12 TEHNOLOGIA EXECUTĂRII PARDOSELILOR

12.1. ALCATUIREA ŞI CARACTERISTICILE FUNCŢIONALE ALE PARDOSELILOR

Pardoseala reprezintă elementul de construcţie aplicată pe un strat suport, planşeu sau direct pe pamânt, având drepr scop realizarea suprafeţei de circulaţie şi a gradului de confort interior corespunzător destinaţiei încăperii.

Structura de principiu a unei pardoseli aplicată pe un strat suport rigid sau elastic cuprinde următoarele straturi:

1. Stratul de uzură (de circulaţie)- ce constituie stratul de protecţie al pardoselii, ce preia direct solicitările din circulaţie, iar prin natura materialului folosit imprimă denumirea acesteia;

2. Stratul intermediar- ce asigură legătura între stratul de uzură cu celelalte straturi;

3. Stratul de egalizare (rigid sau elastic)- ce îndeplineşte un rol de uniformizare în transmiterea solicitărilor la stratul suport, creând totodată şi o pantă de scurgere a apei la nivelul stratului de uzură în încăperile umede;

4. Stratul termo sau fonoizolator- ce asigură gradul de confort interior al încăperii.

Principalele condiţii tehnice ce trebuie îndeplinite de pardoseli, în funcţie de destinaţia încăperilor sunt următoarele:

- să prezinte rezistenţă la uzură corespunzătoare solicitărilor mecanice la care urmează a fi supuse, la variaţiile de temperatură, coroziune, în cazul încăperilor cu activităţi industriale;

- să prezinte calităţi antiderapante, fono, termo şi hidroizolante în funcţie de destinaţia încăperilor;

- să asigure posibilităţi de întreţinere, reparaţii şi înlocuire uşoare;

- să asigure un efect estetic decorativ în cazul încăperilor de locuit sau cu destinaţii social-administrative.

Din punctul de vedere a capacităţii termice şi realizarea gradului de confort, pardoselile pot fi:

1. Pardoseli calde, cuprinzând straturi de uzură realizate din produse de lemn, polimeri sintetici sau asfalt;

2. Pardoseli reci, a căror straturi de uzură sunt realizate din beton de ciment, beton mozaicat, mortar de ciment sclivisit, dale prefabricate, etc.

Tehnologia de execuţie a unei pardoseli cuprinde trei etape principale:

1. lucrări pregătitoare ale stratului suport;

2. execuţia pardoselii propriu-zise;

3. finisarea stratului de uzură.

12.2. EXECUTAREA PARDOSELILOR DIN BETON MONOLIT

La pardoselile din beton, execuţia va începe numai după terminarea lucrărilor prevăzute sub pardoseli: canale, fundaţii, reţele electrice, de utilităţi şi efectuarea tuturor probelor prescrise. De asemenea este necesară astuparea sifoanelor de pardoseală, cu dopuri de hârtie sau deşeuri textile.

12.2.1 PARDOSELI DIN BETON DE CIMENT

Acest tip de pardoseală este indicată în zonele cu solicitări din circulaţie, medii şi grele din ateliere, hale industriale, magazii sau subsoluri tehnice. În funcţie de mărimea solicitării diferă şi compoziţia betonului (marca minimă admisă Bc 20) prin natura agregatelor de râu sau concasaj (bazalt, granit, andezit), alice metalice de fontă etc., precum şi grosimea pardoselii variind între 10 şi 45 cm.

12.2.1.1 LUCRĂRI PREGĂTITOARE ALE STRATULUI SUPORT

Lucrările pregătitoare variază în funcţie de natura stratului suport elastic (pământ) sau rigid (planşeu existent).

a). Stratul suport elastic:

- decaparea stratului vegetal şi îndepărtarea materialelor de natură organică;

- executarea stratului suport din nisip, pietriş, balast sau piatră spartă a cărei compoziţie şi grosime depinde de mărimea solicitărilor la care urmează a fi supusă pardoseala. Compactarea straturilor se face mecanizat cu maiul mecanic sau cilindrul compactor însoţită de udări succesive;

- aşternerea pe stratul suport a unui strat de hârtie groasă sau folie de polietilenă pentru întreruperea capilartităţii;

- în cazul terenurilor cu umiditate ridicată este necesară realizarea unui sistem de drenuri pentru evacuarea apei, la suprafaţa terenului natural.

b). Stratul suport rigid:

- pentru asigurarea unei aderenţe corespunzătoare între stratul suport şi straturile următoare se recomandă execuţia acestora imediat după terminarea prizei betonului din stratul suport;

- în cazul unui strat suport vechi este necesară o prelucrare mecanică a suprafeţei prin buciardare sau sablare, iar zonele pătate cu grăsimisau uleiuri necesită o spălare cu detergenţi;

- după prelucrarea mecanică a suprafeţei stratului suport, praful şi resturile de beton se îndepărtează prin spălare cu jet de apă şi suflare cu aer comprimat;

- înaintea executării straturilor următoare, suprafaţa suport se stropeşte intens cu apă acoperindu-se cu folii de polietilenă pentru menţinerea umidităţii pe un interval de 24 ore.

12.2.1.2 EXECUŢIA PARDOSELII PROPRIU-ZISE

Începerea lucrărilor trebuie precedată de materializarea cotei finale ce urmează să o atingă pardoseala. Materializarea cotei finale se face pe longrinele de ghidare de lemn sau metalice, ilustrate în fig. 12.1, a căror cotă se stabileşte cu furtunul de nivel şi se verifică din punct de vedere al orizontalităţii cu dreptarul şi nivela cu bulă de aer.

Straturile de beton ce alcătuiesc pardoseala se toarnă în fâşii cu lăţimi de 4-5 m pentru realizarea rosturilor de contracţie. Prepararea, transportul şi punerea în operă a betonului trebuie să respecte regulile tehnologice indicate la executarea planşeelor.

Pentru straturile suport rigide se recomandă, pentru mărirea aderenţei, executarea unui strat de amorsaj dintr-un amestec de ciment, nisip, aracet şi apă, cu o grosime de 2-5 mm. Turnarea straturilor de beton se execută la cca ½ ore de la aşternerea amorsajului.

În general stratul de beton al pardoselii îndeplineşte un rol atât ca strat de legătură cât şi ca strat de uzură.

Compactarea betonului în fâşiile de turnare se recomandă a se realiza prin vibrarea de suprafaţă executată în 2 etape.

Prima etapă de vibrare se face cu vibratorul placă cu un ciclu de vibrare de 15-20 sec., pentru un strat de 10 cm grosime, iar a doua etapă – o revibrare executată la 1-2 ore după prepararea betonului cu ajutorul riglei vibratoare, nivelatoare deplasată cu o viteză de 1-1,5 m/minut.

Rosturile de contracţie se realizează cu o lăţime de 5-6 mm pe o adâncime de 1/3-1/2 din grosimea pardoselii. Execuţia acestor rosturi se face prin introducerea în betonul plastic care nu a început să facă priza, a unor materiale, cum sunt: şipci de lemn impregnate cu bitum, carton dur ondulat ceruit, fâşii de polistiren sau mase plastice. În afara rosturilor de contracţie se recomandă realizarea şi a rosturilor de dilataţie amplasate la distanţe de 10-15 m, cu adâncimi de 10-20 cm (de regulă pe toată grosimea pardoselii).

12.2.1.3 FINISAREA STRATULUI DE UZURĂ

Finisarea suprafeţei de uzură poate fi realizată prin dişcuire manuală sau mecanică, rolare sau periere:

Drişcuirea manuală se execută cu unelte specifice meseriei de zidar tencuitor (mistrie, drişcă) după presărarea de praf de ciment pe suprafaţa ce urmează a fi finisată. Drişcuirea mecanică se realizează cu maşina electrică portabilă de finisat suprafeţe de beton, în două etape. Prima etapă de finisare are loc după

ce betonul a făcut priză şi se realizează cu maşina echipată cu disc. A doua etapă de finisare se execută cu maşina de finisat echipată cu palete, după uscarea suprafeţei de uzură.

Rolarea se execută cu ajutorul unui cilindru metalic cu amprente în relief, care se imprimă în betonul proaspăt.

Perierea se face cu perii cu firul tare.

Pentru realizarea condiţiilor favorabile de întărire şi de reducere a deformaţiilor din contracţie se va asigura menţinerea umidităţii betonului, minimum 7 zile, protejându-se suprafeţele prin acoperire cu materiale de protecţie (prelate, folii PVC, rogojini).

12.2.2 PARDOSELI DIN MORTAR DE CIMENT SCLIVISIT

Aceste pardoseli sunt destinate grupurilor sanitare, spălătotiilor, atelierelor sau halelor industriale fără circulaţii sau uzuri importante. Stratul de uzură al pardoselii îl constituie un strat de mortar de ciment M 100-T sclivisit cu o grosime de cca 2 cm.

Lucrările de pregătire a stratului suport sunt identice cu cele prezentate la paragraful 12.2.1.1, pentru pardoselile din beton.

Materializarea cotelor de nivel se face cu şipci de lemn dispuse la un interval de 3 m, care se scot imediat după turnare, iar golurile rămase se umplu cu mortar.

Înainte de turnare stratul suport se stropeşte cu lapte de ciment.

Transportul mortarului se face cu pompa de mortar, nivelându-se la cota reperelor cu un dreptar de lemn de 3,5 m. Rosturile de contracţie se prevăd la intervale de cca 2-2,5 m şi se umplu cu mastic bituminos.

Prelucrarea stratului de uzură se face prin baterea mortarului proaspăt cu mistria până la apariţia laptelui de ciment, apoi se presară praf de ciment care se netezeşte prin frecare cu mistria sau drişca. În cazul suprafeţelor rolate, trecerea rolei cu amprente se face imediat după sclivisire.

Întreţinerea suprafeţei se face prin acoperirea cu rogojini, prelate, foi de polietilenă şi udarea cu apă timp de 7 zile.

12.2.3 PARDOSELI DIN BETON MOZAICAT

Pardoselile prezintă pe lângă rolul funcţional şi un aspect estetic-decorativ, datorită varietăţii modelelor ce pot fi realizate la nivelul suprafeţei de uzură. Din acest motiv sunt destinate încăperilor din cadrul clădirilor de locuit şi social administrative supuse la solicitări, din circulaţie, uşoare şi medii, precum şi la încăperi cu procese umede (băi, grupuri sanitare, etc.).

Lucrările de pregătire a stratului suport sunt identice cu cele prezentate la paragraful 12.2.1.1.

12.2.3.1 EXECUŢIA PARDOSELII PROPRIU-ZISE

Succesiunea operaţiilor de realizare a unei pardoseli mozaicate cu modele este următoarea:

1. Materializarea cotei de nivel finale pe pereţi şi prisme de mortar dispuse în câmpul suprafeţei pardoselii cu ajutorul furtunului de nivel, a dreptarului şi nivelei cu bulă de aer;

2. Alcătuirea modelului prevăzut în pardoseală, cu şipci de lemn sau baghete de sticlă fixate pe poziţie cu pastă de ipsos (fig. 12.2, a);

3. Turnarea mortarului de bază într-un strat de 20-30 mm (400 kg ciment la 1m nisip), îndesat cu roluri metalice. În cazul utilizării şipcilor de lemn, pentru conturul modelelor, acestea se scot după începerea prizei, golul completându-se cu mortar;

4. Turnarea stratului de mozaic într-un strat de 10-20 mm (600 kg ciment la 1m piatră mozaic, adăugându-se 5-15% pigment din greutatea cimentului). Pentru modele alcătuite cu şipci de lemn, se montează un nou rând de şipci, având grosimea egală cu cea a stratului de mortar de mozaic. Îndesarea stratului de mortar se face de asemenea cu roluri metalice. În cazul modelelor realizate în mai multe culori, al căror contur este delimitat de şipci de lemn, turnarea unei porţiuni colorate este condiţionată de întărirea zonelor alăturate de alte culori. Golurile rămase în urma extragerii şipcilor se completează cu mortar de mozaic. Pentru modelele realizate cu baghete de sticlă, acestea rămân înglobate în pardoseală.

Rosturile de contracţie, pentru suprafeţe mai mari de 8-10 m , se dispun astfel încât acestea să împartă suprafaţa în panouri de maximum 2 m .

12.2.3.2 FINISAREA STRATULUI DE UZURĂ

Finisarea suprafeţelor se face prin frecare şi şlefuire, la cca 4-5 zile de la turnare, cu ajutorul maşinilor de finisat (fig. 12.2, b, c) echipate cu discuri abrazive.

În timpul frecării suprafaţa trebuie udată permanent.

Finisarea definitivă se realizează prin ceruire cu un strat de ceară de parchet pentru a da un luciu suprafeţelor.

12.3 EXECUTAREA PARDOSELILOR DIN PLĂCI DE BETON

MOZAICATE SAU CERAMICE

Pardoselile sunt destinate încăperilor cu procese umede (băi, bucătării, grupuri sanitare) sau în zonele de circulaţie intensă (coridoare, holuri, scări) din cadrul clădirilor de locuit sau social administrative.

Lucrările de pregătire a stratului suport sunt identice cu cele prezentate la paragraful 12.2.1.1.

Executarea pardoselii ilustrată la fig. 12.3 cuprinde următoarea succesiune de operaţii:

1. Trasarea axelor de simetrie a încăperii precum şi a cotelor de nivel pe pereţi sau prisme de mortar, dispuse în câmpul suprafeţei, cu ajutorulfurtunului de nivel, a dreptarului şi bolobocului;

2. Montarea la cotă a plăcilor de reper, amplasate pe baza unor măsurători faţă de sistemul de axe de referinţă. Amplasarea acestor plăci ţine seama de existenţa unui spaţiu liber lângă pereţi, egal cu lăţimea bordurii sau a unui şir de plăci;

3. Montarea plăcilor din aliniamentele de referinţă între plăcile de colţ, reper, cu ajutorul sforilor de aliniere;

4. Montarea plăcilor în câmpul suprafeţei pe baza sforilor de aliniere şi verificate cu dreptarul şi nivela cu bulă. Fixarea plăcilor se face cu un strat de mortar M 100-T (400 kg ciment la 1m nisip) cu o grosime de 25-30 mm. Aşezarea plăcilor

umezite în prealabil se face prin lovituri uşoare cu coada ciocanului sau mistriei. Rosturile între două plăci nu trebuie să depăşească 2 mm, verificându-se în permanenţă cu sforile de aliniere;

5. Montarea bordurilor sau a şirului de plăci în spaţiile libere pe conturul suprafeţei pardoselii;

6. Umplerea rosturilor între plăci cu lapte de ciment.

12.4 EXECUTAREA PARDOSELILOR DIN POLIMERI SINTETICI

Acest tip de pardoseli se utilizează în cadrul clădirilor de locuit sau social-administrative, la încăperile cu umidităţi mai mici de 65%, fără posibilităţi de stagnare apei.

Stratul de uzură a acestor pardoseli poate fi alcătuit din covoare şi dale PVC cu sau fără suport textil, covoare din fibre poliamidice cu strat de bază din PVC expandat, a căror grosime nu depăşeşte de regulă 2,5-3 mm.

12.4.1 PARDOSELI DIN COVOARE PVC

12.4.1.1 LUCRĂRI PREGĂTITOARE ALE STRATULUI SUPORT

Datorită grosimii reduse a covoarelor se impune asigurarea unei suprafeţe a stratului suport, perfect netedă şi plană. Aceste suprafeţe pot fi realizate cu ajutorul unor straturi de egalizare, realizate din:

a). Şapă de mortar de ciment realizată cu nisip 0-3 şi 3-7. Transportul şapei se realizează cu pompa de mortar, autopompa de beton sau inventar de mică mecanizare. După întinderea şapei la o cotă trasată în prealabil, suprafaţa se nivelează cu dreptarul şi se drişcuieşte cu drişca;

b). Şapă de mortar de ipsos (G.I.F.) realizată cu nisip 0-3 sau cenuşă de termocentrală. Această soluţie de şapă prezintă avantajul reducerii cantităţii de ciment, a duratei de întărire şi îmbunătăţeşte calităţile “fonice” a pardoselii. Operaţiile de punere în operă sunt identice, ca în cazul şapei de mortar de ciment, înlocuindu-se laptele de ciment ca strat de amorsaj cu bitum topit, ulei de antracen sau toluen.

c). Dală flotantă alcătuită din mai multe straturi: nisip de egalizare, stratul fonoizolator, stratul rigid din mortar de ciment şi o şapă tip G.I.F.

Suprafaţa stratului suport, după aplicarea şapelor de egalizare, se corectează prin chituire sau gletuire cu tinci de ciment. După întărirea materialelor de rectificare suprafaţa se şlefuieşte cu piatră abrazivă.

Condiţiile care se cer pentru realizarea unui strat de uzură corespunzător sunt: ca temperatura interioară să nu fie mai mică de + 10 , iar umiditatea stratului suport să nu depăşească 2,5-7% în funcţie de natura adezivului folosit pentru lipire.

12.4.1.2 MONTAREA COVOARELOR PVC

Înaintea începerii operaţiilor de aplicare a covoarelor se verifică umiditatea şapei suport. Verificarea constă în aşezarea unei bucăţi de covor PVC (50*50 cm) cu faţa aparentă pe şapa suport. Dacă după 24 ore apar pe această suprafaţă picături de condens, stratul suport are o umiditate mai mare de 2,5%.

În vederea montării covoarelor, acestea se croiesc după un plan de trasare, respectându-se următoarele reguli tehnologice:

a). Fâşiile de covor se taie cu 2-3 cm mai lungi ca şi dimensiunile încăperii, ajustându-se în dreptul şpaleţilor de uşi, a radiatoarelor, sobelor sau ţevilor de instalaţii;

b). Tăieturile sau ajustările se fac cu cuţite, folosindu-se dreptare metalice pentru ghidare;

c). După croire, fâşiile de covor se aştern pe suprafaţa suport, asigurându-se o suprapunere de 2 cm în lungime a două fâşii alăturate. Rosturile între fâşii trebuie să fie dispuse paralel cu direcţia luminii.

Lipirea fâşiilor începe cu fâşia de covor cea mai îndepărtată faţă de uşă, respectându-se operaţiile prezentate în fig. 12.4, a.

La covoarele cu suport textil se utilizează ca adeziv prenadezul sau aracetul, care se întind cu un şpaclu dinţat succesiv pe cele două jumătăţi de fâşie îndoite, mai puţin pe o lăţime de 5 cm în zona rosturilor longitudinale. Lipirea covorului se face după un interval de 20-40 min de la aplicarea adezivului. Presarea fâşiilor se face cu rulouri astfel incât să se evite formarea unor bule de aer sub covor.

După cca 24 ore se lipesc şi marginile păstrate nelipite. Ungerea marginilor longitudinale se face cu pensula.

În cazul covoarelor fără suport textil, succesiunea operaţiilor este asemănătoare, utilizându-se pentru întinderea adezivului un şpaclu cu muchia netedă.

12.4.1.3 FINISAREA SUPRAFEŢELOR COVORULUI

Eventualele pete de adeziv de pe suprafaţa covorului se curăţă cu diluant, în cazul prenedezului, respectiv cu apă în cazul aracetului. După uscare, întreaga suprafaţă se lustruieşte cu ceară de parchet.

12.4.2 PARDOSELI DIN DALE PVC

Pregătirea stratului suport pentru montarea dalelor cuprinde lucrări asemănătoare celor indicate în cazul covoarelor.

Înaintea montării dalelor se procedează la o trasare a axelor de referinţă precum şi a aliniamentelor în vederea aplicării bordurilor marginale.

Aplicarea dalelor se face urmărind axele de referinţă prin două moduri, ilustrate în fig. 12.4,b,c prin retragere sau avansare. Dalele sau bordurile de pe contur se aplică după o ajustare în funcţie de neregularităţile în lungul pereţilor.

Întinderea adezivului (aracet) se face cu şpaclul cu muchia netedă, aplicat atât pe stratul suport cât şi pe spatele dalei. Lipirea se face după cca 20-40 min de la aplicarea adezivului.

Finisarea dalelor se face asemănător ca şi în cazul covoarelor PVC.

12.5 EXECUTAREA PARDOSELILOR DIN PARCHET

Pardoselile din parchet fac parte din categoria pardoselilor calde superioare din punct de vedere al efectului estetic-decorativ, al gradului de confort imprimat încăperii şi a izolării fonice şi termice. Aceste pardoseli se utilizează numai în cadrul clădirilor de locuit sau social administrative supuse la solicitări din circulaţie reduse.

Principalele sortimente de produse de parchet sunt lamele de parchet, cu îmbinări cu lambă şi uluc, panourile de parchet mozaic, frizurile, pervazurile, plintele, executate din esenţe tari (stejar, fag, gorun, cer, etc.) şi a căror caracteristici sunt prezentate în tabelul 12.1.

Tabel 12.1

Simbol Sortimentul de parchet Caracteristici

geometrice

Dimensiuni

(mm)

0 1 2 3

P Lamele de parchet cu lambă şi uluc Grosimea lamelei

Lăţimea lamelei

Lungimea lamelei

Grosimea stratului de uzură

16; 22

30 90 din 5 în 5

200 500 din 50 în 50

7;11

P Lamele de parchet cu lambă şi uluc,

semi-coadă de rândunică şi şanţ pe

dos

P Lamele de parchet cu lambă aplicată

Grosimea lamelei

Lăţimea lamelei

Lungimea lamelei

16; 22

45 90 din 5 în 5200 500 din 50 în 50P Lamele de parchet cu falţ în coadă

de rândunică

Frizuri Grosime

Lăţime

Lungime

16; 22

60 110 din 5 în 5600 2000 din 50 în 50

Pervazuri Grosime

Lăţime

30

20

M

Panou de parchet mozaic

Grosimea panboului

Latura panoului

Lăţimea unei

lamele din panou

8; 10

448; 480

20; 22,4; 24

M

M

Frizurile şi pervazurile au rolul de a asigura racordarea suprafeţei pardoselii de parchet cu pereţii.

12.5.1 PREGĂTIREA STRATULUI SUPORT

Condiţiile care se cer pentru realizarea unei pardoseli corespunzătoare calitativ sunt ca temperatura interioară să nu fie mai mica de + 10 , iar umiditatea suportului să nu depăşească 4%.

În funcţie de modul de fixare al lamelelor sau panourilor, prin batere în cuie sau lipire cu adezivi (aracet) sau bitum topit, se folosesc următoarele soluţii de straturi de egalizare:

a). Strat de beton cu agregate vegetale (fibrobeton, rumbeton) alcătuit dintr-un amestec de ciment şi rumeguş de răşinoase. Acest strat este utilizat pentru fixarea lamelelor prin cuie bătute în uluc. Stratul de beton, turnat monolit se poate aşterne direct pe stratul suport (curăţat în prealabil) sau pe un strat de nisip în cazul suportului realizat din plăci prefabricate.

b). Stratul realizat din panouri de PFL poros, aplicate pe un strat de nisip, vată minerală sau mortar de ciment. Între panouri, la pozare, se păstrează rosturi de 4-6 mm lăţime pentru a permite mărirea volumului sub influenţa umidităţii. Fixarea lamelelor pe acest tip de suport se face prin lipire cu aracet.

c). Strat de mortar de ciment M 100-T, drişcuit, utilizat în cazul fixării lamelelor prin lipire cu adeziv sau bitum topit.

Verificarea orizontalităţii şi planeităţii straturilor de egalizare se face cu dreptarul şi bolobocul, neadmitâmdu-se abateri de 4-5 mm la un dreptar de 2 m lungime.

12.5.2 MONTAREA ELEMENTELOR DE PARCHET

Montarea elementelor, lamele sau panouri se face după modelul prevăzut în proiectul de execuţie, acestea aplicându-se paralel, perpendicular sau înclinate la 45 faţă de aliniamentele pereţilor.

Succesiunea operaţiilor de montare a elementelor de parchet, cuprinde următoarele:

- trasarea axelor pentru montarea frizurilor (dacă sunt prevăzute în modelul parchetului), la o distanţă egală cu lăţimea frizului plus un rost de 10-15 mm şi fixarea acestora prin cuie sau lipire.

- trasarea unui aliniament cu sfoara, perpendicular pe direcţia peretelui opus uşii, pentru montarea primului şir de elemente de parchet la o distanţă faţă de perete egală cu 1,5-2 lungimi de lamelă sau panou.

- montarea lamelelor de parchet din primul şir (fig. 12.5,a) începând de la peretele opus uşii şi continuându-se cu şirurile următoare.

Intersecţia lamelelor cu frizurile sau pereţii se decupează după direcţia axelor de trasare.

Fixarea lamelelor în cuie se face prin baterea a 2-3 cuie cu lungimi de 40-50 mm, introduse oblic în uluc, pentru a nu împiedica pătrunderea lambei lamelei alăturate. Frizurile se fixează în acelaşi mod ca şi lamelele.

Fixarea lamelelor prin lipire se face după o curăţire de praf a stratului suport. Adezivul se întinde cu şpaclul pe o lăţime egală cu rândul de parchet ce se montează. Lamelele se fixează la cca 10 min de la întinderea adezivului şi la cca 30 min de la montarea frizurilor. În cazul utilizării bitumului topit, stratul de egalizare se amorsează cu o soluţie de bitum topit cu motorină. Aşternerea bitumului topit se face pe suprafeţe reduse de 1-2 m , pentru a se asigura fixarea lamelelor înainte de întărirea acestuia.

- montarea panourilor de parchet mozaic se realizează numai prin lipire cu adeziv tip “Aracet”, începând de la peretele opus uşii, în rânduri paralele cu acesta. Panourile de parchet se montează cu faţa acoperită de hârtie în sus. După lipirea primului rând de panouri, stratul de hârtie se desprinde prin umezire cu apă. Pentru eliminarea rosturilor, panourile de parchet se lovesc lateral, perpendicular pe canturi conform fig. 12.5,b. Circulaţia pe parchetul lipit se poate face după 24 ore de la aplicare.

- montarea pervazurilor peste rostul dintre pardoseală şi pereţi, se realizează prin batere în cuie în elementele de parchet.

12.5.3 FINISAREA SUPRAFEŢELOR DE PARCHET

Operaţia de finisare, ce se execută după terminarea tuturor lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii, cuprinde raşchetarea suprafeţei pentru eliminarea denivelărilor între lamele sau plăci. Raşchetarea se execută mecanizat cu maşina electrică echipată cu discuri sau hârtie abrazivă.

În cazul parchetului lipit cu adezivi, raşchetarea se face după cca 4 zile de la montare.

După raşchetare se face şlefuirea suprafeţei cu hârtie abrazivă de granulaţie fină. Protecţia suprafeţei se face cu lac (PALUX) aplicat în 2-3 straturi cu pensula sau prin ceruire cu ceară de parchet dizolvată în petroxin aplicată cu o cârpă moale.

12.6 EXECUTAREA SCAFELOR ŞI PLINTELOR

Scafele şi plintele reprezintă elemente componente ale pardoselilor, având atât un rol funcţional de protecţie a pereţilor la eventualele scurgeri de apă la nivelul pardoselii, cât şi un rol estetic de racordare a suprafeţei pardoselii la finisajul pereţilor. În general, atât scafele cât şi plintele sunt executate cu aceleaşi materiale ca şi stratul de uzură a pardoselii.

Pentru realizarea scafelor şi plintelor sunt necesare următoarele operaţii de pregătire a stratului suport:

1. Desfacerea tencuielii la baza peretelui pe înălţimea scafei sau plintei. De regulă, în această zonă nu se execută tencuială.

2. Trasarea cotei de nivel a scafei sau plintei.

3. Amorsarea suprafeţei suport.

12.6.1 PLINTE ŞI SCAFE LA PARDOSELI DIN BETON DE CIMENT,

BETON ŞI PLĂCI MOZAICATE (fig. 12.6, a-e)

La aceste tipuri de pardoseli plintele şi scafele se pot executa prefabricate sau monolite, turnate pe loc.

Atât scafele cât şi plintele monolite sau prefabricate se montează pe un strat de mortar de ciment.

Succesiunea operaţiilor de realizare a scafelor şi plintelor este următoarea:

a). Scafe şi plinte monolite

- fixarea şipcilor de lemn, de nivel, a căror grosime este egală cu cea a stratului de mortar de ciment plus grosimea scafei sau plintei;

- aplicarea unui şpriţ de ciment pe suprafaţa suport;

- aplicarea unui strat de grund din mortar de ciment;

- aplicarea şi nivelarea mortarului pentru plinte sau scafe. mortarul pentru plinte se nivelează cu dreptarul de 2 m, iar cel pentru scafe, cu ajutorul şablonului de formă curbă;

- scoaterea michiilor şi rectificarea muchiilor;

- finisarea suprafeţei plintei sau scafei prin sclivisire sau prin frecare cu piatra abrazivă în cazul mortarelor mozaicate.

b). Scafe şi plinte prefabricate

- aplicarea unui şpriţ de ciment pe stratul suport;

- aplicarea stratului de poză din mortar de ciment;

- fixarea scafei sau plintei în stratul de poză, după aşternerea unui strat de mortar pe spatele scafei sau plintei;

- verificarea nivelului elementelor prefabricate;

- introducerea laptelui de ciment în rosturi.

12.6.2 PLINTE LA PARDOSELI DIN COVOARE SAU DALE PVC (fig.12.6,f)

Montarea profilului de plintă din PVC poate fi executată la cald, prin lipire termoplastică cu aracet, sau la rece, cu ajutorul prenadezului.

a) Montarea profilului de plintă prin lipire la cald

Pregătirea stratului suport cuprinde operaţiile de trasare a zonei de lipire cu ajutorul unui şpaclu metalic şi gletuirea acestei zone cu mortar de aracet compus din nisip, aracet şi apă (2:1:0,5), nivelat cu dreptarul de 2 m şi drişca.

Profilul de plintă se taie la lungimi egale cu distanşa între două colţuri ale încăperii sau două întreruperi învecinate.

Aplicarea adezivului (aracet) se face cu pensula, atât pe suprafaţa peretelui cât şi pe dosul profilului de plintă.

Aplicarea profilului de plintă se face după o încălzire de câteva secunde, cu ajutorul pistolului cu aer cald (150 -270 ) a suprafeţei suport şi a dosului profilului, ţinându-se cu mâna cca 15 sec. până se realizează lipirea de suport.

După lipire, profilul încălzit se presează cu o rolă metelică cu mâner pentru mărirea aderenţei şi eliminarea eventualelor denivelări.

La 20-25 cm de colţ se întrerupe lipirea, se măsoară lungimea exactă până la colţ, se taie oblic profilul şi se continuă lipirea pe peretele alăturat.

b). Montarea profilului de plintă prin lipire la rece

Lipirea la rece se face cu ajutorul adezivului de tip prenadez, aplicat succesiv pe porţiuni de 50-60 cm lungime de plintă, presată cu mâna şi rola metalică.

12.7 VERIFICAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE PARDOSELI

ŞI ABATERI LIMITĂ ADMISE

Verificarea calităţii lucrărilor de pardoseli constă în următoarele:

12.7.1 PARDOSELI DIN BETON DE CIMENT ŞI MOZAICAT

- verificarea aspectului, a formei modelelor de mozaic şi modul de racordare cu pereţii;

- verificarea planeităţii şi orizontalităţii suprafeţelor. Abaterea maximă admisă este de 2 mm sub dreptarul de 2 m lungime;

- verificarea pantelor dacă sunt prevăzute în proiect. Abaterea maximă admisă este de 2,5 mm/m;

- verificarea denivelărilor între panourile adiacente rosturilor. Abaterea maximă este 1 mm;

- aderenţa la stratul suport se verifică prin ciocănire.

12.7.2 PARDOSELI DIN PLĂCI DE BETON MOZAICATE SAU CERAMICE

- verificarea aspectului şi coliniarităţii rosturilor între plăci;

- verificarea planeităţii şi orizontalităţii suprafeţelor. Abaterea maximă admisă este de 2 mm sub dreptarul de 2 m lungime;

- verificarea denivelărilor între două plăci alăturate. Abaterea maximă admisă este de 0,5 mm;

- verificarea lăţimii rosturilor între plăci, ce nu poate depăşi maximum 2 mm;

- verificarea aderenţei la stratul suport prin ciocănire cu ciocanul de zidar.

12.7.3 PARDOSELI DIN POLIMERI SINTETIC

- verificarea aspectului şi stării generale. Nu sunt admise porţiuni nelipite, încreţituri sau pete de adeziv;

- verificarea lăţimii rostului între două covoare sau două dale alăturate. Abaterea maximă admisă este 0,5 mm în cazul covoarelor şi 0,4 mm în cazul dalelor;

- aderenţa la stratul suport prin ciocănire cu ciocanul de lemn;

- verificarea modului de croire şi ajustare la intersecţiile cu colţurile sau alte denivelări faţă de suprafaţa pereţilor.

12.7.4 PARDOSELI DIN PARCHET

- verificarea aspectului şi a modelelor realizate din lamele sau panouri de parchet;

- verificarea planeităţii şi orizontalităţii suprafeţelor. verificarea planeităţii şi orizontalităţii suprafeţelor;

- verificarea lăţimii rosturilor între lamele sau plăci. Abaterea maximă admisă este de 0,5 mm;

- aderenţa la stratul suport se verifică prin ciocănire cu ciocanul de zidar.

12.8 MĂSURI DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII LA LUCRĂRI DE PARDOSELI

Pricipalele reglementări ce au în vedere aceste măsuri de protecţia muncii sunt: Normele republicane aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii, aprobate prin ordinele nr. 34/20.02.75 şi nr. 60/20.02.75; Normele de protecţia muncii în construcţii montaj aprobate de M.C. Ind. cu nr. 1233/D/1980.

Reglementările menţionate mai sus au în vedere, în principal măsuri cu privire la:

- manipularea şi depozitarea materialelor pe bază de polimeri sintetici a produselor lemnoase şi a adezivilor şi solvenţilor;

- utilizarea corectă a utilajelor electrice pentru finisarea suprafeţelor de lemn sau mozaicate, prin legarea lor la pamânt;

- instruirea şi repartizarea personalului muncitor la locul de muncă conform pregătirii profesionale;

- interzicerea aprinderii focului şi fumatului în încăperile cu substanţe inflamabile;

- utilizarea echipamentului de protecţie la lucrul cu adezivi, solvenţi sau bitum topit;

- verificarea sculelor înainte de începerea lucrului.

Bibliografie

1. *** Tehnologii tip – Pardoseli industriale, M.C.Ind. IPC Bucureşti, 1982

2. *** Instrucţiuni tehnice pentru executarea pardoselilor cu covoare şi plăci PVC C. 51-74

3. *** Instrucţiuni tehnice pentru executarea pardoselilor din piatră artificială C. 101-70

4. *** Instrucţiuni tehnice, dale flotante pentru pardoseli.

13 TEHNOLOGIA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR DE FINISAJE

13.1. LUCRĂRI PREGĂTITOARE ÎN VEDEREA EXECUTĂRII FINISAJELOR

MECANIZAREA LUCRĂRILOR DE FINISAJE

Finisajele reprezintă categorii de lucrări de tipul zugrăvelilor, vopsitoriilor, tapetelor sau placajelor aplicate peste tencuieli, ce constituie stratul suport al acestor lucrări.

În ansamblul lucrărilor care alcătuiesc obiectul de construcţie, finisajele îndeplinesc, în principal, un rol estetic-decorativ, un element esenţial în asigurarea unui grad de confort în interiorul unei încăperi. De asemenea, unele finisaje, ca de pildă vopsitoriile sau placajele, pot îndeplini şi un rol funcţional de protecţie a elementelor structurale, anticorozivă, ignifugă sau antiacidă.

Începerea oricărui tip de finisaj este condiţionată de terminarea următoarelor categorii de lucrări din cadrul obiectului de construcţii:

- terminarea principalelor lucrări de construcţii-montaj şi de instalaţii interioare, inclusiv probele tehnologice aferente;

- completarea învelitorii cu elemente de tinichigerie anexe (burlane, jgheaburi);

- fixarea definitivă a tâmplăriei de lemn sau metalice;

- terminarea pardoselilor reci inclusiv finisarea acestora;

- montarea diblurilor sau a bolţurilor puşcate pentru fixarea diferitelor obiecte sanitare;

- astuparea gurilor de scurgere sau a sifoanelor de pardoseală cu hârtie sau deşeuri textile şi ipsos;

- protejarea corpurilor de iluminat, a cercevelelor de ferestre şi uşi cu hârtie sau folii de polietilenă.

De asemenea trebuie verificate starea tencuielilor suport din punct de vedere a stării generale: să nu prezinte degradări, să aibe aderenţe corespunzătoare la pereţi şi tavane, iar umiditatea suprafeţei să nu depăşească maximum 8%.

Principalele faze în executarea finisajelor sunt:

1. pregătirea suprafeţei suport urmarind curăţirea şi netezirea acesteia;

2. prelucrarea suprafeţei suport în vederea măririi aderenţei finisajului de această suprafaţă;

3. executarea finisajului în unul sau mai multe straturi.

Finisajele pot fi executate: manual cu scule sau unelte specifice, cum sunt periile de sârmă, şpaclurile, bidinelele şi pensulele de diferite forme, sau mecanizat, cu mijloace de mică mecanizare sau instalaţii.

Mecanizarea lucrărilor de finisaje este aplicabilă numai la finisaje de tipul zugrăvelilor şi vopsitoriilor datorită procedeului de execuţie prin pulverizare a compoziţiei. Finisajele de tipul tapetelor sau placajelor nu pot fi realizate decât pe cale manuală.

Principalele mijloace sau instalaţii utilizate la executarea zugrăvelilor şi vopsitoriilor sunt prezentate în fig. 13.1

13.2 EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE ZUGRĂVELI

Zugrăvelile reprezintă categoria de finisaje a căror compoziţie este alcătuită dintr-un amestec de lianţi, pigmenţi şi apă. Principalii lianţi utilizaţi în compoziţiile de zugrăvit sunt laptele de var şi cleiurile animale din oase sau piele. Pigmenţii folosiţi uzual sunt: varul, huma şi diferiţi oxizi ca minium de plumb, ocrul, oxidul de crom, etc.

În funcţie de liantul utilizat în compoziţie, se disting:

- spoielile (văruielile) utilizate la finisarea construcţiilor provizorii sau anexe industriale (barăci, magazii, etc.);

- zugrăveli cu compoziţii de apă şi clei, care în funcţie de modul de prelucrare a suprafeţelor suport şi numărul de straturi aplicate pot fi : simple, obişnuite sau superioare.

Indiferent de tipul de zugrăveală adoptat, succesiunea operaţiilor de pregătire şi prelucrare a stratului suport este aceeaşi.

13.2.1 PREGĂTIREA STRATULUI SUPORT

Modul de pregătire a suprafeţei stratului suport depinde de materialul din care este realizat, de natura şi calitatea lucrărilor. Principalele operaţii de pregătire a suprafeţelor noi sunt următoarele:

- înlăturarea asperităţilor de pe suprafaţa suport manual cu piatra ponce, şpaclul sau perii de sârmă, iar mecanizat cu aparate electrice de şlefuit sau periile electrice;

- repararea tencuielilor deteriorate sau fisurate cu pastă de ipsos sau mortar, cu o compoziţie identică cu cea din tencuială;

- înlăturarea petelor de noroi, grăsimi sau rugină, prin periere, decapare cu acizi, degresare cu solvenţi sau ardere cu flacăra lămpii de benzină.

Pregătirea suprafeţelor vechi cuprinde operaţiile:

- spălarea zugrăvelii vechi cu un burete ud, după udarea prealabilă a întregii suprafeţe, cu apă caldă din abundenţă cu ajutorul bidinelelor sau prin stropire cu aparatul de zugrăvit;

- răzuirea parţială sau totală, în cazul zugrăvelilor coşcovite, cu ajutorul şpaclului metalic. Înainte de răzuire, suprafaţa trebuie umezită cu bidineaua înmuiată în apă caldă. După razuire, suprafaţa se şterge cu buretele.

13.2.2 PRELUCRAREA SUPRAFEŢEI SUPORT

Modul de prelucrare depinde de natura suprafeţei şi a compoziţiei ce se aplică, iar începerea operaţiilor se face la maximum 2-4 ore de la terminarea lucrărilor pregătitoare. Principalele operaţii de prelucrare sunt următoarele:

- grunduirea suprafeţei cu o compoziţie cu apă cu săpun, de preferinţă aplicată manual cu bidinele rotunde sau pătrate. Operaţia se execută orizontal la pereţi şi transversal pe direcţia luminii la tavane;

- chituirea fisurilor şi adânciturilor, după uscarea grundului, cu pastă de ipsos sau ipsos-var aplicată cu şpaclul;

- şlefuirea şi grunduirea din nou a zonelor chituite;

- şpăcluirea, ce are ca scop netezirea suprafeţelor pentru zugrăveli superioare, cu chituri aplicate manual cu şpaclul, iar mecanizat prin pulverizare cu aparatele de zugrăvit;

- şlefuirea suprafeţelor şpăcluite cu hârtie sticlată.

13.2.3 APLICAREA COMPOZIŢIEI DE ZUGRĂVIT

Succesiunea operaţiilor de aplicare a compoziţiei cuprinde:

- trasarea liniilor de delimitare a culorilor cu ajutorul unei sfori trecută prin praf de pigment;

- executarea zugrăvelii, manual cu bidineaua, sau mecanizat cu aparatele KALIMAX sau AEZ-1. Operaţia de zugrăvire începe cu tavanul, continuându-se cu pereţii. La aplicarea mecanizată duza trebuie să se găsească la o distanţă de cca 90 cm de pereţi şi 75 cm de tavane jetul plimbându-se prin mişcări în spirală (fig. 13.1,e).

În fig. 13.2 este ilustrată schema tehnologică de principiu, cuprinzând operaţiile de prelucrare a suprafeţelor şi de aplicare a compoziţiilor de zugrăvit pe categorii de zugrăveli.

Compoziţiile de zugrăvit se stabilesc în funcţie de natura liantului folosit pentru fixarea pigmenţilor de suport. În continuare se dau spre exemplificare două soluţii pentru compoziţii, utilizând ca lianţi varul pastă şi cleiul animal.

a) Compoziţie de var cu ulei vegetal ce cuprinde: var gras pastă 2,5-3,5 kg, ulei de in fiert 0,06-0,12 kg, pigmenţi 0,3 kg, apă până la obţinerea unui volum de 10 litri compoziţie.

Laptele de var obţinut din diluarea varului pastă cu 5 litri de apă se amestecă cu uleiul de in. Pigmenţii înmuiaţi în apă cu 24 ore prealabil se introduc treptat în compoziţie, până la obţinerea nuanţei dorite. Compoziţia rezultată se diluează cu apă până la cantitatea de 10 litri şi se trece prin sita cu 225 ochiuri/cm .

b) Compoziţie cu clei, ce cuprinde: humă 10 kg, clei 0,6 kg, pigmenţi 1,2 kg, apă 20 l. Elementele componente se diluează separat cu apă, astfel: huma în proporţie 1 kg la 2 l apă, pigmenţii până la obţinerea nuanţei dorite, cleiul în proporţie 1 kg la 5 l apă prin fierbere.

Soluţia de clei 100 g se amestecă cu 1 l de soluţie de humă, după aceea se adaugă soluţia cu pigmenţi. Întreaga compoziţie se strecoară prin sita cu 900 ochiuri/cm .

13.3 EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE VOPSITORII

Vopsitoriile reprezintă categoriile de finisaje în a căror compoziţii se utilizează ca şi liant, uleiurile vegetale sau răşinile sintetice de tipul celor epoxidice, alchidalii sau poliacetatul de vinil. Compoziţiile vopsitoriilor sunt produse industriale finite, livrate în ambalaje, ne mai necesitând o preparare suplimentară înainte de aplicare, decât o diluare cu solvenţi cum sunt: spirtul, toluenul sau acetona. Pentru asigurarea unei suprafeţe semimate sau lucioase, caracteristică acestui tip de finisaj, se utilizează în compoziţia de vopsit emailuri (lacuri pigmentate) realizate pe bază de ulei, derivaţi celulozici sau răşini sintetice.

La executarea vopsitoriilor sunt utilizate şi alte materiale auxiliare produse industrial cum sunt: grundurile de îmbibare sau acoperire, chiturile sau produse pentru finisarea peliculelor ca: egalizatorii, pasta şi lichidul de şlefuit.

Lucrările de vopsitorii se execută la o temperatură de minim + 15 şi în condiţii de umiditate relativă a aerului de maxim 60%.

Operaţiile privind pregătirea stratului suport sunt identice cu cele prezentate la paragraful 13.2.1.

13.3.1 PRELUCRAREA SUPRAFEŢEI SUPORT

Operaţiile de prelucrare se execută, în cazul suprafeţelor noi, în funcţie de natura suprafeţelor şi compoziţia de vopsit, în următoarea succesiune de principiu:

- grunduirea suprafeţei cu grund de îmbibare pentru suprafeţe gletuite şi lemn, sau cu grund anticoroziv pentru suprafeţele metalice. Stratul de grund se aplică manual cu bidinele şi pensule.

- chituirea cu chit de cuţit a zgârieturilor, fisurilor sau adânciturilor. Operaţia de chituire se realizează cu ajutorul şpaclului metalic;

- şlefuirea locurilor chituite cu hârtie sau cu pânză de şlefuit;

- grunduirea locurilor chituite similară primei operaţii de grunduire;

- şpăcluirea generală pentru netezirea suprafeţelor suport se face folosind chiturile de cuţit aplicate manual cu şpaclul sau mecanizat cu aparatul Kalimax sau pistol de vopsit;

- şlefuirea generală se face folosind unelte electrice de şlefuit cu disc de perie, pâslă sau hârtie de şlefuit cu granulaţie fină.

În cazul vopsitorie vechi, îndepărtarea acesteia se execută complet pe întreaga suprafaţă, cu ajutorul şpaclului de oţel, prin ardere cu lampa de benzină sau cu paste decapante, aplicate cu tamponul. După cca 1 oră de la aplicarea pastei decapante, vopseaua veche se umflă şi se îndepărtează prin răzuire şi spălare.

13.3.2 APLICAREA COMPOZIŢIEI DE VOPSIT

Pentru asigurarea uniformităţii stratului aplicat, este indicată o aplicare mecanizată cu instalaţiile de vopsit şi pistol de pulverizat în 2-3 straturi, în funcţie de calitatea prescrisă.

Fiecare strat se aplică numai după uscarea completă a celui precedent, pe direcţii perpendiculare una pe cealaltă, ilustrate în fig. 13.1, h. Ultimul strat se întinde la pereţi începând de jos în sus. Straturile intermediare se şlefuiesc cu hârtie de şlefuit sau pânză de şlefuit, ultimul strat ne mai necesitând şlefuire.

În tabelul 13.1 sunt prezentate operaţiile succesive care alcătuiesc procesul tehnologic de realizare a următoarelor categorii de vopsitorii, aplicate pe suprafeţe de tencuială gletuite. de lemn şi metal:

- vopsitorii cu ulei;

- vopsitorii cu emailuri pe bază de răşini alchidice (Romalchid);

- vopsitorii pe bază de poliacetat de vinil (Vinarom);

- vopsitorii pe bază de emailuri epoxidice.

Tabelul 13.1

Denumirea

operaţiei

Natura suprafeţei suport

Tencuieli gletuite Lemn Metal

Categoria de vopsitorie

Ulei Rom-al-

chid

Vina-

rom

Ema-il

epox.

Ulei Rom-al-

chid

Vina-

rom

Ema-il

epox.

Ulei Rom-al-

chid

Vina-

rom

Ema-il

epox.

Prelucrarea suprafeţei

1. Grunduire cu grund de îmbibare

x x x x x x x x - - - -

2. Idem cu grund anticoroziv - - - - - - - - x x - x

3. Chituire locală x x x x x x x x x x - x

4. Şlefuire chituiri x x x x x x x x x x - x

5. Grunduire chituiri x x x x x x x x x x - x

6. Şpăcluire generală I x x x x x x x x x x - x

7. Şlefuire suprafaţă şpăcluită I

x x - x x x - x x x - x

8. Şpăcluire strat II 0 - - 0 x x - x 0 0 - 0

9. Şlefuire suprafaţă şpăcluită II

0 - - 0 x x - x 0 0 - 0

10. Şpăcluire strat III - - - - - 0 - 0 - - - -

11.Şlefuire suprafaţă şpăcluită III

- - - - - 0 - 0 - - - -

Acoperirea suprafeţei

1. Grunduire cu grund de îmbibare

x x - x x x - x x x - x

2. Şlefuire grund x x - x x x - x x x - x

3. Vopsire strat I x x x x x x x x x x - x

4. Şlefuire strat I x 0 - x x x - x x x - x

5. Vopsire strat II x 0 x x x x x x x x - x

6. Şlefuire strat II 0 - - - 0 0 - - 0 0 - -

7. Vopsire strat III 0 - - - 0 0 - - 0 0 - -

8. Finisare strat III x - - 0 x - - 0 x - - 0

Cu semnul x sunt indicate operaţiile obligatorii, iar cu 0 operaţiile a căror necesitate se determină în funcţie de importanţa lucrării.

Calitatea vopsitoriei este determinată de numărul de şpăcluiri şi de straturi de vopsea aplicate.

13.4 EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE APLICARE A TAPETELOR

Tapetele constituie categoria de finisaje realizate din fâşii decorative prin lipire pe pereţi sau tavane şi care înlocuiesc zugrăvelile sau vopsitoriile în clădirile de locuit sau social-administrative. Fâşiile decorative, cu lăţimi de 50-70 cm sunt realizate din hârtie, carton, PVC pe suport textil, stofe, mătase, colorate simplu sau în mai multe culori, netede sau cu modele în relief.

Adezivii utilizaţi pentru lipirea tapetelor sunt cleiurile naturale din făină sau oase şi aracetul.

Lucrările de aplicare a tapetelor se execută la o temperatură de minim +15şi în condiţii de umiditate relativă a aerului de maxim 60%.

Operaţiile de pregătire a stratului suport sunt identice cu cele prezentate la paragraful 13.2.1.

13.4.1 PRELUCRAREA SUPRAFEŢEI SUPORT

Operaţiile de prelucrare se execută, în funcţie de natura materialelor din tapete, în următoarea succesiune:

- amorsarea suprafeţei suport cu clei de făină, clei de oase sau aracet aplicate manual cu şpaclul metalic;

- lipirea peste amorsaj (după uscarea acestuia) a unui strat de hârtie de ziar sau maculatură poroasă, utilizându-se aceeaşi adezivi ca în cazul amorsajului. Stratul de hârtie se netezeşte după aplicare, cu o cârpă sau perie moale, de la mijlocul foii spre margine, pentru evitarea încreţiturilor sau formarea de bule de aer sub strat. Tapetele din carton sau din PVC se aplică direct pe amorsaj, fără strat de hârtie.

- şlefuirea stratului de hârtie, după uscare, cu piatra ponce sau hârtie şi pânză abrazivă cu granulaţie fină.

13.4.2 APLICAREA TAPETELOR

Tapetele subţiri (hârtie, ţesături textile) se aplică prin suprapunere, ceea ce necesită îndepărtarea prin tăiere cu foarfeca a uneia din marginile neprelucrate. Tapetele groase (carton, PVC) se aplică prin alăturare şi necesită îndepărtarea prin tăiere cu cuţitul a marginilor neprelucrate, a 2 fâşii adiacente.

Aplicarea fâşiilor de tapet începe de la un colţ al încăperii, verificându-se permanent verticalitatea marginilor.

După aplicarea fiecărei fâşii de tapet, de jos în sus, suprafaţa se netezeşte cu o cârpă sau perie moale, de sus în jos şi de la mijloc spre margini încât să nu se formeze încreţituri sau bule de aer.

Fâşiile de tapet se delimitează la extremităţile superioare şi inferioare cu borduri din acelaşi material ca şi tapetul sau cu baghete din lemn.

13.5 EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE PLACAJE INTERIOARE

Placajele constituie categoria de finisaje realizate din plăci sau panouri, de lemn sau piatră, aplicate pe pereţi în vederea protejării acestora şi realizării unui aspect decorativ deosebit.

În funcţie de natura materialelor folosite, placajele interioare pot fi realizate din:

1. materiale lemnoase ameliorate sun forma plăcilor sau panourilor fibro-lemnoase (PFL), aglomerate (PAL), stratificate (LS), emailate sau melaminate;

2. piatră artificială – sub forma plăcilor de faianţă sau a plăcuţelor glazurate;

3. piatră naturală – sub forma plăcilor din marmoră sau travertin.

Lucrările de placaje se pot începe la cel puţin 30 de zile după solicitarea definitivă a pereţilor suport, astfel încât calitatea lucrărilor să nu fie influenţată de fenomenele de contracţie sau tasare.

Operaţiile de pregătire a stratului suport sunt identice cu cele prezentate la paragraful 13.2.1.

13.5.1 EXECUTAREA PLACAJELOR DE FAIANŢĂ

13.5.1.1 PRELUCRAREA SUPRAFEŢEI SUPORT

Operaţiile de prelucrare cuprind următoarele:

- amorsarea suprafeţelor suport, pentru mărirea aderenţei între plăci şi perete, cu ajutorul unui strat de mortar de ciment de consistenţă fluidă într-o grosime de 3-5 mm, aplicat manual prin stropire cu bidineaua sau canciocul.

- materializarea reperelor de trasare, în vederea stabilirii orizontalităţii şi verticalităţii suprafeţei plăcilor de faianţă.

Reperele de trasare se realizează conform fig. 13.3. Reperul orizontal se realizează dintr-un dreptar de lungime de 2 m rezemat la nivelul pardoselii finite şi lipit de suprafaţa suport. Lăţimea dreptarului nu trebuie să depăşească

înălşimea viitoarei plinte (10-15 cm). Orizontalitatea dreptarului se verifică cu nivela cu bulă de aer.

Verticalitatea plăcilor se stabileşte cu ajutorul unor repere, realizate cu ajutorul unor bucăţi de faianţă fixate provizoriu cu mortar de ipsos. Firul cu plumb coborât de la feţele acestor repere constituie linia suprafeţei placajului de faianţă.

13.5.1.2 APLICAREA PLĂCILOR DE FAIANŢĂ

Plăcile de faianţă umezite cu apă în vederea împiedicării absorbţiei apei din mortarul de poză, se aplică în rânduri orizontale (sau diagonale după o trasare corespunzătoare) începând de la o extremitate a peretelui, de la plintă în sus.

Primele două plăci de faianţă reper, fixate cu mortar, reazemă pe dreptar la extremităţile acestuia şi constituie repere orizontale pentru aplicarea plăcilor din primul rând. La nivelel celor două plăci se întinde o sfoară de nivel ce indică nivelul orizontal al plăcilor de faianţă. Aşezarea plăcilor de faianţă din rândurile superioare se realizează în acelaşi mod, respectându-se verticalitatea conform firului cu plumb şi poziţia rosturilor verticale decalate (cu o jumătate de placă) între plăci. Lăţimea rosturilor orizontale sau verticale nu trebuie să depăşească maxim 1 mm.

Montarea plăcilor se face după aplicarea pe dosul fiecărei plăci, pe cca 2/3 din suprafaţă a unui strat de mortar de ciment de consistenţă plastică, cu o grosime de 2-3 cm. Fiecare placă se fixează de suprafaţa suport printr-o apăsare cu mâna, rectificându-se abaterile de la planeitate prin ciocăniri uşoare cu coada mistriei. La amplasarea plăcilor se urmăreşte ca striurile de pe dosul acestora să fie dispuse orizontal.

După montarea a 3-4 rânduri de plăci se verifică orizontalitatea şi verticalitatea suprafeţelor cu ajutorul dreptarului, nivelei cu bulă de aer şi a firului cu plumb.

La cca 6-8 ore de la montarea plăcilor se umplu rosturile dintre plăci cu mortar de ciment alb aplicat cu şpaclul şi o pensulă moale.

13.5.2 EXECUTAREA PLACAJELOR DIN PIATRĂ NATURALĂ

Lucrările de placaje din piatră naturală nu pot începe mai devreme de 6 luni de la terminarea executării pereţilor suport şi după încărcarea acestora cu cel puţin 85% din solicitarea de calcul.

Prinderea plăcilor de pereţii suport se poate executa prin două procedee: cu cleme şi cârlig ancorate în pereţii de beton (fig 13.4, a) sau scoabe fixate în dibluri de lemn pentru pereţi de zidărie (fig. 13.4, b).

Procedeul de fixare cu cleme şi cârlig, presupune înglobarea clemelor de fixare odată cu betonarea pereţilor suport. La executarea placajelor se fixează de cleme o bară metalică verticală de care se prind cârligele de agăţare a plăcilor din piatră naturală. Două plăci adiacente se fixează la rândul lor între ele prin

cârlige de fixare. Prinderea cârligelor de plăci se face în locaşuri special amplasate în acest scop.

Procedeul de fixare cu scoabe cu diametre 6-12 presupune prinderea acestora de peretele suport prin dibluri de lemn. Fixarea plăcilor se face atât cu ajutorul scoabelor cât şi cu cârlige între două plăci adiacente.

După fixarea fiecărui rând de plăci, în spaţiul cuprins între peretele suport şi plăci, se introduce mortar de ciment de consistenţă plastică. În timpul montării plăcilor se urmăreşte permanent realizarea orizontalităţii şi verticalităţii suprafeţelor cu dreptarul, nivela cu bulă de aer şi firul cu plumb.

Mărimea rosturilor între plăci este funcţie de modul de finisare a suprafeţei plăcilor. Pentru plăci cu suprafeţe luciu-oglindă se admit grosimi maxime de 1,50,5 mm, pentru plăci finisate şi profilate maxim 5 1 mm, iar pentru plăci neprelucrate 10 2 mm. Rosturile se umplu prin matare cu mortar de ciment alb, colorat, pentru imitarea nuanţei culorii pietrei naturale.

13.5.3 EXECUTAREA PLACAJELOR DIN PRODUSE LEMNOASE

Principalele sortimente din produse de lemn utilizate pentru placaje sunt plăcile tip PAL cu grosimi de 12-16 mm şi plăcile emailate sau melaminate din fibră de lemn cu grosimi de 3,2-5 mm, fixate de suport prin cuie, şuruburi de lemn, bolţuri cu piuliţă sau cu lipire cu prenadez.

Rosturile dintre plăci se acoperă cu baghete de lemn profilate sau profile cu bandă de mascare din PVC plastifiat, fixate cu şuruburi în dibluri.

Pregătirea suprafeţelor constă în:

- verificarea verticalităţii şi planeităţii suprafeţelor, a căror abateri nu trebuie să depăşească 2 mm sub dreptarul de 2 m;

- în cazul abaterilor mai mari de 2 mm, suprafaţa se rectifică cu un strat de tencuială subţire, cu mortar de ciment M 100-T. Rectificările locale se realizează fie prin chituire cu mortar de ciment (1:2) în cazul adânciturilor, fie prin frecare cu piatră de polizor a proeminenţelor;

- trasarea suprafeţelor conform planului de montaj a plăcilor şi marcarea poziţiei diblurilor şi buloanelor cu piuliţa;

- montarea diblurilor în funcţie de perimetrul suprafeţei de placat şi înălţimea plăcilor. Distanţa maximă între dibluri trebuie să fie mai mică de 50 cm în cazul plăcilor PFL şi putând fi mărită până la 80 cm, în cazul plăcilor PAL.

Plăcile tip PAL se fixează de suprafaţa suport fie în diblurile dinainte aplicate prin cuie sau şuruburi pentru lemn cu cap îngropat, fie prin bolţuri sau buloane cu piuliţă, fixate în prealabil în pereţii de beton. În zonele unde se introduc şuruburile sau bolţurile, plăcile se găuresc în prealabil cu burghiul (fig. 13.4, c, d).

Plăcile tip PFL se fixează prin lipire cu prenadez, aplicat cu şpaclul atât pe spatele plăcilor cât şi pe stratul suport. Aplicarea plăcilor pe suport se face după 20-40 min de la întinderea adezivului, presându-se şi frecându-se puternic cu o cârpă, suprafeţele emailate sau melaminate.

Finisarea placajelor tip PAL se realizează fie transparent aplicându-se prin pulverizare lacuri de clorcauciuc sau alchidal în 2-3 straturi, fie opac cu luciu semioglindă sau mată prin vopsire cu email alchidal sau de clorcauciuc. De asemenea se pot utiliza şi alte tipuri de finisaj ca: furniruire cu furnire de lemn, mase plastice, băiţuiri, lăcuiri, ceruiri, etc.

Suprafeţele placate cu PFL email sau melaminat se curăţă de eventuale resturi de adeziv şi de alte impurităţi, prin frecare cu o cârpă uscată.

13.6 VERIFICAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE FINISAJE ŞI

ABATERI LIMITĂ ADMISE

Verificarea calităţii lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii se face numai după uscarea lor completă.

a).Lucrările de zugrăveli se verifică:

- vizual, din punct de vedere al aspectului suprafeţelor. Nu se admit pete, scurgeri, stropi, cojiri sau neuniformităţi de culoare;

- prin frecarea cu palma a aderenţei zugrăvelilor de perete.

b).Lucrările de vopsitorii se verifică:

- vizual aspectul suprafeţelor, avându-se în vedere uniformitatea culorilor, a luciului, a modului de vopsire a părţilor nevăzute a instalaţiilor (calorifere, ţevi). Nu se admit pete, cute, băşici, crăpături, fisuri pe suprafeţele vopsite;

- prin sondaj a pregătirii corect a suprafeţelor suport.

c).Lucrările de tapete se verifică:

- vizual, aspectul suprafeţelor, avându-se în vedere verticalitatea rosturilor şi modul de realizare al modelelor. Nu se admit încreţituri, băşici sau pete.

d).Lucrările de placaje se verifică:

- deviaţia suprafeţelor placate de la verticalitate. Abaterile maxime admise sunt de 2 mm la 1 m înălţime şi 5 mm pe întreaga înălţime;

- deviaţiile poziţiilor rosturilor de la verticalitate şi orizontalitate. Abaterile maxime admise sunt de 2 mm la 1 m înălţime şi 5 mm pe întreaga înălţime sau lungime a peretelui;

- lăţimea rosturilor nu poate depăşi maxim 0,5 mm.

13.7 MĂSURI DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII LA LUCRĂRILE DE FINISAJE

La executarea lucrărilor de finisaje trebuie avute în vedere prevederile din Normele republicane de protecţia muncii aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii, aprobate cu ordinele 34/1975 şi 60/1975, precum şi Normele de protecţia muncii aprobate de M.C. Ind. cu ordinul 7N/1970, cap. XVII B.

Reglementările amintite mai sus vizează aspecte privitoare la:

- încăperile în care se lucrează cu materiale pe bază de solvenţi inflamabili, trebuie aerisite direct sau prin ventilaţie forţată. Este interzis să se lucreze în zonă cu foc deschis sau cu sudură;

- muncitorii care prepară compoziţii cu solvenţi inflamabili sau toxici şi le aplică cu mijloace mecanizate, trebuie echipaţi cu măşti cu filtre adecvate şi ocghelari de protecţie;

- instalaţiile şi utilajele acţionate electric din încăperile sau depozitele cu solvenţi volatili sau substanţe inflamabile, trebuie menţinute în perfectă stare pentru a nu se produce scântei în timpul funcţionării acestora.

Bibliografie

1. Gheorghiu F. Tehnologii industrializate de şantier la lucrări de finisare, C.D. CAS Bucureşti, 1974

2. Roşu I. Zugrăveli şi vopsitorii, E.D.P. Bucureşti, 1967

3. Tsicura C. Cartea zugravului şi vopsitorului, Ed. Tehnică. Bucureşti, 1981

4. *** Tehnologii tip – Zugrăveli şi vopsitorii, M.C.Ind. IPC Bucureşti, 1981

5. *** Normativ pentru executarea lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii C3-76

6. *** Instrucţiuni tehnice pentru executarea placajelor din faianţă, majolică şi plăci ceramice smălţuite CESAROM C6-75.