Selecţia taurilor de reproducţie (4 ore)1.Importanţa testării şi cerinţele faţă de mame şi taţii taurilor reproducători2.Selecţia tăuraşilor după fenotipul ascendenţilor şi rudelor colaterale3. Selecţia tăuraşilor pe baza performanţelor proprii4.Organizarea aprecierii taurilor după calitatea descendenţei5. Metodele de apreciere a taurilor după calitatea descendenţei6.Stabilirea destinaţiei şi folosirea taurilor testaţi

1.Importanţa testării şi cerinţele faţă de mame şi taţii taurilor reproducătoriLa mijlocul secolului al 18-a dezvoltarea capitalismului a contribuit la crearea diferitor rase în baza selecţiei artificiale şi aprecierea calităţilor ereditare a reproducătorilor.Rol important la crearea tehnologiei aprecierii anima lelor în special a taurilor după descendenţi îi aparţine lui Robert Băcvel (1725-1795). El a elaborat o metodă originală de testare a taurilor după calitatea descendenţei. El dădea vecinilor tauri în arendă şi întorcea în cireada sa numai pe acei care dădeau cea mai bună prăsilă. Restul taurilor erau realizaţi cu preţuri înalte ca testaţi după calitatea descendenţei. Această metodă a fost folosită şi de alţi contemporani ca fraţii Koling, Bets etc.

Practica a elaborat două metode de apreciere a calităţilor de prăsilă : 1. aprecierea după origine 2. după calitatea descendenţei.Testarea după calitatea descendenţei a căpătat răspândire largă odată cu apariţia fermelor mari. Atenţie deosebită s-a acordat la începutul anilor 1930. În legătură cu practicarea pe larg a însămânţării artificiale şi folosirea materialului seminal congelat a crescut cu mult rolul taurilor reproducători folosiţi în munca de selecţie. În condiţiile actuale numărul descendenţilor obţinuţi de la un reproducător constituie zeci de mii.În practică există cazuri când unii tauri au jucat un rol important la crearea raselor. Taurii Gubac şi Favorit rasa Shorthorn şi Anas Adema 197 la perfecţionarea rasei olandeze după conţinutul de grăsime în lapte. Academicianul Ivanov M.F. a demonstrat că două animale

Identice după exterior pot da diferiţi urmaşi de aceea taurii trebuie testaţi după calităţile ereditare. Această metodă este cea mai eficientă dar şi cea mai complicată. De aceea uneori pentru determinarea calităţilor ereditare se limitează cu aprecierea după origine şi refuză la aprecierea după descendenţă. Aceste metode nu pot înlocui una pe alta , ele trebuie să completeze una pe alta şi numai împreună au valoare deplină. Pentru obţinerea taurilor valoroşi specialiştii serviciului republican de selecţie depistează anual vacile cele mai productive din diferite crescătorii pentru însămânţarea nominalizată cu tauri amelioratori cu scopul obţinerii tăuraşilor pentru reproducţie . Vacile mame trebuie să corespundă tipului Bălţat cu negru moldovenesc cu cota genelor rasei Holştein nu mai puţin de 43,7%, producţia de lapte pe lactaţia maximă 6000 kg şi peste,

conţinut de grăsime nu mai mic de 3,6% şi proteine nu mai mic de 3,2%, masa corporală a primiparelor 500 şi adulte 600kg. Talia la primipare peste 128 şi adulte peste 132 cm. Conformaţia corporală să corespundă tipului de lapte : musculatura bine dezvoltată , osătura fină şi puternică, torace bine dezvoltat, piele subţire, linia spinării dreaptă. Uger în formă de „vană” sau „cupă” cu sferturi proporţionale , viteza de muls 1,8kg/min şi peste, aptitudini bune de reproducţie şi clasa generală nu mai joasă de elita. Prioritate vor avea vacile ascendenţii şi descendenţii cărora posedă calităţi înalte de producţie.Taţii viitorilor tauri trebuie să fie dintre cei mai valoroşi reproducători, să fie testaţi după productivitatea fiicelor (lapte, grăsime), exterior armonios apreciat nu mai puţin de 28 puncte,

testaţi după uşurinţa fătării fiicelor, să fie testaţi după calitatea descendenţei şi să posede categorii după producţia de lapte şi grăsime.

2. Selecţia tăuraşilor după fenotipul ascendenţilor şi rudelor colaterale

La selecţia după origine este important de determinat gradul dezvoltării caracterului selecţonat la diferite grupe de ascendenţi a taurului în pedigriu. Luând în considerare faptul că jumătate din capacităţile ereditare descendentul le obţine de la un ascendent şi jumătate de la altul la selecţia după origine mai mare atenţie se acordă dezvoltării caracterelor selecţionate la ascendenţii primului rând al pedigriului. Desigur că atenţie se acordă şi la indicii rândului doi al pedigriului în special pe linia paternă. La selecţia strictă a taurilor după origine este necesar de luat în considerare nu mai puţin de 3-4 rânduri de ascendenţi din cauza

că la un imbreeding mai apropiat s-au mai îndepărtat şi la potrivirea omogenă a perechilor unii ascendenţi pot influenţa asupra calităţilor ereditare a animalului apreciat. Datelea cumulate de cercetările ştiinţifice şi practica demonstrează că utilizarea taurilor cu clasă înaltă la bonitare , selectaţi pe producţia de lapte selectaţi pe primele două rânduri a pedigriului pe linia maternă influenţează în masă pozitiv asupra calităţilor productive a vacilor în populaţiile unde producţia medie este mai mică

decât media pe rasă. În populaţiile cu producţia de lapte mai mare decât media pe rasă folosirea taurilor valoroşi pe producţia de lapte a primelor două rânduri a pedigriului pe linia maternă deseori nu are eficienţă mare. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice demonstrează că în populaţiile cu producţia de lapte medie a vacilor la nivelul standardului rasei din efectivul taurilor selectaţi după producţia de lapte a ascendenţilor circa 40-50% sunt amelioratori pe producţia de lapte sau grăsime şi circa 20-25% pe ambele caractere. Originea este primul criteriu după care din prima zi de viaţă se testează viţelul până la starea adultă. Această apreciere rămâne de bază până se transferă animalul în grupa matură şi aprecierea se corectează după productivitate.Originea taurului serveşte ca un caracter prealabil pentru

selecţia taurului şi este folosită până se obţin date despre productivitatea descendenţei. Despre capacitatea taurului de a transmite descendenţei capacităţile productive se poate presupune după datele productivităţii ascendenţilor materni. Vacile rare cazuri sunt apreciate după calitatea descendenţei deoarece când lactează fiicele lor ele deseori nu se mai exploatează, de aceea originea este unicul caracter pentru aprecierea genotipică a vacii. În multe ferme de prăsilă taurii se testează în prealabil după origine şi mulţi tauri au origine valoroase . Ca exemplu serveşte taurul Motornâi care din 15 masculi din patru rânduri a pedigriului 12 sunt testaţi după calitatea descendenţei. Printre ei fondatorul unei din cele mai valoroase linii din rasa Simmental taurul Mergeli de trei ori se repetă în rândul patru şi testat

foarte înalt după 35 fiice – 5667-3,95%. În rândul trei de două ori se întâlneşte un fiu minunat a lui Mergeli taurul Granit testat după 60 fiice cu rezultate foarte bune. Cea mai înaltă apreciere după producţia de lapte a fiicelor a obţinut taurul Mâs ceea ce nu se aştepta dacă el ar fi fost testat în prealabil după semisurori fiicele taurului Getman 3966 – 3,95 % .

Se presupune că fiicele lui Mâs au moştenit producţie înaltă de la bunica sa Marsianca care avea

producţie mare(III-6675-3,65) şi părinţi excelenţi, tatăl fondatorul liniei Sidons şi mama Muza (6102-

3,63%)În pedigriu şi femele în majoritatea cazurilor aveau

producţie înaltă. Printre ele se deosebeau recordistele Simetria (8616-4,11%) şi Medvedca (7637-4,26%). Cu ajutorul pedigriului se poate constata ce metodă a fost utilizată la obţinerea

acestor animale.La stabilirea valorii de ameliorare în vederea

selecţiei pe baza fenotipului ascendenţilor trebuie să se aibă în vedere pe de o parte,

gradul de înrudire a animalului analizat cu ascendenţii,iar pe de altă parte coeficientul de heritabilitate a însuşirii urmărite.

Certitudinea transmiterii eriditare a unei însuşiri de la părinţi la urmaşi este cu atât mai mică cu cât coeficientul de înrudire între animalul analizat şi ascendenţi este mai redus.

Coeficientul de înrudire între două animale se stabileşte după relaţia R= 0,5n în care “n” reprezintă generaţia din pedigriu în care se găseşte strămoşul.

Rezultă că siguranţa transmiterii ereditare este de 0,5 pentru unul din părinţi, 0,25 pentru bunici, 0,125 pentru străbunici etc.

Corelaţia genetică a unui descendent faţă de valoarea fenotipică a caracterului la ascendenţii săi se stabileşte după relaţia 0,5 n.h2. Această relaţie este valabilă numai pentru un

singur strămoş de pe aceeaşi linie a pedigriului. Nu se poate însuma contribuţia mai multor ascendenţi de pe aceeaşi linie pentru a stabili valoarea reproducătorului deoarece, spre exemplu, contribuţia bunicii după mamă (0,25.h2) sau a străbunicii după mamă (0,125h2) este cuprinsă în contribuţia mamei (0,5h2).

Spre exemplu estimând valoarea de ameliorare a unui taur a cărei mamă a realizat 1000 kg lapte peste media contemporanelor, se poate estima că fiicele sale vor realiza doar 1000 kg x 0,5 x 0,25 = 125 kg peste media contemporanelor.

Aprecierea genotipului după rude colaterale. Profesorul Ăisner şi a. au stabilit că aprecierea după semifraţi şi semisurori este mai eficientă comparativ cu aprecierea după

rude directe. Conform datelor aprecierii a 21 tauri fiicele au fost repartizate în trei categorii – bune, mijlocii şi rele. S-a stabilit că după producţia de lapte a mamelor nu ar fi fost posibil aprecierea calităţilor de prăsilă a taurilor fiindcă în toate trei grupe producţia medie a mamelor era practic egală. Conform datelor prof. Ăisner corelaţia între aprecierea după semisurori şi aprecierea ulterioară după calitatea descendenţei a fost 0,5-0,6 pe când corelaţia între aprecierea după calitatea descendenţei şi productivitatea mamelor 0,15-0,20.

În cazul când taurul în testare are semisurori şi semifraţi producţia cărora este cunoscută aceasta înseamnă că tatăl lor este apreciat după calitatea descendenţei. Prin urmare aprecierea tatălui după calitatea descendenţei prezintă în

acelaşi timp aprecierea oricărui fiu al lui după semisibsi.

Taurul Granit este apreciat după semisibsi însă aceasta nu înseamnă că el va avea acelaşi genotip ca şi la surori fiindcă în formarea genotipului participă diferiţi hromosomi.

Ne cătând la aceea că aprecierea după semisurori, semifraţi,are unele avantaje însă totuşi este convenţională. De exemplu fiicele 1 taur au producţia 3500kg şi depăşeşte fiicele taurului II cu 200 kg. Aceasta nu înseamnă că fiul I taur va da urmaşi cu aceeaşi superioritate faţă de fiicele taurului II. Având în vedere că fiicele ambilor tauri în majoritatea cazurilor provin din mame diferite prin urmare şi după genotip ele vor fi nu mai puţin diferite.

Gasna CS-79I-5637-3,64

Mergeli CS-26636 fiice III-5667-3,95

3. Selecţia tăuraşilor pe baza performanţelor proprii În scopul desfăşurării programului de selecţie a tăuraşilor

pentru reţeaua de însămânţări artificiale, tăuraşii proveniţi din împerecheri nominalizate la vârsta de 1-3 luni sunt supuşi unui examen privind dezvoltarea corporală , caracteristica generală a conformaţiei, atenţie deosebită se atrage membrelor şi articulaţiilor, stării de sănătate. În scopul profilaxiei anomaliilor genetice se va extinde controlul cariotipului tăuraşilor, eliminându-se purtătorii.

În urma preselecţiei tăuraşii la vârsta de 60-90 zile sunt transferaţi în ferme de testare (elever) după performanţele proprii unde sunt întreţinuţi până la 12 luni.

Pe parcursul testării tăuraşii parcurg mai multe etape tehnologice : carantinizare, controlul capacităţii de creştere

aprecierea exteriorului şi conformaţiei corporale, consumul specific, aprecierea aptitudinilor de reproducţie, inclusiv pretabilitatea la congelare a materialului seminal.

Întreţinerea. Se recomandă întreţinerea nelegată în boxe individuale sau comune asigurându-se 4,5-6m2/cap. Boxele sunt prevăzute cu jgheaburi din beton precum şi adăpători cu nivel constant. Grajdurile pentru testare după performanţe proprii au şi alte amenajări pentru efectuarea unor acţiuni sanitar-veterinare, carusel pentru dirijarea spre cântar şi asigurarea regimului de mişcare, instalaţii fixe sau mobile pentru igiena corporală, sala pentru recoltare şi laboratorul de control al spermei. După vârsta de un an tăuraşilor trebuie să li se asigure suprafaţa de 7-8m2/cap, iar întreţinerea poate fi şi în stabulaţie legată.

Regimul de hrănire. Tăuraşii în testare după performanţe proprii sunt hrăniţi cu raţii standardizate folosind tehnologia de hrănire din stoc. Tehnologia de hrănire este diferenţiată pe faze.

Faza I (120-150 zile) cuprinde două subfaze. În I subfază (30-60 zile) hrănirea se bazează pe substituenţi de lapte, nutreţ combinat KR-1 şi fân de graminee şi leguminoase. În subfaza II care durează 90 zile se utilizează furaj combinat KR-1 , KR-2, fân, fânaj.

În faza II (180 zile) hrănirea se bazează pe nutreţ combinat KR-2 şi fân. Vara o parte din fân se înlocuieşte cu nutreţ verde pălit.

În faza III (120 zile) hrănirea se bazează pe combifuraj special şi fân. Vara o parte din fân se înlocuieşte cu nutreţ verde pălit.

Aprecierea şi selecţia propriu – zisă a tăuraşilor după performanţe proprii se realizează în trei etape în care se apreciază: 1) creşterea şi dezvoltarea 2) exteriorul şi conformaţia 3) capacităţile de reproducţie.

Aprecierea creşterii şi dezvoltării se face în baza sporului zilnic, masei corporale, capacităţii de valorificare a hranei (UN/kg/spor) pe perioada de vârstă până la 12 luni. În fiecare lună se efectuează cântărirea individuală a tăuraşilor, se determină consumul de hrană pe baza înregistrării consumului pe grupe şi se stabileşte valoarea tăuraşilor luându-se în considerare sporul mediu zilnic realizat, consumul specific de hrană şi masa corporală.

Aprecierea exteriorului şi constituţiei are loc tot la sfârşitul acestei perioade (12 luni) urmărindu-se încadrarea în tipul

dorit atât ca dezvoltare cât şi ca exterior, corectitudinea aplomburilor, în special a membrelor posterioare şi absenţa defectelor de conformaţie ce se transmit ereditar.

După stabilirea ierarhiei valorice pe baza informaţiilor fenotipice obţinute 35-40% din tăuraşi sunt eliminaţi, restul fiind admişi în etapa următoare – selecţia după testul aptitudinilor de reproducţie.

Aprecierea aptitudinilor de reproducţie se efectuează în intervalul de vârstă de la 12 la 15 luni şi se urmăreşte: comportamentul sexual, însuşiri macroscopice şi microscopice ale materialului seminal, inclusiv pretabilitatea la congelare, capacitatea fecundantă a taurului prin însămânţarea a 80-100 vaci. În urma acestei aprecieri sunt eliminaţi 10-15% din tăuraşi.

Aprecierea după performanţe proprii are o mare importanţă la rasele de carne fiind-că intensitatea creşterii şi nivelul sporului zilnic a taurului şi descendenţei lui au o cor1200-1300gaţie pozitivă (+0,7 +0,9). Creşterea lor se efectuează în staţiuni speciale. Perioada de control alcătuieşte 150 zile. Nivelul de hrănire trebuie să asigure 1200-1300 g spor în greutate. Evidenţa cheltuielilor de nutreţ este zilnică . Tăuraşii se apreciază pe indici: spor zilnic în greutate, consum specific, masa vie, exterior şi conformaţia corporală.

4. Organizarea aprecierii taurilor după calitatea descendestabilirea numărului de vaci pentru însămânţarenţei.

Această acţiune prevede rezolvarea următoarelor probleme: alegerea sistemului de testare, în “staţiuni” sau în ferme, stabilirea numărului optim de descendenţi pentru testare, stabilirea numărului de vaci care trebuie însămânţate

pentru producerea descendenţei ; stabilirea numărului de ferme şi a proprietarilor în care se însămânţează vacile pentru producerea descendenţei , alegerea şi însămânţarea vacilor destinate obţinerii descendenţei

Alegerea sistemului de testare . Pe plan mondial se cunosc două sisteme de testare: în staţiuni sau în ferme.

Testarea în staţiuni constă în compararea în condiţii standardizate a descendenţilor mai multor tauri. A fost aplicată prima dată în Danemarca (1930). Acest sistem presupune însămânţarea femelelor din diferite ferme cu materialul seminal de la tauri ce se testează. Din produşii masculi a taurului se aleg rondomizat minimum 10 fii care se supun îngrăşării şi aptitudinilor de abator în staţiuni speciale

(sau complexe)

Fiicele taurului în testare se ţin în ferme de provenienţă până devin juninci gestante. Cu 2 luni înainte de fătare se aleg rondomizat minimum 20 fiice care sunt concentrate în staţiuni de testare. În staţiuni fiicele sunt crescute în condiţii optime şi supuse controlului oficial al producţiei.

Datele obţinute sunt prelucrate şi se compară între descendenţi şi contemporani. Fiicele după încheierea primei lactaţii fie că sunt înapoiate fermelor furnizoare sau sunt vândute prin licitaţii.

Sistemul are avantajul că tehnologiile de exploatare sunt standardizate şi permit evedenţierea potenţialului genetic.

Dezavantajele acestui sisem se referă la investiţii mari pentru construcţii , furaje, transportul animalelor, capacitatea de testare limitată nu poate satisface necesarul pentru reţeaua

de însămânţări artificiale, posibilităţi limitate de uniformizare a condiţiilor de mediu la toate staţiunile.

Sistemul de testare în ferme constă în testarea taurilor după descendenţi în fermele de provenienţă nominalizate în acest scop. În acest sistem testarea taurului se face după minimum 15 fii şi 15 fiice şi optimum 25-30 fiice, contemporanii trebuie să provină din cel puţin alţi trei tauri. Avantajul acestui sistem este în primul rând de ordin economic se evită cheltuielile de staţiunilor, sistemul permite aprecierea unui număr mai mare de tauri şi mărirea certitudinii în apreciere deoarece testarea se poate face pe un număr mai mare de produşi .

Dezavantajele acestui sistem sunt legate de variaţiile condiţiilor de mediu dintre ferme care vor contribui la variaţia producţiei medii a descendenţilor în aceeaşi măsură sau chiar mai mult,de cât

setul de gene pe care descendentul a primit de la părinţi. Numărul de ferme pentru producerea descendenţei este de dorit

să fie cât mai mare, astfel pot fi anulate în măsură considerabilă diferenţele de mediu dintre ferme.

5.Metodele de apreciere a taurilor după calitatea descendenţei Aprecierea taurilor după calitatea descendenţei se efectuează în

ferme unde producţia depăşeşte 3000 kg pe an. Lista fermelor pentru testare se acceptă prin ordinul Ministrului Agriculturii. Testarea se efectuează în câteva ferme simultan . Cu materialul seminal al taurului în testare se însămânţează 80-100 vaci inclusiv 20 viţele. În perioada testării materialul seminal obţinut se congelează (-196oC).

Pe parcursul testării de la fiecare taur se acumulează 20-30 mii doze de material seminal. Fiicele obţinute şi contemporanele se cresc în ferme de provenienţă sau

complexe. De la fiecare taur se cresc nu mai puţin de 30 fiice primele născute. Fiicele se însămânţează la vârsta de 15-17 luni cu masa peste standardul rasei cu 15%.

Evidenţa producţiei de lapte se efectuează individual. Ugerul se apreciază în luna 2-3 de lactaţie .Producţia de lapte se apreciază pe primele 100 zile de lactaţie şi apoi pe 305 zile.

În aprecierea taurilor după calitatea descendenţei există două etape principale. Prima etapă constă în acumularea datelor despre descendenţă, caracteristica dezvoltării, tipul conformaţiei corporale.

A doua etapă mai principală constă în determinarea rolului taurului în obţinerea noilor calităţi a descendenţei. Aprecierea descendenţei este într-o anumită măsură şi aprecierea taurului însă aceste măsuri nu sunt adecvate

deoarece calităţile fiicelor pot fi condiţionate în măsură mai mare de factori ne ereditari decât ereditatea părinţilor. Deoarece este imposibil controlarea influenţei tuturor factorilor şi nivelarea lor de aceea este dificilă determinarea acelor calităţi care depind de ereditatea tatălui.

Există următoarele metode de testare a taurilor după calitatea descendenţei :

1. Compararea fiicelor cu mamele 2. Compararea fiicelor cu contemporanele 3. Compararea fiicelor cu media pe cireadă 4. Compararea fiicelor cu standardul rasei 5. Compararea fiicelor mai multor tauri în staţiuni speciale 1. Aprecierea taurilor prin compararea fiicelor cu mamele. Există câtela mame şi fiiceva variante de comparare prin

metoda fiică-mamă

Cea mai simplă din ele este compararea productivităţii fiicelor şi mamelor. Valoarea de prăsilă a taurului (T) se determină prin diferenţa între productivitatea medie a fiicelor (F) şi mamele lor (M) T = F – M

În cazul când fiicele au superioritate faţă de mame atunci diferenţa cu semnul plus caracterizează gradul de ameliorare al taurului.

În cazul când diferenţa între fiice şi mame este cu minus , aceasta însemnă că taurul este înrăutăţitor. Astfel de comparare este bine venită numai la respectarea anumitor condiţii: a) asigurarea condiţiilor asemănătoare pentru mame şi fiice, în primul rând alimentaţia.

Dezavantajele metodei – este foarte greu iar mai frecvent imposibil de asigurat aceleaşi condiţii la mame şi fiice şi atunci diferenţa între producţia fiicelor şi mamelor confirmă

mai mult despre condiţiile diferite decât genotipul taurului testat. De aceea testarea după caractere care depind de condiţiile de creştere şi hrănire ( masa, cantitatea de lapte, producţia de carne) este destul de relativă fiindcă de egalat toate condiţiile de mediu este greu. Aceste neajunsuri au adus la aceea că ultimii 50 ani nici într-o ţară nu s-a implimentat această metodă. Unele ţări au refuzat această metodă (Danemarca), altele au redus testarea prin această metodă (Suedia). Se mai utilizează această metodă în Germania,Elveţia, SUA.

Totodată trebuie de menţionat că această metodă îşi păstreză valoarea când testarea se referă la caractere mai puţin influenţate de factori de mediu (forma ugerului, conţinutul de grăsime).

Metoda indicelui intermediar de asemenea se bazează pe principiul comparării fiicelor cu mamele. Acest indice a fost elaborat în SUA şi se bazează pe principiul participării egale a mamei şi tatălui în transmiterea descendenţilor unor sau altor calităţi. Se presupune că în diferenţa /plus sau minus) între producţia fiicelor şi mamelor este exprimată numai jumătate din influenţa ereditară a tatălui, iar valoarea de prăsilă adevărată a lui se caracterizează prin diferenţa dublată .

Formula indicelui F= T= 2F - M

Potrivirea perechilor la creşterea bovinelor 1. Importanţa şi principiile folosite la potrivirea perechilor 2.Prepotenţa şi folosirea ei la potrivirea perechilor 3. Tipurile de potrivire a perechilor la fermele de elită şi producţie

1. Importanţa şi principiile folosite la potrivirea perechilor Potrivirea perechilor înseamnă împerecherea animalelor după un anumit plan pentru obţinerea descendenţilor cu caractere dorite. La potrivirea corectă a perechilor nu numai se consolidează dar şi se dezvoltă caracterele după care se petrece selecţia. Rezultatul potrivirii perechilor este în funcţie de ereditatea şi calitatea animalelor selectate pentru împerechere . În aceste condiţii deseori se foloseşte formula lui Kuleşov “bun cu bun dă mai bun”.

Asupra rezultatelor potrivirii perechilor influenţează şi factorii ne ereditari (condiţiile de creştere , alimentaţia şi întreţinerea animalelor, starea de sănătate, vârsta etc.). În legătură cu practicarea pe larg a însămânţării artificiale şi trecerea la folosirea materialului seminal congelat cu mult a sporit rolul reproducătorilor utilizaţi în munca de selecţie. În condiţiile actuale numărul urmaşilor obţinuţi de la un reproducător constituie zeci de mii. În practică există cazuri când unii raselor tauri au jucat un rol important în crearea raselor. Taurii Gubac şi Favorit rasa Schorthorn şi Adema 197 rasa Olandeză. Actualmente se efectuează un lucru important pentru obţinerea, creşterea, testarea şi folosirea taurilor amelioratori.

Scopul unirii la descendenţi a calităţilor valoroase a ascendenţilor ar fi mai uşor atins dacă ar fi posibil de prevăzut în fiecare caz în parte posibilitatea îmbinării calităţilor productive a mamelor şi taţilor. Această posibilitate există în cazul caracterelor care domină. Se ştie că caracterul lipsei coarnelor domină prezenţa coarnelor. De asemenea există şi unele culori care domină. Însă astfel de acţiuni nu se observă la caracterele productive după care se efectuează selecţia. Aceste caractere cantitative în majoritatea cazurilor sunt transmise la urmaşi pe jumătate, însă cunoaşterea acestei legităţi dă posibilitate mai mult sau mai puţin de prevăzut rezultatele potrivirii perechilor numai în cazul unui grup mare de animale. În fiecare caz

In fiecare caz în parte este greu de prevăzut care va fi genotipul descendenţei şi care ereditate va domina. Îmbinarea caracterelor părinţilor la ovulaţie poate avea loc într-un număr mare de combinaţii ceea ce serveşte ca principala sursă de variaţie în lumea animală. Analizând descendenţa la unii şi aceeaşi părinţi (fraţii, surorile) care au cea mai mare asemănare genetică, ei formează după caracterele productive o variaţie aproape cu aceleaşi devieri ca şi în grupele analogice dar ne înrudite.Ne cătând la atât de mari greutăţi în obţinerea rezultatelor dorite la potrivirea perechilor teoretic au fost argumentate principiile de bază acestei metode.

Potrivirea perechilor se bazează pe următoarele principii: 1. Determinarea scopului şi metodelor de realizare 2. Superioritatea taurului faţă de femelă 3. Folosirea intensivă a taurilor performeri 4. Transmiterea prin ereditate descendenţilor calităţile dorite unuia sau ambilor părinţi 5. Corectarea la descendenţi a calităţilor ne dorite a părinţilor 6. Întroducerea în genotipul populaţiei calităţilor noi dorite prin folosirea animalelor cu calităţi solicitate. 7. Reglarea înrudirelor între animalele împerecheate cu scopul evitării inbreeding - depresiei 8.Determinarea şi repetarea îmbinărilor mai potrivite

2. Prepotenţa şi folosirea ei la potrivirea perechilor Noţiune de prepotenţă prima dată a fost formulată de G. Zategast. Prin prepotenţă trebuie de înţeles capacitatea ridicată a individului de a transmite descendenţilor caracterele ereditare. Profesorul P.Kuleşov a menţionat importanţa pentru selecţie a faptului că unele animale posedă însuşirea de a transmite descendenţei unele trăsături – adică sunt prepotente. Pentru zootehnişti este cunoscut că mulţi tauri au jucat un rol important în formarea sau perfecţionarea diferitor rase. Liniile şi familiile –cele mai importante componente ale raselor sunt rezultatul folosirii judicioase a animalelor performere care au fost în stare să transmită tipul său urmaşilor câteva generaţii şi nu în anumite potriviri de perechi dar la potriviri cu diferite femele şi masculi.

Esenţa biologică a prepotenţei constă în dominarea eredităţii lui la transmiterea caracterului descendenţei. Pentru a evedenţia prepotenţa se ia în considerare: corelaţia mamă – fiică după dezvoltarea caracterului , uniformitatea descendenţei , gradul heritabilităţii caracterului în câteva generaţii , superioritatea descendenţei după productivitate în comparaţie cu contemporanele. Prepotenţa poate fi îmbunătăţitoare , neutră şi înrăutăţitoare. Interes deosebit prezintă prepotenţii îmbunătăţitori. Pentru calcularea prepotenţei prof. N.Cravcenco a propus următoarea ecuaţie IP= ip- indicele prepotenţei, Fc- fiicele cu producţia mai mare ca mamele sale , F- numărul total de fiice Capacitatea de transmitere ereditară a unor sau altor caractere se poate determina prin gradul de uniformitate a fiicelor reproducătorului.

Ca exemplu pot fi analizate datele despre aprecierea prepotenţei a 4 tauri după conţinutul de grăsime din rasa Holmogor ferma de “elită” Lesnâe Poleanâ. După dezvoltarea caracterului şi alte date mai buni pot fi menţionaţi taurii Cearodei şi Alâceoc. Trebuie de menţionat că vacile fiice a taurilor prepotenţi păstrează aceste capacităţi de influenţă la formarea caracterului în generaţiile următoare la nepoate. Asupra descendenţei pot influenţa nu numai taurii dar şi vacile. În acest context merită atenţie vaca Cealma rasa Holmogor fondatoarea familiei cu conţinut înalt de grăsime care s-a evedenţiat ca prepotentă după acest criteriu.

Întemeetoarea

familiei

% de

grăsime

La toate vacile din patru generaţii

La vaci strănepoate

n % de

grăsime

Cv % de

grăsime

n % de

grăsime

Cealma 3,99 12 4,07 3,78 3 4,05

Medunca 4,40 22 3,72 9,52 9 3,53

Molva 3,8 24 3,71 11,45 10 3,64

Media pe cireadăî

3,70 5,85

Conţinutul de grăsime la vaci din rasa Holmogor pe lactaţia I

Întemeetoarea familiei

Productivitatea întemeetoarei

Efectivul vacilor În familie

Prod.de Lapte,kg

Superior.prod. de lapte

Cota vacil. Care dep. Prod.de lapte

Lacta ţia

Lapte, kg

% gră sime

Contempor.

Semis. după tată

Contem porane

Semis. după tată

Bulanca VIII 6683 4,19 20 4855 +530 +655 80 75

Ameba VII 6609 3,94 25 4285 +44 -44 56 44

Atlantida

V 7190 3,90 12 4023 +69 -243 50 33

Prepotenţa familiilor din rasa Sâcevsc

Aprecierea prepotenţei familiilor după producţia de lapte se efectuează conform datelor productivităţii vacilor, după cota vacilor cu producţia de lapte mai mare ca la contemporane şi semisurorile taurului. Când taurul posedă prepotenţă mare atunci trebuie de aşteptat reducerea asemănării fiicelor cu mamele, adică dereglării corelaţiei între ele. Şi invers menţinerea asemănării (corelaţiei înalte) fiicelor cu mamele caracterizează tatăl ca neutru. Cu cât prepotenţa tatălui este mai mare cu atât corelaţia fiice-mame a fi mai mică şi invers. Mare importanţă din punct de vedere practic la testarea taurilor are determinarea uniformităţii descendenţei după tipul său. În rezultatul aprecierii vizuale a fiicelor taurilor testaţi, fiicelor lor şi unor nepoţi, cea mai mare uniformitate s-a stabilit la acei tauri care au fost prepotenţi după producţia de lapte. Descendenţă ne uniformă a fost obţinută de la taurii neutri. Ne cătând la aceea că între aprecierea timpurie a tineretului după exterior şi viitoarea producţie de lapte

uniformităţii lor dlegătura este mică, această apreciere la testarea taurilor are importanţă. Caracteristica descendenţei după tipul exteriorului până la obţinerea informaţiei după producţia de lapte a fiicelor este unica informaţie după care la vârstă tânără se poate face concluzii despre capacităţile taurului de a transmite fiicelor şi fiilor anumit tip. De aceea interes deosebit prezintă nu particularităţile tipului pe care îl transmite tatăl, dar uniformitatea descendenţei după tip. În Bavaria (Şuman) viţelele născute de la tauri folosiţi la staţiunile de însămânţare artificială sunt testate vizual de două ori. Se apreciază câte 100 viţele de la fiecare taur (uneori 40-50). Dacă la prima testare viţelele sunt apreciate cu notă înaltă atunci cu acest taur se însămânţează 1500 vaci. La obţinerea notei înalte şi anul viitor de către aceste viţele atunci se însămânţează încă 1500 vaci. Astfel în decursul a 3 ani cât durează testarea cu materialul seminal al taurului dat se însămânţează 3100 vaci. Şuman consideră că la aprecierea viţelelor trebuie de atras atenţie la tip.

Mare atenţie uniformităţii descendenţei după tip se acordă de L.Gilmor (SUA) care consideră că această calitate este cea mai importantă după producţia înaltă de lapte a fiicelor. Însă numai examinarea simultană a unui număr mare de viţei , sau fiice mature pot face impresie despre particularităţile tipului pe care le posedă fiicele şi fii taurului şi despre capacităţile lui de a da descendenţă uniformă după tip.

Principiile selectării vacilor pentru tauri prepotenţi Un taur prepotent poate fi folosit în orice cireadă dacă potrivirea perechilor este argumentată. Taurii prepotenţi înrăutăţitori nu sunt admişi în munca de selecţie.or avea o influenţă Depistarea taurilor prepotenţi permite orientarea la folosirea mai corectă a descendenţilor lui. Fiicele taurului prepotent în mediu dau descendenţi cu producţie mai mare şi influenţează asupra descendenţei mai mult ca fiicele taurilor neutri La împerecherea fiicelor taurului prepotent cu oricare tauri cu excepţia prepotenţilor înrăutăţitori vor avea o influenţă pozitivă ereditară asupra descendenţilor. Apare întrebarea toate fiicele vor avea influenţă pozitivă ? Practica demonstrează că cele mai bune fiice a taurului prepotent dau fiice cu producţie înaltă însă puţin mai mică ca la mame în legătură cu regresia. Totodată trebuie de menţionat că fiicele cu producţia redusă a taurilor prepotenţi în majoritatea cazurilor dau urmaşi cu indici reduşi.

Descendenţa prepotentului înrăutăţitor nu este de dorit de folosit în cireadă şi mai ales de inclus în nucleul de prăsilă. Selecţia vacilor pentru tauri neutri Principalul caracter biologic al taurului neutru şi descendenţilor lor este capacitatea redusă de a transmite urmaşilor calităţile sale. Prepotenţa mică este în funcţie de tipul mătcilor cu care se împerechează. La potrivirea perechilor cu astfel de tauri trebuie de avut în vedere că calitatea descendenţei o să depindă în cea mai mare parte de calitatea şi neajunsurile vacilor. Într-o populaţie mijlocie taurii neutri urmaşi de calitate înaltă nu vor da. În acelaşi timp într-o populaţie de calitate înaltă cu ereditatea consolidată folosirea taurilor neutri poate fi reuşită. Descendenţii taurilor neutri pot da în mare măsură

rezultate negative la împerecherea cu prepotenţii înrăutăţitori şi invers pot fi material bun la potrivirea perechilor cu prepotenţii de tip dorit. Taurii neutri dau posibilitate mamelor mai deplin să transmită descendenţilor calităţile mamelor. Mai dificil este selectarea taurilor pentru vaci cu producţie mare de lapte. În acest caz împerecherea vacilor prepotente cu tauri neutri este corectă fiindcă de la aceste vaci se poate obţine fii care vor transmite calităţile mamei. Aşa potrivire de perechi poate fi folosită numai trebuie precis de ştiut că taurul este neutru iar vaca prepotentă.

3. Tipurile de potrivire a perechilor la fermele de elită şi producţie În producţie se folosesc diferite forme şi tipuri de potrivire a perechilor. Există forma individuală şi de grup, iar tipurile omogen şi heterogen. Potrivirea omogenă a perechilor. La potrivirile de perechi omogene se împerechează animale cu însuşiri fenotipice asemănătoare, fără practicarea consangvinizării . Scopul este menţinerea şi intensificarea însuşirilor valoroase, mărirea efectivului de animale de tip dorit. Eficacitate mai mare se obţine când se împerechează animale asemănătoare nu numai după fenotip dar şi cu genotip bine cunoscut . În fermele de prăsilă potrivirile omogene este mai uşor de petrecut fiindcă efectivul este mai asemănător cu taurii după caracterele principale. Aceasta nu exclude posibilitatea folosirii în fermele de prăsilă a împerecherilor heterogene inclusiv şi a încrucişărilor. Aceasta are loc când este necesar de modificat direcţia lucrului de prăsilă cu scopul întroducerii în efectiv a noilor însuşiri. Însă în lucrul de prăsilă împerecherile heterogene întotdeauna sunt un element temporar, sunt primul etap în lucrul de prăsilă.

Împerecherile omogene considerabil influenţează la formarea tipului de producţie a animalelor (tab.). La împerecherile omogene a părinţilor tip de lapte, fiicele de acest tip au constituit 67,7%. La împerecherile heterogene taurii tip carne-lapte şi vacile lapte-carne numai 11,8% fiice aveau tip de lapte. Gradul heritabilităţii caracterelor de selecţie la potrivirea omogenă a perechilor este de 1,5-1,7 ori mai mare ca la heterogene (tab).

Tipul Numărul

fiicelor

Productivitatea fiicelor

Ponderea vacilor fiici,%

Lapte pe

305 zile,kg

% de grăsime

Indicele lapte

De lapte

De lapte-carne

De

Carne-lapte Tauru

lui Vacii

De lapte

De lapte

34 5190 3,75 7,65 67,7 32,3 -

De lapte-carne

De lapte

115

5000 3,76 7,10 11,0 41,2 47,8

De lapte-carne

De lapte-carne

97 4683 3,74 6,47 21,2 53,6 24,7

De carne-lapte

De lapte carne

17 3862 3,70 5,38 11,8 23,3 64,7

Productivitatea şi tipul vacilor obţinute prin diferite potriviri de perechi

Unitatea

agricolă

Gradul de ereditate la diferite potriviri de perechi (fiică-mamă)

Omogene Heterogene Numărul

peechilor

h2 Amelioratoare Înrăutăţitoare Numărul

perechilor

h2 Număîrul

perchilor

h2

Lapte pe I lactaţie „ConstantinovO”

71 0,412 62 0,072 69 0,149

„Lesnâe poleanâ”

71 0,253 62 0,163 52 0,127

Conţinutul de grăsime în lapte „Constantinovo”

69 O,613 74 0,119 79 0,098

„Lesnâe poleanâ”

49 0,568 89 0,377 57 0,319

Gradul de ereditate la diferite potriviri de perechi (fiică-mamă)

Potrivirea omogenă a perechilor mai frecvent se aplică în populaţiile de prăsilă înalt productive în special la creşterea pe linii când la descendenţă trebuie de consolidat calităţile liniei date. În cazul când tipul dorit nu este format atunci este de dorit să se folosească împerecherile heterogene. Împerecherile omogene se pot folosi la creşterea în rasă pură cât şi la ameliorarea metişilor cu scopul creării heritabilităţii constante pentru anumite caractere. Folosirea de lungă durată a împerecherilor omogene pot duce la slăbirea constituţiei şi reducerea productivităţii. Potrivirea heterogenă a perechilor. La astfel de potrivire a perechilor se împerechează animale care esenţial se deosebesc între ele după conformaţia corporală , producţie etc. Potrivirea heterogenă a perechilor duce la ridicarea gradului de heterozigotitate. Împerecherea heterogenă se foloseşte pentru obţinerea descendenţei cu îmbinarea calităţilor valoroase a părinţilor. La ameliorarea în rasă pură se foloseşte la încrucişarea liniilor.

. Mai pronunţată este heterogenitatea la încrucişarea animalelor din diferite rase cu scopul formării tipurilor cu producţie mare a raselor noi de animale. Ca exemplu poate servi crearea în Germania şi Ungaria tipului de lapte cu producţie înaltă care îmbină producţie mare de lapte, cantitate mare de grăsime şi aptitudini bune pentru tehnologie industrială prin încrucişarea raselor locale cu Jersey şi Holştein. Împerecherile heterogene se folosesc pentru dezvoltarea şi consolidarea caracterelor slab dezvoltate. Pentru întroducere în rasă a calităţilor noi împerecherile heterogene se folosesc frecvent. În funcţie de scopul urmărit se folosesc diferit tipuri de împerecheri. În aceeaşi populaţie (cireadă) pentru un grup de animale se pot folosi împerecheri omogene iar pentru altul heterogene. Împerecherile heterogene dau posibilitatea de evitat urmările negative a împerecherilor omogene şi imbreeding depresiei. La crearea unui tip nou de animale la început se utilizează împerecherile heterogene şi apoi omogene. Rotaţia la timp a împerecherilor omogene şi heterogene permite în termen redus de perfecţionat cireada, linia, rasa.

Împerecherile la fermele de prăsilă şi producţie. La fermele de prăsilă se petrece potrivirea individuală a perechilor ţinând cont de apartenenţa de rasă, linii şi familii. În acest caz se ia în considerare originea, exteriorul şi producţia animalelor. Potrivirea perechilor se efectuează ţinând cont de rezultatele împerecherilor anterioare şi rezultatele testării taurilor după descendenţi. Potrivirea individuală a perechilor se petrece la fermele de prăsilă şi la împerecherile nominalizate pentru obţinerea taurilor. La femele de prăsilă se aplică potrivirea perechilor pe linii. La fermele de producţie se foloseşte potrivirea de grup a perechilor. Efectivul matcă se împarte în loturi ţinând cont de clasa şi la fiecare lot se selectează un taur de bază şi unul de rezervă, superiori ca valoare faţă de vacile respective.

La femele de producţie în republică se practică potrivirea perechilor după sistemul de rotaţie a liniilor. 1.Potrivirea perechilor se întocmeşte pe un termen de doi ani, după care urmează schimbarea lor. 2. La schimbarea taurului se schimbă şi linia pentru a evita împerecherile înrudite fiindcă taurii aceeaşi linii pot fi înrudiţi. 3. La creşterea bovinelor crosul liniilor poate fi folosit numai schimbând sistematic liniile după un anumit plan 4. La schimbarea taurului este necesar de condus de următoarele reguli: a) de obţinut de la taurul nou descendenţi de o valoare mai superioară ca cel precedent b) Taurii reproducători trebuie să fie superiori faţă de femele.