Teme PedagogieII

  • View
    220

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of Teme PedagogieII

  • 8/17/2019 Teme PedagogieII

    1/58

     

    PEDAGOGIE II

    Teoria şi metodologia instruirii. Teoria şi metodologia evaluării 

    Conf.univ.dr. Mariana MOMANU

  • 8/17/2019 Teme PedagogieII

    2/58

    CUPRINS

    I. METODOLOGIA INSTRUIRII: ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE  1. Delimitări conceptuale: strategie didactică, mod de organizare a învăţării tehnologia instruirii, metodologie didactică, metodă didactică, procedeu didactic  2. Tendinţe noi în metodologia didactică. Clasificarea metodelor de învăţământ  3.1.Actualitatea şi limitele metodelor didactice tradiţionale  3.1.Expunerea

    3.2. Conversaţia euristică 3.3. Demonstraţia didactică  3.4. Observaţia didactică  3.5. Exerciţiul didactic  4. Metode didactice de dată mai recentă  4.1. Algoritmizarea

    4.2. Modelarea didactică  4.3. Problematizarea

    4.4. Studiul de caz

    4.5. Jocul de rol

    4.6. Instruirea programată  5. Metode şi tehnici didactice de ultimă generaţie  5.1. Brainstorming

    5.2. Brainwriting sau tehnica 6-3-5

    5.3. Philips 6-6

    5.4. Sinectica

    5.5. Mozaicul (Jigsaw sau metoda grupurilor interdependente)

    5.6. Cubul

    II. EVALUAREA REZULTATELOR ŞCOLARE  II.2. Niveluri ale demersului evaluativ

    II.3. Funcţiile evaluării  II.4. Modele ale evaluării  II.5. Forme de evaluare 

    II.5.1. Evaluarea iniţială  II.5.2. Evaluarea cumulativă sau sumativă  II.5.3. Evaluarea continuă sau formativă  II.6.Metode de verificare a rezultatelor elevilor

    II.6.1. Observaţia curentă  II.6.2. Verificarea orală  II.6.3. Verificarea scrisă II.6.4. Verificarea prin probe practice 

    II.6.5. Testul docimologic 

    II.6.6. Examenul şi concursul  II.7. Factori perturbatori în procesul de evaluare 

    III. FORME DE ORGANIZARE A INSTRUIRII

    III.1. Modalităţi de organizare şi desfăşurare a activităţii didactice  III.1.1. Organizarea pe clase şi lecţii III.1. 2. Critica sistemului de învăţământ pe clase şi lecţii. Modalităţi de organizare conturate în contextul criticii

    III.1.3. Clasificarea modalităţilor de organizare a activităţii didactice  III.2. Lecţia ca microsistem pedagogic  III.2.1. Definiţie şi caracterizare  III.2.2.1. Lecţia mixtă  III.2.2. Lecţia de comunicare/însuşire de noi cunoştinţe   III.2.2.3. Lecţia de formare de priceperi şi deprinderi   III.2.2.4. Lecţia de fixare şi sistematizare

    III.2.2.5. Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare 

    IV. PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE 

  • 8/17/2019 Teme PedagogieII

    3/58

    IV.1. Definiţie, modele, tipuri de proiectare didactică  IV.2. Proiectarea lecţiei  IV.3. Semnificaţia proiectării lecţiei. Lecţia între rutină şi creativitate 

    Bibliografie 

  • 8/17/2019 Teme PedagogieII

    4/58

     

    I. METODOLOGIA INSTRUIRII: ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE 

    1. Delimitări conceptuale: strategie didactică, mod de organizare a învăţării tehnologia instruirii, metodologie didactică, metodă didactică, procedeu didactic  2. Tendinţe noi în metodologia didactică. Clasificarea metodelor de învăţământ  3.1.Actualitatea şi limitele metodelor didactice tradiţionale  3.1.Expunerea

    3.2. Conversaţia euristică 3.3. Demonstraţia didactică  3.4. Observaţia didactică  3.5. Exerciţiul didactic  4. Metode didactice de dată mai recentă  4.1. Algoritmizarea

    4.2. Modelarea didactică  4.3. Problematizarea

    4.4. Studiul de caz

    4.5. Jocul de rol

    4.6. Instruirea programată  5. Metode şi tehnici didactice de ultimă generaţie 

    5.1. Brainstorming 5.2. Brainwriting sau tehnica 6-3-5

    5.3. Philips 6-6

    5.4. Sinectica

    5.5. Mozaicul (Jigsaw sau metoda grupurilor interdependente)

    5.6. Cubul

    Studiu individual

    Citiți cu atenție textul de mai jos și rețineți ideile principale: 

    1. Delimitări conceptuale: strategie didactică, mod de organizare a învăţării tehnologia instruirii, metodologie didactică, metodă didactică, procedeu didactic

    Eficienţa cu care sunt atinse finalităţile instruirii, în toate ipostazele identificate în capitolul anterior, depinde în mod fundamental de o analiză realistă a condiţiilor sau premiselor

     procesului didactic şi de modul în care este conceput traseul ce urmează a fi parcurs. Termenii  pe care îi analizăm în continuare ne permit să înţelegem maniera în care se constituie "traseul" instruirii.

  • 8/17/2019 Teme PedagogieII

    5/58

     

    Strategia didactică  este un termen de origine latină, ce trimite la domeniul militar; în context pedagogic, este definită în diverse moduri; selectăm doar câteva definiţii: 

      ansamblu de forme, metode, mijloace tehnice şi principii de utilizare a lor, cu ajutorul cărora se vehiculează conţinuturile în vederea atingerii obiectivelor

    (Ionescu, Chiş, 1992, p. 6);   ansamblu de operaţiuni şi operaţii de predare-învăţare în mod deliberat

    structurate sau programate, orientate în direcţia atingerii, în condiţii de maximă eficacitate a obiectivelor prestabilite (Cerghit, 2002, p. 276); 

      ansamblu de decizii vizând desfăşurarea procesului instructiv-educativ, în vederea atingerii unor obiective, decizii adecvate situaţiilor concrete (Noveanu, 1983 p.58);

      mod de abordare şi rezolvare a sarcinilor concrete de instruire (Albulescu, Albulescu, 2000, p. 80);

      ansamblu complex şi circular de metode, tehnici, mijloace de învăţământ şi forme de organizare a învăţării, complementare, pe baza cărora profesorul

    elaborează un plan de lucru împreună cu elevii, pentru a asigura eficienţa învăţării (Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2006, p. 24);

      un mod de abordare a unei situaţii de instruire specifice, prin care se raţionalizează conţinuturile instruirii şi se determină structurile acţionale

     pertinente pentru atingerea obiectivelor prestabilite; are o strategie

    multinivelară: metode de instr uire, mijloace, forme de organizare a instruirii, interacţiuni şi relaţii instucţionale, decizia instucţională şi este fundamentală în procesul de optimizare a instruirii (Iucu, 2008, pp. 119-120).

    Aplicaţii  Identificaţi elementele componente ale strategiei didactice pe baza definiţiilor prezentate mai sus.

    Analizaţi comparativ definiţiile şi precizaţi elementele de specificitate. Explicaţi diferenţele  pe care le constaţi în analiza strategiei didactice la autori diferiţi.

    Într -o abordare sintetică, ce valorifică numeroase încercări de clasificare a strategiilor de

    instruire, R. Iucu (2008, pp. 121-122) propune următoarele criterii şi categorii specifice: 

      după domeniul activităţilor instrucţionale predominante:    strategii cognitive;

      strategii psihomotrice;

      strategii afectiv-motivaţionale;    strategii combinatorii.

      după logica procesului de gândire:    strategii inductive (în care procesul cognitv evoluează de la percepţia intuitivă la explicaţie, de la concret la idee);    strategii deductive (în care procesul cognitiv evoluează de la principiu la

    exemplu, de la idee la fapt);   strategii analogice (în care traseul cognitiv este mediat printr -un model);

  • 8/17/2019 Teme PedagogieII

    6/58

      strategii transductive (în care traseul cognitiv e sinuos şi apelează la raţionamente tranzitive, metaforice, eseistice etc.);   strategii mixte (ce presupun un traseu cognitiv de tip compilativ, interactiv şi dinamic).

      

    după gradul de structurare a sarcinilor de instruire (directivitate/permisivitate):    strategii algoritmice (dirijarea învăţării ete strictă, cu comportamente specifice fiecărui obiectiv);    strategii semi- precise, nealgoritmice (învăţarea nu este strict dirijată, iar comportamentele vizate de obiective nu sunt clar conturate, lăsând loc deciziilor secundare):

      strategii euristice (care cultivă comportamentul de căutare şi descoperirea şi sprijină elevul în luarea deciziilor).

    Întrebare  Care sumt factorii care condiţionează opţiunea cadrului didactic pentru o anumită strategie didactică? Ilustraţi răspunsul. 

    Modul de organizare a învăţării  este un concept cu un grad ridicat de generalitate, supraordonat celor de metodă şi procedeu didactic. George Văideanu (1988, p. 203) îl defineşte ca un ansamblu structurat de metode sau procedee care operează într -o anumită situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, patru-cinci clase grupate într -o sală mare etc. ) şi/sau în asociere cu o nouă modalitate de realizare a învăţării învăţarea asistată de ordinator,

    învăţarea bazată pe manuale şi caiete programate etc. În acest sens, C. Cucoş (2006, p. 288)descrie modul de organizare a învăţării ca un "aliaj" sau un complex metodologic ce include elemente organizatorice sau tehnologice; din acest punct de vedere, atunci când vorbim de "metode" de tip Montessori, Decroly, Freinet etc. facem de fapt referire la un mod specific de

    realizare a învăţări, Alţi autori, atunci când discută despre modul de organizare a activităţii didactice, fac referire îndeosebi la maniera de grupare a elevilor în contextul procesului didactic; din acest punct de vedere, M. Ionescu (1995, p. 223) trei moduri de or