Tipar si democratie Tranzitia statelor din estul Europei de la comunism catre o democratie pluralista, de la economia centralizata la economia concurentiala, de la o societate cu valori incatusate la o societate deschisa, multiculturala s-a dovedit a fi un proces nu doar de durata ci si unul, adesea, extrem de dureros la nivelul intregii societati. Frustrarile existente in timpul comunismului, cauzate in special de lipsa dreptului la opinie sau ingradirea accesului la informatie, au lasat locul, in democratiile nou aparute, neconsolidate, unor alte frustrari de natura sa dezvolte clivaje sociale, politice, etnice, religioase sau profesionale care par a se constitui in principalul oponental democratiei insisi. Odata cu descoperirea imperfectiunii democratiei entuziasmul ce cuprinsese societatea civila in ansamblul ei s-a transformat intr-o profunda deziluzie dand nastere, pe alocuri, unor curente anti-democratice, semnificative ca amploare. Coruptia sau traficul de influenta, devalizarea sistematica a patrimoniului public, ineficienta, ba chiar subordonarea justitiei in folosul noilor politicieni sau a unor intreprinzatori de conjunctura, au alimentat puternic frustrarile in societatile in tranzitie. Desigur, conform lui Robert A. Dahl care enumera o serie de opt garantii institutionale ce trebuie indeplinite cumulativ pentru ca o societate sa poata fi considerata democratica, statele din estul Europei par a se inscrie, dupa colapsul regimului comunist, pe aceeasi traiectorie cu state precum Marea Britanie, Germania, Franta, Elvetia sau Danemarca. Ramane sa ne explicam, in atare conditii, existenta inca a numeroase diferente de ordin practic intre estul si vestul Europei. Daca in regimurile autoritare actorii din scena civica si politica lipseau (mai precis era un singur actor, partidul unic sau liderul unic), in democratie avem de-a face cu mai multi actori, fiecare dintre ei aducandu-si partea sa de contributie la mersul democratiei. Regasim in societatile democratice, pe langa factorul politic, armata, biserica, elita intelectuala, mass-media sau societatea civila. Toti acesti actori au responsabilitati importante in ceea ce priveste inlaturarea consecintelor nefaste lasate in plan politic, economic, social si mental de cele cateva decenii de comunism. Instaurarea democratiei nu se poate face doar prin instaurarea institutiilor democratice. Trebuie sa se treaca de la o cultura a pasivitatii, a supunerii la o cultura cetateneasca, concluziona Daniel Seiler. Desigur nu este cazul sa mai explicam importanta rolului pe care factorul politic il joaca intr-o democratie. Voi incerca, in cele ce urmeaza, sa va supun atentiei, rolul esential pe care il are un alt pilon al democratiei : mass-media. Mai precis, merita reflectat asupra legaturii dintre democratie, ca unul dintre cele mai bune sisteme politice si mass-media. Isi joaca mass-media, acest caine de paza al democratiei, rolul asa cum in teorie ar trebui sa o faca? Isi indelineste mass-media cu echidistanta si profesionalism functiile specifice (informativa, interpretativa, expresiva, critica, instructiv-culturalizatoare, de liant social sau de divertisment)? Putem pune criza cu care se confrunta azi institutiile democratice est europene, inclusiv in sarcina presei? Indiscutabil, efectele pe care mass-media le produce asupra vietii sociale sunt dintre cele mai diverse, la fel cum, putem discuta si despre influentele pe care grupuri sociale sau indivizi le exercita asupra presei. Procesele de transformare economica, politica, sociala sau culturala sunt influentate radical, in democratia moderna, de mass-media. Crearea si mai apoi maturizarea unei democratii nu se pot realiza doar prin schimbarea unei constitutii sau pluralism politic. Este nevoie de educatie civica, dialog politic, dialog social si fara o presa libera de constrangeri financiare sau politice, toate acestea nu pot exista. Intr-o lume tot mai mica, in care informatia poate fi transmisa cu usurinta catre receptori aflati la distante considerabile, intr-o jungla informationala in care individul este practic bombardat cu un volum imens de informatii venite din zeci de surse, paradoxal, democratiile se confrunta cu probleme legate de acuratetea sau chiar veridicitatea informatiilor. Dezvoltarea intr-un ritm ametitor a mijloacelor de informare a facut posibila trecerea de la democratia ateniana la democratia moderna, globala. Presa a devenit rapid un vector vital de comunicare intre politicieni si electorat, fapt de unde rezida importanta esentiala a acesteia in consolidarea sau, de ce nu, in franarea unei democratii. Diferentele considerabile existente intre democratiile consolidate, precum cele din vestul Europei sau Statele Unite si democratiile neconsolidate, precum cele din estul Europei, pot fi explicate si prin legatura stransa intre mass-media si grupurile politice, legatura ce viciaza grav jocul democratic in societatile est-europene. Existenta unui sistem mediatic independent politic si financiar (si acesta nu este cazul Romaniei), poate fi garantul unui echilibru in reflectarea vietii politice si sociale dintr-o societate, poate scoate la lumina posibile intreferente nelegale intre puterile statului sau abuzurile in exercitarea functiilor publice. Initierea si gazduirea unor dezbateri publice asupra chestiunilor importante din viata comunitatilor sau asupra bunei functionari a guvernarii ar trebui sa fie primordiale in activitatea mass-media. Din nefericire, lipsa unui cadru legislativ coerent, a slabei ancorari in piata media, a interferentelor politicului in activitarea presei prin actiuni de intimidare, presiuni financiare sau chiar control direct, transforma mass-media din tarile Europei de Est dintr-un caine devotat al democratiei intr-un instrument de manipulare a societatii civile. Jurnalistul, in calitatea sa de actor civic, are datoria de a respecta drepturile fiecarui membru al societatii, de a respecta pluralismul politic prin pastrarea neutralitatii reflectiilor sale. Insa, de multe ori, jurnalistii din estul Europei suporta presiuni atat concurentiale cat si politice, de natura sa altereze actul jurnalistic si transparenta mesajului. Politizarea mass-media nu poate fi acceptata in nici un sistem social, cu atat mai putin intr-o democratie, sistem ce se vrea a fi unul complet transparent. In ceea ce priveste institutiile media controlate de stat, si vorbim aici de radioul si televiziunea publica, lucrurile sunt destul de simple si nu este nevoie de un efort prea mare ca sa intelegem cum stau lucrurile. Odata cu schimbarea puterii, printre primele lucruri pe care noile guvernari le-au facut, a fost schimbarea directorilor si a consiliilor de administratie, numirile facandu-se nu in baza unor competente, ci in baza unui algoritm politic, transformand practic institutiile, intr-un Minister al informatiilor. Aflate in proprietatea unor corporatii nationale sau internationale ori chiar a unor reprezentanti din zona politicului, de multe ori, mass-media inceteaza a mai sluji comunitatea si incep a reprezenta interesele diverselor grupuri economice sau politice. De aici si necesitatea unei legi care sa oblige institutiile mass-media la transparenta in ceea ce priveste actionariatul acestora. In Romania este evidenta o tendinta a reprezentantilor clasei politice de a controla, din postura de actionari sau prin interpusi, agentii de presa, televiziuni, posturi de radio, ziare sau retelele de distributie ale acestora. Dificultatile economice, cu care se confrunta mass-media, inlesnesc misiunea celor care, constienti de importanta presei in influentarea deciziilor electoratului, incearca sa acceada sau sa se mentina la putere. In continua criza politica pe care statele din estul Europei, si nu numai ele, o traverseaza, mass-media are o responsabilitate insemnata. Fiind lipsita atat de independenta fata de factorul politic cat si de independenta fata de anumite interese economice ale unor grupuri private, ea a contribuit din plin la dezvoltarea politiciishow, a creat false personalitati, a impus personalitati politice discutabile si a generat modele sociale de o calitate indoielnica, a inventat crize inexistente si a dezbatut teme al caror interes nu avea nici o legatura cu prioritatile societatii. Evitarea temelor politice importante, de natura sa afecteze imaginea reprezentantilor clasei politice si abordarea unor teme usoare, mai degraba din zona entertainmentului politic ne dezvaluie nu doar standardele morale scazute dar si pasivitatea ce a cuprins jurnalismul in tarile din estul Europei. Rezultatul a fost unul de natura sa duca la dezorientarea cetateanului, absenteism electoral si neangajare civica, scazand in acest fel calitatea democratiei. Desigur, principalii vinovati sunt politicienii care exercita puterea dar si o parte din mass-media care se lasa cumparate prin grase contracte de publicitate venite din partea unor institutii ale statului sau prin amanarea platii datoriilor catre buget. Lipsa unor reglementari in piata de publicitate face posibil ca prin intermediul unor companii apartinand statului, partidele aflate la guvernare sa poata recompensa loialitatea unor grupuri de presa, la fel cum, ambiguitatile legislative in domeniul fiscal ofera portite prin care agentul economic (intamplator activand in domeniul media) sa poata fi amanat de la plata obligatiilor fiscale catre stat. O responsabilitate deloc de neglijat, privind situatia mass-media din tarile recent aderate la spatiul comunitar, o are si Uniunea Europeana. Concentrarea Comisiei Europene strict pe domeniile politic si economic si ignorarea structurilor sociale si culturale ale tarilor nou aderate aflate in tranzitie, este o greseala ce ii poate fi imputata. Democratia, la nivelul Uniunii Europene, nu poate fi intarita prin adaugarea unor noi membrii ale caror institutii media nu au fost reformate. Desi presa libera a reprezentat uneori singurul sprijin al democratiei in statele din estul Europei, in conditiile existentei unei clase politice extrem de corupte este necesara totusi o reforma profunda si in presa. Elaborarea unor standarde deontologice, reglementarea conflictului de interese in mass-media, adoptarea unor legi anti-trust, asigurarea independentei editoriale a redactorilor, toate acestea vor contribui la o mai mare transparenta si la creaea unei culturi a profesionalismului in media. Democratia nu poate face progrese atata timp cat intre administratia publica si presa nu exista o distanta cara sa garanteze echilibrul. Recunoscand activitatea presei ca una de interes public, nu ne putem permite sa simplificam spunand ca totul este doar o problema legata de optiune. Optiunea individului in a-si alege sursa de informare in functie de nivelul sau de educatie si exigentele sale morale. Asumarea din partea mass-media a responsabilitatii care ii revine ca factor de influenta asupra societatii, luarea de atitudine a societatii civile in cazul exceselor si impartialitatii mass-media, implicarea pe cale juridica a autoritatilor in cazurile de abuz in numele libertatii de expresie, sunt parte a rolurilor pe care publicul, mass-media si autoritatile le au in procesul de intarire a democratiei. Necesitatea mobilizarii societatii civile, a elitei intelectuale din fiecare stat aspirant la o democratie autentica si nu in ultimul rand o mai vizibila implicarea Uniunii Europene sunt absolut obligatorii.