TEORII ALE DEZVOLTARII COGNITIVE

Teoriile cognitive pornesc de la concepţia că învăţarea este un proces care apare deodată, pe baza unei organizări perceptive şi pe „insight”(înţelegerea bruscă a datelor) condiţionate în mod deosebit de scopul sprecare se îndreaptă acţiunile. Acesta interacţionează cu sistemul mare (ambianţa) prin ajustări, adaptări, etc., deci prin învăţare. Schimbările sunt logice şi însuşite sub forma principiilor şi generalizărilor.

Teoriile cognitive vin o viziune holistica asupra invatarii plecand de la premise ca

toate comportamentele sunt orientate spre scop. Din perspective lor, invatarea este active,scopurile, motivele, perceptiile si cunostintele celui care invata fiind influentate deinteractiunea acestuia cu mediu.

JEAN PIAGET

“TEORIA OPERATIONALA”

In studiile sale, Piaget a elaborat o teorie originala asupra genezei

mecanismelor gandirii numita “Teoria operationala”.

El defineste stadii si serii de operatii ale inteligentei astfel:

1.Stadiul senzorialo –motor – desfasurat de la nastere pana la 2 ani, cand copilul este preocupat cu castigarea controlului motor si invatarea obiectelor fizice.

In aceasta perioada copilul experimenteaza lumea prin perceptii immediate si prin activitate fizica, fara o gandire asa cum o conosc adultii .

Gandirea copilului este dominata de principiul “ aici si acum”. De exemplu pina la 8 luni nici un copil nu detin e conceptul de performanta a obiectelor si tot ce se afla in afara campului vizual se afla in afara mintii lui, adica nu va incerca sa se uite dupa un obiect vizibil anterior care este plasat in afara campului vizual.

2.Stadiul preoperational – inters 2 si 7 ani , cand copilul este preocupat cu calificarea verbala.

In aceasta perioada pot fi percepute cel mai clar diferentele intre gandirea copiilor si gandirea adultilor. Aceasta este perioada in care se dezvolta limbajul si Piaget considera ca utilizarea limbajului de catre copil demonstreaza o treapta a egocentrismului. La inceput copilul prezinta o vorbire egocentrica cu o constienta redusa a necesitatilor ascultatorului, dar treptat devine constient ca utilizand limbajul pentru comunicare, trebuie sa si-l ajusteze in vederea unei interactiuni, in loc sa isi exprime pur si simplu

gandurile. Iar in aceasta perioada, copilul isi dezvolta capacitatea dedescentrare, de adoptare a punctului de vedere al altei persoane. Atunci candse gandeste la anumite probleme, copilul are si o tendinta de centrare,

concentranduse asupra esentei problemei ignorand alti factori.Principala sarcina a perioadei preoperationale este de a pregati copilul pentru

perioadele ulterioare si in acest scop copilul invata din ce in ce mai multe despre mediu. O caracteristica a acestei peroade este tendinta de a generaliza excesiv regulile pe care le-a invatat. Numai prin aplicarea regulii copilul invata modalitati diferite de a o utiliza. De exemplu, la inceputul acestei perioade ar putea numi toate animalele mici “catel”, dar cu cat persevereaza mai mult, isi da mai bine seama ca exista diferite tipuri de animale mici si ca toate au nume diferite.

Prin procesele de asimilare si acomodare, copilul isi extinde schemele aplicandu-le la mediu, pana cand isi formeaza un set operational de structuri. La sfarsitul perioadei preoperationale, copilul este destul de bine dotat cu scheme adecvate pentru a face fata princpalelor provocari din mediul sau.

3.Stadiul operatiilor concrete – intre 7 si 12 ani , cand

ccopilul incepe ca se descurce cu operatiii abstracte cum ar fi numerele si relatiile.

Incepand cu aceasta perioada copilul nu mai este atat de egocentric, fiind capabil sa vada obiectele si evenimentele si din punctul de vedere al celorlalti. Acum gandirea copilului incepe sa fie asemanatoare cu cea a adultului, dar copilul are totus dificultati in manipularea notiunilor pur absatracte, pantru ca trebuie sa la lege de lumea reala, pentru a le intelege. In aceasta perioada, copiii sunt caracterizati de o dorinta extraordinara de a culege informatii despre lume : deseori ei aduna liste considerabile de fapte sau de date despre un subiect de interes.

4.Stadiul operatiilor formale –intre 12 si 15 ani, etapa in care

copilul incepe sa rationeze logic si sistematic.

Acest stadiu marcheaza aparitia abilitatii de a gandi abstract fara a se bizuii pe obiecte sau evenimente concrete. El poate manevra acum logica abstracta, elaboreaza ipoteze (teorii) despre lume, le testeaza ca un om de stiinta si utilizeaza notiuni abstracte in gandirea sa. Copilul este capabil sa rezolve o problema la nivel mental prin evaluarea sistematica a mai multor propozitii si in acelasi timp, sa analizeze interconditionarea lor .

Piaget considera ca aceasta este cea mai inalta forma de gandire si sustinea ca din acest moment, copilul isi pate extinde cunostintele fara a mai fi impiedicat de egocentrism sau de alte asemenea restrictii.

Teoria lui Piaget conform careia capacitatea intelectuala este calitativ diferita si copiii au nevoie de interactiunea cu mediul inconjurator pentru a castiga competenta intelectuala. Aceasta teorie a influentat stiinta educatiei si psihologia .

Acest nou concept asupra inteligentei a afectat modelul, proiectul invatarii naturale pentru copii mai mici si dzvoltarea matematicii si a programelor stintifice.

Piaget incearca sa infereze structurile mentale ascunse, pornind de la evidenta comportamentala. Pentru fiecare etapa distincta de dezvoltare, denumita stadiu de dezvoltare, el postuleaza existenta unei constelatii de structuri cognitive relativ omogene.

1.Stadiile piagetiene au urmatoarele caracteristici:

• Sunt universale -; deci sunt caracteristice tuturor indivizilor normali, care in mod obligatoriu parcurg traseul complet pana la atingerea stadiului cel mai avansat (cel al operatiilor formale).

• Secventierea lor este identica -; toti indivizii umani parcurg obligatoriu in exact aceeasi ordine toate cele patru stadii; nu este posibil nici ca vreunul dintre aceste stadii sa fie “sarit” in dezvoltare.

• Fiecare stadiu integreaza competentele achizitionate in stadiul anterior.• Fiecare stadiu este mai complex decat cel precedent si reprezinta o

conceptualizare mai adecvata a realitatii.

2. Idei fundamentale ale teoriei lui Piageta) Dezvoltarea cognitiva este adaptativa - cu cat ne reprezentam mai acurat

realitatea, cu atat putem supravietui mai bine in mediu.b) Cunoasterea este mai degraba mediata decat imediata - realitatea nu e

inregistrata pasiv de sistemul nostru cognitiv, ci este construita activ, permanent.

c) Motivatia pentru dezvoltare cognitiva este intrinseca - fiintele vii cauta in mod natural informatia care este doar usor diferita/mai complexa decat cunostintele lor actuale.

d) Dezvoltarea cognitiva este dialectica - exista o permanenta interactiune intre dorinta de a avea un sistem de cunostinte bine organizat (acomodare) si nevoia de mai multa informatie (asimilare), care in continuu desfiinteaza structurile existente, ducand la elaborarea altora usor mai sofisticate.

3. Termeni cheie ai teoriei lui PiagetSCHEME = reprezentari interne ale realitatii; sunt legate de o arie particulara

de activitate, deci sunt operatii mentale ce pot fi aplicate obiectelor, ideilor etc. din lumea copilului; NU SUNT CONCEPTE PENTRU CA AU LA BAZA ACTIUNEA.

ORGANIZARE = capacitatea innascuta de a coordona structurile sau schemele existente si de a le combina in sisteme mai complexe (de ex. la 3 luni combina suptul cu privitul si apucatul obiectelor).

ADAPTARE = nevoia organismului de echilibru cu mediul; se realizeaza prin complementaritatea asimilarii cu acomodarea.

ASIMILARE = incorporarea in sistem a ceva din afara lui; presupune aplicarea a ceea ce stii deja, deci interpretarea si construirea obiectului extern in termenii deja disponibili.

ACOMODARE = modificarea structurii interne existente dupa situatie.

4. GANDIREA IN VIZIUNEA LUI PIAGET

Pentru Piaget, GANDIREA ESTE ACTIUNE INTERIORIZATA.dezvoltarea cognitiva presupune interiorizarea actiunii prin mecanismul

semiotic mecanismul operatoriu = trecerea de la actiuni asupra obiectelor la operatii asupra reprezentarilor, semnelor adica la actiuni interiorizate, devenite simbolurilor “reversibile”, gata sa se compuna unele cu altele intr-un sistem, constituind inferenta (componentă a unui proces logic care derivă o concluzie dintr-o premisa, adică extrage o consecinţă necesară, o informaţie specifică, dintr-o descriere de stare dată.).

In termenii psihologiei cognitive, ca orice sistem cognitiv, cel uman este constituit din structuri sau reprezentari (reflectari in mediul intern ale realitatii) si operatii sau calcul al reprezentarilor (manipulari ale reprezentarilor pe baza unor reguli). Secventa stadiilor de dezvoltare reda tocmai generarea progresiva a reprezentarilor si perfectionarea operatiilor cognitive.

Teoria lui Piaget

Este o teorie cognitiva deoarece se refera la fenomene mentale intentionale -; reprezentari, procese mentale, proceduri de rationament. Este in acelasi timp si o teorie a dezvoltarii, deoarece se bazeaza pe convingerea ca modul in care fiinta umana proceseaza experienta fizica, matematica si morala se modifica urmand o anumita regularitate, intr-un mod tot mai adaptativ si mai specific speciei noastre.

In ciuda faptului ca i s-a reprosat reducerea fiintei umane la dimensiunea sa cognitiva, Piaget subintelege latura afectiva, considerand-o dimensiunea energetica a conduitei, in contextul in care structura este data de procesarea de informatie, adica de aspectele cognitive.

LEV VIGOTSKY“ZONA PROXIMEI DEZVOLTARI”

In teori a sa spune ca dezvoltare este interrelatinala cu tranzactia sociala si implica faptul ca invatarea sociala est totdeauna inaintea invatarii.

Ipoteza sa de dezvoltare proxima explica diferenta de performanta dintre nivelul actual de dezvoltare si cel urmator, el avand in vedere metoda rezolvarii problemei si nu nivelul de performanta.

Vigotsky gaseste limbajul, gandirea si cultura inseparabile.

Teoriile lui asupra invatarii si dezvoltarii pot fi grupate in 4 idei majore:

1.Copiii construiesc cunoasterea – cunoasterea este mai mult de cat reflectare – copiii construiesc cunostinte creeind reprezentari individuale.

2. Invatarea poate conduce -- se poate situa inaintea dezvoltarii;

Invatarea solicita precerinte.

3.Dezvoltarea nu poate fi separata de contextul social – zona proximei dezvoltari (ZPD) se schimba pe masura ce individul este capabil sa invete concepte si abilitati mai complexe ( sau ZPD este un spatiu ce se misca odata cu fiecare deprindere complexa). Instruirea cea mai eficienta vizeaza nivelul zonal superior.

4.Limbajul joaca un rol central in dezvoltarea mentala – limbajul este un mecanism pentru gandire. Prin limbaj zona se extinde si indivizii se pot misca spre un sir de noi cunostinteexprimate in cadrul standardelor sociale si de mediu deja cunoscute.

Vigotsky defineste ZPD ca :

“……distanta dintre nivelul de dezvoltare actual asa cum este determinat de rezolvarea independenta de probleme si nivelul dezvoltarii potentiale asa cum este determinat prin rezolvarea de probleme sub indrumarea adultului sau in colaborare cu colegii mai capabili” (Vigotsky, 1978, p.90)

Pe masura ce copilul face progrese, zona devine o arie a dezvoltarii actuale inconjurata de o noua zona pentru dezviltari ulterioare.

De aceea dezvoltarea cooperativa se bazeaza pe aceasta teorie.

Material realizat de catre studentele :

BĂRCUŢEAN SIMONA – LAVINIA

BURSUC CHRISTINE-VERONICA

HRIŢULEAC ANCA

SZOCS IMOLA