Traian Dorz: Mărturisirea stralucită

Mãrturisirea strãlucitãMãrturisirea strãlucitãMãrturisirea strãlucitãMãrturisirea strãlucitã 1

Traian Dorz

Mărturisirea strălucită

2 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Coperta I: Liliana Bali

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului», Sibiu

str. Ch. Darwin, 11tel. 0269/216677; fax 0269/216914

ISBN 978-973-710-085-6

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiDORZ, TRAIAN

Mărturisirea strălucită / Traian Dorz. – Sibiu: OasteaDomnului, 2007

ISBN 978-973-710-085-6

821.135.1-4245:289(498)Oastea Domnului


C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E

15

TRAIAN DORZ

��

��

Scurte cugetări duhovniceşti

Apare cu binecuvântarea ÎPS SaleDr. LAURENŢIU STREZA,

Mitropolitul Ardealului

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2007


Tot ce ţi-am scris aici cu lacrimie adevăr, urmaşul meu,mărturisit pe conştiinţă,în Numele lui Dumnezeu.

Nu-mi lepăda nici o frânturădin tot ce-ţi spun acumşi-ţi scriu,că tot ce nu-nţelegi tu astăziai să-nţelegi tumai târziu.


Mãrturisirea strãlucitãMãrturisirea strãlucitãMãrturisirea strãlucitãMãrturisirea strãlucitã

Mărturisire strălucită este Cuvântul luminosprin care ne-a venit Lumina dumnezeiască-a lui Hristos;prin El au fost făcute toate, măreţ şi-nalt de la-nceput,căci El era înţelepciunea prin care toate s-au făcutşi El e Cel ce le îndrumă frumos şi minunat de-atunci,urmându-şi toate ascultarea după-nţeleptele-I porunci.

Mărturisire strălucită aduc mereu despre Iisuslucrările iubirii Sale din Răsărit până-n Apus,lumina soarelui şi-a lunii, şi-a stelelor cu mii de miisunt ale Măreţiei Sale şi-a’ Frumuseţii mărturii,tot ce-i ascuns, tot ce se vede, tot ce e sus şi tot ce-i josnecontenit mărturiseşte Dumnezeirea lui Hristos.

Mărturisire strălucită e Crucea Lui de pe Calvarprin care Tatăl Veşniciei ne-a dat al mântuirii har;prin Jertfa-I Sfântă, noi, cu toţii, am fost din iad răscumpăraţişi scoşi din moarte la-nviere, spre slava veşnică-nfiaţi,prin Jertfa Lui avem puterea să biruim prin orice greu,preafericiţi că El e-al nostru Mântuitor şi Dumnezeu.

Mărturisire strălucită sunt nesfârşitele-I minuniprin care El ascultă-a’ noastre nenumărate rugăciuni,prin care zilnic ne hrăneşte, ne dă-adăpost şi ajutor,prin care poartă-a’ noastre sarcini atât de blând şi iubitor,prin care sufletelor noastre ne dă atâtea bucurii,o, toate-acestea sunt atâtea strălucitoare mărturii!


Mărturisire strălucită suntem datori şi noi să dămpentru Izvoarele Iubirii din care zilnic ne-adăpăm.Mărturisire strălucită au fost înaintaşii sfinţi,chemându-ne – şi noi să mergem pe urma marii lor credinţi.Mărturisire strălucită, o Doamne, fă şi noi să-Ţi fimde-acum şi până la intrarea în Sfântul Tău Ierusalim!


În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

I i s u s H r i s t o s ,Marele nostru Dumnezeu şi Mărturia noastră Strălucită,

Slavă veşnică Ţie!

Pentru strălucita mărturisire pe care ai făcut-odespre Dumnezeiasca Ta Putere şi înţelepciuneprin Cuvântul şi Luminadin care le-ai creat toate,cele văzute, cele nevăzute şi cele bănuite,pentru fericirea trupului, a sufletului şi a duhului nostru,adeverindu-ne atât de adânc, de înalt şi de frumoscă şi aici, şi acolo, şi pretutindeniTu eşti nemărginit de Puternicşi de Iubitor,şi de Bun.

Pentru strălucita mărturisire pe care o daudespre Prezenţa Ta Ocrotitoare şi Dulcepe care ne-o arată soarele şi ploaia Cerului Tău,florile şi roadele pământului Tău,cântările şi sărutul dragostei Tale,prin care ne faci să fim fericiţide la venire şi până la plecare.

Şi pentru strălucita mărturiepe care i-ai făcut să o dea despre Tinecei mai aleşi şi sfinţi oameni,cele mai frumoase şi mai fericite vremurişi cele mai nemuritoare operede pe faţa acestui pământ,– învrednicindu-ne şi pe noi, unindu-ne cu ele,să devenim prin tot ce suntem aici şi în veşnicienişte mărturisiri strălucitedespre Tine.

Slavă veşnică Ţie,Strălucita noastră Mărturisire şi Marele nostru Dumnezeu,

I i s u s H r i s t o s !


Mãrturia despre DomnulMãrturia despre DomnulMãrturia despre DomnulMãrturia despre Domnul

Mărturia despre Domnuleste tot ce face El,din Lumina Lui ne vinebinele de orice fel,din voinţa Lui se-ntâmplătot ce noi întâmpinămşi de toate se cuvinemulţumire toţi să-I dăm.

Dumnezeu dă plata vieţiişi tot El dă plata morţii,după cum şi-alege omulsă-şi îndrume calea sorţii;nu El face judecatace-l aşteaptă pe-orişicine,omul singur şi-o alege,făcând răusau făcând bine.

Dumnezeu e totdeaunadincolo de tot ce crezi,însă trebuie să-ai ageriochii inimii, să-L vezi;când nu vezi cum, după toate,Voia Lui se împlineşte,mintea-n toate ţi se-ncurcă,gându-n toate se-ndoieşte.

Dumnezeu cu orişicareom Se va purta la feldupă cum se poartă omulîn viaţa sa cu El;cu cel bun, Preabun e Domnul,cu cel rău – şi El e-aşa;fiul meu, fii bun– şi Domnulte va binecuvânta.


1. MĂRTURISIREA STRĂLUCITĂ

1. În mărturisirea noastră despre Jertfa Mântuito-rului nostru, unic de grea şi de strălucită, ni se cere totpreţul vieţii şi al morţii noastre. Preţul acesta n-am fifost în stare să-l dăm nici unul dintre noi, dacă n-am fifost trecuţi prin examenele de foc.

Dacă n-am fi văzut cu ochii noştri,dacă n-am fi auzit cu urechile noastre,dacă n-am fi pipăit cu mâinile noastreşi dacă n-am fi trăit cu inimile noastre zdrobite de

groazăsau strălucind de transfigurarespaima sau minunea.

2. Mântuitorul le spusese în multe rânduri ucenici-lor Săi câte ceva din cele ce aveau să vadă ei curând.

Dar pentru că îi iubea, Domnul Iisus căuta să-i cru-ţe de durerea aflării mai devreme a Patimilor Sale.

Voia totuşi să nu le ascundă, ca ei să le ştie, spre anu-i surprinde aceasta neştiutori.


Pentru că ce ar fi făcut ei dacă ar fi ajuns în cerne-rea cea grea fără a fi înştiinţaţi

şi în luptele cele grele, fără a fi întăriţi?

3. O, ce greşeală facem noi adesea când ştim des-pre nişte lucruri triste,

despre nişte întâmplări dureroasesau chiar despre nişte primejdii apropiate, privitoare

la unii din cei pe care îi iubim, dar de multe ori gândim:„Să nu-i spun fratelui, ca să nu-l întristez.”Sau zicem: „Să nu le spun tocmai eu fraţilor aceas-

tă veste dureroasă. De ce să fiu tocmai eu acela care săle zdrobesc inima!...”

Şi astfel, cei pe care îi iubim, dar pe care nu i-amînştiinţat de nenorocirea care venea peste ei, rămân înnecunoştinţă de aceasta şi sunt luaţi prin surprindere, – fiind loviţi şi mai dureros şi primejduiţi şi mai greu!

4. Vai, ce prilej de cădere a fost o astfel de purtarepentru mulţi! Pentru că puţini au avut puterea să se mairidice dintr-o astfel de cădere.

Dar chiar şi dacă s-au ridicat, părerea pe care aupăstrat-o în inima lor faţă de cel despre care a aflat căştiuse, dar nu le spusese la timp, a fost amară.

5. Ştim cu toţii ce ne aşteaptă până la moarte, dacăalegem calea lui Hristos, –

dar ştim şi ce ne aşteaptă după moarte, dacă L-amurmat pe El (In 16, 20).

Ştim şi vedem cum trăiesc cei care nu-L urmeazăpe Domnul, dar ştim şi vedem şi cum mor aceştia.

Ca să alegem apoi soarta pe care ne-o dorim.


6. Ştim cum judecă oamenii, dar ştim şi cum vor fijudecaţi.

Ştim cum petrec cei răi aici, dar ştim şi cum vorpetrece în veşnicie.

Ştim aceste lucruri desluşit şi le ştim mai dinaintecu toţii, – fiindcă ele ne sunt spuse neîncetat şi noi amluat cu toţii cunoştinţă de ele, fie cu ochii, fie cu ure-chile noastre.

Şi luăm cunoştinţă neîncetat despre toate.Astfel că de felul cum ne vor găsi cele viitoare

suntem răspunzători numai noi singuri.Nici Domnul şi nici fraţii.

7. Dragă suflete de frate ori soră...Şi pe tine te înştiinţează acum Domnul Iisus, prin

aceste cuvinte, de marile întâmplări zguduitoare princare va trebui să treci şi tu, şi lumea întreagă.

Ia cunoştinţă de ele şi vino mai lângă Hristos, vinopână lângă El, până la picioarele Lui.

Alipeşte-te şi ia-L ca însoţitor şi Mântuitor pentrusufletul tău.

Viitorul este atât de necunoscut! Şi neprevăzutuleste atât de grabnic!

Nimic nu te poate linişti şi asigura, decât Hristos.

8. Oamenii sunt nu numai atât de schimbători, ci şiatât de neputincioşi!

Nu te bizui nici pe evenimente, nici pe timp.Acestea i-au nimicit şi i-au pierdut pe atât de mulţi

dintre cei ce s-au bizuit pe ele.Vino la Iisus acum. Bizuieşte-te numai pe El.


9. Nefericirea cea mai mare nu-i când omul nu ştie.Ci când ştie rău.

Nenorocirea cea mai mare nu-i când, pe mare, o-mul nu are nici o busolă – ci atunci când are una rea,care îi arată sudul în loc de nord.

Şi îl duce încolo, în loc să-l aducă încoace.

10. Nenorocirea cea mai mare nu-i când omul nuare nici un călăuzitor, ci când are unul rău, care îl în-drumă spre prăpastie sau spre o peşteră de tâlhari – înloc să-l îndrume spre un adăpost bun.

Şi tot aşa, nenorocirea cea mai mare nu-i cândomul merge singur – ci este atunci când s-a însoţit cuun tâlhar care abia aşteaptă momentul prielnic să sarăasupra lui şi să-l sugrume.

11. Nenorocirea cea şi mai mare este nu când omuln-are încă nici un fel de credinţă... pentru că atunci,printr-o puternică chemare

sau printr-o suferinţă trupească ori sufletească,sau printr-un har aşteptat de la Dumnezeu,– el poate ajunge în faţa lui Hristos. Şi atunci va

căpăta credinţa cea bună.Ci nenorocirea cea cu adevărat mare şi veşnică este

atunci când, prin păcatele cu voia şi cu ştiinţa lui, omulajunge să aibă o credinţă falsă,

o credinţă intolerantă,o credinţă ucigaşă,o credinţă satanică,o credinţă rea şi pierzătoare.


12. O credinţă blestemată luptă în contra lui Dum-nezeu, în Numele lui Dumnezeu.

O credinţă nelegiuită foloseşte cuvintele SfinteiScripturi ca să desfiinţeze Scriptura.

Şi caută, în Numele lui Hristos, să nimicească toc-mai Lucrarea lui Hristos.

Şi în numele iubirii Lui, să-i ucidă, să-i suprime,să-i chinuiască trupeşte sau duhovniceşte pe cei caremărturisesc şi trăiesc cu adevărat această iubire.

13. Ce înspăimântătoare şi crudă fiară este credinţacea falsă...

şi ideea cea falsă despre Dumnezeu şi despre Bise-rică,

şi fanatismul cel orb şi interesat al acelora care, înnumele vieţii viitoare, urmăresc cu satanică lăcomiefoloasele blestemate ale vieţii acesteia

şi, cu o făţarnică evlavie exterioară, caută numai-decât dorinţele scârboase ale trupului acestuia.

14. Această falsă credinţă şi prefăcută evlavie areosânda orbiei şi călăuzirea cruzimii.

Ea, din Casa lui Dumnezeu, Îl dă afară chiar peDumnezeu şi bagă acolo viţelul cel de aur sau „leul” şi„ursul” nimicitor.

Şi îi dă afară chiar pe acei care vor să trăiască ocredinţă vie şi o dragoste fierbinte pentru Hristos.

Şi introduc un duh de rătăcire şi dezbinare care sătrăiască în pace cu orice păcat şi cu orice necurăţie,

împotriva Voii lui Dumnezeu şi a fraţilor,împotriva învăţăturii sănătoase şi a credinţei dintâi.


15. Credinţa rea scoate afară lumina mântuitoareşi aduce înăuntru întunericul ucigaş de sufleteşi învrăjbitor de fraţi.

16. Sfântul Ştefan a fost prima victimă – după Hris-tos – a credinţei rătăcite şi împotrivitoare.

Ştefan a fost prima victimă a acelei fiare care îşischimbă mereu numai părul, dar năravul îi rămâne totaşa de sălbatic

cum fusese înainte, când îi ucisese pe profeţii şi peoamenii trimişi de Dumnezeu, înaintea Fiului Său Iubit(Lc 20, 9-16).

17. Numai în ziua cea mare a Judecăţii, când vor fiscoase la iveală toate-toate cele ascunse ale oamenilor,

se va putea afla şi şti cu adevărat cât de nenumăratemilioane de ucideri

şi cât de uriaşă cantitate de suferinţă a făcut aceastăblestemată fiară sălbatică – credinţele cele fără de cre-dinţă, adevărurile cele fără adevăr şi dumnezeii celorfără Dumnezeu.

Ce pedeapsă ar fi oare prea grea ca să n-o meriteaceştia pe veşnicie?

Ce cuvânt ar fi prea fierbinte ca să nu le fie potrivitlor – şi alor lor?

18. Nu urâţi pe nimeni, mai ales în Numele luiHristos, nici un suflet, nici o familie, nici o Biserică.

Nu apăraţi adevărul cu armele cruzimii.Nu alungaţi în numele iubirii.Şi nu loviţi în numele credinţei, lăudându-vă în nu-

mele smereniei,


– ca să nu ajungeţi să ucideţi în Numele lui Dum-nezeu.

Uciderea aceasta este cea mai înspăimântătoare şipedeapsa ei va fi cea mai cumplită.

19. Necunoaşterea cea mai vinovată este nu din ne-putinţă, ci din ne-voinţă.

Nu din simplitate – ci din belşug,nu din înapoiere – ci din răutate;necunoaşterea din vrăjmăşie faţă de Dumnezeuşi din ură faţă de Hristos,şi din împotrivire faţă de Duhul Sfânt,şi din pornire nejustificată faţă de Evanghelie,şi din prejudecată faţă de Adevăr,şi din cruzime faţă de credincioşi.

20. Această necunoaştere este a celor care cunoscîndeaproape, dar cunosc rău.

Ei cunosc foarte multe, dar le interpretează satanic;şi cunosc destul de bine Adevărul, dar voit îl înfă-

ţişează rău,pentru a-i ucide pe credincioşii adevăraţi,pentru a strâmba căile drepteşi pentru a nimici Lucrarea cea a Evangheliei cu-

rate.Dumnezeule Bun, ai milă şi fă-i să vadă strălucita

mărturie a minunilor Tale. Ca, văzându-le, să se mântu-iască prin credinţa lor.

Amin.


2. CUNOAŞTEREA ŞI RECUNOŞTINŢA

1. Un om crud, ca să-şi bată joc de nişte biete ani-male flămânde, le-a pus în faţă un braţ de aşchii, despini şi surcele de lemne...

iar, ca ele să creadă că au iarbă, le-a pus la ochinişte sticle de culoare verde...

Animalele, privind prin aceste sticle şi văzând ver-de, au apucat cu foame să mănânce, crezând că apucăiarbă...

Dar curând ele şi-au sângerat buzele în aşchii, înspini, în lemne...

Şi au renunţat îndurerate...Astfel face diavolul crud cu cei pe care vrea să-i

nenorocească pe veşnicie.Numai că ei n-au atâta pricepere ca animalele – ca

să renunţe.

2. Satana ne aşază în faţă planurile şi ideile saleucigaşe, apoi pune pe ochii oamenilor optica lui intere-sată, falsele lui încredinţări, vinovatele lui interpretări,voitele lui suciri ale adevărului,


pentru ca, orbiţi de acestea şi însufleţiţi de ele,bieţii oameni îngâmfaţi şi nesupuşisă poată săvârşi liniştiţi cele mai cutremurătoare

fapte. Faptele pe care n-ar fi fost niciodată în stare să lesăvârşească dacă erau fără aceşti ochelari coloraţi, fărăaceste încredinţări blestemate pe care diavolul li le-a in-spirat.

Şi li le menţine.

3. Necunoaşterea nu este neştiinţă.Neştiutor este omul care încă n-a avut timp sau n-a

avut putinţă să cunoască, să înveţe, să ştie.Neştiinţa este vremea şi starea în care se găseşte o-

mul până când încă nu a auzit Cuvântul lui Dumnezeu.Până când încă nu s-a întâlnit cu Hristosşi până când n-a fost luminat de Duhul Sfânt.

4. Chiar şi păcatele făcute de un astfel de om învremea neştiinţei lui au o dezvinovăţire: bietul om n-aştiut. Păcatele sale le-a făcut din neştiinţă şi în neştiinţă(Fapte 3, 17).

Şi Dumnezeu, Care este Drept şi Milostiv, nu ţineseama de vremea de neştiinţă (Fapte 17, 20).

Însă dacă poţi şti, – este altceva.

5. Cu necunoştinţa şi nerecunoştinţa nu mai estetot aşa.

Necunoscătorul de Dumnezeu este un vrăjmaş voit.El nu vrea să-L cunoască pe Dumnezeu.

El Îl urăşte pe Dumnezeu, căci cunoaşterea lui des-pre El este o cunoaştere otrăvită de răutate, de împotri-vire, de cruzime, de ambiţie.


El luptă împotriva lui Hristos cu plan.Se ridică în contra Lucrării Duhului Sfânt organi-

zat şi viclean, împotrivitor pe faţă şi cu voia.

6. Pentru că apostolii Domnului trebuia să cu-noască nu numai ţinta şi nu numai robia pe care trebuiasă o poarte, ci şi piedicile pe care trebuia să le întâm-pine şi să le treacă,

apoi pe vrăjmaşii cu care vor avea de luptat,apoi şi loviturile pe care vor avea să le primească

pentru Numele Domnului şi pentru numele lor,Domnul Iisus nu le-a ascuns nimic, le-a spus pe

faţă totul, atât cu privire la suferinţa pentru El, cât şi laslava de la El.

7. Toate înştiinţările din Cuvântul lui Dumnezeu auun ceas al împlinirii lor.

Nici unul din Cuvintele Lui,dar chiar nici unul,nu este lipsit de putereşi nu este fără un ceas al împlinirii sale.

8. Cele ce s-au împlinit înseamnă că şi-au avut cea-sul lor în timpul trecut.

Cele ce încă nu s-au împlinit înseamnă că îşi auceasul lor sigur în timpul viitor.

Căci tot ce se întâmplă pe pământul acesta este nu-mai împlinirea Cuvintelor lui Dumnezeu.

9. Pentru ochiul pătrunzător al unei credinţe înţe-lepte, lumea întreagă şi timpul întreg sunt ca un cadru


al întinderii şi al duratei în care se desfăşoară împlinireaCuvintelor lui Dumnezeu pe pământ şi cu El,

printre oameni şi cu ei.E uimitor şi minunat, pentru privirile credinţei ade-

vărate şi adânci, de a vedea cam tot ce a spus mai dina-inte înţelepciunea lui Dumnezeu. Puterea Lui le-a adusşi le aduce la împlinire în ceasul rânduit de El pentruaceasta.

Şi arătat mai dinainte în Cartea Lui Sfântă.

10. E uimitor şi minunat să vezi cum şi oamenii, şiîntâmplările vin din toate părţile şi se aliniază în aşa fel,încât unii cu alţii şi unele cu altele se ajută şi colaborea-ză împreună spre a împlini ceea ce a hotărât mai dina-inte Mâna Sa şi Sfatul Său (Fapte 4, 28);

– şi în felul, şi în ceasul mai dinainte profeţit de El.

11. Chiar şi noi înşine am văzut cu ochii noştri, da-că am vrut să luăm seama, atâtea profeţii împlinindu-se,

chiar şi cu noi înşine s-au petrecut o mulţime deastfel de împliniri, – dacă ne mai putem aduce aminte.

Şi nu ne-ar mai ajunge nici vremea şi nici locul săînşirăm acum atâtea dovezi din care am căpătat o nezgu-duită încredinţare despre acest adevăr,

dovezi pe care nimeni şi nimic n-ar trebui să nepoată face să le uităm

sau să le tăgăduim...

12. Unele dintre aceste împliniri le vedem fiindcăse petrec prea repede şi prea izbitor.

Sau fiindcă se întâmplă cu noi înşine.


Dar oare câte din ele nici nu le băgăm în seamă, fi-indcă se petrec fie pe o arie mai largă în spaţiu şi întimp, fie cu alţii?

Dar toate se împlinesc.

13. Toată istoria omenirii,toată istoria fiecărui popor în parteşi toată istoria fiecărui om chiareste numai împlinirea Cuvintelor lui Dumnezeu

rostite despre aceasta, mai dinainte chiar de a fi aceastăistorie.

Şi până când nu va mai fi ea.

14. Fratele meu şi sora mea, priveşte şi tu mereudesfăşurarea împlinirii Cuvintelor lui Dumnezeu înSfânta Scriptură,

în istoria lumii,în viaţa tuturor oamenilorşi chiar în viaţa ta.Priveşte cum s-au împlinit toate într-un ceas – în

ceasul lor.

15. Şi adu-ţi aminte că şi tu ai un ceas al tău.Când ţi-ai avut ceasul naşterii tale, te-ai născut.Apoi ai avut un ceas pentru fiecare din evenimen-

tele vieţii tale. Sau vei avea.Şi multe din cele ce le aveai de făcut sau de petre-

cut şi-au avut ceasul lor – şi s-au dus.Dar cine ştie câte ceasuri mai aişi câte din gândurile şi din întâmplările pe care le

mai aştepţi îşi vor mai avea vreun ceas al împliniriisau nu şi-l vor mai avea niciodată!


16. Este sigur însă că un ceas al chemării şi al mân-tuirii tale ţi-a rânduit şi ţie Dumnezeu.

Oare ai cunoscut tu acest ceas?Oare ţi-ai adus tu aminte în ceasul acela de Voia lui

Dumnezeu, ca s-o asculţi? De Voia Domnului Iisus, casă-L primeşti?

Dar dacă n-ai avut până acum un astfel de ceas, ia-tă-l acum!

Iată, acum este ceasul mântuirii tale (Evr 4, 7).Înţelege-l şi împlineşte-l!

17. Primeşte-L pe Domnul Iisus acum în inima taşi în viaţa ta!

Nu lăsa să treacă şi acest ceas fără să-L primeşti.Căci după aceasta s-ar putea să vină numai ceasul

morţii tale.Şi atunci ar fi prea târziu.

18. Adevărata dragoste şi adevărata credinţă cautăcea mai adâncă părtăşie. Ele nici nu pot trăi fără ea.

Adevărata dragoste, să spună atât de multe celuipreaiubit! Şi să-l întrebe atât de mult, la fiecare pas, înfiecare loc.

Adevărata dragoste – şi să I se supună, şi să fie în-trebată mereu şi mereu...

Aşa este dragostea faţă de Dumnezeu, acolo undeeste ea.

19. Câtă vreme există adevărata dragoste între soţulşi soţia lui, câte îşi spun ei şi câte se întreabă unul pealtul!


Ei nu pot sta nici o clipă fără a-şi spune şi fără a seîntreba câte ceva unul pe celălalt.

Dar când se aşterne între ei tăcerea, atunci e unsemn dureros că adevărata dragoste dintre ei s-a dus.

Că în inima unuia sau a amândurora a venit răcealaşi îngheţul dragostei lor.

Vai, ce tristeţe şi apăsare se lasă adesea peste viaţaacelora care nu-şi mai spun şi nu se mai întreabă nimicunul pe altul!

20. Ce minunată este dragostea dintre copiii mici şimamele sau taţii lor!

Câte lucruri spune şi întreabă, ziua întreagă, copila-şul sau fetiţa pe tăticul sau mămica lor!

Ca la o păsărică într-o zi călduţă de primăvară, nule mai tace copilaşilor iubiţi guriţa lor cea dulce, între-bând şi spunând.

Tot ce gândeşte mintea copilului spune guriţa luişi tot ce văd ochişorii întreabă cu graiul său.Doamne Iisuse, fă să fim şi noi tot aşa cu Tine.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Cere Domnului să-ţi umple inima cu bunătate,fără ea poţi s-ai oricâte, căci zadarnice sunt toate.


ApleacãApleacãApleacãApleacã-Te-Te-Te-Te-nspre-nspre-nspre-nspre mine mine mine mine

Apleacă-Te-nspre minecând numa-n semn şoptescacele trei cuvinte:Iisuse, Te iubesc!Nu vreau s-audă nimenice numai Ţie-Ţi spun,căci vreau să-Ţi dau iubireacu tot ce-n ea-i mai bun!

Iubit-am libertateaca pe-un avut ceresc,dar, iată, pentru Tine,Iisuse, – mi-o jertfesc!Iubit-am frumuseţeaca toate mai presus,dar, iată, pentru Tine,eu mi-o jertfesc, Iisus!

Iubit-am voioşiaşi cântecul frumos,dar, iată, Ţie toateŢi le-am adus prinos!– Tu mi le-ntreci pe toatecu un prisos ceresc,spunându-mi tot asemeni:– Da, şi Eu te iubesc!


3. DULCEA PĂRTĂŞIE CU DOMNUL

1. Ca nişte picuri de miere cad pe auzul inimii pă-rinteşti sunetele dulci ale cuvintelor drăgălaşe spuse decopilaşii lor.

De dimineaţa până seara ar săruta părinţii, de miide ori, guriţa aia scumpă din care tot ar vrea şi ar vreasă cadă, fără a se mai sătura niciodată, aceste ciripiri în-gereşti,

mai frumoase decât orice alt cântec din lume.Aşa doreşte Domnul rugăciunile dragostei noastre.

2. Cele mai frumoase clipe ale dragostei dintre co-pii şi părinţii lor sunt acele din cei câţiva anişori cândîşi spun şi îşi întreabă unii altora toate lucrurile, cu odragoste atât de nevinovată,

cu o părtăşie atât de deplină,cu o dorinţă atât de dulce...O, dacă aşa ar rămâne pe totdeauna părtăşia noastră

cu Domnul nostru preaiubit!


3. Prea curând vin anii când copiii crescuţi îşi gă-sesc alte iubiri decât cea părintească.

Şi încep să spună şi să-i întrebe tot mai puţin şi totmai rar pe părinţii lor...

Până când mama sau tatăl pot sta zile întregi – une-ori şi mai mult – în aceeaşi casă cu copilul lor, fără caacesta să le mai spună sau să-i mai întrebe nimic.

Cine ar fi în stare să poată măsura atunci durereaunei inimi părinteşti!

4. Poate fiul său sau fiica sa atunci să-i dea tatăluiori mamei o pâine cât de mare şi de albă (când arar maisunt şi fii care au măcar această grijă!).

Sau poate să le dea o haină cât de groasă şi un aş-ternut cât de moale,

– dacă niciodată nu-şi mai face fiul ori fiica timpsă-i spună sau să-l întrebe nimic pe părintele său bătrân,acesta se va simţi tot mai străin şi tot mai povară în casafiului său.

Îşi va aduce mereu cu durere aminte de dragosteacopilului lor din anii când spunea şi întreba...

Şi va plânge aceasta cu amar, în tăcerea închisoriilui plină de gheaţă din casa caldă a fiului său...

5. Poate că îngrijeşti şi tu de hrana şi adăpostul pă-rinţilor bătrâni, dacă eşti măcar om!

Sau, dacă eşti fiară sau demon, nici nu-ţi mai pasă– sau chiar îţi este şi ruşine de părinţii tăi...

Dar chiar om să fii şi chiar dacă cu o conştiinţă cu-rată îţi îndeplineşti datoria de a-ţi întreţine, în condiţiiomeneşti, pe părinţii tăi neputincioşi acum,


– o, nu uita că ei mai au nevoie nu numai de pâineaşi de căldura casei tale – ci şi de tine însuţi,

de dragostea şi de căldura inimii tale.Dă-le-o aceasta aşa cum ţi-au dat-o ei când tu aveai

nevoie de ea.

6. Fă-ţi timp să stai de vorbă cu părinţii tăi măcardin când în când.

Fă-ţi zilnic timp, dacă poţi, să le spui ceva sau să-iîntrebi ceva cu un cuvânt iubitor.

Aceasta îi va face fericiţi.Şi nu numai pe ei, ci mai ales pe tine.

7. Soţule sau soţie! Voi aveţi nevoie unul de dra-gostea celuilalt mai mult chiar decât de pâinea şi de hai-nele, şi de banii voştri.

Iubiţi-vă cu căldură neschimbată, proaspătă şi dul-ce unul pe celălalt.

Soţule, iubeşte-ţi soţia ta aşa cum este ea acum; nuaştepta până când va deveni aşa cum ai dori tu să devină!

Soţie, iubeşte-ţi soţul tău aşa cum este el, pânăcând, prin iubire, vă veţi ajuta să ajungeţi şi unul, şicelălalt aşa cum trebuie să fiţi.

Căci şi Hristos ne-a iubit pe noi tot aşa. Ne-a iubitcum eram, până vom fi aşa cum trebuie să fim, cum neînvaţă şi ne doreşte El să ajungem să fim.

8. Vorbiţi mereu întreolaltă şi vă întrebaţi de toateunul pe celălalt.

Nu lăsaţi să treacă ceasuri şi zile în care să nu văspuneţi şi să nu vă întrebaţi nimic.


Nu ţineţi necaz unul pe altul (Col 3, 19).Nu lăsaţi niciodată să apună soarele peste mânia

voastră, ci şi când vă mâniaţi, să fie mânia iubirii, carese sfârşeşte totdeauna repede şi cu un sărut dulce.

9. Cele mai nefericite clipe şi cele mai negre gân-duri sunt acelea care vă vin tocmai atunci când nu vămai spuneţi şi nu vă mai întrebaţi nimic unul pe altul.

Dragostea lui Hristos să vă facă să acoperiţi totul,să iertaţi şi să uitaţi totul

cu o astfel de iubire cum ne-a iertat şi El nouă totulşi cum ni le-a uitat şi nouă pe toate Hristos, Preaiu-

bitul nostru Mântuitor.

10. O, ce grea este inima plină de întristare!Ce întunecat este prezentul unei astfel de inimi!Şi ce deznădăjduit apare tot viitorul ei!Nu poate fi o prăbuşire mai dureroasă ca aceea a

unei inimi care se umple cu întristare.Într-o astfel de inimă nu mai rămâne nici un locu-

şor, cât de mic, pentru lumină, pentru nădejde, pentrucredinţă, pentru nimic luminos, limpede şi cald.

O inimă plină de întristare este gata să săvârşeascăcele mai mari greşeli.

Cele mai grele lepădări.Şi cele mai negândite fapte.Să nu ajungă aşa niciodată inima ta!

11. Domnul Iisus a vrut să-i înveţe pe întristaţii Săişi că mai bun este adevărul care umple inima de întris-tarea mântuitoare decât minciuna care dă inimii o mân-gâiere ce aduce pierzarea.


12. Mai bine să spui omului adevărul asupra stăriisale rele şi a viitorului său, chiar dacă acest lucru îi vaumple, pentru moment, inima lui de întristare,

– decât, scutindu-l de această întristare, să-l laşi înnecunoştinţă despre cele ce-l aşteaptă.

Sau, şi mai rău, să-l mângâi cu nădejdi înşelătoare,că sfârşitul lui poate fi bun, chiar dacă merge spre el peo cale rea.

13. Întristarea din partea adevărului lui Dumnezeuţine o clipă, dar bucuria care îi urmează ţine toată viaţa.Adică ţine veşnic, – dacă inima ascultă.

Căci viaţa noastră veşnică este (Ps 30, 5).Dar şi mângâierea din partea minciunii şi a amă-

girii păcatului ţine tot aşa, doar o clipă! Căci ca o clipăeste toată viaţa omului pe pământ;

numai întristarea care îi urmează acestei clipe va fio osândă veşnică şi deznădăjduită.

14. Fratele meu şi sora mea, să nu te desparţi deacela care te întristează pe o clipă, tocmai pentru ca săte poţi bucura de o fericire veşnică!

Ci mai degrabă teme-te şi te depărtează cu groazăşi cu grabă de acela care te bucură acum o clipă cu oumblare păcătoasă, tocmai spre a te arunca apoi în nefe-ricirea şi în chinul cel veşnic.

15. Nu te despărţi de Domnul Iisus pentru că um-blarea cu El ţi-ar primejdui acum viaţa ta sau libertateata, sau serviciul tău, sau liniştea ta trupească. Fiindcă


mai scumpă este mântuirea ta veşnică decât fiecare dinacestea – şi chiar decât toate la un loc.

Ci rămâi lângă Hristos, gata fiind chiar şi să renunţila toate pentru El. Căci dacă ai fi gata de acestea – fiisigur că El nu ţi le va lua,

dar îţi va da împreună cu ele şi viaţa, şi dragosteaLui cea veşnică. Tocmai pentru că ai dovedit că ai fostîn stare să-L preţuieşti pe El mai presus decât pe toatecelelalte.

16. Fratele meu, sora mea, – să nu vi se umple ini-ma de întristare pentru că aţi pierdut ceva din pricină căaţi fost credincioşi faţă de dragostea pentru Hristos

ori din pricina mânuirii Cuvântului Său!Are Domnul grijă să vă despăgubească mult mai

mult pentru tot ce-aţi pătimit sau aţi fi jertfit din pricinaNumelui Său (Lc 18, 29-30).

Dacă n-aţi văzut încă aceasta, o veţi vedea sigur.Numai aşteptaţi cu răbdare şi cu încredere ceasul şi

felul lui Dumnezeu.

17. Anii tăi „pierduţi” pentru Hristos sunt cei maicu adevărat câştigaţi ani din viaţa ta.

Numai să fi fost „pierduţi” în chip frumos, înalt,vrednic şi folositor, cu adevărat pentru Numele lui Iisus

şi pentru cauza Lui.

18. Banii „pierduţi” pentru că ai mers acolo undeera Hristos

sau pentru că ai spus sau ai ascultat Cuvântul Luisunt cei mai cu folos cheltuiţi bani din viaţa ta.


Poate că tot ce ai cheltuit în viaţă până la aceştia aipierdut. Şi numai aceşti bani „pierduţi” pentru Hristossunt cu adevărat singurul câştig pe care ţi l-ai strânsspre viaţa veşnică...

19. Să nu vi se umple inima de întristare nici cândauziţi nişte veşti rele.

Nu vă temeţi de ele. Priviţi la Hristos, sub a Căruiputere sunt toate lucrurile, toate vremurile şi toate stă-pânirile (Flp 3, 21).

Priviţi la Hristos şi aveţi nădejde, că în Mâna Luisunt şi vrăjmaşii, şi întâmplările.

Şi, dacă Îl iubiţi pe El, fiţi siguri că nimic nu vă vafi spre rău, ci toate numai spre bine.

20. La înălţarea Mântuitorului de pe pământ la Cer,Lucrarea văzută a Fiului se sfârşea.

Trebuia să înceapă Lucrarea văzută a Duhului Sfânt.Căci, după cum Tatăl predase Lucrarea Mântuirii

în Mâinile Fiului, aşa acum şi Fiul trebuia s-o predea înMâinile Sfântului Duh.

O, ce minunată e înţelepciunea Ta, Doamne!Slavă veşnică Ţie!Amin.


4. LUCRAREA SFÂNTULUI DUH

1. Fiecare Persoană a Sfintei Treimi desăvârşin-du-Şi partea Sa pentru noi, – ni S-a dăruit astfel dinpartea Desăvârşitului Dumnezeu, din partea Sfintei Tre-imi, o desăvârşită mântuire.

De aceea răspunderea noastră faţă de această maremântuire este şi rămâne desăvârşită (Evr 12, 25).

Lucrarea Duhului Sfânt este acum Călăuza noas-tră a tuturor spre împlinirea Voii Tatălui, prin IisusHristos.

2. O, de cât folos ne-a fost şi ne este Domnul nos-tru Iisus Hristos că S-a dus!

Ce Scump Mângâietor ne-a trimis El!Ce dulci sunt mângâierile Sfântului Duh pentru toţi

orfanii lui Hristos rămaşi singuri în lumea asta!Ce luminoasă este călăuzirea Lui mângâietoare

pentru fiecare în parte – şi pentru toată Biserica şi Mi-reasa Domnului Iisus!

Ce puternică este apărarea pe care ne-o dă El, Ocro-titorul şi Apărătorul nostru Sfânt!


Şi ce plină de pace şi de siguranţă este apărareasfântă a Dulcelui nostru Mângâietor, Duhul Sfânt, trimisnouă de Iisus Hristos, Mântuitorul nostru cel Dulce,pentru a ne ocroti până ce vom ajunge în Cer!

3. Dovada Prezenţei Duhului Sfânt este chiar Lu-crarea Sa.

Căci unde este Duhul, acolo este Lucrarea Lui şiacolo sunt roadele Sale,

este dovada puterii Sale – care însoţesc neapăratvenirea Lui (I Cor 24, 5; Gal 5, 22),

după cum unde este vântul, este suflarea lui,unde este focul, e căldura lui,unde este apa, este răcoarea ei.

4. Când Sfântul Duh S-a pogorât peste apostoliiDomnului şi peste Biserica începătoare – ce cutremură-toare S-a arătat Prezenţa Lui!

Flăcările de foc,vuietul vântului puternic,zguduirea locului unde Se pogorâse noua Putere

care venea să însufleţească, să apere şi să îndrume Bise-rica lui Hristos, – toate erau dovezile Prezenţei Lui!

De atunci, aceste trei dovezi închipuie, pentru noi,cele trei lucrări pe care le face cu deosebire SfântulDuh, prin Prezenţa Lui, orişiunde este El, şi anume:

nimicirea păcatului,apărarea neprihăniriişi arătarea judecăţii.

5. Duhul Sfânt Care vorbea în Ziua Pogorârii Saleprin gura Sfântului Apostol Petru arăta puternic, chiar


din prima zi a Pogorârii Lui mântuitoare, solia cu carevenea în lume:

să ardă păcatul,să însufleţească neprihănireaşi să înştiinţeze Judecata.Toată vorbirea aceea din Ziua Cincizecimii cuprin-

de esenţa Lucrării Sfântului Duh.Era ca un program luminos prin care Sfântul Duh

Îşi anunţa începutul Lucrării Sale, prin vasele Sale princare va lucra mai departe.

Şi condiţiile în care va desfăşura El această Lucrarepână la sfârşitul ei.

6. Aceasta este dovada Duhului Sfânt oriunde esteEl – şi astăzi, şi până la sfârşitul veacurilor!

Căci de acum şi până la sfârşitul Harului pe pă-mânt, se desfăşoară numai Lucrarea mântuitoare a Sfân-tului Duh.

El este a Treia şi Ultima Persoană a Sfintei Treimi,Care desăvârşeşte acum mântuirea hotărâtă de Tatăl şiadusă de Fiul.

7. Lucrarea Sfântului Duh este a treia şi ultimaparte din Unica Lucrare a mântuirii, adusă de Domnul,întreit Una, pentru toţi oamenii şi pentru toată Crea-ţiunea.

De aceea, cine batjocoreşte pe Duhul Sfânt, acelanu mai are iertare,

pentru că n-are cine să mai vină în urma DuhuluiSfânt cu o altă lucrare mântuitoare pentru el.


8. Nu vorbirea în limbi neînţelese este semnul Du-hului Sfânt, ci întotdeauna semnul şi dovada că DuhulSfânt face o lucrare prin cineva şi undeva va fi că se vavedea luminos, puternic şi zguduitor acolo lupta contrapăcatului de orice fel

şi însufleţirea pentru orice neprihănire a trupului, asufletului, a duhului,

şi înştiinţarea permanentă a pregătirii pentru Ju-decata cea Mare din Ziua cea Mare, a Sfârşitului celuiMare.

Iar aceasta se face cu vorbirea cea mai înţeleasă.Căci dacă trâmbiţa ar da un sunet încurcat, cine se vapregăti de luptă?

Vorbirile neînţelese nu sunt ale Duhului Sfânt, ciale unor duhuri înşelătoare. Îngroziţi-vă şi fugiţi de ele.

9. Menţinerea trează a conştiinţei despre datoria şidespre răspunderea noastră în faţa lui Dumnezeu,

în faţa viitoruluişi în faţa semenilor noştri, pentru fiecare gând,

pentru fiecare cuvânt sau act al nostru, în toată existenţanoastră de pe pământ,

aceasta este Lucrarea şi dovada Sfântului Duh (In16, 8).

Iar aceasta este cât se poate de clară, pentru cei ca-re au cu adevărat Duhul Sfânt.

10. Frate credincios, soră credincioasă, vrei să vezişi vrei tu să ştii sigur dacă undeva este sau nu DuhulSfânt?

Dacă prin cineva lucrează sau nu Duhul Sfânt,


dacă cineva Îl are sau nu-L are pe Duhul lui Dum-nezeu?

Atunci este foarte simplu! Mântuitorul nostru IisusHristos ne-a spus: Duhul va dovedi prin aceste treisemne şi lucrări că este, unde este.

Unde nu sunt acestea, zadarnic sunt alte semne. Elenu sunt ale Duhului Sfânt, ci ale duhurilor înşelătoare,

pentru că şi lor li s-a dat putere să facă semne (IITes 2, 9-12).

Nu vă lăsaţi înşelaţi numai de semne, – fără sfin-ţenia vieţii.

11. Să ştii că unde se vorbeşte şi se lucrează lumi-nos, puternic şi zguduitor împotriva păcatului, pentruneprihănire şi spre judecată – să ştii că este Duhul Sfânt.Dar numai acolo este Duhul Sfânt.

Însă unde nu se vorbeşte şi nu se lucrează aşa, săştii că nu este El. Semnele celelalte le pot avea şi alteduhuri (Apoc 16, 14).

12. Dragă suflete care încă n-ai primit pe DuhulSfânt, – cere-L cu stăruinţă Domnului Iisus, Care S-adat tocmai ca să ni-L trimită de la Tatăl!

El ne-a îndemnat prin Cuvântul Său şi ne-a asiguratcă, dacă Îl vom cere cu credinţă în Numele Său, Tatălni-L va da (In 16, 13; Lc 11, 33).

Iar dacă îl vei primi, atunci să ştii că nu o vorbireîn altă limbă va fi dovada că L-ai primit, ci dovada pri-mirii Lui va fi că El va arde din tine orice păcat,

te va însufleţi pentru orice neprihănireşi te va pregăti neîncetat pentru Judecata Cerească.


13. Numai dacă ai aceste trei semne – care sunt,împreună şi nedespărţite, dovada venirii Duhului – a-tunci ai pe Duhul Sfânt.

Atunci tot ce faci şi tot ce spui va ţinti mereu spreaceasta, fiindcă vei fi călăuzit de Duhul Sfânt.

Dar dacă nu le ai, să nu te amăgeşti cu alte semneşi dovezi care pot fi ale unui duh străin (Mt 24, 24).

14. Lipsa roadelor sale dovedeşte lipsa DuhuluiSfânt.

Din oricine lipsesc roadele Duhului Sfânt arătate laGalateni 5, 22, din acela lipseşte Duhul Sfânt.

Numai aceste roade sunt dovada Prezenţei Lui, atâtîntr-un suflet, cât şi într-o Biserică.

Celelalte pot fi şi de la duhurile străine, şi nu de laDuhul Sfânt.

15. Necredinţa este primul îndemn venit de la dia-volul, încă de la începutul căderii primilor oameni.

Cea dintâi ispită a fost împotriva credinţei omuluiîn Cuvântul lui Dumnezeu şi neîncrederea în Voia Lui.

Cel dintâi păcat al omului a fost necredinţa căDumnezeu este ceea ce este.

Şi neîncrederea că Voia şi Cuvântul Său sunt ceeace sunt.

Iar când credinţa în Dumnezeu s-a clătinat şi s-apierdut din inimile oamenilor, uşor au venit apoi toatecelelalte păcate.

16. Câtă vreme omul n-are credinţă în Hristos şicredinţa lui Hristos – sufletul omului trăieşte în întune-ricul păcatului


şi zace în robia tuturor patimilor pierzătoare,sub sentinţa Judecăţii Veşnice (In 3, 36).

17. Când, prin Harul lui Dumnezeu, prin luminaCuvântului Ceresc

şi prin puterea Duhului Sfânt,omul primeşte credinţa lui Hristos, – lucrarea aces-

tei credinţe în inima sa este că ea îl scoate pe om din în-tunericul păcatului la lumina neprihănirii.

Îl eliberează din robia patimilor şi a poftelor sata-nice şi îl aduce la slobozenia lui Dumnezeu.

Şi îl izbăveşte de osânda Judecăţii lui Dumnezeudată împotriva oricărui făptaş şi trăitor al păcatului,

înălţându-l deasupra oricărei osândiri, în pacea ier-tării şi spălării adusă de Sângele Crucii lui Hristos.

18. De ce necredinţa este unicul păcat?Pentru că ea este orbia voită!Este împotrivirea conştientăşi este vrăjmăşia inteligentă şi pe faţă contra lui

Hristos.Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu îl numeşte pe ne-

credincios cu numele de Anticrist, adică împotrivitorullui Hristos,

tăgăduitorul lui Hristos,contrariul lui Hristos (I In 2, 18).Şi arată apoi că această necredinţă este rădăcina

tuturor păcatelor şi a tuturor căderilor lumii.

19. Căderilor pe care omul nenorocit şi nepriceput


le săvârşeşte din neştiinţă, Mila lui Dumnezeu le spunegreşeli

– şi le promite înţelegere şi iertarea Sa.

20. Căderile pe care omul conştient şi priceput lesăvârşeşte ştiind, Dreptatea lui Dumnezeu le numeştepăcate.

Şi le promite Judecata şi osândirea Sa.Necredinţa este cel dintâi şi cel mai vrednic de o-

sândă dintre toate aceste păcate.Dumnezeul nostru, Te rugăm, izbăveşte-ne pe toţi

de ea.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Bunătatea e dovada naşterii din nou la tine,viaţa fără bunătate e minciună şi ruşine.

*

Sfaturile poate-s buneşi chemarea poate-i bună,însă fără bunătate, toate pot cădea-n minciună;fiul meu, întâi de toate, cere-I Domnului fierbintesă-ţi dea inimii cerescul har al bunătăţii sfinte.


Iatã Ceasul JudecãþiiIatã Ceasul JudecãþiiIatã Ceasul JudecãþiiIatã Ceasul Judecãþii

Iată Ceasul Judecăţii, ceasul cel cumplit şi greu,auzi glasul de arhanghel, trâmbiţa lui Dumnezeu,vezi mormintele deschise,iad şi foc, şi mări, pe rând,dau afară pe toţi morţii îngroziţi şi tremurând.

Iată Tronul Alb de flăcări,– iată Cel ce stă pe el,Împăratul – fost pe Cruce,Leul – fost odată Miel,Răstignitul, – iată-L Rege,– iată-al spadei Lui tăiş,– o, voi, stârpituri trufaşe, unde veţi găsi-ascunziş?

Cad palatele-n cutremur,tronurile cad în scrum,unde sunt lăudăroşii, unde-s cei viteji acum?Unde-i toată-mpotrivirea diavoluluişi-alor săi?Toată ura uriaşă e ca paiu-n vâlvătăi!...

...Iar când se va duce fumul de pe tot cuprinsul nou,nu va mai fi tot trecutul nici măcar un stins ecou;va fi numai Veşnicia, cu alt Cer şi alt Pământ,unde va domni de-a pururi numai ce-i curat şi sfânt!


5. CEA MAI MARE DOVADĂ

1. Uită-te cu băgare de seamă înapoia tăgăduirilorşi în spatele îndemnului necredinţei şi vezi cine esteacela care le inspiră

şi care se ascunde după aceste îndemnuri, căci estesatana, şarpele cel vechi.

Diavolul, numai diavolul poate inspira împotrivireafaţă de Dumnezeul Care ne-a făcut

şi faţă de Hristos, Care ne iubeşte atât de mult şiCare, ca dovadă a celei mai mari iubiri cu putinţă, S-apogorât la noi.

2. Dar lumea, cu toate aceste zguduitoare dovezi, aales calea neascultării [de Lumină] şi calea ascultării deîntuneric...

A renunţat la libertatea adevărului şi s-a întors larobia minciunii.

Şi-a lepădat neprihănirea trăirii în Hristos, alegând tră-irea în mizeria şi josnicia păcatului din care o izbăvise El

cu preţul cel mai scump al Jertfei Sale, a SângeluiSău şi a morţii Lui.


3. Lumina venise, – dar lumea a alungat-o din via-ţa ei.

Neprihănirea venise, – dar lumea a făcut totul cas-o trimită înapoi de unde a venit.

Fiul venise, dar vierii nu L-au putut suferi, ci au că-utat să scape cât mai repede de Prezenţa Lui (Lc 20, 9-16),

omorându-L.

4. Hristos a venit să ne aducă pe pământ saltul uneistări cereşti până la Slava şi la Fericirea unei vieţi cu-rate, luminoase şi libere, de sub tirania josnică a pati-milor şi mizeriei sufleteşti.

Slava neprihănirii în care stătea fericirea era um-blarea cu Dumnezeu,

– dar lumea L-a huiduit cu dispreţ şi ură ucigaşă peNeprihănitul aducător al neprihănirii.

5. Oriunde o vede, lumea urăşte neprihănirea, pen-tru că prezenţa neprihănirii este o jignire pentru destră-bălarea lumii.

Duhul adevărului o dovedeşte pe aceasta.Şi El va aduce o veşnică învinovăţire tuturor acelo-

ra care au batjocorit pe Duhul Harului prin nelegiuirealor (Evr 10, 22).

6. Duhul Adevărului va dovedi lumea vinovată înce priveşte felul ei de a judeca dragostea pe care i-a ară-tat-o Dumnezeu.

Şi felul în care lucrează Dumnezeu încă în lume.În locul din Ioan 8, 15-59 se vede limpede cât de

vinovată este judecata oamenilor faţă de Dumnezeu.Cât de oarbă şi sucită este judecata lumii.


Şi cât de potrivnică este această judecată faţă deHristos. Cine trăieşte într-un aşa fel de a judeca este nunumai un om total greşit, ci este chiar un fiu al diavo-lului, un asociat cu diavolul şi un vrăjmaş al lui Hristos,

fiindcă numai el face conştient această crimă.

7. Prin judecata lui, nu numai nedreaptă, dar de-adreptul şi voit ucigaşă şi demonică, cel ce judecă în fe-lul acesta a căzut din starea de creatură a lui Dumnezeu

şi a devenit o creatură monstruoasă a monstruluiblestemat care este diavolul (In 8, 44).

8. Ce crezi tu despre Iisus?Ce atitudine iei faţă de Evanghelia Sa?Şi ce părere ai tu despre cei care doresc şi se luptă

să trăiască o viaţă ascultătoare de Hristos, deplin con-ştienţi de datoria lor faţă de Mântuitorul?

Cu ce judecată te apropii tu faţă de toate aceste lu-cruri?

Şi la ce hotărâre ai ajuns cu privire la ele?Acestea să ştii că sunt cele mai importante întrebări

pentru fiecare suflet!

9. Dacă judecata ta este ca a lumii împotrivitoare,care Îl osândeşte pe Dumnezeu şi se dezvinovăţeşte peea, – atunci soarta şi răsplata ta va fi asemenea cu a lu-mii (II Ptr 3, 10-11).

Dar dacă judecata ta este dreaptă şi adevărată, o-sândind păcatul tău şi îndreptăţind Adevărul lui Hris-tos, – atunci viaţa ta se va schimba în neprihănire

şi soarta ta în slavă.


10. Dar lumea va fi dovedită vinovată şi pentru căl-a ales pe Baraba în locul lui Hristos.

Şi-a ales de stăpânitor pe un potrivnic, lepădându-Lpe Cel Neprihănit, adevăratul Stăpân şi împărat al ei.

A ales să-l urmeze pe uzurpatorul lui Dumnezeu.S-a asociat cu răsculatul contra lui Hristos, care în-

că din Paradis a pregătit infernul,încă de la început şi-a ales sfârşitulşi, din răutate, şi-a ales răzbunarea.

11. Lumea a aflat nu numai din Sfintele Scripturi,insuflate de Duhul Adevărului, că diavolul este judecat,

că răul este osânditşi că păcatul este pus sub blestem veşnic,– ci acest adevăr îl află mereu şi mereu, din istoria

şi din experienţa sa, fiecare om.Nu trebuie să fie cineva prea mare învăţat spre a

vedea cât de condamnat este răul şi cât de grabnic vinede la Dumnezeu pedeapsa peste oricine îl face.

12. Care păcat a scăpat oare vreodată nepedepsit?Care nelegiuire oare a rămas nepedepsită?Care vinovat a avut oare o viaţă sau un sfârşit bun?Şi care neascultător şi potrivnic a murit oare în pa-

ce şi în cinste?Nici unul şi niciodată! Să ia seama la aceasta orici-

ne încă nu s-a întors la Dumnezeu!

13. Este oare greu să ştii ce viitor şi ce sfârşit vaavea acela pe care îl vezi furând şi nedreptăţindu-i pealţii?


Este oare greu să ştii ce i se va întâmpla mâine ce-lui care astăzi umblă trufaş, judecă nedrept, pedepseştecrud, chinuieşte nemilos şi ucide sălbatic?

14. Este oare greu să ştii ce soartă îl aşteaptă peacela care se uneşte cu ucigaşul,

se face împreună-lucrător cu tâlharulşi colaborează cu diavolul, prin toată lucrarea sa

stricătoare de suflete, călcătoare de neprihănire şi nimi-citoare de adevăr?

Nu, nu e greu! Să se ştie şi să se vadă acest lucrude către orice ochi şi de către orice minte care doreştesă nu se înşele pe sine însăşi.

15. Satana, acela care este izvorul răului, a şi fostjudecat, osânda lui a fost hotărâtă.

Sentinţa lui a fost dată.Soarta lui anticrist este de mult pecetluită.Viitorul păcatului este de mult ştiut.Plata nelegiuirii este demult hotărâtă.Şi toate acestea sunt cunoscute de către toţi. Şi sunt

văzute zilnic...De aceea este atât de vinovată lumea care, deşi a

ştiut şi poate vedea cu uşurinţă aceste adevăruri, totuşia ales şi alege încă să-i slujească şi să se unească cu vi-novatul contra nevinovăţiei,

cu păcatul contra Răscumpărăriişi cu satana contra lui Hristos.

16. Când, cu timp îndelungat mai înainte, stăpâni-rea dă o poruncă şi fixează o pedeapsă, acest lucru este


înştiinţat cât mai larg, pentru ca toţi să ştie atât poruncape care trebuie s-o împlinească, dar şi pedeapsa pentrucălcarea ei.

Cine ar putea spera într-o scăpare, dacă în faţa ju-decăţii ar minţi că n-a ştiut porunca?

Cu cât este mai îndelungată răbdarea aşteptării – cuatât va fi mai grea pedeapsa celui ce o nesocoteşte.

17. Există un moment în care cel ce încarcă un car,o spinare sau o inimă simte că nu poate să mai pună.

Cel care toarnă într-un vas, că nu mai încape.Şi cel care spune unor suflete simte că nu mai tre-

buie să mai spună nimic.Cine şi peste acest moment mai pune sau mai toar-

nă, sau mai spune,– acela în clipa următoare va pierde totul.Carul se rupe. Vasul se crapă. Sufletul se prăbu-

şeşte.O, câte nenorociri s-au întâmplat pe lume din prici-

nă că acela care trebuia să simtă şi să presimtă cât sepoate

şi când se mai poate – n-a înţeles aceasta!

18. Cea mai mare înţelepciune este să ştii spune„Ajunge!” la timp.

Domnul Iisus şi în această privinţă ne-a fost şi ne-arămas o pildă luminoasă.

N-a mers nici mai devreme, nici mai târziu.N-a rămas nici prea puţin, nici prea mult.N-a spus nici mai uşor, nici mai greu decât era

nevoie.


19. Mai ales în vorbirea Sa, spusă sau scrisă, în ca-re este conţinut adevărul mântuirii noastre, Hristos Dom-nul nostru n-a spus nici mai mult, nici mai puţin decâttrebuia, dar a spus ucenicilor Săi tot ce le era lor de fo-los (In 15, 15).

De aceea a şi lăsat în Cuvântul Său porunca cu greaînştiinţare împotriva oricui ar încerca să mai scoată sausă mai adauge ceva la ceea ce ne-a lăsat Domnul Iisusspus de gura Lui (Apoc 22, 18-19)

sau scris de trimişii Săi.

20. Spune şi tu Adevărul lui Dumnezeu, dar ia bineseama cât poate să poarte sufletul căruia i-l spui.

Nu încărca nici prea mult, ca să nu se răstoarne,nici prea greu, ca să nu se rupă sub povara lui.Dar nici prea puţin, pentru ca să nu-şi poată închi-

pui că în împărăţia lui Dumnezeu poate intra oricum.Doamne, nu ne lăsa să facem cu nebăgare de seamă

lucrul Tău.Şi datoria noastră.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Căsnicia-i ca o oală stând întors sau stând frumos:ori îi torni şi ţine totul, ori îţi varsă totul jos.


6. POVARA ŞI PUTEREA

1. Nici un părinte înţelept nu-şi încarcă pe fiul săuslab poveri sub care s-ar prăbuşi.

Nici un stăpân cuminte nu-şi încarcă asinul său cusarcini sub care ar cădea...

Nu-ţi încărca nici tu pe soţia ta cu poveri prea grelepentru ea

sau pe ascultătorii tăi cu adevăruri prea grele pen-tru ei.

2. Greu e Adevărul, rari sunt cei ce potsă-l ridice-n viaţă pân’ la frunte tot.De aceea, oricine spune trebuie să ştie şi când să

tacă.Spre a lăsa vreme ca ceea ce s-a spus să fie înţeles

şi păstrat,să se ridice până la frunte, adică până la înţelegerea

cu mintea,pentru a fi ascultat şi împlinit cu inima.


3. Ce trist este când, de multe ori, auzi oameni carenu mai ştiu adevărul tăcerii.

Ei vorbesc şi nu mai ştiu când să tacă.Încarcă mereu mintea ascultătorilor până când

aceştia nu mai pot purta nimic, ci leapădă şi uită totul.Aceştia pun peste umerii şi peste inimile slabe po-

veri sub care [ele] cad ori pe care le aruncă cu dispreţ.

4. Frate vestitor al Sfântului Cuvânt, învaţă un lu-cru: vorbind, priveşte-i pe cei care te ascultă.

Priveşte-i şi vei vedea de pe feţele lor şi din ochiilor dacă mai pot primi sau dacă te mai pot asculta.

Când vezi că nu te mai ascultă, e semn că ai mersprea departe, că ai spus prea mult.

Atunci nu-ţi mai lungi vorbirea ta, chiar dacă crezică ai mai avea să le spui cine ştie ce adevăruri.

Orice cuvânt va fi, mai departe, ca un strop turnatpeste un vas prea plin: va da peste el şi se va vărsa fărănici un folos.

Ci încă de mai înainte, când vezi primele semne căascultarea lor se clatină, atunci să închei cu grabă.

Şi apoi să taci.Atunci vei fi înţelept. Măcar atunci fii.

5. Dacă eşti înţelept şi dacă vrei să rămână vreunrod după cuvintele tale, vei înţelege şi vei face aşa.

Ca Domnul Iisus. Şi ca ai Lui.Iar dacă vei fi un neînţelept, vei vorbi zadarnic mai

departe, ca să ajungi dispreţuit de tot.Şi de toţi.


6. Ce nenorocire ar fi în lumea aceasta dacă n-ar fio lege a gravitaţiei prin care toate lucrurile să-şi poatăpăstra echilibrul lor!

Sau dacă n-ar fi lumina – Soarele – prin care să ve-dem.

Sau Duhul Adevărului prin Care să căpătăm încre-dinţarea liniştitoare pentru conştiinţele noastre.

Fără aceste binefaceri dumnezeieşti, viaţa ar fi, da-că nu cu neputinţă, atunci neînchipuit de grea şi de chi-nuită.

Încercaţi numai să v-o închipuiţi...

7. Slăvit să fie Dumnezeul şi Domnul nostru, Care,mai dinainte de a zidi viaţa, i-a întocmit cadrul şi condi-ţiile în care să se desfăşoare,

spre a putea fi nu numai cu putinţă de trăit, ci şi a-tât de frumoasă.

Închipuiţi-vă cum ar fi viaţa pe pământ dacă totuls-ar fi făcut la întâmplare, fără o înţelepciune desăvâr-şită care să le orânduiască toate şi totul de mai înainte.

8. Ce soartă ar avea copilul unei mame oarbe şi ne-bune?

El s-ar naşte întâmplător, undeva şi cumva,fără scutece pregătite mai dinainteşi fără condiţii de curăţenie, de căldură, de adăpost,şi fără hrană potrivită, şi fără grijă ocrotitoare...În acest fel, lăsat la voia întâmplării, cât ar putea

trăi un astfel de copil?Oare nu tot aceasta ar fi fost şi soarta omenirii şi a


vieţii pe pământ dacă mama noastră ar fi natura capri-cioasă şi oarbă?

Şi dacă noi am fi lăsaţi în voia întâmplării?Sau a „stihiilor”?

9. Adevărul este Cuvântul şi Voia lui Dumnezeucare aduce mântuirea tuturor şi a fiecăruia.

Această lucrare slăvită şi mântuitoare o descoperăşi o luminează desăvârşit numai Duhul Adevărului.

Lucrarea acestui Duh este încredinţarea.Locul asupra căruia lucrează El este conştiinţa.Cuvântul Adevărului ne arată care este Voia lui

Dumnezeu,iar Duhul Adevărului ne încredinţează despre a-

ceastă Voie.Acolo unde aceste două puteri lucrează împreună,

se naşte minunea.Se descoperă Dumnezeu.Se întrupează Hristos.Şi străluceşte Duhul.

10. Nu este vreun Cuvânt al lui Dumnezeu care săfie lipsit de puterea Lui (Lc 4, 4).

Nu este vreo Lucrare a lui Hristos care să fie lipsităde dovada Prezenţei Duhului Său.

Ci unde se mărturiseşte cu adevărat Adevărul, aco-lo Duhul Adevărului însoţeşte totul pentru inimile sin-cere, cu încredinţare că este El,

prin dovada pe care o dă conştiinţelor de Pre-zenţa Sa.

Şi privirilor, de roadele Sale.


11. De aceea ni s-a poruncit: cercetaţi duhurile! Cănu orice duh este de la Dumnezeu,

fiindcă există în lume şi duhul minciunii. Acestaare ca însuşire mai vizibilă – prefăcătoria.

El vrea să pară totdeauna altceva decât este el,caută să ia totdeauna chipul şi valoarea Adevărului (In10, 10).

De aceea, cei care îl cred fără să-l cerceteze suntpierduţi,

iar cei care îl cercetează şi nu-l mai cred sunt în-ţelepţi.

Dar numai cei care îl condamnă şi luptă împotrivalui – aceştia sunt din Dumnezeu.

Adică din Adevăr.

12. După cum toată Lucrarea Fiului a fost pe pă-mânt spre a-L proslăvi pe Tatăl, tot aşa toată LucrareaDuhului Sfânt este a-L proslăvi pe Fiul.

Tot ce a spus Fiul era Cuvântul Tatălui... „Cuvin-tele Mele nu sunt ale Mele – a spus El –, ci Tatăl ÎnsuşiMi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vor-besc” (cf. In 12, 49).

Iar Duhul Sfânt ne aduce aminte ce ne-a spusHristos.

13. Tot ce ne învaţă şi ne descoperă acum DuhulSfânt este Cuvântul şi Voia Domnului Iisus Hristos, du-pă cum El Însuşi spune:

„Va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”Astfel Se arată împreună-lucrarea Slăvită şi Unică


a Sfintei Treimi – Dumnezeu, Făcătorul şi Binefăcăto-rul nostru,

al tuturor oamenilor şi al fiecăruia dintre noi.

14. Oricine Îl primeşte pe Fiul Îl primeşte pe Tatăl.Şi oricine Îl primeşte şi Îl urmează pe Duhul Sfânt,

acela proslăveşte pe Cel care L-a trimes de la Tatăl Ce-resc, adică pe Hristos, Mântuitorul lumii.

15. Şi toată această Lucrare a descoperirilor acestorminuni şi taine o face Duhul Sfânt.

Şi ea este proslăvirea lui Hristos, prin care s-a făcutcu putinţă mântuirea lumii

şi transformarea omului din fiu al păcatului în fiual Luminii.

16. Cea dintâi dintre lucrările Duhului Sfânt esteconvingerea despre păcat. Încredinţarea pe care o dă,prin Cuvântul lui Hristos, oricărui suflet că este căzut şivinovat Judecăţii din pricina păcatului în care a căzut şia trăit.

Chiar dacă numai un scurt timp i-a fost viaţa pe pă-mânt.

17. Când cunoştinţa vinovăţiei începe să-l frământepe om, Duhul Sfânt îl aduce la Hristos, cu lacrimi ama-re şi cu pocăinţă adâncă pentru păcatul de care îşi dăabia acum seama, cu groază, cât de mare şi cât de greueste într-adevăr în faţa lui Dumnezeu.

Şi astfel sufletul află răscumpărarea Crucii luiHristos.

Şi ajunge la naşterea din nou.


Cuvântul face lucrarea aceasta înnoitoare asupraminţii omului,

iar Duhul – puterea Lui – face lucrarea înnoirii asu-pra inimii lui.

Frate, oare tu te întrebi de câtă vreme nu s-a maiîntors nimeni cu lacrimi amare la Hristos în urma predi-cilor tale?

Te întrebi tu de ce nimeni nu mai rămâne străpunsîn inimă la auzirea cuvântului tău?

Te întrebi tu de ce ascultătorii tăi se întorc mereude la biserică şi de la adunare tot aşa cum au şi venit?

18. Dacă este aşa, atunci tu să ştii că lipsesc din via-ţa ta suferinţa, dragostea şi rugăciunea,

iar din predicile tale lipsesc încredinţarea, putereaşi căldura,

adică lipseşte Duhul Sfânt.La vorbirile Mântuitorului veneau oamenii cu miile

şi uitau să plece.La vorbirile apostolilor Săi, la fel,pentru că prin viaţa lor sfântă şi ascultătoare de

Tatăl lucrau cu putere Cuvântul şi Duhul lui Dumne-zeu,

fiindcă ei trecuseră prin focul suferinţei.

19. Când Domnul Se va îndura şi va aduce şi în via-ţa ta suferinţa şi rugăciunea, atunci să ştii că se vaschimba şi vorbirea ta.

Şi roadele ei.Şi abia atunci acestea vor semăna cu ale lui Iisus.


20. Taina desăvârşită a unirii dintre Dumnezeu şiCuvântul Său este, desigur, Natura Dumnezeiască, Ace-eaşi, Unică şi Nedespărţită.

Ei au fost Unul şi Una din Veşnicieşi rămân Unul şi Una pentru Veşnicie.Doar în Timpul scurt şi trecător dintre aceste două

Veşnicii şi pentru Lucrarea Credinţei şi Mântuirii noas-tre, spre a ne arăta pe înţelesul minţii noastre aceastăLucrare a Puterii şi Iubirii Sale,

Dumnezeu a luat Aceste Trei înfăţişări: Tatăl, Fiulşi Sfântul Duh.

Ca, după cum El ne-a făcut, trupeşte, după ChipulSău,

– să ne străduim, sufleteşte, şi noi, spre a ne trans-forma după Asemănarea Lui.

Aşa ne-a devenit cunoscută nouă Taina: Tatăl şi Fi-ul şi Sfântul Duh.

Slavă veşnică Numelui Său!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Nu frumseţea, nici averea şi nici pofta să v-adune,ci a Domnului Lucrare şi slujire-n rugăciune.


AruncãAruncãAruncãAruncã-þi de pe umeri-þi de pe umeri-þi de pe umeri-þi de pe umeri

Aruncă-ţi de pe umeripovara de păcate,aruncă-le sub Cruceape care-au fost iertate,– acolo peste elesă curgă-Acel Sfânt Sângece spală şi sfinţeştepe-acel ce şi le plânge.

Aruncă-ţi de pe sufletîngheţul şi-ndoialaşi-ţi arde-n pocăinţăşi-n lacrime greşala,– dă foc fără cruţaregunoaielor plăceriişi-un alt om nou te nascăfiorul învierii...

Apoi aruncă-ţi toatălumeasca-ngrijorarepe umerii puterniciai Domnului tău Mare,ci numai una-ţi lasăasupra ta întruna,aceea de-a rămânesmerit pe totdeauna...


7. DRAGOSTEA ŞI ASCULTAREA

1. Dragostea care se arată prin ascultare,iar ascultarea care se arată prin dragoste,amândouă sunt la fel de mari,amândouă sunt la fel de sfinte,amândouă sunt la fel de prezente în tot ce a făcut

Fiul Tatălui.Şi în orice împrejurare.

2. Împreună-lucrarea Fiului, ca Om, cu Tatăl SăuCeresc

a fost învăluită permanent în aceeaşi luminoasă şidulce părtăşie: tot ce a voit Tatăl a fost făcut de Fiul în-tocmai.

A fost făcut întocmai când a voit Tatăl,a fost făcut întocmai cum a voit Tatălşi a fost făcut întocmai aşa ca Voia Tatălui, oricât

de mare a fost lupta, răbdarea şi jertfa cerută de aceastălucrare.


3. Oricât de grea a fost ascultarea Sa de Tatălşi oricât de încercată a fost dragostea Sa,Fiul a dat Preţul întreg prin supunerea Lui totală.Aceasta este taina şi temeiul părtăşiei depline, per-

manente.Fiul I-a dat Tatălui totul.De aceea şi Tatăl I-a dat Fiului toate (Mt 11, 27).

4. Oare cât I-ai dat tu, dragul meu, Tatălui Cerescdin cele ale tale?

Câtă ascultare şi dragoste Îi dai?Cât I-ai jertfit din persoana ta, din timpul tău, din

bunurile tale, – dacă spui că eşti fiul Luişi că doreşti să ai părtăşie cu El?Iată, de această condiţie depinde şi cât îţi va da ţie

Tatăl când Îi vei cereşi când Îl vei ruga.De ascultarea ta faţă de cererile Tatălui depinde şi

ascultarea Lui faţă de rugăciunile tale.

5. Orice despărţire între cei iubiţi şi iubitori estedureroasă şi grea.

Chiar dacă cel iubit se duce nu la suferinţă, ci lapetrecere, despărţirea este tot grea.

Dar cât de grea este şi trebuie să fie despărţireacând înştiinţările dureroase şi presimţirile negre dau în-credinţarea că această despărţire este făcută spre cineştie ce moarte!

Şi pe cine ştie câtă vreme!Cum era despărţirea Domnului de ucenicii Săi în

seara Cinei.


6. Totuşi, ce mângâietor este să ştii că dincolo detunelul întunecos, dar scurt, al despărţirii te aşteaptă bu-curia unei întâlniri negrăite şi eterne!

Ce fericită este nădejdea şi aşteptarea întâlnirii a-propiate cu sufletul iubit şi mult dorit!

Bucuria aceasta este ca soarele care îşi trimite ra-zele lui cu mult timp înainte de a se arăta el răsărind.

Şi le lasă în urmă încă multă vreme şi după ce s-adus apunând...

7. Gândul revederii cu fiinţa pe care o doreşti teumple de bucurie chiar şi înainte de a o revedea, cândîncă o aştepţi şi te apropii de ea.

Cu câtă grijă numeri zilele sau clipele care mai suntpână la împlinirea dorinţei scumpe!

Cu ce fiori petreci şi întâmpini fiecare seară şi di-mineaţă ce ţi-o aduc tot mai aproape!

Şi, când ştii sigur că a mai rămas puţină vreme, tre-sari în orice ceas, gândindu-te că s-ar putea întâmpla a-cum minunea, – şi aceasta îţi face ochii să străluceascăfericit şi răsuflarea să ţi se oprească de bucurie că arputea fi ea.

O, fie binecuvântată dragostea curată, statornică şifierbinte de Dumnezeu... singura ce poate totul!

8. Scump suflet al meu, scumpă iubirea mea, ade-vărată este făgăduinţa cea mai scumpă a Domnului nos-tru. Şi întocmai aşa va fi cu Venirea Sa.

Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel aşteptat dedragostea credinţei noastre nerăbdătoare va veni pe neaş-teptate, întocmai aşa cum ne-a spus El înainte de a pleca.


9. Să trăim şi noi cu această încrezătoare şi feri-cită nădejde strălucită, străduindu-ne clipă de clipă săfim găsiţi de Domnul nostru Iubit în starea şi în loculdorit de El.

Atunci rugăciunea şi roadele noastre L-ar chemamereu împreună cu dragostea Duhului:

„Vino, Doamne Iisuse!” (Apoc 22, 20).

10. Multe din Cuvintele Domnului au fost uneorineînţelese de ascultătorii Săi.

Şi de multe ori neînţelegerea sensului adevărat alacestor cuvinte a produs aprinse discuţii şi a stârnitmulte nedumeriri printre ei.

Când însă dragostea adevărată şi dorinţa sinceră deascultare au fost legătura şi părtăşia dintre uceniciiDomnului, neînţelegerea n-a stăruit prea mult, n-a în-târziat să plece dintre ei niciodată

şi armonia n-a întârziat să vină.

11. Nedumeririle s-au limpezit repede, deplin şifrumos, – fiindcă inimile lor erau curate şi gândurile lorerau bune.

Unde există cu adevărat dragoste vie şi curatăîmpreună cu dorinţa sinceră de ascultare,totdeauna sfârşesc toate frumos.

12. Acolo unde dragostea şi ascultarea sunt vii –chiar şi neînţelegerile sunt prilejuri care le arată cât decurată le este iubirea lor, gata să renunţe şi să cedeze.

Şi cât de frumoasă le este smerenia lor, gata să sesupună şi să se unească.


Pe linia acestui gând poate că este nevoie chiar săvină din când în când şi unele păreri deosebite, tocmaispre a-i arăta celorlalţi, tuturor, pe aceia care au cu ade-vărat în ei Duhul lui Hristos.

Adică tocmai spre a ieşi la iveală cei cu adevăratcredincioşi (I Cor 11, 9).

13. În lumina acestui gând le spunea Sfântul Pavelfraţilor credincioşi că trebuie să fie între ei şi păreri de-osebite, tocmai spre a se vedea, în timpul acestor dis-cuţii, care sunt cei mai buni. Cei ce sunt gata să arate cămila trebuie să biruie judecata,

că dragostea trebuie să biruie dreptateaşi că părtăşia şi unitatea frăţească trebuie să fie sal-

vate cu orice preţ.

14. Desigur, este trist că nu putem ajunge totdeau-na şi cu toţii la acelaşi înalt şi deplin fel de a înţelegetoate lucrurile.

Şi mai ales că nu putem înţelege la fel toate lucru-rile mântuirii şi toate cuvintele lui Dumnezeu.

Ce luminoasă bucurie am avea cu toţii, printr-ounică şi limpede părere despre acestea, dacă într-adevărne-am strădui fiecare sincer pentru aceasta!

15. Dar cea mai amară zdrobire a inimilor noastreşi a unităţii dintre noi este că, în aceste deosebiri de pă-reri, uneori ajungem nu numai la partide potrivnice, cişi la tabere dezbinate şi vrăjmaşe,

prin care ne ridicăm cu ură unii contra altora şi cugând nimicitor,


spre a ne arăta nu bunătatea credinţei – ci răutateapăcatului din inimile noastre.

16. Când noi ne sfâşiem în partide îi facem pe vrăj-maşii lui Hristos să batjocorească Numele Lui

şi pe prietenii Domnului să plângă cu deznădejdepentru noi,

iar pe sufletele care caută calea mântuirii le facemsă se depărteze scârbite de ea înainte de a o găsi.

Aceasta este starea creştinismului de azi, dezbinatîn atâtea partide

şi despărţit de atâtea prăpăstii, parcă de netrecut,dintre aceiaşi fraţi.

17. „Puţina vreme” despre care a spus Mântuitorulnostru că mai este poate că trebuie să fi şi trecut demult.

Dar starea noastră rea şi nepregătită Îl face încă peDomnul nostru să întârzie mereu la uşă, fără a Se deci-de să intre.

Certurile dintre noi, luptele din casa noastră, ţipe-tele cu care ne lăudăm pe noi şi îi hulim pe fraţi se audpână în Cer.

Acestea opresc şi împiedică Venirea Domnului!Încetaţi, fraţilor!Să încetăm cu toţii.Acum şi imediat!

18. Să arătăm o dată că am înţeles ceva şi noi dinEvanghelia despre care tot predicăm,


să arătăm o dată că avem şi noi ceva din DuhulSfânt trimis de Domnul nostru.

Să facem o dată să se aştearnă o mare pace, un cu-tremurător armistiţiu pe toate fronturile dintre taberelelui Hristos.

Să-L ascultăm o dată pe Domnul nostru,să aruncăm o dată armele diavoluluişi să ridicăm steagurile albe ale împăcării.

19. Să ieşim odată din tranşeele potrivnice şi să a-lergăm unii spre ceilalţi îmbrăţişându-ne cu o sărutareînlăcrimată şi sfântă, spunându-ne:

„Vine Domnul nostru!”Să ne afle gata de a-L întâmpina.Aşa cum ne-a dorit El!O, cu câtă grabă ar trece atunci Preaiubitul nostru

Aşteptat peste toţi munţii care ne despart acum pe uniide alţii şi pe noi de El!

Şi fericita noastră Nuntă cum ar începe de repede şide minunat!

Să ne rugăm şi să lucrăm pentru aceasta!

20. Cât de mare este bucuria învăţătorului când ve-de că ucenicul său înţelege lucrurile de la prima ex-plicaţie!

Ce mare este şi bucuria părintelui când vede pefaţa fiului său că a înţeles deplin ceea ce a voit el să-ispună!

Ce dulce este şi bucuria soţului când în ochii soţieisale el a văzut limpede înţelegerea gândurilor lui şi îm-părtăşirea simţămintelor sale!


Dar cât de amar este contrariul!Domnul Iisus aşteaptă de la noi să-L fi înţeles din

toată inima, mai ales în dorinţa păcii şi înţelegerii dintrenoi, în vederea Venirii Lui a Doua oară!

Să ne rugăm mai fierbinte şi să lucrăm mai hotărâţipentru aceasta.

Doamne, Duhule Sfinte, ajută-ne!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Fericeşte-ţi căsnicia respectând soţia ta,căci te fericeşti pe tine când o fericeşti pe ea.

*

Fiecare să ia seama cu ce-şi umple-al lui paharşi ce-şi toarnă-n căsnicie: ori otravă, ori nectar;câte-un strop în orice clipă, după-o vreme se adunăşi-apoi ori trăiesc ca-n ceruri, ori ca-n iad ard împreună.


8. IUBIREA ÎNŢELEGĂTOARE

1. Cât de amar este când – în ceasul cel mai scurt şimai greu dinaintea unei ruperi dureroase, având atâteade împărtăşit celui preaiubit de care te desparţi – simţitotuşi că el nu te poate înţelege.

Priveşti în ochii lui – şi vezi nedumerirea, neînţele-gerea, nelimpezimea, nepărtăşia lui...

Asculţi cuvintele sale mirate sau triste, dar străine,şi te mâhneşti şi mai mult.

Cercetezi inima lui – şi i-o simţi învăluită în întu-neric, de înstrăinare şi neputinţă.

O, dacă noi am avea totdeauna iubirea înţelegă-toare!

2. Noi cunoaştem din chiar experienţa noastră acestfel de constatări dureroase.

Am avut şi noi un învăţător binecuvântat şi unicîntre noi, un părinte unic, un binefăcător neuitat.

Am umblat cu el, am lucrat cu el şi am trăit împreunăcu el tot aşa, peste trei ani de zile, ca ucenicii Domnului.


Am luat aceeaşi parte cu el la cele mai zguduitoaremomente de luptă şi de încercare din viaţa lui şi din Is-toria Lucrării Domnului,

care se începuse şi se limpezise prin jertfa lui, înslujba Jertfei lui Hristos.

Dar ce puţin înţelegeam şi noi atunci, ca uceniciiDomnului, preţul marilor momente pe care le trăiam!

3. Îl însoţeam pe înaintaşul nostru în faţa celorcu care lupta, spre a smulge un mijloc de bucurie pen-tru noi,

– dar nu înţelegeam cu ce împotriviri lupta el. Şi ceeforturi i se cereau lui ca să izbutească pentru noi.

Îl însoţeam în munca uriaşă pe care trebuia s-o fa-că, cu nişte mijloace slabe şi puţine,

– dar nu înţelegeam ce grea încordare şi ce marejertfă i se cereau lui.

O, dacă am găsi la timpul ei iubirea înţelegătoare!

4. Au venit apoi clipele din urmă...Seara despărţirii. O seară de iarnă, cu ceaţă şi frig...Am stat împreună mult... Toţi ceilalţi se culcaseră

şi dormeau adânc. Ce tăcere era peste tot!Părintele şi învăţătorul nostru vorbea puţin şi aş-

tepta mult...Ştia că pleacă...Avea atâtea să ne spună...Ar fi vrut atât de mult să îl întrebăm şi să luăm

parte puternică cu el la tot ce se petrecea...– dar nici eu nu înţelegeam ce însemna asta atunci.


5. O, câte aş fi putut afla atunci şi eu!Câte mi s-ar fi limpezit mult mai devreme! Şi mult

mai uşor, dacă aş fi ştiut să întreb, să ascult şi să înţelegmai mult în ceasul, în noaptea despărţirii,

– şi câte n-ar fi trebuit să le plătesc mai târziu cu unpreţ aşa de uriaş cum le-am plătit, – dacă le-aş fi aflatatunci!

Dar n-am înţeles, n-am putut înţelege.

6. Câte ne spuneau tăcerile grele ale părintelui şiînvăţătorului nostru şi privirile lui pline de milă şi dedragoste... aşteptările lui întrebătoare lângă noi şi dela noi!

Dar noi n-am înţeles.Şi toate acele grele lumini le-a dus cu el în veşni-

cie, până când ne vom revedea iarăşi.Şi, o, ce dureros se repetă mereu istoria celei din

urmă seri!

7. Scumpi ucenici, când veţi avea harul de la Dum-nezeu să aveţi un învăţător unic, – nu faceţi şi voi aşacum noi, cum eu am făcut atunci.

Ci să preţuiţi fiecare clipă petrecută cu el,să participaţi puternic la toate trăirile lui,să adânciţi dureros toate simţirile luişi să pătrundeţi profund toate tainele spre care vă

luminează el,că numai astfel veţi ajunge la adevăr, pe un drum

nespus mai scurt de cum am făcut-o mulţi dintre noi,şi veţi plăti lumina cu un preţ nespus mai uşor de

cum ni s-a cerut nouă s-o plătim...


8. Cât de uşor îl poţi cunoaşte pe cel căruia îi vor-beşti, când şi el vrea să te întrebe ceva...

Dorinţa de a întreba se poate vedea îndată pe faţa şipe privirea celui care caută şi umblă să afle şi să ştie.

Numai ce vrea să întrebe nu ştii.

9. Cunoşti uşor pe cel care caută ceva. Numai ceeace caută nu cunoşti aşa uşor.

Cunoşti totdeauna pe cel ce umblă să te întrebe,numai pentru ce te întreabă nu cunoşti totdeauna uşor,fiindcă mulţi te întreabă cu gânduri satanice şi ascunse.

Cunoşti îndată faţa şi vorbele unui astfel de om,numai gândurile lui nu le cunoşti îndată.

Totuşi, dacă i-ai şti citi în ochi, n-ar fi greu să-i afligândul.

10. Când cel ce întreabă sau caută să afle este unsuflet de om curat, atunci nu-i greu să i se răspundă şisă i se arate cu bucurie şi cu folos;

dar când acela este un vrăjmaş sau o iscoadă trimi-să de cel rău, atunci e foarte greu să i se răspundă şi să ise arate adevărul.

11. Căci, pe când cel curat va păstra ceea ce a în-ţeles şi va folosi în chip mântuitor,

– cel necurat va vinde adevărul şi se va face părtaşla chinuirea şi uciderea lui.

O, ce păcat de moarte fac cei ce umblă cu astea!Şi cei ce le spun lor ceea ce tot caută să afle.

12. Fii băgător de seamă tu, om al lui Hristos, latoţi cei pe care îi vezi că umblă şi caută să întrebe.


Cercetează mai întâi cât poţi tu de bine făptura luişi intenţiile aceluia care vrea să afle ceva de la tineumblând să te ispitească, întrebându-te de toate şi des-pre toţi.

Nu răspunde cu grabă nimănui,– şi, mai ales, nu spune nimic din ceea ce n-ai vrea

să afle cel rău,spre a nu face răul lui cu ajutorul tău.

13. Ia seama, că uşor poţi da drumul la o haită delupi închişi – dar după aceea ce mai poţi apăra de pri-mejdia lor?

Şi uşor poţi aprinde o pădure – dar după aceea cemai poţi salva din prăpădul flăcărilor ei?

Şi uşor poţi împrăştia nişte pene şi fulgi în vânturi– dar după aceea cine le mai poate strânge?...

Uşor poţi da drumul la o vorbă – dar greu o maipoţi opri.

14. Uşor poţi... O, prea uşor poţi de multe orisă spui adevăruri sfinte la o ureche spurcatăşi să arunci nişte mărgăritare scumpe la nişte pi-

cioare de porci,şi să dai o fiinţă nevinovată în mâinile unui vân-

zător,– dar apoi cine te va putea ierta oare, pe pământul

acesta sau sub el,în veacul acesta sau în cel viitor,– de o astfel de crimă?Deci, iată de ce să fii treaz. Şi de ce mai mult să

taci!


15. Mulţi trag la sorţisau ispitesc versetele,sau iscodesc prezicătorii,– dar ei fac lucrul acesta nu din dorinţa de a afla

mai bine adevărul mântuirii, pentru a-l asculta,nici din setea de a şti mai bine Voia lui Dumnezeu,

spre a o împlini mai desăvârşit,nici din dragoste de a-L cunoaşte mai îndeaproa-

pe pe Dumnezeu, spre a se face mai ascultători deVoia Lui,

– ci din curiozitatea bolnăvicioasă de a afla ce aresă fie în viitor cu lumea sau cu alţi oameni

şi din pornirea vinovată de a se lăuda către alţii cupriceperea lor „pătrunzătoare”.

Ori din calculul viclean de a se feri de urmările pe-depsei pentru fărădelegile de care nu vor să se lase.

Toate acestea sunt osândite de Dumnezeu.

16. Ce cauţi tu să afli?Şi mai ales cu ce gând te apropii tu să întrebi şi

pentru cine întrebi?Iar după ce ai aflat un adevăr, ce faci cu el?După ce ştii un lucru, după ce cunoşti o taină, – la

cine te duci cu ceea ce ai aflat?

17. Nu cumva faci şi tu ca Iuda?Nu cumva, după ce afli unde Se duce Iisus cu uce-

nicii Săi ca să Se roage, – te duci îndată şi tu să spuiucigaşilor să vină să-i prindă?

Nu cumva, după ce Domnul îţi face un bine, tegrăbeşti ca nerecunoscătorul slăbănog care L-a arătat pe


Iisus celor ce-L căutau, să-L omoare, spunând: „Acestaeste!” (In 5, 15).

18. Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărate şiîntru totul vrednice de crezut.

Toate făgăduinţele Domnului Iisus Hristos suntscumpe şi fericite – şi se vor împlini întocmai.

Şi toate mângâierile pe care ni le-a dat şi ni le ga-rantează Sfântul Duh sunt pline de putere şi de bucuriepentru toţi credincioşii răbdători şi sinceri,

din orice vreme şi din orice loc.

19. Mărturisesc toate Scripturile,dovedeşte toată Istoriaşi adeveresc toţi adevăraţii fii ai Luminiică n-a fost niciodată vreo întristare care, după Voia

lui Dumnezeu fiind, să nu se prefacă până la urmă înbucurie pentru cel care a întâmpinat-o cu ascultare şi asfârşit-o răbdător.

Şi n-a fost nici unul prin care să fi venit vreo întris-tare pentru Hristos şi pentru ai Lui – şi să fi scăpat ne-pedepsit.

20. N-a fost nici o luptă pentru Adevăr, oricât degrea şi de lungă a trebuit să fie ea dusă, care să nu sesfârşească până la urmă în triumf pentru Hristos.

Şi n-a fost nici o muncă făcută pentru semănareaLuminii, oricât de anevoioasă şi de aspră a fost ea, caresă nu fi fost încununată până la urmă strălucit.

Şi n-a fost nici o Săptămână a Patimilor,


nici un drum al Calvarului,nici o jertfă adusă adevăratei iubirisă nu fie până la capăt urmată de măreţia unei învi-

eri plină de strălucire şi de slavă.O, Dumnezeul nostru, încredinţează-ne pe toţi şi

deplin de acest adevăr!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Fericeşte-ţi căsnicia respectând pe soţul tău,căci nu-i bine nici de tine dacă el ajunge rău.

*

Şi ce-i dacă bătrâneţea a albit părul pe frunte,dragostea sărbătoreşte chiar şi zilele mărunte;căsnicia niciodată să nu-ţi laşi să-mbătrânească,dragostea mereu să fie proaspătă şi tinerească.


Cãlãtorim alãturiCãlãtorim alãturiCãlãtorim alãturiCãlãtorim alãturi

Călătorim alături de fraţi şi de surori,dar ce străini ne suntem prea mulţi adeseori!Luăm aceeaşi masă, dormim pe-acelaşi pat,şi totuşi mii de mile – de unii – ne despart!

Nu-i nicăieri lumină decât în ochii cuis-a-ndrăgostit de Soare şi stă-n lumina Lui;c-un astfel de luceafăr eşti înfrăţit mereu,prin ochii lui, de-oriunde, priveşti spre Dumnezeu.

Mereu vin alte inimi, dar spun de-acelaşi Dor,mereu vezi alte feţe, cu-acelaşi sfânt fior,la cei născuţi din Duhul, te-ai duce iar şi iar,– laşi fraţii cei de sângeşi mergi la cei de har...

Stăm ani şi ani alături de fraţi şi fii, şi soţi,dar dacă nu-s din Duhul – eşti un străin la toţi;când trupul încetează – în Veacul netrecut,vom fi străini de-olaltă cum nici ne-am fi ştiut.

O, fii şi fraţi, şi mame ce-aveţi cu voi un sfânt,primiţi a lui credinţă cât sunteţi pe pământ,căci dacă mântuirea azi nu vreţi s-o căutaţi,veţi plânge-n veşnicie pierduţi şi-ndepărtaţi!...


9. VIITORUL ÎNTRISTĂRILOR NOASTRE

1. Voi, cei de acum şi cei din viitorul cât de în-depărtat,

iată o făgăduinţă dumnezeiesc de adevărată:făgăduinţa că orice întristare a credincioşilor lui

Hristos se va preface în bucurieşi orice sudoare li se va preface în rod,şi orice lacrimi li se vor preface în mărgăritare,şi orice pierdere, în câştig,şi orice amar trecător, într-o îndulcire veşnică!Fiţi cu toţii absolut siguri de acest lucru!Viitorul întristărilor voastre este strălucit!

2. A fost cândva încercat Iov.Cât de adâncă a fost întristarea care s-a coborât

dintr-o dată peste sufletul lui Iov!Şi cât de puternic şi dureros au lovit şi prietenii, şi

vrăjmaşii în toată inima şi fiinţa sa!Numai chiar mort n-a fost.Dar orice fel de moarte, pentru el, ar fi fost atunci


mult mai uşoară ca viaţa aceea pe care o ducea Iov,aruncat afară pe gunoi...

Şi la urmă, o, la urmă, cât de strălucit s-a încheiattotul pentru răbdătorul Iov!

Timpul nu ne-ar ajunge să isprăvim câte pilde amputea pomeni astfel!

Aşa va fi şi cu întristarea noastră din cauza luiHristos.

3. Transformarea lucrurilor este cea mai slăvităOperă a lui Dumnezeu. Şi cea mai minunată dovadă aHarului Prezenţei Sale.

Oriunde apare Dumnezeu, se petrece neapărat otransformare fericită.

Oriunde apare soarele – căldura, lumina şi puterealui –, el transformă totul în primăvară şi fericire.

4. Când apare Hristos în viaţa cuiva, întristătoareaviaţă de păcat se transformă, prin naşterea din nou, în-tr-o viaţă de har şi de credinţă.

Inima egoistă şi lacomă de până atunci se trans-formă într-o inimă iubitoare şi darnică.

Uscăciunile ochilor se prefac izvoare de recunoştinţă.Şi pustia de mai înainte se transformă în Canaan

binecuvântat.Ce minunată transformare face venirea lui Hristos

oriunde!

5. Desigur, trebuie o mare luptă în ruperea de pre-zentul greu, ca să poţi trăi în viitorul fericit,

– dar ce biruinţă măreaţă primeşti oricând poţi faceaceasta!


Trebuie o mare putere să te poţi smulge de sub stă-pânirea unui „astăzi” întunecat, spre a trăi în nădejdeaunui „mâine” luminos,

dar ce strălucit este răsplătită izbânda aceasta!

6. Numai o mare credinţă, care cheamă lucrurilecare nu sunt ca şi cum ar fi (Rom 4, 17)

şi care priveşte lucrurile care nu se văd ca şi cums-ar vedea (I Cor 1, 28; I Ptr 2, 10),

– da, numai o astfel de credinţă plină de încrederepoate aceasta.

Dar cât de minunat este ea răsplătită, până la urmă,pentru că a crezut în ceea ce i se făgăduise,

pentru că a nădăjduit în împlinirea acestei făgă-duinţe

şi pentru că a lucrat şi a răbdat cu statornicie şi fărăabatere pentru ajungerea ei, până la această ajungere!

7. Lumina aprinsă este mai puternică decât întune-ricul.

Oricât de slabă să fie o lumină, ea tot biruie întune-ricul şi-l împrăştie, oricât de tare ar fi el.

Bucuria curată este mai tare decât întristarea.Oricât de scurtă să fie o bucurie, ea te poate face să

uiţi uneori chiar anii lungi de întristare şi de dureri.Dragostea adevărată este mai înaltă decât păcatele.

Oricât de puţin cunoscută să fie, dragostea adevăratăacoperă o sumedenie de păcate (I Ptr 4, 8).

O, cât de adevărate sunt aceste adevăruri!

8. Când s-a sfârşit războiulşi când s-a strigat: „Pace!”


şi s-a făcut pace,o, ce explozie de bucurie universală a fost în clipa

acestei veşti atât de mult dorite şi atât de îndelung amâ-nate, – aduceţi-vă aminte!

Oamenii cântau, plângeau, se sărutau unii pe alţiipe străzi, îşi aruncau căciulile în aer, – înnebuniseră debucurie. Nu mai ştiau ce mai fac şi ce spun.

O, ce clipă a fost aceea şi cum a umplut ea de bu-curie totul!

Cine îşi mai aducea aminte atunci de suferinţelerăzboiului, în marea bucurie a Păcii?

Aşa va fi la Venirea Domnului, pentru cei biruitori!

9. Am văzut când s-a terminat cu închisorile!Când s-a strigat: „Liberarea!”– A sosit Liberarea!– Suntem liberi cu toţii!– Plecăm acasă!...O, nu vă puteţi închipui ce a fost!S-au putut vedea aievea minuni.Bolnavii de moarte s-au vindecat de bucurie.Slăbănogi şi paralizaţi s-au ridicat cântând şi plân-

gând, făcându-şi bagajele.Sufletele întunecate s-au luminat ca de o înviere

cerească.Şi chinuiţii îmbrăţişau pe chinuitorii lor.Clipa negrăitei bucurii îi făcuse să uite anii înde-

lungaţi ai negrăitei întristări.Aşa va fi la Venirea Fericită a Împărăţiei lui Hristos!

10. Am văzut oameni scăpând din spitaleori sosind dintr-o călătorie lungă şi primejdioasă.


Ori ajungând un liniştit senin de soare, după onoapte înspăimântată.

Ori revăzând pe cineva drag, după o îndelungatădespărţire,

ori scăpând de cutremur...Ei bine, fiecare din aceste clipe era atât de puterni-

că încât de pe feţele şi de pe inimile celor ce le trăiaus-a şters dintr-o dată toată durerea trecutului întunecat.

Şi s-a aşezat strălucitoare lumina bucuriei sosite.O, aşa va fi la Revenirea Mirelui nostru Iisus!

11. Dar oricâte astfel de învieri ca din morţi am fiputut vedea până acum

sau ne-am putea închipui,ceea ce va fi la împlinirea făgăduinţei pe care le-a

spus-o Mântuitorul sfinţilor Săi ucenici în Seara Des-părţirii ne este încă de neînchipuit.

Întocmai după cum este scris. Lucruri pe care ochiulnu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omuluinu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-apregătit pentru cei ce-L iubesc (I Cor 2, 9).

La Venirea Lui – la înălţarea lor.

12. În negrăita clipă a apariţiei Mult Doritului nos-tru Mântuitor Iisus Hristos,

lumea întreagă cu tot ce este în ea, ca în iuţealaunui fulger, se va transforma total într-o înviere Veş-nică pentru noi,

ca şi cum în miezul unei nopţi de iarnă geroasă arapărea fulgerător soarele unei amiezi de vară fierbintepe cer.


13. Puterea Dumnezeiască a lui Hristos va trans-forma totul într-o clipită.

Şi tot ce va fi în Clipa Aceea nu numai că va anulaşi va şterge cu desăvârşire şi pe totdeauna din inimilecelor ce L-au aşteptat – iubind Venirea Lui – orice la-crimă, orice durere şi orice umbră a îndelungatelor în-tristări trăite,

– dar va transforma în toţi amintirile despre toateacestea în nişte izvoare de bucurii veşnice,

aducându-le aminte că pe toate acestea le-au răbdatdin dragostea pentru Dulcele lor Iisus, Strălucitul lorMire şi Soare.

14. În noaptea furtunoasă de acum, gândiţi-vă oclipă la Faţa Soarelui Dorit care va răsări atunci pentrunoi toţi pe totdeauna.

În foametea de acum, gândiţi-vă la masa îmbelşu-gată care ni se va întinde atunci.

În bolile de acum, la vindecarea de atunci.În ocara şi nedreptatea de acum, la răsplătirea de

atunci.În singurătatea şi dorul de acum, la cununia de atunci.Şi în scuipările celor ce vă ocărăsc acum, la clipa

sărutării lui Hristos pe lacrimile încă şiroind pe feţelevoastre!

Şi nu vă veţi mai aduce aminte şi nu vă va mai păreanimic cu neputinţă să mai suferiţi încă multă vreme,

până când Cel ce vine va veni.

15. Asupra nici unui alt adevăr n-a stăruit atât demult dragostea Mântuitorului nostru Iubit Iisus ca asu-pra celui despre Venirea Lui din nou la ai Săi.


Nici o altă făgăduinţă nu ni s-a lăsat scrisă maiapăsat şi mai puternic decât aceasta, a Doua şi pe tot-deauna întoarcere la noi a Domnului nostru Preaiubit.

Să nu uităm nici o clipă!

16. Nici o Zi şi nici o Sărbătoare nu ni s-a vestitmai cu bucurie şi mai cu stăruinţă ca Venirea Dom-nului Iisus.

Fiindcă Domnul nostru a ştiut mai dinainte nu nu-mai Patimile Lui – ci şi patimile alor Săi.

A ştiut cât de grea ne va fi viaţa dusă în suferinţă,în depărtare şi în singurătate – unde ne-a lăsat El –

şi a voit să trecem biruitori prin toate, crezând şiaşteptând Venirea Sa.

17. Domnul Iisus a ştiut nu numai cât de slabi şi câtde puţini suntem noi, dar şi cât de tari şi cu cât de mulţipotrivnici avem de luptat.

De aceea ne-a lăsat cea mai dulce, cea mai puterni-că şi cea mai adevărată dintre toate făgăduinţele Salelăsate în locul Lui între noi, la plecarea Sa,

făgăduinţa Lui cea dulce:„Mă voi întoarce la voi!...”

18. Ca o mamă când se duce să aducă bucurii copi-ilor ei,

ca un mire când se duce să facă pregătirile nunţiipentru mireasa lui ce-l aşteaptă.

Ca soarele când se desparte, seara, de grădina cutrandafiri şi crini, făgăduindu-le răsăritul care le va


schimba în mărgăritare şiroaiele de lacrimi ale aştep-tării după el din ochii lor.

Tot aşa a făcut şi Iisus alor Săi.

19. Sfânta Scriptură nu s-a împlinit încă în întregi-mea ei.

Dacă s-ar fi împlinit toată, ea ar fi acum o Carteconsumată, o piesă de muzeu, o vechitură depăşită –cum ar fi vrut mulţi să fie

sau cum au „profeţit” mulţi mincinoşi despre ea.S-au împlinit multe profeţii scrise în ea cu privire

la evenimente al căror timp de împlinire a fost mai demult sau mai de curând.

Căci fiecare profeţie îşi are exact vremea ei de îm-plinire (Ecles 3, 1; Dan 11, 35; In 13, 19).

Dar una din cele mai scumpe făgăduinţe nu s-a îm-plinit încă; aceasta este cea mai dulce pentru noi: în-toarcerea Domnului nostru.

20. Nici o profeţie nu se poate împlini până nu i-asosit ceasul şi clipa ei.

Fiecare profeţie a fost făcută chiar în vederea ace-lui ceas şi acelei clipe, cu mult mai înainte,

tocmai pentru ca acei care o cred să o ştie şi să oaştepte pregătiţi, până ce va veni ziua ei.

Aşa că aşteptăm şi noi cu credinţă neclintită că, înZiua Hotărâtă, Domnul nostru Iisus, Dulcele, Dragul,Scumpul nostru Mântuitor Iisus Hristos, va veni ca săne ia pe noi cu El, pentru ca Acolo unde este El şi undesunt cei dragi ai noştri să fim şi noi.

O, vino, Doamne Iisuse!Amin.


10. ÎNCREDINŢAREA DESPRE ADEVĂR

1. Ce minunat ne încredinţează despre adevărulVenirii Sale precizarea următoare din Cuvântul Sfânt:

„Domnul mi-a răspuns şi a zis: Scrie prorocia şisap-o pe table, ca să se poată citi uşor. Căci este o pro-rocie a cărei vreme va veni şi se va împlini negreşit»”(Hab 2, 2-3).

Iată asigurarea împlinirii marii noastre aşteptări.Iată garanţia puternică a izbăvirii noastre.

2. Temeiul pe care în sufletele noastre trebuie să seaşeze pacea şi încredinţarea siguranţei depline şi de ne-clintit este că

ceasul Venirii Domnului nostru se apropieşi Ziua Izbăvirii noastre vine,şi fericirea noastră este aproape (Lc 21, 28),pentru că Mântuitorul nostru vine, este chiar la uşi

(II Ptr 3, 9).Şi nădejdea pe care o tot aşteptăm se va împlini

foarte curând.Să fim plini de bucuria acestei încredinţări.


3. Iată, Soarele Izbăvirii noastre răsare (Hab 4, 2).Iată, Mirele Dorit şi Scump al sufletelor noastre vi-

ne (Mt 25, 6).Iată, Domnul nostru este aici!Grăbiţi-vă şi vă aprindeţi inimile,să vă albiţi veşmântul,să vă împodobiţi porţile (Apoc 22, 14).Numai lacrimile să vi le lăsaţi să vă curgă pe

obraji... Ca să aibă ce şterge Mâna Lui Dulce când vaveni...

4. Ca nişte copii fricoşi întrebăm mereu: Doamne,oare ce va fi cu noi?

Ce va fi oare cu fraţii noştri (In 21, 21)?Ce va fi oare cu Lucrarea Ta, în faţa atâtor ame-

ninţări?Ce ne va mai aduce oare viitorul acesta întunecat şi

ameninţător?Ce se va mai alege oare de bucuria noastră, de nă-

dejdea noastră, de adunarea noastră, în atâtea încercărisau valuri, sau slăbiciuni?

La toate acestea ne răspunde încredinţarea VeniriiDomnului.

5. Ca nişte copii nemulţumiţi, întrebăm mereu peDomnul: De ce mie, Doamne, îmi dai atâtea necazuri?

De ce pe noi ne ţii mereu sub apăsarea şi mustra-rea Ta?

De ce nouă nu ne dai ceea ce alţii au cu atâta îndes-tulare şi de atâta timp?


Întrebăm mereu, întrebăm despre toate şi între-băm toţi.

Ce slabă încredinţare despre Viitorul Fericit este înaceste întrebări!

6. O, ce bine că Domnul nu ne răspunde nici nouăacum la atât de multe din întrebările pe care nerăbdarea

sau temerile,sau puţina noastră credinţă,sau multa noastră nepriceperear avea de atâtea ori să I le pună!...Dar ştim că, atunci când va veni Ziua Lui şi Arăta-

rea Sa, toate miile noastre de întrebări vor primi de laDomnul Iisus, prin chiar acel unic Fapt, un aşa de de-plin răspuns, încât nu vom mai avea nici unul dintre noinimic de întrebat.

O, dacă am gândi acum mai încrezători la acestadevăr!

7. Odată, lângă un stejar a crescut un vrej de do-vleac.

Cât crescuse stejarul în treizeci de ani, a crescutvrejul în trei săptămâni.

Ajungând în vârful stejarului, vrejul, îngâmfat decreşterea sa, a început să-i pună o mulţime de întrebăriîngâmfate.

Dar stejarul i-a dat la urmă, la toate întrebările în-gâmfate ale vrejului, doar un singur răspuns, zicând:

– Am să-ţi răspund la toamnă!Dar toamna, stejarul n-a mai avut cui să-i răspundă.

Vrejul se uscase.


Aşa vor fi şi cei care au acuma multe de întrebat peDumnezeu... Care privesc cu dispreţ la Numele Său. Şisfidează Faţa Sa şi Voia Lui, plini de trufie şi de ne-păsare,

cu întrebări dispreţuitoare şi nebuneşti.Când le va răspunde El – nu va mai fi din cei ce

L-au sfidat pe Dumnezeu decât nişte dărâmături jalniceşi nefericite.

Şi aceasta, foarte curând.

8. Mântuitorul îi învăţase de multe ori pe uceniciiSăi despre rugăciune,

le arătase de multe ori marea trebuinţă pe care o aude a se ruga neîncetat.

Le vorbise despre puterea pe care o primesc prinrugăciune şi despre ajutorul ei.

Şi despre roadele şi binefacerile pe care le dă Dum-nezeu adevăratei rugăciuni.

Dar la despărţirea de la Cina cea de Taină, le des-coperă taina primirii acestora de la Tatăl.

9. Până atunci doar le arătase casa rugăciunii, daracum le dădea cheia ei. Era felul în care Domnul îi în-văţase pe ai Săi cum să-şi facă rugăciunea.

Rugăciunea care, într-adevăr, să ajungă în faţa luiDumnezeu

şi care să capete pecetea mijlocirii lui Hristos,ca să poată fi împlinită prin Duhul Sfânt.Să ne pătrundem şi noi de încredinţarea adevărului

acestuia.


10. Rugăciunea trebuie să fie făcută la îndemnul luiHristos, Domnul şi Mântuitorul nostru.

Ucenicii Domnului încă nu ceruseră nimic până a-tunci Tatălui în Numele Lui: „Cereţi!” – îi îndemna Iisus!

Desigur, Cuvântul Sfânt ne spune:Rugaţi-vă necurmat şi nu vă lăsaţi (Lc 18, 1).Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de ru-

găciuni şi cereri... veghind la acestea apoi cu mulţumiri(Ef 6, 18).

Şi rugaţi-vă neîncetat (I Tes 5, 17).Şi stăruiţi în rugăciune (Col 4, 2)...Aceasta este prima parte a adevărului rugăciunii.

11. Când ucenicii au o nevoie deosebită, ei trebuiesă simtă un îndemn deosebit din partea Domnului, sprea se ruga cu o rugăciune sigură de sprijinul Lui la Tatăl.

În tainica părtăşie lăuntrică, ucenicul credincios afăcut o astfel de experienţă ca Domnul său.

12. Ca să fie sigur de sprijinul lui Iisus, uceniculcare se roagă trebuie mai întâi să fie el însuşi împlinito-rul condiţiei puse de Domnul: Dacă rămâneţi în Mine şidacă rămân în voi cuvintele Mele, atunci cereţi oriceveţi vrea şi vi se va da (In 15, 7).

A fi în Hristos: deci a fi o făptură nouă (II Cor 5, 17).Şi a fi Hristos în el: a locui Cuvântul lui Dumnezeu

din belşug în inima şi în mintea sa (Col 1, 27 şi 3, 16).Astfel cel care se roagă va fi al lui Hristos şi va

avea Duhul Lui (Rom 8, 9).Va fi călăuzit şi îndrumat de către Duhul Sfânt lim-

pede, sigur şi la timp – pentru rugăciunea după Voia luiDumnezeu (I In 5, 14);


iar rugăciunea făcută aşa este singura care este cubucurie şi fericit împlinită de Domnul Iisus (I In 3,21-22).

13. Celor care îndeplinesc aceste porunci ale Sale,Domnul le-a dat puternica încredinţare a Dumnezeies-cului Său sprijin, în orice cerere.

El, Care S-a înălţat la Dreapta Tronului Ceresc,este Garantul Sigur al împlinirii tuturor acestor ru-

găciuni ale noastre.

14. Dragă suflete, iată cum trebuie să fim noi, pentruca rugăciunile noastre să fie după Voia lui Dumnezeu

şi asigurate de mijlocirea Domnului Hristos.Şi iată de ce atât de multe din rugăciunile noastre

n-au fost ascultate şi n-au fost împlinite de Dumnezeu:căci ele nu îndeplineau aceste cerinţe.

15. Oare cererile noastre sunt ele după Voia luiDumnezeu sau nu?

Oare Prezenţa lui Hristos este vie şi puternică întoată fiinţa noastră când ne rugăm sau nu?

Şi viaţa noastră se desfăşoară ea oare în totul înHristos sau nu?

Dacă, spre slava lui Dumnezeu, duhul nostru simtecu smerenie că este aşa, – atunci să avem îndrăzneală!Vom fi ascultaţi.

Dacă nu suntem, – atunci mai întâi să ne rugăm casă ajungem.

16. Cunoaşterea adevărurilor Dumnezeieşti este şiea o şcoală a Duhului Sfânt.


O şcoală a muncii, a răbdării şi a rugăciunii,– pentru aflarea Tainelor lui Dumnezeu.Şi pentru priceperea în alegerea lucrurilor Voii lui

Hristos,precum şi pentru simţul de orientare limpede în în-

drumarea Duhului Sfânt.

17. Toate aceste minunate însuşiri cereşti sunt nişteharuri deosebite care, după măsura darului lui Dumne-zeu (I Cor 12, 11)

şi după silinţele fiecăruia dintre noi,se dobândesc nu chiar dintr-o datăşi nu chiar foarte uşor,ci adesea după mulţi ani de experienţe cu Dum-

nezeu,de pătimiri cu Hristosşi de ascultare de Duhul Sfânt...

18. Cuvântul lui Dumnezeu, spre a te mântui, esteatât de uşor de înţeles şi pentru un copil,

numai dacă cel care îl caută are o inimă sinceră şifără vicleşug ca a unui copil.

Dar a ajunge să cunoşti Tainele Voii Tatălui Cerescşi profunzimea Cuvântului şi a Jertfei lui Hristosşi a ajunge starea de a putea deosebi îndemnurile

Duhului Sfânt pentru împlinirea unei împreună-lucrăricu Dumnezeu,

– aceasta nu este chiar aşa de uşor.

19. Pe lângă sinceritate şi bunăvoinţă, trebuie ade-sea ani îndelungaţi de ascultătoare umblare cu Hristos,


pentru a putea ajunge la starea înaltei încredinţări aAdevărului,

trebuie lungi şi dureroase experienţeşi îndelungate adânciri în singurătate, în meditaţie

şi în rugăciune – şi poate în suferinţe şi în jertfe.Cine crede că poate ajunge la acestea uşor – acela

se va înşela.Cine crede că a şi ajuns îndată – acela s-a şi înşelat.Dar cine deznădăjduieşte, [crezând] că nu se poate

ajunge niciodată, şi acela se înşală.

20. Calea cu Hristos este o cale care urcă mereu.Moartea este numai un prag în acest urcuş.

Până la moarte însă, oricât de mult am fi ajuns săcunoaştem, această cunoaştere a noastră va fi mereunumai „în parte” (I Cor 13, 12).

Viaţa noastră pământească, cu îngrădirile neputin-ţelor ei fireşti, nu va fi niciodată în măsură să cunoascătotul şi în întregime,

până când nu vom ajunge la cele veşnice şi de-săvârşite.

O, Dumnezeule Desăvârşit, ajută-ne să ajungem.Amin.


O, trebuie sã vinã...O, trebuie sã vinã...O, trebuie sã vinã...O, trebuie sã vinã...

O, trebuie să vinăodată oarecândAcel ce-a spus Cuvântul:„Eu, iată, vin curând!”– şi fericiţi aceiace vor fi-aflaţi veghind,ei vor intra la Nuntăcu Domnul – strălucind!

O, trebuie să intreodată neapăratAcel ce-a zis: „Eu, iată,la uşă stau şi bat!”– şi fericiţi aceiace uşa I-au deschis,ei vor cina cu Domnulaşa precum le-a zis.

O, trebuie să vinăodată tot ce-i spus,căci Credincios şi Tarede-a pururi e Iisus– şi fericiţi aceiacare-au murit crezând;cât nimenea nu ştieei vor primi-n curând!


11. AŞTEPTAREA ÎNVIERII NOASTRE

1. Noi suntem, în trupul acesta, ca puiul viu în gă-oacea din care încă n-a ieşit.

Oricât i-ar spune mama lui despre nemărginirea lu-mii în care va intra el curând, despre frumuseţile şi feri-cirea ei, –

puiul încă închis în coaja lui tot nu poate înţelege.Dar vine un ceas, vine o clipă când el ajunge în sta-

rea de a înţelege: clipa când iese din găoacea lui.O, ce clipă este aceea când acest „în parte” se sfâr-

şeşte,când coaja se sparge,când marama cade de peste toată lumina ochilorşi când Porţile Luminii ni se deschid toate pe de-

plin!...Aceasta o aşteptăm şi o dorim, Iisuse Doamne, atât

de mult!

2. Vine un ceas când, după ce am trecut cu răbdareprin şcoala încercărilor


şi cu ascultare prin şcoala suferinţei,şi cu bine prin şcoala experienţelor cu Hristos,– Tatăl ne va aduce în casa de ospăţ,iar Cuvântul ne va deschide uşile cunoaşterii Saleşi Duhul ne călăuzeşte în tainele Lui adânci...O, de-ar veni mai curând ceasul acesta!

3. O, atunci trăirile noastre devin ceruri...Cuvintele noastre devin lumină,iar viaţa noastră devine putere şi un exemplu sfânt.Şi abia de atunci înainte suntem gata pentru ca să

ne dăm bine seama de isprăvnicia noastră.

4. Ce s-ar fi făcut ucenicii Domnului noaptea, sin-guri pe marea furtunoasă, dacă El nu s-ar fi rugat întimpul când ei se luptau îngroziţi cu marea agitată?

Ce s-ar fi făcut ucenicii chiar în noaptea Ghetsima-nilor, când dormeau, în loc să vegheze, dacă DomnulIisus nu S-ar fi rugat pentru ei? Şi în locul lor?

Ce s-ar fi ales de toată soarta alor Lui, dacă Dom-nul, chiar înainte de a Se despărţi de ei, nu S-ar fi rugatatât de stăruitor Tatălui lângă ei, între ei şi pentru ei?

Şi cu noi, la fel!

5. Dar, slăvit să fie Domnul, – vine o zi când, lacapătul acestor îndelungate eforturi, experienţe şi bi-ruinţe, ucenicii Domnului Iisus ajung să fie zidiţi înHristos, Temelia şi Stânca lor veşnică.

Vine o zi când Hristos capătă trup şi chip în ei...Vine şi ziua când Hristos poate să mărturisească

despre ucenicii Lui: Cine vă ascultă pe voi Mă aude pe


Mine. Şi cine vă priveşte pe voi Mă vede pe Mine (In13, 20).

În ziua aceea şi ucenicii vorbesc în Numele Dom-nului cu toată vrednicia şi cu toată siguranţa cu care untrimis împuternicit de Însuşi Dumnezeu vorbeşte înNumele Celui ce l-a trimes (II Cor 3, 20).

6. În Ziua Aceea ucenicul este atât de întrepătrunscu Hristos ca ramul cu trunchiul,

ca mlădiţa vie cu butucul ei,ca mădularul viu cu trupul din care face parte.Atunci ucenicul devine una cu Domnul său cum

este Fiul, din Veşnicie, Una şi Unul cu Tatăl (In 17, 25).Atunci Duhul lui Hristos locuieşte deplin în cre-

dinciosul Său,Cuvântul lui Hristos locuieşte din belşug în el,– iar voinţa, simţirile şi gândurile ucenicului s-au

identificat total şi pe totdeauna cu ale lui Hristos.O, ce clipă măreaţă şi fericită este aceasta!

7. Ferice de robul care a devenit un astfel de fiu (In15, 15).

Ferice de ucenicul care a devenit aşa ca învăţătorulsău (Lc 6, 40).

Ferice de biruitorul acesta; el va fi aşezat pe Tronulîmpăratului Iisus Biruitorul (Apoc 3, 21).

Şi va fi aşezat la masă, iar Iisus Însuşi, Stăpânul şiÎmpăratul său, Se va încinge şi îi va sluji, – după adevă-rata Sa făgăduinţă!

8. Dar, pe lângă o încredinţare deplină a acestui a-devăr, se cere să ai o dorinţă puternică şi statornică în el


şi mai ales se cere să ai voinţă stăruitoare şi necur-mată pentru a-l păstra.

Împlinind astfel Voia lui Dumnezeu şi cerinţelepuse de Hristos, El însuşi Se va face Mijlocitorul pen-tru tine.

Iar în ziua aceea când şi tu vei fi ajuns la starea ceamai înaltă, părtăşia dintre tine şi Dumnezeu va fi de-săvârşită,

Cerul va deveni lăcaşul tău,iar tu lăcaşul Lui.

9. Prin încredinţarea adevărului, ucenicii devin şi eifii şi robi preaiubiţi ai Aceluiaşi Tată Bun şi Puternic,Care este Stăpânul şi Dumnezeul lor.

Dragostea Tatălui îi va cuprinde în aceeaşi unică şiveşnică lumină a iubirii Sale dulci, fericite şi ocrotitoa-re şi pe ei ca pe Iisus.

Tot ce a pregătit Tatăl pentru Fiul Dragostei Saleeste pregătit şi pentru fiii Dragostei lui Iisus.

10. Lângă locul Fiului, înălţat de-a Dreapta MăririiTatălui, va fi şi locul fiilor lui Iisus!

În bucuria Tatălui a intrat Fiul Său Preaiubit dupăîndeplinirea ascultării de Tatăl;

în bucuria Tatălui vor intra şi fiii Jertfei Fiului dupăîmplinirea cu scumpătate a slujbei ascultării lor de El.

11. În fericirea Tatălui Se bucură Fiul Care a biruit înluptele Numelui Său Sfânt de o veşnică slavă (In 17, 24).

Şi în această fericită mărită răsplătire vor fi şi ei,cei care au biruit la fel cu Iisus şi prin El (Apoc 12, 11).


Şi, precum Tatăl a fost neîncetat cu Fiul în toatezilele, în toate luptele şi în toate locurile Lui,

– tot aşa şi Fiul le-a promis preaiubiţilor Săi că Elva fi cu ei până la sfârşitul veacurilor (Mt 28, 20).

O, ce dulce şi Dumnezeiască este această tainicăîntrepătrundere: „Eu în ei şi Tu în Mine!...”

12. Dumnezeu nu ne-a promis că nu vom avea nici-odată de trecut prin nenorociri

sau prin ispite,sau prin lipsuri şi primejdii pe pământ,– ci, dimpotrivă, ne-a înştiinţat că le vom avea toa-

te acestea şi încă multe... Şi că le vom avea toţi, în lup-tele noastre din drumul nostru spre Lăcaşul unde neaşteaptă El ca să ajungem biruitori şi noi.

Dar ne-a promis puternic că va fi cu noi totdeauna,în orice vreme, în orice loc şi în orice împrejurări.

Să fim deplin încredinţaţi şi încrezători în făgădu-inţele Lui!

13. Să ajungă de neclintit în noi încredinţarea că,dacă suntem cu adevărat ucenici ai Domnului nostruIisus

şi că dacă vom avea o credinţă şi o ascultare aşa defrumoase cum şi le-au avut sfinţii Săi apostoli,

– atunci şi noi vom împărtăşi soarta Lui tot aşa ca ei,atât pe pământ, cât şi în cer.

14. Lanţul cel de aur al celor făcuţi să intre prin ce-rul deschis de Jertfa Preaiubitului Fiu al Tatălui, IisusHristos, este nesfârşit.


Vin şi vor veni încă şi încă miile şi miile lor, mereuşi mereu...

Vin şi vin mereu şi mereu alţii şi alţii, pe urmelelor, pe urmele Lui, – până la sfârşitul veacurilor, în Zi-ua Venirii Lui,

mulţimi şi mulţimi din toate părţile, din toate nea-murile, din toate veacurile,

din toate depărtările şi din toate încercările;vin şi vin toţi acei care ascultă Cuvântul Fiului şi

primesc răscumpărarea Lui...O, Doamne Duhule Sfinte, fă-i să vină tot mai mulţi

şi tot mai frumoşi. Până vor intra toţi.

15. Şi dacă dragostea Tatălui Ceresc a rămas ne-despărţită de Domnul nostru din pricina ascultării şi apărtăşiei Lui cu Tatăl,

– atunci Aceeaşi Dragoste ne va însoţi şi pe noi,din pricina părtăşiei pe care o avem cu Hristos, Preaiu-bitul Tatălui şi Preaiubitul nostru.

Şi dacă soarta noastră pe pământ este nedespărţităde soarta Domnului Iisus,

la fel cu a Fiului înălţat în Slava Tatălui,atunci tot aceeaşi soartă slăvită ne aşteaptă şi în ce-

ruri, împreună cu El.Bineînţeles, dacă vom rămâne şi noi până la sfârşit

una cu Iisus. Precum El a rămas astfel una cu Tatăl.

16. Ridică-ţi şi tu, fiul şi urmaşul meu, toată inimata spre ele şi aşază-ţi toată încrederea ta pe temelia lorneclintită.


Capătă-ţi în inima ta pacea de nezdruncinat a luiDumnezeu prin bizuirea puternică pe aceste Dumneze-ieşti şi adevărate făgăduinţe.

Şi vei intra şi tu cu cinstea de slăvit biruitor pe subArcul de Triumf pe sub care a intrat în Slavă şi în Moş-tenire Fiul Preaiubit şi fiii Lui preaiubiţi, înaintaşii tăi,înaintea ta şi în urma Lui.

17. Hristos a fost din Veşnicie Una cu Tatăl, deciDumnezeu Atotadevărat, Atotputernic, Atotînţelept, A-totcunoscător.

El tot ce a făcut a făcut prin Voinţa şi prin PutereaSa, în dragostea şi bunătatea Lui pentru mântuirea cre-aturilor Sale şi a Creaţiunii Sale.

Tot ce trebuia făcut pentru această mântuire era în-că de pe atunci făcut.

Încheierea de la Golgota fiind cunoscută şi accep-tată mai dinainte de a se fi desfăşurat, era tot aşa de îm-plinită ca şi celelalte dinaintea ei, care o pregătiseră.

18. Adevărul acesta este un singur adevăr, dar cudouă părţi: venirea de la Tatăl în lume – şi plecarea dinlume la Tatăl.

Între aceste două părţi nu este un punct, adică odespărţire, ci este o linioară, adică o scurtă legătură deunire.

E tot aşa după cum există o veşnică unitate înDumnezeu, Tatăl şi Fiul. Doar venirea în lume a fost oscurtă ieşire a Fiului din Tatăl, scurtă cum ar fi o vir-gulă între cele două gânduri.


După aceasta, înţelesul al Doilea reintră deplin înPrimul înţeles din care ieşise.

Reîntregind apoi şi pe totdeauna Acelaşi AdevărUnic, care era Amândouă de la început.

19. Binecuvântată să fie clipa când ochii văd, cândurechile aud, când inima se luminează...

Binecuvântat să fie Adevărul care deschide, caredezleagă, care învie.

Binecuvântat să fie învăţătorul care are iubire, înţe-legere şi răbdare până când cei care trebuie să înţeleagăînţeleg.

Până când cei care trebuie să se trezească se ridică.Şi până când cei care trebuie să vină vin la Dum-

nezeu.

20. Ce fericit este momentul izbânzii, cel pentrucare s-a luptat atât de crâncen Luminătorul Ceresc!

Şi rodul pentru care a muncit îndelung lucrătorulsfânt.

Şi lumina venită parcă după un întuneric nesfârşit!Ce strălucită şi ce dumnezeiesc de binecuvântată

este lumina înţelegerii Adevărului!Slavă veşnică Ţie, Celui care ne-o aduci!Amin.


12. BUCURIA AFLĂRII ADEVĂRULUI

1. Nu există o mai mare bucurie decât pentru în-văţătorul care, folosind cu răbdare toată priceperea sa,ajunge în sfârşit să vadă pe feţele ucenicilor lui veninddintr-o dată lumina înţelegerii desluşite: lumina aflăriiAdevărului.

Nici o fericire nu există pentru cineva asemeneaacestei fericiri.

2. Cine depune cu toată pasiunea inimii sale o grea,dar nedescurajată muncă pentru aflarea Adevărului,

numai acela singur poate să ştie ce dumnezeiascăbucurie este aceea de a ajunge să vezi, în sfârşit, trans-figurarea celui pe care îl doreai izbăvit.

Oricâtă muncă şi jertfă ai fi depus pentru asta, re-zultatul fericit îţi este o înmiită despăgubire.

3. Bucuria aflării Adevărului este ca bucuria ceaaproape nebună a artistului care a luptat cu un bloc demarmură dură până când a îndepărtat tot ce împiedica


să iasă la lumină neîntrecuta frumuseţe care zăcea acoloîncătuşată în neputinţă şi în moarte, acoperită de întune-ric şi de moloz.

4. Bucuria aflării Adevărului este ca bucuria căută-torului de mărgăritare care, cu sforţări supraomeneşti,reuşeşte să scoată, în sfârşit, din adâncurile nămoloaseale apelor sau ale peşterilor, perla preţioasă;

şi este ca bucuria cea fără de seamăn a şlefuitoruluide diamante care, după munca migăloasă şi încordată,îndelungă şi chinuitoare, reuşeşte să redea, în sfârşit,strălucirea dorită mărgăritarului care părea fără nici ovaloare pentru toţi.

5. „Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pevoi” – le-a zis Mântuitorul odată scumpilor Săi ucenici(In 15, 16).

O, ce bun simţ al valorii a avut Mântuitorul alegân-du-i pe aceştia din mijlocul acelora printre care căutaseEl mărgăritarele lor cereşti înainte de a-i găsi pe ei!

Valoarea lor era nemărginit de mare.Lumea întreagă o vede acum, dar atunci n-o vedea

nimeni, în afară de Ochiul Desăvârşit al Maestrului Ca-re i-a ales.

6. Nici chiar cu Iuda, Mântuitorul nu Se înşelase.Era şi el o valoare de aceeaşi mărime la început.A săvârşit şi el, când era necăzut, aceleaşi acte de

uimitoare putere şi credinţă ca şi Petru sau ca Iacov, sauca Ioan (Mt 10, 1-4).

Chiar sfârşitul cutremurător cu care s-a pedepsitsingur era o rămăşiţă de curaj – acum nefericit – din cu-


rajul binecuvântat de care fusese şi el în stare înainte desăvârşirea nebunească a grozăviei.

Dar totul a fost îngăduit ca să ne slujească nouă cao pildă înspăimântătoare, că oricând se poate cădea, da-că nu veghem necurmat.

7. Dar ce minunat au strălucit toţi ceilalţi!Ce minunat s-a dovedit plină de înţelepciune alege-

rea lor!Şi plină de o divină raţiune munca pentru pregăti-

rea lor, spre slujba pentru care erau chemaţi.Cât de strălucit au fost încununate ostenelile depu-

se de către Domnul Iisus spre a-i aduce la slava desă-vârşirii pe ucenicii vrednici şi statornici, prin aflareaAdevărului – şi slujirea Lui!

8. Frate învăţător şi părinte, urmează şi tu pilda luiHristos, Domnul şi învăţătorul tău Dumnezeiesc.

Nu înceta să înveţi şi nu înceta să munceşti.Nu înceta să lupţi şi nu înceta să şlefuieşti la ca-

racterele şi la inimile celor din jurul tău.Întrebuinţează toată înţelepciunea şi toată pute-

rea ta,cu toată îndelunga răbdare învăţată de la Hristos,

Domnul şi Modelul tău, cum să-l iubeşti pe fiul tău.Şi cu toată bunătatea iubirii nădăjduitoare, învaţă

de la înaintaşii tăi sfinţi cum să-i înveţi pe urmaşii tăi,– şi vei reuşi cu siguranţă!

9. Până la cunoaştere, credinţa se bizuie pe simţiresau pe presimţiri.


Dar o astfel de credinţă niciodată nu-i nici sigură,nici deplină.

Este o credinţă doar a inimii şi a sentimentului, ca-re uşor poate să se schimbe

sau să se clatine,sau să se rătăcească,sau să se piardă.Doar s-a mai spus de atâtea ori adevărul că inima

este înşelătoare şi plină de slăbiciuni şi uneori chiardeznădăjduit de rea.

10. Desigur că este neapărat nevoie de credinţa ini-mii, căci prin ea se capătă neprihănirea (Rom 10, 10).

Dar numai cu ea, mulţi n-au ajuns la mântuirea su-fletului lor, ci la pierzarea lui.

Pentru că inima uşor poate fi înşelată de ispititorul;chiar când nu te aştepţi,

o dorinţă păcătoasă o străpunge,un gând înşelător se aşază în eaşi un păcat o prăbuşeşte.

11. Mântuitorul nostru Preaiubit ştia cât poate ini-ma omenească. Chiar şi inima cea mai plină de iubire şide hotărâri bune.

De aceea totdeauna i-a îndemnat pe ucenicii Săi săasculte Cuvântul Adevărului.

Adică să cerceteze Scripturaşi să înveţe de la El,– pentru a ajunge să unească cu credinţa inimii, ca-

re vine prin simţire, şi pe cea a minţii, care vine princunoaştere.


12. Prin credinţa inimii se capătă neprihănirea... Secapătă starea momentană a iertării şi a împăcării cuDumnezeu, pentru că aceasta vine prin pocăinţă, adicăprin alungarea păcatului din inimă. Şi vine şi din iubire,adică prin alipirea sinceră de Hristos.

Dar la mântuire se ajunge numai prin mărturisireacu gura, adică prin cunoaşterea Adevărului mântuitor.

Prin însuşirea acelei credinţe care lumineazămintea,

care pune rânduială în gândire,care sfinţeşte raţiunea omului, alungând din ea fe-

lul rău al judecăţii de mai înainte. Alungând întunericulşi haosul prejudecăţii dinaintea cunoaşterii.

Numai atunci omul e om duhovnicesc deplin.

13. Dar când ucenicii Domnului au dobândit-o,când şi credinţa cunoaşterii le-a luminat mintea şi

când îndrumările ei s-au aşezat, puternice, la conduce-rea minţii lor,

– atunci ei au ajuns deplin în starea să cunoască totAdevărul,

să devină slobozi faţă de orice întuneric,biruitori faţă de orice minciună,conştienţi deplin faţă de Dumnezeu,vrednici faţă de toată misiunea Evangheliei.Pentru că toată fiinţa lor era abia atunci luminată şi

luminoasă.

14. Nu te mulţumi când sufletele au numai o cre-dinţă a inimii, care a venit într-o hotărâre momentană!

Ci caută să le luminezi, prin Cuvântul lui Dumne-zeu, şi mintea lor.


Pentru ca să înţeleagă adevărul şi pentru ca luminacunoaşterii acestuia să le desăvârşească credinţa, între-gind-o.

Pentru că dacă inima omului nu va fi vegheată tot-deauna de mintea lui, omul este mereu în primejdie.

Căci numai dacă mintea conduce inimaşi dacă înţelepciunea îndrumă dragostea,şi dacă raţiunea stăpâneşte sentimentul,– atunci sufletul merge armonios şi vrednic, cu sta-

tornicie după Hristos şi pentru El.

15. Străduiţi-vă să adânciţi Cuvântul şi Voia luiDumnezeu, prin citirea şi păstrarea Lui cu grijă şi ve-ghere, în mintea voastră curată şi atentă.

Căci numai atunci când aţi ajuns la încredinţarea lacare au ajuns în clipa de vârf ucenicii, adică şi la înţele-gerea Adevărului minţii, atunci bucuria credinţei inimiise va aşeza pe veci şi deplină pe toată fiinţa voastră.

Hristos să vă ajute la aceasta!

16. Ceea ce avea să urmeze avea să-i înveţe pe uce-nicii Domnului un şi mai mare adevăr: acela că, atuncicând devii cel mai slobod trebuie să te consideri cel maiîndatorat, pentru că prea marea slobozenie este totdeau-na primejdioasă;

şi când te ştii cel mai mare, atunci trebuie să te re-cunoşti cel mai smerit, fiindcă mărimea sfârşeşte celmai adesea cu prăbuşirea,

iar când ţi se pare că ai ajuns cel mai înţelept, –tocmai atunci trebuie să umbli cu cea mai mare băgare


de seamă, fiindcă de la înţelepciune până la nebunie es-te numai un pas.

Să nu faci niciodată pasul acesta, fiindcă mulţi l-aufăcut.

17. Lupta spre lumină şi spre adevăr este totdeaunaîndelungată şi grea, cere multă smerenie, multă înfrâ-nare, multă răbdare şi multă rugăciune.

Dar când ai ajuns la această cunoaştere, – lupta dea te păstra în lumină şi în adevăr este nespus mai greaşi mai anevoioasă.

Ea cere să ai neapărat, într-o măsură nespus de ma-re, toate cele patru virtuţi de mai înainte.

18. Până ce ai ajuns la piscul unui munte,la muchia unui ţărm,la vârful unei stânci,– desigur că uneori este nespus de greu.Dar odată ajuns acolo pe vârful cu cel mai mult cer,

dar şi cu cel mai puţin pământ, echilibrul tău va devenitot atât de primejduit, încât lupta de a te păstra aşa îţi vafi cu mult mai grea

şi îţi va cere cu mult mai multă grijădecât suişul până acolo.

19. Până când n-ai ajuns să cunoşti, răspundereapentru actele tale cade mai mult asupra învăţătorului tău– şi mai puţin asupra ta.

Dar când ai ajuns la ţinta învăţăturii tale, la sfâr-şitul şcolii tale, adică la cunoaştere,

atunci întreagă răspunderea cade numai pe tine şirămâne numai asupra ta!


20. Până când n-ai ajuns în vârful unei piramide,până când n-ai un loc de frunte între oameni,până când n-ai ajuns un conducător de familie, de

lucrare, de suflete şi de ţară, – poţi umbla uşor şi judecauşor. Răspunderea ta este cel mult pentru tine însuţi.Sau pentru o valoare puţină.

Dar când ai ajuns într-un loc mai de sus, în frunteaunui grup sau a unei lucrări, – o, atunci este cu totul alt-ceva...

Atunci nu mai ai voie să faci greşeli, să faci ne-dreptate, să faci abuz. Căci nenorocirea este cu atât maimare cu cât îi angajezi pe mai mulţi.

Roagă-te neîncetat să ai toată lumina lui Dumnezeuatunci.

Şi Dumnezeu să ţi-o dea.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Cinstea omului se naşte când se naşte el sub soare,dar la cei mulţi prea devreme ea pe totdeauna moare.


O, apãrãO, apãrãO, apãrãO, apãrã-þi ochii!-þi ochii!-þi ochii!-þi ochii!

O, apără-ţi ochii de-a’ morţii săgeţi,o, apără-ţi ochii cu orişice preţ,fereşte-i de-otrava privirii şerpeşti,o, ochii, ai grijă, mereu să-ţi fereşti!

Ispita îţi caută întâi ochii tăi,prin ei să-ţi trimită în suflet văpăi,prin ei să te-atragă spre patimi fireşti,– o, ochii, ai grijă, mereu să-ţi fereşti!

Cât ochii ţi-s limpezi, ţi-e sufletul sfânt;– să mergi totdeauna cu ochii-n pământ!Îţi pierzi curăţia când alţi ochi priveşti,o, ochii, ai grijă, mereu să-ţi fereşti!

...Doar ochii iubirii de mamă şi soţpriveşte-i întruna, sărută-i cât poţi,aceştia sunt ochii ce-n veci să-i iubeşti,de ei, să ai grijă, să nu ţi-i fereşti!


13. CONŞTIINŢA ÎMPLINIRII DATORIEI

1. Abia când ai ajuns îndrumătorul multora veisimţi – şi trebuie să simţi – toată zdrobitoarea greutate amarii răspunderi pe care o ai atât pentru cei ce te ur-mează, cât şi pentru adevăr.

Înalta conştiinţă a marii tale datorii trebuie atuncisă te chinuiască neîncetat cu teama că nu ţi-ai făcut-oniciodată îndeajuns de bine şi îndeajuns de mare,

îndeajuns de vrednică şi îndeajuns de frumoasăaşa cum s-ar fi cerut.

2. Cu cât e mai înalt locul pe care îl ocupi, cu atâtaeste mai largă şi aria răspunderii tale: faţă de Trecut,pentru Prezent şi pentru Viitor.

Faţă de Dumnezeu ai o mare răspundere pentru mân-tuirea sau pierzarea oamenilor daţi în răspunderea ta.

Faţă de oameni ai această răspundere pentru ferici-rea sau nefericirea lor,

pentru sufletul şi trupul lor, care sunt nişte golurineumplute de-ajuns niciodată.


3. Lupta de a-ţi face astfel datoria te va chinui ne-încetat, pentru că niciodată nu vei ajunge să împaci de-plin aceste mari trebuinţe:

– căutând să asculţi de Dumnezeu, îi vei nemulţumipe mulţi oameni;

– ascultându-i pe oameni, Îl vei nesocoti adeseoripe Dumnezeu.

Împăcând şi pe Dumnezeu, şi pe oameni, te vei sa-crifica totdeauna pe tine.

4. Când ţi se pare că nu mai ai nici o luptă, atuncisă fii cel mai treaz,

căci cea mai mare primejdie te pândeşte tocmaiatunci când crezi că ai scăpat de orice primejdii

şi răul din alţii nu-ţi poate face atâta pagubă ca răuldin tine.

5. Când nu mai ai nici un mai-mare peste tine,atunci caută să fii cel mai supus marii tale datorii!

Conştiinţa răspunderii să ţi-o simţi cea mai greatocmai atunci când n-ai pe nimeni mai mare peste tinecare să-ţi poruncească şi să te mustre.

Fiindcă dacă atunci cazi, eşti căzut pe totdeauna, –nu mai are cine să te înştiinţeze, nici cine să te ridice.

Dacă de acolo de sus greşeşti, nefericirea ta estenemăsurat de mare.

Şi paguba ta, de neînlocuit.

6. Luptă-te să dobândeşti cunoaşterea, dar nicio-dată să nu-ţi închipui că ai dobândit-o deplin,

ca să nu-ţi spui: Acum ştiu!...


Că tocmai atunci se poate să rămâi de ruşine, fi-indcă numai Dumnezeu cunoaşte TOT Adevărul.

7. Noi, oricare am fişi oricine ne-ar părea nouă că suntem,şi oricât credem că am fi ajuns de sus pe scara cu-

noaşterii,– prin chiar firea şi starea noastră de oameni măr-

giniţi,suntem atât de puţin cunoscători, ca toţi oamenii.Acela dintre noi care ştie cel mai mult îşi dă seama

cel mai bine de adevărul că nu ştie nimic.De aceea să ne temem mereu de Dumnezeu şi de

păcat,pentru ca să rămânem totdeauna smeriţi şi alipiţi de

Hristos, spre a ne păzi El şi scăpa de ispite şi de păcat.

8. Domnul Iisus le-a spus că ei, ucenicii Lui, nuvor pleca singuri – ci vor fi alungaţi.

Nu se vor duce risipindu-se fiecare dintre ei dinvoia lui însuşi, şi nici din vina sa – ci ei vor fi risipiţi.

Îi vor risipi alţii,îi vor împrăştia alţii,îi vor sili alţii să fugă, lăsându-L Singur nu numai

pe El – Domnul lor –, ci însingurându-se şi ei fiecare,unul de celălalt.

9. Ce grozav de dureroasă este uneori cernerea pecare diavolul o aduce!

Dar Dumnezeu o îngăduiepeste ucenicii Domnului Iisus.


În ceasul acela, lovitura este năucitoare pentru toţiucenicii. Nimeni dintre ei nu mai poate judeca nimiclimpede.

Nimeni nu-şi mai poate stăpâni şi coordona actele,faptele, vorbele, gândurile şi reflexele sale.

Nimeni nu-şi poate păstra calmul lucid, cumpătulsănătos, controlul normal.

10. În primul moment intervine zăpăceala lovituriineprevăzute, iar ceea ce face omul în această zăpăcealănu vine nici din raţiune, nici din sentiment, – ci din in-stinct.

Nu vine nici din minte, nici din inimă, ci din fire,din reflex.

Abia după aceea, la unii mai degrabă, la alţii maitârziu, începe întâi mintea să pună rânduială în lucruri,– apoi inima, în sentimente.

Şi numai după aceea lucrurile reintră iarăşi în nor-mal.

11. Ce bine este, în clipele grele, că mintea cunos-cuse mai dinainte adevărul

şi că inima era încredinţată despre El!Când aceste două puteri revin la locurile lor, su-

fletul omului se redresează repede, iar omul ajunge în-dată iarăşi lângă Domnul său

şi lângă fraţii lui.

12. Şi pe voi, fraţii mei, satana v-a cerut să vă cear-nă cum cerni grâul.

Şi vă va mai cerne de multe ori.


Dar să ştiţi bine că şi pentru voi Mântuitorul Atot-ştiutor S-a rugat şi Se roagă şi Se va mai ruga,

– până la sfârşitul tuturor cernerilor.Aveţi credinţă în rugăciunea Lui.

13. Nu vă pierdeţi niciodată mintea şi inima cândva veni lovitura şi când veţi fi risipiţi fiecare la ale luidureri şi singurătăţi.

Nici nu vă învinuiţi atunci unii pe alţii, – căci nuvoi, ci o iscoadă şi un vânzător va fi marele vinovat pen-tru toate cele ce au venit şi vor mai veni peste voi.

Un vrăjmaş şi un prigonitor va fi adevăratul răs-punzător pentru risipirea, pentru dezbinările şi pentrudurerile voastre.

Diavolul va fi blestematul urzitor al tuturor acestorsuferinţe ale voastre şi ale Domnului vostru.

Diavolul – şi uneltele sale dintre voi.Şi ei le vor şi ispăşi!

14. După cum a venit ceasul cernerii, a venit şi cer-nerea; tot aşa, când va trece ceasul ei, va trebui să trea-că şi ea.

Reveniţi-vă, după trecerea ei, în simţirile voastresănătoase şi puternice, cât mai curând, – voi, toţi cei ca-re aţi rămas cu inima curată după cernerea satanei.

Şi căutaţi să dregeţi împreună cu Domnul – şi câtmai repede – spărtura dintre voi. Pentru ca diavolul săn-o facă şi mai mare.

Şi păcatul să nu facă pagube şi mai multe.

15. Suflete curat şi credincios, oricât de mare ar fivreodată risipirea din jurul tău, tu nu descuraja.


Oricât de singur vei fi ajuns vreodată, tu nu deznă-dăjdui, Tatăl tău Cel Ceresc va fi cu tine totdeauna.

Tatăl tău Cel Ceresc nu te va lăsa niciodată singur.

16. Dumnezeu poate, în înţelepciunea Lui nepă-trunsă, să îngăduie uneori risipiri în toate părţile, ascânteilor Sale,

dar tocmai aceasta va lucra la aprinderea unei maiputernice vâlvătăi a dragostei Lui, spre cât mai mulţidin cei ce zăceau în întuneric.

Şi pentru o cât mai largă răspândire a Focului Săucel Ceresc, care doreşte El să fie aprins cât mai curând.

17. Niciodată Mântuitorul n-a făgăduit la ai Săicomoditate pe pământ.

În locul unde tot ce este rău trebuie dărâmat culuptă

şi tot ce este bine trebuie zidit cu muncă,– acolo niciodată nu va fi uşor pentru cei ce luptă şi

pentru cei ce zidesc.Unde tot ce este vechi se părăseşte atât de greu şi

tot ce este nou se primeşte cu atâta împotrivire,– acolo trimişilor lui Hristos li se va cere mereu

sânge şi sudoare.

18. În locurile unde tot ce este minciună şi păcateste ţinut cu atâta străşnicie şi tot ce este adevăr şi ne-prihănire este învăţat cu atâta nevoinţă,

– acolo va fi lipsă nu numai de o hotărâre definitivăsau de o jertfă totală,dar şi de o muncă şi o luptă încordată şi îndelungă.


19. Mântuitorul a ţinut totdeauna să-i încredinţezede neclintit pe ai Lui asupra celor două mari adevăruride care, oricât de grea şi de îndelungată va fi lupta şimunca lor, ei trebuie să fie permanent siguri. Şi de careniciodată să nu se îndoiască, anume că:

întâi: sfârşitul lor va fi biruitor, oricât va ţinelupta lor;

al doilea: că El va fi cu ei până la biruinţa finală.Aici un al treilea adevăr nu mai există.

20. În timpul marilor lupte şi ale încordatelor munci,comenzile sunt scurte şi puţine.

Atunci nu mai este nici timp pentru mult şi nu maieste nici nevoie.

Tot ce fusese nevoie să fie ştiut se spusese mai di-nainte, în timpul pregătirii pentru astea.

Acum ostaşii Domnului au nevoie numai de celedouă scurte încredinţări, dar de neclintit:

că ei vor birui.şi că Hristos este cu ei.Aşa Te rugăm, Doamne Iisuse, să ne faci şi pe noi.Amin.


14. ÎNŢELEGEREA ŞI HOTĂRÂREA

1. Când Hristos a văzut în ochii ucenicilor Săi lu-mina înţelegerii şi semnul hotărârii, – atunci El le-a datsemnalul începerii şi asigurarea izbânzii.

De acum, ei trebuie să ştie numai două lucruri.Că, oricât de grea şi de lungă ar fi lupta care începeşi oricât de mulţi şi de puternici vor fi vrăjmaşii lor,şi oricât de multe vor fi pierderile, vânzările şi în-

frângerile prin care va trebui să treacă ei,– biruinţa este asigurată. Triumful este hotărât. Fi-

nalul este sigur: nici unul dintre ei să nu se îndoiască,nici într-o încercare,

să nu se teamă nici într-o înfrângere,să nu descurajeze nici într-o stare.

2. Fraţii mei şi surorile mele din marea şi biruitoa-rea Oaste a Domnului Iisus Hristos,

– aceste două adevăruri, numai aceste două dumne-zeieşti şi puternice adevăruri să le ştim şi noi, să le ştiţişi voi, până la moarte.


Hristos nu ne-a spus că în lume nu vom avea de tre-cut prin ape mari, tulburi şi reci

sau prin cuptoare de foc cu flăcări necruţătoare şicumplite,

ci dimpotrivă.Dar ne-a spus că, prin toate acestea, El va fi cu noi,

ca să ne scape (Ier 1, 8).Că El va face ca flăcările să nu ne poată arde,valurile să nu ne poată îneca,vrăjmaşii să nu ne poată nimici (Isaia 41, 10-14; Ps

66, 12 şi 91, 3; Isaia 43, 2; I In 4, 4 şi 5, 4-5; Apoc 19,15; I Cor 15, 24-28).

Şi că la capătul rânduit, biruinţa noastră va fi sigu-ră, veşnicia.

3. Cu aceste două încredinţări să începeţi. Şi cu elesă sfârşiţi,

cu ele să cădeţi şi să vă ridicaţi,cu ele să plângeţi şi să cântaţi,să mergeţi şi să veniţi,să semănaţi şi să pliviţi,să mustraţi şi să încurajaţi,să vă întâlniţi şi să vă despărţiţi,să vă culcaţi şi să vă sculaţi,să plecaţi şi să vă întoarceţi,să muriţi şi să înviaţi.

4. Vrăjmaşii să le vadă tăria acestora totdeauna în voi,prietenii să le vadă frumuseţea,iar Hristos să le vadă roadele.Ele să ne fie sabia şi scutul în toate luptele noastre,


ele, hotărârea şi bucuria în moartea noastră,ca ele să ne fie Nădejdea şi slava în Înviere,iar apoi Cununa şi Răsplata în Veşnicie.

5. În orice lucrare a Evangheliei lui Hristos, uceni-cul trebuie să facă totdeauna aşa cum a făcut Domnul:Cuvântul trebuie urmat de rugăciune.

Deci ori de câte ori staţi de vorbă cu un suflet saucu mai multe, – rugaţi-vă pentru cei cu care aţi vorbit.

Ori de câte ori împărţiţi Cuvântul lui Dumnezeuoamenilor, rugaţi-vă puternic şi fierbinte pentru ei,

încheiaţi totul cu rugăciune către Tatăl Ceresc pen-tru mântuirea, pentru unitatea şi pentru slava celor cucare aţi vorbit.

6. Încercarea îşi avea ceasul ei de la sfârşit, după cumşi ispitirea îşi avuse ceasul ei de la început (Mt 4, 1).

Şi precum, pentru începutul Lucrării Sale şi pentruînceputul ispitirii, Domnul Iisus Se pregătise atunciprin post şi prin rugăciune,

– tot aşa şi acum, pentru începutul Patimilor Sale,pentru Sfârşitul Lucrărilor Lui, El Se pregătea prin ru-găciunea aceasta. Şi prin postul din Zilele Patimilor.

7. O, ce adânc ar trebui să simţim noi trebuinţa ru-găciunii necurmate! Şi a postului unit cu ea!

Ce puternic ar trebui să simţim nu numai setea derugăciune şi de post,

ci mai ales tainica alipire,dulcea încredinţare,liniştitoarea pace


şi puternica siguranţă pe care o dă atingerea deTatăl Ceresc prin rugăciunea cât mai adâncă, totdeaunafierbinte şi cât mai necurmată.

8. Cine la ceasul rugăciunii este aflat în rugăciuneşi la ceasul ispitirii este aflat în post,şi la ceasul mărturisirii este aflat în amândouă,şi până la ceasurile morţii este aflat mereu în părtă-

şia adâncă cu Hristos (I Tes 5, 17),– acela va birui totdeauna şi va sfârşi proslăvit de

Tatăl.

9. O, cum ar trebui să mă rog şi eu la fiecare înce-put de ceas!

Căci dacă Domnul, Care ştia ce îi aduce ceasul, S-arugat atât de mult,

cu cât mai mult ar trebui să mă rog eu, care nu ştiuce-mi poate aduce nu numai fiecare ceas,

ci chiar şi fiecare clipă!

10. Iar pe mine, pentru că ceasul ispitei nu m-a găsitîn post şi rugându-mă, – ispita m-a doborât de atâtea ori.

Şi pentru că ceasul mărturisirii nu m-a aflat în ru-găciune, mărturisirea mea a rămas de atâtea ori fără niciun rod.

Şi pentru că ceasul pătimirii nu m-a găsit rugân-du-mă, pătimirile mele au fost de multe ori atât de ama-re, atât de grele, atât de slabe, atât de zadarnice!

În cea mai mare parte a lor.

11. O, suflete al meu şi fiul meu, măcar ceasulmorţii să ne afle în rugăciune!


În acel fel de dumnezeiască stare, de dulce alipire,de tainică încredinţare,de liniştitoare paceşi de puternică siguranţăpe care o dă deplina bucurie a necurmatei ascultări

de Voia Tatălui.O, atunci întunericul nostru ar fi ca lumina strălu-

citoareşi ispitirile noastre ar fi biruinţe slăvite,şi încercările noastre ar fi o mântuire strălucită,iar moartea noastră, o înviere şi o încununare veş-

nică.

12. Nu există nici o făptură care să nu fie sub pute-rea lui Hristos

şi nu există nici o putere care să nu fie mai micădecât puterea Lui,

şi nu există nici o înălţime care să nu fie mai joasădecât El.

Şi nu există în toată lumea asta văzută sau în ceanevăzută ceva care să nu fie stăpânit, controlat, supus şidominat de puterea lui Hristos.

O, cât de mare este Acela Care este cu noi!

13. Nu numai bucuria marilor adunări frăţeşti libe-re, ci şi duioşia micilor adunări prigonite sunt împreunălucrătoare la slava noastră în Hristos.

Nu numai sănătatea, ci şi boala noastră este sprebine.

Nu numai fraţii, ci şi vrăjmaşii ne ajută spre cunună.Nu numai câştigurile, ci şi pagubele ne sunt spre

folos.


Nu numai vremile de pace, ci şi cele de frământărilucrează împreună spre mântuirea noastră.

14. Nu numai izbânzile, ci şi înfrângerile noastre –fiecare în felul lor – ajută mântuirii şi slujbei noastre;

şi nu numai bucuriile, ci şi întristările noastre –toate, toate, prin puterea lui Hristos Domnul şi Mântu-itorul nostru Preaiubit

– lucrează acum şi vor lucra totdeauna spre a vă davouă viaţa veşnică (Rom 8, 28).

15. Deci să nu vă întristaţi prea mult, iubiţii mei, cănu aveţi parte prea fericită de bucuriile vieţii acesteia.Hristos Domnul vostru v-a promis fericirea adevăratănu aici – ci Acolo la El, unde va fi veşnică.

Nu în lumea aceasta, ci în cealaltă.Şi nu unde nu este El, ci Acolo unde El este pe tot-

deauna Soarele şi Răsplătirea preaiubiţilor Lui.Bucuraţi-vă totdeauna în această veşnică nădejde

(I Tes 5, 16).

16. Viaţa veşnică este!Iată trei cuvinte care întregesc un mare şi cutremu-

rător adevăr: viaţa veşnică este!Pentru că există un Dumnezeu Veşnic, există şi via-

ţa veşnică.Pentru că există o Dreptate Veşnică, există şi Răs-

plata veşnică.Pentru că există o Iubire Veşnică, există pentru ea

şi un loc veşnic;şi pentru că Adevărul este Veşnic,– există şi Cununa veşnică...


17. Noi putem avea o existenţă veşnică fără săavem viaţa veşnică.

Adevărul ştiinţific care spune că nimic nu piere, citotul se transformă, este chiar el o mărturie zdrobitoareîmpotriva tuturor acelora care susţin aceasta în privinţalucrurilor materiale, dar o tăgăduiesc în privinţa celorduhovniceşti.

Adică tocmai în privinţa acelor valori care chiarprin natura lor, nespus superioară celorlalte, fac să stră-lucească nespus mai puternic acest nemuritor adevăr.

Dar cei care nu-l cred îşi vor petrece existenţa lorveşnică în întuneric şi în moarte, nu în lumină şi în viaţă.

18. Existenţa veşnică o avem cu toţii.Dar viaţa veşnică nu o vor avea decât acei care Îl

cunosc pe Dumnezeu Tatăl şi pe Iisus Hristos, Fiul Lui,cu acea cunoaştere care este o descoperire şi o împreu-nare desăvârşită şi eternă!

Acei care Îl cunosc pe Dumnezeu cu acea cunoaş-tere care îl face pe sufletul care o dobândeşte să devinăde aceeaşi natură duhovnicească cu Hristos...

care se altoieşte sudându-se în Hristos, devenindEl, cum ramul în tulpină, cum mlădiţa în viţă, cum mă-dularul în trup.

Astfel de credincioşi devin, în timp şi în lucrare, oprelungire a lui Hristos Iisus, Cel care este Tulpina lorşi Capul lor.

Şi aşa, din Timp, vor trece în veşnicie una cu Hristos!

19. Existenţa veşnică o au toţi oamenii.Numai că această existenţă nu va fi a tuturor su-

fletelor la fel.


A unora va fi moartea, pe când a altora va fi viaţa.Existenţa veşnică a unora va fi întuneric şi chin ne-

bănuit.Iar a altora va fi lumină şi slavă veşnică negrăită,după felul în care şi-au ales să trăiască în viaţa, în

existenţa aceasta.

20. Existenţa veşnică în moarte nu se va descoperidecât numai din clipa când împăratul Hristos îi va alun-ga din faţa Judecăţii Sale pe cei de-a stânga Lui, zicân-du-le:

„Duceţi-vă, blestemaţilor, în focul veşnic...”;şi existenţa veşnică în viaţă a celor de la dreapta

Lui, când le va spune:„Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, la slava

veşnică...” (Mt 25, 34-41).Căci existenţa veşnică a acestora începe chiar de

aici şi chiar de acum.Cea de Acolo va fi numai urmarea, prelungirea ce-

lei de aici.Cea din veşnicie va fi numai continuarea şi răsplata

normală a celei din lumea aceasta.Doamne Iisuse, fii Tu atunci Răsplata şi bucuria

noastră eternă.Amin.


În legãnãri plãcuteÎn legãnãri plãcuteÎn legãnãri plãcuteÎn legãnãri plãcute

În legănări plăcuteadoarme gândul sfântde după rugăciuneacu cerul pe pământ,adoarme numai gândul,căci duhul rugătorpluteşte încă dulcepe-al candelei fior...

Foşnesc aripi de îngeriprin mirosul de mirşi visul se-mpleteşteîn raze, fir cu fir,şi Mâna Albă-ntinsăalină fericitobrazul încă umedde plânsul strălucit!

O, sfântă curăţiedin somnul îngeresc,ce Ochi şi ce Iubiredin ceruri te privesc!Dac-ar trăi în toatecăminele-un chip sfânt,cu cât ar fi mai soareşi cântec pe pământ!


15. ÎNTREBAREA CEA MARE

1. Dragă suflete, întrebarea ta cea mare nu trebuiesă fie dacă este sau nu o existenţă veşnică pentru tine.

Existenţa aceea a ta este un adevăr tot atât de sigurca şi existenţa ta aceasta de acum.

Iar faptul că lumea de acum o tăgăduieşte nu anu-lează adevărul ei, după cum faptul că o mulţime de orbiar tăgădui existenţa soarelui nu ar anula adevărul aces-tei lumini, ci-l va întări.

2. Întrebarea cea cutremurătoare pe care trebuie săţi-o pui tu este: Unde îţi vei petrece tu existenţa ta veş-nică?

În întuneric sau în lumină?În chinuri sau în fericire?În moarte sau în viaţă?Cu satana sau cu Hristos?Căci nu sunt decât aceste două realităţi!Iar răspunsul nu e greu să ţi-l afli tu singur, după

felul de viaţă pe care o duci acum.


3. Adevărata proslăvire a lui Dumnezeu stă în îm-plinirea lucrării pe care El ţi-a dat-o s-o faci.

„Nu cel ce-Mi zice «Doamne, Doamne» va intra înîmpărăţia Cerurilor, ci cel ce face Voia Tatălui Meu Ca-re este în Ceruri” – a spus Mântuitorul (Mt 7, 21).

4. Cum te înfăţişezi tu înaintea Tatălui?Şi cum arată în faţa Lui lucrarea pe care Dumnezeu

ţi-a încredinţat-o ţie să o faci?Atâtea fapte bune a pregătit Dumnezeu ca tu să um-

bli în ele! Întreabă-te singur, cum umbli tu în acestea?Cum umbli tu în calea Bisericii?Cum umbli tu în ascultarea Cuvântului Sfânt?Cum umbli între fraţi?Cum umbli între săraci şi între bolnavi?Între suferinţe şi între îngrijorări,între necazuri şi între prigoniri,între ispite şi între păcate,între citirea Cuvântului şi împlinirea Lui...între vrăjmaşi şi prieteni...între rugăciuni şi meditaţii?…Oare proslăveşte lucrarea ta şi umbletele tale pe

Dumnezeu sau nu?Să ştii că de acestea depinde soarta ta veşnică

(Rom 2, 7-15).

5. Mâine veţi vedea şi mai puternic cele două ade-văruri mari din seara asta!

Veţi vedea şi mai bine cât de mare a fost dragostealui Dumnezeu,

cât de adânc a fost păcatul,


dar şi cât de mare este întunericul din sufletul oa-menilor;

veţi vedea!...Şi abia atunci veţi înţelege cum Preaiubitul Mân-

tuitor a venit să fie Unicul Mijlocitor între Iubirea şiDreptatea lui Dumnezeu faţă de lume.

Între păcat şi Judecată, faţă de Harşi între vrăjmăşie şi înfiere, faţă de Veşnicie.El, Singurul Mijlocitor,Singura Punte,Singura Uşă...

6. Iată: Profeţii din Vechime, mânaţi de Duhul luiHristos Care era în ei când vorbeau despre Patimile şiSlava Sa, au arătat dinainte spre Crucea Lui (Isaia 53,1-12; I Ptr 1, 10-11);

şi iată: apostolii Săi, care au văzut cu ochii lor şi aufost martorii tuturor acestor lucruri profeţite despreHristos, au arătat din urmă spre Aceeaşi Cruce a Lui,

luminaţi de împlinirea cutremurătoare a tuturor ce-lor ce se profeţiseră despre El (Lc 24, 45-49).

Priveşte şi tu şi arată tot într-Acolo!

7. După cum înainte de moartea Sa, Mântuitorul aprivit peste întunericul greu, dar trecător, la Slava LuiEternă de după moarte, – tot aşa să priviţi şi voi peste alvostru, la a voastră.

Atunci bucuria biruinţei vă va lumina fiinţa, tre-când prin întuneric spre slavă.

Gândul la slava viitoare vă va întări îndeajuns sprea putea suferi cu răbdare ocara prin care trebuie să tre-ceţi acum spre ea.


8. Viitorul Bisericii era în Hristos.Ochii lui Dumnezeu vedeau tot numărul celor ce

vor cunoaşte Numele Lui prin Hristos.Înţelepciunea Lui ştia pe fiecare din cei ce vor pri-

mi Cuvântul Său şi îl vor păzi, până la sfârşitul vremi-lor chemării şi ale Harului.

De aceea i-a şi înfiat mai dinainte!

9. Domnul Iisus îi ştia pe toţi aceştia care vor păziCuvântul Lui, după cum ştia totul mai dinainte de a ficeva.

El, prin Care toate s-au făcut şi prin Care toate seţin, numeşte toate întâmplările până încă nici nu sunt caşi cum ar fi fost (Rom 4, 17).

Şi vorbeşte despre viitor ca şi cum ar fi trecut.Fiindcă El ştia mai dinainte care este năzuinţa Du-

hului (Rom 8, 26).Şi ştia mai dinainte cine vor fi acei care vor primi

Harul adus de El,gata să plătească şi ei orice preţ de suferinţe aicipentru viaţa veşnică din veacul viitor (Mc 10, 30).

10. Dacă şi noi am ascultat chemarea Domnului,dacă şi noi am cunoscut Numele Tatălui prin Des-

coperirea Duhului Sfânt al Său,– atunci şi noi suntem ai Lui,atunci şi noi suntem, prin credinţă, înfiaţi ai Tatăluişi, prin ascultare, urmaşi ai Fiului,şi, prin nădejde, moştenitori ai Duhului Sfânt.Astfel suntem şi noi cuprinşi în marele şi fericitul


număr al celor pentru care Hristos S-a făcut Urzitorulunei mântuiri veşnice (Evr 5, 9),

părtaşi la mântuirea în care, pe rând, peste puţinăvreme, vom ajunge şi noi.

Vom ajunge ori fiecare în parte, ori cu toţi deodată(I Tes 4, 16).

11. Slăvită este clipa când sufletul chemat de Hris-tos ajunge la încredinţarea că nimic din tot ceea ce i sedă nu vine decât de la Dumnezeu.

Slăvită este starea acelui suflet care, în tot ce pri-meşte, vede şi simte numai un dar al dragostei şi al înţe-lepciunii Tatălui Ceresc.

Nici o stare nu-i atât de înaltă ca aceea pe care ţi-odă încredinţarea că toate cele ce vin lucrează împreunăspre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.

Şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi dupăplanul Său (Rom 8, 28).

12. Odată ajuns credinciosul Domnului la acest felde a crede şi de a şti acest adevăr, nimic nu-i mai tulbu-ră inima lui, nici nu i-o mai înspăimântă.

Nimic nu-i mai întunecă viitorul lui, nici nu i-l maiîngrijorează.

Nimic nu-l mai abate de la învăţătura sa,nimic nu-l mai întoarce din calea lui Hristos,nimic nu-l mai îndepărtează de la Lucrarea Duhului

Sfânt,nimic nu-l mai rupe de fraţii săi,nimic nu-l mai desparte de Adevărul şi de Iubirea

lui Dumnezeu,


– pentru că el nu mai crede, ci ştie cu toată sigu-ranţa că Dumnezeu îl iubeşte,

că tot timpul, Domnul Iisus Se gândeşte mereu la el,că toată vremea, Domnul este adăpostul şi spriji-

nitorul lui– şi că, datorită acestui sfânt adevăr, nu numai că

sfârşitul va fi fericit, dar şi că tot drumul pe care vamerge până la acest sfârşit

va fi plin de bucuria Prezenţei lui Hristos.

13. Când ştii sigur că tu eşti al Domnului şi El esteal tău, – pe tot ce vei pune tu mâna ta vei izbuti şi petoate cărările tale va fi o lumină totdeauna strălucitoare.

Atunci, chiar când vine smerirea, te vei bucura înîncredinţarea înălţării

şi când vine nedreptatea îţi afli mângâierea deplinăîn izbânda de la urmă a dreptăţii tale;

iar când vei fi prigonit te vei ruga cu milă pentruprigonitorii tăi, ştiind mai dinainte ce judecată necru-ţătoare şi dreaptă îi aşteaptă pentru nelegiuirea lor.

14. Atunci, când va veni încercarea, vei privi din-colo de ea, la harul care este ascuns în umbra ei şi lanectarul cel dulce pus în amărăciunea ei.

Atunci, când va veni durerea, tu îţi vei avea ochiipironiţi spre răbdarea lui Hristos, – şi vei fi biruitor.

Iar la apropierea morţii te vei bucura de slava la ca-re nu poţi ajunge decât prin porţile morţii, dar dupăacestea nu va mai fi nimic apoi să-ţi întunece faţa nici-odată.


15. Deci, iubeşte-ţi adunarea în care eşti, căci Dum-nezeu ţi-a dat-o.

Iubeşte-ţi soţul pe care îl ai, căci Dumnezeu ţi l-arânduit.

Iubeşte-ţi familia, munca, soarta, locul şi starea pecare le ai, străduindu-te să ţi le faci tot mai frumoaseprin iubire,

– căci ele ţi-au fost alese şi rânduite de Dumnezeu,numai de El şi cu Voia Lui.

16. Mulţumeşte-I Domnului pentru tot ce te bu-cură...

Mulţumeşte-I chiar şi pentru ceea ce te întristeazăacum, căci toate acestea sunt de la Dumnezeu.

Ele sunt tot ce poţi avea tu mai bine în ceasulacesta.

Şi îţi sunt rânduite tocmai spre binele tău.

17. În cuvintele de la Dumnezeu este Puterea Du-hului lui Dumnezeu.

Puterea şi Lumina Duhului Său îi încredinţează pecei sinceri în faţa lui Dumnezeu că în aceste cuvinteeste adevărul,

că aceste cuvinte sunt chiar ale Lui. „Pe când vorbea Iisus, mulţi au crezut în El” –

spun adeseori Sfintele Scripturi (In 8, 36).Da, chiar pe când vorbea, – fiindcă vorbele Lui e-

rau cuvintele pline de putere şi de lumină pe care I ledădea Tatăl, ca să-L facă cunoscut acelora care vor găsiviaţa veşnică prin cunoaşterea şi recunoaşterea aceasta.

Cuvântul făcea credinţa.


18. O, ce răspundere înfricoşătoare, de felul cumvorbesc, apasă asupra tuturor celor care se ridică în mij-locul oamenilor ca să predice Evanghelia...

Câtă vreme nu simte cineva puternicul îndemn deSus, – ar trebui numai să se roage şi să nu vorbească.

Câtă vreme nu-şi simte aprins sufletul şi arzândinima de Duhul Sfânt, – ar trebui numai să plângă;

şi câtă vreme nu-şi are toată fiinţa lui plină de cu-vintele lui Hristos şi de Harul mistuitor al dragostei luiHristos şi al iubirii semenilor săi,

– atâta vreme omul n-ar trebui decât să stea pe ge-nunchi,

să nu se ridice în picioare nimeni, ca să vorbeascăîn Numele Domnului,

căci fără viaţă şi căldură, cuvântul va fi mort.

19. Dacă cei trimişi de Domnul au o uriaşă răspun-dere, o tot atât de mare răspundere au şi cei în mijloculcărora vin ei.

Căci dacă cineva îşi pregăteşte o unealtă, faceaceasta tocmai în vederea lucrării pe care va avea să oîndeplinească prin ea.

Dacă Duhul lui Dumnezeu îl alege pe Sfântul Pa-vel, El o face aceasta în vederea unei lucrări pe care ova face printre alţii prin acest apostol minunat (Fapte13, 3; 22, 14-15; 26, 16-18).

Şi dacă el este conştient de asta, – atunci şi ei tre-buie să fie conştienţi.

20. Cuvintele luminoase şi duhul puternic pe care ile dă Dumnezeu unui trimis al Său,


împreună cu viaţa sfântă şi cu dragostea statornicăpe care le arată acesta,

– acestea două sunt puternicele dovezi după caretrebuie să fie primit, crezut şi urmat orice trimis careeste al lui Hristos.

Cine respinge pe un astfel de trimis Îl nesocoteştepe Dumnezeu (Lc 10, 16).

O, Doamne Duhule Sfinte, umple-i de puterea Tape toţi cei ce propovăduiesc Cuvântul Tău.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Când ţi-e cinstea în ispită, luptă-te şi n-o lăsa,toţi cinstiţii de pe lume să ţi-i simţi de partea ta!

*

Să nu-ţi fie niciodată teamă când vei fi cinstit,teme-te numai când cinstea ţi-ai pierdut-o, ispitit.


16. PRIMIŢI TRIMIŞII DOMNULUI

1. Când aveţi în mijlocul vostru un om sau o lucra-re peste care vedeţi semnele Evangheliei lui Hristos, săprimiţi mărturia pe care v-o aduce acest trimis,

credeţi-o şi urmaţi-o!Nu cumva, nesocotind-o, să fiţi pedepsiţi cu pierza-

rea veşnică a unei înspăimântătoare rătăciri de la Adevărşi a unei despărţiri de la Dragoste.

2. De nimic nu au mai multă nevoie, în marea lorchemare

şi în uriaşa lor răspundere pentru împlinirea ei, tri-mişii lui Dumnezeu decât de rugăciune.

Împinşi de Dumnezeu şi respinşi de oameni,trimişi de Har şi opriţi de legi,chemaţi de dragoste şi alungaţi de ură,înconjuraţi de priveliştea pierzării lumii,– aceşti trimişi ai lui Hristos sunt cei mai fericiţi şi

cei mai chinuiţi dintre toţi oamenii.Rugaţi-vă pentru ei. Şi aveţi pentru ei cea mai a-

dâncă înţelegere!


3. Trimişii Domnului trebuie să plângă cu cei ceplâng ca şi cum ar fi asemenea cu ei de nefericiţi,

pentru ca, împărtăşind simţit durerea lor, să-i poatăapropia de mângâierea pe care ei o pot da din partea luiHristos.

Trebuie să se bucure cu cei ce se bucură, chiar dacăinima lor sângerează de dureri,

pentru ca astfel să le poată spune de lângă ei cătotuşi e mai folositor să plângă acuma decât să plângăîn veşnicie (Lc 6, 21-25).

4. În mijlocul celor ce odihnesc, aceşti trimişi ai luiHristos nu pot să se odihnească.

Între cei care se bucură de toate drepturile, – lor nuli se îngăduie nimic din ceea ce altora le prisoseşte (ICor 9, 1-7).

Între cei ce pot să se folosească de atâtea mijloace,– lor nu le este îngăduit aproape nimic (Fapte 20, 33).

Când unii nu au nici o grijă, deşi sunt aproape, eitrebuie să fie munciţi de îngrijorări, cu toate că sunt de-parte.

Când unii cad – şi nimănui nu-i pasă, ei simt pentrucăderea oricui o arsură şi o mistuitoare răspundere întoată inima lor (II Cor 11, 28-29).

5. Trimişilor lui Hristos nu le este îngăduit să steajos până când mai este cineva care stă în picioare.

Ei nu mai pot să mănânce până când mai este cine-va flămând.

Ei nu au voie să plece până când mai este încă unsnop nestrâns, o uşă deschisă, un lucru neterminat.


6. Din cetate în cetate îi aşteaptă pe trimişii luiIisus lanţuri şi necazuri, dar ei n-au voie să ţină la viaţalor cum fac ceilalţi oameni.

Pas cu pas alături cu moartea, ei trebuie să-şi punăîn primejdie însăşi viaţa lor, în fiecare clipă, pentru a osalva pe a altora.

Oricât de scumpe lucruri şi fiinţe ar avea şi ei pelume, totuşi, mai presus de orice preţ al lor ei trebuie săpună slujba plină de răspundere pe care o au de laDumnezeu pentru alţii.

7. Dacă sunt preţuiţi şi iubiţi, – ei mulţumesc pen-tru aceasta lui Hristos. Şi sunt fericiţi să vadă că Cel peCare Îl propovăduiesc ei El este iubit şi preţuit din pri-cina lor.

Dacă sunt dispreţuiţi şi urâţi, ei se îndurerează desoarta acelora care-L lovesc şi Îl prigonesc în ei peHristos.

Ei, ştiind bine ce osândă îi aşteaptă pe toţi cei îm-potrivitori, se roagă pentru cei care îi prigonesc şi pen-tru cei care se poartă rău cu ei.

Aceasta este soarta trimişilor lui Iisus în lume.

8. În faţa lui Dumnezeu, trimişii Săi îi apără pe oa-meni, iar în faţa oamenilor Îl apără pe Dumnezeu.

De Dumnezeu se roagă pentru mântuirea sufletelor,de suflete se roagă pentru mântuirea lui Dumnezeu.

Înaintea lui Dumnezeu plâng pentru lume, iar îna-intea lumii plâng pentru Dumnezeu.

9. Ceea ce nu se vede nicidecum la alţii, la trimişii luiHristos se arată de departe şi este văzut de toată lumea.


Ei n-au voie să se apere nici de loviturile celor maislabi decât ei.

Nici de învinuirile celui nedrept.Nici de lăcomia celui hrăpăreţ,– ci, cui vrea să le ia haina, trebuie să-i lase şi că-

maşa lor,iar celui care-i loveşte pe obrazul stâng, trebuie să-i

întoarcă şi obrazul drept.Şi dacă le cere cineva să meargă cu ei o milă de

loc, ei trebuie să meargă două (Mt 5, 39-48).Fiindcă ei nu pot nesocoti nici unul din Cuvintele

Domnului Iisus, – cum pot face alţii.

10. Căutând să-şi alipească prin iubire inima deinimile oamenilor, fiecare despărţire de fiecare dintre eile-o sfâşie pe a lor,

fiecare cădere a altora le-o arde,fiecare nepăsare a fraţilor le-o doareşi fiecare lepădare a oamenilor le-o străpunge.Căci Dumnezeu a făcut din ei ceea ce a făcut şi din

Iisus Hristos, Fiul Său şi Domnul lor: o privelişte pen-tru lume, îngeri şi oameni.

11. Desigur, în curând îi aşteaptă aceeaşi lumină caa lui Iisus, la Dumnezeu. Şi în Veşnicie, aceeaşi răs-plată fericită.

Dar în lume îi aşteaptă aceeaşi umbră apăsătoare,aceeaşi slujbă şi aceeaşi cruce,şi aceeaşi dureroasă dăruire ca a lui Hristos, Dom-

nul lor.


12. Trimişii lui Hristos au cea mai mare nevoie derugăciune.

Hristos S-a rugat atât de stăruitor pentru ei!Şi de aceea trebuie şi noi să ne rugăm pentru ei ne-

curmat.Căci rugându-ne pentru ei, ne rugăm pentru noi,pentru urmaşii noştrişi pentru toată lumea a cărei mântuire Jertfa lui

Hristos ne-o dăruieşte prin jertfa lorşi mijlocirea Lui prin mijlocirile lor,şi Cuvântul Lui prin cuvintele lor.

13. Hristos ar fi putut mântui lumea şi fără uceniciiSăi, dacă ar fi vrut să înlăture cu totul împreună-lucra-rea lor cu El.

După cum Dumnezeu ar fi putut face acest lucru şifără întruparea ca Om a Fiului Său Iisus Hristos dinPreasfânta Fecioară Maria.

Căci lui Dumnezeu toate lucrurile Îi sunt cu putinţă(Mt 19, 26).

Dar, în înţelepciunea Sa cea veşnică, El a ales săfie astfel mântuirea noastră, căci în acest fel a găsit Elcă va fi cel mai bine.

14. Mântuitorul ar fi putut să Se întrupeze venindîn lume şi în alt fel, pentru că, Dumnezeu fiind, El nuputea fi îngrădit de legi omeneşti şi de piedici de netre-cut în alegerea căilor Sale,

– dar a ales-o pe Preasfânta Fecioară Maria ca mij-locitoarea celei mai binecuvântate căi prin care trebuiasă vină El între oameni – pentru mântuirea oamenilor.


Fiindcă nici o altă cale nu era mai potrivită ca a-ceasta, nici mai curată şi nici mai iubitoare pentru noi;

nici un alt mijloc nu era mai bunşi nici o altă fiinţă nu era mai curată şi mai frumoa-

să ca ea.Spre a fi vrednică de Sfinţenia Celui ce venea să

sfinţească toate, de la Dumnezeu şi pentru Dumnezeu.O, ce tainică şi iubitoare este înţelepciunea lui

Hristos!

15. De ce Preasfintei Fecioare Maria i s-a închinatarhanghelul strălucit, zicându-i: „Plecăciune ţie, căreiaţi s-a făcut mare har” (Lc 1, 28)?

Fiindcă Duhul Sfânt Se pogorâse peste eaşi Puterea Celui Preaînalt o umbrise.Sfântul Care Se Năştea din ea era Fiul lui Dum-

nezeu.Iată aici, în alegerea Sfintei Fecioare Maria ca mijloc

al întrupării lui Hristos, toată Lucrarea Sfintei Treimi.Ea se împlinea în clipa aceea într-o Singură fiinţă

omenească, pentru toată omenirea.De aceea trebuie toate neamurile s-o numească fe-

ricită!

16. Duhul Sfânt Se pogorâse peste Maica Domnu-lui înainte de a coborî peste apostoli şi peste Biserică.

Puterea Celui Preaînalt o investise pe ea cu o stră-lucire eternă şi unică înainte de a-i investi pe apostoli.

Şi împărtăşirea cu Hristos prin primirea în fiinţa eia Trupului şi a Sângelui Său Sfânt o sfinţise pe ea maiîntâi, şi în cel mai presus fel, înaintea tuturor celor cevor veni pe urmele Lui...


Iată un mare adevăr nesocotit de prea mulţi „cre-dincioşi” astăzi, spre veşnica lor pagubă.

17. De ce Hristos Şi-a ridicat Ochii Săi spre uceni-cii Săi ca spre nişte înălţimi şi le-a zis: „Ferice de voi,pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră...” (Lc6, 20)?

Pentru că – după cum Preasfânta Fecioară, în clipaÎntrupării, avea în sine, prin Hristos, toată Lucrarea vi-itoare a Sfintei Treimi –,

tot aşa, toată desfăşurarea lucrării de mântuire pecare Dumnezeu, în toate feluritele Sale înfăţişări, urmasă o desăvârşească,

Hristos o vedea atunci în sfinţii Săi apostoli.Hristos vedea atunci în ei toată Biserica Saşi tot nemărginitul număr al celor ce se vor mântui

prin Cuvântul mărturisit de ei.

18. Viitorul stă în Prezent, după cum lanurile demâine stau în sacii cu sămânţă de azi;

şi după cum roadele de la toamnă stau de cu pri-măvară în sapa din mâinile gospodarului;

şi după cum clădirea viitoare stă în pietrele sau înlemnele pe care le strângi acum;

şi după cum adunarea de mâine stă în cuvântul pecare tu îl mărturiseşti azi cu putere în graiul tău.

19. În Preacurata Fecioară, Maica Domnului Iisus,– îngerul slăvit vedea Unicul Vas învrednicit de toatăLucrarea tainică a Sfintei Treimi.

De aceea s-a apropiat cu veneraţie şi s-a plecat cu


smerenie în faţa ei, fiindcă se pleca în faţa lui Dumne-zeu din ea, în faţa Biruinţei din El.

20. Ridicându-Şi privirile spre ucenicii Săi, Mân-tuitorul Îşi arăta toată preţuirea Lui pentru jertfa şi pen-tru toată lupta pe care o vor duce ei pentru împlinireaVoii Tatălui Ceresc,

pentru răspândirea Lucrării Duhului Sfânt,pentru puterea Evangheliei Sale.Tot ce este astăzi şi va fi până la sfârşitul veacuri-

lor, prin Hristos şi prin Biserică, în lume şi în ceruri– în clipa aceea era în apostolii Domnului.De aceea El i-a preţuit atât de mult.Şi noi trebuie la fel să-i preţuim.Te rugăm, Doamne Iisuse, ajută-ne.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

La un om cinstit ascultă cât de greu cuvânt să-ţi spună,că acesta niciodată nu-ţi va spune o minciună,ci cuvintele lui toate duc înţelepciune multă,însă n-au folos de ele, numai cei ce le ascultă.


O, ce frumos era...O, ce frumos era...O, ce frumos era...O, ce frumos era...

O, ce frumos era pământul în urma primei săptămâni,în cea dintâi Zi de Odihnă, ieşit din a’ Iubirii Mâini,în unduiri cereşti, lumina şi roua scânteiau pe crinişi dragostea zâmbea din toate sub raza Ochilor Divini!

În pace şi-n îmbrăţişare se sărutau lumini şi zări,în întâlniri şi-n despărţire erau bineţele-n cântări,în întrebări şi în răspunsuri erau priviri de ochi curaţi,– ci numai şarpele şi omul erau munciţi şi frământaţi...

Şi iată, şarpele şi omul s-au însoţit cu gând ascuns,iar din păcatul lor, blestemul prin toţi şi-n toate a pătruns;şi astăzi, din adânc şi până în înălţimi şi-ntind mereusatan şi omul lui puterea, ameninţând pe Dumnezeu.

Gem celelalte toate-toate, strigând spre Cel ce le-a ziditsă le răzbune chinuirea pe cei doi ce-au păcătuit;şi nu-i departe clipa-n care, ce-şi pregătesc aceştia doile va aduce nimicirea...

...şi Raiul va fi-abia apoi!...


17. ÎMPLINIREA PLANULUI DUMNEZEIESC

1. Preasfânta Fecioară ar fi putut zădărnici atunciplanul lui Dumnezeu – depindea de ea.

Dar ea nu l-a zădărnicit, ci, dimpotrivă, l-a împlinitîn chip atât de minunat, de frumos şi de curat!

De aceea o vor ferici toate neamurile (Lc 1, 48)– şi aşa cuvine-se cu adevărat să o fericească, în

toate veacurile, toţi cei ce prin ea L-am primit pe Iisus.

2. Sfinţii apostoli ar fi putut şi ei zădărnici planul luiHristos – cum l-au zădărnicit cărturarii şi fariseii (Lc 7, 30).

Dar ei nu l-au zădărnicit, ci l-au împlinit cu preţulunor jertfe atât de asemănătoare cu Jertfa Lui totală şide bunăvoie.

De aceea ei vor fi binecuvântaţi în veci, căci Hris-tos a fost proslăvit atât de frumos prin ei

şi tot de aceea şi ei vor fi proslăviţi în El.

3. Domnul nostru Iisus Hristos, Mijlocitorul Tată-lui pentru oameni şi al oamenilor pentru Tatăl, va faceneîncetat această mântuitoare slujbă mijlocitoare.


El Se ţine cu o Mână de Tatăl şi cu una de noi.El este cu o Fire Dumnezeu şi cu una Om.El este Trimisul lui Dumnezeu la omenire şi Trimi-

sul omenirii la Dumnezeu.

4. Cât a fost în lume, Domnul Iisus a apărat cauzaCerului;

– acum, în Cer, El apără cauza lumii.Pentru că Hristos de aceea a murit şi a înviat, ca să

aducă viaţă veşnică lumii întregi (In 3, 16).Şi pentru că El, Domnul nostru Preaiubit, doreşte

mereu şi lucrează mereu, şi azi, pentru mântuirea între-gii lumi.

5. Dumnezeu n-a renunţat niciodată la mântuireatuturor oamenilor.

Şi Harul Său este încă în lume, lucrând şi chemândtocmai pentru salvarea tuturor.

De aceea Evanghelia Mântuirii se propovăduieştecu atâta putere pretutindeni.

De aceea Puterea lui Dumnezeu dă zilnic atâtea do-vezi prin minunate izbăviri,

prin multe binefaceri,prin iubitoare îndemnurişi prin mişcătoarele pilde ale Prezenţei Sale prin-

tre noi.

6. Bunătatea Tatălui şi a Domnului nostru ne dau pâi-nea şi apa zilnică tuturor oamenilor, soarele şi ploaia Sa,

vremi de pace şi de bucurie pentru inimile noastre,fiindcă El n-a renunţat, ci doreşte mântuirea tu-

turora.


Şi oricine vrea să facă Voia lui Dumnezeu doreşteşi se roagă, şi lucrează neîncetat pentru mântuirea tutu-ror oamenilor.

7. Când Dumnezeu va renunţa la lume,când El nu va mai avea nici o nădejde de mântuire

pentru lumea aceasta,– atunci, o, atunci va urma grozăvia nimicirii totale.Cum a urmat pentru cei din vremea lui Noe potopul

care i-a nimicit pe toţi, afară de cei din corabie.Cum a urmat pentru cei din vremea lui Lot focul

care i-a ars pe toţi, afară de cei salvaţi de îngerii Dom-nului;

şi cum a urmat pentru cei din vremile Ierusalimuluipierdut (Fac 6, 13; 19, 13; Lc 19, 41-44).

8. Câtă vreme mai este un singur om bun undeva –pentru acesta Dumnezeu îi apără şi pe toţi ceilalţi denimicirea pentru păcatele lor (Ier 5, 1).

În acela unul singur bun stă toată marea nădejde alui Dumnezeu şi pentru toţi ceilalţi.

Şi în datoria lui pentru ei stă marea răspundere aacestuia faţă de Dumnezeu şi faţă de cei pentru careDumnezeu încă nădăjduieşte, ca să-i apropie de mântui-re prin el.

9. În clipa când Mântuitorul îi lăsa pe ucenici înlume, numărul lor era nespus de mic faţă de numărulcel mare al necredincioşilor pe care ei trebuia să-i adu-că la Hristos.

Dar, prin unitatea lor şi prin Puterea lui Dumnezeu,ucenicii au biruit atât de curând toate piedicile,


au înfruntat atât de hotărâţi toate împotrivirileşi au făcut cunoscut atât de strălucit lumii întregi

Numele lui Dumnezeu, mântuind pe atât de mulţi dintreoameni (Iac 5, 20).

10. Cei dintâi ucenici au biruit lumea nu numaiprin hărnicia lor, ci mai ales prin unitatea lor.

Cei de azi sunt biruiţi de lume nu numai prin lenealor, ci mai ales prin dezbinarea dintre ei.

11. Cei dintâi ucenici ai Domnului Iisus au căutatfoloasele lui Hristos prin jertfa lor; cei de acum cautăfoloasele lor prin Jertfa lui Hristos!

De aceea cei dintâi au biruit, iar cei din urmă suntbiruiţi.

De aceea cei dintâi au întors lumea de la păcat laHristos, – iar pe cei din urmă, lumea îi întoarce aşa deuşor de la Hristos la păcat.

12. Să nu mai fie oare nici un glas puternic întrenoi în stare să ne strângă iarăşi sub un singur steag?

Să nu mai fim noi oare în stare să înţelegem niciacum Voia lui Dumnezeu şi semnele vremilor?

Ba da! Vom fi.Căci trebuie să se împlinească tot Cuvântul lui

Dumnezeu (Mt 24, 35).Şi trebuie să se împlinească şi cel din Ioan 10, 16,

cu o Singură Turmă şi cu un Singur Păstor.

13. Slujba lui Dumnezeu este un cutremurător şiveşnic legământ cu Dumnezeu,


după cum slujba la un om este un legământ cuomul.

Şi tot aşa, slujba păcatului este un legământ cu dia-volul.

14. Prin intrarea în slujba lui Dumnezeu te legi faţăde El cu o răspundere. Faci cu El un contract, un anga-jament şi devii un împreună aliat al Lui.

El îţi dă în grijă bunurile Sale de care răspunzi, iartu le iei în răspunderea ta.

El ţine asupra ta mereu ameninţarea unui control pecare Stăpânul poate să-l facă oricând.

Ferice de cine este găsit la orice strajă veghind.

15. Slujitorul trebuie să fie gata să dea Stăpânuluisău seama de toate bunurile încredinţate lui, în oricevreme.

Pedeapsa merge alături cu răsplata.Şi ocara, cu slava.Pentru orice ispravnic.De aceea el trebuie să vegheze zi şi noapte, spre a

fi gata, la orice oră va veni Stăpânul, să-i poată da obună socoteală (Mt 24, 50).

16. Între oameni, Iisus a vorbit cu ei despre Tatăl,în singurătate a vorbit cu Tatăl despre oameni.Între cei bolnavi a adus mângâiere.Între cei sănătoşi a adus înştiinţări.Între cei flămânzi a adus Pâinea. Între cei însetaţi,

Apa cea Vie.Tot ce a făcut a făcut neîncetat cu grija şi răspunde-

rea cea mai mare de a nu pierde nimic şi pe nimeni.


„Strângeţi fărâmiturile – a zis El –, ca să nu se piar-dă nimic” (In 6, 12).

„Eu Îmi dau Viaţa pentru toate oile Mele” (In 10,10-11).

„Căci Voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd ni-mic din ceea ce Mi-a dat El” (In 6, 39).

Aşa să îngrijim şi noi întotdeauna – şi toţi.

17. Noi am fost daţi de Tatăl nostru Cel Ceresc îngrija dulce şi puternică a Domnului şi Păstorului nostruBun Iisus.

De aceea trebuie să fim mereu cu inima plină debucuria siguranţei că nimeni nu ne va mai putea răpidin Mâna Lui (In 10, 28).

Că nimeni nu ne va mai putea nici despărţi de dra-gostea Sa (Rom 8, 39).

Şi că El ţine la noi ca la cea mai scumpă comoară aLui (Mal 3, 17),

ca la cununa Lui strălucitoare (Isaia 62, 3).

18. Inima noastră se cutremură la gândul că şi fie-căruia dintre noi, Dumnezeu ne-a dat în grijă ceva dinbunurile Sale

pentru a le păzi,pentru a le veghea,pentru a le înmulţi,– iar la urmă a I le încredinţa înapoi aşa cum ne-a

cerut El. Dar oare cum ne împlinim noi însărcinarea şirăspunderea aceasta?

19. Am primit un talent, cum lucrăm cu el?Am primit o adunare, cum ne purtăm în ea?


Am primit o familie, cum veghem asupra ei?Am primit un fiu, cum îl creştem?Am primit o slujbă, cum ne-o facem?Am primit o misiune, cum ne-o îndeplinim?Dacă Stăpânul nostru ne-ar cere socoteală acum,

oare cum ne-am încheia-o?

20. Fiul pierzării este oricine risipeşte şi leapădăceea ce a primit.

Iuda a ajuns fiul pierzării pentru că, în primul rând,şi-a pierdut curăţia inimii faţă de dragostea lui Hristos(II Cor 11, 3).

Apoi şi-a pierdut credincioşia faţă de legământulfăcut cu Iisus.

Apoi şi-a pierdut ţinta chemării,apoi tăria credinţei,puterea înfrânării,nădejdea veşnicieişi vrednicia conştiinţei,– apoi s-a pierdut pe sine însuşi, în urma tuturor

acestor pierderi.Aceasta este scara coborârii pentru orice om.Să gândim adânc asupra tuturor acestor lucruri a-

dânci.Doamne Dumnezeul nostru, păzeşte-ne să nu pier-

dem nimic din tot ce este al Tău şi al nostru,ca să nu ne pierdem pe noi înşine.Amin.


18. BUCURIA LUI HRISTOS

1. În toate luptele lor, ucenicii lui Hristos aveaunevoie de ceva mai mare decât lumea.

Mai tare decât moartea.Şi mai scump decât viaţa lor.Ca să-i poată face să treacă peste toate acestea, prin

toate acestea şi pentru toate acestea.Acest ceva le-a dat Hristos!Şi acest ceva i-a făcut în stare să biruiască totul.Acest ceva nu i-a lăsat niciodată biruiţi de nimic.Acest ceva era, este şi va fi bucuria lui Hristos în ei.

2. Credinţa lui Hristos este puternică şi biruitoare.Nădejdea lui Hristos este luminoasă şi încura-

jatoare.Iubirea lui Hristos este dulce şi mângâietoare.Răbdarea lui Hristos este paşnică şi liniştitoare,– da, Bucuria lui Hristos este eroică şi strălucită.Bucuria lui Hristos este cât toate celelalte la un loc

– şi poate şi mai mult.


3. În bucuria lui Hristos este deplinătatea tuturorlucrurilor.

Este suma tuturor comorilor.Este însăşi Prezenţa copleşitoare a lui Dumnezeu.În bucuria lui Hristos nu există înfrângeri.Nu există pagube.Nu există nici chiar sacrificii.Există numai biruinţe, numai câştiguri, numai bine-

faceri.În toate. Şi pe totdeauna.

4. Ucenicii adevăraţi ai lui Hristos au pornit înNumele Lui, nu mânaţi, ci atraşi.

Nu îndemnaţi din urmă, ci atraşi dinainte.Nu împinşi de ambiţii omeneşti, – ci înflăcăraţi de

a-L urma pe Hristos.Bucuria inimii lor,strălucirea vieţii lor,comoara veşniciei lor era Hristos; El era în ei bucu-

ria. Şi aceasta a învins.

5. Mijloacele apostolilor Domnului au putut fi ori-cât de simple,

darurile lor, oricât de sărace,lipsurile lor, oricât de multeşi numărul lor, oricât de mic...– dar bucuria lui Hristos din inima lor le-a fost nu

numai îndemn şi putere, şi biruinţă,– ci şi răsplată nebiruită pentru orice jertfă şi pier-

dere.


6. Cine poate cânta în lanţuri şi în foamete, şi înfrig?

Cine poate privi senin la călăul lui?Cine poate să se roage pentru vrăjmaşii săi?Cine îşi poate da viaţa sa, fără nici un regret, pentru

semenii săi, pentru datoria sa, pentru adevăr?Cine poate vedea cerul deschis, cu faţa strălucind,

în mijlocul loviturilor ucigătoare?Nimeni decât acela care are în el bucuria lui Hris-

tos deplină.Doar acela care are această bucurie, acela poate!Numai acela singur poate.

7. Toate popoarele lumii au o istorie orizontală,numai poporul lui Dumnezeu are o istorie verticală.

Toate popoarele lumii au avut asocieri cu diferiteputeri lumeşti. Numai poporul lui Dumnezeu s-a asociatdoar cu puterile cele cereşti.

De aceea istoria tuturor celorlalte popoare este pli-nă de căderi, de înfrângeri, de amărăciuni şi de întune-cime.

Chiar şi marile lor izbânzi s-au prefăcut mai apoi înînfrângeri,

marile înălţări, în prăbuşiri jalniceşi marile lor laude, în amintiri ruşinoase.Numai ale Bisericii vii, ale lui Dumnezeu, – nu!

8. Ce minunat a lucrat Hristos în toată istoria Bise-ricii Sale, a poporului Său vechi sau nou!

Dumnezeu a prefăcut chiar şi amărăciunile alor Săiîn îndulciri,


Înfrângerile, în izbânzi,Lacrimile, în cântări de veselieşi răstignirile lor, în învieri strălucite.Pentru că bucuria Lui din inimile lor a fost ca soa-

rele totdeauna la amiază,în toată plinătatea căldurii, a puterii şi a străluci-

rii sale.

9. Toată ura lumii se stârneşte şi se revarsă pesteun ucenic al lui Hristos numai din pricina primirii şi apurtării Cuvântului lui Dumnezeu.

De aici se vede că lumea zace în cel rău (I In 4,4-6).

Şi că ura împotriva ucenicilor lui Hristos este izvo-râtă din puterea satanei care lucrează în fiii întunericu-lui (Ef 2, 2).

Ţinta adevărată a săgeţilor diavolului îndreptatecontra ucenicilor Lui este, de fapt, Fiinţa lui Hristosdin ei,

Lucrarea Duhului Sfânt din ei,Prezenţa Tatălui din ei (I In 2, 24).

10. În măsura în care Dumnezeu, prin CuvântulSău, este primit într-un suflet, acesta va fi totdeaunaurât de lume;

în măsura în care Cuvântul Se întrupează în cuvin-tele şi în faptele sale, în viaţa sa, în trăirea sa,

credinciosul lui Hristos ajunge neapărat să iasă dinlume, adică din felul păcătos de vieţuire a lumii,

iar din pricina aceasta lumea îl va urî mereu tot maimult.


11. Uneori auzi pe câte un ucenic al Domnului Ii-sus plângându-se că lumea nu-l mai poate suferi...

Sau mirându-se şi neînţelegând de ce tocmai acum,când umblă să facă binele, – lumea nu-l priveşte decâtcu ură, îi vorbeşte cu dispreţ şi îi răsplăteşte cu rău.

Tocmai acum, când el caută să fie cel mai cinstit,mai înfrânat, mai corect şi mai binevoitor cu toţi,

– tocmai acum el a ajuns de nesuferit celor maimulţi!

De ce înainte, când nu-i păsa de nici o virtute, elera pe placul lumii, era iubit de ea, era însoţit şi era res-pectat?

Explicaţia este Numele lui Iisus.

12. Slăveşte-L pe Domnul Iisus, fiul meu drag, toc-mai pentru ura aceasta pe care n-o meriţi întru nimic, darcare este o binecuvântată dovadă biblică, pentru care tre-buie să fii fericit, că te asemeni cu Domnul tău Iisus.

Dacă într-adevăr n-o meriţi, ci ura aceasta este nu-mai pentru Iisus, – ferice de tine.

13. Lumea nu te urăşte în realitate pe tine, uceni-cule al lui Iisus, ci urăşte schimbarea cea bună care s-afăcut în tine prin Domnul tău Iisus.

Îl urăşte pe Acela care a făcut marea schimbare du-hovnicească din viaţa ta.

Îl urăşte pe Hristos, Care Se realizează în fiinţa tacea nouă – şi pe Care răul cel din lume nu-L poate suferi.

14. Până ce erai om lumescşi aveai fapte lumeşti,


şi căderi lumeşti,şi vorbiri lumeşti– aveai şi vrăjmaşi lumeşti,dar aveai şi prieteni lumeşti;– soarta ta era să fii osândit deodată cu lumea.

15. Când ai devenit un om duhovnicesc, când toatecele lumeşti le-ai părăsit pentru totdeauna,

tu ai pătruns în stări şi în sfere duhovniceşti.Acum toate luptele tale sau ispitele tale,sau bucuriile, sau chemările tale,sau vrăjmaşii tăi,sau izbânzile tale, sau înfrângerile talevor fi duhovniceştişi tu vei avea soarta Lucrării Duhului Sfânt.

16. Puterea răutăţii care lucra în om când el era fă-ră Hristos – şi pe care a alungat-o din inima lui o datăcu păcatul pe care l-a plâns la Crucea lui Hristos cânds-a predat Domnului

– vine din nou şi din nou, luptând să-L alunge peHristos din inimă

şi să-l cucerească pe om din nou pentru păcat;– şi asta este ura lumii.Fericit acela care biruie pe satana şi lumea.Vai de cel învins de aceşti vrăjmaşi.

17. Nu te mira că te urăşte lumea (In 15, 18-19).Nu-ţi pară rău că toţi cei ce te încurajau îndeaproa-

pe cândva te înconjoară pe departe acum din cauzaDomnului Iisus.


Nu face înlesniri lumii acesteia şi nu întrista pe Du-hul Sfânt.

Nu merge de la Hristos la lume şi apoi iarăşi de lalume la Hristos, căutând să nu te strici nici cu lumea,dar să rămâi şi cu Hristos.

Căci cu lumea vei rămâne în acest fel,– dar cu Hristos nu vei putea.

18. Distanţa dintre Hristos şi lume este din ce în cetot mai mare pentru un om hotărât Domnului.

Ura lumii pentru Hristos creşte din ce în ce tot maimult.

Lupta diavolului împotriva lui Hristos se va tot a-dânci, atât de hotărât, încât nu va mai fi cu putinţă nicio cale de mijloc, nici cât pare că poate fi acum.

Aşa că va trebui să alegi clar şi tu ori una, ori alta.

19. Alege-L, frate, hotărât şi statornic pe Hristos,oricât de mare ar fi ura cu care lumea se va năpusti asu-pra ta.

Căci dragostea lui Dumnezeu nu numai că te va în-soţi acum, dar te va răsplăti cu o despăgubire veşnicăpentru tot ce ai de suferit pentru El.

Hristos să te ajute aşa!

20. Trebuie să înţelegem limpede Cuvântul Dom-nului Iisus, când este vorba de lume.

Trebuie să ştim face bine deosebirea dintre „lu-mea” pe care trebuie s-o iubim şi „lumea” pe care tre-buie s-o urâm.


„Lumea” din care să ieşim şi „lumea” de care nu tre-buie să ne putem despărţi, pentru a o aduce la Hristos.

„Lumea” pe care Dumnezeu a iubit-o atât de mult,încât Şi-a dat pe Singurul Său Fiu pentru mântuirea ei(In 3, 16)

şi „lumea” a cărei iubire este o vrăjmăşie cu Dum-nezeu (Iac 4, 4).

O, Doamne Duhule Sfinte, desparte-ne Tu deplinde una şi învaţă-ne să n-o uităm pe cealaltă.

Amin.

* * *

Cvinte înţelepte

Cântarea-i răcorirea ce vântul cel ceresco dă-n zăduful vieţii acelor ce trudesc.

*

Cântarea-i descărcarea iubirii când prea plinni-e sufletul de lacrimi şi de fior divin;prin ea suim spre ceruri cu tot ce-avem ascuns,cu ea ne dăm iubirii cel mai dorit răspuns.


O, mamã, – ce faci, mamã?O, mamã, – ce faci, mamã?O, mamã, – ce faci, mamã?O, mamã, – ce faci, mamã?

O, mamă, – ce faci, mamă,de ce dormi somnul greu?Priveşte unde-i fiicaşi unde-i fiul tău!I-a-ncolăcit un şarpe,i-a prins un duh vrăjmaş,– tu, mamă, ce faci, mamă,de ce nu lupţi, – ci-i laşi?

O, mama mea cea bună,ia-ţi fiii împreună,aici şi-n cer, pe veşnicii,cu-ai tăi iubiţi să fii.

Ademeniri viclenese-ntind spre fiica ta,tu ştii, dar ea nu ştie,de ce ţi-o poţi lăsa?...Noroaie şi primejdiiatrag pe fiul tău,tu vezi, – dar el nu vede,– de ce-l laşi celui rău?

O, mamă, ce faci, mamă,– tu zici că mergi spre cer,dar fiii tăi, nu-ţi pasăcă merg la iad şi pier?


Tu mergi la rugăciune,dar fiica ta-n ce loc?de ce n-o duci cu tine,de ce-o împingi în foc?

De mii de ori mai bineera de nu-i aveaiDecât, avându-i, mamă,să-i laşi în foc şi-n vai...– Ce vei răspunde-odatălui Dumnezeu de ei,de ce nu lupţi să-i mântui,auzi, – de ce nu vrei?


19. LUCRAREA IUBIRII JERTFITOARE

1. „Lumea” iubită atât de mult de Dumnezeu esteomenirea, sufletele tuturor oamenilor, mântuirea fiecă-rui semen al nostru.

Iar „lumea” urâtă de Dumnezeu este felul deşert şiblestemat în care trăiesc, chinuiţi de pofte şi mânaţi devrăjmăşie împotriva Voii Sfinte a lui Dumnezeu, toţioamenii lumeşti,

– oamenii care, prin păcatul lor voit, sunt fiii dia-volului,

iar prin ura lor organizată, sunt vrăjmaşii lui Hristos.

2. Din dragostea pentru lumea sufletelor omeneşti,Hristos a părăsit Cerul şi a venit pe pământ.

Din milă pentru această lume, Hristos a suferit Pa-timile şi Moartea trupească, – pentru a o răscumpăradin blestemul păcatului.

Din bunătatea pentru această lume, Hristos îi chea-mă mereu pe toţi oamenii din ea, pe toţi cei de acum,care ca umbrele vin şi trec peste faţa timpului de acum

şi pe a pământului acestuia.


3. Pentru această lucrare mântuitoare a omenirii,Hristos foloseşte nu numai mijloacele nevăzute, ci şi pecele văzute.

Nu numai pe slujitorii Săi cereşti, ci şi pe cei pă-mânteşti.

Nu numai mărturisirea şi Jertfa Lui, ci şi mărturisi-rile şi jertfele ucenicilor Săi.

Iar aceasta va fi tot aşa până la împlinirea vremiiharului faţă de lume,

până la sfârşitul zilelor chemăriişi până la intrarea numărului deplin al celor aleşi...Atunci se va sfârşi lucrarea Iubirii Jertfitoare.

4. Domnul Iisus a ştiut bine şi cât de puţin cunos-cători ai vicleşugurilor celui rău vor fi ucenicii Săi.

Cât de slabi şi de puţini vor fi în mijlocul lumiişi cât de grea le va fi slujba pe care au ei să o facă.De aceea L-a rugat pe Tatăl, mijlocind pentru ei,

ca, în timpul marilor primejdii pe care ei le vor avea deînfruntat,

Puterea Tatălui să-i apere şi Grija Lui să-i însoţeascăîn tot timpul acelor lupte pe care ei le vor avea de dus.

Domnul Iisus S-a rugat Tatălui Ceresc pentru noi.De aceea să fim siguri că Puterea Lui ne va ocroti

şi ne va salva (I Ptr 1, 5).

5. Scumpe suflete mărturisitoare, fiţi încredinţatede adevărul pazei lui Dumnezeu!

Mai puternică este paza Puterii lui Dumnezeu carevă ocroteşte decât toate ameninţările puterii care vă ca-ută nimicirea.


Mai lângă voi e Dumnezeul Care vă apără decât celmai apropiat duşman care vă urăşte.

Mai sigură este izbăvirea lui Dumnezeu decât oriceprimejdie de care v-aţi teme!

6. De aceea mergeţi şi nu staţi, numai să mergeţi cupaşi curaţi, cu Dumnezeu şi pentru El.

Vorbiţi şi nu tăceţi, numai să vorbiţi cu înţelepciu-nea lui Hristos, pentru El.

Lucraţi şi nu vă lăsaţi, numai să umblaţi călăuziţide Duhul Sfânt şi prin El.

Hristos a mijlocit pentru noi,Tatăl ne va păzi,Duhul ne călăuzeşte!Fiţi tari în nădejde, răbdători în necaz, stăruitori în

rugăciune şi neclintiţi în Hristos.

7. Prin naşterea din nou din Cuvântul lui Dumne-zeu şi din Duhul lui Dumnezeu, ucenicul lui Hristos ca-pătă o fiinţă duhovnicească

şi o natură duhovnicească,ieşind din robia păcatuluişi lepădându-se de stăpânirea diavolului,şi renunţând la înfierea lumească, pentru înfierea

Duhului Sfânt.Sufletul devenit ucenic al lui Hristos a intrat, prin

chiar această naştere din nou, în robia neprihănirii,în ascultarea lui Dumnezeu,în înfierea cerească,devenind astfel, prin asta, un străin pentru lume şi

un moştenitor al lui Dumnezeu (Ef 2, 1-12; Gal 4, 1-25;I Ptr 1, 23).


8. Cei care au fost cândva cetăţeni ai unei ţări, fii aiei şi iubiţi de ea,

– când o dată renunţă la cetăţenia acesteia şi îşialeg o altă cetăţenie,

prin chiar acest fapt, ajung nu numai nişte străini pen-tru ţara aceea la a cărei cetăţenie au renunţat, ci chiar săfie priviţi ca nişte vrăjmaşi ai ei

şi trataţi ca nişte răufăcători.Aşa devenim noi pentru lumea necredincioasă lui

Hristos când ajungem fii ai Tatălui Ceresc.

9. Îndată ce fiii lumii acesteia au băgat de seamă căIisus este Fiul Tatălui, şi nu fiul lumii, au început cutoţii să-L urască şi să caute cel mai grabnic mijloc casă-L trimită afară, peste hotarele lor, înapoi la Cel careL-a trimis.

Aşa va căuta să facă şi cu noi, dacă suntem ai Tată-lui, – fiindcă lumea Îl urăşte pe Dumnezeu şi îl iubeştepe satan.

10. Îndată ce lumea bagă de seamă că uceniculDomnului nu mai este de al ei, procedează şi faţă de eltot aşa ca faţă de Hristos, prigonindu-L, urându-L şi că-utând să-L alunge dintre ai ei,

să-L scoată din mijlocul săuşi să-L trimită cât mai curând în ţara Sa din Ceruri.Pentru aceasta, foloseşte toate mijloacele pe care

le-a scornit diavolul, de la cel mai nedrept până la celmai crud.

11. Şi totuşi, deşi adevărul de mai înainte al Cu-vintelor lui Dumnezeu se vede atât de limpede în Sfin-


tele Scripturi, cât şi în viaţa de toate zilele, totuşi vedemîncă destui oameni care spun că sunt ucenici ai luiHristos, fără să fie urâţi de lume,

spun că au naşterea din nou, fără a avea semnele ei,spun că au cetăţenia cerească, fără a fi străini de

lumeşi spun că sunt moştenitori ai vieţii veşnice,– dar n-au nici una din dovezile însoţitoare ale

acestei stări.Ce înşelăciune este aceasta!

12. Iată, pe harta ţării sunt o mulţime de râuri.Ele sunt însemnate şi înscrise ca nişte ape curgă-

toare,cu malurile pline de viaţă,şi când te apropii cu adevărat de multe din ele vezi

şi nişte tăbliţe pe care scrie numele lor,dar la multe din acestea, apele lor sunt seci.Vezi numai albia lor tristă, goală şi uscată, cu no-

roaiele de pe fundul lor, cu tufişuri şi buruieni, dar fărănici o şuviţă de apă curată, vie şi limpede.

Numele lor este acolo.Urma că ele au fost cândva pline de viaţă se vede.Dar acum poţi să arzi de sete lângă ele şi poţi să ca-

uţi oricât, – nu mai găseşti acolo nici un strop de ume-zeală şi de stâmpărare.

Ci numai uscăciune şi moarte.Iată şi starea multora care au fost cândva ucenici

vii ai lui Hristos, dar acum au ajuns numai nişte uscă-ciuni moarte şi lumeşti.


13. Nu cumva trăirea ta care odată se lepădase depăcat şi se unise cu Hristos a ajuns acuma din nou să selepede de Hristos şi să se unească cu păcatul?

Nu cumva, din dragoste pentru lumea de acum, caşi Dima (II Tim 4, 10),

tu ai renunţat la cetăţenia Ierusalimului Ceresc (Gal4, 26)

şi ai devenit din nou un fiu al întunericului şi moş-tenitor al osândei (Rom 1, 32; Apoc 21, 27)?

Fiecare să se cerceteze pe sine însuşi.

14. Ochiul lui Dumnezeu, care ne cercetează, oarece vede El la noi?

Vede El oare roadele care însoţesc credinţa (Gal 5,2-21)

sau vede faptele firii pământeşti care însoţesc lepă-darea de Hristos şi unirea cu felul lumii vrăjmaş cuDumnezeu?

Prin răspunsul pe care ţi-l dă conştiinţa ta îţi veivedea plata ce te aşteaptă în veşnicie.

15. Pe înălţimea celei mai eterne clipe, Mântuitorulaşază, în faţa tuturor oamenilor şi vremilor, SinguraStâncă neclintită din Univers: Adevărul.

Singurul punct nemişcat din nestatornicia tuturora:Adevărul.

Şi arată că acest Adevăr este Cuvântul lui Dumne-zeu, care sfinţeşte totul, spunând Tatălui:

„Sfinţeşte-i prin Adevărul Tău: Cuvântul Tău esteAdevărul” (In 17, 17).


16. Această stare de sfinţenie,vrednicia de a ajunge şi de a rămâne lângă Dum-

nezeu,ne-o poate da numai Adevărul, Care este Cuvântul

lui Dumnezeu, Care este Iisus Hristos.Primirea lui Hristos prin Cuvintele Sale,schimbarea vieţii şi a fiinţei noastre după aceste

cuvinte, prin puterea Duhului Sfânt,– doar aceasta ne poate aduce în starea care nu

poate fi numită altfel decât sfinţenie.

17. Adevărul este ceea ce este!Adică este Realitatea Unică, Neschimbată, Întreagă

şi Eternă.Adevărul este ceea ce este de o Valoare Veşnică.Şi în mărime.Şi în durată.Şi în preţ.

18. Adevărul nu are un Trecut şi un Viitor. Are nu-mai un Veşnic Prezent.

Adevărul nu are un moment al Lui în care este şiun altul în care nu este. Ci El este totdeauna şi pe tot-deauna.

Adevărul nu are un loc unde El este de un fel şi unalt loc unde să fie în alt fel.

Ci El este Acelaşi şi oriunde.

19. Ceea ce se schimbă după oamenisau după împrejurări,sau după interese,


sau după simpatii, sau după târguială,acela nu este Adevărul, ci este minciuna.Ceea ce caută la faţa omului, aceea nu este drepta-

tea, ci nelegiuirea.Adevărul nu se schimbă niciodată.Dreptatea nu se târguieşte cu nimeni.

20. Ceea ce judecă după două feluri, pe unul aşa,pe altul altfel, – nu este Legea – ci Tirania.

Hristos este Adevărul, pentru că El nu Se uită lafaţa omului, ci la inima lui (Rom 2, 11-16).

Nu la vorbele cuiva, ci la faptele sale.Binecuvântat să fie Numele Domnului Cel Adevă-

rat şi Drept.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Cântarea-i revărsarea prea-plinului frumosdin dulcea-mbrăţişare a vieţii cu Hristos,din tainica trăire pe care Duhul Sfântne-o dă prin ascultarea promisă-n legământ.


20. CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

1. Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul, pentru căEl pătrunde ca o sabie cu două tăişuri, despărţind până laprofunzime ceea ce este lumină de ceea ce este întuneric

şi ceea ce este viu de ceea ce este mort (Evr 4,12-13).

2. Înţelepciunea lui Dumnezeu este Adevărul, pen-tru că Ea nu poate fi nici înşelată (In 2, 23-25),

nici înşelătoare (Rom 3, 3; Isaia 54, 10).Oricine vine la El nu va fi izgonit afară (In 5, 24).Dar oricine nu crede în El nu va vedea viaţa, ci

mânia lui Dumnezeu va rămâne peste el (In 3, 36).

3. Se poate asemăna Cuvântul lui Dumnezeu cumulte, dar nimic nu se aseamănă cu El.

Adevărul poate fi asemănat cu toate acelea în careeste o parte din el,

– dar nimic din toate acestea nu pot fi asemănate cuEl, pentru că nici una nu-L reprezintă în întregime.

El este fiecare – şi totuşi este mai mult decât toate.


4. Adevărul poate fi ca o stâncă de neclintit, darnici o stâncă nu poate fi ca Adevărul, pentru că nupoate fi veşnică.

Adevărul poate fi ca soarele strălucitor, dar soarelenu poate fi ca Adevărul, pentru că el are schimbări, pecând Adevărul este neschimbat.

Adevărul poate fi ca o apă adâncă, dar o apă adân-că nu poate fi ca Adevărul, pentru că în ea mai pot fiurâciuni şi tulburări.

Dar în El nu pot fi.

5. Ci asemănarea Adevărului cu focul mi se parecea mai potrivită.

În foc nu pot dăinui nici un fel de gunoaie. În focnu poate sta decât aurul.

Tot ce este în foc se curăţă şi se încheagă.Tot ce are în sine focul devine una cu el, sfin-

ţindu-se.Aşa este şi cu cine este în Adevăr.Sau cu acela în care este Adevărul.

6. Când cei trei tineri au fost aruncaţi în cuptorulde foc, flăcările nu le-au ars nimic altceva decât le-găturile.

Când au fost aruncaţi în foc, ei erau legaţi;dar în foc, ei au devenit slobozi şi umblau liberi

prin cuptorul înroşit (Dan 21, 25).Până nu te cufunzi în Adevăr, în Hristos, o mulţime

de legături te mai reţin şi nu-ţi lasă slobozenia totală.Dar când ajungi să cunoşti Adevărul, să devii una

cu El,


adică să devii una cu Hristos prin felul de gândire,de simţire şi de trăire, ca fierul cu focul,

– atunci ai ajuns cu adevărat slobod, aprins şi stră-lucit ca El.

7. În foc, tot ce poate roade molia sau rugina,tot ce poate lua focul sau moarteanu te mai leagă şi nu te mai robeşte.Cum închisoarea îţi rupe orice legături cu lumea de

afară, tot aşa şi Adevărul îţi rupe orice legături cu pă-catul.

Sfinţenia vieţii este singura dovadă a cunoaşteriiAdevărului.

Libertatea de a face binele este singura dovadă aumblării în Adevăr.

8. Ucenicii sunt prelungirea lui Hristos în lume,după cum degetele sunt prelungirea mâinii.

Şi precum capul trimite mâna sa, aşa mâna sa îşitrimite degetele ei.

Cele trei părţi: capul, mâna şi degetele, devin astfeluna în lucrarea pe care o fac.

Lucrarea făcută cu Dumnezeu ne face împreună-lu-crători cu El.

„Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-amtrimis şi Eu pe ei în lume.”

Iată adevărul acesta!

9. Alegerea lui Hristos este în întregime darul Lui,căci nu depinde nici de cine vrea, nici de cine aleargă,


ci de Dumnezeu Care Îşi are planurile Sale (Rom 9, 16;In 15, 16)

El, pentru împlinirea acestor planuri, Îşi alege Sin-gur unealta cu care va lucra

şi Timpul în care va face lucrarea,şi felul în care se va desfăşura această lucrare.

10. Toate acestea sunt taine pe care nu le poate niciprevedea, nici înţelege, nici împiedica nimeni.

De ce l-a ales Dumnezeu pe Moise, un om peatunci bătrân de 80 de ani, care îşi vedea liniştit, undevadeparte, de grija oilor sale,

– fără să aibă nici măcar bănuiala, nici dorinţa, niciîndrăzneala unei astfel de lucrări pe care avea s-o facă!

Taină!

11. De ce l-a ales Dumnezeu pe Ghedeon, un tânărneîncercat, care îşi vedea de treaba lui, să bată grâul înteasc, spre a-l ascunde de vrăjmaşul cotropitor al ţării,pentru ca familia lui să aibă hrană (Jud 6)?

De ce l-a ales pe Davidsau pe Ilie,sau pe Daniel,sau pe fiecare din profeţii Săi?La vârste atât de felurite,în împrejurări atât de felurite,– dar totdeauna minunat.Totdeauna pe neaşteptate,totdeauna neschimbat.Taină!Toate acestea sunt taine!


12. Iată că, oricât s-a împotrivit alesul, învinuin-du-şi nevrednicia,

îngrozindu-se de greutatea lucrăriisau privind cu spaimă la primejdiile în care era tri-

mis,– totuşi nimic n-a putut împiedica planul şi alege-

rea lui Dumnezeu!Cel ales a trebuit să meargă.Lucrarea a trebuit să se facă.Piedicile a trebuit să cadă,iar vrăjmaşii a trebuit să plece.Fiindcă Cel care lucra era Dumnezeu, împotriva

Căruia nu putea să stea nimeni.

13. Obişnuiţi cu felul lor de viaţă, nici unul din ale-şii Domnului n-ar fi dorit să-şi părăsească felul lor obiş-nuit, pentru că chemarea Domnului aducea o schimbaretotală în soarta lor...

Dar hotărârile Domnului sunt neschimbate.Timpul sosise şi pentru Marea Lucrare a Evanghe-

liei Împărăţiei... Şi pentru alegerea fiecărui ucenic.Lucrarea trebuia făcută.Iar cel ales s-o facă era el – fiecare! – şi nu altul.

14. În zadar s-a împotrivit Moise, la vremea lui,sau Iona, sau Ilie, la vremea lor,

în zadar s-a împotrivit poporul, atunci sau maitârziu,

în zadar s-a împotrivit Faraonul, acela sau altul,în zadar s-a pus în faţă marea sau furtuna, sau

focul,


– ceea ce a hotărât Dumnezeu, nimic nu va fi înstare să împiedice.

Şi aşa va fi mereu şi mereu...

15. Ce minunat este că Dumnezeu Şi-a ales numaioameni harnici, destoinici, hotărâţi şi smeriţi!

Fiecare din cei aleşi fuseseră luaţi de la o muncă pecare şi-o făceau cu hărnicie şi cu tragere de inimă.

Aşa a fost şi cu apostolii, în mijlocul cărora Dom-nul venise acum

şi pe care şi-I alesese pentru o lucrare nespus mai ma-re decât pe oricare din cei din vechime, dinaintea lor.

16. Lucrarea fiecăruia din cei de mai nainte fusesemărginită în timpul şi în scopul ei.

Pe când lucrarea apostolilor era nemărginită.Pentru alegerea celor dinaintea lor, Dumnezeu tri-

misese pe vreun înger al Său,– dar pentru trimiterea acestora venise chiar El.

17. Tu eşti unul dintre degetele Mâinii lui Dumne-zeu şi trebuie să fii pătruns de toată sfinţenia şi teamacu care să faci lucrarea pentru care ai fost ales.

Conştiinţa nevredniciei tale să fie totdeauna sem-nul tău.

Rugăciunea şi cutremurul temerii de Dumnezeusă-ţi fie neîncetat sfinţirea umblărilor şi a fiinţei tale.

Grija ascultării întocmai a Voii Celui ce te-a trimissă-ţi fie clipă de clipă povara umerilor tăi.

Şi vei fi binecuvântat.


18. Nici o sarcină să nu te frângă în hotărârea ta.Nici un vrăjmaş să nu te biruie în luptele tale.Nici o piedică să nu te abată din drumul tău.Nici o promisiune a lumii să nu te mire, nici să te

cumpere.De nici o nădejde să nu te îndoieşti că se va împlini

la vremea ei.Şi vei fi biruitor.

19. Nu privi la cine eşti tu, ci la cine este Dumne-zeu Care te trimite.

Nu te uita la ce este vrăjmaşul, ci la ce este Hristos.Nu te gândi la puterea răului, ci la izbânda Binelui

şi a Luminii.Şi fii sigur totdeauna de izbânda lucrării în care

este Dumnezeu.Şi vei străluci alături de Hristos!

20. O slujbă sfântă cere un vas sfinţit.O lucrare sfântă cere un lucrător sfinţit.Un Dumnezeu Sfânt cere ucenici sfinţi.Cel care putea sfinţi trebuie să fie Preasfântul În-

suşi.Sfinţit mai presus de toate, numai El, Dumnezeu

Singur, este în stare să sfinţească totul.Te rugăm, Marele nostru Dumnezeu, sfinţeşte-ne

pe toţi.Amin.


ªiªiªiªi-aºa va fi o clipã...-aºa va fi o clipã...-aºa va fi o clipã...-aºa va fi o clipã...

Şi-aşa va fi o clipă când ultimul păcatdezlănţui-va norul cu trăsnetu-nfocat,cutremurul şi ploaia de flăcări vor ţâşni– şi nu va mai fi-atuncea nici noapte şi nici zi.

Atunci n-o să-aibă nimeni nici fraţi, nici soţ, nici fii,urla-vor pretutindeni regretele târziişi ochi holbaţi de spaimeşi mâini de ars pârjolse vor nălţa spre cerul vrăjmaş, pustiu şi gol...

Talazuri de bezmetici vor alerga-n zadar,vor bâjbâi ca orbii, cerşind un semn măcar,striga-vor o speranţă doar cât un fir de păr,– dar va răspunde numai cumplitul adevăr!...

...Va fi o zi ca asta!Fiţi siguri că va fi!Voi, toţi cei care râdeţi, chiar voi o veţi păţi,chiar voi o veţi ajunge, – fiţi siguri, da,chiar voi...

aduceţi-vă-aminte. Şi ce veţi face-apoi?


21. SFINŢENIA PRIN ADEVĂR

1. În faţa Tatălui Preasfânt, Fiul Sfinţeniei Sale tre-buie să-I înfăţişeze sfinţi pe toţi acei pe care Şi i-a ales.

Pentru că Şi-i făcuse una cu Sine, Hristos a trecutSfinţenia Sa asupra ucenicilor Săi, făcându-i pe ei păr-taşii cei dintâi, după Sfânta Fecioară Maria, sfinţirii a-duse de Jertfa Sa de pe Cruce, de împreună-lucrareaLui cu ei.

El Se angaja: şi Eu Însumi Mă sfinţesc pentru ei, caei să fie sfinţiţi prin Adevăr.

2. Toată Lucrarea Mijlocitorului dintre Dumnezeuşi oameni este să-Şi treacă sfinţirea Lui asupra uceni-cilor Săi, pentru a-i face iarăşi una cu cerul Lui CelSfânt, cum erau înainte de păcat.

Sfinţenia este singura condiţie a locuirii cu Dum-nezeu (Apoc 21, 27).

Sfinţenia este singurul mijloc de a ajunge veşnicafericire.

Sfinţenia este singura stare vrednică de Hristos.


Sfinţenia este singurul veşmânt cu care se ajunge laNunta Cerească.

3. Fără sfinţenie, nimeni nu va vedea pe Dumne-zeu;

fără sfinţenie, nimeni nu va putea dobândi fericireaadevărată;

fără sfinţenie, nimeni nu va locui cu Hristos;fără sfinţenie, nimeni nu va fi primit la Sărbătoarea

Cerurilor (Mt 22, 12; Ef 4, 24).Şi pentru că nimeni dintre oameni n-ar fi putut câş-

tiga niciodată sfinţenia, a venit Însuşi Dumnezeu Fiul,Cel prin Care am fost făcuţi îndată,

să ne aducă sfinţirea cu preţul Jertfei Sale, cu carene-a câştigat-o de la cel ce ne-o răpise prin păcatul nos-tru (Col 3, 10-12).

4. Sfinţenia este cununa pe care o pune Hristos pefruntea ucenicului Său după ce acesta s-a îmbrăcat întoate veşmintele virtuţilor Sale (Apoc 3, 4; 19, 8).

La începutul Evangheliei, cuvintele „frate” sau„credincios”, sau „creştin” însemnau acelaşi lucru ca şi„sfânt”.

Pentru că din clipa când devenea frate, credinciosşi creştin, sufletul nu numai că era sfinţit prin Hristos,ci se sfinţea şi el însuşi printr-o viaţă asemănătoare cu alui Hristos,

al Cărui Nume îl purtaşi la a Cărui lucrare venise să ajuteprin predarea şi prin supunerea ascultării lui totale

de Dumnezeu.


5. Care este oare starea ta, în lumina Adevăruluiacestuia?

Nu te cutremuri tu în faţa marii răspunderi pe careo ai?

Locul în care ai venit tu este sfânt.Lucrarea în care ai ajuns tu este sfântă.Temelia pe care ai fost zidit şi pe care o zideşti tu

este la fel, căci ea este Hristos.Înaintaşul în lucrul căruia ai intrat a fost un sfânt.Scopul pentru care trebuie să lucrezi în Oastea

Domnului, la fel, este sfânt.Duhul Care îndrumă această Lucrare este Duhul

Sfânt.Ochiul care supraveghează, Mâna care păzeşte, pu-

terea care îndrumă,– totul-totul este sfânt.Cutremură-te şi nu mai păcătui!

6. Atunci oare tu cum eşti?Cum sunt mâinile tale?Cum este gura ta?Cum sunt paşii tăi?Cum sunt gândurile tale?Cum sunt zilele şi nopţile tale?Cum este ascunzişul fiinţei tale întregi?„Pe voi înşivă încercaţi-vă” (II Cor 13, 5).Dar încercaţi-vă cu o necruţătoare asprime, fiindcă

Acela Care vă va încerca prin foc, în curând, va fi de onecruţătoare sfinţenie (Evr 10, 31).

7. Hristos S-a sfinţit pentru ucenicii Săi, de aceea


ei au fost sfinţiţi prin Cuvântul Adevărului, pe care lil-a dat El.

Ucenicii Domnului s-au sfinţit şi ei înşişi pentruurmaşii lor, de aceea şi urmaşii lor au dat atâtea înaltepilde de sfinţenie.

Noi, frate lucrător al lui Hristos, trebuie să ne sfin-ţim, pentru ca lucrarea pe care o facem şi tu, şi eu, săfie sfinţită de roade şi de pilde adevărate ale sfinţeniei.

8. S-a mai spus şi se ştie că lucrătorul trebuie să fietotdeauna într-o stare pe o treaptă mai presus decât lu-crarea la care construieşte,

părintele mai presus decât fiii săişi învăţătorul mai presus decât ucenicii lui.Căci numai dacă este mai presus va vedea cum să

lucrezeşi numai dacă este mai înţelept va şti cum să în-

drume,şi numai dacă este mai sfânt îi va putea duce pe al-

ţii la sfinţire.

9. Dar lupta de sfinţire, de creştere şi de înaintareîn Domnul nu încetează şi nici nu trebuie să încetezeniciodată.

Vai aceluia care crede că a crescut destul!Nici munca de a deveni şi mai priceput nu trebuie

să înceteze decât la capătul vieţii,căci cine se nevoieşte spre sfinţenie, acela a şi în-

ceput să o aibă;dar cine începe să-şi închipuie că o are, acela a şi

pierdut-o.Chiar şi pe cea pe care credea că o are.


10. Biblia este mijlocirea Adevărului.Prin ea ni se dă înţeles Cuvântul Adevărului Tainic

şi ni se arată văzut semnul Adevărului Ascuns...Prin Biblie cunoaştem legătura dintre viaţă şi în-

tâmplări,dintre soartă şi păcat,dintre har şi ascultare,dintre văzut şi nevăzut,dintre Timp şi Veşnicie.

11. Rugăciunea este mijlocirea sfinţirii.Prin rugăciune ni se dă părtăşia cu Dumnezeuşi descoperirea voii sfinţitoare,şi călăuzirea în lucrarea noastră pentru Domnul,şi puterea în luptele cu ispititorul, cu lumea şi cu fi-

rea veche.Şi lumina în îndoielile şi slăbiciunile noastre,şi priceperea în îndrumarea altora pe Calea Sfântă.

12. Biblia şi Rugăciunea deci sunt cele două puter-nice mijloace care ne duc la părtăşia sfinţitoare cuHristos.

Şi prin El, ele ne duc şi ne ţin sub paza Puterii luiDumnezeu.

Pe aceste două mijloace le-a lăsat Hristos ucenici-lor Săi, ca ei să le aibă şi prin ele să aibă ei asiguratădragostea şi ocrotirea Tatălui Ceresc.

13. În faţa marilor primejdii care îi aşteptau peucenicii Mântuitorului, nici o altă putere nu i-ar fi iz-


băvit de marea ameninţare a păcatului şi a lui satan, de-cât Puterea lui Dumnezeu.

„Mă rog să nu-i iei din lume, ci să-i păzeşti de celrău” – S-a rugat Domnul Iisus, gândindu-Se la singurulrău adevărat: satana şi păcatul.

Pe acest rău, Hristos îl biruise.Dar trebuie să-l biruie şi ei, pe urmele Lui.Hristos îl biruise prin stăruinţa în Adevăr şi prin

sfinţirea în Rugăciune.Prin aceste două mijloace îl vor birui şi urmaşii

Lui.

14. Credinciosul adevărat nu este ca o cucuvaie dindărâmături

sau ca un huhurez din scorburi, care umple noapteacu vaiete şi cu tânguiri, făcând ca această noapte să fieşi mai urâtă, şi mai chinuitoare.

Ci este ca o privighetoare care schimbă noaptea înzori

şi schimbă temerile în siguranţă,şi îngrijorările în bucurie,este ca un nor ceresc şi plin, care varsă peste uscă-

ciunile pe unde trece ploaia binefăcătoare şi rodnică aAdevărului şi a Rugăciunii

care îl însoţeşte totdeauna pe un trimis al lui Hristos.

15. O, fraţii şi surorile mele, noi să-I mulţumim luiDumnezeu pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubitEl, dându-ne în Mâinile mântuitoare ale Domnului nos-tru Iisus, care s-au lăsat străpunse pentru a ne mântui penoi din osânda în care eram;


şi să-I mulţumim Domnului nostru Iisus Hristos,Răscumpărătorul nostru Iubit, Care ne-a încredinţatspre paza Mâinilor puternice ale Tatălui – şi spre călău-zirea dulce a Duhului Sfânt.

16. Noi nu ne ştim acum viitorul cel apropiat...Şi nici n-avem nevoie să-l ştim.Dar ni-l ştim sigur pe cel îndepărtat.Dacă ştim că Dumnezeu este Adăpostul nostru, –

nu mai avem nici nevoie, nici voie să ne mai temem denimic.

Căci fie noaptea cât de mare, Adevărul din Cuvân-tul lui Dumnezeu ne încredinţează de Marea Lumină încare ni se va sfârşi noaptea noastră pe totdeauna.

Şi fie încercarea cât de grea, puterea rugăciunii neva umple inimile cu bucuria de a pătimi împreună cuHristos, arvuna împărăţiei cu El (II Tim 2, 11-12).

17. În clipa cea mai mare,prin cuvintele cele mai mari,în faţa Tatălui,în faţa omenirii,în faţa Judecăţiişi în faţa Veşniciei,– Hristos trecea asupra ucenicilor Săide atunci şi de totdeaunacea mai grea dintre poruncişi cea mai mare dintre răspunderi:„Mă rog ca toţi să fie una cum Tu eşti în Mine,

Tată, şi Eu în Tine,


ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadăcă Tu M-ai trimis”.

18. O, ucenici ai lui Hristos şi urmaşi ai ucenicilorlui Hristos!

Voi aţi fost creaţi de Tatăl,chemaţi de Duhulşi zidiţi în Hristospentru ca să aduceţi toată lumea la credinţa şi la

ascultarea de Evanghelia Lui.Nimeni nu ne va putea nici scuti şi nici dezvinovăţi

de răspunderea aceasta.Pe niciunul.

19. Lumea, toată lumea, trebuie să ajungă să creadă...Toată lumea trebuie să ajungă să creadă că Iisus

Hristos este Fiul lui Dumnezeu,că El este Unicul Mântuitor trimis pentru mântui-

rea tuturor oamenilor,că Numele Lui este Singurul Nume dat tuturor oa-

menilor în care pot fi mântuiţi.Şi că oricine vrea să-şi mântuiască sufletul nu va

putea nici acum şi nici în veacul veacului să se mântu-iască decât prin credinţa în Numele lui Hristos

şi în Jertfa Lui ispăşitoareadusă pe Crucea Golgoteiodată pentru totdeaunade El, Unul Singur, pentru noi toţi.

20. Aceasta este Marea Lucrare a lui Dumnezeu –Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt –


şi aceasta este marea noastră chemare,şi aceasta este marea noastră răspundere– pentru care am fost aleşi de Hristosşi de care nimeni, nici din Cer,nici de pe pământşi nici de sub pământ,nu ne va putea nici scuti, nici ierta, nici abate, nici

dezvinovăţi niciodată.O, Marele nostru Dumnezeu, ajută-ne să facem

tot ce putem pentru a ne împlini fiecare şi toţi aceastădatorie.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Cântarea e o hrană în vremile uscate,cântarea e-o-nsoţire pe grea singurătate,cântarea-i untdelemnul durerii tăinuite,cântarea e iubita iubirii ne-mplinite.


22. MÂNTUIREA LUI DUMNEZEU

1. Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi (ITim 4, 10).

Hristos Şi-a dat Viaţa ca toată lumea să fie mântu-ită (In 10, 16).

Duhul Sfânt lucrează ca toţi să fie scoşi de sub pu-terea satanei şi să fie duşi la Dumnezeu (Fapte 17, 30).

Şi iată, acest adevăr trebuie să fie cunoscut de toţioamenii (Mt 28, 18)

şi această Veste Bună trebuie să fie dusă până lamarginile lumii (Mc 16, 15).

Ca să le slujească de mărturie şi de mântuire fiecă-ruia şi tuturor (Mt 24, 14).

2. Căci mântuirea lumii stă acum în mâinile noastre.Noi putem să-i înştiinţăm pe oameni sau putem să-i

lăsăm în neştiinţă despre Singura Cale şi Jertfă Mân-tuitoare.

Noi putem înălţa lumina sau putem s-o ascundemsub obroc,


noi îi putem dezlega pe cei robi în păcate, prin cu-vântul nostru şi prin rugăciunea noastră, sau putem să-ilăsăm legaţi în ele prin tăcerea şi nepăsarea noastră.

Putem face ca lumea să se apropie de Hristos – sauputem face ca lumea să se depărteze de El (Rom 2, 24).

Depinde de noi!Depinde în primul rând de unitatea şi de hărnicia

noastră în Hristos,apoi de sfinţenia şi de ostenelile noastre.

3. Aduceţi-vă aminte de vremea de la început, cânderaţi uniţi şi harnici în Domnul, credincioşi şi înfrânaţi!

Cât de multă lume venea la Iisus atunci prin noi!Şi cât de multe suflete credeau în Evanghelia Sa

din pricină că vedeau viaţa noastră smerită şi curată!Dacă acum nu mai este aşa, e din vina noastră!Să ne întoarcem cu toţii la dragostea şi la sfinţenia

credinţei noastre dintâi!

4. Hristos nu S-a schimbat şi puterea Duhului Sfântn-a scăzut,

ci noi ne-am schimbat prin cei ce s-au dezbinat şis-au lenevit.

Lumea va pieri din pricina păcatului ei, dar răspun-derea noastră pentru aceasta va fi judecată de Dum-nezeu după mărimea dezbinărilor şi a stricăciunii (Iez33, 8-9).

Iar cei vinovaţi de aceasta dintre noi nu vor scăpade osânda lui Dumnezeu.

5. O, lume nemântuită şi necredincioasă, – iată lu-crarea lui Dumnezeu pentru tine!


O, oameni nemântuiţi şi necredincioşi, – iată trimi-şii lui Hristos pentru voi.

Ei sunt cu El. Căci ei vin din partea Lui, trimişi deDânsul.

Mântuirea voastră stă în primirea mărturiei pe carev-o aduc ei, cei aleşi pentru aceasta.

Dar răspunderea neascultării rămâne întreagă asu-pra voastră.

6. Voi puteţi să-i dispreţuiţi dacă vreţi.Puteţi să nu-i primiţi.Puteţi să-i prindeţi, să-i chinuiţi, să-i închideţi, să-i

omorâţi – dacă vreţi.Dar toate acestea nu vor anula alegerea lor, însă

vor schimba soarta voastră spre osândă veşnică.Dacă nu-i primiţi pe ei, Dumnezeu nu vă mai tri-

mite alţii niciodată,căci El pe ei vi i-a rânduit.Treziţi-vă şi ascultaţi înştiinţarea aceasta voi, toţi

cei ce încă o mai auziţi.Şi încă o mai puteţi asculta.

7. Dacă nu-i ascultaţi pe ei, o altă lucrare nu veţimai auzi, fiindcă nu va fi cine să v-o mai aducă dinpartea lui Dumnezeu.

Dacă nu-i credeţi pe ei, veţi muri în păcatele voas-tre, fiindcă ei v-au fost trimişi pentru asta.

Iar dacă îi veţi ucide pe ei, este cum L-aţi ucide peHristos (Lc 10, 16).

8. Împotrivirea voastră poate să le facă lor doar unrău trupesc şi trecător,


dar vouă vă va face un rău veşnic.Necredinţa voastră poate să întârzie lucrarea E-

vangheliei, dar nu s-o nimicească.Ura voastră poate doar să zădărnicească mântuirea

voastră, dar nu şi alegerea lor.Iată nişte adevăruri cutremurătoare şi unice.De ascultarea voastră de astăzi poate depinde mân-

tuirea voastră şi a tuturor urmaşilor voştri;de neascultarea de acum poate depinde un blestem

veşnic, nu numai pentru voi, ci şi pentru fiii voştri.Nu treceţi nepăsători pe lângă clipele şi adevărurile

acestea!

9. Care era slava pe care I-o dăduse lui Iisus Tatăl,ca El s-o dea apoi ucenicilor Săi?

În primul rând, era Cunoaşterea Adevărului prinCuvântul Voii Tatălui descoperit lor de către Hristos.

Căci, prin înţelepciunea Sa Dumnezeiască, Mântu-itorul le-a vestit ucenicilor Săi Adevărul Mântuirii

şi le-a arătat tot planul Iubirii lui Dumnezeu pentrurăscumpărarea lumii.

Iar prin Puterea Sa Dumnezeiască, Mântuitorul le-adeschis mintea lor, ca să înţeleagă această Taină a E-vangheliei (Ef 6, 19).

Aceasta era o mare slavă şi un mare har care le fu-sese lor dat (I Tim 4, 5).

10. În al doilea rând, slava aceasta era în starea lorde împărtăşire şi de unitate cu Dumnezeu Tatăl şi cuFiul Său

atât prin alegerea primită, cât şi prin ascultareaarătată.


Dumnezeu venea spre ei prin Adevăr, ei mergeauspre El prin rugăciune.

Ei se alipeau de El prin credinţă, El de ei prin cre-dincioşie.

Prin această întrepătrundere cu Dumnezeu, uceniciilui Hristos primiseră o slavă nebănuită.

11. În al treilea rând, slava aceasta era în primireaDuhului Sfânt şi în cinstea cea veşnică de a fi trimişiîmputerniciţi ai lui Dumnezeu, pentru a aduce lumii şiVeşniciilor Mesajul Slăvit şi Unic al Mântuirii câştigatăde Hristos.

De a fi interpreţii Voii şi ai Cuvântului Său.De a fi socotiţi vrednici să-L reprezinte pe Dumne-

zeu către oamenişi pe oameni către Dumnezeuşi de a-i putea face şi pe alţii să ajungă părtaşi da-

rurilor şi lucrării Duhului Sfânt (II Tim 1, 6).

12. În al patrulea rând, Slava pe care le-o dădea Hris-tos era însăşi Slava pe care Şi-o câştigase El de la Tatăl

prin deplina cunoaştere a Tatălui Dumnezeu,prin deplina părtăşie cu Elşi prin împreună-lucrarea cu Tatăl la opera mântui-

rii lumii şi la realizarea Voii Lui.

13. Toate neasemănatele promisiuni din CarteaDescoperirii Veşnice sunt numai slavă pentru uceniciilui Hristos,

care, prin Taina Transfigurării, au devenit multipli-carea Făpturii Lui,


prelungirea Luminii Luişi Copiile Chipului Său Nevăzutpentru lumea care va privi la ei.

14. Iată slava pe care Hristos a promis-o nu numaisfinţilor Săi apostoli, ci şi tuturor celor care vor crede înEl prin cuvântul lor până la sfârşitul veacurilor.

Credinţa în această slavă şi semnele împărtăşirii laea, care îi însoţesc totdeauna pe acei care o au, sunt do-vada că cineva este ucenicul lui Hristos.

Cum stăm noi faţă de aceste lucruri?Toţi cei care au venit la Hristos înseamnă că sunt

chemaţi ai Tatălui.Fiindcă nimeni nu cunoaşte pe Fiul decât prin des-

coperirea făcută de Tatăl (In 14, 6).Dar dobândirea slavei de la Fiul se primeşte numai

în felul în care Fiul a dobândit-o de la Tatăl, prin ascul-tare, prin dragoste şi predare deplină în slujba Lui.

Ascultarea, dragostea şi predarea sunt mijloaceledobândirii slavei.

Şi pentru ucenicii lui Hristos, ca şi pentru El.

15. Pentru ca lumea să se încredinţeze de Dumne-zeirea lui Hristos

şi de adevărul că ei, ucenicii Lui, sunt aleşii şi iu-biţii Tatălui,

– ucenicii trebuie nu numai să-L aibă pe Hristos,nu numai să cunoască Evangheliaşi nu numai să aibă aceeaşi învăţătură,– ci şi să fie în chip desăvârşit una între ei.


16. Aceste două condiţii sunt atât de strâns legateîntre ele, că, de fapt, nu se poate una fără cealaltă.

„Eu în ei şi Tu în Mine.Pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cu-

noască lumea că Tu M-ai trimis.Şi că i-ai iubit şi pe ei cum M-ai iubit şi pe Mine.”

17. După cum ucenicii lui Hristos au văzut în FiulChipul şi puterea Tatălui

– şi aceasta i-a făcut să creadă cu toată inima lor –tot aşa şi lumea, numai văzând peste ei Chipul şi

Puterea lui Hristos va putea ajunge la aceeaşi credinţă,– la credinţa din toată inima.

18. Şi după cum, pentru ucenici, Cuvântul Adevă-rului descoperit de Tatăl prin Fiul i-a adus pe ei la re-velaţia Cunoaşterii lui Dumnezeu,

– tot aşa şi lumea va ajunge să cunoască strălucireaacestei descoperiri numai prin desăvârşita lor unire cuHristos

şi-a lor între ei înşişi.

19. De crezut în Hristos, cred atât de mulţi oameni,cred mai mult sau cred mai puţin toţi oamenii.Dar de cunoscut, Îl cunosc pe Dumnezeu numai

atât de puţinişi atât de puţin!Căci de la credinţa începătoare a inimii şi până la

cunoaşterea pătrunzătoare a înţelegerii este un drum a-deseori atât de lung şi de greu, încât multe suflete nu-lmai fac niciodată.


Chiar şi sfinţilor apostoli le-a trebuit atât de multpână au ajuns, în sfârşit, la această cunoaştere!

Dar singură dobândirea cunoaşterii acesteia i-a lu-minat.

Numai ea i-a desăvârşit şi i-a făcut de neînvins.

20. Dragă suflete credincioase,dacă aţi ajuns să credeţi în Hristos, daţi slavă lui

Dumnezeu, – aceasta este un mare har.Dar dacă aţi ajuns să-L cunoaşteţi pe Hristos, a-

tunci daţi slavă de o mie de ori mai mult lui Dumnezeu,căci aceasta este un har nespus mai mare.

Dacă trăiţi într-o desăvârşită unitate cu Hristos, daţislavă lui Dumnezeu, – aceasta este o mare binecuvânta-re pentru voi.

Dar dacă aţi ajuns într-o desăvârşită unitate şi cutoţi fraţii, – atunci să daţi slavă de o mie de ori mai multlui Dumnezeu, căci aceasta este cea mai mare binecu-vântare pentru întreaga lume.

O, Doamne Duhule Sfinte, dă-ne acest har tuturorşi pe totdeauna.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Cântarea e tăcerea adânc glăsuitoarea tainei care alte cuvinte nu mai are.


De ce nu eºti cinstit?De ce nu eºti cinstit?De ce nu eºti cinstit?De ce nu eºti cinstit?

De ce nu eşti cinstit, – de cen-ai DA cu DA şi NU cu NU,de ce spui TU când ALTUL e,de ce spui ALTUL când eşti TU?

De ce nu ZICI cum şi GÂNDEŞTIsau, dacă zici, gândeşte-aşa,de ce faci DA când „NU” grăieşti,de ce faci NU când tu spui DA?

Nelegiuit e-n veci acelce face DA când zice NU,acesta-i un satanic fel,– vezi, nu cumva să-l ai şi tu!

Acela-i omul fariseu,făţarnic în umblarea sa,cel mai urât lui Dumnezeu,când spune NU – şi face DA.

„Să zici ca ei – gândeşte el –,apoi, ce-ţi pasă, fă ca tu”,– dar blestemat e-n veci acelce spune DA când face NU!


23. A FI ÎN HRISTOS

1. De fapt, a spune că suntem în Hristos şi că Îl cu-noaştem pe El, dar a nu fi una cu fraţii şi cu Lucrarea încare ne-a chemat Dumnezeu este o nepotrivire, este ominciună, este o înşelare.

Credem că se înşală amar acei care trăiesc în felulacesta.

Pentru că a fi una cu Hristos în chip desăvârşit şiadevărat înseamnă tot aşa de limpede a căuta cu tot su-fletul să fii una şi cu fraţii, care sunt mădularele Lui.

Oricine este despărţit de fraţii între care l-a chematDumnezeu, acela este un orb sau un nebun, dacă îşi în-chipuie că poate fi una în Hristos.

2. Cum Îl poate iubi cineva pe Dumnezeu pe Carenu-L vede, când nu-i poate iubi şi asculta pe fraţii lui,care sunt reprezentarea văzută a lui Hristos (I In 4,20-21)?

Cum poate zice unul că el stă în Hristos, când nupoate sta între fraţii săi cu ascultare, cu smerenie, cusinceritate?


Cum poate acesta să-şi închipuie că are părtăşie de-săvârşită cu Hristos, când nu poate avea nici o părtăşie,nici o apropiere şi nici o iubire cu fraţii din familia lui?

Să nu se înşele nimeni: cine nu ascultă de fraţi,cine nu are strânsă părtăşie şi unitate cu fraţiieste un mincinos şi un rău lucrător cu fraţii.Oricine n-are legătură cu mădularele nu poate avea

nici cu capul.

3. Pentru ca lumea să-L urmeze pe Hristos, arată-ică tu Îl urmezi iubindu-te şi unindu-te cu fraţii tăi.

Iar această iubire şi unire a ta cu fraţii se va vedeaprin eforturile, prin răbdarea şi prin concesiile pe caretu le vei face faţă de fraţi... Şi unii altora, în dragoste,

spre a ajunge în faţa lumii desăvârşit una,fiecare cu fiecare şi toţi cu toţi.Atunci lumea Îl va cunoaşte pe Hristos.Şi vă va recunoaşte şi pe voi că sunteţi cu adevărat

ucenicii Lui.

4. Domnul Iisus Se roagă şi vrea ca noi să fim petotdeauna nedespărţiţi nici de El, nici noi unii de alţii.

Când El stă în rugăciuneşi când fraţii tăi sunt la rugăciune,de ce nu eşti împreună cu Iisus şi împreună cu ei?Când Iisus este între ai Lui, în adunare şi în biseri-

că, – tu unde eşti?

5. Cum vrei tu să fii odată împreună cu Iisus în sla-va şi răsplata Lui, dacă n-ai fost împreună cu El şi cufraţii tăi în ocara şi în răbdarea Sa?

În unitatea şi în ascultarea lor?


Cum vrei tu să fii odată împreună cu fraţii tăi în fe-ricirea veşnică, dacă n-ai fost acum împreună cu ei înînvăţătura şi în credinţa dintâi?

6. O, Domnul Iisus vrea cu atâta ardoare să fii şi tuîmpreună cu El şi cu ai Lui!

Nu vrei şi tu să fii odată părtaşul fericit al slavei şial bucuriei Sale veşnice împreună cu fraţii?

Condiţia acelei fericiri este însă să fii acum împre-ună cu El şi cu ai Lui, oriunde este El şi unde sunt ei.

Vino la Hristos şi rămâi împreună cu El.Şi cu fraţii.

7. Dar lumea nici nu L-a cunoscut pe Tatăl şi [nici]nu L-a recunoscut pe Iisus ca Fiul Tatălui.

Lumea a respins astfel viaţa veşnică ce i se adusese.De aceea nici nu putea lumea să aibă această viaţă.Ci sfârşitul acestei lumi este hotărât din clipa când

L-a respins pe Hristos (In 8, 24).Şi oricine va urma neascultarea va moşteni osânda.

8. Dumnezeu a vrut de la început ca tot ce va faceEl să aibă o durată veşnică, asemenea Lui.

Primii oameni erau făcuţi să fie nemuritori.Cunoscându-L pe Dumnezeuşi trăind permanent în Prezenţa Lui,ei erau în afară de Timp,erau părtaşi firii Dumnezeieşti prin neprihănire şi

prin ascultare.Dar când s-au lepădat de ascultarea lui Dumnezeu

şi au căzut din neprihănirea acestei ascultări,


– ei au pierdut nemurirea şi au rămas fără viaţăveşnică.

Pământul pe care au fost alungaţi apoi a devenit şiel muritor din pricina păcatului celor ce stăpâneau...

De aceea a trebuit să vină Hristos, pentru a aducetuturor prima stare din care căzuseră prin Adam.

9. Hristos venise acum, după făgăduinţa Tatălui,să-i aducă lumii viaţa veşnică, descoperindu-i-L pe Ta-tăl şi mântuirea Voii Sale.

Cu câtă bucurie cântaseră, în noaptea Primei Luiveniri, îngeraşii deasupra Betleemului: Osana în înăl-ţime şi pace pe pământ...

Vestea cea Bună pe care v-o aducem – au zis ei – estecă vi S-a Născut un Mântuitor Care este Hristos Domnul.

Ce mare bucurie ar fi trebuit să fie aceasta în totnorodul (Lc 2, 10-14)!

Dar n-a fost aşa...

10. Aşa a dorit Tatăl, ca Fiul să fie o bucurie pentrulume.

Aşa a dorit Fiul, ca El să aducă bucuria mântuiriituturor.

Aşa au crezut îngeraşii când au vestit păstorilor.Dar lumea n-a făcut aşa.Lucrătorii viei, din clipa când L-au văzut, au zis:

Iată, vine Moştenitorul, veniţi să-L omorâm (Lc 20, 14).Astfel lumea şi-a ales moartea.

11. Ce îngrozitoare şi ce cumplită alegere!Cât har i se îmbia


şi câtă osândă şi-a ales!Câtă lumină i se aduceaşi în ce întuneric s-a aruncat!Ce veşnică i-ar fi fost viaţa primind cunoaşterea lui

Dumnezeu,– dar ce veşnică îi va fi moartea în care s-a aruncat

prin lepădarea de El!

12. Scumpe suflete zidite de iubirea Tatăluişi cercetate de dragostea Fiului Sfânt,– şi vouă vi s-a vestit Adevărul prin care puteţi

moşteni viaţa veşnică.El vă mai vorbeşte încă chiar şi acum,dar nu vreţi voi oare să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu

şi să aveţi viaţa?

13. În clipa ultimei rugăciuni, Mântuitorul stătea,înaintea Tatălui, între ucenicii Săi şi lume.

Ucenicii Săi erau la dreapta, iar lumea era la stân-ga Lui.

În bucuria cu care privea la ei, simţea durerea, pri-vind la lume...

La lumea între care şi în care eram atunci şi noi,dar din care,

prin cunoaşterea lui Hristos – slavă Tatălui! –am ieşit, care am ieşit.La lumea în care mai sunt încă atât de multe suflete

chemate la mântuireşi din care aceste suflete ies, – care mai ies...şi din care trebuie să-i mai scoatem la Hristospe cei care doresc să mai iasă.


14. „Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape” (IPtr 4, 7).

Vremea este aproape (Apoc 22, 10).Judecata este aproape (Rom 2, 16).Hristos este aproape (Apoc 22, 12).Şi moartea ta este aproape (Evr 9, 27).Alege şi tu viaţa veşnică,vino la Iisus,cunoaşte pe Tatăl,ca să fii între cei de-a dreapta Lui, în curând,şi să moşteneşti şi tu slava Lui (Mt 25, 46).Vino astăzi, cât încă poţi să intri în ea, căci poate în

zadar ai vrea să mai vii mâine.

15. Cunoaşterea lui Dumnezeu este ca o nesfârşitămină de aur şi diamante.

Cu cât te adânceşti în ea şi descoperi mai preţioasecomori, – o sete mai puternică te cuprinde, pentru a pă-trunde tot mai adânc şi mai înalt în ea,

şi cu o lacomă bucurie te-ai cufunda tot mai adâncşi te-ai sui tot mai înalt.

De fiecare dată fericit,– dar neîndestulat niciodată.

16. Fericita şi strălucita cunoaştere a lui Hristoseste ca beţia înălţimilor: cu cât te sui, ai vrea tot mai re-pede şi ai vrea tot mai sus.

Este ca încântarea în faţa Minunii,ca extazul în faţa Desăvârşiriişi ca transfigurarea de pe vârful Taborului:


– nu ştii ce spui, dar simţi că e atât de bine, că n-aimai pleca niciodată;

că e atât de frumos, că nu te-ai mai sătura nici-odată;

şi că e atât de minunat, că nu mai doreşti altcevadecât să nu se mai sfârşească niciodată.

17. Dragostea faţă de Hristos trebuie să fie în noiasemenea aceleia cu care L-a iubit Tatăl pe Fiul SăuIisus...

Dragostea cu care L-a iubit Tatăl pe Iisus a fost odragoste adânc cunoscătoare a Fiului,

a fost o dragoste neschimbată,a fost o dragoste plină de încredere,a fost o dragoste care I-a dăruit totul,a fost o dragoste care L-a făcut una cu Hristos.Desăvârşităşi pe totdeauna.

18. Pentru ca să fie în voi dragostea cu care L-a iu-bit pe Hristos Tatăl,

– pentru aceasta S-a rugat Iisus!Căci numai în Iisus, Dumnezeu Se putea întâlni şi

uni cu noi.Numai în Fiul, Tatăl putea să ne ierte marele rău

făcut împotriva Sa.Numai în Iisus Mijlocitorul, puteam fi aduşi la

această stare.Numai în Iisus Împăciuitorul, puteam fi împăcaţi...şi numai Jertfa Sa ne-a împăcat pe noi cu Dum-

nezeu.


19. Atâtea nopţi pe care le-a petrecut Domnul Iisusretras în rugăciune, le-au ştiut şi ucenicii Săi,

dar ceea ce a spus El în noaptea singurătăţii Sale înfaţa Tatălui a rămas neştiut de nimeni.

Căci ei, în loc să-L însoţească în rugăciune, eraualtundeva, şi nu acolo cu El, unde ar fi fost cel mai binesă fie.

Iisus S-a rugat neîncetat pentru ei, cu toate acestea.O, ce-ar fi fost de ei dacă nu S-ar fi rugat El!...

20. Cine ştie unde erau şi ce făceau ucenicii atuncicând trebuia să fie în rugăciune alături de Domnul şiMântuitorul lor!

Când trebuia să se roage şi ei împreună cu El, ca sănu li se piardă credinţa lor.

Ce ar fi fost de ei în cernerea cea grozavă şi cum-plită care urma îndată după Ghetsimani, dacă nu S-ar firugat Domnul pentru ei?

Şi ce ar fi fost şi pentru noi – şi pentru toţi ai Luide după vremea apostolilor Săi –, dacă Mântuitorulnostru nu ne-ar fi cuprins pe toţi în rugăciunea Lui deatunci

sau în rugăciunile Lui mijlocitoare de azi şi de pâ-nă la Venirea Lui pentru mântuirea tuturor alor Săi?

O, Doamne Iisuse, roagă-Te mereu şi mijloceştepentru noi până la deplina noastră izbăvire, a tuturor.

Amin.


24. PRIVEGHEREA ŞI RUGĂCIUNEA

1. Doamne Iisuse, Tu le-ai spus ucenicilor Tăi săprivegheze şi să se roage, ca să nu cadă în ispită; dar,dacă Tu n-ai fi privegheat şi nu Te-ai fi rugat, care din-tre ei s-ar mai fi putut ridica oare?

Când ucenicii Tăi erau singuri în primejdia valuri-lor înfuriate ale mării furtunoase, Tu Te rugai pentru ei;

când spaima morţii le umpluse inimile lorşi când nu mai aveau nici o nădejde de scăpare, Tu

mijloceai în locul lor în rugăciune pentru ei;când ei ar fi trebuit să se roage mai stăruitor şi mai

aprins,– ei nu mai aveau nici îndemnul, nici puterea, nici

gândul, nici liniştea rugăciunii vii.Atunci Te rugai Tu pentru ei!

2. Dacă noi nu ne rugăm înainte de a veni ispita,atunci când a venit, nu mai avem tăria şi liniştea

nici să ne rugăm, nici să veghem.Dar Se roagă pentru noi Preadulcele Mijlocitor.


El numai după rugăciune S-a dus la ai Săi, plin deputerea Tatălui Ceresc,

să liniştească şi vânturile potrivnice,şi apele înfurtunate,şi inimile lor pline de spaima morţii.

3. Pentru cea din urmă rugăciune, Dumnezeu Îi dă-ruise lui Iisus,

ridicate pe aceleaşi înălţimi,şi inimile ucenicilor Săi, pentru îndumnezeirea că-

rora a muncit şi S-a rugat atât de mult El.Acum ajunseseră şi ei la starea din care puteau pri-

vi iluminaţi şi lămuriţi totul.

4. Ca o coloană strălucitoare, Statura lui Hristos Seridică, în Seara rugăciunii, dintre ucenicii Săi până laDumnezeu Tatăl,

iar Braţele Sale deschise în larg Se prelungeau îm-brăţişând lumea, închipuind astfel cele două nesfârşiteîntinderi ale Crucii Sale: verticala dintre noi şi Dum-nezeu

– şi orizontala dintre noi şi noi.Iar Inima Sa era atunci Mijlocul care întâlnea Nor-

dul cu Sudul.Şi Răsăritul cu Apusul – până atunci atât de des-

părţite –şi pe noi cu Dumnezeu,şi pe noi cu noi,până atunci atât de despărţiţi!

5. Rugăciunea Domnului Iisus ne-a învăţat să nerugăm şi noi şi să lucrăm neîncetat,


ca să fim gata în ceasul când trebuie să ne înfăţi-şăm înaintea Lui

sau când trebuie să dăm marele examen al vieţiinoastre.

Rugăciunea Lui ne-a învăţat că prin rugăciuneprimim puterea de a birui orice vrăjmaş şi orice îm-potrivire

şi ne-a învăţat că rugăciunea este mijlocul prin careajungem la cunoaşterea Adevărului şi la slobozeniapărtăşiei cu Tatăl.

Şi ne-a învăţat că din rugăciune vine neprihănireace duce, prin ascultare, la slavă,

fiindcă singură rugăciunea ne umple ochii de stră-lucire

şi gândul de limpezime,şi inima de pace,şi viaţa de biruinţă.

6. Dar cine poate auzi plânsul lucrurilor mute?Şi cine oare poate înţelege marele ţipăt al durerii

celor care pot vorbi omeneşte,când fratele devine criminalşi cel căruia i-ai făcut binele devine unealta diavo-

lului, împotriva binefăcătorului lui?

7. Să cugetăm la răsplata care îl aşteaptă cândva pefiecare om, potrivit cu slujba şi calea pe care şi-a ales-o.

Şi să alegem nedespărţirea de Hristos.Căci neapărat şi repede va veni plata lui Iuda, uce-

nicul trădător, pentru fapta sa,


tot aşa cum va veni şi răsplata pentru Ioan, uceni-cul iubit şi iubitor, pentru credincioşia lui.

Încă puţin şi vom vedea cu toţii.

8. Oriunde Se adună Iisus cu ucenicii Săi este ogrădină.

Dar poate fi şi un vânzător. Cel puţin unul.

9. Cât de minunat trebuie să-şi fi petrecut uceniciiDomnului Iisus în Grădina Ghetsimani, în atâtea nopţide rugăciune, de părtăşie şi de stări cereşti!

Câte adevăruri le va fi descoperit Domnul Iisusucenicilor Săi acolo!

Câtă putere vor fi primit eişi câte taine vor fi pătruns ei prin lumina Lui,şi câte clipe neuitate vor fi trăit ei cu Iisus acolo!Dar în seara vânzării, cât de dureros se încheiau

toate!

10. După ceasurile zilei petrecute în mijlocul mulţi-milor de ascultători

sau de bolnavi, sau de potrivnici,retragerile în rugăciuni şi în intimitate cu ei, ale

Domnului Iisus, erau atât de dorite!Ceasurile de seară din Ghetsimani cu iubiţii Luivor fi fost, pentru Domnul şi pentru ucenicii Săi, ca

o baie odihnitoare după un zăduf chinuitor.Dar pe Iuda nu l-a durut de toate acestea!Ce cumplit de rea trebuie să fie inima vânzătorului!

11. Ziua întreagă, ucenicii munceau să înveţe, săajute, să slujească lui Hristos şi mulţimilor;


ziua întreagă ei erau ai altora,vedeau de alţii,lăsau şi altora locul cel mai aproape de Domnul lor,– dar seara El era numai al lor, ei erau numai ai Lui.Cuvintele lui Iisus erau numai pentru ei, iar ale lor

erau numai pentru El.Această dulce părtăşie le despăgubea inimile pen-

tru tot ce dăruiseră mulţimilor în ziua trecută.Şi le împrospăta puterea pentru dăruirea care li se

cerea în ziua viitoare.O, Ghetsimani, ce ai fost,– dar ce ai devenit!

12. Grădina este un loc îngrădit.Este locul unde intimitatea bucuriilor poate fi cea

mai dulce,dar este şi locul unde primejdia căderilor poate fi

cea mai mare.Este şi locul unde eşti adăpostit de ochii mulţimilor

stânjenitoare,dar şi locul unde poţi fi urmărit cel mai uşor de

ochii iscoditorului vrăjmaş.Ca în Grădina Edenului un şarpe, era şi în Ghet-

simani un Iudă.Este şi locul unde poţi să-ţi dezlegi inima.Dar şi locul unde poate să ţi se lege mâinile.

13. Oricât de multe ar fi necazurile la care ne ex-punem din pricina iubirii în locurile noastre de rugă-ciune şi de petrecere,


– noi nu vom renunţa şi nu trebuie să renunţămniciodată la bucuria adunărilor de-o parte cu Iisus şicu fraţii.

Oricâte necazuri vom avea de întâmpinat din parteaîmpotrivitorului,

oricât de multe piedici vor fi puse în calea noastră,spre a ne opri să mergem în grădina Preaiubitului nos-tru Mântuitor,

– noi nu vom renunţa şi nu trebuie să renunţăm ni-ciodată la petrecerile noastre tainice din grădinile a-dunărilor scumpe cu Iisus

şi cu inimile iubite ale dragilor noştri.

14. Oricât de puţini vom putea fi acolo în adunărilescumpe

şi oricât de puţin vom putea sta acolo,– noi vom merge mereu la adunarea noastră cu

Iisus şi cu scumpii noştri,pentru că aceasta este şi pentru noi acum tot ceea

ce fusese şi pentru ucenici atunci.

15. Iuda vânzătorul cunoştea şi el locul acesta.Fiecare ceată de ucenici îşi are vânzătorul ei.Atunci era doar unul din doisprezece. Dar, vai, a-

cum câţi pot fi, câţi s-au dovedit că pot fi!Vânzătorul acela este acela din cauza căruia se trag

toate Patimile Domnului Iisusşi toate durerile ucenicilor,şi toate pierderile Lucrării lui Hristos.Ce îngrozitoare unealtă satanică este un vânzător

între ucenicii lui Hristos!


16. Numele lui Iuda a devenit stigmatul şi semnultuturor vânzătorilor de Dumnezeu şi de fraţi.

Iar osânda lui Iuda este veşnic partea tuturor acelorcare se vor face vinovaţi de vânzarea Sângelui Sfânt,

de pârârea adunărilor sfinte,de denunţarea locului sfânt unde chiar şi el, vânză-

torul însuşi, a petrecut cândva cu Iisus şi cu fraţii.Să facem un popas cutremurător la acest loc.Şi să ne amintim despre atâtea iude dintre noi,din trecut şi din prezent,ca să ştim ce avem de făcut în a ne feri de ei.

17. După cum Mântuitorul urma calea lui David,tot aşa şi Iuda urma calea lui Absalom.

După cum fiul răzvrătit Absalom urmărise cândvapierderea marelui său părinte, tot aşa ucenicul răzvrătiturmărea pierzarea Marelui Său Dumnezeu şi Bine-făcător.

Păcatul lui Iuda, asemeni păcatului lui Absalom,izvorâse tot din mândrie şi din lăcomie.

Mândria era păcatul care îi rodea lui Iuda sufletulde fiecare dată.

Şi acest păcat i-a adus moartea.Ce grozav păcat este mândria, îngâmfarea, ambiţia,

nesupunerea!

18. Când Maria I-a turnat Domnului Iisus mirul eicel scump, Iuda nu s-a mai putut răbda să nu zică: Cerisipă zadarnică! Păcat! Nu se merita! Cu cât era maibine să mi se fi dat mie acest mir, să-l vând... Eu măpricep la preţuri şi la vânzări... Aş fi primit pentru el


atâţia arginţi... Iar mai departe va fi gândit: Şi cu ce esteIisus mai talentat decât mine? Oare eu nu vindec, oareeu nu fac minuni, oare eu nu sunt cineva?

19. Se poate însă ca gândul lui Iuda să se fi ruptchiar atunci când [a fost turnat] mirul

şi planul vânzării să se fi hotărât chiar în ziua tri-umfului lui Hristos.

Cine ştie ce zace într-o inimă ascunsă şi rea!Sufletul lui Iuda, ambiţios, a primit cu plăcere gân-

dul pe care satana i l-a pus în inimă (In 13, 2),gândul înlăturării lui Iisus, ca să ajungă el cel mai

mare.

20. Se poate că Iuda, dorind întâietatea, să fi căutatca lumea să-l vadă mereu în frunte, pe lângă Domnul,spre a le arăta tuturor ce mare importanţă are el, îndatădupă Iisus. Sau chiar asemenea Lui.

Cu puterea pe care Domnul i-o dăduse şi lui Iudaasupra duhurilor necurate şi a vindecărilor, desigur căse va fi încrezut

şi va fi urmărit să tragă toate foloasele pe care i leputea asigura această Dumnezeiască putere.

Ce blestemat este vicleanul suflet care se foloseştede un binefăcător până când ajunge în anturajul său, iarapoi caută să-l înlăture, pentru a-i lua locul!

Dumnezeule al Dreptăţii, nu-i îngădui nici unui Iu-dă să-şi împlinească planul nelegiuit.

Amin.


Nu aºtepta...Nu aºtepta...Nu aºtepta...Nu aºtepta...

Nu aştepta ca altul să lupte-n locul tău,nu aştepta ca gândul s-ajungă pasul rău,nu aştepta scânteia s-ajungă vâlvătăi,– cât ochiul încă-i tânăr, lumina sfântă dă-i.

Nu amâna pe mâine ce astăzi eşti dator,mulţi astăzi sunt în viaţă,– iar până mâine mor!Şi printre-aceia poate eşti rânduit şi tu,– poţi să le-amâni pe toate, dar mântuirea nu!

Nu socoti nimica păcatul cât de mic,măsura grea se umple din stropul pic cu picşi nu-l ştii cel din urmă ce-ţi este-ngăduit,– mulţi plâng în Veşnicie un pas nechibzuit!

Ce faci cu ziua asta,– ce faci cu-acest cuvânt?Căci iadul n-are milă, nici moartea crezământ!Duc mii de căi spre moarte,– spre cer, un singur drum!La iad oricând poţi merge,la Rai, numai acum...


25. GÂNDUL SATANIC AL TRUFIEI

1. Lui Iuda, închipuindu-şi că toate darurile ce leavea de la Domnul sunt primite pe meritul lui şi că ni-meni nu i le mai poate lua,

nu i-a fost greu să se creadă deopotrivă cu Domnul.Şi să înceapă a-L privi ca pe un rival nesuferit, de

care trebuia să scape în curând, spre a-I lua el locul.Pe ceilalţi ucenici credea Iuda că uşor îi stăpâneşte

prin viclenia şi isteţimea lui;pe popor îl va cuceri prin talentele sale,cu mai-marii se cunoştea bine prin relaţiile pe care

le are şi pe care le pregăteşte,aşa că nimic nu-l va putea împiedica să ajungă el

împărat, aşa cum voise poporul să-L facă pe Domnul,dar El refuzase (In 6, 15).

Iuda nu va refuza.

2. Vrăjmaşii Domnului îi vor fi făcut poate lui Iudaastfel de promisiuni, folosindu-se de ambiţia lui oarbăşi nebună în scopurile lor.


De multe ori poate Iuda se va fi consfătuit cu eicum să facă, dar, orbit de ambiţie, el nu-şi dădea seamade dispreţul şi de sila cu care el era privit şi instruit decătre ei.

Trufia este soră cu nebunia, aşa că cel ce o are peprima o are neapărat şi pe a doua.

Altfel, trufia singură nu l-ar fi putut prăbuşi aşa desigur şi aşa de repede pe totdeauna, cum l-au prăbuşitamândouă.

3. Şi iată-l acum pe Iuda fericit, în fruntea răufă-cătorilor Domnului, mergând spre Ghetsimani.

Ce bine credea el că-i merge acum! Cum se credeael de isteţ în planul lui!

Ce sigur era că i-a făcut pe cei mari uneltele sale,spre a-şi ajunge scopul său!

A şi ajuns conducătorul unei gloate mari, era acumcomandantul unei mulţimi de oameni înarmaţi (Mt 26,47; Mc 14, 43).

Cu câtă trufie trebuie să fi mers Iuda în fruntea lor(Lc 22, 47)!

Cu câtă satisfacţie satanică îi va fi zis el Dom-nului, rânjind batjocoritor: „Plecăciune, învăţătoru-le!” (Mt 26, 49).

Şi cu câtă silă trebuie să-L fi sărutat!

4. Cititorule şi frate, – te rog cu lacrimi şi cu cu-tremur, îngrozeşte-te ori de câte ori se ridică în inima taun gând de mândrie

sau se ridică în adunarea ta un îngâmfat nesupus,un lăstar de simţământ pretenţios,


vreo închipuire de merit personalsau de laudă cu talantul şi talentul său,ori de întâietate faţă de fraţii tăi,ori de invidie faţă de învăţătorul tău,– căci de la acestea şi până la prăbuşire nu-i decât

un pas foarte mic, pasul lui Iuda.Atunci nebunia trufiei te va nimici sigur şi repede.Iuda spânzurat să ne fie totdeauna o înştiinţare tu-

turor.Dar mai ales fiilor nerecunoscători şi ucenicilor

geloşi şi încrezuţi.

5. Domnul Iisus îi ştia pe toţi oamenii şi toate în-tâmplările care Îl vor întâmpina.

Tot binele pe care trebuie să-l facă El oamenilorşi tot răul pe care I-l vor face Lui oamenii.Dar dragostea cea mare cu care ne-a iubit Dumne-

zeu a fost şi mai puternică decât ameninţarea urii luisatan şi a lumii lui.

Ceea ce trebuia să ne dea Hristos nouă era nespusmai mult decât putea fi ceea ce va primi El în schimbde la noi.

6. Binele pe care trebuia să-l aducă Hristos spremântuirea omenirii era mai însemnat decât răul pe careîl va primi El de la omenire prin osândirea Lui.

Preţul vieţii noastre era mai scump decât preţulmorţii Sale.

Vindecarea noastră era mai însemnată decât sufe-rinţele Lui.

De aceea Iisus a mers spre vrăjmaşii Lui.


7. Cine crede că va avea mai mare câştig decât pa-gubă, acela merge spre o lucrare.

Cine este încredinţat că va ieşi biruitor dintr-o lup-tă, acela merge spre inamic.

Cine urmăreşte să ia o pradă mai mare de la un po-trivnic, acela merge spre înfruntarea cu el.

Merge cu îndrăzneală şi cu bucurie chiar.Aşa a mers Domnul spre Patimile Sale.

8. Când primejdia este de neînlăturat, cel mai bunlucru este să mergi spre ea. Să mergi în înfruntarea eicu bărbăţie şi cu curaj.

Când o fiară vine să atace, iar ferirea de ea este cuneputinţă, – cel mai bun lucru este să mergi curajos şisă o înfrunţi.

De cele mai multe ori, mergând spre ea, fiara sesperie şi fuge.

9. Am văzut oameni slabi, dar curajoşi, care au fă-cut de ruşine şi i-au biruit pe mulţi lăudăroşi mai puter-nici ca ei.

Tânărul David în faţa lui Goliat ne este un modelde curaj şi hotărâre în privinţa asta.

Şi o dovadă de biruinţă a curajului hotărât.

10. Dacă trebuie, şi aşa, să mori, – ce măreţ şi cefrumos este să mori eroic!

Dacă şi aşa trebuie să fii dus în suferinţă, – de ce sănu mergi liniştit, curajos şi senin spre ea?

Dacă şi aşa se vede bine că trebuie să fii legat, că nue altă cale, – mergi ca Isaac, spre altarul tău de jertfă.


Mergi ca cei trei tineri, spre cuptorul tău încins.Mergi ca Ştefan spre cer.Mergi ca Iisus spre gloata Iudei.Mergi tu spre suferinţă, hotărât şi curajos!Ce măreţ e un astfel de erou!

11. Am fost şi noi un popor mic, aşezat la o răs-cruce de vânturi puternice şi potrivnice.

Popoare mari şi împărăţii puternice au venit spreglia pe care Dumnezeu a dat-o părinţilor noştri; au venitcu gând să ne-o răpească.

Dar părinţii noştri, adânc credincioşi în Dumnezeuşi în dreptatea cauzei lor,

au mers spre cotropitori.Şi până la urmă au biruit.

12. Numai când mergi să cotropeşti tu pe alţii, a-tunci să te temi!

Când mergi să faci rău tu unui nevinovat,– atunci să tremuri.Dar când cugetul tău este curat şi când aperi ce este

drept, – să nu te temi niciodată.Fie vrăjmaşul cât de puternic, nu te teme de el,

mergi înainte spre el hotărât şi curajos.Fie el cât de înarmat, nu fugi înapoi,ci mergi spre el.Îl vei învinge sigur,ori trăind, ori murind.

13. Credinciosule şi frate, nu fi niciodată un fricosşi un laş!


Dar chiar şi dacă eşti fricos, nu fugi niciodată şi nute ascunde din faţa celui ce te urmăreşte pentru dragos-tea ta de Dumnezeul tău.

Dar să nu fii laş ca să fugi.Mergi spre ei gata să primeşti şi să priveşti în faţă

tot ce trebuie să-ţi vină.

14. Dar cel mai însemnat lucru pe care trebuie să-lştim de la început este ceea ce ne învaţă Mântuitorulnostru chiar din clipa aceasta: curajul frumos şi demn.

Curajul fără trufie şi fără sfidare,curajul cuviincios şi sfânt,măsurat şi blând,modest şi frumos,– dar limpede, hotărât şi măreţ!Aşa a fost curajul lui Hristos. Şi al alor Lui!

15. Destinul tuturor celor ce dezlănţuie răscoalele afost că evenimentele stârnite de ei i-au depăşit şi i-au anulat.

Furtuna pornită de ei i-a ajuns din urmă, i-a între-cut şi i-a strivit.

Fiecare trădător îşi are trădătorii lui.Şi fiecare păcat se ispăşeşte prin ceea ce a fost pro-

vocat de el însuşi.

16. Domnul Iisus poate va fi primit în dar nu numaibani, ci şi felurite lucruri de la cei care Îl iubeau şi căro-ra le făcuse bine.

Iar Iuda va fi căutat cât mai repede să le vândă,spre a ajunge în punga lui, de unde apoi nimeni să numai ştie ce se făceau.


Câte păcate nu va mai fi făcut el şi cheltuind închip vinovat banii sfinţi ai lui Iisus pe cine ştie ce bles-temăţii şi plăceri păcătoase!

Căci un păcat nu vine niciodată singur.

17. Poate Iuda se gândea: Acum am ocazia să-mipun şi eu de-o parte ceva şi pentru viitorul meu.

Acum nimeni nu mă va vedea, pot să fac ce vreauacum, nimeni nu ştie cât am încasat şi cât am cheltuit.

...Lui Iisus Îi spun ce vreau şi-I arăt ce-mi place.Zic ca ei – şi fac ca mine.

Ceilalţi şi aşa nu sunt în măsură să mă controlezece am făcut eu cu ceea ce am primit...

Cam aşa va fi gândit Iuda, făcând ce a făcut.

18. Cine n-are controlul necruţător al unei conşti-inţe curate asupra lucrurilor pe care nu i le poate con-trola nimeni,

– acela curând va ajunge un risipitor şi un minci-nos, un ticălos şi un hoţ.

Să fie cu mare băgare de seamă acei pe care îi înşti-inţează acest cuvânt.

19. Iisus le-a zis celor ce veniseră să-L prindă: „Eusunt!”

În primul rând, a zis aşa pentru a nu lăsa ca, înmomentul răzbunării, să sufere altcineva în locul Său.

Domnul Iisus, Care venise să-i răscumpere pe toţioamenii, nu putea vinde pe nici unul.

El, Care venise să ia asupra Sa povara tuturor, nuputea lăsa povara Lui asupra nici unuia.


20. Domnul Iisus, în Ghetsimani, era gata să Se deala moarte pentru orişicine şi nu voia să fie nimeni învi-nuit întru nimic în locul Lui.

De aceea, cea dintâi grijă a Sa a fost să fie clar dela început totul, spunând: „Eu Sunt Acela pe Care voi Îlcăutaţi”.

Asumându-Şi El Singur şi hotărât toată răspun-derea,

– numai El, şi nu alţii.Şi luându-Şi asupra Lui Singur toată povara răs-

punderii, ieşind în faţa călăilor Săi şi zicându-le:– Eu Sunt Cel care am făcut, Eu Sunt Cel care tre-

buie să ispăşească!Dacă faptele Mele sunt condamnate de lege, ia-

tă-Mă aici, Eu răspund pentru ele. Pe Mine Mă luaţi, şinu pe altul!

O, Doamne Iisuse, ajută-ne şi pe noi să fim gata caTine a suferi noi, fără a lăsa să sufere alţii în locul nostru.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Nu poţi cânta cu gura? Cu gura nu ştiu toţi.Dar nici cu rugăciunea şi lacrima nu poţi?


26. PE TINE, ŞI NU PE ALTUL!

1. Poate că a venit odată vremea când ai fost căutatşi tu să fii legat pentru umblarea ta cu Hristos.

Adu-ţi aminte cum te-ai prezentat tu atunci?Ai mers spre ei sau ai fugit de ei?Ai spus tu: „Eu sunt!”? Sau ai spus: „Nu sunt eu!

Altul este!”?Şi ai spus alt nume sau pe alţi fraţi, numai ca să

scapi tu?...Stai acum aici în faţa lui Hristos, în faţa conştiinţei

tale. Şi în faţa momentului acestuia. Şi răspunde ce aifăcut.

Ce ai făcut tu atunci?

2. Poate că vei ajunge de acum înainte, în vreo îm-prejurare grea, să fii întrebat.

Dacă aşa va fi, atunci învaţă de la Domnul Iisus dinclipa aceasta cum să răspunzi.

Şi fă ca Domnul Iisus, fără să te gândeşti la nimicaltceva decât la ceea ce S-a gândit Hristos atunci: să nubage pe nimeni în locul Lui.


Spune-te şi tu numai pe tine. Şi nu mai spune penimeni altcineva.

Că şi dacă îi vei spune pe alţii, tu tot n-ai să scapi.Chiar dacă ai scăpa de oameni, – n-ai să scapi de

Dumnezeu.

3. Am văzut mulţi vânători înarmaţi urmărind cutrufie un vânat.

Dar când vânatul a apărut pe neaşteptate lângă ei,s-au zăpăcit de tot şi n-au mai ştiut ce fac.

Unii au scăpat arma din mâini,alţii au luat-o la fugă,alţii au tras aiurea.Neaşteptata întâlnire i-a făcut să se zăpăcească de

tot, chiar în faţa unui vânat mai slab.Dar în faţa unuia mai puternic?

4. În omul care merge să facă răul contra unui ombun,

în cel care se ştie vinovat de o nelegiuire împotrivaunui om nevinovat,

în cel care se duce să făptuiască o fărădelege îm-potriva unui om drept

este un complex, o mulţime de slăbiciuni.El este înarmat, dar tremură de fiecare zgomot.Este puternic, dar se sperie de orice atitudine ho-

tărâtă.Este mare, dar priveşte cu îngrijorare la orice ni-

mic. Asta este starea vinovatului.Închipuirea celor vinovaţi este totdeauna înfier-

bântată şi îi face să vadă lângă orice muşuroi un lup. Şilângă orice tufiş un leu.


Este groaza lui Dumnezeu care îi face să se teamăşi să tremure.

Aşa erau cei ce mergeau cu Iuda să-L prindă peIisus.

5. Pe cei care mergeau să-L lege pe Iisus, groaza demoarte îi va fi făcut pe drum să le tremure mult mâinileşi să le dârdâie dinţii, aşteptându-se la orice rău în clipacând vor da ochii cu Iisus.

Asigurările date de Iuda că Iisus nu este un Omprimejdios nu-i vor fi încredinţat prea mult despre a-cest lucru.

Cred că şi semnul pe care li l-a dat Iuda pentru a-Lcunoaşte ei pe Iisus a avut şi acest scop, adică să-i încu-rajeze.

De un om care se lasă să-l săruţi – şi pe care îl poţisăruta într-o astfel de împrejurare nu trebuie să te temi,

– te poţi apropia de el fără frică.

6. Sărutarea lui Iuda avea nu numai scopul să-i îm-bărbăteze pe cei care veneau să-L lege pe Domnul, ci şiun alt scop, viclean:

Iuda trebuie să-i fi încurajat pe tovarăşii săi camaşa:

„Să nu vă fie frică! Eu am să mă reped la Iisus, casă-L îmbrăţişez peste mâini, ca să-L «sărut», spre anu-Şi da seama ce avem de gând să facem cu El.

Am să-L sărut lung, până ce voi veţi ajunge (Mc14, 15), ţinându-L aşa prins în mâinile mele, ca să nupoată face nici o mişcare.


Iar dacă totuşi, văzându-vă, Şi-ar da seama şi arcăuta să scape, n-ar fi El oare în mâinile mele ţinutstrâns?

Aşa că nu aveţi de ce vă teme, nu va putea mişca.Ce mai poate face un om ale cărui mâini le ţii îm-

brăţişate strâns?Deci nu vă temeţi să aruncaţi repede funia să-L le-

gaţi.”

7. Planul îndelung gândit era în întregime criminal.Iisus, victima, nu trebuia cu nici un chip să-Şi dea

seama– şi nici să mai poată face nici o mişcare, chiar da-

că ar fi vrut.Dar toate asigurările lui Iuda,toate ameninţările mai-marilor care l-au trimisşi toate încurajările pe care şi le făcuseră ei înainte

de a-L vedea pe Domnul Iisusau pierit în faţa lui Iisus.Ei s-au prăbuşit jos la pământ cu toţii.

8. Iată soarta tuturor vrăjmaşilor lui Hristos!Iată viitorul tuturor celor care merg împotriva Lui!Iată cum va fi întâlnirea cea mare cu Hristos a tutu-

ror vrăjmaşilor Lui!Va mai veni odată şi Ziua Aceea! Fiţi siguri toţi că

va veni!Va veni şi clipa când toţi cei ce s-au adunat în

gloată să-L prindă pe Iisus, să-L lege şi să-L piardă sevor pomeni deodată în faţa Lui!


Cum le-a ieşit El înainte pe neaşteptate celor ceveneau împotriva Lui în Ghetsimani, aşa le va ieşi peneaşteptate în ceasul acela din Urmă tuturor vrăjma-şilor Lui.

9. Hristos Însuşi le va spune atunci:„Eu sunt Acela pe Care voi L-aţi căutat, L-aţi stră-

puns, L-aţi negat, L-aţi ucis...Acum a venit rândul vostru!Până acum Eu M-am lăsat în mâinile voastre. A-

cum voi sunteţi în Mâinile Mele...”Dragă suflete, oare tu nu te vei afla atunci între pri-

gonitorii şi vrăjmaşii lui Iisus?Ca să nu fii atunci, – nu fii acum!Iar dacă eşti, treci îndată între ucenicii Săi binecu-

vântaţi, – prin pocăinţă deplină.

10. În chip normal, oamenii legii trebuie să-i cautepe oamenii fărădelegii, fiindcă aşa este scris (Rom 13,4; I Ptr 2, 14).

Legea este pentru cei fărădelege!Dar de câte ori este tocmai invers!În cazurile lui Hristos şi ale alor Lui, inversul este

regulă.

11. Soldaţii unei ţări trebuie să-i caute pe vrăjmaşiicare ameninţă libertatea şi viaţa poporului şi a ţării lor.

Aprozii şi slujitorii tribunalelor ar trebui să-i cautepe cei ce scapă de sub paza legii şi care sunt primejdi-oşi pentru liniştea şi viaţa poporului şi a instituţiei.


Slujitorii cuiva, să-i caute pe cei care ar fi furat ce-va din avutul stăpânului lor.

Numai în cazul lui Hristos şi al alor Lui nu este aşa!

12. În mod normal, cu săbii se merge împotrivacuiva care este periculos şi înarmat.

Cu funii se merge împotriva cuiva care este vinovatşi agresiv.

Cu mulţimea se merge împotriva celui puternic şirău.

Dar vinovăţia oamenilor rămâne veşnică şi pentrucă ei, ştiindu-L pe Hristos că El nu este în nici unul dinaceste feluri, ci tocmai dimpotrivă,

– au trimis totuşi după El nişte oameni ai legii, cadupă un nelegiuit,

nişte ostaşi înarmaţi, ca după un duşman al ţării,nişte aprozi şi gardieni, ca după un evadat;nişte robi, ca după un tâlhar;nişte arme, ca după un periculos;– şi noaptea, ca după un răufăcător.

13. O, glotaşilor lui Iuda, dacă stăpânii voştri să-vârşeau o nelegiuire contra lui Dumnezeu, – voi de cev-aţi unit la nelegiuirea lor?

Voi ştiaţi cine este Iisus. De ce aţi primit să mer-geţi contra Lui?...

Voi ştiaţi pe Cine trebuie să căutaţi... şi ştiaţi şi Ci-ne este Acela pe Care veniţi să-L prindeţi atunci, ca săfie osândit.

Ştiaţi crima care se face, iar voi vă uneaţi la săvâr-şirea ei?...


De ce nu v-aţi îngrozit de fărădelegea pe care o să-vârşeaţi în numele legii?

De păcatul pe care îl făceaţi în numele Templului?De crima pe care o făceaţi în Numele lui Dumne-

zeu, chiar contra lui Dumnezeu?Pe Cine căutaţi voi?Pe Cine prigoneaţi voi?Pe Cine străpungeaţi voi?De ce nu vă gândeaţi la asta?

14. Vinovăţia tuturor vrăjmaşilor lui Iisus rămâneveşnică şi neiertată.

Toţi ştiau pe Cine caută.Cunoşteau fiecare din ei, în frunte cu Iuda, Cine

este Iisus.Avuseseră destul timp şi destule ocazii să-L cu-

noască.Şi totuşi au acceptat să meargă să-L prindă pe Iisus

şi să-L dea pe mâna ucigaşilor de Dumnezeu!Au colaborat cu diavolul în chip direct şi conştient.Au săvârşit marele şi neiertatul păcat cu voia şi cu

ştiinţa lor.Căci, dacă n-ar fi dorit şi ei acest lucru, ar fi putut

să nu-l facă!

15. Cel care rămâne rob unui nelegiuit devine şi elnelegiuit asemenea stăpânului său.

Cine rămâne frate unui vânzător este vânzător şi el.Cine este alături de un Absalom este blestemat şi el,

pentru că este la fel de vinovat ca şi cel cu care umblă.Fiindcă dacă n-ar fi aşa, n-ar umbla cu el.


16. Oricâte gânduri bune ai avea în tine însuţi, dacăacela cu care lucrezi este un nelegiuit, curând vei fi şi tuasemenea lui.

Orice inimă bună ai zice tu că ai, – dacă faptelemâinilor tale

şi calea picioarelor tale,şi slujba fiinţei talesunt în slujba răului pentru osândirea binelui,pentru chinuirea nevinovăţieişi condamnarea dreptăţii,– atunci şi tu eşti un nelegiuit, chiar dacă acum nu

eşti decât un rob şi un slujbaş neînsemnat.Sau un frate al lui, la fel ca el.

17. Fiindcă dacă n-ai fi şi tu la fel, ai protesta îm-potriva nelegiuirii.

Ai ridica glasul în apărarea adevărului.Ai apăra dreptatea şi n-ai ajuta la încălcarea dra-

gostei sau a adevărului, sau a dreptăţii.Chiar dacă pentru curajul tău ai fi dat afarăsau băgat înăuntru.

18. Decât un martor al minciunii, mai bine un con-damnat al adevărului.

Decât un slobod cu păcatul, mai bine un închis cuHristos.

Decât râzând cu diavolul, mai bine plângând cuDumnezeu.

Decât îmbuibat prin fărădelege, mai bine muritorde foame, cu cugetul curat.


19. Dacă ucenicii Domnului ar fi fost nişte oamenicare să fi mai avut de-a face cu slujbaşii legii pentruvreo călcare de lege, ar fi fost oarecum mai obişnuiţi cuastea şi n-ar fi fost atât de nepregătiţi cum au fost înGhetsimani.

Dar, cum ei se ştiau fără nici o vină şi nu se gân-deau, nici nu se aşteptau la ceva de felul acesta,

e uşor să ne închipuim starea sufletească în care sevor fi prăbuşit ei în primul moment al acestei năvălirisălbatice asupra lor.

20. Domnul Iisus Şi-a adus aminte cu amărăciunede legământul pe care ucenicii Lui îl făcuseră cu toţiiabia cu câteva ceasuri mai înainte, la Cină, când spu-seseră:

„Chiar dacă ar trebui să murim cu Tine, nu ne vomlepăda de Tine” (Mt 26, 35).

Dar Domnul Iisus, ştiind cât de neaşteptată şi nău-citoare este încercarea aceasta pentru ei, i-a înţeles şi i-aapărat.

O, Doamne Iisuse, ce Bun şi ce înţelegător eşti Tupentru toate stările noastre! Slavă veşnică Bunătăţii Tale!

Amin.


Vei fi tuVei fi tuVei fi tuVei fi tu-n stare?-n stare?-n stare?-n stare?

Vei fi tu-n stare să primeştivenirea Judecăţii?– de nu, alege astăzi chiarcărările dreptăţii!

Vei fi tu-n stare-atunci să spuicu fruntea sus solia?– de nu, atunci începe azia-ţi face datoria.

Vei fi tu-n stare să răspunziatunci de toate-a’ tale?– de nu, auzi, măcar de-acumîncepe sfânta cale.

Vei fi tu-n stare să înfrunţicutremurul sentinţei?– de nu, atunci să-ţi frângi acumgenunchii pocăinţei!

Vei fi tu-n stare să te ducicu diavolul în groapă?– de nu, atuncea chiar acumvin’ la Hristos şi scapă!

Gândeşte-acum dac-ai să fiiatunci de ceva-n stareşi vino până când mai poţiafla-n Hristos scăpare!...


27. HRISTOS S-A DAT PE SINE!

1. Domnul Iisus ştie slăbiciunile noastre şi are milăde noi atunci când, uitând făgăduinţa Sa, ne lăsăm zdro-biţi de puteri mai mari decât puterile noastre.

Ne înţelege şi nu ne judecă,dacă îndată după aceea ne redresăm iarăşi.

2. Iisus le-a zis asupritorilor Săi: Iată-Mă, Eu suntaici! Ce aveţi, aveţi cu Mine! Pe aceştia lăsaţi-i să seducă. Cu ei nu aveţi nimic.

Hristos totdeauna Se pune Garant pentru ai Lui.Se dă pe Sine zălog în locul lor.Se predă legat pe Sine, pentru ca ei să fie lăsaţi

dezlegaţi şi liberi.

3. Hristos S-a dat pe Sine Rob, pentru a ne slobozipe noi toţi.

El a primit orice suferinţă pentru Sine, dar i-a scosde sub orice primejdie pe ai Săi.

Hristos nu S-a scos pe Sine, băgând pe alţii, cum


fac atât de mulţi oameni, cumpărându-şi libertatea lorcu preţul înrobirii altora.

Hristos S-a dat numai pe Sine.Pe nimeni altcineva n-a mai dat.O, de-am gândi şi noi aşa!

4. Hristos le-a zis: „Lăsaţi-i pe aceştia să se ducă...”Hristos porunceşte şi astăzi tuturor autorităţilor

omeneşti: Lăsaţi pe ai Mei să se ducă...Lăsaţi-i să se ducă să propovăduiască Evanghelia,

– căci aceasta va aduce pacea şi bunăvoinţa între oa-meni,

chiar şi între ai voştri.Lăsaţi-i pe ai Mei să se ducă să se roage... Aceasta

va coborî binecuvântarea şi peste întreagă ţara noastră.Lăsaţi-i să se ducă să facă bine, – aceasta va fi

mângâiere, bucurie, bunăstare, armonie pentru tot po-porul şi pentru toată lumea noastră.

Aceasta va fi în primul rând pentru propriul vostrufolos.

Oprirea lor ar fi, în primul rând, propria voastră ne-norocire.

5. Noi nici nu ne putem gândi ce mare însemnătateare fiecare cuvânt pe care îl rostim,

fiindcă ne-am obişnuit să vorbim atât de mult, încâtnoi înşine nu mai dăm, de multe ori, nici o însemnătatecuvintelor noastre.

De aceea promitem repede şi promitem mult, – câtnu putem împlini.

Şi uităm tot aşa de repede chiar şi ce am promis.


Ne legăm prin făgăduinţe – şi găsim uşor dezvino-văţiri când suntem întrebaţi.

Facem adeseori juruinţe grele – şi nu le respectămîntocmai.

Sau poate chiar deloc.Aşa ca ucenicii Domnului în seara prinderii Lui!

6. Un proverb din Israel spune aşa:„Dacă-n douăzeci de vorbe ai ceva să ne spui nouăşi poţi spune-n două vorbe, – află-le pe-acestea

două.”Asta trebuie să ne înveţe şi pe noi câtă grijă trebuie

să avem când spunem fiecare vorbă,fiindcă fiecare cuvânt ne este un legământ de un fel.Iar după ce am spus cuvântul, şi mai multă grijă

trebuie să avem, spre a ne împlini ceea ce am spus.

7. Cuvintele rostite de noi ne vor scoate nevinovaţi.Sau ne vor scoate vrednici de osândă.Aici nu este vorba de cuvintele rele, nici numai de

cele nefolositoare, – ci de orice cuvânt pe care ni l-am dat.Să nu vorbim deci nici un cuvânt mai mult decât se

cuvine. Taxa pe care va trebui s-o plătim pentru toatevorbele noastre, în Ziua Judecăţii, va fi atât de scumpă!

Să cumpănim mai bine ca în orice telegramă fieca-re cuvânt al nostru!

Şi să ţinem fiecare legământ pe care l-am pus!

8. Adu-ţi şi tu aminte câte ai zis – şi n-ai făcut!Câte ţi s-au dat şi câte le-ai pierdut.De câte ori ai avut amare păreri de rău şi înlăcrima-


te învinuiri pentru făgăduinţele făcute Domnului cugândul de a le trăi pe viitor cu toată grija curată a inimii,

şi [pe care] nu le-ai împlinit!Vezi şi tu că vine Ziua când va trebui să răspun-

dem fiecare – şi eu, şi tu. Şi noi, şi voi, fiecare de ce-ea ce am spus

– şi n-am împlinit aşa cum am zis.

9. Ce greu învăţăm noi că adevărul n-are nevoie desăbii şi ciomege ca să se impună.

Cuvântul are o putere mai mare decât orice armă.Şi este mai ascuţit decât orice sabie (Evr 4, 12).Că dragostea este neînvinsă şi că nimic pe lume n-o

poate nimici (Rom 8, 37-39).

10. În ce priveşte Adevărul şi Credinţa, uceniciiDomnului n-au avut şi nici nu vor avea nici voie, nicinevoie, niciodată, de nici un fel de arme lumeşti de lo-vire sau de apărare.

Numai de Cuvântul şi de Dragostea lui Hristos.Prin acestea a biruit poporul lui Dumnezeu şi Bise-

rica Sa.Şi numai prin acestea vor birui şi mai departe os-

taşii Domnului până la sfârşit!

11. Fiecare cuvânt loveşte o ureche. Numai lovitu-rile nu sunt la fel.

Unele lovesc plăcut, altele dureros.Unele taie pentru totdeauna dorinţa de a le mai

auzi, altele stârnesc această dorinţă.Unele aduc o vindecare omului,


altele aduc o înveninare.O, ce sabie puternică este Cuvântul!Nu este alta asemenea. Numai mânuitorii înţelepţi

sunt puţini.

12. Nu cumva este şi vorba limbii tale ca o sabieînveninată cu care loveşti în dreapta şi în stânga toatăziua, tăind urechile tuturor?

Ce urmăreşti tu oare prin loviturile săbiei tale?Să te răzbuni pe oameni?Sau să-i mântuieşti?

13. O, ce urme dureroase lasă în viaţa multor oamenişi familii o lovitură tăioasă a unei limbi clevetitoare!

Câte suflete n-a otrăvit şi câte vieţi n-a pierdut olimbă mincinoasă şi bârfitoare cu cuvintele ei înve-ninate!

Ce faci tu cu sabia limbii tale?Când ai făcut aşa ceva, aleargă cu cel lovit de tine

la Iisus, să-l vindece.Iar tu roagă-L pe Domnul să-ţi schimbe şi sabia ta,

cum i-a schimbat-o pe a sfântului Său ucenic Petru.În loc de o sabie care răneşte, să-ţi dea una care

vindecă.

14. Domnul Iisus, ca Fiu al Omului, a trebuit să Senască în chip omenesc.

Să aibă o Mamă şi un timp asemenea oricărui om,să crească apoi cu greu, ani de ani, în condiţii grele

şi primejdioase, dezvoltându-Se în toate însuşirile Tru-pului Său Sfânt, într-o casă omenească,


între toate greutăţile omeneşti,supus tuturor legilor omeneşti,– pentru ca să ne poată mântui pe noi, toţi oamenii.

15. Toate cele din afară ale Domnului Iisus, ca Om,nu erau deosebite de ale celorlalţi oameni care Îl în-conjurau.

Ci numai felul Lui lăuntric, străbătut de toată mi-nunata curăţie şi sfinţenie prin care Dumnezeirea Luilăuntrică le sfinţea şi le desăvârşea pe toate, – acesta nuera ca al celorlalţi oameni.

El era Cel Minunat, de aceea trebuia să aibă o Mai-că Minunată. O Maică Sfântă cum nu mai fusese alta.

Trebuia să aibă o naştere minunată,o copilărie minunată,o vorbire minunată,o umblare minunată,o moarte minunată,o înviere minunată,o Biruinţă, o înălţare, o slavă şi o împărăţie, toate

minunate!Profeţia scrisese despre El că va fi numit „Minu-

nat” (Isaia 9, 6).

16. Ochii lui Hristos nu S-au uitat nici o clipă laprezent. El privea viitorul.

El nu a primit nimic de la oameni. A primit totulnumai de la Tatăl.

El nu S-a simţit niciodată în mâinile vrăjmaşilorSăi, – ci totdeauna în Mâinile Tatălui Său.

De aceea pacea Lui a fost deplină şi netulburată.


Cuvântul Său a fost liniştit şi luminos.Iar răbdarea Lui, senină, tăcută şi iertătoare.

17. De ce nu suferi şi tu mai bine paguba acum,când câştigul tău veşnic este atât de mare?

Bagă-ţi sabia cuvântului în teaca răbdării.Ia totul numai din Mâna Tatălui cea Bună.Şi totul se va încheia minunat.

18. După vânzare, Iuda, din conducător, devine unnimic incomod.

O zdreanţă stânjenitoare de care fiecare va căuta săse lepede cu scârbă

şi să scape cât mai grabnic.Până când el va deveni astfel şi pentru sine însuşi.

Şi va continua să se ocupe de lepădătura sa prin singuraşi ultima posibilitate,

cea mai dorită şi mai plăcută diavolului: sinuci-derea.

Aşa sfârşesc toţi trădătorii, vânzătorii, neascultătorii,ori pe pământ, ori sub pământ.

19. Pentru împlinirea planurilor lui Dumnezeu, ca-re sunt atât de adânci şi atât de neînţelese pentru noi, demulte ori sunt alese cele mai cutremurătoare căi.

Cel mai greu de înţeles lucru pentru noi este rostulsuferinţei în viaţa omenirii. Şi mai ales în viaţa celormai buni dintre oameni.

Dar noi trebuie să ne pătrundem de marele adevărcare luminează orice taină: că suferinţa este mijloculsfinţirii. Şi fără ea nu se poate intra în Cer.


20. În taina suferinţei, adevărul ne arată că este is-păşirea păcatului,

căpătarea sfinţenieişi scara desăvârşirii.Păcatul este acela care a adus în lume suferinţa.

Înainte de păcat, suferinţa nu era cunoscută.Deci înainte de orice, în suferinţă este şi ispăşire.Apoi şi celelalte binecuvântări cereşti. Toate!O, Dumnezeule Preaiubit şi Bun, şi Preasfânt, aju-

tă-ne să înţelegem şi să iubim suferinţa pe care ne-otrimiţi Tu.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Clevetirea e o crimă, căci ucide bunul numecare unui om îi este darul cel mai scump pe lume.

*

Bârfitorul este vasul unde-şi pune cel rău uraşi din care-apoi împroaşcă până unde-l ţine gura;n-are diavolul în lume un vas mai spurcat să ţinătoată ura cea cu care tot ce-i mai sfânt învenină.


28. SUFERINŢA ISPĂŞITOARE

1. În suferinţă se cuprind curăţirea, împăcarea, sfin-ţirea, dragostea, lumina şi desăvârşirea. Toate acestease cuprind în suferinţa ispăşitoare. Şi nu sunt fără ea.

Nici una din acestea nu se poate fără suferinţă, fărăispăşire, fără jertfă.

După ce sfârşeşti de ispăşit răul pe care ţi l-au făcutţie alţii, trebuie să ispăşeşti binele pe care l-ai făcut tualtora.

2. În suferinţa pe care o înduri tu pentru rău esteo ispăşire pe care ţi-o trimite Dumnezeu pentru mân-tuirea ta.

În suferinţa pe care o înduri tu pentru bine este oispăşire pe care ţi-o trimite cel rău pentru mântuireaaltora.

Hristos, pentru noi, le-a cunoscut pe amândouă.Pe cea dintâi a primit-o cu dragoste ascultătoare.Pe cea de-a doua a primit-o cu dragoste rugătoare.Căci amândouă trecuseră mai înainte prin Mâna


Tatălui, care le turnase împreună, amestecate, în acelaşipahar întins lui Iisus din Cer.

3. Deşi trimisul lui Dumnezeu este mai presus deorice autoritate şi decât orice putere lumească, – el tre-buie să fie supus chiar şi celor mai de jos slugi ale oa-menilor.

Hristos, Care predicase tot timpul renunţarea laforţă pentru apărarea dreptăţii şi a nevinovăţiei, a dove-dit până la capăt că, în ceasul răbdării, acesta este sin-gurul mijloc bun.

4. Mâinile care îi ajută şi-i binecuvântează pe oa-meni nu trebuie să fie legate niciodată.

Dar ele totuşi sunt de atâtea ori şi atât de strâns le-gate de pământ şi pe pământ.

Hristos a fost deci prins şi legat.Mâinile Lui care luminau orbii, care deschideau u-

rechile surzilor, care dezlegau neputinţele slăbănogilorerau legate.

De acum n-avea cine să-i mai elibereze pe cei le-gaţi de urmările păcatului lor sau al altora; mâinile caresingure făceau asta erau legate.

O, ce îngrozitoare crimă fac cei care leagă mâinilebinefăcătoare, – fiindcă aşa de puţine sunt mâinile aces-tea pe pământ – şi aşa de multă nevoie este de ele!

5. Cei care Îl opresc pe Hristos din lucrarea Lui mân-tuitoare vor răspunde greu în faţa Judecăţii lui Dum-nezeu


nu numai prin durerea pe care I-au provocat-o luiHristos prin împiedicarea Lui de la lucrarea Lui iubită,

ci vor răspunde şi mai greu pentru durerile rămasefără mântuire ale acelora care au fost lăsaţi fără Mântu-itorul.

Fără putinţa izbăvirii.Fără nădejdea vindecării.

6. Ce cumplite trebuie să fie durerile celor care pierfără Hristos! Fără lumina ochilor sufleteşti.

Fără desfătarea auzului duhovnicesc.Fără pacea inimii.Fără fericirea cunoaşterii lui Dumnezeu.Fără bucuria negrăită şi strălucită a nădejdii.Fără viaţa veşnică.Şi ce mulţi vor fi aceia care vor striga în Ziua Ju-

decăţii împotriva acelora care i-au lăsat fără Hristos!Care L-au prins şi L-au legat pe Iisus, ca să nu a-

jungă la ei,la cei care aveau mai multă nevoie de El ca de ori-

ce altceva pe lumea asta.

7. Marele preot trebuia să fie numai unul şi ales peviaţă, după cum rânduise Dumnezeu prin Moise luiAron.

El trebuie să trăiască în toată curăţia şi sfinţeniavieţii, împlinind această slujbă în cutremurătoare ascul-tare de toată Voia cea sfântă a lui Dumnezeu

şi întocmai după poruncile şi după Cuvântul Lui.Dar, din pricina păcatului, inimile acelora care tre-

buia să fie o pildă de sfinţenie pentru tot poporul ajun-seseră pricină de poticnire şi de cădere pentru toţi.


8. Ce cumplite şi ce blestemate sunt mâinile celornelegiuiţi!

Domnul spusese că va fi dat în mâinile celor fără-delege.

Cele dintâi mâini fărădelege au fost mâinile lui Iu-da. Mâinile scârboase care L-au prins şi L-au cuprinspe Iisus.

Aceste mâini călcaseră legea iubirii pe care se jura-seră să o ţină.

Şi tot ce făceau acum aceste mâini era fără de oricelege.

Până şi mâinile diavolului au o lege, legea fricii(Iac 2, 19).

Dar ale vânzătorilor sunt şi mai nelegiuite.

9. Mâinile marelui preot, care s-au întins ucigaşespre Iisus, călcau legea sfinţeniei, pe care trebuia să n-ouite niciodată că fusese poruncită de Însuşi Dumnezeu!

Mâinile fărădelege ale slugilor marelui preot, careau călcat şi ele legea dreptăţii împotriva Omului Nevi-novat după care fuseseră trimişi. Dacă ar fi fost oameni,nu s-ar fi dus.

Vor mai veni şi alte mâini fărădelege.Hristos va cunoaşte toată răutatea şi urâţenia tutu-

ror acestor mâini.

10. Toate straturile omeneşti se vor face vinovatede fărădelege împotriva lui Dumnezeu.

Prin mâinile vreunora din înaintaşii lor, fiecare ca-tegorie socială se va face părtaşă la crima omenirii îm-potriva Făcătorului şi Binefăcătorului său.


11. Şi noi, fiecare, am fost chemaţi să împlinim oslujbă sfântă pentru Dumnezeu, dar se poate că unii dinnoi, căzuţi din starea sfinţeniei, au ajuns uneltele sata-nice care urzesc nelegiuiri împotriva lui Hristos

şi a celor ce se străduiesc să-L urmeze pe El.Să luăm fiecare bine seama, ca nu cumva vreunul

să devenim în vreun fel un făcător de rău, un uneltitorîmpotriva Domnului.

Sau vreo slugă a vreunui astfel de răufăcător, binecamuflat sub înşelătoare titluri şi părute merite.

Ca nu cumva şi mâinile noastre să se facă părtaşela fărădelege.

Cei ajunşi în această stare să se cutremure înaintede a fi prea târziu.

12. Blestemat este în veci folosul păcatului.Din cauza unui astfel de folos au suferit totdeauna

cei nevinovaţi şi binefăcători.Pentru un folos desfrânat a fost aruncat în închisoa-

re Iosif cel curat.Pentru un folos trufaş i-a fost tăiat capul Sfântului

Ioan Botezătorul, cel smerit.Şi iată, pentru un folos mârşav I S-a pregătit moar-

tea chiar lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu.Dar astăzi câţi morţi nevinovaţi face folosul păca-

tului unor tirani blestemaţi, fără nici o milă de semeni şifără nici o frică de Dumnezeu!

13. Dacă nu-ţi vei şti şi tu înfrâna pornirile taledesfrânate


şi dacă nu-ţi vei zdrobi la timp din inima ta iubireade bani sau pornirea nesătulă după câştiguri mârşave,

atunci şi tu vei ajunge în curând să-L osândeşti peHristos la moarte în sufletul tău.

Şi în sufletele altora.

14. Dacă săvârşeşti nelegiuirea, pe din afară veicăuta acoperiri şi dezvinovăţiri,

– poate chiar cu versete biblice,dar pe dinăuntru vei fi un ucigaş şi un făţarnic, un

trufaş stricător al învăţăturii şi tulburător al fraţilor.Îţi vei apăra cu vorba religiei foloasele trupeşti,iar cu fapta nelegiuirii îţi vei nimici foloasele su-

fletului.

15. Când pierzi curăţia conştiinţei, nu există mâr-şăvie să n-o poţi săvârşi.

Când cazi din har, nu există loc în care să te maipoţi opri (Evr 10, 26-27).

Când chiar în locul sfânt te murdăreşti,când chiar în faţa lui Dumnezeu arunci cu gunoi,când chiar în Numele Lui faci urâciunea,– atunci numai fundul iadului veşnic mai poate fi

locul în care te vei opri (II Ptr 2, 20-22).

16. O, când se va redeschide, în Ziua Judecăţii, Car-tea numelor celor nelegiuiţi, nu va fi oare scris şi nu-mele tău acolo printre ale lor?

Prin păcatele tale nepărăsite,prin neascultările tale de Cuvântul Voii lui Dum-

nezeu,


prin nepăsarea ta faţă de chemările lui Iisus,– nu eşti şi tu oare şi nu vei fi şi tu în ceata celor

fărădelege?Nu se va spune oare atunci şi despre tine acel „şi”

ca despre Caiafa, că erai şi tu între ei?

17. Binecuvântat să fie numele ucenicului nedes-părţit de Iisus pe orice drum şi în orice loc.

El nu va merge singur niciodată, ci totdeauna se vamai găsi şi un alt ucenic să facă tot aşa ca el.

Unde este un om al lui Dumnezeu care cu o credin-cioşie statornică Îl urmează pe Iisus,

acolo totdeauna se va mai afla şi altcineva să i sealăture.

Altcineva care să vină după el pe urmele DomnuluiIisus.

18. Când tu te hotărăşti să mergi după Iisus, curajultău şi hotărârea ta îi vor face pe mulţi să te urmeze.

Astfel tu vei fi o binefacere prin Hristos pentrumulţi.

Iar în Ziua Răsplătirilor lui Hristos vei fi binecu-vântat pentru aceasta nu numai de Hristos, ci şi de ai Lui.

De aceea, frate credincios, fii hotărât în a-L urmape Hristos chiar şi la condamnare,

pentru că nici nu ştii cine priveşte la curajul tău.Şi cine se va lua pe urmele tale să facă şi el aşa.

19. E frumoasă o hotărâre a noastră într-o clipă demare avânt al credinţei pentru Hristos.


E binecuvântat legământul pe care îl punem înmijlocul fraţilor şi în faţa lui Dumnezeu, că nici viaţaşi nici moartea nu ne vor mai putea despărţi de dra-gostea Lui.

E slăvită şi vrednică şi în faţa cerului, şi a pămân-tului îndrăzneala acelui suflet care, pentru credinţa luiîn Dumnezeu, declară sus şi tare că este gata la orice.

Căci prin mărturisirea cu gura a acestor vorbe marise ajunge la mântuire (Rom 10, 10).

Dar numai vorbele mari, vai, nu sunt de-ajuns!Ci fericit este numai acela care face aşa!

20. Dacă vorbele noastre mari nu sunt urmate defaptele noastre mari în numele cărora le-am spus, în za-dar e orice promisiune, în zadar e orice legământ.

Ele seamănă cu banii de hârtie cu multe zerouri, –dar fără nici o acoperire în aur.

Pe hârtie scrie cifre mari, promisiuni mari, valorimari, dar în zadar.

Cel care le-a emis n-are aurul cu care să le acopere.Şi frumoasele hârtii rămân fără nici un preţ.Doamne Duhule Sfinte, pune în inima noastră

roadele Tale – singurele care dau valoare cuvintelornoastre.

Amin.


O, nuO, nuO, nuO, nu-þi fie teamã-þi fie teamã-þi fie teamã-þi fie teamã

O, nu-ţi fie teamă de ziua de mâine,că ziua, ea însăşi de ea va-ngriji,– primeşte-ţi merindea de apă şi pâinedin Mâna Aceea ce-ţi dă înc-o zi!

O, nu-ţi fie teamă de iarna geroasă,ci fie-ţi credinţa cu mult mai de preţ,Acel ce-are grijă ca iarba să iasăpurta-va de grijă nici tu să nu-ngheţi!

O, nu-ţi fie teamă de Sfânta Lucrarecă ea va fi-nfrântă de cruci şi de spini,Acel ce-a făcut-o,Acel Care-o areva şti s-o păzească de colţii haini!

O, nu-ţi fie teamă de moarte vreodată,tu, cel care-n slujba vieţii te-ai pus,Minunea va face lumină deodată,e Viuşi Puternic,şi VeşnicIisus!...


29. PROMISIUNILE ŞI ÎMPLINIREA

1. Am auzit adeseori înainte de încercare, şi noi,mari promisiuni

– sau poate chiar şi noi le-am făcut pe acestea.Am văzut înainte de război lăudându-se mulţi

viteji.Sau am fost chiar noi înşine unii dintre acei lău-

dăroşi.Am cunoscut în vremile liniştite multe legăminte şi

promisiuni „veşnice şi curajoase”.Sau poate chiar noi înşine le-am spus vreodată.Dar vai, când a venit noaptea,când s-au stârnit vânturile potrivniceşi s-au ridicat valurile ameninţătoare,– ce scufundări am văzut!Ce lepădări am auzit!Ce de vânzări am încercat!Ce amare ne sunt şi acuma mintea şi inima de ele!

2. Cuvântul lui Dumnezeu este învăţătură şi lumină.


Adică dreptar perfect, care arată fără părtinire şi fă-ră cruţare cum este lucrarea fiecăruia.

Ce este drept şi frumos se vede mai frumos prin El...Dar şi ceea ce este urât iese de departe şi mai urât

la vederea Lui.Frumos este numai acela care trăieşte Adevărul şi

respectă Cuvântul!

3. Hristos este mijlocul prin care le putem desco-peri pe toate.

Prin atitudinea faţă de Hristos îi putem cunoaşte si-gur şi fără greş pe toţi oamenii.

De felul cum se arată ei faţă de împlinirea în Duhullui Hristos a Voii lui Dumnezeu îi putem deosebi peoameni dacă sunt în El

– sau încă nu sunt.

4. Există ceasuri rele şi locuri rele, şi împrejurărirele (Ef 6, 13);

în acele ceasuri, în acele locuri şi în acele îm-prejurări, puterea celui rău este cea mai mare, iar pute-rea noastră este cea mai mică.

Un astfel de ceas pentru Domnul fusese acela al is-pitei.

Un astfel de loc era pustiul.O astfel de împrejurare a fost aceea a foamei (Mt

4, 1-3).

5. Când te apropii de confruntările cu diavolul,simţi şi presimţi apropierea lui.

Ceva aproape fizic te izbeşte şi te opreşte, ame-ninţând şi înfiorând toată fiinţa ta.


Atunci simţi că în orice clipă,că din orice parteşi că în orice felte ameninţă un vrăjmaş neaşteptat,o primejdie neprevăzută,un rău puternic prezent.

6. În apropierea diavolului ţi-e frică şi de lucrurilecele mai cunoscute,

te temi şi pe căile cele mai umblate,tremuri şi te cutremuri în orice colţ şi umbră,– pentru că eşti ameninţat mai mult ca oricând de

prezenţa primejdioasă a răului pe care aproape îl vezi.Numai postul şi rugăciunea îţi pot da atunci puterea

să birui.

7. Binecuvântat să fie Domnul Care, prin cunoaş-terea Sa, ne-a făcut să cunoaştem multe suflete de fraţibuni şi apropiaţi.

Prin aceste suflete iubitoare, Domnul Iisus ne-aajutat şi pe noi în multe stări grele

şi în multe ceasuri îndurerate.

8. Frate, – unde poţi deschide o uşă, stăruie pentrufratele tău şi deschide-o pentru el!

Căci şi ţie, când vei avea tu nevoie să ţi se deschi-dă, Dumnezeu ţi-l va trimite pe acela prin care ţi se vamijloci intrare acolo.

9. Împrieteneşte-te cu slujitorii celor mari şi cu slu-jitorii Celui Mare.


Nu ştii când ai tu sau alţii, apropiaţi ai tăi, nevoiede ei, ca să ajungi la cei pe care îi slujesc ei.

Şi mai ales la Cel pe Care Îl cunosc ei.Un portar sau un servitor fac uneori cât nici nu poţi

să-ţi închipui.Atunci gândeşte-te cât poate face unul care Îi este

iubit şi preţuit lui Hristos-Dumnezeu!

10. De multe ori chiar cele mai bune gânduri au unrezultat dureros.

Ai vorbit şi ai lucrat cu gândul cel mai bun – şi to-tuşi, până la urmă, s-a întâmplat cu totul altfel.

Atunci îţi pare rău şi te învinuieşti că nu trebuia săfi făcut de la început nimic, chiar dacă ai făcut cu gân-dul cel mai bun.

Însă nu trebuie să fie aşa. Ci dacă credem că un lu-cru este bun şi este pornit din dragoste pentru DomnulIisus,

dacă scopul este de a fi mai lângă Domnul – şi a-iajuta şi pe alţii să fie mai lângă El,

atunci chiar dacă se întâmplă ceva neprevăzut caredă o întorsătură dureroasă lucrurilor,

linişteşte-te în încredinţarea că Dumnezeu le-a rân-duit aşa ca să se împlinească un Cuvânt al Lui ori unplan al Său,

– sau o experienţă a noastră.

11. Când laşi în inima ta să pătrundă frica, atunciajungi în cea mai nenorocită stare.

Frica te anulează total – şi te face dintr-un leu cu-rajos, un iepure speriat, gata s-o ia în orice clipă la fugăori încotro.


12. Inimii fricoase îi pare că orice tufă e lup.Că orice zgomot de frunză este o apropiere de fiară.Că orice şanţ este o prăpastie.Şi că orice pai poate fi un ciomag.

13. Ce blestemată este ispita şi ce criminal este dia-volul!

Ce nemilos chinuieşte satanaşi cu ce plăcere ucigaşă aruncă el în ruşine şi în

chinuri un suflet bun şi credincios!Ce necruţător şi urât este păcatul! Ajunge chiar şi

numai unul singur, ca să nefericească o viaţă întreagăde frumuseţi duhovniceşti.

14. Ce adânc arde urma amară, chiar şi numai aunei singure căderi, peste viaţa ucenicului lui Hristos!

Toată strălucirea atâtor înălţări dinainte şi chiar dedupă nu reuşesc s-o răscumpere deplin

şi să-l facă s-o poată uita.Câtă grijă trebuie să avem a ne feri ca nici o astfel

de urmă să nu rămână pe apostolia noastră în slujba luiHristos!

15. Dar unde este locul unui ucenic adevărat cândDomnul său este în suferinţă? Oare nu lângă El?

Unde trebuie să fie un slujitor credincios când Stă-pânul lui este închis? Oare nu este alături de Dânsul înînchisoare?

Şi ce trebuie să facă un om cinstit care a făcut unlegământ, când ajunge în clipa hotărâtoare? Oare nu săşi-l ţină?


16. Când suntem fricoşi, nici noi nu suntem uceniciai lui Hristos.

Când suntem fricoşi e o nenorocire că purtăm nu-mele de ucenici ai Domnului.

O, câtă ruşine i-au făcut lui Hristos şi Lucrării Sale,în faţa slujnicelor celor mai slabe, mulţi dintre cei cealtădată păreau plini de Hristos!

Dar acum erau plini de frică.Vitejii lei ai lui Hristos deveniseră nişte pisici mior-

lăitoare care se linguşeau ruşinos, printr-o înjositoaremilogeală, la picioarele călăilor Lui!

Ce jalnică şi ruşinoasă prăbuşire!Dumnezeule, fereşte-ne!

17. Nu cumva eşti şi tu unul dintre ucenicii luiIisus ajuns în strâmtorare?

Dacă da, atunci fii vrednic de El!Dacă da, răspunde hotărât şi curajos, – nu mior-

lăitor!Dacă da, alege calea şi soarta Domnului tău!Ocara lui Hristos va fi pentru tine o cinste veşnică.Dar „achitarea” ta atunci poate fi o condamnare

eternă.

18. Când iei hotărârea să mergi după Iisus, trebuiesă fii cu grijă la orice pas pe calea vieţii şi în orice îm-prejurare.

Căci în toate părţile, vrăjmaşul a făcut căi lătu-ralnice.

Şi din toate părţile auzi îndemnuri să o iei pe unasau pe alta din rătăcirile pierzătoare!

Ţine-te strâns atunci de urmele Domnului tău.


19. În vremi de ispitire, dintr-o parte te cheamă fo-loasele, din alta te împing pagubele.

Înspre una te îndeamnă o dorinţă, de alta te înde-părtează o teamă.

Şi, deşi ai plecat cu cea mai frumoasă intenţie, tepomeneşti curând că te-ai împotmolit în cea mai ruşi-noasă înfundătură.

Priveghează şi te roagă mai dinainte, ca să nu caziatunci.

20. Petru, curajosul şi hotărâtul ucenic, s-a luat peurmele lui Iisus şi mergea după El, dar de departe (Mt26, 58),

dar L-a urmat pe Iisus de departe…L-a urmat pe Iisus prea de departe.De aceea a ajuns la uşă când era prea târziu.De aceea a fost despărţit de El prea tare.De aceea n-a ajuns lângă Iisus, ci lângă nişte robi şi

aprozi netrebnici, flecari şi primejdioşi.Şi de aceea s-a pierdut şi de fratele său, care intrase

cu Iisus alături de El, şi care era atent la tot ce vorbeşteşi face Domnul lui.

Doamne Iisuse, nu ne lăsa să ne depărtăm niciodatăde Tine,

nici de fraţii noştri care Te urmează suferind.Amin.


30. ÎNTREBĂRILE ŞI RĂSPUNSUL

1. Înstrăinarea de Hristos a schimbat cu totul felulde a fi al ucenicului care, până era cu Hristos, fuseseatât de strălucit.

Dintr-un om atât de hotărât mai înainte, ajunge unom plin de frică.

Dintr-un suflet cinstit şi curat, ajunge să se folo-sească de minciună.

Dintr-o inimă tare ca o stâncă, ajunge o inimă clăti-nată ca o trestie.

2. Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni, fiecare se lasăispitit de propria lui slăbiciune.

În loc să avem uneori curiozităţi omeneşti,să auzim păreri omeneştişi să aflăm intenţii omeneşti,– mai bine să avem grijă să nu-L pierdem din vede-

re pe Iisus.Mai bine să rămânem hotărâţi lângă El.Mai bine să-i lăsăm pe toţi oamenii, să nu ne pese

de orice ar spune şi a face ei,


– ci să mergem cu Iisus aşa cum I-am şi promis cucel mai puternic legământ când am venit la El.

Căci fără Iisus noi suntem pierduţi.

3. Vrăjmaşii te întreabă despre Hristos nu ca să-Lcinstească pe El, ci ca să te batjocorească pe tine.

Ei nu doresc să creadă în Dumnezeul tău, ci dorescsă-ţi nimicească şi credinţa ta. Nu vor să-şi încredinţezeinimile lor, ci vor să-ţi îndoiască inima ta.

Fii cu grijă când ajungi în faţa lor, să nu cazi.

4. Desigur, e mare păcatul de a-i nimici bucuria, li-bertatea şi viaţa unui om nevinovat, de a nimici credinţalui în Dumnezeul său;

dar de a-l face să se lepede de Numele cel Sfânt alDomnului său, de a-l împinge să batjocorească SângeleCrucii Răscumpărătoare şi pe Duhul Harului Sfinţitor(Fapte 26, 11),

– acesta e un păcat de o mie de ori mai mare (Evr10, 9).

Şi de acest păcat se fac vinovaţi toţi cei care cautăşi reuşesc să-l facă pe un ucenic al lui Hristos şi să selepede de Domnul şi Dumnezeul lui,

şi să-şi vândă pe faţă familia sa.

5. Să aveţi milă de fraţii noştri sinceri şi buni, darcare ajung, într-un moment de slăbiciune, între ziduriprimejdioase şi lângă nişte oameni primejdioşi.

Ei sunt despărţiţi de Domnul, sunt luaţi dintre ai lorşi sunt rupţi de fraţi.

Au ajuns în locuri şi în stări în care n-au mai fostniciodată.


Vrăjmaşul îi înconjoară şi îi loveşte din toate părţile.Satana îi ispiteşte cu toate mijloacele lui nimici-

toare.Voi rugaţi-vă atunci pentru ei, rugaţi-vă toţi stărui-

tor, tot timpul, pentru ei,fiindcă sunt în cea mai mare primejdie de a se lepă-

da de Iisus.

6. Nu judecaţi ziua ceea ce fraţii încercaţi au fostsiliţi să facă noaptea.

Nu judecaţi în libertate ceea ce ei au fost siliţi săfacă închişi.

Nu judecaţi când vă este vouă cel mai bine ceea ceei au fost siliţi să facă atunci când le era lor cel mai rău.Dacă ei recunosc, când s-au îndreptat.

Ci rugaţi-vă mai degrabă să nu cădeţi şi voi în ase-menea ispite.

Căci poate voi nu v-aţi mai ridica niciodată,dar unii dintre ei s-au ridicat,care s-au mai ridicat şi dintre ei.

7. Iisus n-a declarat nimic despre ucenicii Săi, darera gata să declare orice adevăr despre învăţătura Sa.

Pe ucenicii Săi nu trebuia să-i spună răufăcătorilor,dar [aceştia] învăţătura Sa trebuia s-o afle.

Învăţăturii nu-i pot găsi nici o vină, dar ucenici-lor le pot.

Învăţătura se poate apăra singură, dar ucenicii nuse pot singuri.

Învăţătura este nemuritoare, dar ucenicii sunt încămuritori.


Nu spune nici tu nimic despre fraţi, dar spune des-pre învăţătură!

8. Dacă cel care întreabă este viclean şi nedrept, –atunci cel care răspunde trebuie să fie atent şi înţelept.

Dacă judecătorul este nelegiuit şi ucigaş, atunci celjudecat trebuie să fie hotărât de orice moarte şi de oricechinuri.

Dar să ştie şi mai hotărât că, băgându-i şi pe alţii,nu se va scoate pe sine.

Că, târându-se cu văicăreli, nu-l va îndupleca pe ti-ran, ci numai se va înjosi pe sine.

9. Vestitorul Adevărului, dacă crede în ceea ce pro-povăduieşte, trebuie să fie gata să moară pentru învă-ţătura sa şi ucenicii săi.

Mărturisirea Adevărului are totdeauna nevoie de ojertfă răscumpărătoare pe măsura lui.

Hristos ne-a dat şi măsura, şi felul în care trebuiesă fim gata pentru răscumpărarea Adevărului şi a iubiriiîn care credem.

10. Dacă întrebarea este răufăcătoare, răspunsultrebuie să fie atent.

Dacă cel care întreabă este un vrăjmaş viclean, celcare trebuie să răspundă să fie foarte înţelept.

Cu cât întrebarea este mai grăbită, răspunsul tre-buie să fie mai încet.

Cu cât întrebarea este mai lungă, răspunsul să fiecât mai scurt.


Cu cât întrebarea cuprinde mai multe, răspunsul săcuprindă mai puţin.

Cu cât cel ce întreabă este hotărât de a-i osândi pemai mulţi, cu atât cel întrebat trebuie să fie hotărât a-iscăpa.

Cu cât cel rău caută să-i nimicească mai crud, cuatât cel bun trebuie să răspundă mai iubitor.

11. Dacă în faţa unor astfel de oameni te duci hotărâtsă dai orice preţ, – atunci poţi face aşa. Altfel nu poţi.

Când numai cu preţul unei mari jertfe se poate răs-cumpăra un mare adevăr şi o mare iubire, – atunci trebuiesă mergi hotărât şi gata să dai numai tu această jertfă.

Căci, dacă nu eşti gata să o dai tu de bunăvoie, vatrebui să o dea alţii siliţi.

Dacă nu eşti tu gata să mori, vei fi gata să dai lamoarte tu pe alţii.

Şi dacă nu primeşti să răscumperi tu mai uşor, vatrebui să o răscumpere alţii mai greu.

12. „Iisus i-a răspuns…”Nu este întrebare la care Iisus să nu aibă un răspuns

pregătit.Un răspuns clar.Un răspuns deplin.Singurul răspuns adevărat şi desăvârşit la orice în-

trebare este numai cel pe care îl dă Hristos.Nu există vreo problemă care să pună vreo întreba-

re şi la care Hristos să nu aibă răspunsul cel mai bun,cel mai potrivit.

De fapt, numai răspunsul pe care-l dă Hristos esteadevăratul răspuns.


13. Nu există o taină al cărui răspuns să nu fie înHristos.

Nu există întrebări ale unui suflet, fericite sau dure-roase, trupeşti sau sufleteşti,

la viaţa aceasta sau la cealaltă,– la care Hristos să nu dea un răspuns clar şi mân-

tuitor.Trebuie numai ca acela care pune întrebarea să aş-

tepte ori să înţeleagă răspunsul primit la ea.

14. Dumnezeu răspunde la toate întrebările noastre,numai noi nu înţelegem totdeauna răspunsul Lui.

Sau nu vrem să-l înţelegem şi să-l primim.Hristos răspunde tuturor problemelor fiecărui om,

fiecărui popor, fiecărei generaţii.Hristos are singurul răspuns bun la problemele re-

ligioase, la cele politice sau economice, sau sociale, sauculturale – şi de orice alt fel – ale tuturor oamenilor şiale întregii omeniri.

Dar ce puţini şi ce puţin doresc să asculte acesterăspunsuri!

15. Singur răspunsul lui Hristos la toate aceste pro-bleme ar putea aduce pacea, dreptatea şi libertatea ade-vărată şi definitivă pentru toţi oamenii şi pentru tot-deauna.

Dar pentru că omenirea nici nu-L are, nici nu-L as-cultă, se condamnă singură la zbucium, la chinuri şi lapierzare deplină şi veşnică.

16. Ce josnici sunt uneori oamenii!


Cât pot unii oameni să se scufunde în minciună, înmocirlă, în mojicie!

Cu câtă nebunească uşurătate şi grabă se pot lepădaunii de toate frumoasele lor încredinţări,

pentru un blid de mâncare aruncată dispreţuitor deun stăpân pe care îl urăsc cu toată fiinţa lor,

dar îl şi slujesc tot aşa.

17. Ajunşi în starea de slugărnicie vinovată, acestorfel de oameni le este ruşine şi că odată în viaţa lor auputut avea slăbiciunea să-L admire pe Hristos

şi că au avut curajul să-şi arate aceasta, împotrivaurii stăpânilor lor.

Cum făcuseră cândva aprozii de acum ai lui Caiafa.Fericit este acela care nu ajunge niciodată a se ru-

şina de umblarea lui cu Hristos.

18. Slugile linguşitoare sunt instrumentele cele maioarbe şi mai înspăimântătoare pentru nimicirea oricăreilumini şi libertăţi.

Nici un nevinovat nu se poate apăra împotriva lor.Nici o lege nu-l poate ocroti de ei.Aceştia sunt hăitaşii care împing mielul în mâinile

tăietorului şi căprioara în bătaia puştii braconierilor ne-legiuirii.

Vor fi împinşi şi ei odată la fel, de către satana, înfocul veşnic.

19. Cea dintâi palmă peste Faţa Domnului Hristosera a unuia care Îl cunoscuse cândva pe Iisus.

A unuia care auzise Cuvântul Său.


A unuia care fusese cândva între cei care Îl ascul-tau cu plăcere pe Iisus

– şi care se întorsese de la auzirea Cuvântului Sfântcu o inimă plină de admiraţie şi credinţă.

Vai pe veşnicie de cel ce ajunge o astfel de lepă-dătură!

20. A-L lovi pe Mântuitorul chiar în faţa judecăţii,câtă vreme încă nu I S-a dovedit vinovăţia, era o încăl-care pe faţă a legii.

A-L lovi în faţa judecătorului era un abuz, o provo-care.

Dar sluga îşi cunoştea stăpânul. Ştia gândul şi gus-tul mai-marelui său. Şi ştia cum să-şi câştige merite înfaţa celui ce-l plătea. Sluga era asemănătoare stăpânuluisău criminal.

Pentru a-L „pregăti” pe Cel Nevinovat pentru răs-punsul care I Se cerea, a intervenit „argumentul” hotă-râtor, – adică palma făcută pumn şi izbită în faţă, a slu-gii blestemate.

Ce cumplită este judecata oamenilor pentru Dum-nezeu!

La fel va fi şi Judecata Lui pentru ei, – fiindcă estescris: „Cu ce judecată judecaţi, cu aceea veţi fi judecaţi...”

O, Marele nostru Dumnezeu, slavă şi mulţumireveşnică Ţie pentru îndelunga Ta răbdare şi pentru ma-rea Ta Dragoste faţă de noi!

Amin.


Slăvit să fie Domnul,căci El ne-a dăruitlumina şi-ajutoruls-ajungem la…

…SFÂRŞIT!


CUPRINS

Mărturisirea strălucită ........................................... 5 În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh ........... 7

Mărturia despre Domnul ........................................ 8 1. Mărturisirea strălucită ....................................... 9 2. Cunoaşterea şi recunoştinţa ............................. 16

Apleacă-Te-nspre mine ......................................... 23 3. Dulcea părtăşie cu Domnul ............................... 24 4. Lucrarea Sfântului Duh .................................... 31

Iată Ceasul Judecăţii ............................................ 39 5. Cea mai mare dovadă ....................................... 40 6. Povara şi puterea ............................................... 47

Aruncă-ţi de pe umeri ........................................... 55 7. Dragostea şi ascultarea ..................................... 56 8. Iubirea înţelegătoare ......................................... 64

Călătorim alături .................................................. 72 9. Viitorul întristărilor noastre ............................ 7310. Încredinţarea despre Adevăr ........................... 81

O, trebuie să vină... .............................................. 8911. Aşteptarea învierii noastre ............................... 9012. Bucuria aflării adevărului ................................ 98


O, apără-ţi ochii! ................................................ 10613. Conştiinţa împlinirii datoriei .......................... 10714. Înţelegerea şi hotărârea .................................. 114

În legănări plăcute .............................................. 12215. Întrebarea cea mare ........................................ 12316. Primiţi trimişii Domnului ............................... 132

O, ce frumos era... ............................................. 14017. Împlinirea planului dumnezeiesc ................... 14118. Bucuria lui Hristos .......................................... 148

O, mamă, – ce faci, mamă? ............................... 15619. Lucrarea iubirii jertfitoare ............................. 15820. Cuvântul lui Dumnezeu .................................. 166Şi-aşa va fi o clipă... .......................................... 173

21. Sfinţenia prin adevăr ...................................... 17422. Mântuirea lui Dumnezeu ................................ 183

De ce nu eşti cinstit? ........................................... 19123. A fi în Hristos ................................................... 19224. Privegherea şi rugăciunea ............................... 200

Nu aştepta... ....................................................... 20825. Gândul satanic al trufiei ................................. 20926. Pe tine, şi nu pe altul! ..................................... 217

Vei fi tu-n stare? ................................................ 22627. Hristos S-a dat pe Sine! ................................... 22728. Suferinţa ispăşitoare ....................................... 235

O, nu-ţi fie teamă ................................................ 24329. Promisiunile şi împlinirea ............................... 24430. Întrebările şi răspunsul ................................... 251

Cuprins ................................................................ 260


Colecţia «CUGETĂRI NEMURITOARE»

cuprinde:

1. Prietenul tinereţii mele (publicat)

2. Mărgăritarul ascuns (publicat)

3. Piatra scumpă (publicat)

4. Lumina iubitului fiu (publicat)

5. Calea bunului urmaş (publicat)

6. Avuţia sfântului moştenitor (publicat)

7. Păşunile dulci (publicat)

8. Săgeţile biruitoare (publicat)

9. Cununile slăvite (publicat)

10. Poruncile iubirii (publicat)

11. Răsplata ascultării (publicat)

12. Strălucirea biruinţei (publicat)

13. Crucea mântuitoare (publicat)

14. Eterna iubire (publicat)

15. Mărturisirea strălucită (publicat)

16. Porţile Veşniciei

17. Numele biruitorului

18. Garanţia netrecătoare

19. Lupta cea bună


20. Alergarea stăruitoare

21. Credinţa încununată

22. La Ţărmul întâlnirii

23. La capătul veşnic

24. La strălucirea viitoare

25. Întâi să fim

26. Dorim să fim

27. Acum să facem

28. Semănaţi Cuvântul Sfânt (neterminat)


Tehnoredactare computerizată şi tipar:Editura şi Tipografia «Oastea Domnului», Sibiu

Broşat la POLSIB SA, Sibiu

Documents

Traian Dorz: Mărturisirea stralucită