TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

Embed Size (px)

Citation preview

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    1/60

      37

     

    CAPITOLUL II

    TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎNPERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    2.1. Principalele reglement ări şi institu ţ ii prezente în activitatea de

    transport rutier intern.

    „Un sistem eficient de transport, reprezint ă  , în mod cert,

    fundamentul vieţ ii fiec ăruia dintre noi”, spunea Daniel Fistung în

    lucrarea sa „Transporturi. Ecologie ,legislaţie”, apărută  la Bucureşti  în 

    2000. Transportul reprezintă  o latur ă  a activităţii economice, a societăţii

    omeneşti, organizată  în scopul învingerii distanţelor. Prin activitatea de

    transport se realizează deplasarea în spaţiu a bunurilor sau a oamenilor în

    vederea satisfacerii nevoilor materiale şi spirituale ale societăţii omeneşti.

    Transportul a devenit un element indispensabil vieţii, întrucât ofer ă 

    membrilor societăţii posibilităţi de deplasare, comunicare, de percepere şi

    asimilare, a cât mai mult, din ce ofer ă  civilizaţia. Civilizaţia modernă,

    caracterizată  printr-un ritm intens de dezvoltare în cele mai diverse

    domenii, printr-un schimb masiv de valori materiale şi spirituale, reclamă o

    continuă deplasare de bunuri, o permanentă deplasare a oamenilor dintr-

    un loc în altul.1

     În economia modernă, transportul reprezintă  un factor dinamizator,

    ceea ce impune ca transportul rutier de mărfuri şi de persoane să  fieoptimizat, pentru a r ăspunde cerinţelor de deschidere şi dezvoltare

    durabilă, în concordanţă  cu concluziile Consiliului European de la

    Goteborg.

    Economia României s-a stabilizat, ea prezintă tendinţe de creştere în

    anumite domenii şi implicit cererea de transport şi mobilitatea au crescut.2 

    După cel de al doilea r ăzboi mondial, pe măsura dezvoltării şi modernizării

    1 Alexa Constantin-„Transporturi internaţionale” , Ed. ASE, Bucureşti, 2003, pag.11.

    2 ***Info UNTRR- supliment, Buletinului informativ al Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din România,

    aprilie, 2004, pag.3

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    2/60

      38

    rutiere pe plan mondial şi de creştere a schimburilor economice dintre

    diferitele state ale lumii, s-a simţit tot mai mult necesitatea constituirii unei

    organizaţii internaţionale a transporturilor rutier, care să promoveze acest

    gen de transporturi şi să apere interesele membrilor săi.

    Cadrul legislativ   de desf ăşurare a activit ăţ ii   de transport este ocomponentă  a pieţei transporturilor, el stabilind regulile după  care se

    organizează  şi se efectuează  activitatea de transport. Cadrul juridic

    stabileşte regulile şi limitele între care se poate desf ăşura această activitate

    pentru a se realiza protecţia celui care apelează  la serviciul de transport,

    protecţia operatorului de transport, a mediului şi a statului, dar în acelaşi

    timp, pentru a se realiza o creştere calitativă a acestui serviciu.3 Activitatea

    de transport fiind una din cele mai vechi activităţi de prestări serviciipracticate beneficiază de un cadru legislativ bine pus la punct, prin tradiţie

    legislaţia internaţională fiind extinsă şi la transporturile naţionale.

     În acest context, acţiunile din ultimii ani ale Ministerului

    Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului s-au axat atât pe modernizarea

    şi dezvoltarea infrastructurii rutiere, în vederea lărgirii pieţelor, cât şi pe

    dezvoltarea durabilă din punct de vedere economic, social şi al protecţiei

    mediului.Statul, prin Ministerul Transporturilor sau instituţiile publice ale

    acestuia, aplică politici economice şi fiscale menite să asigure dezvoltarea

    activităţii de transport, realizarea unui mediu concurenţial sănătos între

    operatorii de transport dar şi între diferitele moduri de transport, protecţia

    publicului şi a mediului.4 În acelaşi timp statul prin instituţiile publice create

     în domeniul transportului veghează  la respectarea condiţiilor impuse

    operatorilor de transport, la respectarea condiţiilor de calitate a serviciului şia principiilor concurenţei loiale.

    Cadrul legislativ   de desf ăşurare a activităţii de transport rutier

    cuprinde:

    aspecte legislative privind relaţiile care se stabilesc între participanţii

    la procesul de transport;

    cadrul organizatoric   de efectuare a activităţii de transport rutier cu

    cele două componente ale sale: reglement

    ările privind rela

    ţiile dintre

    3 Tătar Ioan- “Manualul operatorului de transport rutier”, Ed. I.F.P.T.R, Miercurea-Ciuc,2000,pag.1644 ***Revista Cargo-România, nr.6/2004, pag.10

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    3/60

      39

     

    operatorii de transport şi instituţiile publice ale statului şi locul şi rolul

    instituţiilor publice ale statului în procesul de transport, ca organ de

    specialitate al guvernului şi ca autoritate de stat.

    Cadrul legislativ al transportului rutier este compus din legi şi ordonanţe,

    care permit buna organizare şi desf ăşurare a acestei activităţi.Printre acestea se număr ă:5 (anexa nr.1)

    a)  Acte normative care reglementeaz ă  în România transporturile 

    rutiere şi activit ăţ ile conexe acestora;

    b) Acte normative cu privire la infrastructura rutier ă;

    c) Acte normative  care reglementeaz ă  formarea profesional ă  în 

    domeniul transporturilor;

    d)  Acte normative cu privire la organizarea şi func ţ ionarea anumitorautorit ăţ i competente din domeniul transportului rutier( este vorba de

     ARR-Autoritatea Română Rutier ă );

    e)  Acte normative cu privire la organizarea şi desf ăşurarea activit ăţ ii  de control în domeniul transporturilor rutiere ( înfiinţ area unor

    echipajelor mobile mixte de control al traficului rutier , formate şi din

    reprezentanţi ai regiilor autonome, Administrarea Naţională  a Drumurilor

    din România şi „Registrul Auto Român”- RAR , precum şi ai „ Autorit ăţ iiRutiere Române”-  ARR , împreună  cu organe de control apar ţinând

    Inspectoratului General al Poliţiei şi Inspectoratul General al Poliţiei de

    Frontier ă). 

     În ceea ce priveşte actele normative care reglementează 

    transporturile rutiere în România, putem constata că  Ordonanaţa

    Guvernului nr.19/1997 privind transporturile, aprobată  prin legea nr.

    197/1998 şi Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transportul rutier,aprobată prin Legea nr. 105/2000 cu modificările şi completările ulterioar,

    au introdus reglementări specifice perioadei de tranziţie, care să  asigure

    trecerea de la un sistem centralizat la unul liberalizat. Prin reglementările

    Legii nr.105/2000 de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 44/1997, nu s-a

    realizat în toate cazurile o corelare suficientă  între legislaţie şi obiectivele

    propuse, ceea ce, în cazurile respective, s-a ajuns fie la o aplicare formală 

    a prevederilor respective, fie la blocaje în activitatea de transport rutier de5 ***Acte normative în domeniul transportului rutier; Ed. Promotrans ; Bucureşti ; 2004 ; pag.6.

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    4/60

      40

     

    mărfuri şi persoane. Totodată, datorită  unor erori tehnice de redactare

    cuprinse în Ordonanţa nr.44/1997, modificată  prin Ordonanţa Guvernului

    nr. 73/1997, au fost omise unele prevederi existente, ceea ce nu a dus la

    eliminarea disfuncţionalităţilor existente.

    Unele necorelări, s-a încercat să  fie remediate prin prevederileOrdinului ministrului lucr ărilor publice, transporturilor şi locuinţelor nr.

    1842/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de autorizare şi

    efectuare a transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora. În multe

    privinţe, prevederile normelor metodologice nu puteau corecta

    disfuncţionalităţile legii privind transporturile rutiere, ceea ce impunea şi din

    acest punct de vedere, necesitatea unei noi legi a transporturilor rutiere.

     Astfel că  la nivelul anului 2004 a fost propus un proiect de lege privindtransporturile rutiere, care cuprindea o mai bună  structurare a

    transporturilor rutiere, de mărfuri şi persoane, precum şi definirea mai

    exactă  a activităţilor conexe acestor transporturi. Acest proiect aducea

    corecţii în ceea ce priveşte condiţiile de acces la profesia de operator de

    transport şi de operator de activităţi conexe, în sensul de facilitare dar şi de

    oferire a siguranţei pentru executarea profesiilor respective. De asemenea,

    proiectul de lege aborda o serie de noi probleme sau reformulează prevederile existente în sensul compatibilizării legislaţiei naţionale cu cea

    comunitar ă.6 

     În data de 22 iulie 2005, pe fondul unei crize de autoritate a Guvernului

    României, mult aşteptata şi discutata Lege a Transporturilor a fost

    promulgată  sub forma unei Ordonanţei de Urgenţă  nr. 109, prin care se

    abroga Ordonanţa 44/ 1997 şi legea 105/2000. Adoptată  de guvern la

    pachet cu alte câteva zeci de ordonanţe şi hotărâri, urgentarea LegiiTransporturilor, şi promulgarea sub forma unei ordonanţe de urgenţă, este

    motivată  de necesitatea armonizării legislaţiei româneşti cu cea

    comunitar ă. Printre noile prevederi ale OUG 109 se număr ă şi următoarele

    aspecte :7

    •  posibilitatea implicării MTCT în gestiunea autorizaţiilor de transport;

    6 ***Info UNTRR-supliment, aprilie 2004, pag.2.7 ***Info UNTRR-Supliment - Buletinului informativ al Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din România-

    august, 2005, pag.2.

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    5/60

      41

     

    •  renunţarea la licenţele de execuţie pe vehicul, aceasta urmând a fi

     înlocuită cu copii după licenţa de transport, ce va avea o valabilitate

    de 5 ani,

    •  acordarea licenţei de traseu pentru transportul internde persoane

    pentru o perioadă de 3 ani;•  amenzile acordate operatorilor de transport str ăini având ca ţar ă de

    tranzit sau destinaţie România, care circulă  f ăr ă  autorizaţie de

    transport internaţional valabilăpe teritoriul României, au crescut până 

    la 15000 de RON;

    •  posibilitatea imobilizării vehiculelor str ăine care nu îndeplinesc

    condiţiile legislaţiei române în vigoare, pe teritoriul României;

    Totodată se propun o serie de măsuri mai ales legate de controalele ce artrebui aplicate operatorilor de transport str ăini care circulă  pe teritoriul

    României, în vederea asigur ării unui cadru competiţional corect al pieţei şi

    al unor condiţii concurenţiale egale tuturor transportatorilor, prin aplicarea

    aceloraşi reguli cu privire la efectuarea transporturilor rutiere internaţionale,

    precum şi pentru a conferi României o poziţie mai bună  în procesul de

    negociere a contingentelor anuale de autorizaţii bilaterale de transport.

    După  o adevărată  luptă  cu privire la stabilirea unei legi a transporturilorrutiere, acest eveniment are loc pe data de 25 aprilie 2006 prin Legea 102

    pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.109/2005 privind

    transporturile rutiere. Prezenta lege intr ă în vigoare de la 1 octombrie 2006

    cu modificările de rigoare, care par a fi cât de cât compatibile cu legislaţia

    comunitar ă. Până  la intrarea în vogoare a legii, ordonanţa109/2005 a fost

    republicată  în Monitorul Oficial al României din 9 mai 2006, partea I,

    dându-se textelor o nouă numerotare.8

     În ceea ce priveşte transportul de călători intern acesta se supune

    prevederilor legilor interne, iar pentru transportul de călători internaţional

    este în vigoare: Legea nr. 439 din 27 iunie  2002 pentru ratificarea

     Acordului privind transportul internaţ ional ocazional de c ăl ători cu

    autocarul şi autobuzul (Acordul INTERBUS) semnat de România la

    Bruxelles la 2 octombrie 2000 .  Acest acord a fost semnat din dorinţa de a

    8 *** Info UNTRR-Supliment - Buletinului informativ al Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din

    România-iunie, 2006, pag.2; 24.

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    6/60

      42

     

    promova dezvoltarea transportului internaţional în Europa şi în special

    facilitarea organizării şi oper ării acestuia, animate de dorinţa de a facilita

    turismul şi schimburile culturale între păr ţile contractante. Acest acord se

    aplică:

    a)transportului rutier internaţ ional de c ăl ători , având orice naţionalitate, prinserviciile ocazionale:

    -între teritoriile a două păr ţi contractante sau care începe şi se termină pe

    teritoriul aceleiaşi păr ţi contractante şi care, dacă  apare necesitatea în

    timpul derulării unor astfel de servicii, tranzitează teritoriul unui stat care nu

    este parte contractantă;

    -efectuat contra plată  de către operatorii de transport stabiliţi pe teritoriul

    aceleiaşi păr ţi contractante în conformitate cu legislaţia naţională  aacesteia şi care deţin o licenţă pentru efectuarea transportului cu autocarul

    sau autobuzul sub forma serviciilor ocazional internaţionale;

    -utilizând autobuze şi autocare înmatriculate pe teritoriul păr ţii contractante

     în care operatorul de transport este stabilit;

    b) cursele în gol ale autobuzelor şi autocarelor  legate de aceste servicii.

    Prezentul acord nu se refer ă la serviciile ocazionale în sens propriu.

     În sensul prezentului acord , prin următorii termeni se înţelege:9

    • autobuze şi autocare  – vehicule care, prin construcţie şi dotare, suntadecvate transportului a mai mult de 9 persoane, inclusiv şoferul, şi sunt

    destinate acestui scop. 

    • Serviciile ocazionale internaţionale- serviciile operate între teritoriile adouă  păr ţi contractante, care nu corespund nici definiţiei serviciilor

    regulate, nici a serviciilor special regulate şi nici a serviciilor navetă.

     Aceste servicii pot fi operate cu o oarecare frecvenţă  f ăr ă  a înceta înacest fel să fie servicii ocazionale.

    • Serviciile regulate – serviciile care asigur ă transportul călătorilor potrivit

    frecvenţelor specificate şi pe rutele specificate, în care călătorii pot fi

     îmbarcaţi sau debarcaţi în puncte de oprire dinainte stabilite. Serviciile

    regulate pot fi supuse obligaţiei de a respecta orare şi tarife stabilite în

    prealabil.

    9 *** Monitorul Oficial, nr.58/28 ian.2002-Ordinul 1842/4 dec. 2001, pag.4.

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    7/60

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    8/60

      44

     

    Ministerul Transporturilor , în calitate de organ de specialitate al

    administraţiei publice centrale, este autoritate de stat în domeniul

    transporturilor rutiere şi reprezintă, în sensul prezentei ordonanţe,

    autoritatea competentă care asigur ă realizarea, modificarea, dezvoltarea şi

    siguranţa transporturilor rutiere.10Ministerul Transporturilor, Construc ţ iilor şi Turismului   este organ de

    specialitate al administraţ iei publice centrale , cu personalitate juridic ă , în

    subordinea Guvernului , având sediul în municipiul Bucureşti.

    Ministerul Transportului, Construc ţ iilor şi Turismului  stabileşte politica în

    domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului, la nivel naţional,

    elaborează  strategia şi reglementările specifice de dezvoltare şi de

    armonizare a activităţilor de transport, construcţii şi turism, în cadrul politiciigenerale a Guvernului , şi îndeplineşte rolul de autoritate de stat în

    domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului.11

      Ministerul Transportului, Construc ţ iilor şi Turismului,  în calitate de

    organ de specialitate al administraţ iei publice centrale, îndeplineşte

    următoarele atribu ţ ii principale:

     elaborează  şi supune spre aprobare cadrul legislativ adecvat

    transporturilor, construcţiilor şi turismului; elaboreaz ă politica economic ă  în domeniul transporturilor, construc ţ iilor

    şi turismului;

     aplică şi urmăreşte în sectorul transporturilor, construcţiilor şi turismului

    prevederile Acordului european instituind o asociere între România, pe

    de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia,

    pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin

    legea nr. 20 -1993 şi strategia naţională  şi sectorială  de pregătire aader ării României la Uniunea Europeană.

     aprobă  tarifele percepute pentru eliberarea de autorizaţ ii şi licenţ e,

     precum şi cuantumul redevenţ elor;

     elaborează şi pune în aplicare strategiile de privatizare în domeniile sale

    de activitate şi asigur ă întregul proces de privatizare pentru unităţile de

    sub autoritatea sa;

    10 http://www.gov.ro/guvernul/afis-minister.php.

    11 ***Hotărârea nr. 740/3 iulie 2003, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor

    şi Turismului.

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    9/60

      45

     elaboreaz ă şi promoveaz ă cadrul legal în vederea stimul ării investi ţ iilor

    cu capital autohton şi str ăin în domeniile sale de activitate;

     asigur ă  tuturor utilizatorilor accesul egal şi nediscriminatoriu la

    infrastructurile de transport deschise accesului public;

     asigur ă  beneficiarilor de transport dreptul de a alege liber modul detransport, transportul şi mijlocul de transport;

     sprijină dezvoltarea şi funcţionarea transportului public;

     stimuleaz ă libera ini ţ iativ ă şi asigur ă autonomia transportatorilor;

     clasific ă  infrastructurile de transport în conformitate cu standardele

    naţ ionale şi internaţ ionale;

     stabileşte prin norme un mod unitar de prezentare a sistemului

    informaţional privind transportul public de persoane, în sfera deadministrare a infrastructurii de transport de interes public;

     elaboreaz ă  şi supune spre aprobare Guvernului schema reţ elei

    naţ ionale de transport, care are ca obiective asigurarea deplasării

     persoanelor şi a mărfurilor între toate localit ăţ ile ţării, precum şi

    conectarea infrastructurilor naţ ionale de transport la principalele

    infrastructuri internaţ ionale de transport;

     asigur ă  elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, casinteză  a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a

    teritoriului, urmărind amortizarea lor; verifică  respectarea prevederilor

    acestuia, după aprobare, potrivit legii;

     stabileşte sarcinile administraţ iei publice centrale şi locale care au

    atribuţ ii în domeniu, măsuri pentru protejarea zonelor cu valoare istoric ă,

    arhitectural ă  sau peisagistic ă, precum şi pentru integrarea acestora în

    ac ţ iunile de modernizare a localit ăţ ilor şi a zonelor aferente.  În exercitarea atribuţiilor sale Ministerul Transporturilor, Construcţiilor

    şi Turismului colaborează  cu celelalte ministere şi organe de specialitate

    din subordinea Guvernului, cu autorităţile publice locale şi cu alte

    organisme interesate. În calitatea sa de autoritate de stat în domeniul

    transporturilor, construcţiilor şi turismului, Ministerul Transporturilor,

    Construcţiilor şi Turismului are următoarele atribuţii principale, pe care le

    exercită  direct sau prin organisme tehnice specializate, institu

    ţii publice

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    10/60

      46

     

    subordonate , unităţi care funcţionează sub autoritatea ori în coordonarea

    sa sau societăţi comerciale autorizate:12

     participă  la anchetarea evenimentelor sau accidentelor produse în

    activităţile de transport;

     elaborează  în condiţiile legii, norme de efectuare a transporturilorspeciale;

     exercită  inspecţia de stat privind respectarea reglementărilor interne şi

    internaţionale în activităţile specifice transporturilor;

     emite norme obligatorii de licenţiere şi autorizare a agenţilor economici

    care efectuează  sau urmează  să  efectueze activităţi de transport sau

    activităţi specifice traficului şi stabileşte condiţiile de acordare, de

    suspendare sau de anulare a licenţelor şi autorizaţiilor; exercită  activitate de registru, de inspecţie de stat şi de control în

    transporturi;

     emite norme obligatorii de atestare, certificare, licenţiere şi brevetare a

    personalului care lucrează  în transporturi sau care concur ă  la siguranţa

    traficului şi stabileşte condiţiile de suspendare, de retragere sau de

    anulare a atestatelor, certificatelor, licenţelor ori brevetelor acordate;

     emite norme de siguranţă  în transporturile rutiere, feroviare, navale,aeriene, precum şi în transportul multimodal şi combinat şi

    supraveghează respectarea acestora;

      asigur ă cerificarea şi omologarea de tip sau individuală a mijloacelor de

    transport;

      autorizează spaţiile de inspecţie tehnică, supraveghează şi controlează 

    activitatea acestora şi atestă  personalul care efectuează  inspecţia

    tehnică periodică;  acreditează  instituţii publice subordonate, organisme tehnice

    specializate şi societăţi comerciale, autorizate, care să elaboreze şi să 

    pună în aplicare normele tehnice şi reglementările specifice transportului

    rutier şi să asigure inspecţia şi controlul tehnic de specialitate;

      Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului îndeplineşte orice

    alte atribuţii stabilite prin acte normative pentru domeniul său de

    activitate.

    12 ***http//www.mt.ro-legislaţie.

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    11/60

      47

     

    Conducerea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şiTurismului  este asigurată  de ministrul transportului , construcţiilor şi

    turismului, care numeşte şi eliberează  din funcţie personalul acestuia, în

    condiţiile legii. Ministrul este ordonator principal de credite bugetare, el

    conduce întreaga activitate a ministerului şi îl reprezintă  în raporturile cucelelalte ministere, cu alte autorităţi publice şi organizaţii, precum şi cu

    persoane juridice şi fizice din ţar ă şi din str ăinătate.

    Ministrul Transporturilor, Construc ţ iilor şi Turismului este ajutat în

    activitatea de conducere a ministerului de 5 secretari de stat.  În structura

    organizatorică a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului se

    organizează  şi funcţionează, în subordinea demnitarului, cabinetul

    ministrului. Răspunderile şi atribuţiile secretarilor de stat se stabilesc prinordin al ministrului transportului construcţiilor şi turismului. Ministrul poate

    delegă o parte din atribuţiile sale secretarilor de stat. Secretarul general şi

    secretarii generali adjuncţi sunt înalţi funcţionari publici , numiţi conform

    legii.13

    Instituţiile publice care se află  în subordinea MinisteruluiTransporturilor, Construcţiilor şi Turismului care supraveghează activitatea

    de transport rutier sunt:14

    a)-Autoritatea Română  Rutier ă- ARR , instituţie publică  cu personalitate

     juridică, este organ tehnic specializat al Ministerului Transporturilor pentru

    transportul rutier, desemnat să asigure, în principal, inspecţia şi controlul în

    trafic, al stării tehnice a autovehiculelor rutiere şi remorcilor, precum şi al

     îndeplinirii condiţiilor de operare a transporturilor rutiere, inspecţie şi

    controlul respectării reglementărilor interne şi internaţionale privind

    condiţiile de siguranţă  a transporturilor rutiere şi de protecţie a mediului,licenţierea operatorilor de transport rutier, punerea în aplicare a normelor

    tehnice şi a reglementărilor specifice transporturilor rutiere, controlul

    constituirii Fondului special al drumurilor publice şi executarea silită  a

    creanţelor la bugetul Fondului special al drumurilor publice, pe baza

     împuternicirii date de Ministerul Transporturilor.

    13 *** Revista Cargo-România, nr.1/ianuarie 2004,pag.6

    14 *** Ordonanţa nr.95/27 august 1998, privind înfiinţarea unor instituţii publice în subordinea Ministerului

    Transporturilor

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    12/60

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    13/60

      49

     

    satisface fluenţa şi siguranţa în circulaţie, având un trafic ce depăşeşte

    limita de 7500 vehicule fizice în 24 de ore (Bucureşti-Braşov, Bucureşti-

    Giurgiu, Craiova- Piteşti).16 Potrivit aprecierilor specialiştilor din Ministerul

    Transporturilor, în prezent se circulă  în regim de saturaţie în cca. 1/3 din

    lungimea drumurilor naţionale.Comparativ cu ţările europene dezvoltate din punct de vedere rutier,

    România continuă să se menţină pe o treaptă inferioar ă în ceea ce priveşte

    asigurarea fondurilor necesare pentru întreţinerea şi repararea reţelei de

    drumuri publice, spre deosebire de marea majoritate a ţărilor europene

    care au aplicat taxe utilizatorilor drumurilor acoperind integral cheltuielile

    necesare.

    16 ***http//www.and.ro

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    14/60

    50

    ***sursa: www.mt.ro-structura organizatorică 

    Figura nr.2.1.1

    http://www.mt.ro-structura/http://www.mt.ro-structura/

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    15/60

      51

     

    2.2. Condi ţ iile necesare pentru efectuarea transportului rutier intern şi

    internaţ ional .

    Transportul reprezintă  o componentă  a producţiei materiale, fiind

    compusă din totalitatea mijloacelor de deplasare a mărfurilor şi persoanelor

     în spaţiu şi timp, a utilajelor, a căilor de comunicaţie, folosindu-se un

    personaj de specialitate.17  În contextul unei evoluţii f ăr ă  precedent a

    relaţiilor economice şi a schimburilor economice internaţionale,

    transporturile şi expediţiile şi-au găsit un loc deosebit de important, folosit

     în scopul învingerii distanţe.

    Locul transporturilor în economia naţională  a unei ţări, îl reprezintă 

    faptul că este o ramur ă a producţiei materiale care contribuie la crearea de

    Produs Intern Brut. Prin transporturi se realizează  legături între ramurile

    economiei materiale, compartimente ale fiecărei ramuri, între unităţile din

    cadrul compartimentelor. Economia unei ţări depinde de capacitatea ei de

    a-şi asigura circulaţia produselor. Deţinerea unei reţele puternice de

    transport ofer ă  economiei cadrul comercial optim de funcţionare, creând

    posibilitatea dezvoltării şi evoluţiei. Una din funcţiile de bază  ale unităţii

    economice o reprezintă  funcţia comercială. Valorificarea rezultatelor

    producţiei-produsul semifabricat sau finit-presupune deplasarea acestuia

    de la producător (expeditor) la cumpăr ător (destinatar). Aici intervine rolul

    transportatorului ca intermediar în tranzacţiile economice, care mijloceşte

    derularea unui contract de vânzare-cumpărare.

    Reţeaua de transport a unei ţări, oglindeşte fidel situaţia economiei

    acesteia, constituindu-se în „sistem circulator” al unei economii,

    transporturile preiau rezultatele obţinute, reacţionând prompt la evoluţiilesau involuţiile acesteia.18 O componentă a reţelei de transport o reprezintă 

    transporturile rutiere. Prin specificul lor acestea se pretează  cel mai bine

    unor solicitări la nivel micro şi macro, având prioritate în cazul unor

    deplasări rapide şi directe, chiar dacă uneori costurile sunt mai ridicate.19 

    Transportul rutier este un mod de transport terestru şi totodată  un 

    17 Enache Sorin-„Transporturi şi asigur ări”, Ed. Independenţa .Economica, Piteşti, 2003, pag.29.Ştefan Camelia

    18 Tătar Ioan- Op.cit., pag.165

    19 ***Revista Tranzit –Revista afacerii de transport şi logistică, nr 6/iunie 2003, pag.10.

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    16/60

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    17/60

      53

    Este de menţionat, că  în fostele ţări socialiste, inclusiv în România,

    ponderea redusă  a transporturilor rutiere se datorează  unei politici

    economice greşite, la nivel de stat, care, consider ă acest mod de transport

    ca fiind deosebit de energofag, şi care a limitat dezvoltarea lui prin acte

    normative restrictive, împiedicând ca legile economiei de piaţă  să determine adevărata pondere a diferitelor moduri de transport.

    Dezvoltarea transportului rutier în ţara noastr ă  a fost favorizată de

    existenţa şi dezvoltarea industriei proprii de vehicule rutiere, de reţeaua de

    căii de comunicaţii terestre (care necesită  investiţii mai mici în comparaţie

    cu cele cerute de alte mijloace de transport), de reţeaua de service bine

    dezvoltată.

    Pe baza reglementărilor în vigoare sunt legiferate următoarelecategorii de transport rutier:

     Din punct de vedere al caracterului transportului :

    1.Transporturi naţionale.

    2. Transporturi internaţionale.

     Din punct de vedere al caracterului activit ăţ ii:21 

    1.Transporturi în interes public.

    2. Transporturi în interes propriu:*transporturi în folos propriu;

    •  transporturi în interes personal.

    Transportul rutier se clasifică pe categorii şi tipuri de transport după cum

    urmează:22

    A)categorii de transport rutier :

    a)clasificarea din punct de vedere al ariei de desf ăşurare:

    1.transport rutier în trafic naţional;2.transport rutier în trafic internaţional.

    b)clasificarea din punct de vedere al caracterului activit ăţ ii :

    1.transportul rutier public;

    2.transportul rutier în cont propriu.

    B)tipuri de transport rutier :

    a)transport rutier de mărfuri :

    21 Gheorghe Ion-„Managementul transporturilor- Transportul public urban de pasageri”, Partea a III-a, Ed. Eficient,

    Bucureşti,2001, pag.15.22

     ***Ordonanţa de Urgenţă nr.109 din 14 iulie 2005 privind transporturile rutiere, pag.2.

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    18/60

      54

    1.transport rutier de mărfuri generale;

    2.transport rutier de mărfuri perisabile;

    3.transport rutier de mărfuri şi deşeuri periculoase;

    4.transport rutier de deşeuri;5.transport rutier de animale vii;

    6.transport rutier agabaritic.

    b)transport rutier de persoane:

    1.transport rutier prin servicii regulate,

    2.transport rutier prin servicii regulate speciale;

    3. transport rutier prin servicii ocazionale.

    Procesul de transport al mărfurilor şi călătorilor pe şosele are trei

    componente: drumul, autovehiculul şi conducătorul auto.

    Autovehiculele se caracterizează  printr-o mobilitate deosebită,

    nefiind legate de instalaţii speciale fixe cum este cazul în transportul

    feroviar, de pildă  (linii de cale ferată, depouri, triaje). Datorită acestui fapt

    ele pătrund în locul unde alte mijloace de transport nu au accesibilitate,constituind o componentă indispensabilă a transporturilor multimodale. Cu

    ajutorul autovehiculelor se pot organiza transporturi directe de la furnizori şi

    până  la beneficiarul mărfurilor din ţar ă  sau str ăinătate, evitându-se

    transbordările pe parcurs şi consecinţele acestuia: manipulări costisitoare;

    pierderi cantitative şi calitative; r ătăciri de colete; sustrageri. Totodată,

    devine posibilă folosirea unor ambalaje mai uşoare şi mai ieftine, scurtarea

    perioadei de timp cât marfa se află în procesul de circulaţie. În traficul rutier autovehiculul ocupă ponderea cea mai mare faţă  de

    totalul vehiculelor care circulă  pe căile de comunicaţii terestre. Mijloacele

    de transport auto dezvoltă viteze tehnice şi comerciale ridicate, fapt ce are

    o mare importanţă  în transportul de mărfuri perisabile, al celor care

    presupune un anumit grad de urgenţă. În transporturile pe distanţe mari,

    cum sunt cele internaţionale rulajul mijloacelor de transport auto este de

    două ori mai ridicat decât al vagoanelor de cale ferată, ceea ce contribuie

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    19/60

      55

    la accelerarea proceselor de producţie şi desfacere, la creşterea eficienţei

    utilizării autovehiculelor.23

    Numeroase mijloace de transport auto asigur ă  temperaturi optime

    pentru conservarea calităţii mărfurilor pe parcursul transportului (între -30

    de grade Celsius şi +20 de grade Celsius). La export de pildă, carneacongelată trebuie să aibă –18 grade Celsius măsurate la os pentru a întruni

    condiţiile de recepţie la destinaţie, pe când fructele şi legumele proaspete

    se transportă la temperaturi de 3-6 grade Celsius.

    După  anul 1989, transformările din economia românească au afectat

    puternic şi transporturile rutiere. Liberalizare economică  a creat

    posibilitatea unei extinderi în acest domeniu, ajungându-se la o

    suprasaturare a pieţei, oferta de transporturi, atât internă  cât externă depăşind cererea economiei.

    Investiţia relativ mică  şi obţinere a profitului imediat au dus la

    orientarea întreprinzătorilor către activitatea de transport rutier, conducând

    la formarea unui parc de autovehicule mai mare decât necesarul actual. În

    aceste condiţii se impune o organizare cât mai bună  a activităţii

    desf ăşurate de prestatorii de servicii de transport pentru a se putea

    menţine pe piaţă  şi a satisface cerinţele beneficiarilor şi astfel pentru acâştiga un segment de piaţă cât mai larg. Permanenta perfecţionare a celor

    ce operează direct în relaţiile cu clienţii şi care sunt implicaţi în derularea

    transporturilor confer ă  atuuri suplimentare pentru a oferi un serviciu de

    calitate şi pentru a obţine un profit cât mai mare în final.

    Potrivit legislaţiei în vigoare prin operator de transport rutier se

     înţelege orice persoană fizică sau juridică, română sau str ăină, ce deţine în

    proprietate sau are închiriate vehicule rutiere şi care efectuează transporturi rutiere şi /sau internaţionale, direct sau prin intermediar, ori prin

    asociere cu alte persoane fizice sau juridice. Prin operator de transport

    român se înţelege orice operator cu domiciliul sau reşedinţa în România,

    iar cetăţenii str ăini să aibă şi drept de muncă în România.24 Operatorii de

    transport rutieri pot efectua transporturi rutiere publice şi/sau în interes

     propriu. 

    23 Alexa Constantin- Op.cit. pag.33

    24 ***Revista Tranzit- Revista afacerii de transport şi logistică, nr.4/aprilie 2004.

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    20/60

      56

     

    Transportul rutier public se efectuează pe bază de contract, contra

    plată, de către un agent economic, titular al licenţei obţinutei obţinute în

    condiţiile prezentei legislaţii, având ca obiect de activitate transportul rutier,

    care deţine în proprietate sau în chirie vehicule rutiere, indiferent de

    capacitatea de transport a acestora.Transportul rutier în folos propriu  este efectuat f ăr ă  încasarea

    unui tarif sau a echivalentului în natur ă, ori în servicii al acestuia.

    Transportul rutier în interes personal se efectuează de persoane fizice, cu

    vehicul proprietate personală  cu respectarea prescripţiilor privind numărul

    de locuri şi a masei maxime admise autorizate, pentru deplasarea

    membrilor familiei, precum şi a bunurilor aflate în proprietatea lor.

    Transporturile rutiere interne şi /sau internaţionale se execută  de cătreoperatorii de transport rutier, români sau str ăini, care deţin şi utilizează 

    autovehicule înmatriculate în România, conduse de persoane cu cetăţenia

    română  sau de către cetăţeni str ăini cu drept de muncă  în România.

    Operatorii de transport au acces liber şi nediscriminatoriu la activitatea de

    transport rutier public. Pot desf ăşura operaţiuni de transport rutier

    operatorii de transport rutier înscrişi în registrul operatorilor de transport

    rutier, ţinut de autoritatea competentă. 

    Efectuarea de transportului rutiere este permisă  numai cu vehicule

    cărora li s-au eliberat de către agenţiile teritoriale ale Autorităţii Rutiere

    Române, licenţe de execuţie pentru fiecare vehicul, corespunzătoare

    categoriei şi tipului de transport rutier respectiv.25  Transporturile rutiere

    publice sau în interes propriu se pot efectua numai pe baza licenţei de

    transport şi a licenţei de execuţie, eliberate de Ministerul Transporturilor .

    Operaţ iunile de transport rutier de mărfuri şi de persoane , precum şiactivit ăţ ile conexe acestora se pot efectua numai dac ă  sunt îndeplinite

    următoarele condi ţ ii:26 

      operatorul de transport rutier  care desf ăşoar ă activitate de transport

    rutier sau operatorul care desf ăşoar ă  activităţi conexe transportului

    rutier, este o persoană juridică autorizată în acest scop de MinisterulTransporturilor, Construcţiilor şi Turismului;

    25 ***Monitorul Oficial,nr.58/28 ianuarie 2002- Ordinul 1842/4 decembrie 2001,pag.12-modificat prin Ordinul

    215/9 februarie 2004.26

     ***Legea nr.102/25 aprilie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.109/2005 privind transporurilerutiere.

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    21/60

      57

      vehiculele utilizate în timpul operaţiunilor de transport rutier sunt

    omologate sau certificate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi

    Turismului, au inspecţia tehnică periodică actualizată şi li s-au eliberat

    licenţele de execuţie pentru vehicul;

    Condi ţ iile care permit operatorului de transport rutier să  desf ăşoareaceast ă activitate se refer ă la obţ inerea următoarelor tipuri de licenţ e:

    1. Licenţ a de transport rutier public ă;

    2. Licenţă de transport rutier în interes propriu;

    3. Autorizaţ ii de transport rutier în interes propriu;

    4. Licenţă de execu ţ ie pentru activitatea de intermediere în

    transporturile rutiere;

    5. Licenţă de execu ţ ie pentru vehicul;6. Licenţă de execu ţ ie pentru traseu.

    Licenţ ele de transport rutier , autorizaţ iile de transport rutier, licenţ ele

    de execuţ ie pentru activit ăţ i conexe transportului rutier, licenţ ele de

    execuţ ie pentru vehicul, precum şi licenţ ele de execuţ ie pentru traseu sunt

    documente cu regim special, nominale şi netransmisibile, eliberate

    operatorilor de M.T.C.T prin Autoritatea Rutier ă  Română  – A.R.R în

    condi ţ iile prezentelor norme metodologice.

    Licenţa de transport se acordă operatorului de transport public care îndeplineşte condiţiile de onorabilitate, competenţă  profesională  şi

    capacitate financiar ă.27

    Condi ţ ia de onorabilitate  a operatorului de transport se consider ă 

     îndeplinită  dacă  persoana sau persoanele, care conduc permanent şi

    efectiv activitatea, nu au fost condamnate pentru infracţiuni grave, inclusiv

    de natur ă  comercială  şi nu au fost declarate necorespunzătoare de

    autoritatea competentă  în urma încălcării în mod grav şi repetat a

    reglementărilor în vigoare.

    Condi ţ ia de competenţă  profesional ă  este îndeplinită  dacă 

    persoana care conduce permanent şi efectiv activitatea, posedă  un

    certificat eliberat de autoritatea competentă sau o diplomă de absolvire a

    unei instituţii de învăţământ superior tehnic.

    27 Tătar Ioan-Op.cit.,pag.167.

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    22/60

      58

     

    Condi ţ ia de capacitate financiar ă  se consider ă  îndeplinită  dacă 

    operatorul dispune de resurse financiare suficiente pentru începerea şi

    desf ăşurarea activităţii.

    Licenţele de transport pot fi:

      licenţe de transport public;

      licenţe de transport în folos propriu.

    Licenţa de transport se întocmeşte într-un singur exemplar originalpentru fiecare operator şi în atâtea exemplare de serviciu, câte filiale,

    sucursale, puncte de lucru are în alte judeţe. Începând cu 1 ianuarie 2003

    toate vehiculele vor fi înmatriculate în judeţul în care operatorul de

    transport rutier î şi desf ăşoar ă activitatea, licenţa de execuţie pentru vehicul

    fiind eliberată în baza exemplarului de serviciu al licenţei de transport rutier

    public sau al licenţei de transport în interes propriu.

    Licenţa de transport rutier public sau licenţa de transport în interes

    propriu se eliberează pentru o perioadă de 5 ani de la data eliber ării şi este

    valabilă numai în condiţiile vizării anuale de către emitent, cu plata tarifelor

    aferente. Operatorului de transport rutier i se suspend ă licenţ a de transport

    rutier în interes propriu în următoarele cazuri:28

    a) când operatorul nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile care au stat la

    baza dobândirii licenţei de transport rutier sau a licenţei de transport în

    interes propriu;

    b) necomunicarea în scris la agenţia teritorială a A.R.R a modificărilor de

    la data obţinerii licenţei de transport rutier public sau a licenţei de transport

     în interes propriu într-un termen de 15 zile de la apariţia acestora;

    c) când reclamaţiile privind calitatea prestaţiilor realizate, adresate în

    scris agenţiei teritoriale a A.R.R din partea beneficiarilor sau a altororganisme îndreptăţite, se confirmă, iar deţinătorul de licenţă de transport

    rutier public sau de licenţă  de transport rutier în interes propriu, la

    comunicarea în scris a agenţiei teritoriale a A.R.R, nu a remediat în

    termenul stabilit aspectele sesizate în reclamaţii;

    d) când se constată  că  operatorul de transport rutier în interes propriu

    desf ăşoar ă transport rutier public;

    28 ***Monitorul Oficial, nr.58/28 ianuarie 2001, Ordinul 1842, pag.6- modificat prin Ordinul 215/9 februarie 2004.

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    23/60

      59

    e) neprezentarea pentru viza anuală  a licenţei de transport rutier public

    sau a licenţei de transport în interes propriu în termen de 10 zile de la data

    expir ării vizei precedente.

    Licenţ a de execu ţ ie este documentul care se eliberează  la cererea

    operatorului de transport şi care atestă  dreptul acestuia de a efectuatransport de mărfuri cu un anumit vehicul, pe numărul de circulaţie, sau

    pentru un anumit traseu, în cazul transportului rutier de persoane. În cazul

     în care se constată de către organe de control abilitate abateri repetate în

    activitatea desf ăşurată  de operator pentru activităţi conexe transportului

    rutier în perioada dintre eliberarea licenţei de execuţie şi vizarea acesteia

    sau dintre două vizări succesive, abateri care ar conduce la suspendarea

    licenţei în cauză A.R.R, poate refuza acordarea vizei pentru o perioadă depână la 3 luni.

    Suspendarea licenţei de execuţie se hotăr ăşte de către emitent în

    unul dintre următoarele cazuri:

    a) când operatorul nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile care au stat la

    baza dobândirii licenţei de execuţie

    b) necomunicarea în scris la agenţia teritorială a A.R.R, a modificărilor faţă 

    de datele existente la data obţinerii licenţei de execuţie, în termen de 15zile de la apariţia acestora.

    Licenţa de execuţie pentru activităţi conexe transportului rutier

    suspendată  se reacordă  după  ce deţinătorul acesteia face dovada că  au

    fost înlăturate cauzele care au condus la suspendarea acestora cu plata

    tarifelor aferente. Efectuarea de transporturi rutiere este permisă numai cu

    vehicule cărora li s-au eliberat de către agenţiile teritoriale ale A.R.R licenţe

    de execuţie pentru vehicul, corespunzător categoriei şi tipului de transportrespectiv.

    Licenţa de execuţie pentru vehicul se eliberează  personalizată, de

    culoare diferită pentru transportul rutier public faţă de transportul rutier în

    interes propriu. Licenţele de execuţie pentru vehicul se eliberează de către

    agenţiile teritoriale ale A.R.R operatorul de transport rutier deţinător de

    licenţă  de transport rutier public de licenţă  de transport în interes propriu

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    24/60

      60

     

    sau de autorizaţie de transport în interes propriu, valabilă  pentru parcul

    aflat în administrarea acestora.29 

    Licenţa de execuţie pentru vehicul se eliberează  pentru transportul

    rutier naţional şi/sau transportul rutier internaţional. Licenţa de execuţie

    pentru vehicul pentru transporturile rutiere internaţionale dă  dreptulvehiculelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de inspecţia tehnică  să 

    efectueze transporturi de mărfuri sau de călători în trafic internaţional,

    având dreptul de a trece frontiera de stat a României în acest scop. Licenţa

    de execuţie pentru vehicul se suspendă  în cazul în care nu mai sunt

     îndeplinite condiţiile care au stat la baza eliber ării ei. Licenţa de execuţie

    pentru vehicul se reacordă  după  ce deţinătorul face dovada că  au fost

     înlăturate cauzele care au condus la suspendarea acesteia, cu platatarifelor aferente.

    Licenţele de execuţie se pot clasifica în două categorii:

    a) licenţă de execuţie pentru vehicul;

    b) licenţă de execuţie pentru traseu.

    Licenţele de execuţie pentru vehicul se eliberează  pentru transportul

    naţional şi /sau internaţional.

     Anularea licenţei de execuţie pentru vehicul se face în următoarelecazuri: a doua suspendare; neremedierea în termen de 3 luni a cauzelor,

    care au dus la suspendarea acesteia.

    Documentele pentru traficul internaţional de mărfuri precum şi

    convenţiile ce reglementează transportul rutier internaţional de mărfuri sunt

    elemente necesare pentru desf ăşurarea transportului rutier, mai ales cel

    internaţional, dar ele vor fi prezentate separat în punctele următoare.

    29 ***Legea nr.102/25 aprilie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.109/2005 privind transporturile

    rutiere, pag.13.

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    25/60

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    26/60

      62

     

    I.R.U. cuprinde 62 de membrii activi (uniuni naţionale) şi 26 de membri

    asociaţi. Ţara noastr ă este afiliată la I.R.U. din 1963.31

     În anul 1949, I.R.U. a primit din partea Consiliului Economic şi Social

    a O.N.U. (ECOSOC) statutul de organ consultativ al acestuia. I.R.U., pe

    arenă internaţională a facilitat punerea în aplicare a Acordului cu privire lasuprimarea restricţiilor şi libertatea circulaţiei rutiere cunoscută  în practică 

    sub numele de „Libertăţile Rutiere de la Geneva”. De asemenea, I.R.U. a

    adus o contribuţie remarcabilă  în elaborarea instrumentelor tehnico -

    comerciale menite să  promoveze transporturile auto şi pe plan

    internaţional. În domeniul transportului de mărfuri trebuie menţionată 

    contribuţia I.R.U. în legătur ă cu:

      punerea în aplicare, în 25 de ţări a „Convenţ iei  vamale privitoare latransportul internaţ ional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR”; 

      Elaborarea scrisorii de tr ăsur ă  internaţională  în conformitate cu

    Convenţia privitoare la contractul de transport internaţional rutier de

    mărfuri(C.M.R.);

      Crearea Asociaţiei internaţionale pentru transportul de mărfuri

    perisabile;

      Crearea Serviciului de Asistenţă mutuală internaţională; Colaborarea la elaborarea altor convenţii internaţionale referitoare la:

    circulaţia şi semnalizarea rutier ă; transportul mărfurilor periculoase

    (A.D.R.); transportul de mărfuri în containere.

    Printre cele mai importante reglementări, de care trebuie să  se ţină 

    seama la efectuarea transporturilor internaţionale sunt:

    a) CONVEN Ţ IA C.M.R.-„Convenţ ia referitoare la contractul de

    transport   de mărfuri pe şosele”,  a fost semnată  la Geneva la 19 mai1956. Prin această Convenţie sunt reglementate în mod uniform condiţiile

    generale în care se încheie şi se execută contractul de transport rutier de

    mărfuri.32 Ţara noastr ă  a aderat la această  Convenţie în baza decretului

    451/20.11.1972, Convenţia, intrând în vigoare pentru România la data de

    23.04.1973 la 90 de zile după  depunerea instrumentelor de ratificare la

    O.N.U. Convenţia C.M.R. se compune dintr-un număr de 51 de articole

    grupate după cum urmează:31

     Alexa Constantin- Op.cit. pag.6432

     ***Convenţia CMR-IRU Geneva 1956, cap.4. art.20.

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    27/60

      63

     

      Domeniul de aplicare;

      Persoanele pentru care r ăspunde transportatorul;

      Încheierea şi executarea contractului de transport;

      Răspunderea transportatorului;

      Reclamaţii şi acţiuni;  Transporturile succesive;

      Nulitatea stipulaţiilor contrare Convenţiei;

      Dispoziţii finale;

    b) CONVEN Ţ IA T.I.R.-   „Convenţ ia vamal ă, referitoare la transporturile 

    internaţ ionale de mărfuri sub acoperirea carnetului T.I.R.”. A fost adoptată 

     în anul 1959 în cadrul Comitetului pentru transporturile interioare ale

    C.E.E.-O.N.U., şi care a intrat în vigoare în 1960. Această primă Convenţiea fost revizuită  în anul 1975 de către Comisia Economică  pentru Europa

    din cadru O.N.U. şi a intrat în vigoare în 1978. România este parte

    contractantă la Convenţia T.I.R., revizuită din anul 1975.

     În sensul prezentei Convenţii, prin „operaţiune T.I.R.” se înţelege

    transportul mărfurilor de la un birou vamal de plecare, la un birou vamal de

    destinaţie, sub regimul denumit „ Regimul T.I.R.” stabilit prin această 

    Convenţie. Prezenta Convenţie priveşte transportul mărfurilor efectuatef ăr ă descărcări şi reîncărcări, pe una sau mai multe frontiere, de la un birou

    vamal de plecare al unei păr ţi contractante, în vehicule rutiere, ansamble

    de vehicule sau în containere, cu condiţia ca o parte din traseu între

     începutul operaţiunii T.I.R. şi terminarea ei, să  fie un traseu rutier.33 

    Transporturile trebuie să  aibă  loc sub garanţia asociaţiilor agreate34 

    conform dispoziţiilor Art.6 al acestei convenţii şi trebuie să fie efectuate sub

    acoperirea unui carnet T.I.R.. Mărfurile transportate sub regim T.I.R. nu vorfi supuse la plata sau la consemnarea drepturilor şi taxelor de import sau

    de export la birourile vamale de trecere. Fiecare parte contractantă  va

    putea împuternici anumite asociaţii să elibereze carnete T.I.R., fie direct, fie

    prin intermediul unor asociaţii corespondente şi să se constituie garante.

    33 ***Convenţia T.I.R.- elaborată de asociaţia garantă A.R.T.R.I., 2001,cap.1, pag.3.34 ***asociaţiile agreate în România pentru eliberarea carnetelor T.I.R sunt: UNTRR (Uniunea Naţională A

    Transportatorilor Rutieri din România, este o organizaţie profesională şi patronală, neguvernamentală, independentă,apolitică, fondată în 1990 pe principii democratice care promovează şi apăr ă interesele transportatorilor rutieri pe plan intern şi internaţional, înregistrând de la înfiinţare până în prezent peste 12000 de membri-operatori careefectuează transporturi interne şi internaţionale), şi ARTRI (Asociaţa Română pentru Transporturi RutiereInternaţionale).

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    28/60

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    29/60

      65

     

     În scopul îmbunătăţirii condiţiilor de conservare a calităţii mărfurilor

    perisabile în cursul transportului şi de dezvoltare a comer ţului cu asemenea

    bunuri, Comisia Economică  pentru Europa a O.N.U., a eliberat un acord

    referitor la transporturile internaţionale al produselor alimentare şi ale altor

    mărfuri perisabile, precum şi la instalaţiile ce se folosesc în acest scop. Înconformitate cu această  Convenţie, toate instalaţiile cu care sunt dotate

    mijloacele de transport pentru a asigura un regim de temperatur ă  dirijată 

    (izoterme, refrigerente, frigorifice sau calorifere) trebuie să fie controlate de

    autorităţile competente din ţara unde sunt înregistrate şi înmatriculate.

    d) ACORDUL A.D.R.-  „  Acordul cu privire la transportul rutier de marf ă 

     periculoase”.  În Europa, transportul rutier de mărfuri periculoase este

    reglementat de „Acordul European referitor la transportul rutier internaţionalde mărfuri periculoase”, încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957.

     Începând cu data de 1 ianuarie 1995, România respectă  prevederile

    acestui ACORD, la care a aderat prin Legea 31/1994.36

     A.D.R.-ul este un acord elaborat de Comisia Economică a Naţiunilor

    Unite pentru Europa, la Geneva, prin care mai multe state din Europa au

    convenit unele reguli comune pentru transportul mărfurilor periculoase pe

    drumurile publice pe teritoriul lor şi pentru trecerea frontierei. Abrevierea„A.D.R.” î şi găseşte originea în cuvintele cheie din titlu, în limba franceză:

     A-acord, D-dangereuse, R-route.

    La începutul anului 1999 erau membre semnatare ale acordului:

    Germania, Austria, Belarus, Bosnia-Her ţegovina, Belgia, Italia, Croaţia,

    Danemarca, Spania, Estonia, Macedonia, Federaţia Rusă, Finlanda,

    Franţa, Grecia, Ungaria, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg,

    Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, RepublicaCehă, România, Marea Britanie, Slovacia, Slovenia, Suedia, Elveţia.

     Acordul propriu-zis este un acord scurt şi simplu. Articolul cheie este

    al doilea. El precizează  cu excepţia anumitor mărfuri extrem de

    periculoase, celelalte mărfuri periculoase, care pot face obiectul unui

    transport internaţional în vehicule rutiere cu condiţia ca:

    -ambalajul lor şi etichetarea să fie în conformitate cu prescripţiile din Anexa

    A a acordului;

    36 ***Convenţia T.I.R.- elaborată de asociaţia garantă A.R.T.R.I., 2001,cap.1, pag.3.

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    30/60

      66

     

    -construcţia, echipamentul şi exploatarea vehiculelor să  fie conforme cu

    prescripţiile din Anexa B.

    Anexa A enumer ă  toate mărfurile periculoase care pot face obiectul unui

    transport internaţional. Această  anexă  stabileşte regulile referitoare la

    ambalare şi la etichetare, inclusiv descrierea mărfurilor în documentele detransport. Aceste reguli trebuie să  fie aplicate, toate, de către expeditorul

    de mărfuri.

    Anexa B stabileşte regulile aplicabile vehiculelor şi operaţiilor de transport

    de care transportatorul este r ăspunzător.

    A.D.R.-ul este un acord între state. Nici o autoritate centrală nu poate

    schimba aplicarea sa. În practică, controalele rutiere sunt efectuate de

    păr ţile contractante. Dacă  regulile sunt încălcate, autorităţile naţionale poturmări pe cale juridică  şoferul, aplicând legislaţia lor internă. A.D.R. nu

    prescrie nici o sancţiune. În vederea asigur ării aplicării uniforme şi pentru a

    asigura liberul schimb în Uniunea Europeană, anexele A şi B au fost

    adoptate de toate statele membre ale U.E. şi ele constituie baza regulilor

    interne.37

    e) ACORDUL A.E.T.R.-„Acordul European privind regimul de lucru al

    echipajelor vehiculelor care efectueaz ă transporturi rutiere internaţ ionale”. „Acordul A.E.T.R.”   a intrat în vigoare la data de 5.01.1976 şi

    prevederile sunt obligatorii pentru următoarele ţări: Austria, Belgia,

    Danemarca, Spania, Irlanda, Franţa, Marea Britanie, Grecia, Italia,

    Norvegia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovacia, Iugoslavia, Germania,

    Cehia, Norvegia, Slovacia, Federaţia Rusă.38  Prevederile principale ale

     A.E.T.R. care se refer ă  la regimul de lucru al echipajelor vehiculelor, care

    efectuează transporturi internaţionale de mărfuri sunt:•  Durata totală de conducere a vehiculelor cuprinsă între două  repausuri

    zilnice, sau între un repaus zilnic şi un repaus săptămânal, numită  în

    continuare perioadă  de conducere zilnică  nu trebuie să  depăşească  9

    ore. Poate fi prelungită până la 10 ore de 2 ori pe săptămână.

    •  După  4 ore şi jumătate de conducere a vehiculului şoferul trebuie să 

    facă  o pauză  de cel puţin 45 de minute, cu excepţia situaţiei, când el

    intr ă în perioada de repaus totală.37

     ***Revista Cargo&Bus- Revista Transportatorilor-mai 2005, pag.4838

     Caraiani Gheorghe-Op.cit, 1998,pag.378.

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    31/60

      67

     

    •  După maxim 6 perioade de conducere zilnică, şoferul trebuie să  ia un

    repaus săptămânal.

    •  În fiecare perioadă de 24 de ore şoferul beneficiază de un repaus zilnic,

    de cel puţin 11 ore consecutive cel mult de trei ori pe săptămână.

    •  Pauza zilnică poate fi luată într-un vehicul când acesta este echipat cu ocuşetă şi este în staţionare.

    f) CONVEN Ţ IA C.E.M.T .

    „Autorizaţiile C.E.M.T.” sunt autorizaţii multilaterale pentru transportul

    internaţional al mărfurilor pe drumurile publice folosite de întreprinderile de

    transport, stabilite în una dintre ţările membre C.E.M.T., pe baza unui

    sistem de contigent în relaţiile între ţările membre C.E.M.T. pentru vehicule

     înmatriculate într-o ţar ă membr ă a C.E.M.T.„C.E.M.T.”  reprezintă  Conferinţa Europeană  a Miniştrilor

    Transporturilor care este un organism interguvernamental, creat în 1953.

    Ţările membre: Germania, Austria, Belgia, Bosnia-Her ţegovina, Bulgaria,

    Croaţia, Danemarca, Spania, Estonia, Finlanda, Franţa, Grecia, Ungaria,

    Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Moldova, Norvegia, Olanda,

    Polonia, Portugalia, Turcia, Cehia, Slovacia, România, Marea Britania,

    Slovenia, Suedia, Elveţia şi Turcia. „Autorizaţ ia C.E.M.T.”  poate fi valabilă un an calendaristic (format A4 de

    culoare verde) sau 30 de zile (format A4 de culoare galbenă  având

    menţiunea „autorizaţie de scurtă  durată”).39  În perioada valabilităţii

    autorizaţiei C.E.M.T., operatorul de transport rutier, poate efectua un număr

    nelimitat de călătorii pe teritoriile ţărilor membre C.E.M.T.

     În conformitate cu rezoluţiile C.E.M.T., autorizaţia C.E.M.T. nu poate fi

    utilizată:  Pentru transportul la care expeditorul sau beneficiarul menţionat în

    scrisoarea de transport internaţional C.M.R. este acelaşi cu deţinătorul

    autorizaţiei multiple C.E.M.T.(transport în interes propriu);

     Pe teritoriul ţărilor membre C.E.M.T., în cazul în care transportul

    internaţional de mărfuri se efectuează într-o ţar ă membr ă C.E.M.T. şi o

    ţar ă nemembr ă C.E.M.T.

    39 ***Revista Cargo România, nr.6/2002, pag.23

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    32/60

      68

     Pentru efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri încărcate pe

    teritoriul unei ţări membre în vederea descărcării pe teritoriul aceleiaşi

    ţări (cabotaj).

    Pentru ca un transport să se deruleze în trafic rutier internaţional trebuie

    ca încărcătura să  fie însoţită  în afara scrisorii de tr ăsur ă, şi de altedocumente care privesc organele sanitar-veterinare, poliţia de frontiera

    precum şi organe şi organisme guvernamentale. Aceste documente sunt

    prevăzute în reglementările internaţionale multilaterale sau bilaterale,

    precum şi în legislaţia internă a ţărilor de expediţie, a ţărilor de tranzit şi a

    ţărilor de destinaţie.40

     

    Tabel nr. 2.3.1Principalele categorii de documente folosite în transportul rutier

    internaţional marf ă 

    a) Documente ale conduc ătorului auto: 

    - Permis de conducere;

    - Paşaport;

    - Buletin de identitate;

    - Asigurare de sănătate + risc de accident

    - Atestat de pregătire profesionala

    b) Documente pentru autovehicul : 

    - Foaia de parcurs (internă sau internaţională, după caz);

    - Diagrame tahograf;

    - Certificat de agreere;

    - Autorizaţii tranzit sau Autorizaţie CEMT;- Licenţa de transport;

    - Licenţa de execuţie;

    -Poliţa de asigurare a autovehiculului, „Cartea verde”;

    -Certificat ATP, ADR (după caz);

    -Certificat internaţional de inspecţie tehnică.

    -Dovada de verificare a tahografului .

    40 Caraiani Gheorghe-„Management-Marketing în transporturi”, Ed. Lumina Lex,Bucureşti,2002,pag.366

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    33/60

      69

    -Certificat de conformitate de la producătorul autotractorului şi alsemiremorcii.

    -Dovadă încadrare EURO 3-AE 3, eliberată de RAR.

    -Certificatul de înmatriculare.

    -Certificat zgomot redus, eliberat de producător. 

    c) Documente ale mărfi-

    *Factura externă ;

    *CMR (scrisoarea de tr ăsura rutier ă internaţională).

    *Carnetul TIR;

    *Documentul de tranzit T – după caz

    *Certificat EUR 1;

    *Certificat fitosanitar.

    *Poliţa de asigurare a mărfii (asigurarea CMR).

    d) Alte documente necesare:

    -decont cheltuieli cursă.

    -dispoziţie de plată.

    -card alimentare.

    * tabel realizat de autoare pe baza informaţiilor cu privire la documentele de transport

    Documentele pentru autovehicul sunt prezentate mai detaliat în

     paragrafele următoare: 

     Foaia de parcurs este un imprimat cu un regim special, prevăzută cu

    serie şi număr. Prin completarea foii de parcurs se asigur ă:

    -legalitatea circulaţiei autovehiculului pe ruta, pentru beneficiarul şi în

    perioada înscrise de unitatea deţinătoare la emiterea foii;

    -identificarea autovehiculului şi remorcilor tractate, a unităţilor deţinătoare şi

    a personalului de bord;

    -confirmarea de către şofer a stării de funcţionare a autovehiculului la

    plecarea din locul de parcare.

    Foaia de parcurs constituie baza evidenţei primare în transporturile auto.

    Din ea se culeg toate informaţiile privind activitatea autovehiculului şi

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    34/60

      70

     

    şoferului. În cazul autovehiculelor echipate cu tahograf, datele înscrise în

    foaia de parcurs se verifica şi completează  cu informaţiile furnizate de

    diagramele tahograf. Foaia de parcurs trebuie să  se găsească  asupra

    şoferului în tot timpul pentru care a fost emisă şi în care autovehiculul se

    află în afara garajului sau locului de parcare. Formularul „Foaia de parcurs”se livrează de tipografii în carnete, conţinând fiecare câte o sută imprimate,

    numerotate în ordine succesivă de la 001 la 100. Fiecare carnet cuprinde şi

    un borderou-matcă  al foii de parcurs în care se înregistrează  în ordine

    succesivă  pe măsura emiterii lor, toate cele o sută  imprimate care

    alcătuiesc carnetul respectiv. De regulă o foaie de parcurs se emite pentru

    activitatea pe o zi a unui autovehicul sau pentru o cursă  programată  să 

    dureze mai mult de o zi .  Certificatul de agreere:  este documentul, care confirmă  că 

    autovehiculul îndeplineşte condiţiile tehnice, conform Convenţiei T.I.R.,

    pentru ca transportul să  poată  fi efectuat sub acoperirea carnetului T.I.R.

     Agreerea vehiculului pentru transport T.I.R. se face de către organele

    vamale la prezentarea vehiculului împreună cu următoarele documente:

     formularul certificatului de agreere;

      patru fotografii ale vehiculului (faţă, spate , lateral, dreapta şi lateralstânga);

     certificatul de înmatriculare;

     cartea tehnic ă a vehiculului;

     licenţ a de execuţ ie;

     cerere tip;

     În cazul unui autotren, certificatul se eliberează  separat pentru

    autovehicul şi separat pentru remorcă sau semiremorcă şi are valabilitate 2ani, perioadă după care trebuie reînnoit. Dacă în decursul celor 2 ani s-au

    modificat unele caracteristici ale vehiculului, care au stat la baza agreerii

    acestuia, agreerea trebuie, de asemenea reânnoită.

     Tahograful  – este aparatul care indică  şi înregistrează  deplasarea şi

    staţionarea autovehiculului.41 

    Elementele furnizate de tahograf sunt:

     de indicare: oraşi minutul, viteza instantanee, kilometrii parcur 

    şi; 

    41 ***http//www.e-transport.ro 

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    35/60

      71

     

     de înregistrare: a timpului în circulaţie, a timpului în staţionare, kilometrii

    parcur şi într-un interval de timp, viteza de circulaţie într-un interval de timp; 

     momentul închiderii şi deschiderii aparatului tahograf; 

     schimbarea şoferului. 

     Înregistr ările se efectuează pe un disc confecţionat dintr-o hârtie specială cerată, denumită “diagramă tahograf”. La plecarea în cursă, o dată cu foaia

    de parcurs, operatorul de transport, eliberează  şoferului numărul de

    diagrame, corespunzător zilelor în care urmează  să  se desf ăşoare

    activitatea. La plecarea în cursă  şoferul introduce în aparatul tahograf

    prima diagrama tahograf, cu atenţie astfel că  aceasta să  fie crestată  de

    aparat exact în dreptul orei reale. În zilele următoare şoferul introduce în

    acelaşi mod diagramele respective, scriind pe fiecare data şi numărul de înmatriculare, precum şi kilometrii de la bordul autovehiculului, la finele zilei

    respective.42

     Licenţ a de transport   se acordă  operatorului de transport public pe

    baza Ordinului 1842 din 28 ianuarie 2002, care îndeplineşte condiţiile

    de onorabilitate, competenţa profesională şi capacitate financiar ă.

      Licenţ a de execu ţ ie  este documentul care se eliberează  la cererea

    operatorului de transport şi care atesta dreptul acestuia de a efectuatransport de mărfuri, cu un anumit vehicul, pe numărul de circulaţie, sau

    pentru un anumit traseu, în cazul transportului rutier de persoane.

    Licenţa de execuţie pentru vehicul este documentul operatorului de

    transport rutier în baza căruia poate să  execute anumite categorii de

    transport şi tipuri de transport conform caracteristicilor tehnice ale

    autovehiculelor.43

      Autorizaţ iile de tranzit   sunt documente eliberate de MinisterulTransporturilor prin I.G.C.T.I44  transportatorilor care efectuează  sau

    desf ăşoar ă  transport rutier internaţional de marf ă  şi care permit trecerea

    printr-o anumita ţar ă, alta decât cea de origine, pe unde transportatorul

    trece. Acestea au la bază  un acord bilateral încheiat între Ministerul

    Transporturilor al ţărilor respective şi Ministerul de Transport al ţării

    noastre. Făr ă aceste autorizaţii nu ar fi posibilă trecerea prin aceste ţări.

    42 *** www.cargomagazin.ro-documente  necesare transportului 

    43 Tătar Ioan-Op.cit.,pag.166

    44 ***I.G.C.T.I- Inspectoratul General de Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.

    http://www.cargomagazin.ro-documente/http://www.cargomagazin.ro-documente/

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    36/60

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    37/60

      73

    -ţara de destinaţie;

    -număr de înmatriculare al autovehiculului;

    -sigilii;

    -biroul vamal de destinaţie;

    -locul şi data întocmirii;-semnătura şi ştampila titularului.

    De reţinut este faptul că toate înscrierile în Carnetul TIR se fac de către un

    comisionar vamal. Carnetul TIR nu se va încredinţa niciodată  unei alte

    persoane, transportatorul fiind direct r ăspunzător de pierderea acestuia.

      ˝     CMR ̋      , contractul de transport tip ˝  CMR˝   care se prezintă sub forma

    scrisorii de tr ăsur ă  se consider ă  încheiat, atunci când marfa a fost

     încărcată în camion, iar conducătorul auto a semnat CMR-ul de preluare amărfii . Scrisoarea de transport internaţională CMR, se întocmeşte în 5-7

    exemplare, semnate atât de predător cât şi de căr ăuş. Cuprinde date

    referitoare la: expeditor, transportator, destinatar, date despre marf ă, locul

    de expediţie, ţara, locul de destinaţie-ţara, menţiuni ale expeditorului,

    semnătura şi ştampila transportatorului, modalitatea de expediţie.

      Certificatul de origine (EUR I  ), arată provenienţa mărfurilor, locul şi

    ţara de origine, însoţeşte marfa.   Poli ţ a de asigurare a mărfii , numită  şi asigurarea CMR este

     întocmită de către societatea de asigur ări, unde transportatorul are încheiat

    un contract de asigurare. 

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    38/60

      74

     

    2.4. SITUAŢ IA TRANSPORTURILOR RUTIERE ROMÂNE Ş TI ÎN

    CONTEXTUL GLOBALIZ  ĂRII

    Se spune adesea că  este mai uşor să  produci decât să vinzi. Actul

    economic al producţiei, realizarea unor bunuri materiale, este un act

    unilateral, al producătorului. Actul economic al vânzării este un act bilateral,care impune acordul de voinţă a cel puţin două persoane - al vânzătorului şi

    al cumpăr ătorului. Finalizarea actului producţiei se realizează  numai prin

    valorificarea produselor la locul consumului, prin „piaţă”.46  Această 

    valorificare se produce de regulă prin deplasarea bunurilor respective de la

    locul producţiei, la locul consumului, acţiunea de deplasare fiind procesul

    de transport.

    Teoria valorii arată că procesul de muncă dă mărfurilor „valoare”, daradevărata valoare este valoarea de schimb, care este dată  de piaţă, cea

    care stabileşte nu numai „valoarea de întrebuinţare” dar şi „preţul mărfii”.

    Schimbul marf ă  - bani   se realizează  în cadrul actului de comer ţ,

    transformarea marf ă-bani fiind legată indisolubil de deplasarea bunurilor de

    la producător la cumpăr ător prin procesul de transport.47  Procesul de

    transport nu adaugă  valoare mărfurilor transportate dar permite acestora

    să-şi realizeze valoarea de întrebuinţare şi facilitează  schimbul marf ă  -bani. În aceste condiţii, apare evidenţa nu numai dependenţa producţiei

    bunurilor de procesul de transport, dar   şi dependenţa transportului de

    existenţa unei producţii materiale.

    Economia naţională  este principalul furnizor de mărfuri pentru

    procesul de transport. Modul în care funcţionează  producţia de bunuri

    determină  şi funcţionarea sistemului de transport. Din păcate, evoluţia

    economiei naţionale prin dinamica indicatorilor macroeconomici aiproducţiei diferitelor ramuri ale economiei naţionale în perioada 1992 -

    2004 a fost defavorabilă, scăderea producţiei materiale în majoritatea

    ramurilor implicând direct reducerea puternică a activităţii de transport.

    Transporturile reprezintă  un domeniu important al activităţii

    economico-sociale pentru că prin intermediul lor se efectuează deplasarea

     în spaţiu a bunurilor şi oamenilor în scopul satisfacerii necesităţilor

    46 Samuelson P., Nordhaus William- “Economie Politică”, Ed. Teora, Bucureşti,pag.63.

    47 ***http//www.cargomagazin.ro 

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    39/60

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    40/60

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    41/60

    noastre – maritim şi fluvial), aerian, dar şi prin conducte (pentru fluide şi

    gaze).52 Pentru a face o clasificare a acestor tipuri de transport trebuie ţinut

    cont de cererea şi oferta existente pe fiecare segment în parte, dar şi de

    structura valorică  a pieţei. Astfel, dacă  până  la începutul anilor ’90

    segmentul transporturilor feroviare se poziţiona pe acelaşi nivel cu cel altransporturilor rutiere, din cauza lipsei resurselor financiare care au generat

    reduceri drastice în întreţinerea infrastructurii şi a refacerii materialului

    rulant, în prezent balanţa înclină în favoarea transportului rutier. Chiar dacă 

    pe distanţe mari transportul feroviar implică  unele avantaje financiare,

    ţinând cont că în România există în continuare un singur operator feroviar

    care mai are mult de recuperat până  să  ajungă  la nivel european,

    majoritatea firmelor şi-au îndreptat atenţia spre sectorul rutier, nerenunţând însă şi la varianta feroviar ă. Companiile mari care activează aici, fie şi-au

    creat propriile parcuri auto, fie apelează  de cele mai multe ori la

    transportatori rutieri.

     Activitatea de transport reflectă  funcţionarea şi nevoile de

    aprovizionare şi desfacere ale economiei naţionale, industrie, construcţii

    sau agricultur ă. Perioada post 1990 s-a caracterizat printr-o restrângere a

    activităţii generale a economiei, manifestată în toate ramurile şi sectoarele.Fostele societăţi comerciale cu capital de stat, majoritatea agenţilor

    economici cu activităţi în dezvoltare au preferat să-şi creeze propriile

    formaţiuni de transport. Astfel, piaţa transportului rutier public s-a restrâns

     în faţa creşterii transportului rutier în folos propriu.

     Apariţia societăţilor particulare de transport rutier public şi a şoferilor -

    patroni a crescut oferta pe piaţa transporturilor, aceasta căpătând un

    profund caracter nu numai concurenţial, dar şi de supra ofertă  detransport.53

     Într-o primă etapă, câştigător a ieşit transportul particular, nu atât prin

    calitatea ofertei, cât prin nivelul preţului.

     În prezent, piaţa solicită din partea operatorilor de transport public:

    77

     

    -siguranţă 

    pentru mărfuriletrans ortate

    -promptitudine-seriozitate 

    52 *** http// www.cargomagazin.ro

    53 *** - Ziarul Adevărul Economic, nr.34/2004

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    42/60

      78

     

    Perspectivele pieţei transportului public sunt legate de relansarea

    economiei naţionale. Pentru transporturile din sfera industrială, chiar în

    condiţiile unei creşteri accentuate a nivelului producţiei, creşterile volumelor

    de transport nu vor fi spectaculoase, materiile prime şi produsele finite încantităţi mari fiind specifice transportului feroviar.

     Activitatea de transport, a tuturor modurilor de transport, este o

    reflectare a stării şi evoluţiei economiei naţionale. Chiar şi evoluţia parcului

    de autoturisme, ca număr, nivel de performanţă  şi stare tehnică, reflectă 

    nivelul veniturilor populaţiei, indisolubil legat de activitatea economică.

     În economiile dezvoltate, transportul este un fenomen economic bine

    controlat şi optimizat. Se transportă pe distanţe mari produse finite scumpeşi nu materii prime. Locurile de prelucrare se amplasează  aproape de

    sursele de materii prime, produsele nu se transportă pe distanţe mari ci se

    creează  noi centre de producţie a unor produse similare, aproape de

    locurile de consum.

    Situaţ ia societ ăţ ilor de transport

    Transportul rutier în funcţie de executantul transportului, se clasifică 

     în transport public şi transport în folos propriu. Circa 70% din volumul total

    de transport se realizează  de către transportul în folos propriu, această 

    activitate de transport fiind o activitate de deservire a obiectului principal de

    activitate a societăţii comerciale.

    Societăţile comerciale cu obiect de activitate principal transportul

    rutier public sunt acei operatori de transport care facturează activitatea de

    transport prestată şi înregistrează venituri din efectuarea acestei activităţi.

     În piaţa transporturilor rutiere se regăsesc în principal trei categorii de

    transportatori:54

      Societ ăţ i comerciale de transport rutier cu capital majoritar de

    stat   sau foste cu capital majoritar de stat, provenite din unităţile

    specializate de transport rutier existente înainte de 1990. Acestea dispun

    de o bază materială  bună, hale de întreţinere şi platforme de parcare. În

    prezent această bază materială este în general excedentar ă faţă de nevoile

    54 Tătar Ioan-Op.cit. pag.73

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    43/60

      79

     

    actuale, multe spaţii fiind nefolosite, utilizate sub capacitate sau închiriate

    la ter ţi pentru alte activităţi (depozite, birouri, ateliere diverse).

    Parcul de autovehicule din dotare s-a diminuat continuu între 1990 şi 1998,

    datorită casării autovehiculelor vechi şi neperformante, uzate fizic şi moral,

    şi datorită  lipsei de dotări la standarde europene. Dacă  înainte de 1990aceste societăţi specializate de transport aveau între 100 şi 250

    autovehicule în parc, în prezent majoritatea au sub 50, ca o excepţie

    privind dotările, multe din acestea şi-au achiziţionat în perioada 1993-1995

    autovehicule moderne pentru efectuarea de transporturi internaţionale. Ca

    urmare a unui management defectuos situaţia financiar ă  a unora din

    aceste societăţi nu a permis achitarea ratelor, astfel încât autovehiculele au

    fost vândute la licitaţie de către băncile finanţatoare, sau sunt sechestratede către acestea.

      Societ ăţ i private comerciale nou constituite  prin achiziţionarea de

    autovehicule second-hand sau noi, destinate transportului naţional,

    internaţional sau mixt. Baza materială  a acestora este limitată  la strictul

    necesar, activitatea de întreţinere şi reparaţii fiind de regulă  efectuată  pe

    bază de contract la alte ateliere specializate. Dimensiunea lor este medie

    pentru situaţia actuală  a dispersiei parcului de autovehicule, majoritateaavând între 10 şi 30 autovehicule, iar cele mari între 30 şi 50 autovehicule,

    dimensiuni optime pentru un management în condiţiile unei pieţe a

    transporturilor foarte dinamică şi variabilă ca cerere şi ofertă. Unele dintre

    aceste societăţi au fost create special pentru efectuarea de transporturi

    internaţionale rutiere, activitatea în care se puteau realiza „venituri vest cu

    cheltuieli est” .55  În prima etapă  după  1990, până  în 1995 societăţile

    comerciale de transport nou înfiinţate au fost scutite 3 ani de plataimpozitului pe profit, ceea ce a permis acumularea unor rezerve pentru

    dezvoltarea şi modernizarea activităţii. Şi aceste societăţi au avut de

     înfruntat probleme financiare, dar, ca urmare a creditelor luate în baza unor

    garanţii personale, managementul şi eforturile de rentabilizare a activităţii

    au fost mai eficiente, eşecurile existând şi aici, dar mai rare.

      Ş oferi patroni , respectiv şoferul proprietarul autovehiculului pe care-l

    conduce, este forma cea mai întâlnită  de operatorul de transport rutier

    public, nu numai în România dar şi în majoritatea ţărilor din lume. Specificul

    55 ***http//www.traficmedia.ro-aspecte ale pieţei transportatorilor rutieri.

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    44/60

  • 8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

    45/60

      81

    Societ ăţ ile de transport în folos propriu , sunt acele formaţiuni de

    transport care funcţionează în cadrul unor societăţi comerciale cu alt obiect

    de activitate decât transportul şi care efectuează o activitate de transport

    pentru nevoile proprii, de aprovizionare sau desfacere. Transportul rutier în

    folos propriu este efectuat f ăr ă încasarea unui tarif sau a echivalentului înnatur ă ori în servicii al acestuia şi se realizează, în principal, în următoarele

    condiţii:57

    a) foloseşte vehicule deţinute în proprietate sau închiriate;

    b) este o activitate accesorie sau auxiliar ă  a celorlalte activităţi ale

    operatorului de transport;

    c) mărfurile sau bunurile sunt proprietatea operatorului de transport sau au

    fost vândute, cumpărate sau închiriate, ori produse extrase, prelucratesau reparate de către acesta, scopul fiind numai acolo de a le deplasa,

    transportul fiind spre sau de la operatorul de transport, pentru

    satisfacerea necesităţilor proprii.

    Tabel nr.2.4.1.

    Formele de organizare a societăţilor în folos propriu

    -Formaţiuni mari de mijloace de

    transport 

    -50-100-autovehicule de capacităţi diferite,

    cu preponderenţa capacităţi medii şi mari, cuorganizare completă;

    -Formaţiuni mici de mijloace detransport

    -5-10 autovehicule sau mai multe, cu

    capacităţi care acoper ă  întreaga gamă  de

    nevoi şi cu care se rezolvă  problemele

    curente ale întreprinderilor respective.

     Acestea au o organizare sumar ă, activitateafiind în funcţie de nevoile zilnice ale

    societăţii;

    Autovehicule izolate -1-3 autovehicule care rezolvă  problemele

    curente ale întreprinderilor respective.

     Activitatea lor este dirijată  direct de câtre

    director, iar evidenţa activită�