Tema 4. Soluţia energetică alternativă – Reciclarea/Sortarea deșeurilor

Ce este? Definiție.

Gestionarea sau managementul deșeurilor reprezintă educaţia privind colectarea, transportul, sortarea, tratarea și depozitarea deşeurilor.

Biomasa, prin definiţie, reprezintă masa de materie organică de origine biologică, adică componenta organică a naturii. Aceasta este partea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor din agricultură, inclusiv substanțe vegetale și animale, silvicultură și industriile conexe, precum și partea biodegradabilă a deșeurilor industriale și urbane. Biomasa este considerată una dintre principalele forme de energie regenerabilă, fiind una din cele mai populare și răspândite resurse de pe Pământ. Ea asigură hrană, energie, materiale de construcție, hârtie, țesături, medicamente și susbstanțe chimice. Biomasa a fost utilizată în scopuri energetice încă din momentul descoperirii focului de către om, iar în prezent este utilizată de la încălzirea încăperilor până la producerea energiei electrice și a carburanților pentru automobile.

Cum şi la ce foloseşte?

Reciclarea are ca scop evitarea efectul nociv pe care îl pot avea materialele rezultate din activitatea umană asupra mediului nostru înconjurător. Gestionarea se mai referă şi la economisirea resurselor naturale prin ultilizarea părţilor recuperabile.

Pot fi reciclate următoarele:

Plastic (recipiente de plastic pentru băuturi - PET, ambalajele produselor alimentare, cosmetice şi detergenţilor, caserole de plastic şi polistiren, farfurii de plastic, pungi de plastic),

Hârtie şi carton,

Doze de aluminiu şi conserve de metal,

Baterii şi acumulatori,

Ulei uzat (alimentar şi auto) şi grăsimi vegetale care poluează atât apa, cât şi solul,

DEEE (deşeuri electrice electronice şi electrocasnice) - adică componente de calculatoare, toner de imprimantă, telefoane mobile şi accesorii, electrocasnice etc,

Neoane, becuri economice (conţin urme de mercur şi nu trebuie să ajungă în sol şi în apă),

Deşeuri metalice feroase şi neferoase,

Lemn,

Sticlă,

Textile

Scurt istoric

Există dovezi că oamenii ar recicla încă din antichitate (de exemplu bronzul, sau alte metale prin topire).

În Evul Mediu, în unele oraşe europene, până la apariţia canalizării dijecțiile locuitorilor erau adunate în găleți mari și folosite în agricultură ca îngrăşăminte.

În timpul celor două razboaie mondiale, guvernele au cerut cetățenilor să recicleze orice era util din cauza lipsei de resurse iar la sfârșitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, în Germania, se reciclau fierul și metalele rare, fibrele și firele textile.

În anii ’70 începe să se realizeze faptul că deşeurile devin o problemă și în anul 1975 apar primele directive ale Comisiei Europene referitoare la deșeuri.

În 1992, la Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare se adoptă politici care au fost ulterior impuse și pe plan mondial.

Ce utilități poate avea în zona Ilfov/București? Unde? Soluția se folosește

deja? Exemple.

Sortarea și reciclarea deşeurilor reprezintă o soluție energetică alternativă deja folosită şi promovată în zona Bucureşti-Ilfov. În prezent există numeroase campanii şi activităţi de promovare a reciclării şi centre de reciclare (exemple Eco-Rom liderul pieței de preluare de la

agenții economici a obligației de reciclare și valorificare a deșeurilor de ambalaje, GreenWEEE, Marea Debaransare).

Pentru capitală, fiind cea mai populată şi industrializată zonă din ţară, managementul deşeurilor este necesar atat pentru utilizarea inteligentă a resurselor cât şi pentru protejarea şi conservarea mediului înconjurător.

Dar în țară? Unde este necesară sau poate fi aplicată? Soluția se folosește deja?

Exemple.

România, ca membră a UE, este obligată de legislația europeană să recicleze o anumită cantitate de deşeuri. La noi în ţară se reciclează ambalaje (Eco-Rom Ambalaje), produse IT și electronice (Marea Debarasare, GreenWEEE), metale (Remat Călărași, Remat Brașov, Romrecycling și Rematinvest), becuri (Recolamp, Greenlamp reciclare) şi altele.

Anual obiectivele României de colectare selectivă și reciclarea a deșeurilor din ambalaje cresc gradual, până ajung la standardele europene. Obiectivul de valorificare prin reciclare al României este de 38% în 2009, 42% în 2010 și 46% în 2011. În anul 2010, obiectivele de reciclare a hârtiei sunt la 60%, a plasticului 14%, a sticlei la 44% și a metalelor la 50%.

Soluția prezentată poate fi îmbunătățită? Cum? Poate fi adaptată și pentru alte

scopuri? Detaliați.

Soluţia poate fi îmbunătăţită prin:

reintroducerea taxei de depozitare a deșeurilor;

o mai buna implicare a autorităților în eliminarea „free rider-ilor”; acest lucru poate fi realizat doar prin creșterea verificarilor pe toate nivelurile (la nivelul producătorilor, organizațiilor colective, operatorilor de salubrizare, autorităților locale etc);

o mai bună cooperare între autorități și actorii din industrie;

corectarea inadvertențelor legislative;

introducerea cursurilor obligatorii de educație ecologică în curricula școlară;

crearea unui sistem performant de trasabilitate a deșeurilor, consolidarea sistemelor de raportare a deșeurilor,

implementarea unui sistem național de colectare door-to-door.

Dezavantaje

Marele dezavantaj al reciclării reprezintă faptul că este un proces costisitor, prin faptul că deşeurile trebuie selectate, sortate şi procesate cu multă grijă.