MODALITĂŢI DE FINANŢARE A ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII ÎN ECONOMIA ROMÂNEASCĂ

ACTUALĂ

CUPRINS

Pag.INTRODUCERE………………………………………………………………………… 2

CAPITOLUL I.CONCEPT, ROL, PARTICULARITĂŢI ŞI DEZVOLTARE A IMM -urilor ÎN ECONOMIA ROMÂNEASCĂ ………………………………………………………… 4

1.1 IMM –uri – înfiinţare, noţiune, caracteristici generale, structură, evoluţie …….. 41.2 Rolul şi dezvoltarea IMM –urilor din sectorul producţie ……………………….. 91.3 Forme şi programe de finanţare şi sprijinire a IMM –urilor ……………………. 10

1.3.1 Programe de finanţare a IMM –urilor …………………………………. 10 1.3.2 Programe de sprijinire a IMM –urilor …………………………………. 14

1.4 Finanţarea prin programul PHARE ……………………………………………... 191.5 Finanţarea prin programul SAPARD …………………………………………… 251.6 Finanţarea IMM –urilor cu ajutorul creditelor bancare …………………………. 27

CAPITOLUL II.STUDIU DE CAZ PRIVIND UTILIZAREA CREDITULUI OVERDRAFT DE CĂTRE S.C. „TOTAL DISTRIBUTION” S.R.L. DE LA BANCA TRANSILVANIA S.A. ………………………………………………………………….. 37

2.1 Creditul overdraft la Banca Transilvania S.A. ………………………………….. 372.2 Studiu de caz privind utilizarea creditului overdraft de către S.C. „Total

Distribution” S.R.L. de la Banca Transilvania S.A. ……………………………..39

CAPITOLUL III.UNELE OPINII CU PRIVIRE LA FINANŢAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII ÎN ROMÂNIA ………………………………………………………….. 46

CONCLUZII …………………………………………………………………………….. 49

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ………………………………………………………... 52

ANEXE …………………………………………………………………………………... 54

Introducere

Până nu demult, întreprinderilor mici şi mijlocii (denumite în continuare IMM) aproape că nu li se acorda importanţă nici la nivel naţional (doar prin unele măsuri legislative care să le permită supravieţuirea), nici la nivel internaţional.

Dar, în ultima perioadă, s-a constatat că acest grup de firme are o pondere importantă în viaţa economică a naţiunilor, sunt mult mai flexibile şi capabile să se adapteze rapid la schimbările de mediu.

Practica finanţărilor pentru întreprinderi, în România, a „renăscut” după anul 1989, datorită situaţiei dificile în care se aflau firmele româneşti la acel moment şi ale căror nevoi de finanţare a capitalului circulant, în special, depăşeau resursele proprii ale acestora.

În plus, sunt considerate ca având cel mai mare potenţial de creare de locuri de muncă.

Mai exact, această reorientare către IMM a fost determinată de contextul economic din ce in ce mai deschis, extinderea utilizării tehnologiilor informaţionale şi, în special, a comerţului electronic.

Toate acestea au condus la modificări în practicile economice, de management, în comunicaţii şi accesul la surse de finanţare cât mai avantajoase şi mai variate.

De asemenea, s-a modificat poziţia marilor firme faţă de IMM, conturându-se din ce în ce mai multe relaţii de parteneriat, reţele şi alianţe strategice între acestea, chiar dacă se consideră că relaţiile stabilite cu IMM tind să fie mai mult informale, oportuniste şi episodice, decât realizate pe baze contractuale şi pe termen lung. Şi mai există o stare de fapt: IMM sunt mai puţin familiarizate cu structurile formale de susţinere şi cultură corporatistă şi mai mult cu procedurile informale şi birocratice.

Au fost depistaţi mai mulţi factori care au cauzat pătrunderea cu întârziere a IMM pe pieţele globale şi, mai ales, implementarea în cadrul acestora a strategiilor care să le permită utilizarea comerţului electronic ca pe un avantaj competitiv, şi anume:

- în comparaţie cu marile firme, IMM sunt, în general, mai puţin formale şi ştiinţifice în practicile lor manageriale şi organizaţionale;

- majoritatea IMM au tehnologii informaţionale mai puţin complexe şi mai puţină experienţă în utilizarea lor;

- IMM tind să-şi concentreze eforturile pe termen scurt sau mediu, în vederea supravieţuirii, şi mai puţin spre obţinerea de profit pe termen lung;

- IMM au puţine resurse, atât financiare, cât şi intelectuale pentru a investi în iniţiative majore şi sunt nesigure în ceea ce priveşte beneficiile ce ar putea fi obţinute din eforturile depuse pentru planificare, raportare şi analiză, pe care marile firme le consideră elemente esenţiale care trebuie să fie luate în considerare la stabilirea strategiilor.

După 1989, aproape 10 ani, în România, spre deosebire de alte ţări din centrul şi estul Europei, nu a existat o strategie şi/sau politici coerente focalizate pe IMM, implicit un cadru legislativ şi instituţional adecvat.

În domeniul microeconomic, atenţia guvernelor a fost concentrată asupra privatizării şi restructurării firmelor de stat, explicându-se în acest fel performanţele şi dinamica sensibil

1

inferioare ale sectorului privat din România, comparativ cu alte ţări europene şi implicit starea economiei româneşti.

Preocupările de sprijinire ale domeniului IMM au fost într-o măsură importantă imprimate de programele donatorilor de fonduri străine, fără însă a se face o evaluare efectivă a acestora şi fără a se asigura o îndrumare în privinţa dezvoltării lor, proces caracterizat printr-o evoluţie haotică.

Legislaţia României privind sectorul IMM este în mare parte aliniată la acquis-ul Comunitar din capitolul 16 – „Întreprinderi mici şi mijlocii”.

Ca ipoteză de lucru, guvernul a asumat data de 1 ianuarie 2007 ca dată la care România va fi pregătită pentru aderarea la Uniunea Europeană. În acest sens va fi confirmată politica de dezvoltare a sectorului IMM şi de îmbunătăţire a mediului de afaceri cu scopul de a asigura dezvoltarea economică şi de a creşte capacitatea IMM de a face faţă presiunilor concurenţiale.

Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii reprezintă un pas important în armonizarea legislaţiei româneşti în domeniul IMM cu cea din Uniunea Europeană.

Responsabile pentru aplicarea legislaţiei corespunzătoare sunt următoarele instituţii: - Agenţia Naţională pentru IMM, care asigură coordonarea politicilor şi măsurilor de

sprijinire a IMM, în concordanţă cu Legea nr. 133/1999- Ministerul Turismului, care elaborează, implementează şi evaluează politicile în

domeniul turismului- Ministerul Industriei şi Comerţului pentru politica în domeniul comerţului şi

distribuţiei- Organizaţiile IMM reprezentative la nivel naţional, implicate permanent, prin

mecanisme specifice Aspectele de conţinut ale cadrului legislativ şi instituţional se referă la următoarele

deziderate: aplicarea promtă şi integrală a Legii nr. 133/1999 privind sectorul IMM remodelarea integrală a activităţii instituţiilor de stat în vederea creşterii eficacităţii

şi responsabilităţii lor transformarea contractelor economice în instrumente sigure de apărare a

intereselor economice ale partenerilor, în conformitate cu practicile internaţionale. A devenit o certitudine că dimensiunile internaţionale sunt din ce în ce mai importante

în domeniul economic într-o lume a economiilor şi pieţelor globale. Astfel, aspectele internaţionale sunt elemente vitale, în sensul că pentru asigurarea

succesului firmelor trebuie regândite şi rezolvate problemele de contabilitate, marketing, finanţe, producţie, management, resurse umane, sisteme informaţionale din perspectiva globalizării, cea ce conduce la mutaţii de ordin organizaţional, structural, social, cultural, politic.

Mutaţiile acela mai profunde s-au manifestat în managementul şi structurile de organizare ale celor doi poli unde se desfăşoară în prezent activitatea economică, respectiv întreprinderile mici şi mijlocii şi corporaţiile multinaţionale.

s-au conturat, astfel, două direcţii în care schimbările aduse de societatea informaţională îşi spun cuvântul:

- implicarea întreprinderilor mici şi mijlocii în proiectele multiorganizaţionale, a reţelelor de firme şi a alianţelor strategice

- reconfigurarea structurilor corporaţiilor multinaţionale. Aceste direcţii sunt considerate şi factori care influenţează contextul economic actual,

sub impactul procesului de dezvoltare a IMM.

2

CAPITOLUL I

CONCEPT, ROL, PARTICULARITĂŢI ŞI DEZVOLTARE A IMM –urilor ÎN ECONOMIA ROMÂNEASCĂ

1.1 IMM –uri – înfiinţare, noţiune, caracteristici generale, structură, evoluţie

Înfiinţarea unei IMM Statisticile din întreaga lume arată că ritmul de înfiinţare de noi firme nu este constant.

El variază de la o ţară la alta şi, în cadrul aceleiaşi ţări, în timp. Studiile efectuate de numeroşi specialişti au relevat o serie de factori principali care influenţează ritmul înfiinţării unor întreprinderi în ţara noastră.

Fluxurile macroeconomice influenţează intensitatea tuturor proceselor economice din cadrul unei economii. Statisticile relevă că în perioadele de expansiune economică ritmul creării unor întreprinderi este mai mare decât în perioadele de stagnare sau recesiune economică.

Cauzele sunt evidente: sporeşte cererea de produse şi servicii, creşte ritmul investiţiilor, starea de spirit a populaţiei este mai bună, mai optimistă. De fapt, întreprinderile nou create contribuie semnificativ la menţinerea şi amplificarea creşterii economice.

Spre deosebire de precedentul, caracteristicile ramurilor economice reprezintă un factor de influenţă parţială, sectorială. În ramurile care se dezvoltă, indiferent de evoluţia ţării, se înfiinţează, de regulă, un număr mai mare de firme decât în ramurile care stagnează. Cercetările relevă că acela mai rapide creşteri ale înfiinţării de noi întreprinderi se produc în ramurile inovative, purtătoare de progres tehnic, acela care se înscriu în principalele evoluţii tehnologice actuale.

De asemenea, se constată ritmuri mai rapide de dezvoltare a sectoarelor care produc servicii pentru populaţie.

Costul capitalului care se referă la resursa cea mai costisitoare şi dificil de asigurat de către întreprinzători, influenţează înfiinţarea unei firme în mod echivoc.

Pe măsură ce costul capitalului – exprimat în principal prin mărimea dobânzilor la credite şi prin procentele solicitate de investitori pentru sumele plasate – este mai redus, sporeşte numărul firmelor înfiinţate şi – într-o anumită măsură – dimensiunea lor.

În condiţiile unor dobânzi mai mici la credite, tentaţia şi posibilitatea economică de a te împrumuta pentru a investi cresc. Iar, când dobânda la capital este mai redusă şi oferta acestuia este mai mare, condiţiile generale de obţinere a capitalului sunt mai bune.

Ca urmare, întreprinzătorii potenţiali „prind curaj” şi se adresează într-un număr mai mare băncilor.

Rata şomajului constituie un alt factor microeconomic cu impact semnificativ asupra înfiinţării întreprinderilor.

Unui ritm înalt al şomajului îi corespunde o accelerare a înfiinţării de noi firme. Aceasta se explică prin presiunea care se creează asupra celor fără slujbe de a-şi găsi o

sursă de existenţă, unii dintre ei lansându-se în activităţi antreprenoriale. În plus, în condiţiile unui şomaj mai ridicat, noile firme găsesc uşor forţă de muncă

calificată de care au nevoie şi la un preţ mai scăzut.

3

În sfârşit, un alt factor cu impact substanţial asupra ritmului înfiinţării de întreprinderi este raportul dintre mărimea veniturilor persoanelor posibil de obţinut ca angajat, prin înfiinţarea unei firme şi nivelul salariului obtenabil de către potenţialul întreprinzător.

Aşa cum lesne se poate intui, cu cât se pot realiza venituri personale mai mari într-o afacere nou înfiinţată comparativ cu salariul primit în calitate de angajat, cu atât sporeşte motivaţia economică de a deveni întreprinzător. Salariile mici existente constituie un impuls pentru lansarea salariaţilor în activităţi antreprenoriale.

Factorii menţionaţi, care nu sunt exhaustivi, nu fac decât să reflecte condiţiile generale, economice şi juridice existente. Asupra lor o influenţă substanţială o au strategia şi politicile economice ale organismelor care conduc ţara. Când acestea sunt raţionale, economia naţională beneficiază de îndelungate perioade de expansiune economică, dezvoltarea ramurilor purtătoare de progres tehnic şi a serviciilor este încurajată, iar nivelul costului capitalului este favorabil investiţiilor, elemente cu cel mai mare impact pozitiv asupra ritmului înfiinţării de noi întreprinderi.

Înfiinţarea unei noi întreprinderi implică parcurgerea a şapte faze principale de natură economică şi juridică:

decizia de creare a unei afaceri alegerea formei juridice a afacerii realizarea documentelor constitutive şi a procedurilor autorizarea de către instanţele abilitate respectarea cerinţelor de publicitate înregistrarea dobândirea identităţii financiare

Se consideră încheiat procesul de înfiinţare a unei întreprinderi în momentul în care aceasta, pe baza tuturor autorizaţiilor anterioare şi-a deschis contul curent în bancă.

Noţiunea de IMMProgramele prezentate se adresează IMM. Conform definiţiei Comisiei Europene

sunt considerate IMM-uri toate întreprinderile: cu mai puţin de 250 de angajaţi cu o cifră de afaceri de max. 40 milioane euro sau cu valoarea bilanţului anual de max.

27 milioane euro cu nu mai mult de 25% din capital sau părţile sociale în posesia uneia sau mai multor

întreprinderi mari.

Structura sectorului IMMGradul de mărime al unei întreprinderi se apreciază de cele mai multe ori în

comparaţie cu alte întreprinderi prin prisma unor criterii cum sunt: cifra de afaceri, numărul de salariaţi, activul, partea din piaţă pe care o deţine întreprinderea respectivă, relaţiile cu concurenţii.

În general. IMM se caracterizează prin independenţă şi autonomie din punct de vedere al proprietăţii, cât şi al funcţionării, nu are o situaţie dominantă în domeniul ei de activitate, iar dimensiunea acesteia nu depăşeşte anumite mărimi. Cel mai adesea includerea întreprinderilor din această categorie se face în funcţie de numărul de salariaţi.

Comitetul pentru Dezvoltare Economică al SUA consideră între caracteristicile IMM următoarele: autonomie de gestiune şi conducere; număr limitat de investitori, adesea unul singur; câmp de activitate zonal; activitate care nu reprezintă decât o mică parte a industriei sau a domeniului respectiv.

În majoritatea ţărilor dezvoltate, IMM deţin cea mai mare pondere din totalul întreprinderilor din ţările respective, regăsindu-se în toate sectoarele de activitate, dar cele mai multe dintre ele sunt întâlnite în domeniul serviciilor.

4

Se apreciază de către specialişti că IMM nu sunt o simplă reproducere a marilor întreprinderi, întrucât prezintă un anumit specific privind poziţia lor pe piaţă, capacitatea lor de a atrage personalul, modul lor de organizare care prezintă atât avantaje, cât şi limite faţă de marile întreprinderi. Tendinţa unor astfel de întreprinderi de a funcţiona asemănător marilor companii duce la eşec, de acela mai multe ori.

Între avantajele IMM pot fi menţionate: - capacitate ridicată de inovare manifestată nu numai în lansarea de noi produse, ci şi în

strategia pe care o adoptă acestea- posibilitatea de a reduce costurile oferind adesea un produs sau serviciu la cel mai redus

cost. Acestea se datorează, în primul rând, cheltuielilor constante mult inferioare celor din

marile întreprinderi. În general, IMM au o structură mai puţin încărcată cu personal datorită faptului că acestea fac apel frecvent la consilieri, avocaţi, contabili, periodic, pe bază de contract de colaborări; ocuparea unor segmente de piaţă specifice, neaccesibile marilor întreprinderi tocmai din cauza mărimii lor.

Întreprinderile mici şi mijlocii prezintă şi unele dezavantaje, între care: deficienţe în domeniul gestiunii, în primul rând, din cauză că cei care creează o

întreprindere mică, de obicei, nu au pregătire în domeniul managementului – aceasta face ca, din numărul mare de întreprinderi nou create într-o anumită perioadă, multe să aibă o existenţă efemeră

lipsa unor surse de finanţare necesare pentru a depăşi perioadele dificile care pot apărea în funcţionarea unei IMM, constituie un alt dezavantaj care poate duce chiar la faliment

băncile, în general cei de la care se poate obţine un împrumut, sunt foarte exigente în acordarea acestora tocmai din cauza procentului mare de eşecuri în rândul unor astfel de întreprinderi; dificultăţile provocate de diferite reglementări guvernamentale privind impozitul, competitivitatea produselor şi a serviciilor ce fac obiectul de activitate al acestor întreprinderi.

În ciuda faptului că se confruntă cu numeroase dificultăţi, micile întreprinderi reprezintă o componentă de bază a economiilor ţărilor dezvoltate, ele stau la baza marilor industrii.

Având o mare importanţă pentru buna funcţionare a unei economii moderne, IMM se regăsesc în toate sectoarele industriale, ale comerţului şi serviciilor. Au marele avantaj că se adaptează cu uşurinţă condiţiilor economice şi sociale, inovează şi exploatează pieţele neglijate de marile întreprinderi.

Primele programe de acţiune comunitară în favoarea IMM datează din 1983 (anul declarat al IMM).

În principal, aceste programe vizau realizarea următoarelor obiective: crearea unui mediu administrativ simplu desfăşurarea de activităţi eficiente cu un înalt nivel de capitalizare introducerea de noi tehnologii care să le garanteze dezvoltarea şi flexibilitatea;

promovarea spiritului de întreprinderi crearea de structuri concurenţiale sănătoase şi mediu fiscal incitativ ameliorarea problemelor sociale creşterea rolului sindicatelor

Toate aceste obiective se regăsesc în iniţiativele cu privire la dezvoltarea IMM concretizate în decizii, reglementări sau recomandări ale autorităţii comunitare.

Este semnificativ de subliniat faptul că, în domeniul finanţării, IMM beneficiază de împrumuturi şi ajutoare prin intermediul unor surse finanţatoare comunitare cum sunt: Banca Europeană de Investiţii, Fondul European de Investiţii.

Sectorul IMM este bine reprezentat în economia românească, atât în ceea ce priveşte contribuţia la PIB, cât şi din punct de vedere numeric.

5

În anul 1998, sectorul IMM a produs mai mult de jumătate din profitul net înregistrat pe ansamblul societăţilor comerciale. IMM cu capital privat au deţinut aproape 63% din profitul net în anii 1999-2000, iar cele cu capital mixt peste 20%.

În anul 2003 IMM cu capital privat dominau sectorul privat al României. Trebuie menţionat însă faptul că, în anul 2003 numărul IMM care au înregistrat

pierderi brute a crescut faţă de anul 2001 cu 65,3% Din totalul IMM care au înregistrat pierderi, ponderea cea mai mare au avut-o IMM cu

activitate principală în comerţ – 68%, servicii – 14% şi cele din industria prelucrătoare – 10,3%. Acest lucru s-a datorat recesiunii economice şi lipsei unor condiţii favorabile de susţinere a IMM (fiscale şi de creditare, mai ales).

Din punct de vedere al creditelor acordate, ponderea deţinută de IMM în totalul creditelor acordate societăţilor comerciale care au depus bilanţul contabil se situează la aproximativ 30%. Din aceste 30% aproape 80% din credite au revenit IMM cu capital privat.

Între anii 2000-2003 evoluţia numărului IMM evidenţiază o creştere de aproximativ 39%. Ramurile de activitate în care IMM îşi desfăşoară cu preponderenţă activitatea sunt următoarele: comerţ – 63,3%, servicii – 21,7%, industria prelucrătoare – 10,4%.

Din punct de vedere al formei juridice, peste 90% din totalul IMM sunt organizate ca societăţi pe acţiuni şi alte societăţi necooperatiste.

Din punct de vedere teritorial, în judeţele mai mici şi cu un nivel de dezvoltare mai scăzut sectorul IMM este mai bine reprezentat decât în cazul tuturor societăţilor comerciale existente.

Evoluţia sectorului IMM În perioada 1998-2002, numărul IMM a crescut în mod constant, dar în procent mai

mic decât creşterea înregistrată în perioada 1993-1997. Cea mai mare productivitate în sectorul IMM este înregistrată de societăţile cu capital

integral privat. Astfel, cifra de afaceri raportată la numărul de salariaţi avea o valoare de 265,3 milioane lei în 2001, respectiv 291,2 milioane lei în 2002.

În ultimii 2 ani s-a constatat o tendinţă generală de scădere a nivelului lichidităţilor şi a solvabilităţii IMM, situaţie cauzată în mare parte de nivelul scăzut al capitalului social impus pentru înfiinţarea IMM. Această situaţie se va remedia în perioada următoare, datorită impunerii unei creşteri a acestui nivel de către Guvern.

Până în prezent, dezvoltarea sectorului IMM s-a realizat mai ales pe baza resurselor proprii ale întreprinzătorilor şi mai puţin pe baza unor credite acordate de către sistemul bancar.

Instabilitatea sistemului financiar-bancar, fluctuaţia permanentă a acestora datorită variaţiilor inflaţiei, au avut un impact nefavorabil asupra dezvoltării IMM.

În funcţie de scopul propus şi intermediarii implicaţi în finanţare, majoritatea programelor se concentrează în mod explicit asupra anumitor regiuni şi sectoare economice. După delimitarea sectoarelor economici există anumite activităţi exceptate de la finanţare. Printre acestea se numără domeniul bancar, asigurările şi alte servicii financiare sau alte branşe, cum ar fi industria de armament, alcool şi tabac, cazinourile sau activităţile care pun în pericol „morala” sau mediul înconjurător.

Întreprinderile mici şi mijlocii sunt în creştere, fapt ce duce la soluţionarea unor probleme cum ar fi şomajul şi valorificarea unor resurse locale. În condiţiile autonomiei şi a liberei iniţiative creşte aportul IMM la producţia bunurilor de consum de serie şi mică şi mijlocie. Industria mică contribuie tot mai mult la acoperirea necesităţilor cu materiale de construcţii, materii prime, unele ansamble si subansamble, piese de schimb în cadrul unor cooperări în continuă destindere şi diversificare cu industria mare.

Întreprinderile de industrie mică desfăşoară o gamă largă de activităţi:

6

valorifică o parte din deşeurile rezultate din procesul de producţie din combinatele şi întreprinderile mari

execută o gamă largă de servicii, accentul punându-se pe diversificarea prestaţiilor de serviciu la domiciliu

desfăşoară activităţi pentru asimilarea, diversificarea şi reproiectarea producţiei precum şi pentru cunoaşterea cerinţelor şi preferinţelor populaţiei în vederea satisfacerii în condiţii din ce în ce mai bune

au posibilitatea asimilării de noi produse sporesc producţia şi volumul serviciilor şi asigură creşterea productivităţii muncii diversifică producţia de bunuri de consum contribuind la completarea fondului de marfă

pentru aprovizionarea populaţiei. Pe lângă susamintită independenţă de întreprinderile mari, mai sunt puse adeseori

condiţii asupra raportului între forma de proprietate privată/de stat şi română/străină. În primul caz este vorba de cel puţin 51% capital sau drept de vot privat pentru solicitarea unei finanţări iar în cel de-al doilea caz sunt posibile mai multe variante. În programele prezentate se consideră că limita inferioară absolută pentru societăţile mixte cu capital străin un aport de cel puţin 20% capital românesc.

Caracteristici generaleLa solicitarea unei finanţări mai trebuiesc documentate existenţa juridică a

întreprinderii, înregistrarea la autorităţile de stat, şi, după caz, autorizaţiile de funcţionare sau desfacere. Aceste documente sunt, de exemplu:

- statului şi setul complet de documente ale firmei în care sunt precizate numele, sediul, domeniul de activitate, forma juridică, capitalul social, conducătorul firmei etc.

- dovada înregistrării la Registrul Comerţului- dovada înregistrării la Administraţia Financiară- licenţe, patente, autorizaţia de la protecţia mediului şi altele.

Alături de criteriile generale şi mai ales administrative, decizia pentru acordarea unui credit depinde în primul rând de evaluarea economică a firmei solicitante ca şi de obiectul investiţiei. Aceste condiţii sunt valabile într-o formă asemănătoare şi în luarea unei decizii asupra acordării unor sume (nerambursabile).

Aspectele legate de verificarea unei întreprinderi la acordarea unui credit ar fi, de exemplu:

rating: solicitantul creditului a avut deja probleme cu plăţile, are obligaţii sau datorii externe ? Care a fost politica de plăţi în trecut?

domeniul afacerilor: dacă solicitantul creditului se află în domeniul unor afaceri cu şanse de viitor sau dacă întreprinderea se află în restructurări, care i-ar influenţa negativ activitatea.

structura capitalului: dacă este asigurată valoarea sumei solicitate de valoarea capitalului social existent. Care este valoarea utilajelor şi prin ele capacitatea de adaptare la fluctuaţiile de personal conjuncturale.

existenţa firmei şi experienţa managerială: de cât timp se află firma (cu succes) în domeniul de activitate actual ? Dispune managementul de suficiente cunoştinţe de piaţă şi profesionale ?

Aspectele legate de obiectul investiţiei solicitate cuprind, de exemplu : o economicitate/rentabilitate: se aşteaptă ca investiţia să aducă un câştig corespunzător ?

Care este perioada de amortizare a finanţării proiectului ? o durabilitate: este asigurată continuitatea proiectului şi după încetarea finanţării

externe ? Sunt suficiente resursele pentru exploatarea profitabilă de medie şi lungă durată ?

7

o aspecte economice de ansamblu (mai ales în cazul programelor de promovare): în ce măsură contribuie proiectul la crearea de noi locuri de muncă şi venituri ? Care sunt efectele previzibile asupra mediului înconjurător ?

Întrebarea capitală pentru instituţia creditoare în cazul acordării unui împrumut este următoarea: Poate asigura întreprinderea finanţarea, fără dificultăţi majore, rambursarea creditului din capacitatea sa financiară şi afacerile curente?, şi : Pune solicitantul un volum acceptabil de garanţii şa dispoziţie pentru acoperirea riscurilor ?

Pentru clarificarea problematicii susamintite sunt necesare adeseori următoarele rapoarte şi documente:

- Bilanţurile anuale şi cele intermediare, care oferă informaţii asupra structurii de capital, valoarea bunurilor realizate, evoluţia financiară etc.

- Calculul profiturilor şi pierderilor pentru înţelegerea structurii rezultatelor producţiei, a cheltuielilor, precum şi a factorilor de influenţă.

- Planul afacerii ca bază a investiţiei planificate şi a derulării afacerii. - Studiul de fezabilitate pentru evaluarea economică şi tehnică a posibilităţilor de

realizare a proiectului. - Analiza de cash-flow pentru verificarea fluxului de încasări şi cheltuieli legate de

investiţie pe o anumită perioadă de timp. Independent de bilanţul prezentat, solicitantul trebuie să posede o viziune clară asupra

felului şi volumului investiţiei planificate, a consecinţelor care rezultă din aceasta (folosirea resurselor financiare şi personale, perspectiva pe care o are întreaga afacere) ca şi asupra unui concept de rambursare la timp a creditului.

1.2. Rolul şi dezvoltare IMM-urilor din sectorul productiv

Măsurile de politică regională din domeniul IMM sunt planificate şi promovate în baza cadrului legislativ şi instituţional creat de autorităţile centrale, regionale şi locale, în concordanţă cu principiile promovate de Uniunea Europeană referitoare la: concentrarea, programarea, subsidiaritatea şi parteneriatul.

Planul Naţional de Dezvoltare pentru perioada 2001-2006 cuprinde, în strategia sa, principalele axe de dezvoltare regională. Dezvoltarea sectorului privat, al IMM din sectorul productiv şi promovarea investiţiilor în această direcţie este una din priorităţile strategiei.

Sprijinirea dezvoltării IMM din sectorul productiv prezintă avantajul că acestea au capacitatea de a se adapta rapid, de a fi inovatoare şi de a realiza ritmuri de creştere foarte ridicate.

Principalele instrumente de politică regională vizează crearea unor condiţii favorabile pentru atragerea investiţiilor private, în condiţiile unor resurse de finanţare publică redusă.

Mijloacele financiare necesare pentru a iniţia sau dezvolta o întreprindere poate să provină din surse interne sau externe. Sursele interne constau în economiile antreprenorului, iar în cazul întreprinderilor existente constau în produsul de vânzare. O finanţare realizată cu sprijinul unic al surselor interne prezintă avantaje şi dezavantaje importante.

Avantajele finanţării interne: un mai mare control şi independenţă asupra întreprinderii, actele întreprinse netrebuind

justificate cuiva singurul cost asociat finanţării interne este pierderea dobânzilor (dacă fondurile făceau

obiectul unui plasament) fondurile investite nu trebuie rambursate.

Dezavantajele finanţării interne: fondurile sunt limitate, fapt ce restrânge capacitatea întreprinzătorilor de a realiza

beneficii sau de a-şi dezvolta întreprinderea

8

întreprinzătorul va trebui să accepte un fond de risc personal ridicatFinanţarea externă este asigurată de bănci, instituţii de investiţii, organe ale sectorului

public, cât şi particular, cu avantajele şi dezavantajele ei. Dintre avantajele finanţării externe menţionăm:

existenţa unei game variate de finanţări investitorii externi sunt, de regulă, mai importanţi decât sursele interne şi pot permite o

dezvoltare mai substanţială a întreprinderii implicarea investitorilor externi trebuie să garanteze adaptarea unei direcţii raţionale a

întreprinderii implicarea investitorilor interesaţi şi experimentaţi poate constitui o resursă importantă

pentru întreprindere. Dezavantajele finanţării externe:

obiectivele investitorilor trebuie satisfăcute chiar dacă diferă de obiectivele întreprinderii.

În general, mijloacele financiare obţinute sunt o combinaţie de surse interne şi surse externe. Sursele interne sunt importante în măsura în care ele demonstrează angajamentul întreprinzătorului şi îi permit acestuia să exercite un control asupra întreprinderii. Sursele externe sunt în mod egal necesare pentru a permite întreprinderii să-şi exploateze până la capăt posibilităţile.

Rolul IMMInovarea este un factor cheie pentru competitivitatea industrială, dezvoltarea durabilă

socială, economică şi crearea de noi locuri de muncă. Scopul este promovarea activităţilor inovatoare, inclusiv crearea de întreprinderi inovatoare şi facilitarea diseminării şi exploatării rezultatelor cercetării şi sprijinirea transferului tehnologic.

Întreprinderile mici şi mijlocii sunt factori şi actori cu rol foarte important în inovare. Dezvoltarea IMM poate avea o contribuţie vitală la dezvoltarea economică şi socială, la activităţi economice noi, crearea de noi locuri de muncă şi competitivitate.

IMM trebuie să aibă asigurat un acces mai uşor la tehnologiile avansate de care au nevoie.

Întreprinderile mici şi mijlocii sunt coloana vertebrală a unei economii moderne. Ele reprezintă o sursă esenţială de noi locuri de muncă şi o pepinieră a ideilor de

afaceri. De aceea, trebuie avută în vedere îmbunătăţirea mediului de afaceri în ceea ce priveşte:

necesitatea asigurării accesului la finanţare IMM (crearea condiţiilor pentru integrarea capitalului de risc, a schemelor de microcredite, a creşterii expunerii băncilor comerciale faţă de IMM, simplificarea procedurilor de creditare, perfecţionarea întreprinzătorilor şi creşterea experienţei acestora în elaborarea planurilor de afaceri, îmbunătăţirea promovării către comunitatea de afaceri a programelor de finanţare

îmbunătăţirea educaţiei în spirit antreprenorial şi a perfecţionării profesionale creşterea vizibilităţii serviciilor de sprijin pentru afaceri.

Întreprinderile mici şi mijlocii trebuie privite ca principale promotoare ale iniţiativei şi ocupării forţei de muncă, precum şi ale integrării europene sociale şi locale.

1.3 Forme şi programe de finanţare şi sprijinire a IMM-urilor

1.3.1 Programe de finanţare a IMMBursa de contacte – Programul de Finanţare Naţională şi Internaţională Cele mai noi programe de finanţare – creditare au fost prezentate în anul 2002 în

cadrul Bursei de contacte – Programe de Finanţare Naţională şi Internaţională pentru IMM de

9

către reprezentanţii băncilor comerciale, fondurilor şi societăţilor de investiţii, de leasing şi de franchising.

Băncile comerciale s-au prezentat la această bursă de contacte cu ultimele lor oferte de creditare pentru persoane juridice:

Casa de Economii şi Consemnaţiuni S.A. Bucureşti acordă IMM credite pentru dezvoltarea afacerilor, care pot fi de tip revolving (pentru finanţarea temporară a lipsei de lichidităţi), credite pentru finanţarea stocurilor (mărfuri, materii prime şi materiale), credite pentru documente în curs de încasare, credite pentru facilităţi de cont şi credite pentru echipamente (pentru achiziţionare de maşini, utilaje, pentru dezvoltare, retehnologizare, realizarea de noi obiective). Termenul de creditare poate fi scurt (până la 12 luni), pentru liniile de credit şi creditele pentru achiziţionarea de materii prime şi materiale, mediu (1-5 ani) sau lung (peste 5 ani) – credite pentru echipamente.

Totodată, CEC S.A. Bucureşti acordă credite din Fondul Româno – German pentru capital de lucru şi echipamente. De aceste credite pot beneficia întreprinderile cu capital privat, de stat sau mixt, cu maximum 50 de angajaţi. Termenul de creditare este de 24 de luni, cu o perioadă de graţie de 3 luni.

Banca Românească s-a prezentat la bursă cu Programul de credite micro şi mici, derulat din sursa Fondului Româno – German – KfW (Kreditanstalt fur Wiederaufbau).

Potrivit acestui program, limita maximă de finanţare este de 50.000 EUR, pe maxim doi ani cu o perioadă de graţie de maxim 3 luni. Cheltuielile eligibile pentru acest credit sunt achiziţia, construcţia, modernizarea de spaţii şi structuri productive, echipamente, utilaje, capital de lucru.

Beneficiarii eligibili sunt persoane juridice române cu capital integral privat, cu maxim 50 de angajaţi, activitate principală de industrie, construcţii, servicii sau comerţ, fără datorii la această bancă sau alţi creditori.

Sucursala Bucureşti Alba-Iulia a Băncii Transilvania a prezentat credite derulate de bancă din surse BERD. Creditele pot fi acordate în termen scurt (maxim 12 luni) sau mediu (între 1 – 3 ani cu o perioadă de graţie de 1 – 6 luni). De aceste credite pot beneficia IMM cu maxim 100 de angajaţi, cu capital majoritar privat care au ca obiect de activitate producţia de armament, tutun, alcool, jocuri de noroc.

La rândul său, Banca Română de Dezvoltare acordă credite din surse proprii în lei şi în valută, pe termen scurt, mediu şi lung pentru investiţii.

Pentru a fi eligibil, clientul trebuie să aibă cont la bancă, să aibă capacitatea financiară de a genera profit, să prezinte un studiu de fezabilitate, un plan de afaceri detaliat şi să aducă un aport propriu de minim 25% din valoarea proiectului de investiţii, iar perioada de rambursare merge până la 4 – 5 ani, sau chiar 10 ani dacă proiectul este complex, dobânda fiind negociabilă în funcţie de performanţele clientului.

Programul de finanţare din sursa KfW pentru IMM care realizează proiecte de investiţii derulat prin BANCA EXIMBANK România

Pentru a beneficia de finanţare, o IMM trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

- este persoană juridică română, având capital majoritar românesc, privat sau de stat într-un stadiu avansat de privatizare

- se încadrează, prin obiectul de activitate, în orice domeniu, ,mai puţin agricultura primară

- are maxim 250 de angajaţi (împreună cu societăţile afiliate)- are un bun standing financiar- prezintă toate aprobările necesare în cazul efectuării de investiţii cu impact asupra

mediului Prin acest program se finanţează proiectele de investiţii destinate:

o achiziţionării de maşini, utilaje, vehicule, echipamente

10

o achiziţionării/construirii de clădiri şi achiziţionări de terenuri în legătură cu proiectul de investiţii

o dotării magazinelor/birourilor cu echipament de comercializare şi expunere/echipament de birotică

o achiziţionării de active intangibile (licenţe, patente)o finanţării capitalului de lucru – până la 40% din valoarea creditului.

O IMM, dacă îndeplineşte condiţiile menţionate anterior, poate solicita finanţare pentru un proiect de investiţii, fiind excluse din finanţare intermedierile imobiliare, investiţiile de portofoliu (achiziţionare de acţiuni, obligaţiuni, bonuri de tezaur, fonduri mutuale), retrofinanţările sau reeşalonările de credite bancare, tranzacţii speculative comerciale şi financiare.

Suma maximă a creditului este de 511.000 EUR, aceasta putând reprezenta 80% din totalul costului investiţiei. Diferenţa de 20% va reprezenta contribuţia proprie a solicitantului, constând în lichidităţi sau mijloace fixe care contribuie la realizarea investiţiei.

Perioada de acordare a finanţării este de maximum 5 ani, incluzând o perioadă de graţie (până la rambursarea primei de capital) de maximum 12 luni. Dobânda este variabilă plăţile de rate, dobânzi şi comisioane având loc trimestrial.

Coeziunea economică şi socială – PHARE 2000 PHARE 2000 – Coeziune economică şi socială – această schemă de finanţare

nerambursabilă finanţată din programul UE – PHARE 2002 îşi propune să finanţeze proiecte de investiţii, inclusiv prin activităţi inovative, ale IMM create după ianuarie 2002şi nu mai târziu de 20 mai 2004, precum şi ale microîntreprinderilor, care intenţionează să-şi dezvolte afacerile.

Beneficiarii grantului – IMM nou înfiinţate sau micro-întreprinderi. Domenii de finanţare – alocaţia financiară nerambursabilă se acordă pentru: investiţii

directe în producţie şi activităţi legate de asemenea investiţii, incluzând activităţi inovative: investiţii pentru dezvoltarea serviciilor; reabilitarea clădirilor industriale direct legate de proiect; investiţii pentru sprijinirea activităţii de marketing şi export şi a promovării exportului; cercetare-dezvoltare, inovare şi transfer de noi tehnologii. Alocaţia financiară nerambursabilă nu poate depăşi 60% din costurile totale eligibile ale proiectului. Restul trebuie finanţat din resursele proprii ale aplicantului.

Criterii de eligibilitate – sunt eligibile toate sectoarele, cu următoarele excepţii: agricultura primară, energie, extracţie, comerţ, activităţi imobiliare, construcţii şi renovarea construcţiilor în scopul vânzării sau închiderii lor, inclusiv prin leasing, servicii financiare şi de asigurări, cazinouri şi jocuri de noroc, producţie de armament, tutun şi băuturi alcoolice.

Fondul român post-privatizare (FRPP)Fondul român post-privatizare (FRPP) finanţat de BERD este un fond de dezvoltare

având drept scop finanţarea, restructurarea post-privatizare şi modernizarea întreprinderilor mici şi mijlocii.

Mecanismul prin care se investeşte: prin achiziţia directă a acţiunilor întreprinderilor sau prin alte instrumente financiare care în general se pot converti în acţiuni ale companiei.

Obiectul investiţiei este de a sprijini procesul de dezvoltare, creşterea economică a întreprinderii şi obţinerea unei rate de rentabilitate care compensează riscul investiţiei. Valoarea investiţiei poate varia între 0,3 – 4,4 milioane EUR, pentru o perioadă limitată şi în mod normal reprezintă o poziţie minoritară a companiei.

Fonduri de creditare administrate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale O recentă reglementare deschide accesul unei categorii largi de întreprinderi la o nouă

sursă de finanţare prin linii de credit avantajoase. Astfel, IMM, unităţile cooperatiste,

11

asociaţiile familiale, pot obţine credite dintr-un fond creat în structura bugetului asigurărilor pentru şomaj, fond administrat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Fondurile de creditare au ca sursă bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se acordă în lei, pe principiul tratamentului egal şi nediscriminatoriu, tuturor beneficiarilor de drept.

Creditele sunt destinate să creeze locuri de muncă, în special pentru şomeri, şi să favorizeze iniţierea unor activităţi independente, dezvoltarea IMM.

Acordarea creditelor se realizează pe principiul transparenţei operaţiunilor de creditare, prin punerea la dispoziţie instituţiilor implicate şi celor interesaţi a tuturor informaţiilor referitoare la acordarea de credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj. IMM pot beneficia de credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru:

- finanţarea stocurilor de materii prime, materiale şi obiecte de inventar sau a altor nevoi privind activitatea curentă, conform specificaţiilor din studiul de fezabilitate

- cheltuieli de capital, respectiv: utilaje şi echipamente de lucru, construcţii speciale, construcţii, amenajări şi dotări, mijloace de transport, calculatoare şi altele

- finanţarea concomitentă a stocurilor de materii prime şi a cheltuielilor de capital, potrivit prevederilor din studiul de fezabilitate.

Pentru beneficiarii de credite, ponderea creditului acordat în totalul sumelor necesare va fi următoarea:

75% din valoarea studiului de fezabilitate depus în cazul finanţării cheltuielilor de capital

in cazul finanţării stocurilor de materii prime creditele se acordă, în ceea ce priveşte proporţia, conform metodologiei băncii.

Perioada maximă în care creditul acordat trebuie să fie rambursat este: de 3 ani, în cazul creditelor acordate pentru finanţarea cheltuielilor de capital de 1 an, în cazul creditelor acordate pentru finanţarea stocurilor de materii prime şi

materialecreditele se acordă în raport cu numărul de locuri de muncă pe care solicitantul se

obligă să le creeze şi în cuantumul stabilit de lege.

Credite cu dobândă avantajoasă acordate de A.J.O.F.M. Agenţii economici interesaţi pot obţine credite cu dobândă avantajoasă prin

A.J.O.F.M. Creditele sunt acordate IMM în scopul creării unor noi locuri de muncă, din care

minimum 50% pentru şomeri. A.J.O.F.M. doreşte să sprijine, prin acordarea acestor credite cu dobândă avantajoasă, întreprinzătorii mici şi mijlocii care trebuie să devină principala sursă de locuri de muncă.

Dacă în anul 2001 a fost introdus, în premieră, creditul pentru avansul solicitat de societăţile de leasing pentru achiziţionarea de echipamente, în anii care au urmat (2002-2003) A.J.O.F.M. a introdus pentru prima dată creditul pentru avansul solicitat de societăţile de leasing pentru achiziţionarea de echipamente şi utilaje. Fiind vorba de credite, ceea ce implică garantarea creditului, au fost îmbunătăţite şi condiţiile de garantare.

Astfel, garanţiile bancare constituite au fost limitate la valoarea creditului şi a dobânzii aferente.

Se pot constitui într-un mix de garanţii reale şi colaterale, în diferite proporţii: bunuri mobiliare (terenuri şi imobile) utilajele şi bunurile imobile cumpărate din credit cesiunile din încasări, contracte şi planul de afaceri în funcţie de bonitatea firmei.

Aceste credite vor avea cea mai avantajoasă dobândă de pe piaţă, respectiv jumătate din dobânda de referinţă a B.N.R.

Creditele se adresează IMM-urilor care îşi desfăşoară activitatea principală în sfera producţiei, turismului sau serviciilor.

12

Aceste întreprinderi pot beneficia de credite pentru următoarele trei categorii de cheltuieli:

cheltuieli de capital: dotarea cu utilaje şi echipamente, instalaţii de lucru, amenajări şi dotări, mijloace de transport, calculatoare şi altele

construcţii necesare obiectului legal de activitate finanţarea stocurilor de materii prime, materiale şi obiecte de inventar.

Perioada de acordare a creditelor pentru cheltuieli de capital este de maxim 3 ani, iar la materii prime şi materiale de 1 an, în condiţii de dobândă extrem de avantajoase.

1.3.2 Programe de sprijinire a IMMFondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM

Misiunea acestui fond este de a susţine procesul de dezvoltare a sectorului IMM din România, facilitarea accesului acestora la instrumentele de finanţare oferite de bănci comerciale şi alte instituţii financiare în favoarea IMM care solicită credite la bănci.

Activitatea principală constă în garantarea creditelor sau a altor instrumente financiare care pot fi obţinute de către IMM de la băncile comerciale sau alte instituţii finanţatoare. Fondul poate desfăşura şi alte activităţi conexe exclusiv pentru IMM cu capital privat subordonate obiectului de activitate şi scopurilor pentru care s-a înfiinţat fondul: o asigurarea de consultanţă de specialitate în vederea utilizări cât mai eficiente a creditelor

pentru care s-au acordat garanţiio consultanţă pentru afaceri şi managemento realizarea şi furnizarea de programe, servicii de prelucrare a datelor, cât şi gestiunea şi

exploatarea continuă a acestorao realizarea oricăror tipuri de activităţi compatibile cu scopul pentru care a fost înfiinţată

societatea, precum şi administrarea şi gestionarea fondurilor societăţiiFondul va acorda garanţii băncilor şi altor instituţii finanţatoare cu prioritate pentru

finanţarea proiectelor de investiţii şi a proiectelor de investiţii asociate cu capital de lucru (care au un grad de risc relativ mai scăzut), urmând ca garantarea creditelor aferente capitalului de lucru să fie efectuată punctual pe baza unor analize adecvate, acordându-se prioritate acelor proiecte care generează activitate de export.

Garanţiile se vor acorda pentru credite pe termen scurt, mediu şi lung destinate finanţării unor proiecte de investiţii sau a producţiei, care pot fi obţinute de IMM, agenţi economici cu capital integral privat, în domeniul industrial, comercial, al transporturilor, turismului şi prestărilor de servicii, de la băncile comerciale ori din alte surse.

Condiţiile de garantare sunt următoarele: o rentabilitatea proiectului, respectiv posibilităţile clientului de a obţine venituri pe

întreaga durată a proiectului, suficiente pentru a asigura o profitabilitate normală a activităţii de bază

o rambursarea creditului – capacitatea de rambursare se analizează de bănci şi Fond pe baza situaţiilor financiare previzionale

o destinaţia creditului o credibilitatea clientului băncii, respectiv calităţile morale, profesionale, organizatorice,

poziţia faţă de terţi, faţă de bancă/instituţia finanţatoare din activitatea anterioară, poziţia de piaţă, precum şi situaţia patrimonială şi financiară

o participarea cu fonduri proprii de către solicitantul creditului, existenţa unor garanţii reale

o contribuţia proprie a întreprinzătorului, minimum 20% din valoarea proiectului de investiţii

13

fondul poate acorda garanţii pentru maximum 75% din valoarea unui credit pentru finanţarea unui proiect de investiţii, scrisori de garanţie, pentru contractele de leasing maximum 75% din valoarea nerecuperată a unu/două rate de leasing consecutive.

Nu vor fi acceptate spre a fi garantate următoarele credite: cele aferente IMM încadrate după serviciul datoriei în categoria „îndoielnic sau

pierderi” celor ai căror beneficiari sunt în incapacitate de plată

Pentru obţinerea garanţiei, banca finanţatoare analizează documentaţia de credit înaintată de IMM, sub aspectul necesităţii, oportunităţii şi realităţii datelor prezentate de solicitant.

În situaţia în care banca consideră proiectul viabil, dar nu prezintă suficiente garanţii pentru acordarea creditului, banca solicită Fondului participarea la împărţirea riscului, prin emiterea unei garanţii financiare pentru proiectul respectiv, acesta analizând dosarul de finanţare remis de bancă şi transmite acesteia decizia privind acordarea garanţiei financiare solicitate. În vederea diminuării riscului asumat, în baza convenţiilor încheiate cu băncile şi/sau instituţiile finanţatoare, Fondul poate controla modul de utilizare a creditelor/scrisorilor de garanţie/contractelor de leasing care au beneficiat de garanţii.

Servicii de instruire şi consultanţă pentru IMMUnul dintre cele mai importante subprograme gestionate de Ministerul pentru IMM şi

Cooperaţie este „Subprogramul naţional şi multianual pe perioada 2002 – 2005 pentru susţinerea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la servicii de instruire şi consultanţă”.

Acest subprogram face parte din programul „Măsuri de stimulare a înfiinţării şi dezvoltării IMM” finanţat de MIMMC. Subprogramul este axat pe creşterea competenţelor întreprinzătorilor în domeniul managementului, marketingului, metodelor de finanţare, standardizare, certificare şi calitate.

Obiectivul subprogramului îl constituie afirmarea şi valorificarea potenţialului IMM de producţie şi de servicii, prin diminuarea decalajului de instruire a personalului de decizie şi de execuţie din IMM româneşti faţă de cele din UE şi facilitarea accesului la servicii de consultanţă.

Subprogramul urmăreşte: dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale bazate pe cunoaşterea şi gestionarea optimă a

resurselor, în vederea adaptării rapide la rigorile determinate de globalizarea pieţelor şi de integrare în UE

creşterea numărului de întreprinzători de succes îmbunătăţirea performanţelor economice şi tehnice ale IMM prin creşterea gradului de

pregătire a personalului IMM şi utilizarea serviciilor specializate de instruire şi consultanţă

promovarea investiţiilor în producţie şi servicii prin creşterea potenţialului de accesare a surselor de finanţare.

Pot beneficia de alocaţii financiare nerambursabile în cazul subprogramului agenţii economici care îndeplinesc cumulativ la data solicitării următoarele criterii de eligibilitate:

sunt organizaţi în baza Legii nr. 31/1990 au capital social integral privat au cifra de afaceri până la echivalentul a 8 milioane EUR, conform datelor din bilanţul

contabil al ultimului an fiscal numărul mediu scriptic anual de salariaţi este de până la 49 (inclusiv), raportat în anul

anterior ponderea în capitalul social al agentului economic a societăţilor care nu se conformează

definiţiei de IMM, în calitate de acţionar sau de asociat, este mai mică de 25%.

Dezvoltarea exporturilor – program de susţinere pentru IMM

14

Un alt subprogram gestionat de MIMMC, în favoarea susţinerii activităţilor antreprenoriale, se referă la dezvoltarea exportului. Subprogramul destinat stimulării exportului este desfăşurat pe o perioadă de 5 ani: 2002 – 2007. obiectivul principal al acestei structuri deopotrivă organizaţionale şi financiare, constă în facilitarea accesului IMM la pieţele externe. Pot beneficia de alocaţii financiare nerambursabile în cazul subprogramului agenţii economici care îndeplinesc cumulativ următoarele criterii de eligibilitate: o sunt organizaţi în baza Legii nr. 31/1990o au capital social integral privato au cifra de afaceri până la echivalentul a 8 milioane EUR, conform datelor din bilanţul

contabil al ultimului an fiscalo numărul mediu scriptic anual de salariaţi este de până la 249 (inclusiv), raportat în anul

anterioro au o durată de funcţionare de cel puţin un an de la data depunerii cererii.

Prin subprogram se susţin, prin alocaţie financiară nerambursabilă, următoarele activităţi de promovare a exportului promovate de IMM:

elaborarea şi producţia de materiale tipărite pentru promovarea agenţilor economici realizarea unui site pe internet pentru prezentarea activităţii solicitantului şi a produselor

promovate participări la cursuri de pregătire, în ţară şi/sau în străinătate, în domeniul tehnicilor de

promovare a exporturilor contractarea unor servicii de consultanţă pentru elaborarea strategiilor de export şi/sau a

studiilor de piaţă achiziţionarea de informaţii privind pieţele externe, furnizate de firme specializate.

Valoarea alocaţiei financiare nerambursabile oferite beneficiarilor solicitaţi este echivalentul a 60% din valoarea fiecărei cheltuieli eligibile efectuate (exclusiv TVA), dar fără să depăşească plafoanele maxime stabilite pentru fiecare activitate eligibilă şi în limita sumei de 80 milioane de lei pentru fiecare beneficiar. Fiecare poate obţine pe parcursul a 2 ani consecutivi o alocaţie financiară nerambursabilă totală de maxim 80 milioane lei în cadrul acestui program.

Sprijin pentru IMM prin băncile comerciale Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Uniunea Europeană au extins

cu 5,6 milioane euro finanţarea pentru Banca Transilvania, o bancă privată din România, pentru a susţine IMM din ţară. Această nouă linie de credit este cea de-a doua acordată acestei bănci şi a patra din România, toate fiind acordate prin facilitatea de finanţare a IMM UE/BERD, un program comun de promovare a finanţării IMM din zece ţări din Europa de Est candidate la UE.

UE a furnizat un pachet stimulator substanţial pentru cursuri de perfecţionare şi alte iniţiative instituţionale prin adăugarea a încă 0.8 milioane EUR programului prin Banca Transilvania.

Facilitatea (UE/BERD) pentru IMM a fost lansată în aprilie 1999 în cadrul programului PHARE de către UE împreună cu BERD în vederea încurajării creşterii şi dezvoltării IMM, prin facilitarea accesului acestora la credite, leasing-uri sau la investiţii de capital, prin intermediari financiari locali din ţările candidate.

Analiza fondurilor pentru finanţarea IMM În mod tradiţional, o subvenţie este „banul gratuit” acordat în cazul în care anumite

condiţii sunt îndeplinite şi nu se cere o rambursare de interese sau a subvenţiei însăşi. Subvenţiile se pot constitui în mod clar ca o sursă de finanţare atrăgătoare, dar se impune verificarea atentă a condiţiilor asociate subvenţiilor specifice. Anumite subvenţii trebuie să fie rambursate şi, în anumite cazuri, condiţiile legale de subvenţionare pot deveni foarte

15

costisitoare pentru o întreprindere. Toate subvenţiile au regulile lor proprii, dar în general sunt luate în calcul trei mari condiţii:

subvenţia se acordă în principiu, pentru stimularea activităţilor economice într-o regiune dată

acordarea subvenţiilor este lăsată în sarcina organismelor competente şi nu are caracter obligatoriu. Sarcina de a demonstra nevoia de subvenţie revine întreprinderii.

anumite subvenţii iau forma unui vărsământ unic sau nu sunt valabile decât pe o perioadă limitată, situaţie care obligă întreprinderea să găsească o finanţare de înlocuire pentru timpul dorit.

Împrumuturile Există diferite tipuri de împrumut, care pot fi acordate de către o mare varietate de

organisme. De regulă, un împrumut implică obligaţia de rambursare a capitalului cu dobânzile aferente. Cu cât riscul este mai mare, cu atât costul împrumutului va fi mai ridicat.

Împrumuturile se împart în două mari categorii: o împrumuturi cu garanţieo împrumuturi fără acoperire - constau în aceea că procentele de dobândă sunt relativ

ridicate şi rambursările trebuie efectuate la cerereAnumite bănci pot cere plata cheltuielilor pentru recurgerea la facilităţile de casă, fapt

ce trebuie să determine întreprinderile a analiza cu atenţie opţiunea. La împrumuturile din prima categorie, întreprinzătorul va prezenta ca garanţii anumite

imobile, uzinele, instalaţiile, casa directorului şi garanţiile personale. Principala sursă a acestui tip de finanţare este banca. În general, băncile îşi fac concurenţă pentru a împrumuta bani, dar numai pentru întreprinderile de „bună calitate”, adică perfect garantate. Aceasta înseamnă că băncile preferă investiţiile cu risc mic care le garantează securitatea maximă.

Împrumuturile fără acoperire sau descoperite pot fi acordate de către bănci (mult mai rar şi pentru sume mici), membrii familiei sau prieteni şi alte fonduri.

Deşi până în prezent nu s-a iniţiat în România la nivelul administraţiei publice locale, acordarea de împrumuturi „bonificate” pentru tineri, persoane peste 50 de ani, minorităţilor etnice sau persoanelor în vederea creării unui tip particular de întreprindere, această posibilitate ar fi interesantă de luat în calcul.

Facilităţile de casierie Facilităţile de casă acordate de către bănci pot fi sau nu garantate, după politica băncii

în cauză. Cele două principale avantaje ale facilităţilor de casă sunt că dobânzile se calculează doar asupra sumei împrumutate şi că facilităţile de casă permit o mai mare supleţe pentru a face faţă nevoilor în fondul de rulment. Dezavantajele acestui tip de fonduri sunt prezentate de oportunitatea unei astfel de alegeri.

Capitalul sub formă de acţiuni Capitalul în acţiuni este forma de capital furnizată de către acţionari în cazul în care ei

cumpără acţiuni (sau părţi) ale unei întreprinderi. Din multitudinea de acţiuni ce sunt caracterizate prin drepturile conferite proprietarilor lor, acţiunea obişnuită este forma cea mai comună. Acţiunea are o valoare (valoare de piaţă) corespunzătoare unei anumite sume de bani. Această formă este cea mai întâlnită în cazul micilor întreprinderi, dar diversitatea tipurilor de acţiuni face din capitalul în acţiuni o formă foarte flexibilă de finanţare.

Vânzarea în locaţie Leasing-ul în locaţie şi contractul de închiriere-creditLeasing-ul este o metodă care permite obţinerea dreptului de a utiliza un bun fără a

trebui să fie plătit imediat integral şi în numerar. Întreprinderea care obţine un bun în formă de

16

leasing plăteşte un acont, iar apoi vărsăminte eşalonate regulat, pe o perioadă dată în funcţie de durata de viaţă a bunului.

Leasing-ul permite efectuarea de deducţii fiscale asupra investiţiilor dacă întreprinderea realizează beneficii şi, la sfârşitul perioadei de rambursare, bunul devine proprietatea întreprinderii. Prin contractul de leasing, întreprinderea poate beneficia de anumite avantaje fiscale sau financiare.

Contractul de închiriere-credit permite utilizarea unui bun fără a trebui plătite imediat taxele aferente. În acest caz, spre deosebire de leasing, bunul respectiv nu va deveni niciodată proprietatea întreprinderii.

Decizia de investiţii Deciziile referitoare la investiţia de capital reprezintă cele mai importante decizii

financiare pe care trebuie să le ia o firmă, deoarece: o astfel de investiţie implică sume de bani relativ mari deciziile se adoptă în mod invariabil pe termen lung astfel de decizii au cel mai adesea, o valoare mai mică, dacă proiectul nu atinge un

anumit grad de complexitate, sau foarte costisitoare pentru a mai putea fi modificateÎn principal, investiţiile de capital implică alocarea lichidităţilor, acum sau în viitorul

apropiat în speranţa obţinerii unui profit în viitor şi, implicit, pentru extinderea activităţii. Implicaţiile financiare ale creşterii sunt reprezentate de o continuă nevoie de finanţare,

atât pe termen scurt, car şi pe termen lung.

Inventarul (generic) necesar pentru obţinerea unui credit în cadrul programelor de finanţare pentru IMM

Pentru a beneficia de finanţare o întreprindere mică sau mijlocie trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

este persoană juridică română, având un capital majoritar românesc, privat sau de stat într-un stadiu avansat de privatizare

se încadrează prin obiectul de activitate, în orice sector de activitate, mai puţin agricultură primară

are maxim 250 de angajaţi (împreună cu societăţile afiliate) are un bun standing financiar, prezintă toate aprobările necesare în cazul efectuării de

investiţii cu impact asupra mediuluiSe finanţează proiectele de investiţii destinate achiziţionării/construirii de clădiri şi

achiziţionării de terenuri în legătură cu proiectul de investiţii: achiziţionării de maşini, utilaje, vehicule, echipamente, dotării magazinelor/birourilor cu echipament de comercializare şi expunere/echipament de birotică: o realizări de lucrări de construcţiio achiziţionării de active intangibile (licenţe, patente)o finanţării de capital de lucru – până la 40% din valoarea creditului.

Lista documentelor uzuale solicitate pentru acordarea unui credit de către instituţiile finanţatoare este în concordanţă cu cerinţele fiecărei scheme de finanţare.

Lista minimă ar putea fi următoarea: 1. Cerere de credit; 2. Documente juridice de constituire a societăţii:

Copie a statutului societăţii Copie a contractului de societate Hotărâre judecătorească de înfiinţare a societăţii Copie a Certificatului de Înmatriculare la Registrul Comerţului Copie a Certificatului de Înregistrare Fiscală – Cod Fiscal Copii după Actele Adiţionale înregistrate la Registrul Comerţului cu modificările

ulterioare înfiinţării

17

Hotărârea Adunării Generale prin care au fost împuterniciţi reprezentanţii să contracteze credite bancare în numele societăţii

3. Documente financiare: Ultimul bilanţ anual pentru ultimii 2-3 ani şi, după caz, ultimul bilanţ semestrial

(cu toate anexele) Balanţa de verificare pe ultimele 3 luni, situaţia patrimonială şi rezultatele

financiare pe semestrul anterior Situaţia bugetului de venituri şi cheltuieli (contul de profit şi pierdere) pentru anul

în care se solicită creditul Situaţii financiare curente ale debitorului şi ale oricărui garant al acestuia.

4. Plan de afaceri (studiu de fezabilitate incluzând proiecţii financiare pe următorii 5 ani). Planul de afaceri trebuie să aibă ca anexe, în funcţie de tipul proiectului, următoarele:

Autorizaţii şi avize necesare funcţionării, proiect de construcţii, aviz de mediu Oferte de la furnizori pentru achiziţionarea de echipamente şi materii prime Cereri de ofertă de produse, servicii de la principalii clienţi Lista garanţiilor propuse de societate Rapoarte de evaluare şi dovada priorităţii asupra acestora Acte privind situaţia juridică a terenuluiDe asemenea, analiza şi acordarea creditelor trebuie să aibă în vedere influenţa

factorilor externi asupra proiectelor propuse de clienţi, respectiv aspectele nefinanciare care pot avea efecte neprevăzute asupra desfăşurării afacerilor şi rambursării creditelor.

1.4. Finanţarea prin programul PHARE

Introducere PHARE (Poland Hungarz Aid for Reconstruction of Economy) este un program de

asistenţă tehnică şi financiară, elaborat în 1989, pentru primele două ţări care renunţaseră la comunism şi economia centralizată. Pe măsură ce alte state din centrul şi estul Europei au trecut la un regim democratic, acestea au fost incluse, de asemenea, în program, astfel încât PHARE a ajuns să numere 13 ţări partenere în 1996. începând cu anul 2000, PHARE a devenit, alături de programele ISPA şi SAPARD, unul dintre cele 3 instrumente de pre-aderare. Odată cu lansarea celorlalte 2 instrumente de pre-aderare, programul PHARE a fost regândit spre susţinerea ţărilor candidate în eforturile lor de adoptare a acquis-ului comunitar (legislaţia Uniunii Europene şi instituţiile însărcinate cu aplicarea şi urmărirea respectării ei). Astfel, programul PHARE a fost orientat către consolidarea instituţională şi susţinerea investiţiilor, având ca scop întărirea instituţiilor democratice, a administraţiei publice şi a organizaţiilor care au responsabilitatea implementării efective şi eficiente a legislaţiei comunitare.

Rolul programului PHARE PHARE sprijină 12 ţări foste candidate (Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru,

Letonia, Lituania, Malta, Polonia, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria) în efortul acestora de aderare la Uniunea Europeană. Pentru fiecare ţară candidată a fost realizat un Parteneriat pentru Aderare (PA). Acesta stabileşte domeniile prioritare în care ţara respectivă trebuie să facă progrese în vederea pregătirii pentru aderare. Descrie, de asemenea, modalităţile în care PHARE va sprijini astfel de pregătiri de aderare. Parteneriatele pentru Aderare furnizează deci un cadru unic pentru programarea priorităţilor fiecărei ţări candidate, precum şi a mijloacelor financiare disponibile pentru implementarea acestor priorităţi. Fiecare Parteneriat pentru Aderare este completat de un Program Naţional pentru Adoptarea Acquis-ului comunitar (PNAA). Acest program oferă detalii despre proiectele ţării respective în vederea atingerii

18

priorităţilor stabilite în Parteneriatul pentru Aderare, împreună cu finanţarea pentru fiecare dintre domeniile de activitate propuse. Pentru a ajuta ţările candidate să se pregătească pentru aderarea la Uniunea Europeană, prin programul PHARE sunt sprijinite activităţile din două domenii cheie: dezvoltarea instituţională şi sprijinirea investiţiilor.

Dezvoltarea instituţionalăÎntărirea capacităţii instituţionale şi administrative a ţărilor candidate este o cerinţă

cheie pentru a putea deveni membre ale Uniunii Europene, când se vor afla în situaţia de a o adopta, implementa şi urmări respectarea acquis-ului comunitar. Scopul dezvoltării instituţionale este să ajute ţările candidate în punerea bazelor instituţionale necesare aderării. Sprijinul pentru dezvoltarea instituţională reprezintă aproximativ 30% din bugetul PHARE în ţările candidate. Dezvoltarea instituţională nu este legată numai de apropierea legislaţiei ţării candidate de cea a Uniunii Europene. Se referă, de asemenea, la modul în care legislaţia este pusă în practică şi respectată. Aceasta implică pregătirea şi echiparea unui număr mare de funcţionari publici, oficiali şi experţi, de la judecători şi inspectori financiari până la inspectori de protecţia mediului şi statisticieni. Un instrument de o importanţă crucială al dezvoltării instituţionale este înfrăţirea instituţională (twinning) care implică detaşarea unor funcţionari publici ai Uniunii Europene în ţările candidate. Înfrăţirea instituţională începe cu detaşarea oficialilor statelor membre, cunoscuţi sub numele de Consilieri de pre-aderare. În multe domenii cheie, oficialii statelor membre sunt singura sursă de expertiză necesară. În alte cazuri, pentru a îndeplini obiectivele înfrăţirii instituţionale, trebuie combinate o varietate de resurse, incluzând expertiza pe termen scurt, formarea profesională şi furnizarea de servicii. Proiectele de înfrăţire instituţională sunt realizate de administraţiile publice sau organisme mandatate de acestea şi nu fac obiectul procedurilor de licitaţie comercială. Dezvoltarea instituţională se pune în practică nu numai prin înfrăţirea instituţională, ci şi prin intermediul contractelor de servicii obţinute pe piaţa de consultanţă. Alături de înfrăţirea instituţională, alte două mecanisme importante de consolidare instituţională sunt:

furnizarea expertizei în domeniul acquis-ului comunitar prin TAIEX reforma administraţiei publice şi a organismelor de reglementare din programul SIGMA

Sprijin pentru investiţii Adoptarea acquis-ului comunitar înseamnă că ţările candidate vor trebui să-şi adapteze

infrastructura şi întreprinderile pentru a atinge standardele Uniunii Europene, ceea ce va necesita o investiţie considerabilă. Sprijinul investiţional reprezintă aproximativ 70% din bugetul PHARE în ţările candidate. Sprijinul instituţional se concentrează pe patru domenii-cheie.

1. Investiţii mari Întrucât Uniunea Europeană nu poate furniza, prin programul PHARE, decât o mică

parte din necesarul finanţării pentru investiţii de mare anvergură, asistenţa se concentrează pe rolul catalizator pe care programul îl poate juca în mobilizarea co-finanţării împreună cu ţările partenere şi instituţiile financiare internaţionale (Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Europeană de investiţii, Banca Mondială).

2. Investiţii în norme UE În al doilea rând, sprijinul este orientat către aplicarea normelor comunitare în domenii

cum ar fi: concurenţa, energia (inclusiv siguranţa în domeniul energiei nucleare), legislaţia socială şi cea a muncii, normele veterinare şi fito-sanitare, legislaţia produselor industriale, protecţia consumatorilor, comerţul, justiţia şi afacerile interne.

3. Dezvoltarea regională În al treilea rând, ţările candidate primesc sprijin pentru implementarea politicilor care

le vor permite să beneficieze de Fondurile Structurale ale Uniunii Europene. Sprijinirea Întreprinderilor Mici şi Mijlocii acţionând prin co-finanţare cu instituţiile financiare internaţionale, bănci şi alte surse comerciale, noile facilităţi pentru IMM furnizează acestora

19

capital, împrumuturi şi garanţii. Fondurile PHARE sunt folosite pentru contracte de lucrări şi de furnizare de bunuri, care sunt publicate în Jurnalul Oficial şi pentru contracte mixte sau de asistenţă tehnică, care sunt anunţate pe internet.

Implementarea programelor PHARE Programul PHARE este implementat în cadrul sistemului de implementare

descentralizată (SID). În esenţă, sistemul implică transferal responsabilităţile administrării programului (licitaţii, contractări şi plăţi) autorităţilor din ţările partenere, sub supravegherea Comisiei Europene.

Prin acest sistem, responsabilitatea pentru implementarea programului PHARE este transferată de la sediul din Bruxelles al Comisiei către Delegaţiile sale din ţările partenere. Ca urmare, potenţialii contractanţi trebuie să se orienteze acum către Delegaţia, Agenţiile de Implementare şi Oficiul Central de Plăţi şi Contractare din ţara candidată respectivă.

a) Implementarea programelor în ţările candidateCu toate că autorităţile din ţările partenere sunt responsabile pentru procesele de

licitaţie şi contractare, Comisia rămâne în ultimă responsabilă pentru utilizarea corectă a fondurilor. Pentru a pregăti ţările candidate pentru sarcina de administrare a fondurilor Uniunii Europene, se urmăreşte construirea unei relaţii între Comisie şi ţările candidate în care responsabilitatea este împărţită, similar cu relaţia care există în ţările membre pentru implementarea Fondurilor Structurale. Implementare programelor va fi deci astfel orientată încât să încurajeze implicarea instituţiilor care după aderare vor fi responsabile cu implementarea Fondurilor Structurale. În acelaşi timp, în concordanţă cu Regulamentul Financiar al Comunităţii Europene, Comisia rămâne în cele din urmă responsabilă de utilizarea fondurilor.

b) Structuri cheieÎn scopul implementării programului PHARE, în fiecare ţară candidată au fost create

următoarele structuri: Fondul Naţional (FN), care va aloca fondurile alocate ţării. Apariţia FN, în

cadrul Ministerului Finanţelor, sub responsabilitatea Oficialului Naţional cu Autorizarea (NAO) a fost gândită pentru a contribui la creşterea transparenţei utilizării fondurilor, pentru a reduce numărul structurilor paralele însărcinate cu managementul financiar, pentru evitarea dispersării fondurilor şi pentru întărirea rolului de coordonator al ţării candidate în utilizarea fondurilor PHARE alocate acesteia.

Un număr redus de Agenţii de Implementare, conduse de un Oficial cu Autorizarea Programului (PAO), a căror finanţare este autorizată de NAO şi care răspund de implementarea programului. Programele PHARE specifice perioadei de pre-aderare, în general proiecte multi-sectoriale, vor fi implementate în principal de Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE(OCPC). OPCP este responsabil pentru organizarea licitaţiilor, încheierea contractelor şi executarea plăţilor, în timp ce planificarea asistenţei, monitorizarea implementării şi alte aspecte tehnice legate de implementarea proiectelor finanţate din fonduri PHARE rămân în atribuţia ministerelor/instituţiilor direct beneficiare ale asistenţei.

Apariţia Agenţiilor de Implementare este însoţită de un program de desfiinţare a Unităţilor de Administrare a Programelor (Programme Management Units – PMU) din interiorul ministerelor sau ataşate acestora prin închiderea sau includerea PMU în unităţile cu rol tehnic în implementarea programului. Atribuţiile PMU-urilor sunt preluate de către Agenţiile de Implementare. Aceste modificări vor spori gradul de absorbţie a fondurilor comunitare, vor mări eficienţa utilizării fondurilor prin stabilirea unui sistem de control eficace, compatibil cu reglementările comunitare şi vor contribui la pregătirea ţării candidate în vederea aderării, prin îmbunătăţirea managementului fondurilor publice şi prin asimilarea procedurilor de utilizare a Fondurilor Structurale.

c) Actori cheie

20

Coordonatorul Naţional al Asistenţei (NAC) este responsabil cu asigurarea unei legături strânse între procesul de aderare şi utilizarea fondurilor PHARE. Este, de asemenea, responsabil cu programarea PHARE, de la pregătire până la coordonarea memorandumurilor financiare anuale, în colaborare cu Oficialul Naţional cu Autorizarea (NAO) şi ministerele în cauză şi în acord cu Comisia Europeană. Oficialul Naţional cu Autorizarea este numit de guvernul partener în fiecare ţară. NAO conduce Fondul Naţional şi are responsabilitatea de a administra din punct de vedere financiar fondurile PHARE. El este responsabil pentru numirea unui Oficial cu Autorizarea Programului (PAO) care să conducă fiecare agenţie de implementare (AI), consultându-se cu NAC. PAO este responsabil pentru administrarea financiară a programului care trebuie implementat de către AI, mai ales referitor la licitaţii, contractare şi procedurile de monitorizare. Comitetul Mixt de Monitorizare (CMM), este format din NAO, NAC şi Comisia Europeană. Comitetul se întruneşte o dată pe an şi trece în revistă toate programele de finanţate de PHARE. CMM analizează progresul programelor în sensul îndeplinirii condiţiilor aderării şi, dacă este necesar, recomandă schimbări de priorităţi sau realocare fondurilor PHARE pentru a asigura îndeplinirea acestor condiţii. Un sub-comitet de monitorizare, format fin NAC, PAO de la fiecare AI şi Comisia Europeană va trece în revistă în detaliu progresul fiecărui program, componentele şi contractele acestuia. Acest subcomitet va raporta CMM şi va pregăti un raport general asupra tuturor programelor înainte de întâlnirea anuală a CMM.

d) Programarea şi selecţia proiectelorSistemul de programare şi selecţie a proiectelor a fost modificat. Parteneriatele pentru

Aderare furnizează noul cadru pentru programarea multianuală a fondurilor PHARE şi deci înlocuiesc Programul Indicator Multi-anual şi Programul Operaţional de Ţară. Un Memorandum de Finanţare unic pe ţară identifică proiectele de finanţat, iar licitaţiile pentru derularea acestor proiecte trebuie să fie pregătite pentru lansarea imediat ce decizia de finanţare este luată.

e) Administrarea programului PHARE în cadrul Comisiei EuropeneUnitatea PHARE din Direcţia „Extindere” ţi Oficiul de Cooperare EuropeAid sunt

responsabile pentru programul PHARE în cadrul Comisiei Europene. Unitatea PHARE este responsabilă pentru programarea, prezidează Comitetul de Conducere PHARE, care cuprinde reprezentanţi ai statelor membre şi este chemată să dea o opinie asupra tuturor programelor de finanţare PHARE. Programele sunt implementate de către ţările partenere sub supravegherea Delegaţilor şi a Oficiului EuropeAid . ca urmare a unei descentralizări mărite a implementării programului în ţările candidate, supravegherea Comisiei va fi exercitată din ce în ce mai mult în ţara respectivă prin intermediul Delegaţiilor. EuropeAid este responsabil de punerea în aplicare a ansamblului instrumentelor de ajutor extern ale Comisiei Europene, finanţate de la Bugetul Comunitar şi din Fondul European de Dezvoltare, cu excepţia instrumentelor de predare (PHARE, ISPA, SAPARD), a activităţilor umanitare ,a ajutorului macro-financiar a Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC) şi a Facilităţii de Reacţie Rapidă. EuropeAid realizează descentralizarea, către Delegaţiile Comisiei, a ansamblului operaţiilor ce pot gestionate mai eficient la nivelul acestora, precum şi descentralizarea în direcţia statelor beneficiare. Înfiinţat la 1 ianuarie 2001, EuropeAid a preluat funcţiile fostului Serviciu Comun Relex (SCR), fiind responsabil pentru monitorizarea tuturor programelor PHARE.

Ajutoare financiare nerambursabile (grants)Ajutorul financiar nerambursabil este o plată de natură necomercială efectuată de

autoritatea contractantă către un anume beneficiar specific, în vederea realizării unor obiective compatibile cu politicile Uniunii Europene. Ajutorul financiar nerambursabil se acordă în baza unui proiect propus de solicitant (potenţialul beneficiar).

1.Licitaţii de proiecte la nivel internaţional şi naţionalPublicitate

21

Anunţurile de licitaţie de proiecte se publică în jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (pentru licitaţiile la nivel internaţional) şi în ţara beneficiară (pentru ambele tipuri de licitaţii). Anunţul precizează autoritatea contractantă, scopul licitaţiei, termenul limită de depunere a proiectelor şi adresa de unde poate fi obţinut Pachetul Informativ.

Pachetul informativPachetul Informativ este alcătuit din Ghidul Solicitantului, Formularul de Solicitare de

Fonduri (Cererea de Finanţare) şi anexe. Ghidul conţine informaţii asupra scopului licitaţiei de proiecte, regulile privind eligibilitatea solicitanţilor, proiectelor şi costurilor, precum şi criteriile de evaluare. Ghidul mai conţine şi îndrumări de completare a cererii de finanţare, menţiuni cu privire la documentele ce trebuie anexate, informaţii asupra procesului de evaluare (calendarul evaluării), cât şi condiţiile contractuale aplicabile celor selectaţi pentru finanţare (condiţiile speciale, condiţiile generale ale contractului, procedurile de achiziţii). În cazul licitaţiei la nivel internaţional, termenul limită de depunere a proiectelor este de 90 de zile de la data lansării licitaţiei, iar în cazul licitaţiei de proiecte la nivel naţional, termenul este de 60 de zile.

Cine evaluează proiectele ?Proiectele sunt evaluate de un Comitet de evaluare numit de autoritatea contractantă.

Având în vedere numărul mare de proiecte ce se primesc de obicei în cadrul acestui tip de licitaţie, pentru evaluare în detaliu a proiectelor se pot folosi asesori care nu sunt membri ai Comitetului de evaluare. Asesorii pot fi funcţionari publici sau experţi externi. Concluziile asesorilor sunt folosite de către Comitetul de evaluare în luarea deciziilor. Atât membrii Comitetului de evaluare, cât şi asesorii şi eventualii observatori semnează declaraţii de imparţialitate. Orice membru al comitetului, asesor sau observator care are un potenţial conflict de interese în raport cu activitatea de evaluare trebuie să declare de îndată acest lucru şi să renunţe la calitatea sa de participant la procesul de evaluare.

Ce se întâmplă în timpul evaluării ofertelor ?Procesul de evaluare cuprinde mai multe etape:

Depunerea şi înregistrarea proiectelor – la primirea proiectelor propuse, autoritatea contractantă le înregistrează în ordinea venirii, notând numele şi adresa solicitantului şi data primirii.

Verificarea şi confirmarea depunerii proiectelor – în cadrul sesiunii de deschidere a cererilor de finanţare vor fi verificate detaliile înregistrării şi se vor trimite solicitanţilor scrisori de notificare privind primirea la timp şi înregistrarea proiectului.

Evaluarea conformităţii administrative şi a eligibilităţii – Comitetul de evaluare sau, după caz, asesorii, analizează dosarele pentru a constata dacă sunt complete (conformitate administrativă) şi dacă solicitantul şi proiectul sunt eligibili.

Evaluarea tehnică şi financiară – constă în aprecierea de către membrii Comitetului de evaluare a calităţii tehnice şi financiare a proiectelor. Evaluarea se face pe baza grilei de evaluare inclusă în Pachetul informativ. Asupra acestei grile nu se pot opera modificări, odată ce a fost publicată.

Întocmirea listei proiectelor recomandate – în urma procesului de evaluare, Comitetul de evaluare întocmeşte o listă a proiectelor recomandate pentru finanţare.

Aprobarea proiectelor selectate – lista de proiecte recomandate spre finanţare este supusă spre aprobare Delegaţiei Comisiei Europene, care verifică corectitudinea aplicării procedurilor de evaluare şi selecţie. În urma verificării rezultă lista finală a proiectelor selectate care urmează să primească finanţare.

Publicarea rezultatelor – Comisia Europeană, împreună cu autoritatea contractantă, face publică lista de proiecte selectate.

2.Acordarea directă de ajutoare financiare nerambursabile Acordarea de ajutoare financiare nerambursabile în mod direct beneficiarilor, fără

organizarea unei licitaţii de proiecte, se poate face în următoarele condiţii:

22

o Dacă, având în vedere obiectivele programului de finanţare, toţi potenţialii solicitanţi sunt cunoscuţi, la fel ca şi natura proiectelor lor, iar numărul solicitanţilor este prea limitat pentru a justifica organizarea unei licitaţii. În acest caz, toţi potenţialii solicitanţi trebuie consultaţi.

o Dacă anumite caracteristici tehnice sau juridice ale programului de finanţare determină în mod obligatoriu acordarea ajutorului unui anumit beneficiar. În cazul finanţărilor ce acoperă cheltuieli curente.

o În situaţii de urgenţă, în care durata normală a procedurilor de licitaţie s-ar dovedi inacceptabil de mare.

Criterii de eligibilitate şi principii generale a) Reguli referitoare la naţionalitate şi origine

Naţionalitate: Contractele sunt deschise în mod egal tuturor persoanelor fizice şi juridice din Statele Membre ale Uniunii Europene şi din ţările care beneficiază de programul PHARE: Albania, Bulgaria, Republica Cehă, Croaţia, Estonia, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. Regula referitoare la origine: Toate bunurile şi echipamentele achiziţionate în cadrul unui contract de achiziţii de bunuri trebuie să provină dintr-o ţară UE sau PHARE, conform regulii referitoare la naţionalitate, enunţată mai sus. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul bunurilor şi echipamentelor achiziţionate de un contractant pentru lucrări sau contracte de servicii, în cazul în care bunurile şi echipamentele urmează să devină proprietatea ţării de destinaţie, odată contractul încheiat. La licitaţie, participanţii trebuie să specifice originea bunurilor. Contractanţii trebuie să prezinte beneficiarului un certificat de origine, care trebuie completat de autorităţile competente din ţara de origine a furnizorului sau a bunurilor şi să corespundă acordurilor internaţionale semnate de ţara respectivă.

b) Criterii pentru excluderePersoanele fizice sau juridice nu au dreptul să participe sau să se înscrie la licitaţie

dacă: Se află în stare de faliment sau lichidare, dacă afacerile lor sunt administrate de

tribunale, dacă au încheiat anumite înţelegeri cu creditorii, dacă au suspendat activităţile de afaceri

Constituie obiectul unor proceduri de declarare a falimentului, lichidării, de administrare de către tribunale sau legate de anumite înţelegeri cu creditorii

Au fost condamnate pentru abateri profesionale printr-o sentinţă judecătorească definitivă

Se fac vinovate de grave abateri profesionale, pe care beneficiarul le poate demonstra Nu şi-au îndeplinit obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale Nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale de plată a taxelor sau impozitelor Se fac vinovate de denaturări grave în furnizarea informaţiilor solicitate de beneficiar Nu şi-au respectat obligaţiile legate de alt contract cu acelaşi beneficiar sau de alt

contract finanţat prin fonduri comunitare Se află într-una din situaţiile care permit excluderea menţionată în cadrul clauzelor etice.c) Alte principii generale

Concurenţa loială: pentru a evita conflictele de interese, orice firmă sau expert care contribuie la pregătirea unui proiect nu va participa la licitaţiile care utilizează rezultatele acestei activităţi de pregătire. Transparenţă şi imparţialitate: procesul de acordare a contractului să fie complet transparent şi imparţial. Cea mai avantajoasă ofertă financiară: Trebuie să fie selectată cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic. Nu se va acţiona retroactiv: Contractele intră în vigoare din data semnării lor de către ultimul semnatar. Nu se pot debloca fonduri şi nu se pot furniza servicii sau bunuri înainte de semnarea contractului. Toate contractele trebuie să conţină datele exacte la care au fost semnate de părţile contractante. Arhivarea documentelor: Documentele scrise ale procedurilor

23

de licitaţie şi contractare sunt confidenţiale şi trebuie păstrate de beneficiar timp de 5 ani de la realizarea proiectului. Aceste documente trebuie să includă ofertele originale depuse în cadrul licitaţiilor, alături de dosarele de licitaţie şi de corespondenţa aferentă, precum şi toate celelalte documente, conform prevederilor art. 16 din cadrul Condiţiilor Generale pentru Acordarea Contractelor de Ajutor Financiar Nerambursabil.

d) Clauze eticeOrice încercare a unui candidat sau participant la licitaţie de a obţine informaţii

confidenţiale, de a încheia acorduri ilegale cu concurenţii sau de a influenţa decizia beneficiarului în legătură cu licitaţia va conduce la respingerea candidaturii acestuia. Beneficiarul are obligaţia de a se asigura că procesul de acordare a contractului are loc într-o manieră transparentă, bazată pe criterii obiective şi independent de orice posibile influenţe externe. Autoritatea contractantă îşi rezervă dreptul de a suspenda sau anula finanţarea contractului în cazul în care sunt descoperite practici corupte, de orice tip, în orice stadii ale procesului de acordare a contractului sau în timpul implementării unui contract şi dacă beneficiarul nu reuşeşte să ia măsurile necesare remedierii situaţiei.

1.5. Finanţarea prin programul SAPARD

Cu prilejul reuniunii Consiliului European de la Luxemburg din decembrie 1997, a fost luată decizia implementării unui nou instrument de predare începând cu anul 2000, care să suplimenteze asistenţa financiară nerambursabilă acordate statelor candidate prin programul PHARE.

În prezent, în cadrul strategiei de pre-aderare a Uniunii Europene, asistenţa acordată ţărilor candidate se realizează prin intermediul instrumentelor financiare de pre-aderare PHARE, ISPA ŞI SAPARD, cu respectarea principiului privind evitarea dublei intervenţii prin favorizarea complementarităţii şi un impact economic pozitiv al implementării diferitelor programe comunitare.

Programul SAPARD este destinat finanţării măsurilor privind agricultura şi dezvoltarea rurală. În comparaţie cu instrumentele ISPA şi PHARE, Programul SAPARD prezintă caracteristici specifice prin faptul că, managementul etnic şi financiar al Programului, precum şi responsabilitatea gestionării fondurilor revin în totalitate ţărilor candidate.

Din acest considerent, derularea Programului SAPARD presupune existenţa unui sistem instituţional specific, funcţional, care să asigure o descentralizare extinsă a managementului asistenţei comunitare.

Programul SAPARD (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development) reprezintă instrumentul financiar de aderare pus la dispoziţia ţărilor candidate de către Uniunea Europeană în perioada 2000-2006, pentru măsuri de sprijinire a agriculturii şi dezvoltării rurale.

Cadrul legal de bază privind Programul SAPARD este asigurat prin Reglementarea (CE) nr. 1268/1999 privind sprijinul comunitar prin măsuri de pre-aderare în favoarea agriculturii şi dezvoltării rurale în ţările candidate din Europa Centrală şi de Est, în cursul perioadei de pre-aderare.

Aplicarea prevederilor Reglementării (CE) nr. 1268/1999 se realizează pe baza normelor metodologice privind condiţiile de gestiune financiară a Programului SAPARD, cuprinse în Reglementarea (CE) nr. 2222/2000.

Obiectivul prioritar al Programului SAPARD este acela de a crea cadrul necesar implementării unei agriculturi performante şi dezvoltării durabile a zonelor rurale din ţările candidate. Programul urmăreşte adaptarea progresivă a mecanismelor de piaţă la principiile ce guvernează Politica Agricolă Comună.

24

În baza criteriilor stabilite pentru toate ţările candidate (suprafaţa agricolă, populaţia ocupată în agricultură, produsul intern brut, situaţia teritorială specială – zone defavorizate), contribuţia comunitară maximă acordată anual României prin intermediul Programului SAPARD, va fi de aproximativ 155 milioane Euro.

Documentul de programare multianuală şi de fundamentare pentru implementarea programului SAPARD în România, este Programul Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (PNADR) aprobat prin decizia Comisiei Europene, la data de 12 decembrie 2000.

PNADR programează implementarea a 11 măsuri de intervenţie în spaţiul rural grupate în 4 mari obiective, care vizează: îmbunătăţirea competitivităţii în prelucrarea produselor agricole şi piscicole, îmbunătăţirea infrastructurilor pentru agricultură şi dezvoltarea rurală, dezvoltarea economiei rurale şi dezvoltarea resurselor umane.

Derularea proiectelor prin programul SAPARD este condiţionată de asigurarea cofinanţării după cum urmează:

pentru măsurile din domeniul public: 25% de la bugetul de stat şi 75% contribuţie comunitară

pentru măsurile din domeniul privat: 50% contribuţia beneficiarului şi 50% contribuţie publică (din care 25% bugetul naţional şi 75% contribuţie comunitară).

Utilizarea efectivă a contribuţiei comunitare de tip SAPARD poate fi realizată numai în baza acreditării externe a sistemului administrativ responsabil cu implementarea tehnică şi financiară a programului.

Începând cu anul 2001, în acord cu reglementările comunitare şi urmând o strategie coerentă adecvată statutului de ţară aflată în cursa pentru aderarea la Uniunea Europeană, au fost promovate măsuri legislative şi instituţionale care au permis crearea şi consolidarea organismelor abilitate cu managementul şi implementarea tehnică şi financiară a programului SAPARD.

În decursul anului 2001 şi până în prezent, au fost parcurse toate acţiunile necesare pentru realizarea acreditării sistemului SAPARD în conformitate cu cerinţele comunitare în domeniu:

au fost încheiate acordurile de finanţare între Guvernul României şi Comisia Comunităţii Europene, adoptându-se şi legile de ratificare ale acestora (Legea 316/2001 şi Legea 217/2001)

s-a constituit Autoritatea de Management pentru Programul SAPARD (HG 339/2001) s-a constituit Comitetul de Monitorizare pentru Programul SAPARD (Decizia nr.

271/2001 a Primului Ministru) a fost promovată HG nr. 859/2001 privind utilizarea Fondului Naţional pentru

Programul SAPARD şi constituirea Comitetului de Acreditare Naţională SAPARD Curtea de Conturi a României a fost abilitată ca organism de certificare pentru

Programul SAPARD (OUG NR. 101/2001 pentru completarea art. 17 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României)

a fost desemnat Responsabil Naţional cu Autorizarea Finanţării SAPARD, care deţine atribuţiile pentru managementul financiar al fondurilor SAPARD (Decizia nr. 397/2001 a Primului Ministru)

s-a definitivat structura organizatorică a Agenţiei SAPARD la nivel central şi teritorial şi au fost asigurate sediile şi dotările corespunzătoare, în vederea acreditării

au fost elaborate toate manualele de proceduri de tip vertical şi orizontal, în vederea consolidării sistemului operativ şi financiar

în luna noiembrie 2001 s-a organizat la Bucureşti prima reuniune a Comitetului de Monitorizare SAPARD

în vederea angajării contribuţiei comunitare aferente anului 2001, la data de 30 ianuarie 2002 s-a semnat la Bruxelles Acordul Anual de Finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţii Europene. Este important de precizat faptul că, acest Acord prevede extinderea perioadei pentru angajamentul financiar al Comunităţii aferent

25

anului 2000, stabilind data de 31 decembrie 2003 ca dată limită de valabilitate a acestuia, ceea ce a permis eficientizarea acţiunilor specifice, în scopul realizării investiţiilor şi absorbţiei fondurilor alocate în cadrul Programului SAPARD

la data de 17 aprilie 2002 s-a desfăşurat la Bucureşti cea de-a doua reuniune a Comitetului de Monitorizare pentru Programul SAPARD.

Sprijinul financiar va fi utilizat pentru a se atinge standardele UE din domeniul politicii agricole, al siguranţei alimentare şi protecţiei mediului înconjurător. Va fi utilizat pentru a investi în infrastructură, dezvoltarea climatului de afaceri, diversificarea activităţilor economice şi dezvoltarea resurselor umane.

Agenţia SAPARD, autoritatea de implementare tehnică şi financiară a programului SAPARD, a fost înfiinţată la sfârşitul anului 2000 prin ordonanţa de urgenţă nr. 142/2000 aprobată prin Legea 309/2001 cu completările OUG nr. 140/2001.

Agenţia SAPARD este o instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor. Scopul Agenţiei SAPARD îl constituie implementarea tehnică şi financiară a Instrumentului Special de Pre-aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare rurală, Programul SAPARD. Agenţia SAPARD are în structură o unitate centrală şi opt birouri regionale de implementare a Programului SAPARD.

În prezent la nivelul celor 8 Birouri Regionale pentru Implementarea Programului SAPARD sunt deschise registre speciale pentru înregistrarea proiectelor de cereri de finanţare conforme şi a fişelor de verificare a conformităţii (pentru cererile de finanţare neconforme).

Experţii din cadrul Birourilor Regionale pentru implementarea programului SAPARD au fost instruiţi ca până la obţinerea acreditării externe să furnizeze celor interesaţi toate informaţiile necesare şi să acorde consultanţă solicitanţilor pentru verificarea conformităţii cererii de finanţare ori de câte ori se consideră necesar. Conform metodologiei de lucru, cererile de finanţare care îndeplinesc condiţiile de conformitate vor fi transmise la Serviciile tehnice delegate, în vederea verificării eligibilităţii.

Lansarea procesului de elaborare, depunere şi evaluare tehnică a proiectelor în cadrul Programului SAPARD constituie totodată şi un exerciţiu de simulare integrată a derulării Programului SAPARD, prilej deosebit de favorabil pentru consolidarea cunoştinţelor şi aptitudinilor însuşite până în prezent de specialiştii implicaţi în Programul SAPARD la nivel central, regional şi local.

1.6. Finanţarea IMM-urilor cu ajutorul creditelor bancare

Potrivit Legii bancare nr. 58/1998 art. 3 lit. b), banca este o persoană juridică autorizată să desfăşoare, în principal, activităţi de atragere de depozite şi de acordare de credite în nume şi cont propriu.

Creditul reprezintă, potrivit art. 3 lit. g) din Legea bancară nr. 58/1998 orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursare a sumei plătite, precum şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenţei unei datorii şi orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a altui drept la plata sumei de bani.

Durata creditului este perioada de timp cuprinsă între data acordării creditului şi data rambursării ultimei rate de credit conform graficului de rambursare anexat la Contractul de credit, fiind format din: perioada de tragere în care creditul se angajează, respectiv de la data de punere a

creditului la dispoziţia clientului până la angajarea integrală a acestuia perioada de graţie, respectiv data prevăzută în contract pentru prima tragere de credit

până la data rambursării primei rate a creditului (conform contractului de credit) şi nu va putea depăşi 12 luni. Pentru creditele destinate finanţării activităţii clientului, perioada

26

cuprinsă între data primei atrageri de credit şi data prevăzută şi acceptată de bancă, pentru rambursarea primei rate nu se consideră perioada de graţie

perioada de rambursare, respectiv de la data rambursării primei rate de credit până la data rambursării ultimei rate de credit.

În cazul scrisorilor de garanţie, durata creditului este perioada de timp cuprinsă între data începerii valabilităţii şi data la care angajamentul asumat de bancă îşi încetează valabilitatea, conform clauzelor cuprinse în conţinutul scrisorii de garanţie.

Durata creditului de poate exprima în ani, luni sau zile (cazul creditelor acordate pe termen foarte scurt).

Rescadenţarea este opţiunea prin care banca, la solicitarea împrumutatului, poate modifica scadenţa uneia sau mai multor rate de credit în sold, înaintea scadenţei acesteia/acestora, fără a se depăşi durata iniţială de acordare a creditului.

Reeşalonarea este operaţiunea prin care banca, la solicitarea împrumutatului, poate modifica scadenţa uneia sau mai multor rate de credit în sold, înaintea scadenţei acesteia/acestora cu depăşirea duratei iniţiale de rambursare a creditului.

Reînnoirea (prelungirea) plafonului liniei de credit este operaţiunea prin care, la solicitarea clientului, banca poate modifica scadenţa acestuia, înainte de expirarea duratei de creditare pentru care este aprobat.

Perioada de întârziere este perioada de timp de la scadenţa creditului (ratei) până la recuperarea efectivă a acesteia, inclusiv prin executarea silită sau lichidarea judiciară a debitorului. Întârzierea se poate referii la o rată sau mai multe rate de credit (parţială) sau la întreg împrumutul (totală).

1.Principii de creditareBanca Transilvania S.A. Cluj-Napoca promovează o politică de susţinere a activităţii

persoanelor juridice şi persoanelor fizice autorizate prin acordarea de credite şi consultanţă economico-financiară, în conformitate cu obiectul său de activitate aprobat de Banca Naţională a României, cu respectarea prevederilor legale, a normelor şi reglementărilor emise de BNR şi a Normelor de creditare.

Pentru adaptarea politicii de creditare generale la obiectivele tactice ale băncii, stabilite prin bugetul de venituri şi cheltuieli anual, se utilizează în practică o serie de modalităţi de aplicare, dintre care cele mai utilizate sunt: alocarea de resurse pentru activitatea de creditare prin plafoane de credit pe tipuri de

creditele stabilirea categoriilor de performanţă ale solicitanţilor de credite care pot fi creditate, pe

tipuri de creditele stabilirea nivelului dobânzilor şi comisioanelor percepute în funcţie de performanţele

financiare ale solicitantului stabilirea categoriilor de garanţii (imobiliare, mobiliare, personale) solicitate pe tipuri de

creditele stabilirea procentului necesar de acoperire a creditului şi dobânzii pe categorii de

garanţii. Banca Transilvania S.A nu acordă credite:

o pentru constituirea capitalului socialo pentru rambursarea altor credite scadente angajate de la Banca Transilvania S.A. şi plata

dobânzilor (excepţie de la această prevedere o constituie creditul overdraft şi transformările creditelor curente în linii de credite)

o pentru activităţi care nu sunt cuprinse în obiectul de activitate al solicitantului sau pentru care solicitantul nu deţine autorizaţiile specifice activităţii pentru care solicită finanţarea

o clienţilor, care la data solicitării creditului, înregistrează la BT dobânzi sau rate de credit restante (la creditele angajate anterior)

o clienţilor înregistraţi la centrala incidentelor de plăţi din cadrul BNR, cu incidente de plăţi majore

27

o clienţilor altor bănci care potrivit datelor existente la CRB înregistrează restanţe de tip B (între 7 – 30 de zile), de tip C (peste 30 zile) şi contracte investite cu formă executorie (tip X)

o clienţilor pentru care banca a primit de la AVAB ordin de plată prin poprire a contului în lei şi valută

2.Categorii de împrumutaţi Banca Transilvania S.A. acordă credite în condiţiile prezentelor norme următoarelor

categorii de împrumutaţi: agenţi economici

societăţi comerciale cu capital particular, de stat sau mixt constituite potrivit Legii nr. 31/1990, modificată de Legea nr. 195/1997 şi Legea nr. 99/1999

societăţi comerciale cu capital străin şi cu capital mixt (străin şi românesc) conform Legii nr. 35/1990

societăţi agricole constituite conform Legii nr. 36/1991 asociaţii familiale înfiinţate în condiţiile Decretului-Lege nr. 54/1990 persoanele fizice autorizate (inclusiv cele care prestează activităţi liberale) alte instituţii constituite conform legilor în vigoare (regii autonome, societăţi naţionale,

companii naţionale şi multinaţionale, autorităţi ale Administraţiei Publice Locale organizate în conformitate cu Legea finanţelor publice locale nr. 189/1998, societăţi şi instituţii financiare, altele decât băncile, asociaţia salariaţilor – PAS).

3.Criterii pentru selecţionarea împrumutaţilorPentru analiza documentaţiei de credit, solicitantul trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii minime: să posede capitalul social minim prevăzut de legislaţia în vigoare să aibă deschise conturi în lei şi/sau valuta la Banca Transilvania S.A. să desfăşoare o activitate ce nu contravine normelor legale şi care este în concordanţă cu

statutul său de societate să justifice necesitatea creditului să accepte verificarea informaţiilor prezentate în documentaţia de credit depusă la bancă să prezinte credibilitate pentru rambursarea la scadenţă a creditelor angajate şi a

dobânzilor aferente să prezinte garanţii acoperitoare să se conformeze cerinţelor băncii care decurg din legislaţia în vigoare

NOTĂ:Se impune cunoaşterea de către personalul specializat al băncii: structura acţionarilor

şi managerilor solicitanţilor de credite. Cunoaşterea structurii acţionariatului unei societăţi sau grup de firme, permite băncii stabilirea nivelului de competenţă decizională. Pentru limitarea riscului, în cazul societăţilor pe acţiuni, banca solicită acordul scris al Adunării Generale a Acţionarilor, privind angajarea creditului, constituirea garanţiilor şi respectarea clauzelor contractuale.

4.Tipuri de credite practicate de bancăBanca Transilvania S.A. practică următoarele tipuri de credite în lei şi valută:

Clasificate după destinaţie:a) credite pentru finanţarea activităţii curente: linii de credit (durata maximă 12 luni) credite overdraft credite pentru nevoi temporare (8 – 30 de zile) credite pentru export (maxim 12 luni) credite pentru capital curent (12 luni)

28

credite pentru finanţare sezonieră (stocuri)b) credite pentru finanţarea investiţiilor credite de investiţii (achiziţii noi, construcţii, modernizări, dezvoltări) credite pentru cumpărări de acţiuni şi active (pe termen scurt sau mediu)

c) credite pentru preluarea împrumuturilor angajate de client la alte bănciid) alte destinaţii neinterzise de lege

Clasificate după natura de creditarea) credite pe termen scurt (până la 1 an inclusiv)b) credite pe termen mediu (1 – 5 ani inclusiv)c) credite pe termen lung (5 – 15 ani)

5.Dobânzi şi comisioaneAcordarea de credite şi asumarea se angajamente se efectuează cu stabilirea de

dobânzi şi comisioane prevăzute prin decizii interne, adoptate conform Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Băncii.

Dobânda este componenta de bază a costului creditului şi poate fi: a) dobânda curentă b) dobânda restantăc) dobândă penalizatoare

a) Dobânda este aferentă creditelor curente, neajunsă la scadenţă (creanţă ataşată). Nivelul se stabileşte în procente conform încadrării solicitantului de credit în grila centralizată a dobânzilor, se calculează la soldul angajat al creditului şi se percepe lunar în ultima zi din lună. În cazul în care ultima zi din lună este o zi bancară nelucrătoare, dobânda se va percepe în ultima zi bancară lucrătoare a lunii.

, unde

Szcci - soldul zilnic al creditului curentDc - procentul de dobândă stabilit pentru creditul curentN - numărul de zile din lună

b) Dobânda restantă este provenită din dobânda curentă neachitată la scadenţă şi din dobânda aplicată creditelor restante.

c) Dobânda penalizatoare (Dp) se calculează ca procent asupra soldului creditului restant pe perioada de înregistrare, respectiv asupra dobânzii restante până la data recuperării lor.

, unde

SzcrI(Szdri) – soldul zilnic al creditului restant (soldul zilnic al dobânzi restante)Dp - procentul de dobândă penalizatoare stabilit pentru creditul (dobânda) restant (ă)n - numărul de zile din lună

Nivelul dobânzilor este revizuibil pe toată durata de creditare, conform clauzelor prevăzute în contractul de credit încheiat între bancă şi împrumutat.

Plata ultimei dobânzi se va face la data scadenţei creditului odată cu plata ultimei rate de credit.

În conformitate cu art. 37 al Legii 64/1995 (republicată) „nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor negarantate sau părţilor negarantate din creanţele garantate, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanţelor cuprins în planurile de reorganizare se derogă de la prevederile de mai sus”. În aplicarea practică a acestui articol se vor lua în calcul datele înscrise în contractele de credit şi de garanţie care vor fi comparate cu evaluarea la zi făcută de către evaluatorul sucursalei/agreat de sucursala pentru fiecare caz în parte (scriptic – faptic).

29

Dacă în urma evaluării rezultă că există creanţe negarantate sau părţi din creanţe negarantate, cazul se va prezenta în CCR unde se va aproba stoparea/stornarea calculului dobânzii. Dobânda se va calcula şi înregistra până la nivelul creanţei garantate, de la acest nivel nemaicalculându-se dobânzi.

Comisionul de analiză şi instrumentare, este destinat acoperirii cheltuielilor ocazionate de analizele premergătoare acordării / prelungirii / rescadenţări / reeşalonării creditului, verificarea documentaţiei necesare, verificarea pe teren a existenţi şi stării garanţiilor, încheierea contractelor de credit/actelor adiţionale şi contractelor de garanţie. Comisionul este calculat ca procent din volumul creditului acordat / rescadenţat / reeşalonat / reînnoit şi se percepe integral la data semnării Contractului de credit sau Actului adiţional.

, unde

Sc – soldul creditului acordat/prelungit/rescadenţat/reeşalonatCa – procentul comisionului de analiză

NOTĂ: Acest comision se va aplica şi suplimentărilor de credite, cu excepţia redimensionării liniei de credit până la nivelul iniţial aprobat pe parcursul duratei de creditare a plafonului liniei de credit.

Comisionul de gestiune Pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de gestionarea creditului (liniei de credit),

respectiv: urmărirea scadenţelor, a evoluţiei financiare a debitorului prin analiza lunară a balanţelor de verificare prezentate, eventuale comunicări şi notificări ale acestuia, împrumutatul va plăti băncii un comision de gestiune calculat diferenţial pentru credite şi linii de credit şi va fi perceput lunar odată cu dobânda.

a) Comisionul de gestiune pentru credite (Cgc) se determină cu formula:

, unde

Szci – soldul zilnic al creditului curentCg – valoarea absolută a comisionului de gestiune prevăzută în decizii (pe an)n – numărul de zile din lună

b) Comisionul lunar de gestiune pentru linii de credit (Cgl) se determină cu formula:

, unde

Smz – soldul mediu zilnic al liniei angajateCg valoarea absolută a comisionului de gestiune prevăzută în decizii (pe lună)

Nivelul comisionului de gestiune este revizuibil pe toată durata de creditare, conform clauzelor prevăzute în contractul de credit încheiat între bancă şi împrumutat

c) Comisionul de neutilizare a liniei de credit Pentru utilizarea parţială a plafonului acordat al liniei de credit împrumutatul va plăti

băncii un comision, calculat ca procent aplicat asupra soldului neutilizat zilnic al liniei de credit. Comisionul de neutilizare se va percepe lunar odată cu dobânda.

, unde

Szi – soldul zilnic neutilizat al creditului C – procentul comisionului de neutilizaren – numărul de zile din lună

Nivelul comisionului de neutilizare este revizuibil pe toată durata de creditare, conform clauzelor prevăzute în contractul de linie de credit încheiat între bancă şi împrumutat.

d) Comisionul de emitere/prelungire scrisoare de garanţie bancară se calculează ca procent din valoarea acesteia, în funcţie de destinaţia acesteia şi termenul în care se vor

30

elibera (având un nivel minim stabilit prin decizie internă) şi se încasează la data emiterii/prelungirii scrisorii de garanţie bancară, dacă prin deciziile interne nu este prevăzut altfel.

, unde

Vsg – valoarea scrisorii de garanţie emise/prelungiteCsg – procentul comisionului de emitere/prelungire a SGB

NOTĂ: Pentru emiterea/prelungirea de scrisori de garanţie bancară garantate integral cu depozit colateral se percepe o sumă fixă, indiferent de valoarea acesteia.

e) Comisionul de modificare/anulare scrisoare de garanţie bancară se percepe sub forma unei sume fixe, la data efectuării operaţiunii solicitate, pentru fiecare modificare, respectiv anulare, înainte de încheierea valabilităţii acesteia.

f) Comisionul de avalizare acoperă costurile serviciilor de analiză a operaţiunii şi se percepe integral la data asumării angajamentului de către bancă.

g) Taxa de scont acoperă costurile serviciilor de analiză a operaţiunii (performanţa clientului, riscul de bancă, riscul de ţară) şi dobânda aferentă sumelor puse la dispoziţia clientului până la data încasării efective a acestora de către bancă. Se calculează ca procent asupra valorii documentelor scontate şi se încasează integral la data creditării contului curent al clientului.

, unde

Vs – valoarea documentelor scontateTs – procentul taxei de scont aplicat

h) Agio este costul perceput de banca aderentului pentru operaţiunile de factoring efectuate, fiind format din comisionul de finanţare şi comisionul de gestiune.

Comisionul de finanţare se calculează la valoarea creanţelor finanţate de bancă prin aplicarea procentului de dobândă la credit (conform încadrării clientului în grila de dobânzi) pentru durata de creditare stabilită prin contract şi se încasează integral la data creditării contului curent al aderentului.

, unde

Vzca – valoarea zilnică a creanţelor finanţateD – procentul de dobândă stabilit

Comisionul de finanţare (Cf) se regularizează la sfârşit de lună în situaţia în care contravaloarea facturilor se încasează înainte/după scadenţa prevăzută în factură (fără a depăşi scadenţa finală) sau se modifică nivelele dobânzii prevăzută în decizie.

, unde

Vf – valoarea creanţei finanţate din facturăDob – dobânda în procent prevăzută în deciziin – numărul de zile până la sfârşitul lunii/din lună

i) Comisionul de radiere/înscriere la AEGM se percepe în sumă fixă la data operăriij) Comisionul de promovare a cererilor de conciliere CRB depuse de clienţi la

ghişeele sucursalelor. Se percepe în sumă fixă o dată cu depunerea cererii. Comisionul se restituie dacă banca declarantă care a introdus eroarea se dovedeşte a fi Banca Transilvania.

6. Garanţii. Tipuri de garanţii. Asigurarea garanţiilorDispoziţii generale

La depunerea cererii de credit, moderatorul de credite va solicita clientului prezentarea garanţiilor propuse pentru creditul solicitat a căror valoare acceptată în garanţie să reprezinte

31

cel puţin 120% din creditul solicitat plus dobânda antecalculată pe primele 3 luni de la acordare.

Excepţiile de la acest grad de acoperire cu garanţii vor fi precizate la capitolele specifice fiecărui tip de credit.

Stabilirea valorii bunurilor propuse a se constitui garanţie la creditele solicitate se va realiza prin evaluarea pe baza expertizelor efectuate de personalul specializat şi consemnată în rapoartele de evaluare anexate la documentaţia de credit, prin care se stabileşte valoarea de piaţă a bunurilor.

În contractul de credit, contractul de garanţie şi în evidenţele contabile ale băncii garanţiile se vor înscrie la valoarea de piaţă stabilită în rapoartele de evaluare.

La stabilirea bunurilor ce se vor lua în garanţie se va lua în considerare: raportul de evaluare, tipul garanţiei, rezultatele verificărilor privind existenţa şi integritatea acestora, factorii de risc ce pot apărea în cazul deciziei de valorificare a garanţiilor, timpul scurt afectat valorificării respectivei garanţii, astfel încât se pot solicita garanţii suplimentare, chiar dacă valoarea de piaţă a acestora din rapoartele de evaluare acoperă necesarul de garantat.

În cazul garanţiilor aferente solicitărilor de credite în valută, valoarea garanţiei va fi evaluată în lei şi înscrisă în valuta de acordare a creditului, la cursul B.N.R. din ziua înregistrării garanţiilor, atât în contractul de garanţie cât şi în contractul de credit, cu respectarea procentului de acoperire a creditului şi a dobânzilor antecalculate prevăzut la primul aliniat.

NOTĂ: cererile de credite nu pot fi aprobate numai pe baza faptului că bunurile oferite drept garanţie pot fi valorificate dacă din analiza creditului rezultă că rambursarea nu este asigurată din venituri şi lichidităţi, care constituie principala garanţie şi sursa de rambursare a creditelor şi plata dobânzilor, valorificarea garanţiilor fiind o sursă secundară, de protecţie a creditorului.

Tipuri de garanţiiDupă natura lor, există mai multe tipuri de garanţii: reale şi personale. 1. Garanţii realeGaranţiile reale sunt mijloace juridice de garantare a obligaţiilor prin afectarea unui

bun al debitorului sau al unui garant al acestuia în vederea asigurării executării obligaţiei asumate.

Garanţii imobiliare – ipoteca constituită asupra bunurilor imobile (clădiri şi terenuri) din patrimoniul ordonatorului (clientului) sau a altor giranţi, dovedită cu extras de carte funciară. Bunurile ce se vor constitui obiectul ipotecii trebuie să fie în circuitul civil, iar contractul de ipotecă trebuie să fie în formă autentică.

Contractul de ipotecă este reglementat de dispoziţiile art. 1774 – 1776 Cod Civil, valabilitatea ipotecii fiind condiţionată de indicarea în cuprinsul actului a bunului ce constituie obiectul garanţiei, bun ce va fi individualizat după natură (teren cu sau fără construcţie) precizându-se numărul de carte funciară / numărul cadastral, vecinătăţile. Este obligatoriu de precizat şi numărul contractului de credit angajat, suma pentru care aceasta va fi constituită prin indicarea valorii creditului / sgb şi a procentului de dobândă, precum şi eventualele sarcini existente.

Se impune, de asemenea, verificarea existenţei sau inexistenţei sarcinilor instituite asupra imobilului ce urmează a fi luat în garanţie prin consultarea extrasului de carte funciară, în scopul asigurării opozabilităţi faţă de terţi (data efectuării în scrierii determinând rangul de preferinţă în situaţia unei executări silite).

Mobiliare, stabilite prin prevederile Legii 99/19992. Garanţii personale

Fidejusiune (cauţiunea reglementată de art. 1652 din Codul Civil)

32

Garanţiile prezentate sub formă de poliţă de asigurare a riscului de neplată emise de societăţi de asigurare agreate de bancă, scrisori de garanţie sau avalul dat de bănci sau instituţii financiare agreate de Banca Transilvania.

Scrisori de garanţie / contragaranţie de la bănci agreate de B.T.S.G. / contragaranţie desemnează un angajament asumat de bancă (garant), la cererea

clientului (ordonator) sau faţă de un terţ (beneficiar), prin care garantul se obligă ca în cazul în care ordonatorul nu-şi onorează obligaţiile asumate prin contractul încheiat cu beneficiarul, să efectueze plata în favoarea beneficiarului în limitele unei sume indicate.

Este importantă determinarea corectă a momentului intrării în vigoare a scrisorii de garanţie şi a termenului de valabilitate a acesteia (care trebuie să depăşească perioada derulări contractului de credit / angajament, astfel încât să existe timpul necesar îndeplinirii formalităţilor ce privesc cererea de executare şi îndeplinirea condiţiilor impuse de emitent în conţinutul scrisorii de garanţie).

Banca va agrea doar scrisori de garanţie care menţionează că se supun uzanţelor ICC 458/1995, emise de către o societate bancară agreată de B.T.

Garanţii emise de Guvernul României, Ministerul FinanţelorMinisterul Finanţelor Publice, ca reprezentant al statului român este autorizat să emită

scrisori de garanţie (în conformitate cu prevederile Legii datoriei publice numărul 81/1999). Aceste garanţii de stat sunt emise pentru împrumuturi interne, contractate de o persoană juridică de la o instituţie creditoare, pentru finanţare proiectelor sau activităţilor de importanţă prioritară pentru România.

Garanţii emise de autorităţi ale Administraţiei Publice Locale în temeiul Legii numărul 189/1998

Banca poate acorda credite pentru investiţii publice de interes local, regiilor autonome de subordonare locală sau unităţilor prestatoare de servicii publice locale, la care Administraţia Publică Locală este acţionar majoritar. Aceste credite vor fi garantate conform legii, de Administraţiile publice Locale garanţia fiind concretizată printr-un acord de garantare care va fi înregistrat la Primăria sau Consiliul Judeţean respectiv şi la bancă. Se va urmări existenţa hotărârii Consiliului Local / Judeţean / al Municipiului Bucureşti de aprobare a contractării creditului de investiţii şi confirmarea Ministerului Finanţelor privind angajarea împrumutului precum şi hotărârea de aprobare a cuprinderii în proiectele BVC pe toată perioada de creditare a ratelor de credit, dobânzilor, comisioanelor şi a altor speze aferente creditului contractat. În situaţia în care garanţia este constituită prin veniturile autorităţilor administrative, banca are prioritate de îndestulare în raport cu oricare alt creditor.

Garanţii emise de persoane juridice nerezidente pentru subsidiarele lor rezidente în România

Pentru aplicarea principiului de prudenţă bancară, unităţile băncii vor accepta, în funcţie de situaţia concretă a fiecărui solicitant de credite, constituirea uneia sau mai multor garanţii dintre cele prezentate mai jos: o scrisori de garanţie bancară sau avaluri de la bănci agreateo depozite colateraleo poliţe de asigurare a riscului de neplată emise de societăţi de asigurare agreate de bancăo bunuri imobileo bunuri mobile de natura mijloacelor auto, stocurilor, creanţelor, utilajeloro fidejusiunea (cauţiunea)o alte garanţii

Pentru a putea fi acceptate de bancă, garanţiile reale trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

bunurile să fie în circuitul civil şi să se afle în proprietatea solicitantului sau a garantului proprietarul bunurilor să aibă capacitatea juridică de a le depune în garanţie sau ipotecă să fie materializate sub forma unui titlu, înscris autentic să poată fi transformate rapid în lichidităţi

33

bunurile să fie în stare corespunzătoare de funcţionare să existe pieţe de desfacere şi potenţiali cumpărători pentru bunurile propuse drept

garanţie bunurile să fie asigurate de o societate de asigurări agreată de bancă, iar asigurarea

bunului trebuie să fie permanentă pe perioada de creditareBanca Transilvania acceptă garanţii personale la credite (de natura biletelor la ordine /

cambii şi scrisori de garanţie bancară) emise / avalizate de bănci comerciale pentru care B.T. are limita disponibilă de expunere determinată conform Metodologiei de calcul a limitelor de expunere a B.T. în relaţiile sale cu alte bănci.

Neîndeplinirea condiţiilor de acceptare şi de identificare a altor garanţii conduce la imposibilitatea acordării creditului solicitat.

Garanţiile acceptate de bancă şi constituite drept colaterale vor fi înregistrate în contul în afara bilanţului „Garanţii primite de la clientelă”.

Aceste contracte se vor înregistra, în vederea îndeplinirii clauzei de publicitate, la Judecătorie (cele de garanţie reală imobiliară), respectiv Arhiva Electronică a Garanţiilor Reale Mobiliare (cele de garanţie reală mobiliară).

Asigurarea bunurilor acceptate în garanţieÎn scopul diminuării riscului în activitatea de creditare, banca va solicita beneficiarilor

de credite să asigure bunurile aduse în garanţie, care se pretează asigurărilor pentru acoperirea unor riscuri considerate ca atare în mod uzual şi rezonabil, la societăţi de asigurare agreate de bancă. Nu fac cazul asigurărilor garanţiile mobiliare cu deposedare aflate în custodie la B.T. etc.

Bunurile aduse în garanţie se asigură pe toată durata creditării pentru riscurile specifice fiecărei categorii, iar drepturile de despăgubire se cesionează în favoarea băncii până la acoperirea integrală a datoriei. Împrumutaţii vor prezenta băncii poliţele de asigurare în original cu menţiunea cesionării drepturilor de despăgubire în favoare B.T.

Pentru bunurile la care societăţile de asigurare încheie o poliţă numai pe o perioada limitată, împrumutatul se obligă în contractul de credit să reînnoiască asigurarea înainte de expirarea ei. În cazul în care împrumutatul nu reînnoieşte poliţa, banca o va reînnoi din propria iniţiativă pe cheltuiala împrumutatului (clauză în contract).

În momentul prezentării poliţelor, moderatorul de credite împreună cu juristul vor verifica valabilitatea acestora, riscurile acoperite, valoarea asigurată, durata şi condiţiile despăgubirii.

Moderatorul de credite va urmări ca valoarea asigurată să fie cel puţin egală cu valoarea creditului şi dobânzilor.

Pentru autovehicule se va accepta numai asigurarea facultativă de tip CASCO, iar pentru cele care execută transporturi internaţionale se va accepta numai asigurarea de tip „buchet” (CASCO, CMR, carte verde, asigurare transport).

Creditul overdraft şi particularităţile sistemului de clearing (compensare) din RomâniaÎn general, prin acordarea creditelor overdraft, băncile comerciale din România

speculează / acoperă deficienţele sistemului de plăţi pe suport de hârtie (sistemul de clearing / compensare) din România.

Este ştiut faptul că unul dintre principalele puncte nevralgice în „dosarul” de aderare la Uniunea Europeană î-l constituie chiar această imperfecţiune a sistemului bancar românesc, în ceea ce priveşte circulaţia banilor prin sistemul de clearing.

Principala deficienţă o constituie „gap-ul” temporar dintre momentul efectuării plăţii şi momentul efectiv al încasării. Astfel, toate instrumentele de plată pe teritoriul României comportă diferite întârzieri, cum ar fii:

ordinele de plată – 1 – 3 zile cecurile – 2 – 8 zile

34

biletele la ordine – 3 zileAceste întârzieri sunt cauzate de sistemul legislativ românesc, care prin legea de

organizare a Transfond S.A., desemnează o societate pentru a administra sistemul de compensare în condiţiile existente. Aceste condiţii nu conţin componenţa informatizării integrate între sistemul de plăţi şi sistemul bancar propriu – zis care a putea duce la efectuarea în mod instantaneu a plăţilor / încasărilor.

Aşadar, dacă clientul „X” are de plătit o sumă de 100 milioane lei, compusă din diverse efecte de comerţ (cecuri, OP-uri, BO-uri), la o dată „T” şi el ştie că la aceeaşi dată are de încasat aceeaşi sumă, sau o sumă mai mare de la un client (prin OP, BO, cec, etc.) el nu-şi poate totuşi onora plăţile în data „T”.

Banii de încasat vor veni la „T+1” sau „T+2” în cazul OP-urilor, la „T+3” sau chiar „T+7” în cazul cecurilor.

Acesta este momentul în care banca, la solicitarea clientului, poate ajuta la onorarea plăţilor către furnizori prin aşa numitului tip de credit overdraft.

Banca îşi acoperă riscul pe perioada creditării (care corespunde cu intervalul de timp până la data încasării efectelor de comerţ prezentate de client şi adus în garanţie) prin cesionarea drepturilor ce decurg din încasarea sumelor înscrise în aceste efecte de comerţ.

35

CAPITOLUL II

STUDIU DE CAZ PRIVIND UTILIZAREA CREDITULUI OVERDRAFT DE CĂTRE S.C. „TOTAL DISTRIBUTION” S.R.L.

DE LA BANCA TRANSILVANIA

2.1 Creditul overdraft la Banca Transilvania S.A.

Regula generală a acordării acestui tip de credit este de ajutorare a clientului să facă faţă situaţiilor imediate de plăţi în cazul volumul acestora depăşeşte disponibilităţile existente în contul său curent, clientul reprezentând credibilitatea recunoscută de conducerea sucursalei Băncii Transilvania.

Procesul de creditare la B.T. se desfăşoară după o metodologie elaborată de către conducerea băncii şi compartimentele de metodologie credite, marketing şi juridic.

În general, parcursul cererii de creditare şi răspunsul la aceasta se desfăşoară pe un traseu binestabilit.

Dosarul de creditare trebuie să cuprindă următoarele elemente: Cererea de credit completată de solicitant Ultimele trei bilanţuri şi ultimele trei balanţe de verificare Acord de consultare la CRB Acord de consultare la CIP Răspunsul consultării la CRB Răspunsul consultării la CIP Prezentarea garanţiilor, respectiv: ordine de plată confirmate, ordine de plată la

trezorerie confirmate, filă de cec însoţită de borderou, filă bilet de ordin, mesaje SWIFT, facturi, contracte

Contractele de cesiune a drepturilor ce decurg din documentele prezentate mai sus ca garanţie

Comisionul perceput la acordarea creditului este variabil (negociabil), în funcţie de mărimea creditului şi riscuri

Copie după documentele reprezentând destinaţia creditului acordatModeratorul de credite analizează documentaţia depusă de client, verifică posibilitatea

de rambursare a creditului, dobânzilor aferente şi întocmeşte un referat pe care, după avizarea de către şeful compartimentului credite, îl supune analizei Comitetului de Credite şi Risc al sucursalei pentru avizare/aprobare.

Clasificare creditelor overdraft la B.T.: a) în funcţie de calitatea garanţiei există:

- credite overdraft garantate cu efecte de comerţ (cec, O.P., B.O)- credite overdraft garantate cu facturi şi contracte

36

- credite overdraft garantate cu mesaje SWIFT şi dispoziţii de încasare valutarăb) în funcţie de moneda în care se acordă creditul există:

- credite overdraft în lei- credite overdraft în valută

c) în funcţie de durata acordării creditului există: - credite overdraft pe termen scurt – de la 1 zi la o lună- credite overdraft pe termen mediu – de la o lună la 6 luni (mai ales în cazul

garantării cu facturi şi contracte)

d) în funcţie de tipul rambursării există: - credite overdraft cu scadenţă unică, de regulă cele cu garanţie pe bază de efecte

de comerţ şi mesaje SWIFT- credite overdraft cu grafic de rambursare, de regulă cele cu garanţie pe bază de

facturi şi contracte

Profilul clientului acceptat la creditare de tip overdraft la B.T. Clienţii băncii, acceptaţi la creditare de tip overdraft la Banca Transilvania S.A., sunt

persoane fizice şi juridice, care au conturi deschise la una din unităţile sale teritoriale, respectiv: o regii autonome şi societăţi comerciale cu capital de stat, privat sau mixt, constituite

potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 şi O.G. nr. 32/1997o societăţi comerciale cu participare străină de capital, constituite conform Legii nr.

35/1191, modificată prin O.G. nr. 92/1997o fermierii agricoli individuali şi cei organizaţi în diferite forme de asociere simple, fără

personalitate juridică, potrivit Legii nr. 36/1991o asociaţiile familiale şi persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităţi independente

potrivit prevederilor Decretului-Lege nr. 54/1990o instituţiile publice o organizaţiile cooperatiste, constituite potrivit prevederilor Legii nr. 106/1995o organizaţiile obşteşti o organizaţii şi organisme internaţionale care funcţionează potrivit legii pe teritoriul

Românieio societăţile civile (Fonduri de Investiţii) organizate conform prevederilor O.G. nr.

24/1993o societăţile de valori mobiliare constituite conform prevederilor O.G. nr. 18/1993o cabinetele de avocatură constituite conform Legii nr. 51/1995o cabinetele notariale constituite conform Legii nr. 36/1995, a notarilor publicio reprezentanţele străine care funcţionează conform Decretului-Lege nr. 122/1990o cabinetele medicale organizate conform prevederilor O.G. nr. 124/1998o experţii contabili care funcţionează conform prevederilor O.G. nr. 65/1994o persoane juridice străine autorizate de organele abilitate să desfăşoare activitate în

România o persoanele fizice o asociaţii cu personalitate juridicăo fundaţii, potrivit prevederilor Legii nr. 21/1924

Clientul băncii trebuie să aibă o anumită vechime în relaţiile cu banca, constând într-un rulaj semnificativ prin contul bancar deschis la B.T. pe o perioadă de 2-3 luni.

De asemenea, se are în vedere ca la analiza financiară efectuată să se constate rezultate pozitive. Sunt preferate firme cu o cifră de afaceri importantă, profitabile, fără datorii la

37

bugetul de stat, pentru a se evita pe cât posibil evenimentele ingerinte ale instituţiilor exterioare băncii (cum ar fi: popriri sau executări silite).

Sunt preferate, de asemenea, firme fără angajamente importante la alte bănci, situaţie controlabilă prin verificarea acestora la Centrala Riscurilor Bancare (CRB).

Un alt aspect în constituie comportamentul în plăţi al agentului economic, fiind exclusă aşteptarea la creditare a firmelor cu înregistrări de refuzuri de plată a diferitelor efecte de comerţ (cecuri, bilete de ordin etc). se are în vedere ca şi clienţii/partenerii de afaceri ai clientului solicitant al creditului, să aibă aceeaşi calitate în raport cu Centrala Incidentelor de Plăţi (CIP), şi anume: nu se acceptă firmele cu înregistrări de incidente de plată sau aflate în interdicţie de a emite alte efecte de comerţ.

Beneficiarii de limită de creditare şi de credite Limitele de creditare, respectiv creditele se acordă clienţilor care îndeplinesc, cumulat,

următoarele condiţii: au desfăşurat activitate economică într-o perioadă de minim * …ani, aprobată prin

prezentarea bilanţurilor contabile încheiate pentru aceste perioade şi aprobate de organele abilitate prin lege

volumul total al activităţii, cel puţin pe ultimul an, a fost de minim *…USD (sau echivalent în alte valute)

are un bun serviciu al datoriei * perioada şi volumul minim de activitate a clienţilor care pot beneficia de credite din partea băncii, vor fi stabilite în mod expres de către Conducerea Executivă a Băncii

NOTĂ: În cazul clienţilor care înregistrează pierderi, în vederea continuării analizei pentru acordarea limitei de creditare, respectiv utilizarea creditului, se va solicita în mod expres aprobarea prealabilă a Conducerii Executive a Băncii.

Nu pot beneficia de credite din partea băncii clienţii care: nu desfăşoară o activitate economică de minim *…ani solicită o limită de creditare a cărei valoare se situează sub *…USD sau echivalentul în

altă valută au emis cecuri fără acoperire şi sunt înregistraţi la Centrala Incidentelor de Plăţi (CIP) sunt înregistraţi cu datorii restante la Centrala Riscurilor Bancare (CRB), în Registrul

Creditelor Restante (RCR) sunt implicaţi în litigii însemnate cunoscute de bancă

2.2. Studiu de caz privind utilizarea creditului overdraft de către S.C. „Total Distribution” S.R.L. de la

Banca Transilvania S.A.

Pentru înţelegerea corectă a mecanismului creditării de tip overdraft la B.T. vom considera următorul studiu de caz:

În urma analizei situaţiilor financiare de la firma S.C. „Total Distribution” S.R.L., cu sediul pe Str. Interioară nr. 3 şi având ca obiect de activitate distribuţia de produse alimentare, compartimentul financiar-contabil al firmei a constatat că există o nevoie de finanţare pe următoarele luni.

Pentru a satisface această necesitate temporară, conducerea firmei a hotărât să contracteze un credit de tip overdraft de la Banca Transilvania S.A. În acest scop se vor parcurge următoarele etape:

38

o se întocmeşte o cerere de acordare a unei limite de creditare (anexa 1) în valoare de 1 mld. lei pentru a-i utiliza în completarea resurselor proprii pentru realizarea de plăţi prin cecuri şi OP-uri

o creditul overdraft va fi utilizat pentru finanţarea activităţii curente, plafonul de credit urmând să fie acordat pentru o perioadă de 3 luni

o la cerere se anexează balanţa de verificare pe luna decembrie 2003 o după studierea cererii, aceasta este aprobată de către directorul sucursaleio agenţii compartimentului de credite al băncii verifică firma prin emiterea unor cereri

de verificare către CIP şi CRB (anexa 2) în vederea verificării corectitudinii emiterii şi utilizării de efecte de comerţ de către S.C. „Total Distribution” S.R.L., precum şi pentru verificarea riscului global şi a situaţiei creditelor restante

o se întocmeşte de către ofiţerul de credite un „credit report” (raport de creditare – anexa 3) în care sunt centralizate date legate de:

- prezentarea acţionariatului- istoricul firmei- activitatea de bază- rezultatele financiare ale firmei- clienţi, beneficiari- activele firmei- dacă desfăşoară activitate de export/import- CIP, CRB- relaţia cu alte bănci- relaţia cu Banca Transilvania S.A. - rulaje, cifre de afaceri- obiective de viitor- puncte slabe, puncte tari- aprecieri ale firmei şi ale managementului acesteia bazate pe informaţii din

mass-media, sistemul bancar şi mediul de afacerio în acelaşi timp banca, prin intermediul ofiţerilor săi de credit, face un „scoring”, pe

baza performanţelor financiare ale firmei, pe două componente: - o componentă obiectivă: lichiditate, solvabilitate, risc, profitabilitate, tendinţe

viitoare ale vânzărilor etc- o componentă subiectivă: caracteristici ale ramurii industriale în care

acţionează S.C. „Total Distribution” S.R.L., caracteristicile companiei, situaţia acţionarilor şi a managementului firmei, planificare etc

În urma analizei pe baza scoringului, firma S.C. ”Total Distribution” S.R.L. a acumulat un punctaj suficient pentru aprobarea acordării limitei de creditare.

Acest scoring trebuie cumulat cu răspunsul primit de la CIP şi CRB. În cazul unui răspuns favorabil se face un „credit report” care se trimite spre aprobare la Centrală, în Cluj-Napoca.

Acesta vine aprobat de la Centrală şi este momentul încheierii contractului de acordare a limitei de creditare (anexa 4).

Se trimite „credit limit proposal” la Centrală, în care se face cererea efectivă de acordare a limitei de creditare. Acesta vine aprobat de la Cluj-Napoca.

Este momentul în care se întocmeşte Contractul de facilitare de credit între Banca Transilvania S.A. şi S.C. „Total Distribution” S.R.L. Acest contract are următoarele clauze:

Art. 1 – Facilitatea de credit: Banca va acorda împrumutatului o facilitate de credit neangajată, cu opţiuni multiple, în următoarele condiţii:

1. suma: 1.000.000.000 lei2. valabilitate: 26.01.2003 – 17.04.2003 3. obiect: facilitatea fa vi utilizată pentru scontarea de facturi şi a efectelor de comerţ 4. utilizarea facilităţii:

39

se efectuează numai pe durata valabilităţii facilităţii utilizările vor fi făcute în următoarele valute: ROL fiecare utilizare se va face pe baza cererii împrumutatului şi numai după

aprobarea acesteia de către bancă şi semnarea de către părţi a unui act adiţional angajat la prezentul contract

suma maximă utilizată va fi în orice moment de maxim 1.000.000.000 lei5. rambursare: rambursarea sumelor utilizate se va face în conformitate cu scadenţele

prevăzute în actele adiţionale ale contractului de facilitate de credit6. împrumutatul: se obligă să asigure în conturile sale curente sumele necesare acoperirii

datoriei (credit, dobândă, costuri etc) şi autorizează banca să debiteze conturile sale cu sumele respectiveArt. 2 Dobândă şi comisioane: Dobânda şi celelalte costuri aferente Facilităţii

datorate de împrumutat sunt cele prevăzute în actele adiţionale la prezentul contract. Art. 3 Garanţii: În garantarea obligaţiilor rezultate din prezentul contract,

împrumutatul va constitui următoarele garanţii: 1. efecte de comerţ: ordine de plată, cecuri, bilete de ordin în valoare totală de

1.350.000.000 ROL, adică o acoperire de 135%2. contractele pentru constituirea garanţiilor în formă legală, autentificate şi

înscrise la organele abilitate prin lege, fac parte integrantă din prezentul contract

3. pentru garantarea şi plata utilizărilor din Facilitate, împrumutatul va emite bilete de ordin „în alb” şi mandatează banca să le completeze în caz de culpă a împrumutatului, cu sume parţiale sau cu întreaga sumă împrumutată (credit, dobânzi, comisioane şi alte costuri bancare, inclusiv penalităţi), precum şi orice alte sume reprezentând cheltuieli pentru conservarea sau vânzarea bunurilor aduse în garanţie.

Contractul mai conţine următoarele articole: Art. 4 AsigurareArt. 5 Declaraţii şi garanţii ale împrumutatului Art. 6 Obligaţii pozitive ale împrumutatuluiArt. 7 Declaraţii negative ale împrumutatuluiArt. 8 Cazuri de culpăArt. 9 Forţă majoră Art. 10 CesionareaArt. 11 ConfidenţialitateArt. 12 Invaliditatea clauzelorArt. 13 Alte prevederi Art. 14 Legea aplicabilă şi jurisdicţiaArt. 15 Intrarea în vigoare

După semnarea contractului de facilitate de credit, S.C. „Total Distribution” S.R..L. întocmeşte o cerere de utilizare credit, în valoare de chiar 1.000.000.000 ROL, pentru completarea resurselor proprii, pentru continuarea activităţii curente.

Creditul urmează să fie aprobat pentru 2 luni.Rambursarea se va face în 1 rate lunare, prima rată fiind scadentă la 01.04.2003.

rambursarea integrală se va face cel târziu la data de 01.04.2003. Garanţii propuse:

Nr. crt.

Denumirea bunului propus Valoarea contabilă

1. 6 bilete la ordin 1.000.000.000 ROL2. 5 cecuri 350.000.000 ROL

40

Se menţionează că există aprobat un plafon de credite de 1.000.000.000 ROL.La prezenta cerere se anexează următoarele documente:

- copii după facturi- borderouri de depunere- cecuri şi bilete la ordin

Cererea este aprobată de directorul Sucursalei.Se verifică în CIP emitenţii garanţiilor. După această verificare, se acceptă

documentele emise de clienţii fără probleme la CIP şi se cesionează în favoarea băncii, prin contractele de cesiune.

Se întocmeşte formularul de utilizare a creditului, în care se prevede: Facilitatea de credit: OVERDRAFT Moneda: ROL Limita de creditare disponibilă: 1.000.000.000 ROL Limita de creditare echivalentă în USD: 30.951 USD Maturitatea limitei de creditare: 17.04.2003 Tranzacţia (creditul aprobat): 1.000.000.000 ROL Tranzacţia în USD: 30.951 USD Risc total: 1.000.000.000 ROL Risc total în USD: 30.951 USD Garanţii deţinute de Banca Transilvania înainte de încheierea contractului de credit cu

S.C: „Total Distribution” S.R.L.: 0 Noi garanţii depuse şi aprobate:

Nr.Crt. Denumirea bunului depus drept garanţie

Valoare în ROL Valoare în USD

1 5 cecuri emise de clienţi 350.000.000 10.8332 6 B.O. emise de clienţi 1.000.000.000 30.951TOTAL 1.350.000.000 41.784

Detalii asupra noii tranzacţii:- Tipul tranzacţiei: credit overdraft- Moneda: ROL- Maturitatea creditului: 01.04.2003- Rata dobânzii: 55% /an- Comision: 0,2% - flat – se reţine printr-o cerere adresată Biroului Contabilitate

din cadru băncii, prin care se solicită reţinerea sumei de 2.000.000 ROL (1.000.000.000 : 0,2%) din contul S.C. „Total Distribution” S.R.L., reprezentând 0,2% din creditul în valoare de 1.000.000.000 ROL

- Eşalonarea plăţii: la maturitatea documentelor- Scopul: finanţarea activităţii curente

În perioada 30.01.2003 – 01.04.2003 firma S.C. „Total Distribution” S.R.L. încheie tranzacţii de vânzare – cumpărare cu furnizorii şi clienţii săi.

Se încasează contravaloarea cecurilor şi biletelor la ordin, conform scadenţelor, iar la scadenţă din fiecare sumă încasată se reţine 74%.

S.C. „Total Distribution” S.R.L. face în acest interval următoarele plăţi:Client Facili-

tate(mil. lei)

Maturit. facilit.

Tipul docum. Plătit

Benefi-ciar

Val. docum. (mil.lei)

Maturit. docum.

Acope-rire

Apro-bată

Acope-rire

existen-tă

SC „TD” 1.000 170.403 BO SC „A” 100 11.02.03 135 135SC „TD” 1.000 BO SC „A” 200 14.03.03 135 135SC „TD” 1.000 BO SC „B” 80 11.03.03 135 135

41

SC „TD” 1.000 BO SC „A” 300 08.03.03 135 135SC „TD” 1.000 BO SC „C” 100 25.02.03 135 135SC „TD” 1.000 BO SC „B” 35 06.03.03 135 135SC „TD” 1.000 Cec SC „D” 20 21.03.03 135 135SC „TD” 1.000 Cec SC „A” 75 06.02.03 135 135SC „TD” 1.000 Cec SC „C” 250 11.03.03 135 135SC „TD” 1.000 Cec SC „B” 100 05.02.05 135 135SC „TD” 1.000 Cec SC „D” 100 31.01.03 135 135Total (ROL)

1.000 1.350 135 135

Total (USD)

30.951 41.784 135 135

Plata dobânzii la creditul overdraft va fi eşalonată astfel:

Data scadentă

Suma restanta de

plată

Rata de rambursat

(74%)(mil. lei)

Rata dobânzii

(%)

Dobânda scadentă (mil. lei)

Dobânda acumulată

03.02.03 1.000 74 0,6 6 608.02.03 926 74 1,35 12,5 18,509.02.03 852 55,5 1,5 12,78 31,2813.02.03 796,5 74 2,1 16,72 4829.02.03 721,5 74 4,5 32,47 80,4707.03.03 647,5 25,9 5,55 35,93 116.410.03.03 621,6 222 6 37,3 153,714.03.03 399,6 59,9 6,6 26,37 180,0716.03.03 340,7 185 6,9 23,5 203,617.03.03 155,7 148 7,05 10,97 214,5726.03.03 7,7 7,7 8,4 0,65 215,2TOTAL 1000 215,2Total cost credit 1215,2

Oportunităţi privind utilizarea creditului overdraft de către S.C. „Total Distribution” S.R.L. de la Banca Transilvania S.A.

În urma apelării la creditul overdraft firma S.C. „Total Distribution” S.R.L. prezintă următoarele situaţii financiare:

BILANŢ PREVIZIONATmilioane lei

Trim I

(realiz)

Trim II

(prev)

Trim III

(prev)

Trim IV

(prev)

An 1 (prev)

An 2 (prev)

An 3(prev)

A. TOTAL ACTIV 1792 3564 3312 4093 4093 8369 130511.Active circulante 817 2740 2520 3260 3260 7367 11884 1.1Disponibilităţi băneşti 392 2173 1882 2612 2612 6658 11175 1.2.Active curente 425 641 638 638 638 709 7092.Active fixe (la val rezid) 975 824 792 833 833 1002 11673.Pierderi 0 0 0 0 0 0 0

42

3.1Pierderi din anii precedenţi

0 0 0 0 0 0 0

B. TOTAL PASIV 1792 3564 3312 4093 4093 8369 130511.Obligaţi curente 425 641 638 638 638 709 7092.Credite pe termen scurt şi mediu

0 1000 0 0 0 0 0

3.Capital propriu 1367 1923 2674 3455 3455 7660 12342 3.1Capital social + finanţare proprie

1200 1200 1200 1200 1200 1200 1200

3.2Profit nerepartizat ca dividende

167 556 751 781 2255 4204 4683

3.3Profit nerepartizat din anii precedenţi

0 167 723 1474 0 2255 6459

SITUAŢIA VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR milioane lei

INDICATORIAn 1 Total

Trim. I

Trim. II

Trim. III

Trim. IV

An 1 An 2 An 3

Venituri din vânzări 5002 6821 7730 7730 27284 34560 34560Cheltuieli de producţie 3862 5053 5648 5648 20212 24974 24974Profit brut (impozabil) 1140 1768 2082 2082 7072 9586 9586Impozit pe profit – 25% 285 442 520,5 520,5 1768 2396,5 2396,5Profit net 855 1326 1561,5 1561,5 5304 7189,5 7189,5Dividende plătite 0 0 0 0 0 0 0Dobânda bancară 0 215,2 0 0 0 0 0Profit disponibil 855 1110,8 1561,5 1561,5 5304 7189,5 7189,5Profit cumulat 855 1965,8 3527,3 5088,8 10392,8 17582,3 24771,8

FLUXUL DE NUMERAR PREVIZIONAT milioane lei

INDICATORIAn 1 Total

Trim. I

Trim. II

Trim. III

Trim. IV

An 1 An 2 An 3

Resursele financiare la începutul perioadei

1200 3055 4165,8 5727,3 7288,8 13592,8 20782,3

Intrări de numerarCredite 0 1000 0 0 1000 0 0Vânzări 5002 6821 7730 7730 27284 34560 34560TOTAL INTRĂRI DE NUMERAR

6202 10876 11895,8 13457,3 35572,8 48152,8 55342,3

Ieşiri de numerarInvestiţii 0 0 0 0 0 0 0Cheltuieli curente 3862 5053 5648 5648 20212 24974 24974Impozitul pe profit 285 442 520,5 520,5 1768 2396,5 2396,5Rata de rambursat 0 1000 0 0 0 0 0Dobânda bancară 0 215,2 0 0 0 0 0TOTAL IEŞIRI DE NUMERAR

4150 6690 6168,5 6168,5 21980 27370,5 27370,5

EXCEDENT/DEFICIT DE NUMERAR

2052 4186 5727,3 7288,8 13592,8 20782,3 27971,8

43

În urma studierii situaţiilor financiare prezentate de către S.C. „Total Distribution” S.R.L. rezultă că apelarea la creditul de tip overdraft este avantajoasă pentru menţinerea şi chiar îmbunătăţirea activităţii firmei. Cu alte cuvinte, firma are următoarele avantaje:

a) se asigură continuitatea activităţii firmei printr-un mai bun rulaj al stocurilor de materii prime, materiale şi produse finite

b) se realizează plata la termen a obligaţiilor către furnizoric) creşterea volumului vânzărilor până la sfârşitul anului cu peste 54,5¤ - 7730 mil. lei în

trimestrul IV faţă de 5002 mil. lei în trimestrul Id) sporirea profiturilor brute, respectiv nete cu peste 82,6% - 2082 mil. lei în trimestrul

IV faţă de 1140 mil. lei în trimestrul I, respectiv 1561,5 mil. lei faţă de 855 mil. leie) asigurarea plăţii la timp a datoriilor curente, respectiv salarii, chirii, energie electrică,

salubrizare etc.Următorul grafic este sugestiv în evidenţierea faptului că, deşi cheltuielile au crescut

datoria dobânzii plătite la creditul contractat, pe ansamblu veniturile (+54,5%) şi profitul (82,6%) au avut o rată de creştere mai accentuată decât cheltuielile, care au crescut din trimestrul I până în trimestrul IV numai cu 46,2%, respectiv de la 3862 mil. lei la 5648 mil. lei. Astfel:

f) de asemenea, scopul principal al acordării creditului overdraft, respectiv îmbunătăţirea fluxului de lichidităţi este atins. Astfel, în trimestrul I exista un excedent de numerar de numai 2052 mil. lei, reprezentând o sumă destul de riscantă pentru continuarea în bune condiţii a activităţilor curente ale firmei. După acordarea creditului, excedentul de numerar a crescut continuu, atingând în trimestrul IV suma de 7288,8 mil. lei, ceea ce reprezintă o creştere de peste 255,2%. Acest procent denotă indubitabil o „însănătoşire” a activităţii de finanţare curentă a firmei, lucru esenţial pentru viitorul financiar al acesteia şi pentru menţinerea ei pe piaţă. Iată cum arată evoluţia fluxurilor de numerar în primele 4 trimestre analizate:

44

Creşterea cea mai accentuată a ieşirilor de numerar se înregistrează în trimestrul II, tocmai datorită includerii creditului overdraft în valoarea de 1 mld. lei şi a dobânzii aferente acestuia, în valoare de 215,2 mil. lei.

CAPITOLUL III

UNELE OPINII CU PRIVIRE LA FINANŢAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII ÎN ROMÂNIA

Putem concluziona că gestionarea capitalului circulant într-o activitate este vitală. Pot exista probleme de numerar dacă:

a) vânzările cresc foarte repedeb) apar modificări comerciale importante. De exemplu, atunci când se achiziţionează

activele fixe se pierd condiţii favorabile de livrare sau apar credite neperformante. Este util ca banca să evalueze periodic suma capitalului circulant care este folosit de o

firmă. Unele activităţi vor avea nevoie aproape tot timpul de numerar. Dacă activitatea se

dezvoltă, nu vor avea niciodată suficiente fonduri şi vor dori din ce în ca mai multe. Este datoria celui care acordă împrumutul să se asigure că activitatea se îmbogăţeşte şi că suma capitalului circulant de care au nevoie firmele fluctuează odată cu dezvoltarea activităţii.

Supradezvoltarea este unul dintre motivele pentru care se acordă credite pe termen scurt. Aceasta apare de obicei atunci când o activitate încearcă să se extindă rapid, dar cu insuficient capital circulant.

Eficienţa creditului pe termen scurt depinde de modul în care băncile pot depista semnele unei supradezvoltări, astfel încât să întreprindă acţiuni reparatorii. Modul în care este realizată evidenţa trebuie ă furnizeze semnale de avertizare.

Este important să fim conştienţi de faptul că pot fi şi alţi factori care se folosesc pentru a judeca succesul unei anumite activităţi. De exemplu, o problemă importantă pentru activitatea de taxi poate fi comparaţia numărului de pasageri care plătesc kilometrajul cu numărul de kilometri parcurşi; aceasta se poate utiliza pentru a evalua cât de eficient se derulează activitatea.

Un bun specialist în acordarea de împrumuturi va discuta cu clientul măsurile care le foloseşte pentru a evalua eficienţa activităţii respective. Răspunsurile date pot oferi o imagine mai profundă asupra activităţii şi proprietarului ei.

45

Randamentul creditelor pe termen scurt depinde în primul rând de modul în care se face evaluarea activităţii solicitantului de credite de către funcţionarul băncii, activitate care poate fi „supra” sau „sub”.

Una din principalele probleme în cadrul activităţii comerciale „supra” o reprezintă lipsa de lichidităţi care poate fi creată de o activitate cu dezvoltare rapidă şi posibile întârzieri la plata creditorilor activităţii. În aceste circumstanţe, activitatea se află sub presiune mare de a colecta banii datoraţi de debitori şi unele firme care au oferit reduceri mari pentru plata rapidă, au descoperit că aceasta este foarte costisitoare în condiţii de rentabilitate şi preconizări viitoare ale clienţilor.

Majoritatea băncilor oferă facilităţi de împrumut firmelor care se află în această situaţie într-un anumit moment sau altul. De fapt, multe firme vor cădea în cursa activităţii comerciale ”supra” într-un anumit punct al dezvoltării lor. Ca persoana care acordă împrumuturi, cel mai important lucru care trebuie să-l analizeze funcţionarul bancar, este ce curs al acţiunii va implica cele mai mici riscuri pentru bancă.

Banca trebuie să ia în considerare un nivel adecvat al împrumutului, care va ajuta clientul să surmonteze dificultăţile temporare. Totuşi, este important să nu uităm că dacă clientul nu poate plătii creditori activitatea intră în lichidare iar banca va pierde banii.

De asemenea, banca trebuie să se asigure că solicitantul creditului recunoaşte situaţia, de ce se întâmplă şi că încearcă să o remedieze.

Problema finală este ca banca să analizeze garanţia care acoperă împrumutul. Uneori, o activitate care comercializează „supra” poate oferi activele sale fixe ca garanţie, dar trebuie analizată cu mare atenţie valoarea lor de realizare. Va trebui, de asemenea, ca banca să fie satisfăcută de planurile pe care le are clientul pentru viitor şi că are într-adevăr şanse de succes. Dacă garanţia este destul de adecvată pentru a oferi o sursă alternativă de rambursare bună, dacă este cazul, atunci majoritatea persoanelor care acordă împrumuturi vor fi de acord să ofere facilităţi pentru împrumutul de capital circulant pentru o activitate care comercializează „supra”.

Comercializarea „sub” este o situaţie în care o activitate nu generează destule venituri pentru a asigura suficient numerar, pentru a finanţa nivelul actual de operare fără împrumuturi care să majoreze capitalul circulant.

În principiu, această situaţie apare pentru că activitatea nu vinde suficiente produse pentru a acoperi costurile pe termen scurt. În final, dacă activitatea nu realizează vânzări destul de profitabile, va faliment.

Aşadar, fondurile disponibile reprezintă partea esenţială a oricărei activităţi şi fără ele activitatea poate muri.

Fluxul de fonduri disponibile va releva cât are nevoie firma să împrumute pentru a plăti cheltuielile şi a continua activitatea comercială.

Previziunea fluxului de numerar este necesară pentru ca banca să poată revizui capacitatea activităţii firmei de a regenera lichidităţi şi viitoare cerinţe de numerar. Ele arată dacă firma poate să facă sau nu faţă obligaţiilor sale. O firmă poate să genereze profit fără să dispună de lichidităţi. Banca trebuie să analizeze cu mare atenţie previziunile fluxului de fonduri disponibile atunci când evaluează o propunere pentru a se asigura că ipotezele făcute sunt rezonabile şi cât mai complete cu putinţă.

Este important ca banca să înţeleagă că indiferent cât de bună este garanţia, trebuie să fie mulţumită că activitatea are fondurile necesare pentru rambursarea împrumutului în viitor.

Previziunile fluxului de fonduri disponibile sunt importante din moment ce activitatea va falimenta în cazul în cazul în care rămâne fără numerar sau fără capacitatea de a lua împrumuturi.

Creativitatea economică presupune în mod necesar existenţa şi manifestarea activă a creativităţii economistului specializat în problemele finanţelor şi creditului în contextul actului managerial. Contribuţia lui la obţinerea performanţelor concurenţiale ale întreprinderii este tot atât de importantă ca şi a celor implicate în domeniul aprovizionării, producţiei ori a

46

desfacerii. În anumite condiţii şi în anumite privinţe, am putea admite că, uneori, ea este mult mai hotărâtoare, aceasta deoarece a finanţa înseamnă a decide.

A finanţa în condiţii de eficienţă şi rentabilitate înseamnă a aloca optim resursele financiare ale întreprinderii, ţinând seama de restricţiile date. Aceasta înseamnă, de fapt, a crea premisele şi a avea în final consecinţele favorabile pentru desfăşurarea normală a întregului complex de activităţi ale întreprinderii – aprovizionare, producţie, desfacere, progres tehnic, protecţia mediului – şi de a-i asigura, pe această cale, competitivitatea şi forţa concurenţială necesară.

Oricum ar fi abordată problema, criteriul rentabilităţii activităţii, criteriu specific domeniului activităţii financiare, asociat cu criteriul calităţii produselor şi serviciilor, reprezintă, în condiţiile economiei bazate pe libera iniţiativă, criteriile prin prisma cărora se verifică viabilitatea şi forţa oricărei întreprinderi, văzută ca sistem economic deschis. Din aceste considerente, în procesul conducerii, nu pot fi neglijate şi marginalizate aspectele financiare pe care le reclamă desfăşurarea normală a activităţilor întreprinderilor, deoarece ele determină, uneori în mod hotărâtor, tocmai evoluţia întregului sistem economic.

Plecând de la această consideraţie, este necesară creşterea rolului managementului financiar şi implicit a specialistului din domeniul finanţelor şi creditului, în procesul conducerii activităţii întreprinderilor, în fundamentarea deciziilor de alocare a resurselor. Aceasta pentru că în condiţiile implementării mecanismelor specifice economiei de piaţă, problema principală, pentru însăşi existenţa şi funcţionarea corespunzătoare a oricărei întreprinderi, indiferent de forma de proprietate pe care se bazează, o reprezintă alocarea optimă a resurselor sale, fie ele materiale, energetice, de natură umană, informaţională sau bănească.

Alocarea resurselor, ca orice proces, poate fi urmărită şi controlată cu ajutorul unor semnalizatori. Urmărindu-i în evoluţia lor, determinându-le tendinţa şi luând decizii în cunoştinţă de cauză, decidentul poate hotărî pentru o alocare optimă a resurselor sale, ţinând seama de restricţiile date de mediu. Optimizarea alocării resurselor obligă, la rândul său, în mod necesar, la alegerea acelor soluţii tehnico – economice care sunt verificate şi prin prisma criteriilor de eficienţă financiară. Numai într-un astfel de context se poate vorbi de o alocare globală optimă a tuturor resurselor întreprinderii şi implicit de o fundamentare corespunzătoare a programelor sale de activitate, vis – a – vis de care iau în final decizii ce privesc comportamentul său pe piaţă în calitate de agent economic independent. Din păcate, în România, deşi în ultimii ani se vorbeşte din ce în ce mai mult despre IMM-uri, o parte importantă a populaţiei şi mai ales politicienii, nu le tratează ca pe o adevărată „coloană vertebrală” a economiei de piaţă.

IMM-urile sunt extrem de importante din mai multe motive. În primul rând, ele reprezintă 99,8% din toate întreprinderile existente la noi în ţară, iar procentul din România este similar cu cel din U.E. Deci, primul argument ar fi unul de natură cantitativă. În momentul de faţă IMM-urile dau aproape 70% din veniturile la bugetul statului, peste 60% din producţia industrială, din PIB şi din export. Cred că aceste cifre sunt elocvente în ceea ce priveşte importanţa IMM-urilor. După 1989, singurele organizaţii care au creat locuri de muncă au fost întreprinderile mici şi mijlocii. Singura sursă de locuri de muncă în România unde există circa 15 întreprinderi la 1.000 de locuitori, faţă de U.E. unde media este de 45, o reprezintă tocmai aceste întreprinderi. Este clar că, deşi au o pondere importantă, IMM-urile sunt încă departe de a reprezenta ceea ce ar trebui să reprezinte, ţinând cont de realităţile din U.E., ca să nu mai vorbim de S.U.A., unde situaţia este şi mai pregnantă din acest punct de vedere.

47

CONCLUZII

În faţa legii, firmele reprezintă entităţi diferite, percepute ca un mijloc de a pune în operă o idee de afaceri.

Activele circulante, de tipul stocurilor şi facturilor de încasat pot fi finanţate prin împrumuturi pe termen lung sau prin participarea la capitalul social al firmei. Presupunând că aceste surse sunt limitate, ele ar trebui consumate cu zgârcenie, adică numai acolo unde sunt absolut vitale, în special pentru a asigura pe termen lung firma.

Dacă ea poate la finanţare pe termen scurt acestea adăugându-se la celelalte surse de finanţare ale firmei, trebuie şi ele folosite eficient.

Dar, orice afacere are nevoie de surse de finanţare (pe termen lung, mediu sau scurt) pentru continua să fie profitabilă şi să aducă satisfacţii celor care au iniţiat-o.

Ca surse de finanţare individuale, pe termen scurt, pot preciza: - Avansul în cont curent – suma de bani ce poate fi împrumutată (disponibilă), dacă se

depăşeşte contul din bancă al firmei, la care se calculează o dobândă (evident mai mare decât ratele pe piaţă) stabilită dinainte. Meritele acestui tip de acord ar fi următoarele:

Reduceri: se plăteşte doar un comision la semnarea acordului ce poate fi pe costuri din dobânda calculată în funcţie de numărul de zile cât s-au folosit banii băncii prin depăşirea propriului cont; dobânda calculată în funcţie de numărul de zile cât s-au folosit banii băncii prin depăşirea propriului cont

Rapiditate: se poate ajunge foarte repede la o înţelegere cu banca Flexibilitate: suma disponibilă poate fi folosită până la limita stabilită sau poate

rămâne nefolosită.- Întârzierea plăţilor – fără îndoială, acesta este modul ideal de a finanţa pe termen scurt

activitatea firmei – nici un fel de comisioane, uşor de pus în aplicare, nu implică plata dobânzilor.Toate sunt adevărate, doar că este nevoie de foarte mare atenţie în a stabili cât de mult

se poate amâna data efectuării plăţilor. Dacă răbdarea furnizorilor este dusă dincolo de o anumită limită se poate ajunge la servicii de proastă calitate, întreruperea livrărilor şi, în cele

48

din urmă, la obligarea firmei de a plăti pe loc toate datoriile, eliminându-se total acordarea de credite pe viitor. Costurile pe care le implică o asemenea atitudine din partea furnizorilor întrec cu mult orice fel de economii obţinute pe seama întârzierii plăţilor.

Una din deciziile fundamentale a unui întreprinzător este cea referitoare la finanţarea activităţii, chiar dacă în stadiile de viaţă iniţiale ale unei afaceri numărul opţiunilor este limitat.

Afacerile noi sunt recunoscute ca riscante deoarece nu există suficiente date privind trecutul firmelor în cauză care să susţină o eventuală investiţie permanentă sau un credit pe termen lung. Cazul împrumuturilor este diferit deoarece apare necesitatea imediată de a plăti dobânda în mod regulat. Creditorii îşi pierd răbdarea în situaţia încălcării acordurilor semnate, iar dacă creditorul în cauză este o bancă, atunci împrumutatul este considerat „neperformant” iar controlul intern al băncii începe să facă presiuni pentru anularea acestuia. O astfel de presiune afectează decizia de finanţare şi modul în care este condusă firma.

În dorinţa înfăptuirii unui mediu optim pentru IMM se pot adopta următoarele principii:

Recunoaşterea aptitudinilor dinamice ale întreprinderii de a răspunde noilor necesităţi ale pieţei şi de a oferi locuri de muncă

Sublinierea importanţei IMM în susţinerea dezvoltării sociale şi regionale, precum şi a faptului că sunt adevărate exemple de iniţiativă şi angajament

Recunoaşterea spiritului de întreprinzător ca pe o aptitudine valoroasă şi productivă la toate nivelurile de responsabilitateSituaţia întreprinderilor mici şi mijlocii poate fi îmbunătăţită prin acţiuni de stimulare

a spiritului antreprenorial, de evaluare a măsurilor existente şi, la nevoie, de modificare a acestora în favoarea IMM şi de impulsionare a factorilor politici de decizie pentru a lua în considerare necesităţile întreprinderilor.

Toate aceste obiective se pot realiza prin crearea unui cadru de reglementare fiscal şi administrativ, asigurarea accesului pe pieţe în baza unor cerinţe cât mai puţin împovărătoare care pot fi impuse fără a intra în contradicţie cu obiectivele majore ale politicii publice; facilităţi privind accesul la acela mi bune rezultate din cercetare şi la cea mai înaltă tehnologie; îmbunătăţirea accesului la finanţare pe parcursul întregului ciclu de existenţă ale unei întreprinderi şi promovarea unui sprijin de cea mai bună calitate pentru afaceri.

Ideal pentru dezvoltarea unei afaceri durabile ar fi crearea unui cadru legislativ stabil şi a unui pachet de legi care să simplifice procedura de autorizare a firmelor în diferite activităţi pe care vor să le desfăşoare; să se asigure o concurenţe loială; să se favorizeze reinvestirea profitului; să fie asigurată o protecţie împotriva monopolizărilor, precum şi un acces sporit la fonduri speciale de finanţare.

Fondurile rezultate din privatizarea întreprinderilor din România ar putea fi folosite mai puţin la acoperirea datoriei interne şi mai mult la crearea de noi active economice, adică pentru stimularea generării de valoare adăugată.

Acordând atenţia cuvenită IMM, cunoştinţele despre afaceri ar trebui predate la toate nivelurile de învăţământ, prin programe corespunzătoare de pregătire a managerilor din întreprinderile mici.

Totodată, prin programe de sprijinire, instruire şi asistenţă tehnică se pot atinge multe din obiectivele esenţiale care stau la baza promovării IMM:

Susţinerea dezvoltării IMM Crearea de noi locuri de muncă Creşterea numărului de IMM capabile să facă faţă competiţiei şi forţelor

concurenţiale în condiţiile liberalizării pieţelor şi ale integrării în Uniunea EuropeanăCreşterea exporturilor, dezvoltarea contractelor şi reţelelor de afaceri în ţară şi în

străinătate. Importanţa întreprinderilor mici şi mijlocii la dezvoltarea economică generală este

deja binecunoscută, IMM-urile fiind nu numai promotorii creşterii economice şi ai ocupării

49

forţei de muncă, ci constituie motorul pentru progres şi inovaţie, lucru ce este valabil atât pentru economia României, cât şi pentru economia generală a statelor vestice.

Practica finanţărilor pentru întreprinderi, în România, a „renăscut” după anul 1989 datorită situaţiei dificile în care se aflau firmele româneşti la acel moment şi ale căror nevoi de finanţare a capitalului circulant, în special, depăşeau resursele proprii ale acestora, în prezent, autorităţile statului fiind preocupate din ce în ce mai mult de supravegherea evoluţiei globale a creditelor pentru a asigura o evoluţie favorabilă a economiei naţionale şi sănătatea financiară a băncilor.

Donatorii internaţionali şi instituţiile finanţatoare încearcă să rezolve problema lipsei de capital circulant prin diferite oferte de finanţare. Printre acestea se numără, în primul rând, înfiinţarea de linii de creditare speciale la bănci comerciale româneşti, cu care se refinanţează programe de creditare pentru IMM-uri, programe de creditare co-finanţare parţial prin bănci partenere.

În funcţie de scopul propus şi intermediarii implicaţi în finanţare, majoritatea programelor se concentrează în mod explicit asupra anumitor regiuni şi sectoare economice printre sectoarele exceptate de la finanţare numărându-se sectorul bancar, asigurările şi alte servicii financiare sau alte branşe, cum ar fi industria de armament, alcool şi tabac, cazinourile sau activităţile care pun în pericol „morala” sau mediul înconjurător.

În comparaţie cu celelalte sectoare vizate de donatorii internaţionali, agricultura şi dezvoltarea rurală beneficiază de un program special de dezvoltare, programul SAPARD, care prezintă caracteristici specifice prin faptul că managementul etnic şi financiar al Programului, precum şi responsabilitatea gestionării fondurilor revin în totalitate ţărilor candidate.

50

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Lucrări şi publicaţii de specialitate:1. Basno C., Dardac N,

Floricel C.- „Monedă, credit, bănci”, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 20012. Basno C., Dardac N. - „Produse, costuri şi performanţe bancare”, Editura

Economică, Bucureşti, 20033. Berea A.O., Stoica E.C. - „Creditul bancar – coordonate actuale şi perspective”,

Editura Expert, Bucureşti 20034. Burciu A., Sandu P.,

Sandu Gh.- „Activitatea bancară internaţională”, Editura

Economică, Bucureşti, 19995. Dănilă N., Berea A.O. - „Management bancar”, Editura Economică, Bucureşti,

2000 6. Dănilă N., Coordonator - „Managementul lichidităţii bancare”, Editura

Economică, Bucureşti, 20027. Dedu V. - „Management bancar”, Editura Economică, Bucureşti,

19998. Dedu V. - „Gestiune bancară”, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti , 19999. Diaconescu M. - „Bănci. Sisteme de plăţi. Riscuri”, Editura Economică,

Bucureşti, 199910. Dumbravă I. - „Management general”, Editura Fundaţiei România de

Mâine, Bucureşti, 200011. Feleagă N., Ionaşcu I. - „Tratat de contabilitate financiară”, Editura

Economică, Bucureşti, 199812. Ionescu L.C. - „Băncile şi operaţiunile bancare”, Editura Institutului

Bancar Român, Bucureşti, 200113. Ionescu L.C. - „Fundamentele profesiunii bancare”, Editura

Economică, Bucureşti 199814. Ionescu M. Gh,

Silberstein I.- „Legislaţie bancară cu adnotări şi comentarii”, Editura

Economică, Bucureşti, 200015. Nicolae T. - „Contabilitatea întreprinderii”, Editura Exponto,

Constanţa,

51

16. Puiu A. - „Strategiile bancare – una din cauzele crizei actuale a economiei româneşti”, Editura Independenţa Economică, Brăila, 2001

17. Stoica M. - „Management bancar”, Editura Economică, Bucureşti, 1999

18. Turcu I. - „Operaţiuni şi contracte bancare”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1995

19. Turliuc V., Cocris V. - „Monedă şi credit”, Editura Ankarom, Iaşi, 199820. Institutul Bancar

Român - „Analiza financiară”, Bucureşti, 2001

21. Institutul Bancar Român

- „Analiza riscului în creditare”, Bucureşti, 2001

22. MIMMC 1998 - „Programul de cercetare – dezvoltare cu asistenţă comunitară, cu acoperire pe perioada 1998 – 2002”

23. MIMMC 2001 - „IMM şi programul de finanţare 2001 – 2002”24. MIMMC 2002 - „Măsuri de stimulare a înfiinţării şi dezvoltării IMM-

urilor”25. MIMMC 2002 - „Programe de finanţare pentru IMM, perioada 2002 –

2004”

Legislaţie:26. *** Legea nr. 58, Legea bancară, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121/199827. *** Legea nr. 101/4998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, Monitorul Oficial

al României, Partea I, nr. 203/199828. *** Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea C.E.C. din România în societate pe acţiuni,

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18/199929. *** Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de

garantare a depozitelor în sistemul bancar, Monitorul Oficial al României, Parte I, nr. 206/1996

30. *** Ordonanţa Guvernului nr. 23/1999 privind instituirea fondurilor de garantare, Monitorul Oficial al României, nr. 42/1999

31. *** Norma metodologică B.N.R. nr. 2/2000 pentru aplicarea Regulamentului nr. 2/2000 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 316/2000

32. *** Raportul anual BNR pe anul 2002, 2003

Reviste de specialitate:33. *** Tribuna Economica nr. 22/2002 – „Carta Europeană a IMM” adoptată de Consiliul

General pentru Afaceri, 13 iunie 2000 şi acceptată de Consiliul European de la Feira, 19/20 iunie 2000

34. *** Tribuna Economică nr. 27/2002 – „Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti” – documentar realizat de MIMMC

Internet:35. *** www.bancatransilvania.ro36. *** www.mie.ro37. *** www.sapard.ro38. *** www.finantare.ro

52

53