8. TULBURARI ALE METABOLISMULUI PROTEIC SI LIPIDIC

Calcul metabolism bazal, greutatea ideala, indice masa corporala,

numarul de calorii arse

Tulburari in metabolismul proteinelor

Proteinele constituie un grup de substante organice, care indeplinesc roluri multiple in

cadrul organismului animal:

rol plastic, intrand in constitutia tesuturilor organismului

rol de transportator plasmatic al unor hormoni, lipide (lipoproteine), vitamine etc.

rol de biocatalizator (enzime)

rol in apararea specifica (imunoglobuline) si nespecifica (complementul)

rol in mentinerea echilibrului acido-bazic (prin gruparile amino si carboxil)

rol hidropexic, de retinere a apei (genereaza presiunea oncotica)

rol detoxifiant (conjugarea cu aminoacizi a toxicului, la nivel hepatic)

rol energetic, prin utilizarea aminoacizilor: in sens energogenic si in sens neoglucogenic

sau lipogenic.

Organismul procura aminoacizii, indispensabili biosintezei proteinelor proprii din doua surse:

hrana, care furnizeaza proteine, digerate succesiv sub influenta enzimelor proteolitice din

sucurile gastric (pepsina si gelatinaza), pancreatic (tripsina, chimotripsina, elastaza si

carboxipeptidazele) si intestinal (enterochinazele, aminopeptidazele tri si dipeptidazele)

biosinteza in organism a aminoacizilor neesentiali.

Digestia, absorbtia si metabolismul proteinelor se deruleaza prin implicarea urmatorilor factori:

enzimatici, precum: pepsina, gelatinaza, tripsina, chimotripsina, elastaza,

carboxipeptidazele, enterochinazele, aminopeptidazele, tri si dipeptidazele, implicate in

procesele de digestie a proteinelor din ratie

hormonali, implicati in reglarea nivelului metabolismului proteinelor, precum:

insulina, STH, hormonii tiroidieni iodati (tiroxina) si hormonii sexuali, care

amplifica anabolismul proteinelor

glucagonul si hormonii glucocorticoizi, care amplifica catabolismul proteinelor

1

vitaminici, precum vitaminele hidrosolubile din complexul B (B2, B6, B12) si PP,

precum si vitaminele liposolubile (A,D,E,K) care se implica in metabolismul intermediar

al proteinelor

nervosi, implicati in reglarea biosintezei si secretiei unor componente proteice (Sistemul

Nervos Vegetativ) sau asigurarea unei balante pozitive a biosintezei proteice in anumite

structuri, precum muschii scheletici (Sistemul Nervos Central)

genetici, constituiti de genele implicate in codificarea proteinelor proprii organismului.

In consecinta, orice disfunctie in derularea actiunilor specifice factorilor enumerati mai sus, are

darul de a induce tulburari ale metabolismului proteinelor. Tulburarile metabolismului

proteinelor, intra in categoria proteineozelor si se manifesta la nivelul:

metabolismului unor aminoacizi

metabolismului anumitor proteine sau categorii de proteine.

Tulburari ale metabolismului proteinelor, cu manifestare la nivelul aminoacizilor

Aceste tulburari au un caracter congenital, intrand in categoria enzimopatiilor, fiind

datorate unor deficite enzimatice (cantitative sau calitative), care stopeaza derularea unor lanturi

metabolice, determinand sindroame specifice, precum:

fenilcetonemia, produsa de incapacitatea enzimei fenilalaninhidroxilaza de a transforma

fenilalanina in tirozina

tirozinoza, produsa de deficitul in aminotransferaza, fapt care face imposibila

transformarea acidului b tri fenil piruvic in acid homogentizinic

alcaptonuria, leucinoza, cistinuria

albinismul (imposibilitatea transformarii tirozinei in melanina). Albinismul este o

afectiune ereditara, fiind caracterizata prin absenta pigmentului (melanina) care confera

culoare pielii, parului si ochilor.

Aceste tulburari se concretizeaza prin afectarea nivelului cantitativ si calitativ al unor

proteine specifice organismului, fiind induse prin:

deficite congenitale manifestate prin afectarea cantitativa sau calitativa a biosintezei unor

proteine specifice organismului (hemofiliile)

afectarea biosintezei unor proteine specifice, in urma alterarii functionale a organelor

care gazduiesc aceste procese (tulburari de coagulabilitate consecutive si disfunctii

consecutive alterarii nivelului proteinelor plasmatice, induse de insuficienta hepatice)

2

carente alimentare, inductoare de diminuarea fondului de aminoacizi necesari biosintezei

proteice (malnutritie)

tulburari ale sintezei proteice, precum carentele in vitamina C (inductoare de deficiente

ale biosintezei colagenului) si K (inductoare de deficiente biosintetice ale factorilor

plasmatici II, VII, IX si X, ai coagularii sangelui)

diminuarea fondului de aminoacizi necesari biosintezei proteice, urmare a maldigestiei si

malabsorbtiei (tulburari digestive )

amplificarea biosintezei proteice (hipergamaglobulinemia specifica unor stari infectioase)

procese patologice concretizate prin distrugerea sau eliminarea crescuta a unor proteine

specifice (hemoragii si plasmoragii, inductoare de hipoproteinemii si respectiv

hiperproteinemii).

Tulburari in metabolismul lipidelor

Lipidele constituie un grup de substante organice, care indeplinesc roluri multiple in

cadrul organismului animal:

rol plastic, intrand in constitutia membranelor celulare

rol energetic, prin utilizarea energogenica a acizilor grasi

rol de protectie mecanica a unor organe (rinichii)

rol de protectie termica a organismului (maniamentele subcutanate - depozite de grasime)

rol de sursa de apa metabolica, utilizabila in conditii de deshidratare si inanitie hidrica

rol de materii prime utilizate in scopul biosintezei unor substante liposolubile biologic

active (hormoni steroizi).

Organismul isi procura acizii grasi, glicerolul si colesterolul, indispensabili biosintezei lipidelor

proprii din doua surse:

1. hrana, care furnizeaza:

trigliceride, digerate succesiv sub influenta lipazei gastrice si a celei pancreatice,

in glicerol si acizi grasi

fosfolipide, digerate sub influenta fosfolipazelor pancreatica si intestinala in

glicerol, acizi grasi, colina si radicali fosfat

colesterol esterificat, digerat sub influenta colesterolesterazei pancreatice in

colesterol si acizi grasi

2. biosinteza la nivel hepatic a trigliceridelor, folosind ca materie prima glucide si proteine.

Digestia, absorbtia si metabolismul lipidelor se deruleaza prin implicarea urmatorilor factori: 3

enzimatici, precum:

lipazele gastrica si pancreatica

fosfolipazele pancreatica si intestinala si colesterolesteraza pancreatica, implicate

in procesele de digestie a lipidelor din ratie

secretia biliara, raspunzatoare (prin sarurile biliare) de emulsionarea lipidelor din

ratia alimentara si facilitarea digestiei si absorbtiei acestora

hormonali, implicati in reglarea nivelului metabolismului proteinelor, precum:

insulina, care amplifica anabolismul lipidelor

catecolaminele

STH

hormonii tiroidieni iodati (tiroxina)

hormonii sexuali, glucagonul si hormonii glucocorticoizi, care amplifica

catabolismul

prezenta in ratie a factorilor lipotropi (colina, inozitolul, acidul folic, vitaminele

B6 si B12, metionina, proteinele), care se opun depunerii lipidelor in diverse

tesuturi (ficat)

nervosi, reprezentati de hipotalamus, care se implica in:

calitate sa de centru de reglare a ingestiei de hrana

calitatea sa de releu neuroendocrin, in sinteza unor hormoni implicati direct

(STH) sau indirect (TSH , ACTH , FSH ) in metabolismul lipidelor

genetici, care pot predispune organismul la dezechilibre metabolice, manifestate fie prin

prevalenta anabolismului (tendinta de ingrasare), fie prin cea a catabolismului lipidic

(tendinta de mentinere la un nivel scazut a depozitelor lipidice corporale).

In consecinta, orice disfunctie in derularea actiunilor specifice factorilor enumerati mai sus are

darul de a induce tulburari ale metabolismului lipidelor.

Tulburarile metabolismului lipidelor, intra in categoria lipidozelor si se manifesta la

nivelul:

metabolismului lipidelor neutre

metabolismului lipidelor complexe.

Tulburarile metabolismului lipidelor neutre

4

Tulburarile metabolismului lipidelor neutre se grupeaza in doua categorii:

tulburari prin aport redus de lipide

tulburari prin aport crescut de lipide.

Aportul inadecvat de lipide 

Aportul crescut de acizi grasi saturati si acizi grasi polinesaturati forma trans duc la

aparitia dislipidemiilor, care se asociaza cu risc crescut de boli cardiovasculare

aterosclerotice.

Aportul de lipide ce depaseste 35% din ratia caloric, se asociaza cu cresterea aportului de

grasimi saturate si cu cresterea aportului caloric, favorizand surplusul

ponderal/obezitatea.

Aportul sau sinteza în exces a colesterolului contribuie la dezvoltarea placilor de aterom

sau a depozitelor extravasculare de colesterol: xantoame, xantelasme, arc cornean.

Reducerea aportului de lipide sub 20% din ratia caloric, duce la un aport inadecvat de

vitamina E si de acizi grasi esentiali, precum si la nivele scazute ale HDL-colesterolului.

Deficienta de acizi grasi esentiali se manifesta prin leziuni ale pielii si eczeme cauzate de

cresterea permeabilitatii, ce conduc la distrugerea membranelor în întreg organismul.

Sunt de asemenea posibile inflamatii ale tesutului epitelial si cresterea susceptibilitatii la

infectii în întregul organism.

Deficienta în acizi grasi esentiali ω-6 are implicatii clinice, incluzand tulburari de

crestere, leziuni ale pielii, tulburari ale sistemului de reproducere, steatoza hepatica.

Dietele fara grasimi pot conduce la deficienta în acizi grasi esentiali si eventual la deces

daca lipsa nutrientului nu este corectata.

Asigurarea energiei organismului uman este o functie vitala, fara de care respiratia,

activitatea inimii, a creierului, a ficatului, excretia, activitatea musculara, cresterea si

reproducerea nu ar fi posibile. Energia organismului uman este asigurata prin metabolizarea

(arderea) substantelor calorigene (monozaharide, acizi grasi si aminoacizi). Producerea de

energie se realizeaza in special pe seama glucidelor si lipidelor, proteinele avand rol deosebit in

crestere si in repararea tesuturilor. Neutilizarea totala a energiei furnizate duce la depozitarea

glucidelor si lipidelor in tesutul adipos, ficat si muschi. Excesul alimentar si sedentarismul

creeaza premisele obezitatii. Cand nevoile energetice nu sunt acoperite prin aport alimentar, timp

indelungat, apare denutritia. Pentru mentinerea functiilor sale vitale, organismul are nevoie de o

cantitate de energie caloric minima.

5

Acesta este metabolismul bazal, care se defineste astfel: energia necesara unui individ

aflat in stare de veghe, in repaus fizic si psihic, de cel 12 ore dupa ultima masa si la cel putin 24

de ore dupa ingestie de proteine, in conditii de neutralitate termica (la o temperatura a mediului

ambiant de 20-21oC). Deci, chiar in repaus complet, are loc o cheltuiala minima de energie, un

consum de alimente necesar functionarii inimii, plamanilor, circulatiei, etc. Valoarea

metabolismului bazal variaza cu greutatea individului, suprafata sa corporala, diferite stari

fiziologice (sarcina, alapatare, adolescent etc.). Astfel, hipertiroidismul il mareste, iar

hipotiroidismul il reduce.

Calculul metabolismului bazal se face tinand seama ca adultul are nevoie de o kilocalorie

pentru fiecare kg corp greutate ideala pe ora. Nevoile energetice bazale sunt mai crescute la copil

si scad odata cu varsta.

Formule pentru calcularea metabolismului bazal

Varsta Barbati (cal/zi) Femei (cal/zi)

10 - 18 16,6P + 77T +572 7,4P + 482T + 217

18 - 30 15,4P – 27T + 717 13,3P + 334T + 35

30 - 60 11,3P + 16T + 901 8,7P – 25T + 865

> 60 8,8P + 1128T – 1071 9,2P + 637T – 321

unde P = greutatea (kg) si T = talia (m).

Tipurile de activitati profesionale in functie de cheltuiala energetica:

activitati fizice usoare (30-35cal/kg/zi): functionari, avocati, doctori, profesori, informaticieni, arhitecti

activitati fizice medii (36-40cal/kg/zi): studenti, comercianti, militari, muncitori in industria usoara

activitati fizice mari (41-45cal/kg/zi):sporturi de performanta, dansatori, munci agricole nemecanizate, mineri, otelari

activitati fizice exceptionale (> 45cal/kg/zi): sporturi de performanta ca: maraton, box, canotaj; pietrari, taietori de lemne.

Alti autori calculeaza surplusul de calorii peste necesarul metabolismului bazal, in functie de diferitele activitati astfel:

pentru viata sedentara 800-900 kcalorii pentru activitate fizica usoara 900-1 400 kcalorii pentru activitate moderata 1 400-1 800 kcalorii pentru munca grea 1 800-4 500 kcalorii.

6

Exista mai multe mijloace pentru a estima greutatea ideala, fie cu ajutorul tabelelor, fie cu al formulelor. Cele mai cunoscute sunt determinarea indicelui de masa corporala (IMC) si formula lui Lorenz.

IMC (indicele de masa corporala) este raportul dintre greutate si inaltimea la patrat (kg/m2).

Este considerat normal IMC-ul cuprins intre 18,5 si 25 kg/m2. Supragreutatea corespunde unui

IMC intre 25 si 29,5. Valorile peste 30 definesc obezitatea in diferite grade, dupa cum urmeaza:

intre 30 si 34,9 – obezitate de gradul I

intre 35 si 39,9 – obezitate de gradul II

peste 40 – obezitate grad III.

Formula lui Lorenz :

Gi = T - 100 - (T - 150) / N,

unde Gi = greutatea ideala, T = inaltimea (in cm), N = 2 pentru femei si 4 pentru barbati.

O persoana este considerata supraponderala, daca greutatea reala depaseste cu mai mult de 10%

greutatea ideala si obeza daca depaseste cu 20% greutatea ideala.

In realitate, masa corporala ideala este data si de tipul constitutional. Astfel, la acelasi

aspect exterior, o persoana cu un schelet puternic si masiv va avea pe cantar o greutate mai mare

decat una cu un schelet mai gracil. La mase corporale egale, persoana cu scheletul subtire poate

fi obeza, in timp ce persoana cu scheletul puternic poate fi normoponderala sau chiar cu deficit

adipos. De aceea, in aprecierea masei corporale ideale se iau in consideratie indicatorii

antropometrici. Antropometria este un sistem de masurare diferentiat pe diferite parti ale

corpului. Rezultatele acestor masuratori ofera date valoroase in ceea ce priveste starea de nutritie

a organismului.

7