Examen de atestare a competenţelor profesionale pentru obţinerea certificatului de calificare profesională nivel 3

Liceul de Arte Plastice “Romulus Ladea” Cluj-Napoca

Susţinerea teoretică a lucrării, sesiunea Mai 2012 Profesor coordonator: Zmicală Gavril

Candidat: Hîrdo VasileSpecializarea: Ceramică

TRASEU

Susţinerea teoretică a lucrării de diplomă cu titlul “Traseu iniţiatic”

CUPRINS

1 - 5 / Argumentare6 - 12 / Documentare13 / Bibliografie

HÎRDO VASILE

2012

TRASEU

Nicio altă formă de artă nu ne spune mai multe despre viaţa noastră cotidiană, decât ceramica. De mii de ani, unele din cele mai frumoase obiecte de pe mapamond au fost create din lut. Ceramica poate să fie frumoasă, grotească, funcţională, inutilă, suprinzatoare. Ea ne vorbeşte despre viaţa, obiceiurile şi gusturile noastre într-un fel în care pictura şi sculptura nu o fac. Ceramica este despre ceea ce ne face pe noi oameni, ea ne articulează viaţa de la naştere până la moarte.

Lutul este cel mai ieftin, comun şi simplu material. Acesta devine cald atunci când îl atingi sau modelezi, te face să te simţi umil, bucuros, divin şi primitiv în acelaşi timp. Dacă reuşeşti să îl controlezi, îţi poate oferi ceea ce puţine materiale pot - veşnicitatea. Încă de acum 26.000 de ani, obiectele ceramice au jucat un rol deosebit de important în viaţa omului, fiind prezente sub diferite forme şi scopuri la toate civilizaţiile lumii. Obiectele ceramice constituie şi în prezent o parte esenţială a tezaurului cultural, artistic şi istoric al oricărei civilizaţii sau culturi.

1

Traseul face referire la o etapă a vieţii în care căutarea şi dorinţa de cunoaştere interioară este omniprezentă, unde chemarea destinutul te transportă într-un loc necunoscut. Pentru mine, acest traseu înglobează simboluri precum poarta şi pragul, calea şi călătoria. Pornind de la o decizie, luată conştient sau incostient, am trecut de o poartă care deschide calea spre revelaţie, o poarte care sintetizează şi care pune temelia acestui traseu. După cum fiecare om are un traseu fie definit ori continuu, sau din contră, ambiguu ori vulnerabil, particularitatea traseului meu o reprezintă transcenderea, asumarea cunoaşterii experimentale şi depăşirea realităţii perceptibile prin simbolul muntelui şi al marcajului montan.

TRANSCENDENŢĂ3

Muntele, venerat de atâtea popoare şi civilizaţii, adus la stadiul de zeu, este centru al pelerinajelor, al transcendenţelor şi al elevaţiei spirituale, având ca şi caracteristică principală permanenţa, nemurirea. Simbolurile sunt reprezentate de către marcajele montane (tringhiuri, linii şi cercuri); simple gesturi care încorporează stări diferite prin însăşi prezenţa lor.

C Ă L Ă T O R

T R A S E U L

UNUI

4

Poarta simbolizează locul de trecere dintre două stări,lumină şi întuneric, bogăţie sau sărăcie. Poartaare şi o valoare dinamică, căci ea nu marchează

Tradiţia hindusă aduce aminte de Deva-yana (calea zeilor), care începe odată cu trecerea prin Ianua caell (poarta cerului). Precum porticurile templelor, şi porţile bisericilor reprezintă deschideri ale pelerinajului sacru ce duce spre cella, spre locul sfânt aflat în centrul lumii.

6

dintre două lumi, dintre cunoscut şi necunoscut,se deschide întotdeauna spre mister. Dar aceastadoar un prag, ci îl şi invită pe om să îl treacă.

Pragul trecut sau netrecut simbolizează în acelaşi timp despărţirea şi posibilitatea unei alianţe, uniuni sau reconcilieri cu sine. Acest spaţiu de trecere din exterior spre interior (profan şi sacru) reprezintă o graniţă a cunoaşterii sacre, care ia parte la transcendenţa centrului, o transcendenţă care este accesibilă ori inaccesibilă, după cum poarta este deschisă sau închisă, trecută sau doar privită îndelung.

7

Calea sau drumul împărătesc reprezintă calea cea dreaptă, în sensul în care aceasta apare în opoziţie cu drumurile întortocheate ale vieţii profane. Această expresie folosită deseori în lumea antică se aplică şi ascensiunii sufletului, dar şi a ascensiunii spititului tânăr. Urmărind această cale pe parcursul întregului demers artistic, termenul de cale cea dreaptă apare ca simbol cu sens istoric, care, neîngăduind nicio abatere, exclude întârzierile şi preconizează începutul unei noi etape a vieţii. Aşa cum Philon din Alexandria scrie: Cel care a apucat pe acest drum împărătesc nu va osteni până nu-l va întâlni pe Împăratul. 9

Simbolismul acestei călătorii nu se rezumă numai la căutarea adevărului, ci şi la căutarea şi descoperirea unui centru spiritual, al unui punct de pornire. Aceste călătorii nu se împlinesc decât înlăuntrul fiinţei. Călătoria exprimă o dorinţă profundă de schimbare interioară, o nevoie de noi experienţe, mai degrabă decât de o plasare locală. Aceasta reprezintă mărturia unei nemulţumiri care împinge la căutarea şi la descoperirea de noi orizonturi, şi în definitoriu la revelarea unui centru stabil. În toate literaturile, călătoria simbolizează aventura sau cercetarea, fie că e vorba de o comoară sau de o simplă cunoaştere, concretă sau spirituală. Dar această cercetare nu este în fond decât o căutare, şi cel mai adesea o fugă de sine.

CĂLĂTORIE10

Adevăraţii călători sunt aceia care pleacă doar pentru a pleca, spune Charles Baudelaire. Ei visează la un neconoscut mai mult sau mai puţin accesibil. În acest sens, călătoria devine semnul şi simbolul unui perpetuu refuz de sine, un punct de sosire al unui demers începător, şi ar trebui să tragem concluzia că singura călătorie adevărată este aceea pe care omul o face în interiorul lui însuşi.

12

BIBLIOGRAFIE

Jean Chevalier, Alain Gheerbrant - Dicţionar de simboluri, vol. I-III, Ed. Artemis, Bucureşti, 1995Eugene Ionesco - Note şi contranote, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992

13

Vasi Hîrdo, Traseu Mai 2012, Cluj-Napoca

www.vasihirdo.com