Tehnologia de realizare a modelului cu bont mobil
Student:Paron AlessandroMD Anul III Gr.1
MODELE CU BONTURI MOBILIZABILE
Varianta modelelor cu bonturi mobilizabile este foarte des
adoptata pentru elaborarea protezelor unidentare, puntilor si
protezarilor compozite.
Modelele cu bonturi mobilizabile ofera o serie de avantaje.
Datorita posibilitatii dezinserarii bonturilor din ansamblul
modelului, tehnicianul are un acces facil in modelarea fetelor
proximale. Tehnica permite un confort sporit pentru cel ce
modeleaza, asigurandu-i o vizibilitate optima (fig.1). In
literatura franceza de specialitate, bontul mobilizabil, este
denumit model unitar (MU).
Fig.1 Model cu bonturi mobilizabile (schema) bont mobilizabil
clasic (a) bont mobilizabil cu pin dowel (b)
MODELUL CLASIC CU BONT MOBILIZABIL
Tehnica implica doi timpi:a) Confectionarea bontului mobilizabil
(modelul unitar)
Bontul mobilizabil poate fi realizat din diferite materiale:
gipsuri dure, cimenturi (FOZ, silicat, silicofosfat), polimeri
(rasini acrilice autopolimerizabile, materiale compozite) si
amalgame (de cupru sau argint).
Confectionarea bontului mobilizabil din gipsuri dure
Inelul de cupru se scoate din amprenta. Se cofreaza inelul cu o
banda de ceara sau hartie cerata de 2 cm latime. Se prepara o pasta
din gips dur, care se introduce prin vibrare continua in inel, pana
ce se atinge marginea cofrajului.
Dupa priza totala a gipsului se indeparteaza cofrajul, se
prelucreaza prelungirea radiculara a bontului pana se obtine o
forma cilindro-conica neretentiva. Se marcheaza fata vestibulara
pentm a fixa pozitia bontului m model. Prelungirea conica se
ceruieste pentru a usura indepartarea bontului din model. Tot in
acest scop se aplica un mic buton de ceara pe varful prelungirii
(spre viitoarea baza a soclului).
Confectionarea bontului mobilizabil din cimenturi
Materiale prezinta o serie de calitati (timp de priza scurt,
fidelitate mare in redarea detaliilor, stabilitate volumetrica si
duriate acceptabila), ele nu mai sunt utilizate decat foarte rar,
din urmatoarele motive: pret de cost ridicat, fluiditate redusa,
deshidratare urmata de contractii si fisurari. Cimenturile nu se
utilizeaza decat in cazul amprentelor luate cu inel de cupru. Mai
intrebuintate au fost cimenturile silicofosfatice.
Fig.2 Model cu bont mobilizabil clasic din gips dur (scheina):
vedere dinspre vestibular (a);- sectiune sagitala (b)
Fig.3
Fig.3 Bont mobilizabil clasic (schema): portiunea radiculara
este mai mare in diametru decat preparatia dentara (a); portiune
radiculara preparata impropriu (b); prepararea regiunii cervicale a
bontului clasic cu freza de acrilat (c); prepararea regiunii
cervicale a bontului clasic cu spatula (d); finisarea regiunii
cervicale a bontului clasic (e); conturul bontului clasic trebuie
sa fie similar cu cel al unui dinte natural (f); trasarea marginii
preparatiei cu un creion (g).
Confectionarea bontului mobilizabil din amalgame
In tehnica realizarii bonturilor mobilizabile se utilizeaza
uneori si amalgame. Dintre acestea, se prefera amalgamele de cupm
datorita costului lor mai redus. Amalgamul de cupru se prezinta sub
forma unor pastile sau granule care se incalzesc pana cand apar pe
suprafata lor micipicaturi de mercur. in acest moment ele se
transfera intr-un mojar, unde, prin frecare cu un pistil aliajul
devine plastic.
Cu un fuloar, amalgamul se introduce strat cu strat in amprenta
luata cu masa termoplastica in inel de cupru (. 16.10.). Daca in
locul maselor termoplastice s-au folosit materiale de amprenta
elastice, procedeul nu poate avea loc (35).
Bonturile mobilizabile din amalgam se realizeaza astazi foarte
rar datorita urmatoarelor dezavantaje:
durata mare de confectionare (timpul total de priza),
aproximativ 10 h;
imposibilitatea fularii amalgamului m amprente cu elastomeri in
inel de cupru;
degajarea vaporilor de mercur;
coeficient de expansiune relativ mare (0,1-0,25%) in comparatie
cu gipsurile extradure (0,05%);
necesitatea consolidarii peretilor inelului de cupru prin
inglobarea intr-o masa de gips dur (pentm a rezista presiunilor
dezvoltate in timpul indesarii amalgamului). Confectionarea
bonturilor mobilizabile din polimeri Neajunsurile si dezavantajele
bonturilor mobile din cimenturi sau amalgame au determinat testarea
altor materiale. Astfel au fost utilizate RA.
Polimetilmetacrilatii PALAVIT si PALADUR (cu lanturi
macromoleculare liniare), primiti initial cu mare entuziasm sunt
abandonati la ora actuala datorita reactiei de polimerizare
exoterme, a contractiei mari de polimerizare si duritatii lor
scazute.
Dezavantajele RA au determinat lansarea altor polimeri cu
utilizare in acest domeniu. Dintre acestia amintim rasinile
epoxidice, epiminice si poliuretanice. Pentru a creste rezistenta
li s-au adaugat umpluturi anorganice, cum ar fi particule metalice,
de sticla, ceramica, borosilicati sau cuart.
Legarea de componenta organica a umpluturilor se face prin
silanizare. De aceea, aceste materiale pentru confectionat modele
pot fi considerate materiale compozite. Sunt livrate m diferite
sisteme: pasta/lichid -EPOXI-DIE (IVOCLAR), lichid/lichid - ALPHA
DIE (SCHUTZ-DENTAL), pulbere/lichid - IMPREDUR si se depun fara
presiune in amprenta. Ele se intaresc intr-un interval scurt de
timp. Utilizarea lor se asociaza cu pinuri (dowel), eliminandu-se
astfel etapa de confectionare a prelungirii radiculare a bontului
mobil. Gradul de fidelitate crescut, duritatea mare si manipularea
usoara sunt calitati care recomanda tot mai mult aceste
materiale.
Tehnica de realizare a bontului mobilizabil din amalgam: A.
amprenta cu inel de cupru si cofrajele ei masa de amprenta
termoplastica (a); inelul de cupru (b); bontul si prelungirea
radiculara din amalgam (c); manson de hartie cerata (d); gips dur
(e); conformator din hartie cerata (1); B. bont mobilizabil din
amalgam cu prelungire radiculara neretentiva
b) Confectionarea modelului de ansamblu (MU si modelul dintilor
vecini)
Modelul unitar - MU, realizat prin una din tehnicile anterioare,
se repune in inelul de cupru sau capa de transfer, impreuna cu care
se repozitioneaza m amprenta de situatie exact in pozitia
initiala.
In continuare se acopera prelungirea radiculara a MU cu un strat
subtire de ceara si se fixeaza o sfera de ceara cu diametrul de 3-4
mm. Aceasta are rolul de a usura luxarea modelului unitar, dupa
tumarea modelului de ansamblu. Etapa urmatoare difera in functie de
modul in care s-a luat amprenta: intr-un singur timp(l), m doi
timpi(2) si in trei timpi(3).
1. Se toarna gips dur in amprenta cu bontul mobil, depasindu-se
marginea acesteia cu 3-4 mm. Peste gipsul dur se toama alte
straturi de gips, din care se confectioneaza soclul si prelungirea
distala. Dupa priza, se taie in prelungirea distala un sant sub
forma literei T sau Y. Se izoleaza, dupa care se toarna in amprenta
antagonistilor modelul cu acelasi nume, format si el din doua
parti: modelul propriu-zis al dintilor antagonisti din gips dur si
soclul impreuna cu prelungirea distala, care se adapteaza perfect
in santul practicat anterior (fig.4)
Fig.4 Modele segmentare cu bonturi mobilizabile (in prelungirea
distala se taie un sant in forma de T sau Y care fixeaza relatia de
ocluzie)
2. In cazul amprentei in doi timpi se toama intai modelul de
ansamblu cu prelungirea distala (cheia de ocluzie) dupa metoda
prezentata anterior. Dupa priza se demuleaza amprenta, aplicandu-se
pe modelul de ansamblu a doua amprenta care contine impresiunile
antagonistilor dupa care se toama modelul dintilor antagonisti.
3. In cazul amprentei in trei timpi se toama separat modelul de
ansamblu, modelul antagonistilor, dupa care se monteaza in ocluzor
sau articulator in functie de a treia amprenta (de inregistrare a
ocluziei). Inainte de montarea in ocluzor sau articulator se
practica luxarea (mobilizarea) modelului unitar.
Click to edit the title text format
