Click here to load reader

Temperamentul în · PDF file Temperamentul în politica. In politică n'ar trebui să se vor­ bească nici odată de sentimentBis­ . marck a tosutn om sensibil, dar pro­ testa

  • View
    1

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of Temperamentul în · PDF file Temperamentul în politica. In politică n'ar trebui...

  • Anul m. S i b i i u , 11/24 Ianuarie 1909. Nr. 2.

    REVISTA SĂPTĂMÂNALA.

    Temperamentul în politica. In pol i t ică n'ar trebui să se vor­

    b e a s c ă nici odată de sent iment . B i s ­ marck a tost un om sensibil , dar pro­ t e s t a t o t d e a u n a când c ineva îl n u m e a , o m c u temperament" . „Pol i t ica e s te o şt i inţă e m i n a m e n t e pract ică şi cei ce i a c pol i t ică numai prin intuiţ iuni na ive şi nu prin v o i n ţ a c u m p ă n i t ă şi prin mintea c e a c a l m ă , sunt di letanţ i primejdioşi" — z i c e a a lcătui torul Germanie i unitare. Ra­ ţ iunea i-a s tăpâni t t o t d e a u n a pornirile şi n u m a i astfel a p u t u t obţ inea marile-i succese .

    E şi natural aceasta . T e m p e r a m e n t u l e pentru artă şi l i teratură. Cu sfinte in­ dignări însă, cu vorbe frumoase şi pate­ tice n i m e n i n u p o a t e fi socot i t u n o m politic. Supărarea t e face confuz, te or­ beşte ; p a t i m a te duce din gropi în gropi , închipui ţ i -vă un popor, c o n d u s de t e m ­ peramente holerice , fără cuvenitul s imţ al realităţii , cu o funcţ iune cerebrală ve ­ cinie ag i ta tă , ici vo inicoş i ca niş te Ce­ zari, co lo g a t a spre obidă şi resemnare , — unde ar a junge?

    O s p u n e m , pentrucă a m observat că pintre oameni i noştri de s eamă, cari ne conduc şi n e p o v ă ţ u e s c cu scrisul sau în grai viu, sunt mai m u l t e firi im­ pulsive, d e c â t raţiuni ca lme . Po l i t i ca la noi e prea puţin cunoscută ca „şti inţă eminamente practică" şi în sch imb t em­ peramente le unora sau altora se relie­ fează, încercând a-şi impr ima caracterul

    VIEAŢA LITERARĂ. De-ale bibliotecilor poporale.

    Când ne-am ocupat cu „bibliotecile popu­ lare*, cari apa r acum ia mare n u m ă r la Bucu­ reşti, am promis că vom reveni asupra multelor scăderi de editare. Fireşte , n 'ar strica de a Intra In toate detaliurile şi a ne opri asupra fiecărei b roşu r i ; dar aceas ta nu poate fi scopul unei cronici condensate . Ne vom mărgini la câteva exemple .

    T rebue mai întâi să constatăm, că In ge­ nera l t raduceri le făcute din nemţeşte sunt de o frivolă superficialitate. De pildă d-1 Hara lamb G. Lecca, care al imentează .Biblioteca pentru toţ i" cu foarte multe traduceri , are un procedeu cu totul lipsit de corecti tudine şi de consideraţie pen t ru original. D-sa schimonoseşte textele, taie ce-i place, adaugă delà sine, Încât comparându-i t r aducerea cu originalul nemţesc, stai să nu-1 ma i recunoşt i pe acesta.

    Să ne oprim la una măcar din nenumăra ­ tei e-i t raduceri . La „Hero şi Leandru", t ragedia cunoscu tă a lui Grillparzer, un autor care nu e tocmai greu de t radus. Iată primele trei rânduri iambice in n e m ţ e ş t e :

    Nun, so weit war's gethan! Geschmückt der Tempel, Mit Myrt' und Rosen ist er rings bestreut Und harret auf das Kommende, das Fest.

    lor întregei noastre vieţi publ ice . V e d e m în a c e s t f e n o m e n o primejdie destul de mare , căci , dacă în locul unor anumite principii de ordin superior şi în locul învăţături lor poz i t ive ale tradiţii lor noa­ stre pol i t ice am primi să ne or ientăm după sent imente l e , aşa de sch imbăc ioase şi de supuse tuturor fluctuaţiunilor, ale unor sfătuitori, noi am înceta a mai tace pol i t ică şi ar î n s e m n a că ne d e d ă m la un j o c de pur di letant ism. A c e a s t a însă nu trebue să se întâmple , căci d a c ă oameni i , individual , au dreptul de a fi impresionabil i şi a s ta sub influenţa mo­ mentului , poporul ca întreg ime nu p o a t e fi astfel şi n u poate să-şi l e g e soarta de firile cari v ibrează la orice at ingere şi - şi pierd cumpătu l la orice adiere de vânt.

    F ă r ă îndoială , — nimeni nu poate tăgădui că în faza din urmă a pol i t icei noas tre a m avut un şir de decepţ iuni . D a r de-acl până la o dispoziţ ie e leg iacă , c u m se mani fes tă în une le cercuri a le noas tre şi până la propuneri le desnădăj- duite c e se fac în une le ziare, e s te o mare distanţă. T o a t e lucrurile din l u m e îşi au rostul şi expl icarea lor şi, dacă ne -am fi dat silinţa, -am fi reuşit să ne exp l i căm şi u l t imele asalturi puternice ale stăpânirei maghiare înpotr iva noa­ stră c u to tu l altfel. L e am fi atribuit s lăbiciunei şi desunirei noastre ; ni le -am fi t ă lmăc i t din zdruncinarea internă a Austriei , care fatal a ridicat importanţa poporului c o m p a c t maghiar pentru echi­ librul monarhie i şi a impus majori tatea Kossuth i s tă atenţ ie i şi preferinţelor m o ­ narhului ; sau am fi căuta t che ia fără-

    Din aces te rânduri d-1 Lecca face :

    împodobit e templul cu mirt şi trandafiri Stând gata de serbare Şi mândra-i aşteptare

    Incinsă-i cu lumina divinei străluciri.

    Textul lui Grillparzer a fost aici cu totul al terat şi amplificat de t raducător . Cele două din urmă rânduri t raduse nu se află nicăiri In versiunea germană şi nici nu au nici un Înţeles de altfel, căci „o aş teptare mândră încinsă cu lumină* nu Înseamnă nimic.

    Şi iată un alt caz de oribilă, amplificare. In acelaş monolog delà începutul tragediei lui Grillparzer, zice Hero în două versur i :

    „Hier Hymenăus, der die Menschen bindet Nimm diesen Kranz von einer, die gem frei.

    Atât. Şi as ta înseamnă precis pe româneşte : „iată, Himeneu, care inlănţueşte pe oameni ; pri­ meşte tu cununa din par tea uneia, care ţine să fie l iberă". Pe când la d-' L e c c a sună astfel:

    „Tu, Hymeneu, tu care'nlănţui pe pământ Cu farmecele tale, primeşte'n dar cununa

    Aceasta, delà una Din mândrele fecioare, ce libere azi sunt".

    Neapărat , unde nu-i vine la socoteală şi unde originalul mai complicat cere oarecare bă­ taie de cap, d-1 Lecca preferă să scurteze şi să dea numai o caricatură a înţelesului adevărat . Cităm iarăş la în tâmplare , din cuvintele preotului cătră H e r o :

    delegi lor polit icei aces tu i guvern în însăş criza acută a şovinismului , al cărui u l t im reprezentant pare a fi ac tua la formaţ iune a partidelor ungureşt i .

    In schimb ce s'a făcut, cel puţin într'o parte a presei şi a cercurilor conducă­ t o a r e ? S'a c ă u t a t v ina stărei noastre î n lucruri mul t mai îndepărtate . S'au ri­ dicat bănuel i cu totul străine jde, tog'0* faptelor. S'a pornit cântecu l jalgţic p e , c e s t iunea „abandonărei". Şi în uira pornit ace l z i g z a g de izbucniri v i o l e n t e înpotriva Coroanei , ace l vârtej de pro­ puneri pentru şi contra schimbărei d e front şi iarăş ace le me lanco l i ce prezi­ ceri privitoare la z iua de mâine , î n c â t pentru m o m e n t l iniştea şi c lar i tatea par a ti dispărute şi barca pol it icei noastre» scăpată din mani le cârmaci lor şi d in linia ce ş-o d e s e m n a s e , p luteş te în vo ia vânturilor şi a întâmplării . Şi nefiind d e ajuns atât , unul din a c e s t e t e m p e r a m e n t e conducătoare , care aparţ ine generaţ i e i mai bătrâne m e r g e şi mai departe c u fantázia , şi bănuieşte până şi despre R o ­ mânia , că ar fi în stare să contr ibue l a d is trugerea noas tră ! Şi gândul aces ta î l o b s e d e a z ă aşa de m u l t pe ace l „bătrân", încât scârşneşte din dinţi şi ridică pumni i înpotriva Românie i şi a domnitorului ei .

    N'am voi să fim cruzi c u n imeni , mai cu s e a m ă că a m recunoscut t o t d e a u n a cu dragă voie partea de merit a fiecărui luptător pentru drepturile noas tre poli­ tice. D a r nu putem să ne abţ inem a măr­ turisi, că astfel de manifestări nu mai aparţin şti inţei pol i t ice , ci de-a dreptul unei stări de suflet îngrijitoare, pe care ,

    „Nur büte dich, dass so besi-.h rank tes Streben Ein Billiger nicht mögé selbstisch nennen. Es halt der Mensch mit Recht von seinem Wesen Jegliche Störung fern ; alléin sein Lében, Ablehnend ailes andere, nur auf sich, Des eignen Sinns Bewahrung zu beschrăncken, Scheint widrig, unerlaubt, ja ungeheuer, Und doch aucb wieder eng und schwach und klein".

    Textual t raduse, cuvintele aceste au urmă­ torul Înţeles: .Fereş te - te numai , ca o dorinţă a tâ t de mărginită să nu fie numită egoistă de vre-un om uşor. Omul a re drepta te când evi tă orice tu lbura re ; dar a-ţi sprijini vieaţa numai pe t ine şi pe propriile tale sfaturi, fâră a ţ i ne seama de nimic, mi se pare antipatic, neiertat , ba monst ruos , iar pe de altă par te îngust, s l ab şi puţintel" . — Toate aceste sună însă în t r adu­ cerea faimoasă a d-lui Lecca :

    „Ia seama. Fii înţeleaptă. Pe celce se gândeşte Numai la sine, nimeni nu poate pune preţ. Arată micşorime de suflet; cât trăeşte E josnic, slab făţarnic şi vrednic de dispreţ".

    Vede ori şi cine că rima „preţ* şi „dis­ preţ" la d-I Lecca nu are nimic de-a face cu înţelesul pasagiului nemţesc. Şi dacă a m voi să urmărim pân ' la sfârşit această jux tapunere a textelor, enorma deosebire s 'ar pu teà constata în fiecare rând aproape , încât cu durere t rebue să mărturisim că d-1 L e c c a este unul dintre t ra­ ducătorii noştri cei mai lipsiţi de scrupule, — ceeace e foarte ruşinos pentru un scriitor care ţ ine la reputaţ ia sa.

    © BCUCluj

  • P a g . 10. „ Ţ A R A N O A S T R Ă " Nr. 2 — 1908.

    deş i