, importante pentru turismul de deltă,

fiind drumurile care uşurează accesul la localităţile situate în lungul

braţului Sfântul Gheorghe. Pe plan mondial, transportul rutier se

situeaza pe primul loc în deplasările în scopuri turistice, mai ales

datorită avantajelor pe care le ofera: libertatea de mişcare,

independentă în circulaţie, confort, cost relativ mai redus, comparativ

cu avionul de exemplu, posibilitatea de a vedea mult într-un timp

scurt;de asemenea în cazul automobilului, acesta poate tracta o

rulota, asigurând un circuit facil (domiciliu – loc de sejur –domiciliu) şi

condiţii de cazare şi masă pe timpul călătoriei si sejurului etc.

         Transportul feroviar se realizează pe calea ferată Medgidia-

Tulcea, care se desprinde din magistrala feroviară Bucureşti-

Constanţa. Lungimea ei pe teritoriul judetului este de 67 km. Dintre

formele de transport,cele feroviare continua sa ocupe un loc de

frunte, in special datorita sigurantei, independentei aproape totale în

raport cu condiţiile atmosferice şi capacităţii ridicate. Din aceste

motive, trenul este preferat de numeroşi turişti, atât în grupuri

organizate cât şi individuale.

        

În deltă, circulaţia între diferitele aşezări omeneşti se face, în

mică măsură şi pe drumuri de pământ, care sunt amplasate, de

obicei, pe grinduri sau pe coronamentul digurilor existente. De cele

mai multe ori, aceste drumuri devin impracticabile la ape mari şi la

ploi. Pentru turism prezintă interes drumurile de pe grindul Letea,

care permit accesul la pădurea Letea.

Circulaţia în interiorul deltei a prezentat în anii din urmă, atât

din punct de vedere al activităţilor economico-sociale, dar în mod

deosebit al turismului, mai multe probleme, respectiv:

 modificarea permanentă a canalelor şi gârlelor pe care se putea

circula, deoarece efectuarea dragărilor se făcea numai în funcţie de

planul de exploatare  a stufului şi deci nu ţinea seama de necesităţile

turistice;

 numărul mic al vaselor de transport utilizabile în scopuri turistice şi

insuficienta lor diversitate

 gradul redus de utilizare a mijloacelor de transport

În prezent toate acestea nu mai prezintă nici o problemă, turismul

este în plină activitate, iar mijloacele de transport sunt un mijloc

principal de deplasare a turiştilor şi a locuitorilor din zona deltei.

3.4.Folclorul românesc din Delta Dunării

         Folclorul românesc din această zonă (literatura populară,

cântecele, dansul, portul, datinile şi obiceiurile) se distinge prin multe

influenţe primite ca urmare a convieţuirii românilor cu alte populaţii,

precum şi a mediului geografic unic în felul său. Dacă, odată,

Dunărea era considerată a ”cel drum de apă propice poeziei, incitând

la lirismul depărtărilor, al visărilor către idealul de înaltă nobleţe

umană, în folclorul dobrogean ea nu este apa de peste care vin turcii

să prade, să ia captivi, căci turcii erau prezenţi, ci apa care desparte

fraţi, apa de peste care sunt aşteptaţi fraţii de la munte sau de la

câmpie, cei din mărginimea Sibiului, secelenii, făgărăşenii”[15].Marea

constituie şi ea unul din motivele majore ale inspiraţiei creatorului

popular.

Doinele şi baladele populare povestesc despre luptele cu turcii ,

despre viteji care înfruntă vitregia apelor înspumate sau despre viaţa

grea a pescarilor sau a ciobanilor.

Convieţuirea seculară dintre români şi alte populaţii care au trăit

şi mai trăiesc în acest teritoriu, populaţii cu credinţe, datini şi religii

total diferite, a făcut ca în folclorul românesc de aici să fie absente cu

desăvârşire motivele de inspiraţie religioasă. Se cunoaşte faptul că

zona aceasta folclorică posedă în legătură cu sărbătorile de iarnă

numai colinde cu conţinut laic, având o destinaţie precisă, spre

exemplu: „Colind de păstor”, „Colind de năvodar”(atunci când

destinaţia este stabilită de profesia celui colindat) „Colind de văduvă”,

„Colind de tineri însurăţei”- atunci când destinaţia este dată de starea

civilă a celor colindaţi.

Muzica populară românească de aici, interpretată în

acompaniamentul de suflători, fluier, caval, cimpoi, etc., reflectă prin

sinuoasa sa linie melodică domolul peisaj dobrogean, dar şi unele

influenţe, e drept destul de vagi, ale melosului oriental.

Folclorul nord-dobrogean, atât cel literar cât şi cel muzical, absorb în

timp noi realităţi social-istorice, le îmbracă în haină artistică şi le

transmite pe diferite căi spre a le face cunoscute[16].

         Aceeaşi unitate indestructibilă a folclorului românesc în general

este atestată şi de folclorul coregrafic care, cu toată

diversitatea sa, cu toate influenţele olteneşti, munteneşti, ardeleneşti

sau aromâne, demonstrează prin numărul imens al jocurilor, prin

extraordinara varietate a figurilor şi paşilor, aceleaşi surse originare

cu jocurile din celelalte zone folclorice ale ţării. Jocurile populare se

împart în două categorii bine distincte: jocurile obiceiurilor şi cele

legate de momentele de relaxare, de destindere ale colectivităţii.

Extrem de interesante sunt jocurile obiceiurilor de iarnă care, ca

în mai toate zonele folclorice din ţară, aduc în faţa spectatorilor şi

motivele atât de cunoscute în întreg folclorul românesc al cerbuţului,

căpriţei, precum şi al altor personaje mascate. Folclorul muzical, atât

cel ce însoţeşte textul unor cântece bătrâneşti, al doinelor, al jocurilor

populare, cât şi cel instrumental, deşi se deosebeşte oarecum ca linie

melodică de folclorul muzical al altor zone folclorice româneşti, prin

uşoara influenţă a muzicii populare orientale, rod al atâtor secole de

convieţuire a populaţiei româneşti cu elemente orientale, sau prin

preponderenţa unor instrumente ca fluierul, cimpoiul şi cavalul, cu

cele două variante proprii zonei tulcene, cea mocănească şi cea

tracică, este totuşi dominat de aceleaşi      

trăsături specifice întregului folclor muzical.

Arhitectura populară, de la colibele pescăreşti şi până la

clădirile propriu-zise destinate locuirii, lasă să se descifreze nu numai

dragostea pentru frumos şi îmbinarea acestuia cu utilul, ci şi

apartenenţa arhitecturii populare tulcene la arhitectura românească.

Aici oamenii au folosit pentru construcţii pământul (mai rar piatră), din

care au făcut chirpici  sau ceamur, stuful, papura, salcia şi răchita şi

mult mai rar lemnul. Adeseori, casele sunt decorate în exterior, cu

motivul „cailor afrontaţi”, de obicei realizaţi din lemn.

Frecvent în zona lacului Razim, la Visterna, pe malul braţului

Sfântul Gheorghe, la Enisala, motivul coexistă alături de altele

(imagini de păsări sau animale)” imagini ce sugerează atât ocupaţia

celui ce trăieşte în locuinţa respectivă, cât şi permanenţa acestei

ocupaţii. Casele sunt bine luminate de ferestrele ale căror giurgiuvele

sunt de obicei traforate, dar şi bine încălzite iarna de sobele oarbe.

Întreaga locuinţă este împrejmuită cu gard de piatră sau de papură

împletită”.[17]

În interiorul caselor ţărăneşti se întâlnesc toate elementele

specifice tradiţionalului românesc: vatra, patul, laviţele, lăzile de

zestre, alături de textilele decorative, cearşafurile de perete, feţele de

masă, perdelele, pologul şi lăicerul, ştergarele, sunt numai câteva

dintre elementele de bază. Deşi în prezent toate acestea au cedat

locul mobilierului modern, şifonierelor, frigiderelor, maşinilor electrice

de uz casnic, unele elemente tradiţionale sunt totuşi păstrate. Dintre

ele, cel mai important este ştergarul.

Având totdeauna capetele din borangic, ele sunt decorate fie cu

motive geometrice, zoomorfe, antropomorfe sau vegetale. În

ornamentul ştergarelor predomină însă motivul vechi al „copacului”,

„nucului”, „ghiveciului cu flori” care, încadrate de benzi stilizate

reprezentând frunze, fructe, flori, alcătuiesc motivul străvechi al

„pomului vieţii” sau „pasului vieţii”. Adeseori, centrul ornamenticii

ştergarelor sau scoarţelor este omul reprezentat prin stilizări de o

mare simplitate. De la o vreme pe ştergare de dată mai recentă se

observă şi preferinţa pentru femeia îmbrăcată în costum popular.

Cele care cu migală şi cu iscusinţă împodobesc vasele sunt

creatoarele populare, care alături de desene de geometrie, folosesc

motive florale pe care le-au denumit de-a lungul generaţiilor, foarte

sugestiv, „merişor”, „brebenel”, „brăduţ” etc.

Măiestria de necontestat a femeilor în realizarea portului popular românesc este vădită în menţinerea aspectului

tradiţional, cu elementele sale specific nord-dobrogene: arhaismul

pieselor principale (cămaşa femeiască şi bărbătească), echilibrul

culorilor tari cu cele mai slabe, ornamentaţia simplă a unora dintre

piese (cămăşi, obiele, obeluşe) sau complexitatea ornamentală a

altora (pestelca). Cămaşa femeiască se caracterizează prin

ornamente de mici dimensiuni, dar de mare expresivitate, motivele ei

purtând denumiri de „pui”, „pisc”, „oglindă” etc., care se realizează

prin combinaţii de elemente geometrice (romburi, dreptunghiuri sau

linii frânte). Costumul bărbătesc reţine atenţia prin croiala simplă, da

o rară sobrietate, şi prin ornamentaţia sa redusă[18]

Combinaţiile de culori, îmbinările de culori, îmbinările tonurilor tari cu

cele calde, întrepătrunderea motivelor constituie taina femeilor

dobrogene, creatoare de frumos din generaţie în generaţie.

         Bogăţia şi varietatea folclorului dobrogean au atras atenţia

amatorilor şi a specialiştilor încă de multă vreme. 

1.7 Vestigii istorice si religioase

         Fortificaţia Troesmis-(la 3 km de comuna Turcoaia),

cetate traco-getică menţionată în secolul III î. Hr. cu ocazia

conflictului militar dintre Lysimach şi Dromichete. În perioada romană

a devenit un puternic centru militar, ridicată mai apoi la rangul de

„municipium”. Cunoaşte o mare înflorire după cum indică edificiile şi

monumentele publice.

         Fortăreaţa Noviodunum-Isaccea, cetate romano-

bizantină cu nume celtic, construită în 369 d. Hr. A avut un important

rol strategic şi comercial fiind ridicată la rangul de „municipium”.

Cunoaşte o mare înflorire după cum indică edificiile şi monumentele

publice.

         Fortăreaţa Arrubium-Măcin, castru şi aşezare cu nume

celtic, atestată documentar în 100 d. Hr., (în două diplome militare). A

fost un important punct la graniţa imperiului în timpul stăpânirii

romano-bizantine.

         Cetatea Dinogeţia-Garvăn, numele ei a fost menţionat

pentru prima dată de Ptolemeu în cunoscuta sa lucrare „Geographia”.

Iniţial aşezarea geto-dacică şi apoi romană, a fost ridicată în timpul

împăratului Diocleţian, (284-305 d. Hr.). Distrusă în 559 d. Hr. de un

trib huno-bulgar, a fost reconsolidată şi amplificată în secolul X d. Hr.

         Alte vestigii istorice: Cetatea antica, Chilia Veche ( a existat din antichitatea greceasca, apoi a fost stapanita

de bizantini pana in sec. X); Cetatea

bizantina Salsovia, Mahmudia (sec. III d.Hr.)

Edificii religioase

         Basilica-Niculiţel (la 15 km de Isaccea), cea mai veche

construcţie de acest gen cunoscută până în prezent în ţara noastră.

Este un unicat arhitectonic în Europa. Basilica şi cripta au fost

construite în timpul împăratului Valens (după 370 d. Hr.).

         Mănăstirea Cocoş-(la 8 km de Isaccea şi la 9 km nord-

est de satul Nifon), ridicată în 1835 în stil oriental (turcesc), dar cu

puternice influenţe din arhitectura românească. Deţine un muzeu de

artă medievală şi modernă ce include şi colecţii de carte veche şi

icoane.Monument de arhitectură religioasă. Mânăstirea a fost

înfiinţată  de călugării Visarion, Gherantie şi Isaia. Cuprinde: - un zid

de incintă fortificat; - Biserica Pogorârea Sf. Duh construită între 1910

- 1916 în locul bisericilor vechi datând de la 1833, respectiv 1853

demolate din cauza deteriorării avansate. Biserica actuală are plan

treflat şi este pictată în interior, în ulei, de pictorul italian F. D. Brasse

din Milano. Este o pictură în stil realist, influenţată de arta renaşterii. -

corp de chilii - construit în 1853, stil oriental turcesc; - Colecţie

muzeală - Profil: artă plastică, carte rară românească, artă

decorativă, arheologie, numismatică; - Clopotniţa construita in 1853.

         Mănăstirea Celik Dere-satul Teliţa, comuna Frecăţei,

(la 22 km de Isaccea), construită între 1841-1844 de călugării români

şi ruşi. Păstrează o colecţie de artă medievală, Lângă mănăstire

poate fi văzută o raritate în peisajul românesc: o moară de

vânt. Obiectiv de arhitectură religioasă. Aşezământ monahal înfiinţat, de către călugării romani şi ruşii. Biserica Adormirea Maicii Domnului este o construcţie nouă, realizată în stil românesc după proiectele arhitecţilor Toma Dobrescu şi Dumitru Berechet. Colecţia muzeală: artă plastică, carte românească, artă decorativă. Sunt expuse obiecte de cult, carte veche, covoare, textile, o icoană adusă de la Muntele Athos, considerată cea mai veche din ţară. În biserică se află osemintele episcopului Atanasie, într-o raclă care imită

mormântul lui Isus Hristos de la Ierusalim şi care datează din 1845.         MOSCHEEA LUI ALI-GAZA PASA, BABADAG - (la 35 km sud

de Tulcea) - cel mai vechi monument de arhitectură musulmană

din România (sec. xVII). Are un minaret de 23 m înălţime.

Muzee Case memoriale Delta DunăriiMuzeul Deltei Dunării, Tulcea - cuprinde urmatoarele secţii:

Ştiinţe naturale (înfăţişează flora fauna Deltei; include un acvariu

ce prezintă diferite specii de peşti din Delta Dunării dar şi

exemplare exotice);istorie şi arheologie (valoroase exponate privind

trecutul zonei);etnografie şi arta populară, arta plastică (include o

colectie grafică modernă şi contemporană)

         Casa memorială "PANAIT CERNA", Cerna-

aici s-a născut, a copilărit Panait Cerna, poet cu o rară

sensibilitate, adâncă  reflexie (1881-1913).Alte muzee: Muzeul casei

Lipovene, Jurilocva.

Monumente Delta DunăriiMonumentul eroilor de pe  colnicul  Horei , Tulcea-înălţat în

semn de omagiu eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă din 1877-

1878.

Altee monumente: Monumentul de la Smardan (in

memoria marinarilor care s-au jertfit pentru independenţa ţării);

Statuia lui Mircea cel Bătrân, Tulcea (închinată marelui voivod

român, 1386-1418, care a luptat pentru eliberarea Dobrogeide

sub dominaţia otomană; sculptor Ion Jalea).

Cetăţi, situri arheologice     

 Fortăreaţa medievală de la EnisalaRuinele fortăreţei medievale se află la 2 km de localitatea

Enisala, pe un deal care domină zona lacurilor Razim şi Babadag.

Cetatea fost construită în scop militar, defensiv şi de supraveghere a

drumurilor de pe apă şi de pe uscat, în a doua jumatate a secolului al

XIV-lea, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării. La

sfârşitul secolului al XIV-lea în cetate exista o garnizoană instalată de

domnitorul Ţării Româneşti Mircea cel Mare care organizează

apărarea Dobrogei până în anul 1417 când o parte din teritoriul

acestei provincii împreună cu cetatea de la Enisala, va fi cucerită de

Imperiul Otoman.

              Fortăreaţa medievală de la Enisala – Fig.23Situl arheologic Orgame – Argamum                                                                                                  Cetate situată în apropierea localităţii

Jurilovca, pe Capul Dolosman   Situl arheologic 

Orgame - Argamum se află pe malul lacului Razim, la 20 de km Sud

Vest de braţul Sfântu Gheorghe şi la aproximativ 40 km de

Histria.Cetatea Orgame este menţionată în izvoarele istorice de la

începutul sec. al VI-lea şi din sec. al V-lea i.e.n. Hecateu din Milet.

Săpăturile arheologice începute în 1926-1932 şi reluate în 1965 au

confirmat existenţa unei aşezări greceşti, analoga cronologica cu

Histria.

         Cetatea Beroe - Ostrov                                                                                                                                                                                                                                                

Cetatea Beroe se află pe malul Dunării, la 3 km sud de comuna

Ostrov, pe o stânca înaltă de aproximativ 30 m. Cetatea este

menţionată în itinerarii antice Tabula Peutingeriana şi Itinerarium

Antonini. În timpul lui Constantin cel Mare, cetatea a fost  reparată, ca

apoi în timpul lui Justinus II să fie distrusă parţial de atacurile avaro-

slave, totuşi fiind locuită până la începutul sec. VII. În sec. XI – XII

fortificaţia s-a suprapus cu o aşezare medievală

timpurie.                                                                                

Capitolul II:Turimul in Delta Dunarii

1.1.Conceptul de turism

Turismul este calatoria realizata in scopul recrearii,odihnei sau

pentru afaceri.Organizatia mondiala a turismului defineste turistii ca

fiind persoanele ce calatoresc sau locuiesc in zone in afara locului de

resedinta permanent ape o durata de minimum douazeci si patru de

ore dar nu mai lunga de un an de zile consecutiv

Profesorul elveţian dr. W. Hunziker a elaborat, în 1940, o

definiţie a turismului acceptat pe plan mondial: „Turismul este

ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi

sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul şi

deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o

activitate lucrativă oarecare”[19]

Turismul face parte din cele câteva fenomene care s-au impus

în mod deosebit pe plan mondial, dezvoltarea sa constituind una

dintre trăsăturile caracteristice secolului nostru.

Dat fiind faptul că numărul populaţiei a crescut considerabil în

majoritatea ţărilor, iar influenta factorului distanţă-timp a fost

diminuată simţitor prin modernizarea mijloacelor de transport,

turismul -„ca modalitate de petrecere plăcuta şi utilă a timpului liber, a

cunoscut o explozie fără precedent, constituind una dintre cele mai

remarcabile trăsături ale epocii contemporane

Prin termenul „turism” se înţelege în primul rând, o serie de

activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă

localitate sau ţara pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi

muzee, pentru a-şi îmbogăţii cunoştinţele generale, pentru a se

distra, pentru a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al

doilea rând, industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor şi

serviciilor solicitate de turişti întrun anumit loc al destinaţiei.

         Farmecul turistic îl formează caracteristicile terenului: tărâmurile

nou ieşite din apă, canalele şerpuitoare şi lacurile sclipitoare populate

în adâncul lor cu cele mai diferite soiuri de peşti.

         De-a lungul unui an înfăţişarea deltei se schimbă după anotimp.

Primăvara este o explozie de viaţă, tot ceea ce este viu reclamându-

şi dreptul de a trăi. După trecerea iernii, deşteptarea naturii

răscoleşte o goană a vietăţilor, unele după altele, către adăpost şi

hrană.

         Particularităţile cadrului natural al deltei a generat forme de

turism specifice numai acestei zone. Astfel, pe măsura dezvoltării

bazei materiale a turismului de deltă, motivaţiile turistice principale

care au determinat deplasarea turiştilor spre această zonă au

fost[20]:

• cunoaşterea unui cadru natural original cu caracter de unicat în

lume;

• petrecerea unor sejururi prelungite în acest mediu de viaţă aparte;

• petrecerea unor sejururi complexe mare-deltă;

• efectuarea curei balneo-medicale;

• practicarea sporturilor nautice în condiţiile deosebite ale deltei;

• practicarea pescuitului şi a vânatului sportiv, în limitele prevăzute de

lege.

 Rezervaţiile turistice din Delta Dunării

Rezervaţia Letea-Matiţa-Roşca, aflată în zona nordică a deltei

maritime, care înglobează, atât o zonă de luciu de apă, cât şi grindul

Letea cu floră şi faună specifică. Scopul acestei rezervaţii constă în a

păstra, atât coloniile de pelicani din zonă(Roşca-Buhaiova), cât şi

flora şi fauna pădurii Letea. In suprafata de 15.400 ha, aflata in nordul

lacului Matita. Cuprinde lacurile Rosca-Buhaiova. Este inconjurata de

o zona in care se inscrie lacul Babita (pe unele harti trecut

Babina).Aici se afla biotopuri diferite (mlastini stuficole, lacuri, plaur

plutitor sau fix).

Rezervaţia Perişor-Zătoane se află în delta maritimă, în

partea estică a depresiunii Dranov, în zona Zătoanelor şi a grindului

Palade. Din rezervaţie face parte şi Insula Sacalin, aflată la sud de

localitatea Sfântul Gheorghe. Zona e străbătută de grinduri maritime

tinere. Teritoriul rezervatiei este pe alocuri strabatut de dune de nisip,

intre care se intalnesc lacuri de diferite, precum si de o retea de garle

si canale mlastinoase invadate de vegetatie stuficola.

Avifauna zonei cuprinde colonii de stârci cenuşii, cormorani mari şi

mici, lebăda de vară, pescăruşi şi sitari de mal. Toamna vin spre

această zonă grupuri de cocori. Iarna întâlnim mii de gâşte şi raţe.

Mai rar poate fi vazut piciorongul si ciocantorsul.

            Pădurea Caraorman are o suprafaţă de 3 000 ha şi este un

loc foarte bun pentru adăpostul avifaunei. Ea cuprinde alături de un

variat arboret-şleau de luncă format din plop, frasin şi stejar,

subarboret de zălog şi o vegetaţie ierbacee de nisipuri[21].

         Avându-se în vedere raritatea unora dintre speciile de animale

şi păsări care trăiesc în deltă, precum şi interesul lor ştiinţific, acestea

au fost declarate monumente ale naturii sau ocrotite prin lege, printre

ele numărându-se: lopătarul, egreta mare, pelicanul, cătăliga, dropia,

lebăda etc.

         Protejarea acestor teritorii ale deltei a făcut ca aici să se

menţină în mare măsură echilibrul natural. Cu toate acestea, viaţa în

rezervaţii este influenţată de orice modificare importantă survenită în

întregul sistem ecologic deltaic.

Necesitatea apărării rezervaţiilor naturale         Rezervaţiile naturale au un rol important în acţiunea de ocrotire

a florei şi faunei Deltei Dunării, ca şi de conservare a peisajului ei.

Pregătirea terenurilor din deltă în vederea exploatării unor resurse şi

a dezvoltării unor bogăţii cere o muncă susţinută a omului în condiţiile

pe care păsările sperioase nu le suportă.

         Numeroase specii de păsări considerate rare, între care şi

pelicanii, erau odinioară întâlnite în multe locuri din Europa. Acum,

singurul loc de pe continent unde se mai găsesc, exceptând părţile

sale estice şi sud-estice, a rămas Delta Dunării.Factorii responsabili

ai turismului din ţara noastră trebuie să facă totul ca păsările

respective, în speţă pelicanii, să nu dispară şi din deltă, păstrând cu

grijă acest avantaj care-i măreşte atractivitatea.

Delta Dunării aflată la mijlocul distanţei dintre Ecuator şi Polul

Nord; reprezintă locul cel mai indicat pentru popasul păsărilor în

migraţiile lor dintre regiunile tropicale şi cele polare. Păsările

călătoare au simţit întotdeauna nevoia de a coborî prin stufurile şi pe

bălţile deltei, spre a-şi reface forţele sau pentru a cuibării. 

Este de datoria fiecărui turist să nu uite că natura, tot ce are

această zonă de la gurile Dunării, trebuie să încânte nu numai

generaţiile actuale, ci şi pe cele care vor urma.[22]

Agrement-divertismentConcomitent cu dezvoltarea economică dar şi cea socială în

Tulcea au crescut posibilităţile  de sport, agrement şi distracţie pentru

turismul de deltă. În afară de municipiul Tulcea, unde există muzeul 

„Delta Dunării”, Casa de cultură a sindicatelor, Casa ştiinţei şi tehnicii

tineretului, terenuri de sport  etc. în celelalte localităţi din zonă

existau, în anul 1980 existau patru case de cultură şi toate cu dotări

corespunzatoare. Totodată în deltă au fost organizate formele de

agrement caracteristice zonei: puncte de închiriat bărci (Crişan şi

Maliuc), la Muringhiol şalupe şi unelte de pescuit; s-au organizat

pentru desfăşurarea unor acţiuni specifice ca : focuri de tabără,

întreceri sportive, a început dotarea bazelor de cazare cu jocuri etc.

În vederea asigurării condiţiilor corespunzatoare practicării

turismului intern şi internaţional în Delta Dunării, s-a constituit un

colectiv de coordonare a turismului de deltă, din care fac parte

reprezentanţi din unităţile de pe plan local, ale Ministerului

Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Ministerul Agriculturii, Ministerul

Turismului etc. Colectivul de coordonare elaborează propuneri de

măsuri care să asigure : dezvoltarea bazei materiale ale turismului de

deltă în concordanţă cu cerinţele turismului intern şi internaţional, o

bună corelare a activităţii de transport cu programul de lucru al

unităţilor productive, organizarea corespunzatoare a transporturilor în

zilele de odihnă şi sărbători către Delta Dunării şi în interiorul deltei

prin zonele de agrement, extinderea zonelor de agrement şi

recreative, a spaţiilor verzi în localităţile şi amplasamentele de pe

litoralul Mării Negre, precum şi dotarea corespunzătoare a acestor

zone nou create, dezvoltarea bazei materiale a activităţii sportive în

localităţile Deltei Dunării, precum şi în localităţile limitrofe deltei în

vederea sporirii numărului de turisti români şi străini care îşi petrec în

mod activ timpul liber, lărgirea şi adoptarea activităţilor cultural

educative în vederea petrecerii cât mai plăcute a timpului liber de

către toţi turiştii care participă la acţiunile turistice organizate în Deltă.

Pentru ca sejurul unui turist să fie cât  mai complet, pe lângă cazare

şi masă acesta mai are nevoie şi de distracţii, de divertisment la locul

de petrecere a timpului liber. În centru atenţiei prestatorilor de servicii

turistice agrementul şi animaţia au  un rol esenţial în mărirea fortei de

atracţie a unei localităţi, staţiuni  sau zone turistice, în diferenţierea unui produs faţă de altul, în

creşterea competitivităţii în conturarea produsului turistic. Agrementul

închide totalitatea posibilităţilor şi dotărilor menite să asigure cele mai

variate gusturi în materie de distracţie ale turiştilor, ajungând ca

fantezia sa nu aibă  limite, “constituie sarea şi piperul activităţii dintr-o

staţiune, zonă sau punct turistic”[23].  

Serviciile oferite de baza de agrement sunt principalul furnizor

pentru creşterea încasărilor medii pe zi/turist, indicator de mare

însemnătate în aprecierea activităţii turistice. Serviciile de agrement

pot fi la rândul lor grupate după motivaţiile turistilor în excursii, dotări

sportive, dotări cultural artistice ş.a.

În staţiunile de litoral sau pe lacuri se folosesc variate tipuri de

dotări şi ambarcaţiuni pentru sporturi nautice şi croaziere. Dotările şi

acţiunile cultural-artistice ca atracţii majore se înscriu în preocupările

organizatorilor de turism. Variate ca forme : cinematografe, muzee,

expoziţii, festivaluri etc. atrag un număr mare de turişti. Sunt bine

cunoscute manifestările cultural-artistice organizate pe litoralul

românesc al Mării Negre – de muzică populare, uşoară, de teatru şi

poezie la care îşi dau concursul solişti şi formaţii de renume.

TratamentÎn mai toate ţările lumii, tratamentul balnear  este prezentat ca

un factor de prevenire a efectelor nocive ale civilizaţiei şi de

ameliorare şi vindecare chiar a unor boli cronice. Turismul de

tratament  are în vedere diversificarea ofertei turistice a staţiunilor

balneo-climatice printr-un sistem de refacere a sănătăţii cu ajutorul

sportului şi agrementului. Au fost concepute mijloace de sport şi

agrement speciale pentru diferite maladii, pentru handicapaţii

etc.Turismul balneo-medical este conceput azi ca o terapie a omului

în general, într-o functiune globală a vacantei, în care medicul

introduce pe lângă terapeutica balneo-medicală, sportul, agrementul

şi odihna. Aplicarea acestei concepţii face să se folosească şi mai

eficient baza materială turistică existentă, nucleul unor centre de cură

în care orice investiţie devine mai uşor de realizat şi popularizat.

România are  numeroase localităţi cu surse de ape minerale cu

calităţi terapeutice deosebite, răspândite pe tot teritoriul ţării. Se

poate spune că România dispune de toate principalele categorii de

ape minerale cunoscute (termale, oligominarele, alcaline,

sulfatate,clorurosodice, sulfuroase, iodurate, carbogazoase,

feruginoase, arsenicale, radioactive) cu proprietăţi fizico chimice

verificate. Turismul de tratamente constituie o componentă a ofertei

care răspunde unei cereri turistice în continuă creştere pe plan intern

şi internaţional. Dezvoltarea acestei oferte pentru turismul

internaţional se justifica prin calităţile apelor minerale din principalele

noastre staţiuni, cât şi posibilităţile mari pe care le oferă turismul

pentru creşterea încasărilor. De aceea sunt necesare acţiuni

complexe de amenajare şi dotare, sub toate aspectele, a staţiunilor

pentru a se asigura condiţii de înaltă competitivitate la activitatea

principală, tratament cât şi cele secundare, cazare, alimentaţie,

agrement, distracţii etc.

Obiectivele turistice din Delta Dunării

Chilia Veche cuprinde o serie de obiective turistice printre care

se numără o unitate de exploatare piscicolă intensivă, în condiţii de

amenajare, grindul Chilia este folosit pentru agricultură şi creşterea

vitelor. Fauna sălbatică a zonei cuprinde: porcul mistreţ, iepurele,

vidra ş.a. Un alt obiectiv de vizitat este grindul Stipoc, care împreună

cu grindul Chilia formează un unghi drept.

Periprava se află la 23 km depărtare de Chilia Veche şi la 103

km de Tulcea, la limita

nordică a grindului

Letea. Spre deosebire de

alte localităţi, cu excepţia

Chiliei Vechi, ale căror

case şi uliţe se aflau pe

un singur rând, Periprava

se întinde şi în

adâncime.

Trecutul aşezării se leagă de prezenţa în aceste locuri a unei cetăţi

genoveze. În apropierea acestui loc se afla pe atunci gura de vărsare

în Marea Neagră a braţului Chilia. Un loc de atracţie îl constituie 

lacul Nebunu, care se află în partea de sud a localităţii, cu ape puţin

sălcii. Săpături arheologice efectuate în partea de sud a lacului

Nebunu au scos la iveală dovezi materiale ale unei aşezări din

perioada bizantină(sec.XIII-XIV). Periprava are

importanţă turistică, putând fi folosită ca punct de plecare spre diferite

locuri pitoreşti.  De aici se poate vizita pădurea Letea,  iar în drum

spre aceasta se trece pe lângă Grădina lui Omer, unde apare

caracterul luxuriant al vegetaţiei. Farmecul pădurii Letea îl constituie

nu numai arborii înalţi , dar şi a lianelor care caută să urce cât mai

mult spre lumină şi soare, pe trunchiurile copacilor, împreună cu

curpenul de pădure, hameiul, care laolaltă cu trandafirii sălbatici

împiedică uneori complet circulaţia prin pădure, oferind în schimb,

prin coloritul florilor lor o imagine de un pitoresc rar întâlnit. Fauna

pădurii Letea oferă posibilitatea de a cunoaşte la faţa locului o serie

de specii de mamifere şi păsări: şorecarul, fazanul ş.a.

Letea-aflată la circa 4 km de comuna C.A. Rosetti este aşezată

pe un teren nisipos. Satul apare cu gospodării nu prea mari şi este

singura localitate care poartă denumirea celui mai mare grind din

deltă. De la Letea se poate pleca într-o excursie cu barca cu motor

pe lacul Merhei, iar de aici pe canalul Dovnica-Dunărea Veche spre

Matiţa sau înspre sud,  la Dunărea Veche. Drumul străbătut până

acolo le oferă turiştilor un peisaj mirific, pe marginea stufăriilor se pot

admira feriga de apă,vâscul de apă, coada calului, peştişoara ş.a.

plante de apă care creează un cadru pitoresc aparte[24].

Tulcea are un excepţional potenţial turistic înscriindu-se în

circuitul turistic intern şi internaţional cu o ofertă remarcabilă care

cuprinde atât elemente specifice ale cadrului general(natură, climă,

monumente de artă şi istorie), cât şi o bază turistică capabilă să

satisfacă exigenţele celor care îl vizează. Acesta se înscrie în

categoria celor mai vechi localităţi de tip urban din ţară. Este  asezata

in forma de amfiteatru , cu deschidere spre Dunare.

         Aşezarea iniţiala a localitatii în această regiune este legată de

vecinătatea deltei cu păşunile ei bogate şi resursele piscicole, de

străvechiul drum al păsărilor,care realizau  şi pe aici transhumanţa

între Carpaţi şi litoralul antic.

         Comerţul reprezintă o componentă importantă a economiei

municipiului, Tulcea fiind cunoscută din cele mai vechi timpuri ca un

principal vad comercial în această parte a ţării. O altă importanţă

deosebită, ca poziţie, fiind poarta de acces dintre Delta Dunării a

numeroşilor turişti din ţară şi de peste hotare, dornici să cunoască

frumuseţile şi bogăţiile acestui colţ al patriei noastre.[25]

Monumentul de la Tulcea, înălţat la partea superioară a stâncii care se ridică aproape vertical din malul drept al braţului Tulcea  -  Fig.16

Oraşul prezintă el însuşi obiective şi locuri turistice interesante

între care lacul Ciuperca situat în partea de vest a oraşului care oferă

vizitatorilor numeroase posibilităţi de agrement, plimbări cu barca,

practicarea unor sporturi nautice.

Un interes deosebit îl are Muzeul Delta Dunării organizat pe trei

secţii: ştiinţele naturii, istorie-arheologie, artă plastică şi etnografie.În

Tulcea se găsesc câteva monumente de artă printre care:

Monumentul Independenţei de pe Colnicul .

     Protejarea mediului deltei

         Realităţile zilelor noastre arată ca secolul XX este perioada

celor mai mari descoperiri şi transformări ale civilizatiei omenesti, dar

şi cele mai complexe şi uneori nebănuite efecte asupra vieţii. Pâna

nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente

pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei

demografice şi a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de

activitate, necesarul de materie primă şi energie pentru producţia de

bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor pamântului

releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

         Problema apropierii de natură se pune acum pretutindeni,

raţiunea ei fiind susţinută de toţi factorii responsabili ai lumii, nu

numai de cei care au legătură cu biologia.

Construirea în deltă a unui mediu artificial pentru plante şi totodată

schimbarea rosturilor vieţuitoarelor sălbatice, cum sunt păsările

migratoare, care circulă de la un pol la altul al Pământului, implică

evidente modificări pe întregul glob.

         În deltă, unde natura nu este numai primitivă ci şi primordială,

este necesar ca omul să se oprească îndelung înainte de a face tot

răul pe care îl poate face. Odată cu lucrările de amenajare efectuate

pentru valorificarea resurselor, oamenii deltei au devenit conştienţi de

bogăţia faunei pe care au învăţat să o păzească şi să o ocrotească.

Păstrarea echilibrului biologic al Deltei Dunării         La baza dezvoltării turismului în deltă se află bogăţiile create de

natură, nu cele produse de mâna omului. În comparaţie cu alte

regiuni ale globului influenţate de mâna omenească, modificările

aduse stării naturale a deltei conduc la un dezechilibru biologic

pronunţat.

Schimbările ies cu

putere în evidenţă în

această regiune, unde

natura este nouă,

născându-se mereu în

orice

clipă.                                     

Peste tot formele de teren sunt în evoluţie, dar în deltă

intervenţia omului se produce într-un mediu în devenire, care nu a

luat încă o formă finită, corespunzând unui anumit stadiu.

Într-o fază destul de lungă a unui ciclu care se repetă anual, o bună

parte a suprafeţei uscatului din deltă se acoperă cu o pânză de apă

înaltă de 1-5 m, există un continuu proces

de                                    Bogăţiile din Delta Dunării  -  Fig.24        

sedimentare a aluviunilor.                       

         Delta Dunării prezintă importanţă ca fenomen geografic natural

şi de aceea va fi păstrat ca atare. Exploatarea resurselor trebuie

făcută cu stricta respectare a mediului ambiant, pentru a nu micşora

valoarea monumentului natural.Echilibrul biologic al deltei a fost

pierdut o dată cu intensificarea diverselor activităţi economice

productive, care au determinat amenajări stuficole, piscicole, agricole

şi forestiere, pe lângă cele impuse de navigaţie. Tendinţa de a

extrage din deltă cât mai multe bogăţii conduce la ruperea echilibrului

biologic. Parcelarea deltei în vederea recoltării planificate şi eficiente

a stufului înseamnă o modificare a stării ei naturale.

În comparaţie cu exploatarea stufului, care se extinde pe aproape

toată suprafaţa deltei, celelalte activităţi ca piscicultura, agricultura,

silvicultura şi navigaţia ocupă suprafeţe restrânse.

Protecţia mediului este o problemă a tuturor; este problema pe

de o parte a dezvoltării societăţii,iar pe de altă parte a redresării,

conservării şi ocrotirii mediului. Armonizarea necesităţilor imediate cu

strategia pe termen lung în RBDD înseamnă a defini în linii generale

principiile, direcţiile , obiectivele şi criteriile de identificare a acţiunilor

care sa conducă la o dezvoltare durabila, economica si sociala, în

condiţiile conservării biodiversităţii. Programul de acţiune trebuie să

conţină obiective şi sarcini concretizate şi cuantificate în timp, spaţiu

şi în costuri.

Principii generale ale strategiei protecţiei mediului- conservarea condiţiilor de sănătate a oamenilor

-dezvoltarea durabilă

- evitarea poluării prin măsuri preventive

- conservarea biodiversităţii

-conservarea moştenirii valorilor culturale şi istorice

- aplicarea principiilor de bază ale ecologiei mediului (ex. cine

poluează plăteşte)

- stimularea activităţii de reabilitare a ecosistemelor alterate.

Conservarea condiţiilor de sănătate a oamenilor-acesta este principiul suprem căruia trebuie sa i se subordoneze

întreaga activitate economică şi sociala, întreaga strategie de ocrotire

a mediului

- condiţiile de viata trebuie îmbunătăţite prin acţiuni de : corectarea

impactului negativ produs de unele activităţi; adoptarea de măsuri de

prevenire a poluării; folosirea unor tehnologii curate în toate

activităţile.

Dezvoltarea durabilă- exploatarea intensivă a resurselor naturale conduce la epuizarea

acestora

- degradarea mediului conduce la reducerea potenţialului existent de

regenerare a naturii, înrăutăţeşte calitatea si diminuează posibilităţile

de refacere a factorilor de mediu: aerul, apa, solul,flora, si fauna

- pădurile, care au un rol preponderent in redresarea mediului au

devenit victima agresiunii antropice atât direct prin tăieri peste

capacitatea de regenerare, cat mai ales, indirect prin poluare

- apele, dar mai ales apele subterane si solul, datorită poluării, devin

nefolosibile nu numai pentru generaţia noastră, ci si pentru generaţiile

următoare

- dezvoltarea durabila înseamnă menţinerea posibilităţilor si condiţiilor

de viata pentru generaţiile viitoare, a resurselor naturale regenerabile

cel puţin la nivelul celor existente pentru generaţia actuala, precum si

redresarea factorilor de mediu afectaţi de poluare

Evitarea poluării prin masuri preventive- este mult mai uşor si mai puţin costisitor să previi poluarea, decât să

repari, respectiv să redresezi echilibrul ecologic

- aplicarea unor tehnologii nepoluante în toate domeniile de activitate

care urmează a fi dezvoltate reprezintă un principiu pe care trebuie

să se bazeze strategia de ocrotire a mediului.

Conservarea biodiversităţii

- poluarea afectează grav ecosistemele, apar rupturi in lanţul trofic,

prin dispariţia unor specii din regnul vegetal si din regnul animal, se

dezechilibrează şi sistemele ecologice, prin scăderea productivităţii

unor specii, apar malformaţii la speciile existente sau apar noi specii

dăunătoare cu consecinţe asupra vieţii

- conservarea biodiversităţii înseamnă eliminarea poluanţilor,

înseamnă menţinerea ecosistemelor, a capacităţii lor de funcţionare,

a stabilităţii şi rezistentei lor la dereglări.     

 Concluzii şi propuneri

         În  urma realizării acestei lucrări se pot trage următorele

concluzii, tendinţe cu privire la turismul din Delta Dunarii, se pot pune

în evidenţă punctele slabe şi tari ale zonei.

Se disting următoarele tendinţe ale turismului în Delta Dunării:

     un număr mereu crescând de turişti doresc să-şi satisfacă hobby-

urile şi interesele lor speciale, bazate pe natură, activităţi economice

şi interese profesionale;

      sporirea numărului de vacanţe de durată mai scurtă, aceasta

permiţând dezvoltarea mai multor destinaţii turistice, iar pentru

satisfacerea cererii, ocazia de a oferi facilităţi pentru turişti;

     turiştii devin mai experimentaţi şi sofisticaţi şi aşteaptă atracţii de

bună calitate, utilităţi şi servicii pe măsură şi tarife /preţuri adecvate

calităţii în călătoriile lor;

     călătoriile de afaceri sau pentru congrese, conferinţe, reuniuni etc.

continuă să se dezvolte, aducând beneficii tot mai mari

organizatorilor; multe persoane care participă la astfel de acţiuni sunt

în acelaşi timp şi turişti "de vacanţă" care doresc să cunoască zona

pe care o vizitează;

     sporeşte numărul turiştilor care sunt preocupaţi de problemele de

mediu natural, prin urmare, cresc căutările unor destinaţii foarte puţin

poluate şi fără probleme de mediu; ca urmare a acestor orientări,

foarte multe destinaţii sunt preocupate în adoptarea unor programe

de dezvoltare şi doresc să încurajeze turismul de bună calitate, care

evită problemele de mediu, optimizându-se şi beneficiile economice;

     turismul utilizează într-o măsură tot mai mare, tehnologia modernă în

domenii ca servicii de rezervare sau marketing; în ultima perioadă

Internet-ul a devenit un mijloc tot mai important de informare şi

marketing.

Puncte tari:        potenţilaul turistic de care dispune această zonă este foarte variat şi

bogat, atât cel natural cat şi cel antropic. Cel natural este reprezentat

prin peisaje mirifice, formaţiuni calcaroase, stimulănd astfel

imaginaţia vizitatorilor.Turismul antropic este reprezentat prin  prin

tradiţiile şi obiceiurile încă păstrate.

        Numeroasele trasee turistice, puse la dipoziţia turiştilor, pentru a

ajunge cât mai uşor la obiectivele turistice pe care doresc să le

viziteze.

        Baza de cazare în dezvoltare, serviciile oferite de acestea sunt dintre

cele mai diverse, dar încă în dezvoltare;

        Posibilităţile de agrement oferite, diferite sporturi, fiind o zona destul

de prielnică pentru astfel de sporturi.

Puncte slabe:        dezvoltarea infrastructurii lasă de dorit, drumurile fiind factorul

principal al reţinerii turiştilor în ceea ce priveşte vizitarea acestei

zonei;

        slaba amenajare a obiectivelor turistice, nefiind suficient amenajate;

        lipsa unor investitori importanţi, care să facă o infuzie de capital.

Investiţiile în turism, caracterizate de valoarea mare a cheltuielilor şi

termen de recuperare îndelungat, au avut mai puţine şanse să ia

amploare în Deltă. Persoanele care au investit au făcut-o îndeosebi

în capacităţi mici, adresate în special unei clientele atent selectate şi

nu masei mari a turiştilor. Investitorii străini au evitat domeniul

turismului, acest lucru fiind determinat de situaţia economică şi

politică instabilă a României.

        valorifcarea insuficientă a potenţialului turistic, slaba promovare a

acestuia;

        pasivitatea autorităţilor locale în ceea ce priveşte dezvoltarea

turismului prin obţinerea de finanţări;

Propunerii privind Delta Dunării:

     Intensificarea acţiunilor de promovare a produsului turistic oferit,

optând pentru mijloace moderne de promovare precum internetul,

care să poată asigura informaţii necesare managementului, printr-o

continuă monitorizare a activităţii de marketing şi a celei previzionale;

     acţiunile actorilor locali responsabili în luarea deciziilor referitoare la

politica mediului trebuie să fie direcţionate spre dezvoltarea unei

conştiinţe ecologice, ca răspuns la imperativele ecosistemice:

menţinerea capacităţii de autoreglare,la păstrarea potenţialităţilor

evolutive;

     amenajarea principalelor obiective turistice;

     ridicarea nivelului de calitate a serviciilor oferite turiştilor, îndeosebi

pentru serviciile de agrement unde se impune şi o diversificare a

acestora;

     refacerea reţelei de drumuri, prioritate având cele care asigură

accesul spre punctele de interes turistic, întrucât mijlocul de transport

cel mai frecvent utilizat de turiştii români şi străini este autoturismul;

     redimensionarea raportului dintre calitatea serviciilor şi preţul

acestora, astfel încât tarifele mari practicate, să fie justificate de o

calitate pe măsură;

     Bibliografie:

   1. Andrei Ştefan, Ghidul Turistic al României, editura Publirom

   3. Cotet V. Petre, Delta Dunării- geneza şi evoluţie, “Peuce”, studii şi

comunmicări de ştiintele naturii, Muzeul Delta Dunării, Tulcea, 1971 ;

   7.  Istrate Ioan, Turismul - un fenomen în mişcare, Editura  Sport-

Turism, Bucuresti, 1988;

   8.  Niţu Marin, Turismul în Delta Dunării, editura Sport – Turism,

Bucureşti 1977.

   9.  Panighiant Eugen, Delta Dunării şi Complexul Lagunar Razelm,

Editura Sport-Turism, 1982

10.  Petrescu Ioan Gheorghe, Delta Dunării, editura „Scrisul Românesc”,

Craiova, 1967

11. Tufescu Victor, România- Natura, om, economie, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti, 1974

12. http://www.caraorman.ro18. http://www.deltadunarii.info.ro/ro_asezare.htm

19. http://www.fotodelta.ro/de-vazut/padurea-letea/

20. .http://www.Delta_Dunarii-_descriere_completa_5269.htm

l

22. ***Atlas geografic general, Editura Didactica şi Pedagogică,

Bucureşti;

[1] Atlas geografic general, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974, p.151,

159, 172

[2] http://www.deltadunarii.info.ro/ro_asezare.htm

[3] Ioan Gheorghe Petrescu, Delta Dunarii, Editura “Scrisul Romanesc”, Craiova

1967, p.12

[4] Eugen Panighianţ, Delta Dunării şi Complexul Lagunar Razelm,

Editura Sport-Turism, 1982, p. 10

[5] Marin Niţu, Turismul in Delta Dunării, Editura Sport-Turism, Bucureşti,

1982, p. 14

[6] Constantin C. Giurescu, Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri până astăzi, editura Ceres, Bucureşti,1975,p.84

[7] Fauna din Delta Dunării, Sinteza cercetătorilor de ecologie şi biologice din perioada

1961-1975,

I.C.P.D.D., Tulcea,  1976, p.13.

[8] Problemele protecţiei naturii în Delta Dunării, Universitatea Bucureşti,1974, p.182-

187.

[9] Maria Popescu, Delta Dunării – rezervaţii şi monumente ale naturii, Muzeul “Delta

Dunării”, Tulcea, 1980; H.C.M. nr. 891/1961 ; H.C.M. nr 528/1970 ;Conservarea naturii

în Delta Dunării ;Academia R.S. România, Comisia pentru ocrotirea monumentelor

naturii, Bucureşti, 1968, p. 6-11.

[10] Ştefan Andrei - Ghidul Turistic al României – editura Publirom, p. 50

[11] Marin Nitu, Turismul in Delta Dunarii, Editura Sport-Turism, Bucuresti,

1982, p. 46.

[12] Petre C. Ioan, “Exigente actuale ale pregatirii si utilizarii fortei de munca”, Era Socialista, nr.16/1977, p.14-17.

[13] http://www.ddbra.ro/populatie.php#sus

[14] Marin Niţu, Turismul în Delta Dunării, Editura Sport-Turism, Bucureşti,

1982, p. 78-79.

[15] Ioan Gheorghe Petrescu - Delta Dunării - editura „Scrisul Românesc” Craiova

1967, p.50.

[16] Ibidem

[17] Idem, p.51.

[18] Idem, p. 55-58.

[19] Ioan Istrate, Turismul - un fenomen în mişcare, Editura  Sport – Turism,

Bucureşti, 1988, p.10

[20] “Dezvoltarea turismului în Delta Dunării”, O.C.E.P.T.I., Bucureşti,1975,

p.34-35.

[21] Eugen Panighianţ, Delta Dunării şi complexul lagunar Razelm,

editura Sport –Turism, Bucureşti, 1982, p.59-62

[22] Marin Niţu, Turismul în Delta Dunării, Editura Sport-Turism, Bucureşti,

1982, p. 45.

[23] Ioan Istrate, Turismul - un fenomen în mişcare, Editura  Sport – Turism,

Bucureşti, 1988, p.47

[24], 1982, p.168.

[25] Marin Niţu, Turismul în Delta Dunării, Editura Sport-Turism, Bucureşti,

1982, p. 60-62.e 8.�mr s � �� rhidee si lamai. La sud de oras se afla un “pod natural” de 60 m pe sub care trece raul Manandra, dupa ce acesta a “sarit” mai multe cascade.

     Arhipelagul Seychelles (90 de insulite) situat la 965 kilometri NE de

Madagascar, alcatuit din insule coraligene cu capitala la Victoria in insula Mahel

are un relief spectaculos cu numeroase campii litorale si recife coraligene care

insotesc tarmul. Se remarca prin peisajul exotic, paduri de palmieri si ferigi

arborescente, broaste testoase uriase si circa 13 specii de pasaro endemice

devenind o mare rezervatie pentru broastele testoase (se mai afla in Insula

Galapagos). Intre insulele Victoria si Mahe se afla Parcul National Marin Sf.

Ana, de mare valoare stiintifica si turistica.

     Arhipelagul Comore – “Insulele Parfumului”, datorita plantelor aromate care

cresc din abundenta, format din insule vulcano-coraligene, cu plaje pitoresti, mai

ales in aria recifelor. Aspectele peisagistice si industria parfumurilor sunt

elemente de atractie.

     Insulele Sao Tome, Principe, Fernando Pao din Golful Guineii si Insula Sf.

Elena, Insula Capul Verde, din largul Oceanului Atlantic

sau Madeira si Cavare (care apartin Spaniei) prezinta un interes turistic prin

spectaculozitatea peisagistica, vegetatia luxurianta, monumente arhitecturale si

istorice, biserici, moschei, muzee, vestigii istorice, statiuni litorale cu plaje

incantatoare, cu nisip alb foarte fin, cu dotari moderne precum si elementele de

etnografie si folclor.

Forme de turism: itinerant cu valente culturale si stiintifice, odihna si recreere si

cura heliomarina.

Bibliografie

1)     Economia turismului si amenajarea turistica (curs) – lect.univ.drd.

Daniela Firoiu, editura Sylvi, Bucuresti, 2002.

2)      Resurse si destinatii turistice pe plan mondial – conf. Univ dr.

Gabriela Tigu (coordonator), ed. Uranus, Bucuresti, decembrie 2003.

3)      Resurse turistice pe Terra – Vasile Glavan, ed. Economica,

Bucuresti, 2000

Dunarea, singurul fluviu de pe planeta care strabate 10 tari, Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croatia, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina, si patru capitale Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad, se varsa in Marea Neagra printr-o Delta care impreuna cu complexul lagunar Razelm – Sinoe are o suprafata totala de circa 5050 km2, din care 732 km2 apartin Ucrainei. Mai precis, este delimitata de urmatoarele coordonate 28 grade 10′ 50″ E (Cotul Pisicii) si 29 grade 42′ 45″ E (Sulina); 45 grade 27′ N (bratul Chilia, km. 43) si 44 grade 20′ N (Capul Midia).

Bratul Sulina – Delta Dunarii.

Bratele DunariiSe poate spune ca Delta incepe sa se contureze de la Patlageanca unde se bifurca in doua brate, Bratul Chilia la nord si Bratul Tulcea la sud. Acesta din urma, cand ajunge la Ceatal Sfantu Gheorghe se desparte in Bratul Sulina si Bratul Sfantul Gheorghe.Bratul Chilia, avand 104 km, traseaza granita cu Ucraina, si preia pe cursul sau 60% din apele si aluviunile Dunarii. Din acest motiv Delta Dunarii creste anual in suprafata cu 40 de metri patrati. Pe Chilia se gasesc localitatile Palazu, Pardina, Chilia Veche, Periprava.

Pelicani in Delta Dunarii.Bratul Sulina, cu o lungime de 71 km, traverseaza mijlocul Deltei, avand un curs rectiliniu, foarte bun pentru navigatia vaselor maritime. Acesta este dragat in permanenta si transporta doar 18% din volumul de apa al Dunarii. Pe Sulina se gasesc localitatile Ilganii de Sus, Maliuc, Gorgova, Crisan, Vulturu, Partizani, Sulina.Bratul Sfantul Gheorghe are o lungime de 112 km, fiind orientat spre sud-est, si transporta 22% din debitul Dunarii, iar la varsare in Marea Neagra formeaza insulele Sacalin considerate un inceput de delta secundara. Pe acest brat se gasesc localitatile Nufaru, Mahmudia, Uzlina, Sf. Gheorghe. Din alte surse reiese faptul ca Bratul Chilia are 120 de km, bratul Sulina are 64 de km, iar Bratul Sfantul Gheorghe are 108 km.

Nuferi in Delta Dunarii.

Fauna si floraDatorita celor 5149 de specii de flora si fauna, specialistii o considera o veritabila banca de gene pentru patrimoniul universal. Intre toate acestea trebuie remarcat ca aici traieste cea mai mare parte a

populatiei europene de pelican comun (circa 8 000de exemplare) sipelican cret (circa 200 de exemplare); 60 % din populatia mondiala de cormoran pitic (circa 6000 de exemplare); 50 % din populatia mondiala de gasca cu gat rosu(in timpul iernii sunt circa 40.000 de exemplare). Pe langa toate acestea se adauga peste 1200 de specii de copaci si plante. Oriunde te uiţi, poţi vedea plutind ostrovi acoperiţi de papură şi de stuf, liane ca în pădurile tropicale, lacuri cu adâncimea tulbure şi suprafeţe pline de nuferi. Bărcile pescarilor agită pelicanii, stolurile cormoranilor şi femelele-maur de pe cuiburile lor.

Canalul “Cu barca prin padure”, un ochi de apa care si-a sapat drum printr-o padure de salcii, care lasa turistului impresia ca se plimba printr-o padure scufundata.

Obiceiuri si traditiiO serie de traditii si obiceiuri ale locuitorilor din Delta, specifice sarbatorilor crestinesti, cum ar fi Pastele sau Craciunul, seamana cu obiceiuri din alte zone ale tarii. De exemplu, in prima zi de luni dupa Invierea Domnului, cand se sarbatoreste Pastele Blajinilor, oamenii merg la cimitir cu pomeni si se roaga pentru rudele decedate. Cel care primeste trebuie sa spuna bogdaproste”.

Pescar in Delta Dunarii.Sau, in ziua de Lasata Secului, cand se intra in Postul Mare, se face un banchet si are loc “batutul halvitei”. Adica, o bucata de halvita atarna de tavan, si cei care participa la joc trebuie sa o prinda cu gura. A doua zi, baietii le urmaresc pe fete pentru ale manji cu funingine. In gospodariile din zona Razelm, in Joia Mare, gunoiul de pe langa casa se aduna in trei gramezi carora li se da foc. Langa foc se pune o cana cu apa si un cos cu oua. Dupa ce se termina focul, ouale sunt date copiilor din sat.De asemenea, in Vinerea Mare, oamenii obisnuiesc sa se spele pe fata direct in Dunare, cu apa neinceputa, pentru a avea castig la bogatie, iar cei care dorm in timpul acelei zile trebuie sa se astepte la nenorocire.

Dimineata devreme cu barca in Delta Dunarii.Pentru cei mai in varsta carora li se naste un copil sunt pregatite o serie de obiceiuri care difera de la un sat la altul. In Murghiol, parintii trebuie sa sara peste un foc facut in curte, in semn ca au lasat in urma

necazurile. In Baltenii de Sus sau Mahmudia, parintii sunt rasturnati cu barca, deaorece apa trebuie sa le spele gandurile negre. Cei mai bogati isi pot rascumpara “udatul” cu o cinste la crasma pentru toti cei care trec pe acolo.Pentru a se feri de blesteme si farmece, in localitatile CA. Rosetti si Caraorman se pun cranii de cal la poarta, pentru ca asupra acestora sa cada eventualele nenorociri. Apoi, lipovenii nu lasa pe nimeni sa le fluiere in barca deoarece le aduce ghinion. O moneda de schimb des utilizata de pescarii din Delta este rachiul sau vodca.

Pescari din Delta Dunarii.

Locuri si posibilitati de pescuitPrima atestare documentara a Deltei vine de la Herodot, cel care descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Delta, dupa ce poposise la Histria (515-513 iHr). Despre locuitori apar marturii abia in secolul I iHr. Astazi, in afara de localitatile situate de-a lungul bratelor, mai pot fi amintite Patlageanca, Maliuc, Mila23.Sulina este singurul oras din Delta, fiind un port liber, folosit in special pentru transbordare. Pe langa atelierele de reparatii navale, aici mai exista si o fabrica de conserve de peste.Amatorii de pescuit aleg Canalul Crisan pentru platica, biban, rosioara, somn sau stiuca (dimineata). La Mila 23 se pot pescui somotei. Apoi, la Fortuna I trag la momeala rosioara, bibanul, crapul si chiar stiuculite.Romania Tours 2013/2014

Atractii in Delta

Portul Sulina.Orasul Tulcea, desi nu este situat in Delta, detine institutiile care coordoneaza activitatea economica si turistica din aceasta zona.De asemenea, puteţi descoperi muzee interesante, precum: Muzeul de Istorie şi Arheologie, Muzeul de Etnografie şi Folcor, Muzeul de Artă din Tulcea sau Muzeul de Istorie Naturală.

Delta Dunarii.

Un drum pana la Tulcea deschide turistului zeci de variante pentru calatoria in inima Deltei. Cea mai cautata este o plimbare de cateva ore pe canale cu salupa rapida, pentru 30 de euro de persoana. “Rapidele” isi asteapta clientii pe faleza din Tulcea. Traseul trece printr-o suita de mici canale si ghioluri situate in apropiere de Tulcea. Punctul de rezistenta il constituie canalul “Cu barca prin padure”, un ochi de apa care si-a sapat drum printr-o padure de salcii, care lasa turistului impresia ca se plimba printr-o padure scufundata. Cei care isi doresc mai mult, pot opta, pentru inca 10 euro, pentru o vizita la colonia de pasari Purcelu. Cormorani, egrete, starci – sunt toate acolo.

Delta Dunarii.Turistii care isi doresc un sejur de cateva zile pot merge cu vaporul-pasager de la Tulcea, pe bratele Dunarii. In fiecare localitate intalnita exista pensiuni cu preturi de pana la 50 de lei pe noapte, care ofera, optional, plimbari pe canale, mese traditionale de peste si partide de pescuit, in functie de priceperea turistului.Sulina, Sf. Gheorghe, dar si Jurilovca-Gura Portitei sunt optiuni pentru turistii indragostiti de mare, care vor sa cunoasca ceva si din minunile Deltei. Pentru preturi intre 100 si 400 de lei pe noapte, turistii beneficiaza de cazare in hoteluri, vile de vacanta sau pensiuni, avand la dispozitie trei dintre plajele virgine ale litoralului romanesc, dar si posibilitatea de a merge in fiecare zi in Delta pentru activitati specifice.

Ambarcatiune care plimba turistii prin Delta Dunarii.

Curiozitati din DeltaChiar daca povestile pescaresti starnesc zambete de neincredere, totusi, cateva curiozitati merita amintite: cel mai mic peste semnalat este un guvid(Knipowitschia cameliae), care a avut o lungime ce nu depasea 3.2 cm si a fost semnalat recent la Portita; cea mai mare stiuca (Esox lucius) pescuita in Delta Dunarii cantarea 18 kg si peste 1 m lungime; cel mai mare crap (Cyprinus carpio) pescuit la Sfantul Gheorghe a avut o greutate de 48,5 kg, iar cel mai mare somn (Silurus glanis) pescuit in Delta Dunarii a atins greutatea de 400 kg; cele mai longevive animale din Delta Dunarii sunt broasca testoasa de uscat (Testudo graeca ibera) si broasca testoasa de apa (Emy obicularis ), care pot atinge cca 120 de ani.Cum se ajunge?

Turistii au variante putin practice de a ajunge la minunatiile din Delta Dunarii. Cea mai buna ramane masina personala. Altfel, exista microbuze care pleaca din ora in ora din Bucuresti, Galati si Constanta, precum si trenuri pana la Tulcea (cu plecare din Bucuresti si din Constanta), insa variantele feroviare sunt foarte lente. Tarom opereaza o cursa saptamanala catre Tulcea.Taxa intrare in Delta: 20 lei