26
Facultatea de Drept Universitatea Bucureşti REFERAT: Dreptul Securităţii Sociale Tratamentul medical în străinătate Cardoş Diana Cuzic Gabriela Petronela

Tratamentul medical în străinătate referat

Embed Size (px)

DESCRIPTION

-------

Citation preview

Page 1: Tratamentul medical în străinătate referat

Facultatea de Drept

Universitatea Bucureşti

REFERAT:

Dreptul Securităţii Sociale

Tratamentul medical în străinătate

Cardoş Diana

Cuzic Gabriela Petronela

Grupa 402, Seria I

Page 2: Tratamentul medical în străinătate referat

Tratamentul medical în străinătate

În scopul beneficierii de tratament medical, orice cetăţean român care doreşte să se

trateze într-o ţară din Uniunea Europeană, în Liechtenstein, Elveţia, Islanda şi Norvegia,

poate opta între 3 variante posibile de a beneficia de acest lucru. Aceste 3 variante sunt –

suportarea în totalitate a cheltuielilor de catre cetăţean, apelarea la formularul S2,

conform vechiului regulament 1408/71 numindu-se E112 prin intermediul Casei de

Asigurări de Sănătate sau poate beneficia de Directiva Uniunii Europene

24/2011. Această directivă stabileşte norme pentru facilitarea accesului la asistenţă

medicală transfrontalieră sigură şi de înaltă calitate şi promovează cooperarea în domeniul

asistenţei medicale între statele membre, cu deplina respectare a competenţelor naţionale

în materie de organizare şi prestare a serviciilor de sănătate şi de asistenţă medicală. Prin

regulamentul 883/2004 (Regulamentul de bază) privind coordonarea sistemelor de

securitate socială se aplică măsurile necesare pentru plata prestaţiilor de boală a tuturor

resortisanţilor statelor membre UE plus cele patru state menţionate mai sus. De asemenea,

acest regulament se aplică şi refugiaţilor sau apatrizilor, dar cu condiţia ca aceştia să aibă

reşedinţa pe teritoriul unui stat membru.

Regulamentul 883/2004 înlocuieşte Regulamentul 1408/71 care privind aplicarea

regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cei independenţi şi cu

familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii Europene. Ini ial, Regulamentulț

1408/71 se aplica numai salariaţilor, apoi au fost adăugate treptat prin diferite

regulamente ale Consiliului şi alte categorii de persoane, cum ar fi lucrătorii independenţi,

funcţionarii publici, studenţii si persoanele neremunerate. Este de adăugat că se aplică

tuturor resortisanţilor unui stat membru al Uniunii Europene, dar şi membrilor Norvegiei,

Islandei, Liechtenstein-ului şi Elveţiei care sunt sau au fost asiguraţi în temeiul unei

legislaţiei a acestor state.

În anexa III a Regulamentului 883/2004 sunt prezentate principalele drepturi de

securitate socială de care pot beneficia diferitele categorii de persoane. Prin prezentul

regulament a fost introdus un element de noutate, şi anume extinderea domeniului de

aplicare şi asupra persoanelor inactive.

Page 3: Tratamentul medical în străinătate referat

Regulamentul 883/2004 are la bază principii fundamentale ale coordonării securităţii

sociale, şi anume : egalitatea de tratament, unicitatea legislaţiei aplicabile, menţinerea

drepturilor dobândite sau în curs de dobândire, acordarea prestaţiilor în străinătate,

egalitatea de tratament a prestaţiilor, a veniturilor, a faptelor sau a evenimentelor.

Principiul egalităţii de tratament presupune că persoanele din alt stat beneficiază de

aceleaşi drepturi ca şi resortisan ii statului respectiv, fiind totodată supuse şi aceloraşiț

obligaţii ca şi cetăţenii acelui stat. Egalitatea de tratament a prestaţiilor, a veniturilor, a

faptelor sau a evenimentelor, adică asimilarea/egalizarea prestaţiilor, a veniturilor, a

faptelor sau a evenimentelor reiese din articolul 5 al Regulamentului 883/2004. Astfel,

dacă potrivit legislaţiei statului membru competent, efectele legale sunt atribuite apariţiei

unor anumite fapte sau evenimente, acel stat membru le va lua în considerare ca şi cum s-

ar petrece pe teritoriul său. Se consacră în Regulament principiul totalizării perioadelor,

potrivit căruia perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei unui stat membru

sunt luate în calcul în oricare alt stat membru.

Cu privire la determinarea legii aplicabile unui cetăţean străin care se deplasează pe

teritoriul UE sau pe teritoriul celor patru state care nu sunt membre ale UE, procedura

constă în faptul că acestuia i se va aplica o singură legislaţie a unui singur stat, iar

persoanelor care se află angajate în mai multe state, li se va aplica legislaţia statului unde

se află la momentul respectiv. Aici se disting mai multe situaţii, şi anume :în prima situaţie

dacă o persoană lucrează într-un stat membru, i se va aplica legislaţia statului membrului

respectiv, cu excepţia detaşaţilor, marinarilor şi persoanelor asupra cărora există un

interes in cauză. Dacă o persoană lucrează în mai mult de un stat membru se ţine cont de

reşedinţă, chiar dacă persoana respectivă este angajată de mai multe întreprinderi sau

angajatori din diferite state membre, i se aplică tot legislaţia statului de reşedinţă. De

asemenea, dacă o persoană nu lucrează, i se aplică legislaţia statului de reşedinţă, aici fiind

incluse persoanele în şomaj şi cele inactive.

Dispoziţiile de coordonare pentru prestaţiile de boală se aplică persoanelor asigurate,

pensionarilor şi membrilor familiilor lor care îşi au reşedinţa sau locul de şedere în

străinătate. Se oferă o protecţie adecvată de asemenea, şi turiştilor care îşi petrec vacanţele

în străinătate.

În ceea ce priveşte cumulul, atunci când este necesară îndeplinirea unor condiţii

înainte de a dobândi dreptul la prestaţii, instituţia competentă ţine cont de perioadele de

asigurare, de reşedinţă sau de angajare realizate în temeiul legislaţiei altor state. Prestaţiile

Page 4: Tratamentul medical în străinătate referat

pentru boală în natură includ îngrijiri medicale, tratamente medicale, medicamente şi

spitalizare, anumite prestaţii pentru persoanele dependente de îngrijiri, dar şi plăţi directe

cu scopul de a rambursa costurile acestora. Regula generală constă în faptul că prestaţiile

se acordă mereu conform legislaţiei statului în care solicitantul îşi are reşedinţa sau locul

de şedere, ca şi cum ar fi asigurat în statul respectiv.

În ceea ce prive te vacan ele i ederile de scurtă durată, cetă enii oricărui statș ț ș ș ț

membru au dreptul de a beneficia de asisten ă medicală dacă se dovede te necesar peț ș

durata vacan ei sau a unei ederi temporare într-un stat membru în acelea i condi ii ca iț ș ș ț ș

cetă enii statului respectiv. Aici avem mai multe situa ii cum ar fi: dacă solicitantul areț ț

re edin a în statul în care este asigurat, se în elege că acesta are dreptul la toate presta iileș ț ț ț

în natură oferite în temeiul legisla iei statului respectiv. Acestea sunt acordate de institu iaț ț

de asigurări de boală de la locul de re edin ă. Dacă solicitantul are re edin a în alt statș ț ș ț

membru decât cel în care este asigurat, acesta poate beneficia de presta ii de boală în araț ț

de re edin ă, având dreptul la acela i tratament ca i cetă enii ării respective.ș ț ș ș ț ț

În ceea ce prive te ederea temporară în afara statului în care solicitantul esteș ș

asigurat, persoana aflată temporar în alt stat membru decât în cel în care este asigurată va

avea dreptul la toate presta iile în natură care devin necesare din punct de vedere medicalț

în cursul ederii pe teritoriul altui stat membru, în func ie de natura presta iilor i deș ț ț ș

durata prevăzută a ederii. Asisten a medicală planificată în străinătate implică -ș ț

deplasarea unei persoane în alt stat pentru a primi un tratament medical, conform

normelor de coordonare. Costurile vor fi acoperite de institu ia de asigurare de boalăț

numai dacă persoana respectivă a primit în prealabil autoriza ia din partea acesteia i careț ș

este de competen a institu iei de asigurări de sănătate. Totu i autorizarea nu poate fiț ț ș

refuzată dacă tratamentul nu este disponibil în statul de unde provine solicitantul. Astfel,

persoana respectivă are dreptul la presta iile acordate de statul gazdă în numele institu ieiț ț

sale de asigurări de sănătate. În anumite cazuri, se poate cere i o rambursareș

suplimentară în statul de re edin ă.ș ț

I. Tratament medical în străinătate - o opţiune a cetăţeanului român

Cardul european de asigurări sociale de sănătate (CEASS)

Cardul european de asigurări sociale de sănătate asigură persoanelor din cele 27 de

state membre ale Uniunii Europene, Islanda, Liechtenstein, Norvegia  iș  Elve ia, accesulț

Page 5: Tratamentul medical în străinătate referat

gratuit sau la un cost redus la servicii medicale în cursul vizitelor temporare în străinătate,

dacă acestea devin necesare pe durata vizitei datorită unei boli acute sau datorită acutizării

unei stări patologice preexistente ce necesită tratament. A adar, dacă o persoană pleacă înș

vacan ă, într-o călătorie de afaceri sau pentru o edere de scurtă durată, acesta trebuie săț ș

de ină acest card. Cardul oferă posibilitatea de a avea acces la serviciile medicale dinț

sectorul public (ex. la un medic, la o farmacie, la un spital sau la un centru de servicii

medicale) în acelea i condi ii ca i cetă enii ării pe care persoana o vizitează. Dacăș ț ș ț ț

persoana plăte te din bani proprii îngrijirile sale medicale, acesteia i se vor înapoia banii laș

momentul revenirii în ţara sa.

Cardul european de asigurări sociale de sănătate asigură tratamentele iș

procedurile care sunt în mod normal acoperite de asigurările de sănătate din ara vizitată,ț

de aceea asigurările medicale private sunt în unele cazuri, necesare. Acest card nu acoperă

costurile serviciilor medicale în cazul vizitelor care au scopul de a ob ine îngrijiri medicaleț

pentru o afec iune preexistentă deplasării în călătorie. ț Cardul nu acoperă nici cheltuielile

efectuate cu furnizorii de servicii medicale din sectorul privat.

Cardul european de asigurări sociale de sănătate a fost introdus în mod progresiv,

începând de la 1 iunie 2004 până la 31 decembrie 2005. Începând cu 1 ianuarie 2006,

acesta este emis i recunoscut în toate statele enumerate mai sus. Pentru a ob ine un card,ș ț

persoana trebuie să fie asigurată sau să beneficieze de un sistem de asigurări sociale în

unul din statele mentionate. Fiecare persoană care călătore te în străinătate trebuie săș

de ină propriul său card. Informaţiile pe care cardul le contine sunt numele, prenumele,ț

codul numeric personal i data na terii. Modelul cardului este identic în intreaga UE, de iș ș ș

limba diferă în func ie de stat. În func ie de legisla iile ărilor, serviciile medicale sunt fieț ț ț ț

gratuite, fie contra cost, aceste costuri fiind rambursabile.

Cardul poate acoperi i îngrijiri medicale ale studenţilor sau ale lucrătorilorș

deta a i, ţinându-se seama de durata ederii lor. De asemenea, se pot acoperi i îngrijiriș ț ș ș

pentru femeile gravide în cursul ederii lor într-un alt stat membru, dar i în cazul unei boliș ș

cronice, motiv pentru consultarea unui medic în mod regulat i deplasarea într-un alt statș

membru pentru o edere temporară. Cardul este gratuit i este valabil timp de 6 luniș ș

(cardurile din alte state Europene precum Suedia sau Austria au valabilitate permanentă).

Cuantumul i durata presta iilor depind în întregime de legisla ia statului în care persoanaș ț ț

este asigurată. Astfel, toate presta iile vor fi plătite în bani direct de către institu iaț ț

competentă din statul respectiv.

Page 6: Tratamentul medical în străinătate referat

Dacă o persoană ob ine autoriza ia, costul îngrijirilor medicale va fi acoperit la valoareaț ț

cea mai ridicată din statul în care s-au acordat îngrijiri medicale în statul în care persoana

beneficiază de acestea. Dacă nu a ob inut autoriza ia, persoana nu poate să beneficieze deț ț

rambursarea cheltuielilor ingrijirilor spitalice ti. ș Îngrijirile ambulatorii vor fi acoperite în

temeiul condi iilor oferite de statul în care persoana respectivă are asigurare, fără vreoț

rambursare suplimentară.

În ceea ce prive te presta iile în bani pe termen lung, se face o cerere care trebuie adresatăș ț

institu iei competente care poate solicita institu iei locului de reziden ă. Această institu ieț ț ț ț

are autoritatea de a alege un medic pentru a examina persoana în cauză, iar presta iile suntț

plătite direct de către institu ia competentă persoanei asigurate. ț

II. Trimiterea bolnavilor care nu pot fi trataţi în ţară pentru tratament în

străinătate

Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului stabileşte o serie

de responsabilităţi ale statului membru în care se face tratamentul, şi anume ţinând seama

de principiile universalității, accesului la îngrijiri de bună calitate, echității și solidarității,

asistența medicală transfrontalieră este furnizată în conformitate cu: legislația statului

membru în care se efectuează tratamentul, standardele și orientările privind calitatea și

siguranța stabilite de statul membru în care se efectuează tratamentul şi de legislația

Uniunii în materie de standarde de siguranță.

Astfel, statul membru în care se efectuează tratamentul trebuie să se asigure că pacienții

primesc, la cerere, de la punctul de contact național informații relevante privind

standardele și orientările menționate, inclusiv dispoziții privind supravegherea și

evaluarea furnizorilor de servicii medicale, informații prin care se precizează furnizorii de

servicii medicale care intră sub incidența acestor standard, orientări și informații privind

accesibilitatea spitalelor pentru persoanele cu handicap. De asemenea, este de competenţa

statului membru să verifice dacă furnizorii de servicii medicale pun la dispoziție informații

pertinente pentru a ajuta pacienții individuali să ia o decizie în cunoștință de cauză,

inclusiv în ceea ce privește opțiunile de tratament, disponibilitatea, calitatea și siguranța

Page 7: Tratamentul medical în străinătate referat

asistenței medicale pe care o furnizează în statul membru în care se efectuează tratamentul

şi dacă furnizorii de servicii medicale pun de asemenea la dispoziție facturi clare și

informații clare privind prețurile, precum şi informaţii privind autorizarea sau

înregistrarea acestora, asigurarea acestora sau privind alte mijloace de protecție personală

sau colectivă cu privire la răspunderea profesională. În măsura în care furnizorii de servicii

medicale furnizează deja pacienților cu reședința în statul membru în care se efectuează

tratamentul informații relevante privind aceste chestiuni, furnizorii de servicii medicale nu

sunt obligaţi să furnizeze informații mai ample pacienților din alte state membre.

Este important să existe proceduri transparente pentru depunerea de plângeri și

mecanisme prin intermediul cărora pacienții pot solicita repararea daunelor în

conformitate cu legislația statului membru de tratament, dacă aceștia suferă prejudicii

rezultate în urma asistenței medicale pe care o primesc şi să existe sisteme de asigurări de

răspundere profesională, o garanție sau un mijloc similar care este echivalent sau

comparabil în esență în ceea ce privește scopul său, care este adecvat naturii și amplorii

riscului, pentru tratamentele furnizate pe teritoriul său.

Pentru a asigura continuitatea asistenței medicale, pacienții care au beneficiat de

tratament au dreptul la un dosar medical al tratamentului respectiv, în format pe hârtie sau

electronic, și au acces la cel puțin o copie a acestui dosar în conformitate cu și sub rezerva

măsurilor naționale de punere în aplicare a dispozițiilor Uniunii privind protecția datelor

cu caracter personal, în special Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE. Principiul

nediscriminării din motive de naționalitate se aplică tuturor pacienților din alte state

membre. Aceasta nu aduce prejudicii posibilității statului membru de tratament, în situația

în care acest lucru este justificat de motive imperative de interes general, cum ar fi

cerințele de planificare referitoare la asigurarea unui acces suficient și permanent la o

gamă echilibrată de tratamente de înaltă calitate în statul membru în cauză sau la dorința

de a controla costurile și de a evita, pe cât posibil, orice risipă de resurse financiare, tehnice

și umane, de a adopta măsuri privind accesul la tratament menite să îndeplinească

responsabilitatea sa fundamentală, de a asigura acces suficient și permanent la asistență

medicală pe teritoriul său. Astfel de măsuri se limitează la ceea ce este necesar și

proporțional și nu pot constitui un mijloc de discriminare arbitrară și sunt făcute publice

în prealabil.

Statele membre se asigură că furnizorii de servicii medicale de pe teritoriul lor

aplică pacienților din alte state membre aceeași gamă de onorarii pentru asistența

medicală care se plătesc în cazul pacienților autohtoni aflați într-o situație medicală

Page 8: Tratamentul medical în străinătate referat

comparabilă sau că cer un preț calculat în conformitate cu criterii obiective și

nediscriminatorii, dacă nu există prețuri comparabile pentru pacienții autohtoni.

Statul membru de afiliere ( statul membru în care pacientul este asigurat) are la rândul său

o serie de responsabilităţi, şi anume trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura

rambursarea costurilor asistenței medicale transfrontaliere şi să creeze mecanisme prin

care pacienţilor să le fie furnizate informaţii privind drepturile lor în statul membru cu

privire la primirea de asistenţă medicală transfrontalieră. În cazul în care un pacient a

beneficiat de asistență medicală transfrontalieră și în cazul în care se dovedește a fi

necesară o monitorizare medicală, este disponibilă aceeași monitorizare medicală de care

pacientul ar fi avut parte dacă asistența medicală ar fi fost furnizată pe teritoriul său. Este

de importanţă deosebită ca pacienţii care doresc să beneficieze sau beneficiază de asistență

medicală transfrontalieră să aibă acces de la distanță la dosarele lor medicale sau să

primească cel puțin o copie a acestora, în conformitate cu şi sub rezerva măsurilor

naționale de punere în aplicare a dispozițiilor Uniunii privind protecția datelor cu caracter

personal, în special Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE.

Directiva menţionează de asemenea că, fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr.

883/2004, statul membru de afiliere asigură rambursarea costurilor suportate de o

persoană asigurată care beneficiază de asistență medicală transfrontalieră, dacă asistența

medicală respectivă se regăsește printre prestațiile la care are dreptul persoana asigurată

în statul membru de afiliere.

Statul membru de afiliere poate impune unei persoane asigurate care solicită

rambursarea costurilor asistenței medicale transfrontaliere, inclusiv asistența medicală

primită prin intermediul telemedicinei, aceleași condiții, criterii de eligibilitate și

formalități de reglementare și administrative, la nivel local, regional sau național, pe care

le-ar impune dacă asistența medicală respectivă ar fi acordată pe teritoriul său. Aceasta

poate include o evaluare de către un cadru medical sau un administrator de servicii

medicale care furnizează servicii sistemului obligatoriu de securitate socială sau sistemului

național de sănătate din statul membru de afiliere, cum ar fi medicul generalist sau medicul

primar la care pacientul este înregistrat, dacă acest lucru este necesar pentru determinarea

dreptului individual al pacientului la asistență medicală. Cu toate acestea, condițiile,

criteriile de eligibilitate și formalitățile de reglementare și administrative impuse în

temeiul prezentului alineat nu pot fi discriminatorii sau nu pot constitui un obstacol în

calea liberei circulații a pacienților, serviciilor sau bunurilor, cu excepția cazului în care

acest lucru este justificat în mod obiectiv de cerințe de planificare referitoare la asigurarea

Page 9: Tratamentul medical în străinătate referat

unui acces suficient și permanent la o gamă echilibrată de tratamente de înaltă calitate în

statul membru în cauză sau la dorința de a controla costurile și de a evita, pe cât posibil,

orice risipă de resurse financiare, tehnice și umane. Deopotrivă, statul membru de afiliere

poate limita aplicarea normelor privind rambursarea pentru asistența medicală

transfrontalieră pe baza unor motive imperative de interes general, cum ar fi cerințele de

planificare referitoare la asigurarea unui acces suficient și permanent la o gamă echilibrată

de tratamente de înaltă calitate în statul membru în cauză sau la dorința de a controla

costurile și de a evita, pe cât posibil, orice risipă de resurse financiare, tehnice și umane.

În ceea ce priveşte procedurile administrative privind asistenţa medicală

transfrontalieră, statul membru de afiliere garantează faptul că procedurile administrative

privind recurgerea la asistență medicală transfrontalieră și rambursarea costurilor

asistenței medicale acordate în alt stat membru au la bază criterii obiective și

nediscriminatorii care sunt necesare și proporționale cu obiectivul urmărit. Astfel, statele

membre stabilesc termene rezonabile până la care cererile referitoare la asistența medicală

transfrontalieră trebuie să fie prelucrate și acestea sunt făcute publice în prealabil. La

analizarea cererilor referitoare la asistența medicală transfrontalieră, statele membre țin

seama de starea patologică specific şi de gradul de urgență și circumstanțele individuale.

Coooperarea statelor membre pentru punerea în aplicare a acestei directive se

răsfrânge şi asupra recunoaşterii prescripţiilor medicale eliberate într-un alt stat membru ,

astfel încât în cazul în care un medicament este autorizat pentru a fi introdus pe piață pe

teritoriul lor, în conformitate cu Directiva 2001/83/CE sau cu Regulamentul (CE) nr.

726/2004, statele membre garantează că prescripțiile eliberate în alt stat membru unui

anumit pacient pentru un astfel de produs pot fi utilizate pe teritoriul lor în conformitate cu

legislația națională proprie în vigoare și că orice restricții privind recunoașterea

prescripțiilor individuale sunt interzise, cu excepția cazului în care aceste restricții fie se

limitează la ceea ce este necesar și proporționat pentru protejarea sănătății umane și sunt

nediscriminatorii, fie se bazează pe îndoieli legitime și justificate legate de autenticitatea,

conținutul sau claritatea unei prescripții individuale.

Conform Ordonanţei nr. 28 din 30.01.2003 privind trimiterea bolnavilor pentru tratament

în străinătate, persoanele cu afecţiuni deosebit de grave, precum şi cele care au dobândit

afecţiuni ca urmare a Revoluţiei din Decembrie 1989, care nu pot fi tratate în ţară, pot fi

trimise la tratament în străinătate, cheltuielile aferente tratamentului în străinătate fiind

suportate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătăţii şi Familiei

Page 10: Tratamentul medical în străinătate referat

Ordinul Ministrului Sănătăţii nr.50/2004 stabileşte metodologia şi procedurile pentru a

face aceste operaţiuni posibile. Activitatea de trimitere la tratament medical în străinătate

a bolnavilor este îndeplinită de direcţiile de sănătate publică judeţene sau a municipiului

Bucureşti şi de Serviciul pentru programe de sănătate din cadrul Ministerului Sănătăţii.

Trimiterea bolnavilor pentru tratament în străinătate se aprobă de Ministerul Sănătăţii

numai pentru afecţiunile care nu pot fi tratate în ţară, pe baza unei documentaţii medicale

întocmite de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, denumite

în continuare direcţii de sănătate publică.De asemenea, trimiterea la tratament în

străinătate se face pentru bolnavii înscrişi pe lista unui medic de familie, care au parcurs

toate nivelurile de acordare a asistenţei medicale, respectiv asistenţa medicală primară, de

specialitate, şi care au fost spitalizaţi în unităţi sanitare care oferă servicii medicale de

înaltă calitate profesională şi tehnică, dar a căror sănătate nu a fost restabilită.

Solicitările de trimitere a bolnavilor pentru tratament medical în străinătate se aprobă, ca

urmare a analizării acestora de către o comisie constituită la nivelul Ministerului Sănătăţii

formată din: un secretar de stat, în calitate de preşedinte al comisiei, 2 reprezentanţi ai

Serviciului pentru programe de sănătate, un reprezentant al Direcţiei asistenţă medical şi

un reprezentant al Direcţiei generale economice. Comisia are obligaţia să se întrunească de

două ori pe lună, în intervalul 1 - 5, respectiv 14 - 18 ale fiecărei luni, precum şi ori de câte

ori este nevoie în cazul urgenţelor, în vederea analizării solicitărilor transmise. Comisia

constituită la nivelul Ministerului Sănătăţii trebuie să ia măsuri pentru ca termenul de

adoptare a deciziei şi comunicarea acesteia către direcţia de sănătate publică să nu

depăşească 20 de zile lucrătoare de la data înregistrării dosarului la Ministerul Sănătăţii. La

finalul fiecărei întâlniri, ca urmare analizării solicitărilor depuse, această comisie are

obligaţia să întocmească un proces-verbal care este semnat de membrii prezenţi ai

acesteia. În cazul în care solicitările de finanţare a tratamentelor în străinătate depăşesc

fondurile stabilite lunar cu această destinaţie, comisia constituită la nivelul Ministerului

Sănătăţii aprobă finanţarea tratamentului în străinătate pe baza următoarelor criterii de

prioritate:

a) riscul vital estimat în lipsa tratamentului:

- risc major (mare) = 10 puncte;

- risc mediu = 5 puncte;

- risc scăzut (mic) = 0 puncte;

Page 11: Tratamentul medical în străinătate referat

b) beneficiul tratamentului estimat pentru bolnav:

- foarte mare (recuperare totală) = 10 puncte;

- satisfăcător (recuperare parţială) = 5 puncte;

- nesatisfăcător (fără beneficii evidente) = 0 puncte.

După stabilirea, de către comisiile de specialitate teritoriale, a punctajului total pentru

fiecare bolnav, calculat prin însumarea punctajelor acordate, comisia constituită la nivelul

Ministerului Sănătăţii determină punctajul total final corespunzător fiecărui bolnav prin

aplicarea următoarelor criterii suplimentare:

a) costul estimat al tratamentului solicitat:

- sub 25.000 lei = 20 puncte;

- 25.000 - 50.000 lei = 15 puncte;

- 50.000 - 75.000 lei = 10 puncte;

- 75.000 - 100.000 lei = 5 puncte;

- peste 100.000 lei = 0 puncte;

b) perioada de timp care a trecut de la data înregistrării solicitării la nivelul Serviciului

pentru programe de sănătate, calculată începând cu data de la care dosarul transmis este

complet şi îndeplineşte toate condiţiile de legalitate prevăzute în prezentul ordin:

- sub 1 lună = 0 puncte;

- 1 lună - 3 luni = 5 puncte;

- 3 luni - 6 luni = 10 puncte;

- 6 luni - 12 luni = 15 puncte;

- peste 12 luni = 20 puncte.

Pentru bolnavii care au consemnat în cuprinsul procesului-verbal medical întocmit în

vederea trimiterii pentru tratament în străinătate nivelul de prioritate "Urgenţă medicală",

criteriile suplimentare nu se aplică. Comisia constituită la nivelul Ministerului Sănătăţii

determină punctajul total final, pentru fiecare bolnav, prin însumarea punctajului total

Page 12: Tratamentul medical în străinătate referat

consemnat în procesul-verbal medical întocmit de către comisiile de specialitate teritoriale

şi punctajele acordate la criteriile suplimentare. Sunt aprobate de către Comisie, solicitările

care îndeplinesc toate condiţiile de legalitate în limita fondurilor stabilite lunar cu această

destinaţie şi în ordinea descrescătoare a punctajelor totale finale obţinute în condiţiile

prezentului ordin. Suma în valută necesară pentru tratamentul în străinătate se comunică

de direcţia de sănătate publică a judeţului în care domiciliază pacientul, pe baza

documentelor primite de la clinicile de specialitate din străinătate. Echivalentul în lei al

sumei în valută se asigură de Ministerul Sănătăţii în limita bugetului aprobat anual şi

trimestrial cu această destinaţie şi se utilizează pentru acoperirea costurilor tratamentului

medico-chirurgical, spitalizării şi transportului pentru bolnav, precum şi ale transportului

pentru un însoţitor, dacă este cazul, sumele aferente fiind transmise direcţiei de sănătate

publică prin care s-a întocmit documentaţia bolnavului. Dispoziţia bugetară de repartizare

a creditelor va fi întocmită în maximum 7 zile lucrătoare de la aprobarea dosarului de către

ordonatorul principal de credite. Asigurarea valutei necesare se face de către direcţia de

sănătate publică a judeţului în care domiciliază bolnavul, în conformitate cu regulamentul

valutar în vigoare.

Comisiile de specialitate teritoriale şi comisiile medicale centrale

Arondarea judeţelor la centrele universitare medicale în care funcţionează comisiile de specialitate teritoriale şi comisiile medicale centrale

1. Centrul universitar Bucureşti

Municipiul Bucureşti

Judeţele: Argeş, Buzău, Dâmboviţa, Ialomiţa, Prahova, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Ilfov, Constanţa, Tulcea, Brăila

2. Centrul universitar Cluj-Napoca

Judeţele: Cluj, Alba, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Satu Mare, Sălaj

3. Centrul universitar Timişoara

Judeţele: Timiş, Arad, Caraş-Severin, Hunedoara

4. Centrul universitar Iaşi

Judeţele: Bacău, Neamţ, Suceava, Vaslui, Vrancea, Iaşi, Botoşani, Galaţi

5. Centrul universitar Târgu Mureş

Page 13: Tratamentul medical în străinătate referat

Judeţele: Covasna, Harghita, Mureş, Braşov, Sibiu

6. Centrul universitar Craiova

Judeţele: Gorj, Mehedinţi, Vâlcea, Dolj, Olt.

Comisiile de specialitate au următoarele atribuţii

1. Examinează bolnavul şi documentaţia medicală, în vederea stabilirii diagnosticului complet al afecţiunii de bază (clinic, etiologic, funcţional, histopatologic, topografic, forma şi stadiul evolutiv), consemnând totodată şi eventualele boli asociate.

2. În situaţia în care tratamentul bolnavului examinat poate fi efectuat în ţară, recomandă unitatea medicală în care bolnavul urmează să fie tratat, întocmind în acest scop documentaţia medicală necesară.

3. Recomandă internarea pacientului într-o clinică din centrul universitar în care funcţionează comisia, în cazul în care sunt necesare investigaţii suplimentare pentru stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice.

4. Completează procesul-verbal medical, pe care îl trimite direcţiei de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti în termen de maximum 14 zile de la evaluarea pacientului.

Recomandă minimum 3 clinici la care pacientul poate efectua tratament în străinătate, furnizând şi datele de contact ale acestora (adresă, telefon, fax). Selectarea clinicilor se face în ordine descrescătoare, pe baza următoarelor criterii:

- experienţa în domeniu şi rezultatele obţinute;

- calitatea serviciilor oferite;

- costul estimativ al tratamentului (cel mai mic).

Comisia are obligaţia de a argumenta în scris selecţia clinicilor pentru tratament în străinătate.

5. Completează fişa special pentru bolnavii cu afecţiuni hematologice care solicită transplant de celule STEM hematopoietice.

6. Informează pacientul sau aparţinătorii acestuia despre boala de care suferă, intervenţia recomandată, rezultatele aşteptate în urma efectuării intervenţiei în străinătate, precum şi despre riscurile pe care le comportă intervenţia.

7. Evaluează pacientul la întoarcerea în ţară şi elaborează un raport medical, trimis direcţiei de sănătate publică judeţene, în care este precizat beneficiul tratamentului efectuat. În cazul în care se impune continuarea tratamentului în străinătate, se completează un nou proces-verbal medical.

Page 14: Tratamentul medical în străinătate referat

Formular S2 (fostul E112), se eliberează la solicitarea persoanelor asigurate în

sistemul de asigurări de sănătate, de casele de asigurări de care acestea aparţin.

Fiecare ţară solicită şi decontează serviciile după legea din ţara din care provine

bolnavul. De exemplu, se poate ca o operaţie realizată în Franţa să fie decontată la preţul ei

din România, şi nu la cel din spitalul francez. Mai precis, un român are acces în orice spital

din străinătate, însă decontarea serviciilor se face în funcţie de legislaţia din România. În

condiţiile în care S2 nu acoperă cheltuielile, atunci pacientul trebuie să plătească în plus.

Printre cele mai frecvente afecţiuni pentru care românii au solicitat tratamentul în

străinătate intră: tumorile, insuficienţă cardiacă, insuficienţă renală cronică, malformaţie

artero-venoasă cerebrală i insuficienţă valvă aortică.ș

Pentru a obţine formularul E 112, pacientul trebuie să depună la casa de asigurări în

evidenţa căreia acesta este înregistrat ca persoană asigurată, o cerere, însoţită de

următoarele documente:

- Copie după actul de identitate sau de pe certificatul de naştere, după caz; 

- Dosarul medical, care va conţine, pe lângă înscrisuri medicale, raportul medical din care

să rezulte diagnosticul, precum şi recomandarea medicală pentru efectuarea tratamentului.

Raportul medical se întocmeşte de un medic dintr-un spital clinic universitar sau, după caz,

judeţean, aflat în relaţii contractuale cu o casă de asigurăride sănătate din România; 

- Confirmare scrisă din partea unităţii sanitare din statul membru al UE sau al Spaţiului

Economic European în care se intenţionează efectuarea serviciului medical, cu privire la

disponibilitatea acesteia de a acorda respectivul serviciu medical, în baza formularului E

112, în perioada indicată de persoana solicitantă, pe baza recomandării medicului curant

care întocmeşte raportul medical; 

- După ce a fost înregistrată cererea, casa de asigurări o va analiza şi în termen de

maximum 5 zile lucrătoare o va soluţiona.

Formularul E 112 se emite in baza Regulamentului Consiliului European (CEE) nr.

1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala in raport cu lucratorii salariati,

cu lucratorii independenti si cu familiile acestora care se deplaseaza in cadrul Comunitatii,

precum si a Regulamentului Consiliului European (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor

Page 15: Tratamentul medical în străinătate referat

de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71. Acest formular se emite pentru doua

situatii:

I. pentru lucratorii si membrii lor de familie care, dupa ce au dobandit dreptul la asigurarea

la sanatate intr-un stat membru UE, sunt autorizati de casa de asigurari de sanatate din

acest stat sa revina pe teritoriul statului membru UE in care isi au resedinta sau sa-si

transfere resedinta pe teritoriul unui alt stat membru;

II. pentru toate persoanele asigurate si membrii lor de familie care sunt autorizati de casa

de asigurari de sanatate sa se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru UE pentru a

primi acolo tratamentul adecvat starii lor de sanatate.

Conditii de emitere prevazute de regulamente:  Pentru situatia transferului de resedinta –

Eliberarea E 112 in aceasta situatie se realizeaza de casa de asigurari de sanatate numai

daca se stabileste ca deplasarea persoanei respective nu i-ar prejudicia starea sanatatii sale

sau primirea de tratament medical.

In cadrul procesului de eliberare a formularului E 112 in aceasta situatie, CASELE DE

ASIGURARI DE SANATATE SI PERSOANELE ASIGURATE SOLICITANTE VOR RESPECTA

URMATOAREA PROCEDURA: Persoana care solicita formularul E 112 va depune o cerere

scrisa la casa de asigurări de sănătate, unde este luată în evidenţă ca persoană asigurată.

Cererea va fi însoţită de următoarele documente:

a) o copie a actului de identitate sau a certificatului de nastere, dupa caz.

b) dosarul medical care va contine ca elemente de ordin general inscrisuri medicale din

care sa rezulte diagnosticul, precum si tratamentul medical aflat in derulare la o unitate

sanitara aflata in relatii contractuale cu o casa de asigurari de sanatate din Romania. De

asemenea in cadrul acestor inscrisuri medicale trebuie precizat in mod explicit si

argumentat daca deplasarea persoanei solicitante prejudiciaza sau nu starea sanatatii sale

sau primirea de tratament medical. Dosarul medical trebuie intocmit de un medic sau o

unitate sanitara aflata in relatii contractuale cu o casa de asigurari de sanatate din

Romania. Toate aceste documente trebuie sa fie semnate si stampilate. c) o confirmare

scrisa din partea unitatii sanitare din statul membru UE in care se intentioneaza efectuarea

serviciului medical cu privire la disponibilitatea acesteia de a acorda respectivul serviciu

medical in perioada indicata de persoana solicitanta.

2. Cererea se inregistreaza la registratura casei de asigurari de sanatate.

3. Dupa efectuarea inregistrarii casa de asigurari de sanatate procedeaza la analiza cererii.

Procesul de analiza cuprinde urmatoarele etape generale:

Page 16: Tratamentul medical în străinătate referat

a) se verifica statutul de asigurat al persoanei solicitante. In situatia in care in urma

verificarilor se constata ca persoana nu este asigurata, cererea de eliberare a formularului

nu este aprobata, iar acest lucru se comunica in scris solicitantului.

b) daca se constata ca persoana solicitata este asigurata se trece la analiza dosarului

medical pentru a se verifica indeplinirea conditiei prevazute de art. 22 alin. (2) teza intai

din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71.

c) daca se constata indeplinirea conditiei prevazute de art. 22 alin. (2) teza intai din

Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 se va elibera formularul E 112. Formularul se elibereaza

in doua exemplare din care unul se pastreaza la nivelul institutiei, iar celalalt se comunica

persoanei solicitante. Regula generala este ca acest formular se elibereaza inainte de

plecarea persoanei la tratamentul planificat. Acesta se poate elibera si dupa plecarea

persoanei, dar numai daca din motive de forta majora nu a putut fi eliberat anticipat.

B. Pentru situatia trimiterii la tratament medical trebuie indeplinite doua conditii

cumulative:

B1. Tratamentul respectiv se regaseste printre serviciile medicale prevazute in pachetul de

servicii de baza de care beneficiaza asiguratii din sistemul de asigurari sociale de sanatate

din Romania.

B2. Acest tratament nu i se poate acorda in intervalul de timp necesar in mod normal

pentru obtinerea tratamentului respectiv in Romania, luand in considerare starea curenta

de sanatate a persoanei solicitante si evolutia probabila a bolii. Daca cele doua conditii sunt

indeplinite casa de asigurari de sanatate nu poate refuza eliberarea acestui formular.

Page 17: Tratamentul medical în străinătate referat

Bibliografie

Doctrină

Claudia Ana Moarcăş Costea, „Instrumente de coordonare a sistemelor de securitate socială”, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2011

Alexandru Ţiclea, „ Tratat de Dreptul Muncii”, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012 Alexandru Ţiclea , Laura Georgescu , „Dreptul Securităţii Sociale”, Ed. Universul

Juridic, Bucureşti, 2013

Legislaţie

Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere

Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 50 din 23 ianuarie 2004 privind metodologia de trimitere a unor categorii de bolnavi pentru tratament în străinătate

Ordonanţa nr.28/2003 privind trimiterea bolnavilor pentru tratament în străinătate Regulamentul nr.883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate social Regulamentul (CEE) nr.1408/71 al Consiliului privind aplicarea regimurilor de

securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii independenţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii

Site-uri internet

http://www.prostemcell.ro/articole-sanatate/formulare-de-tratament-in-

strainatate.html

http://fundatiamereuaproape.ro/cum-obtinem-formularul-e112-s2/

http://www.cnas.ro/