T IE OC LS NA T IO NA T ER I N L · „replică”, „cruciadele” Apusului, timp în care cei interesaţi s-au străduit să şteargă din memoria generaţiilor vatra, unitatea

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013DACIA

magazin

1

I. EDITORIAL

DACIA NEMURITOAREŞI IMPORTANŢA UNITĂŢII, SUVERANITĂŢII

ŞI IDENTITĂŢII NAŢIONALEConf. univ. dr. G. D. Iscru23.09.2013 - Dobreţu - Olt

Venind din mileniile Străvechimii ca patrie originarăa arienilor/pelasgilor – poporul primordial al Europei şi stră-moşii noştri cei mai îndepărtaţi, ai căror înţelepţi au receptat,primii, Creaţia lumii pământene şi dreapta credinţă monoteistăcu legile ei divine pe care dreptcredincioşii le-au respectat cufidelitate –, DACIA – supranumită, în Antichitate, „Ţara Zeilor”şi „Ţara Soarelui”, cu poporul ei de urmaşi ai arienilor (daci,geţi, traci, arimi, arimini, ramani, rumuni, rumâni, valahi şi multealte comunităţi umane, de acelaşi neam însă, cu aceeaşi limbăşi spiritualitate1), într-un spaţiu vast –, DACIA, deci, a ajuns„polul civilizaţiei şi spiritualităţii în Antichitate” (GheorgheGabriel, 2001). Iar prin „roiurile” sale umane, pornite pe direcţi-ile cardinale când condiţiile au permis, a contribuit, substanţial,la evoluţiile etno-naţionale ale tuturor naţiunilor europene şinu numai europene.

Poporul ei de traco-geto-daci-illiri – ca să reţinem,din cele peste 100, doar numele comunităţilor care au purtatprin istorie celebritatea proprie dar şi a patriei lor – s-a afirmat,în Antichitate, ca naţiune matcă în vatra „Vechii Europe”2, cuSuveranitatea naţională a formaţiunilor ei politice şi cu o pu -ternică identitate naţională, apreciată ca atare în izvoarelescrise ajunse până la noi (căci multe alte izvoare scrise aufost, în mod deliberat distruse, ascunse, pierdute de cei care,râvnind la armonia şi bogăţia pământului ei edenic3, la poziţiaei strategică pe continent, au dorit să-i piară numele şiamintirea).

Formaţiunile ei politice au respins primele invaziiimperiale venite dinspre Asia, iar apogeul tăriei şi prestigiului

său a fost atins, precum se ştie, sub regele Burebista, „cel din-tâi şi cel mai mare dintre regii ei”, printr-un efort perseverentde renaştere naţională, „prin anumite deprinderi, viaţă cumpă-tată şi ascultare de porunci, încât doar în puţini ani a făurit omare împărăţie”; „chiar şi de romani era temut” (Strabon). EraDACIA MARE – idealul de unitate politică naţională, realizatpentru prima dată.

Chiar şi după asasinarea lui Burebista (44 î.de Hs.)unitatea Daciei s-a menţinut prin formaţiuni politice mai reduseca spaţiu, în care s-au conservat însă identitatea naţională,limba şi spiritualitatea, având în centru o suită de regi înţelepţi,cu sfetnici pe măsură – cum spun izvoarele istorice! –, ultimuldintre ei, supranumit Decebal, începând noua acţiune de re-constituire a unităţii politice de odinioară în faţa primejdiei ro-mane ce devenea tot mai ameninţătoare. Era nevoie deaceastă unitate politică pentru că unitatea religioasă, pe în-tregul teritoriu locuit de strămoşii noştri, tracii-geţii-dacii-illirii,a rămas permanent intactă, constituind un liant de neînlocuit,aşa cum mai târziu, creştinismul propovăduit de Sfinţii apostolişi mai apoi de Sfinţii părinţi (creştinismul ortodox), a continuatsă fie acelaşi liant de unitate naţională al traco-geto-dacilor,valahilor, românilor, până astăzi, stare de fapt ce nu a putut fidistrusă ori înlocuită niciodată de nimeni, în pofida multelor şigrelelor încercări în forţă venite din toate cele patru vânturi.

Iarăşi, precum se ştie, forţa copleşitoare a Romeiimperiale – „rădăcina tuturor relelor”, cum au caracterizat-ocontemporanii – a distrus Statul geto-dac al lui Decebal încrâncenul război din 101-106 şi o parte a acestui regat a intrat

Motto: „Dacă vitregia soartei va face să ne pierdem vreodată istoria şi credinţa, vom dispărea ca neam”

(Nicolae Iorga)„Un popor care nu respectă trecutul şi datina creştină, un popor care îşi pierde credinţa, un popor care nu cultivă iubirea pentru moşii şi strămoşii săi este un popor condamnat”

(Mareşalul Ion Antonescu)„Sau punem pumnul în pieptul furtunii, sau pierim!”

(Avram Iancu, 1848)


magazin

2

sub jugul imperial care şi-a „inaugurat” stăpânirea cu un jafcumplit iar Decebal s-a jertfit pe altarul Daciei.

Dar în întinsul spaţiu al Daciei libere, formaţiunilepolitice s-au menţinut, naţiunea conservându-şi astfel unitateaşi identitatea, limba şi spiritualitatea. Aceste formaţiuni de geto-daci liberi, după un veac şi jumătate de atacuri cvasiperma-nente asupra Imperiului, având şi sprijinul fraţilor din parteacucerită a Daciei care niciodată n-a suportat cucerirea romană(Vasile Pârvan), au forţat Imperiul să-şi retragă trupele şi ad-ministraţia la sud de Dunăre (271), unde împăratul Aurelian(un traco-geto-dac!) şi-a „adus aminte” că este tot ţara dacilorşi a înfiinţat aici „Dacia sa”.

În prim plan, ca personalitate eliberatoare s-aimpus un strănepot al lui Decebal – Regalian.

Deşi cucerirea romană a unei părţi din Dacia adăunat mult naţiunii, după această primă restaurare, Dacia,prin formaţiunile sale politice, a existat, rezistând în veacul în-crâncenat al marilor migraţii (sec. IV-XIII), suferind şocul mi-gratorilor dar realizând şi un modus-vivendi cu aceştia,menţinându-şi astfel unitatea naţională, puternica ei identitatenaţională, limba şi spiritualitatea, dreapta ei credinţă milenară,fortificată prin creştinare, în timp ce migratorii, puţini la numărtotuşi – faţă de masa autohtonilor –, deşi periculoşi în momen-tul invaziei, inferiori însă în ce priveşte civilizaţia, au dispărutdin istorie ori s-au asimilat în marea masă autohtonă, lăsândîn urma lor, sporadic, câteva toponime şi nume de persoane.

Izvoarele istorice au început mai demult să „lu-mineze” acel „mileniu întunecat” al migraţiilor şi, venite ca ...„replică”, „cruciadele” Apusului, timp în care cei interesaţi s-austrăduit să şteargă din memoria generaţiilor vatra, unitatea şiidentitatea care se „încăpăţânau” să existe şi să reziste înDacia nemuritoare în pofida unor mari greutăţi.

Ieşind la lumina istoriei, autohtonii locului – urmaşiitraco-geto-dacilor, numindu-se ca odinioară dar acum, maiales, numindu-se valahi (un nume la fel de vechi ca şi cele-lalte!) – şi-au reconstituit noile lor State naţionale în curatătradiţie strămoşească, prin Asăneşti, în baştina sud-dună -reană, prin Basarabi şi Muşatini la Nord de marele fluviu, cuSuveranitatea şi identitatea lor naţională în contextul încrân-cenatului Ev mediu şi în continuare, menţinându-şi statalitatea,când marile imperii ale vremii, războindu-se între ele şicotropind ţări şi naţiuni, aspirau la himera romană a „Imperiuluiuniversal”.

Ţările Dacice din Centrul politic şi spiritual al VechiiDacii – Valahia, Moldova, Ardealul cu părţile lui vestice şinordice, fosta Getia Minor numită între timp Dobrogea –, submari presiuni imperiale şi-au pierdut Suveranitatea dar şi-aumenţinut identitatea naţională iar prin autonomie şi-au conser-vat statalitatea – o mare performanţă! –, şi au militat continuupentru reconstituirea unităţii politice, în limita posibilităţilor pro-prii şi în conjuncturi favorabile. Iar în mintea celor mai înţelepţivoievozi şi sfetnici a renăscut speranţa unei noi restaurări aDaciei nemuritoare –, „Restitutio Daciae!”. Şi unul dintre aceş-

tia, un geniu politic şi militar al epocii şi al istoriei, MihaiViteazul, a împlinit această speranţă, fie şi pentru „o clipă” aistoriei, devenind noul restaurator al Daciei şi al Bisericii stră-moşeşti4.

Deşi noi greutăţi şi vicisitudini n-au întârziat săapară, această nouă restaurare a Daciei a fortificat speranţa.Sintetiza magistral marele istoric Nicolae Iorga, referindu-sela personalitatea voievodului şi la împlinirea de la 1600: „Dela 1600 nici un român n-a mai putut gândi unirea fără uri-aşa lui personalitate, fără paloşul sau securea lui ridicatăspre cerul dreptăţii, fără chipul lui de curată şi desăvârşităpoezie tragică”.

Căci menţinându-se unitatea naţională cu corolarulei firesc: identitatea naţională la nivelul Ţărilor Dacice, pestenoile greutăţi şi vicisitudini survenite, prin eforturi şi sacrificiis-a putut ajunge, în „veacul naţiunilor”, al XIX-lea, la nouarestaurare a Daciei, chiar dacă parţială, în 1859, la Indepen-denţa României în 1877-1878 şi, în sfârşit, la „ora astrală”(1918) a desăvârşirii unităţii politice, atât cât a permis contextulpolitic al momentului istoric. Poate, în amintirea Daciei Maride odinioară, ţara reală a numit noua împlinire România Mare.

Căci sentimentul descendenţei dacice, ca oameniai locului, s-a transmis pământenilor noştri din generaţie îngeneraţie, pe căi greu de controlat ca şi prin memoria colectivăa tradiţiei, cum atât de emoţionant a sintetizat poetul NichiforCrainic într-un catren:

„Din doina dulce-a mamei DochiiAlunec din părinţi în prunci

Şi deschizând pe lume ochiiÎn cel de azi sunt cel de-atunci”.

Adăugându-se acumulări din anumite lecturi şi re-flecţii timpurii, la nativi superdotaţi, cum a fost, de pildă BogdanPetriceicu Hasdeu, sentimentul a izbucnit, curat, cu intrareaîn adolescenţă. Astfel, înainte ca savantul de mai târziu să „de-monteze”, primul, teza falsă şi absurdă a „exterminării” dacilorîn crâncenul război din 101-106 cu „jefuitorii popoarelor” („la-trones gentium”) ai „împăratului soldat”, la vârsta de numai 14ani, tânărul Hasdeu mărturisea exploziv:

„Sunt dac cu trup şi sufletŞi cu mândrie aceasta o recunosc!

Sunt dac, nu sunt roman!Pe romani îi dispreţuiesc.”.

Iar când a „demontat” amintita teză a „doctorilorardeleni”, în 1860, la vârsta unei maturităţi ştiinţifice precoce,de numai 22 de ani, în studiul Perit-au dacii?, era bucuros, „caun copil”, atunci ca un savant convins de adevărul pe care-lsusţinea, că nu descindem, ca neam, din „rădăcina tuturorrelelor”, cum era numită Roma imperială de către contempo-ranii ei, ci ne-a fost dat „ca noi să fim o viţă neatârnată”, adicăun neam de oameni liberi, cum „îi spusese” tânărului savantînsuşi marele Pitagora al Antichităţii. Era bucuros că a putut,cum a înţeles bine Mircea Eliade, să fixeze „pârghia” istorieiromânilor în alt punct de sprijin, adică în nobleţea libertăţii şi


magazin

3

înţelepciunii geto-dacilor5. Plenar, pe acele canale intuite, greude controlat, sentimentul nobilei descendenţe îl aflăm la geniulnostru naţional, Mihai Eminescu, în viaţa şi în opera lui poetică,pământeanul care a trăit pentru Dacia edenică dar în încrân-cenarea cu cei pe care i-a flagelat ca inamici ai neamului, aajuns, cum dureros s-a spus, „prima jertfă politică pe altarulDaciei Mari” (dr. Aurel David).

Iar azi, cum bine s-a observat, cu convingere şi en-tuziasm, „Spiritul dacic renaşte!”6.

Şi iarăşi, peste timp, mai recent, acelaşi sentimental descendenţei dacice îl aflăm la un alt supradotat, la vârstamaturităţii artistice, poetul Nichita Stănescu, în poemul „Noi”:

„Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru/Ştim cel mai bine locul, şi patima, şi rostul/Ştim cel mai bine legea şi mersul înainte,

Suntem, după nevoie, şi lacrimă şi dinte.../Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ,/Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt”7.

*Cum am spus, Ţările Dacice în Evul Mediu şi la în-

ceputul Evului modern şi-au pierdut Suveranitatea subameninţarea iataganului otoman ajuns într-un moment culmi-nant al puterii lui şi, paradoxal, sub presiunea şi invazia „Sfân-tului Imperiu Roman”, imperiu creştin, al Apusului papal.Imperiile „istorice” au căzut însă la începutul secolului XX, caurmare a luptei milenare a naţiunilor pentru eliberare, iar cauzaacestora – Suveranitatea şi identitatea naţională – a triumfatdupă primul război mondial.

Dar acum, în „tranziţia” post-decembristă nu ne-aameninţat nici iataganul otoman, nici invazia vreunui alt „SfântImperiu”. Se „perfecţionaseră” metodele! Sub presiune dinafară, promovată prin „metode specifice”, proprii unei mariamăgiri, pentru „globalizarea” naţiunilor, adică desfiinţarea lorca naţiuni etnice, după complotul internaţional din 1989 asupraRomâniei – când ţara s-a aflat din nou „în calea năvălirilor bar-bare” (cum a spus-o o curajoasă ziaristă)8 –, dar şi prin cedărivinovate în plan intern, lideri politici ai anului 2007 au cedatSuveranitatea naţională în profitul unui Suprastat european ceurma să devină, conform doctrinarilor „globalizării”, „civic şimulticultural”, fără nici o „culoare” naţională şi cu o perspectivă... „post-creştină”, adică lichidarea religiei naţionale creştine.Iar Parlamentul a aprobat în foarte scurt timp acest Act politicfără precedent în analele istoriei. Şi tot atunci, în 2007, în spi -ritul falsificării oficiale a identităţii naţionale, operată încă dinsecolul al XIX-lea, dar şi după „recomandări” venite de la noul„Centru”, tot oficial s-a reconfirmat această falsificare în vari-anta cea mai dură prin eliminarea istoriei strămoşilor noştrireali din principalul manual de istorie al învăţământului preuni-versitar (clasa a XII-a de liceu), ca să nu mai ştie generaţiileprezente şi viitoare care le sunt rădăcinile istorice, cu ce lesunt ele datoare acestora şi cu ce sacrificii au rămas ele înpământul Daciei edenice, în „Raiul Vechii Dacii” (Eminescu).Iar de pe copertă şi din pagina de titlu s-a eliminat chiar numele

ţării sau al poporului, punându-se în loc un titlu de anonimat:Istorie.

În acest ceas de mare cumpănă ne gândim laDacia nemuritoare, „Ţara Soarelui” care ne-a animat veacurileistoriei, la planul dacic autohton de Suveranitate, Unitate şi In-dentitate care ne-a traversat istoria şi încă ne animă, precumşi la Românul care a înţeles-o cel mai bine şi a visat-o astfel,Mihai Eminescu, dar pentru visul lui temerar a ajuns, cum s-aspus, „prima jertfă politică pe altarul Daciei Mari” (dr. AurelDavid, 2009). Şi încă ne gândim şi sperăm într-o nouă „orăastrală”, a noastră sau a urmaşilor noştri, în împrejurări maifavorabile, conştienţi însă că speranţa cea mare trebuie sărămână tot în noi înşine. Căci marele Nicolae Iorga ne-a aver-tizat: „Dacă vitregia soartei va face să ne pierdem vreodatăistoria şi credinţa, vom dispărea ca neam”9, iar MareşalulIon Antonescu, la rândul său, ne-a atenţionat: „Un popor carenu respectă trecutul şi datina creştină, un popor care îşipierde credinţa, un popor care nu cultivă iubirea pentrumoşii şi strămoşii săi este un popor condamnat”10

Până atunci, preferăm să nu comentăm noi, aici,gravitatea sau beneficitatea acelui act politic fără precedentdin anul 2007. Fiind vorba de cele două atribute sacre şi in-alienabile ale naţiunii noastre – Suveranitatea şi Identitateanaţională –, de strămoşii reali pe care îi simţim în noi, să dămcuvântul unui „monstru sacru” al spiritualităţii noastre, un seis-mograf al vieţii noastre bisericeşti şi naţionale în anii 1930-1993, cu o splendidă carieră universitară şi de trăirecreştin-ortodoxă, dar cu ani mulţi de temniţă în regimul comu-nist – primul regim „programat” să lichideze poporul nostru capopor istoric, ca naţiune fondatoare de Stat naţional –, dupăeliberarea sa fiind însă aureolat de multe Universităţi, o per-sonalitate de primă mărime a Bisericii noastre naţionale,marele doctrinar creştin-ortodox, preotul-profesor DumitruStăniloae, căruia editura „Basilica” a Patriarhiei Române a în-ceput să-i editeze opera publicistică integrală.

Ne-am orientat asupra unui articol de la începutulanului 1945 din „Telegraful Român”, când al doilea război mon-dial era pe sfârşite şi naţiunile lumii fuseseră greu încercateîn acest cataclism planetar.

În întreaga sa publicistică, alături de trăirea bi -sericească, universitară şi de doctrinar teolog, DumitruStăniloae a fost un apărător al naţiunii – naţiunea etnică! –, alSuveranităţii şi al identităţii ei naţionale. Momentul istoric eraunul de răscruce şi era mare trebuinţă de minţi profundcunoscătoare şi lucide pentru îndrumări şi sfaturi înţelepte.

Articolul are un titlu ca de poruncă: „Să rămânemidentici cu noi înşine”.

Invocând gravitatea momentului istoric pentru naţi-unile lumii, în perspectiva stabilizării totuşi, autorulatenţionează că „grija cea mai mare trebuie să ne fie de arămâne, în furtuna actuală a evenimentelor, identici cu noiînşine”.

Subscriind la ideea majoră a perenităţii istorice a


magazin

4

naţiunilor – repetăm: naţiunile etnice! –, Dumitru Stăniloaesubli niază: „Între realităţile fundamentale, care au rămas, dupătoate furtunile istoriei, au intrat în primul rând neamurile” (naţi-unile, n.n.). Şi adaugă: „Nu se cunoaşte nici o epocă a istorieiîn care omenirea să nu fi fost reprezentată prin neamuri, ci săfi trăit ca un amestec confuz... La fel, nu se cunoaşte nici ocreaţie de ordin cultural care să nu poarte pecetea unuineam... Neamurile au fost totdeauna purtătoarele istoriei şi aleculturii. E şi firesc să fie aşa”.

În aşteptarea prefacerilor care, desigur, urmau săvină, doctrinarul dă gir speranţelor: „Drept aceea, oricâtenoutăţi ar putea ţâşni de pe urma războiului actual, nu în-cape îndoială că neamurile vor continua să rămână ca re-alităţi fundamentale, purtătoare de cultură şi istorie”. Căci,explică autorul, ‚,neamul este o comunitate naţională cerămâne peste veacuri şi milenii identică cu ea însăşi”.

Atenţionând asupra răspunderii fiecăruia în acestsens, profesorul ne pune în vedere: „Fiecare din noi am venitpe lume ca moştenitori ai darurilor neamului nostru. Dartocmai de aceea avem răspunderea nu numai pentru ex-istenţa noastră individuală ci şi pentru menţinerea nea-mului identic cu el însuşi”.

În raporturile cu umanitatea şi cu individul – con-tinuă profesorul explicaţia –, „neamul este matca ontologicăîn care îşi găseşte aşezământ şi rânduială concretă existenţaumanităţii. Şi prin matca aceasta şi în ea existăm noi ca inşideterminaţi. Ea (matca aceasta, n.n.) are o adâncime, o orig-inalitate proprie celor mai permanente realităţi”. „Rădăcinileinsului sunt în sufletul neamului, iar rădăcinile neamului suntîn ordinea metafizică a existenţei”.

„Deci, – conchide duhovnicul nostru –, una dinmarile griji ale acestor timpuri ... să ne fie aceea de a nemenţine ca neam în identitatea proprie”11. Este şi mareanoastră grijă actuală şi de perspectivă!

N.B. Autorul foloseşte pentru naţiune cuvântultradiţional neam.

Pentru cei care ştiu mai multe sau pentru „ro-maniştii”/„romanizatorii” care, din slăbiciune sau deliberat ne-au falsificat identitatea naţională, influenţând şi factorul politicîn acest sens şi ar fi gata, eventual, să ne dea o „replică”, sănu ne încurce faptul că teologul Dumitru Stăniloae, prin for-maţia sa intelectuală generală dar şi prin cea teologică, la vre-mea sa era un adept al „romanizării Daciei” (a se vedea, depildă, polemica sa cu filosoful Lucian Blaga). Şi, evident, pen-tru Sfinţia Sa, strămoşii noştri erau „păgâni”, adică necreştini,adică necredincioşi şi erau scoşi din începutul religiei noastrenaţionale – străvechea noastră dreaptă credinţă monoteistă!– şi a istoriei naţionale –, ceea ce este o foarte gravă greşeală.Sfinţia Sa are însă în vedere un popor român, o naţiuneromână dar numai din momentul istoric al creştinării prin sfinţiiapostoli, de când religia noastră naţională s-a numit creştin-ortodoxă. „Poporul român s-a născut creştin” – este o cunos-cută expresie speculată subtil de „romanişti”/„romanizatori”,

dar ea a „contaminat” şi pe alţii. Prin această expresie, care a„prins” la mulţi neavizaţi, cei interesaţi au urmărit să eliminemilenii de istorie naţională – apreciate la superlativ de ade-văraţii istorici români şi străini –, dar şi de străveche dreaptăcredinţă monoteistă a naţiunii noaste12, înnobilată ulterior princreştinare.

Cum s-a înţeles însă din articol (o lectură integralăeste şi mai elocventă), părintele Stăniloae pledează pentruimportanţa naţiunii, a neamului, cum spunea dânsul, ca prin-cipală permanenţă a istoriei şi pentru identitatea ei naţională:Să rămânem identici cu noi înşine! Adică să nu ne „topim”într-o aşa-zisă „naţiune civică” a unui Superstat sau a unuihimeric „Imperiu global” – şi el „civic şi multicultural”, fără „cu-loare” naţională! Consideraţiile sale, deci, sunt la obiect! Citiţişi reflectaţi. Şi, pe cale de consecinţă faceţi ceea ce depindede domniile voastre pentru recuperarea identităţii noastrenaţionale reale, împreună cu Suveranitatea noastră naţională– cele două atribute sacre şi inalienabile ale naţiunii –, în spi -ritul răspunderii fiecărui nativ „pentru menţinerea neamuluiidentic cu el însuşi”, cum atenţiona duhovnicul nostru.

Iar identitatea naţională reală cum s-a înţeles, s-aaflat şi se află în legătură organică cu Unitatea naţională şi cuSuveranitatea, pe direcţia planului dacic autohton care ne-atraversat istoria şi care încă ne animă.

______________________1. Marius Fincă, Cine sunt strămoşii noştri? Dacii ... Geţii ...Românii...Valahii, Pucioasa – România, 2012.2. Conf. univ. dr. G.D.Iscru, Strămoşii noştri reali: geţii, dacii, tracii,illirii – naţiunea matcă din vatra „Vechii Europe”, Ed. N. Bălcescu şiEd. Mica Valahie, Bucureşti, 2010, ed. a V-a.3. Miron Scorobete, Dacia edenică, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2010.4. prof. dr. Marin Al. Cristian, Mihai Viteazul, Restauratorul Daciei şi alBisericii Strămoşeşti, Ed. „Nicolae Bălcescu”, Bucureşti, 2011, 368 p.5.Aceste consideraţii aparţin profesorului Gheorghe Bucur în comu-nicarea Perenitatea Studiului Perit-au dacii? al lui B.P. Hasdeu, ţinutăla Congresul al XIV de Dacologie (Buzău, 2013) şi apoi la sim-pozionul frăţesc de la Chişinău, comunicare apărută ulterior şi înpresă. 6. Este titlul şi conţinutul cărţii talentatului scriitor Daniel Roxin (Ed. Vidia,2012), care coordonează o acţiune mediatică pe această direcţie. 7.Gheorghe Bucur, op. cit.8.Angela Băcescu, România ’89. Din nou în calea năvălirilor barbare,Ed. Tempus, Bucureşti, 1995.9. Cf. Ion Lazăr, Meandrele istoriei, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2013.10. Idem11. Dumitru Stăniloae, Cultură şi duhovnicie, Opere complete, vol III,(1942-1993), Ed. „Basilica” a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2012,p. 677-681, articole publicate în „Telegraful Român”, (s.n.). 12. Vezi, conf. univ. dr. G.D. Iscru, Străvechea noastră dreaptă cre -dinţă monoteistă, conferinţă la susţinută la Muzeul de istorie al mu-nicipiului Bucureşti, Mai 2013


magazin

5

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE

1 DECEMBRIE 1918 marchează victoria lupteimultiseculare a Românilor pentru libertate şi unitate naţio-nal-statală. Marea Unire trebuia consolidată şi apărată înfaţa forţelor potrivnice. Unirea tuturor provinciilor româneştiîntr-un singur stat, independent şi suveran, reprezenta ţelulsuprem pentru care România se angajase în războiul mon-dial, alături de Antanta.

1 Decembrie 1918 este momentul cel maiînsemnat al istoriei noastre, este ziua împlinirilornaţionale. De aceea, 1 DECEMBRIE ESTE ZIUA NAŢIO -NALĂ A ROMÂNIEI, cea mai bună alegere.

Despre Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, uncolectiv de istorici din Cluj – Napoca, în frunte cu dl. acad.prof. univ.dr. Ioan-Aurel Pop, în prezent rector al UniversităţiiBabeş Bolyai şi dl. prof. univ.dr. Ioan Bolovan - prorector,coordonatori ai cărţii “Istoria României Compendiu”,(1)precizează: ”România a intrat în Primul Război Mondialpentru a elibera teritoriile româneşti aflate sub ocupaţiaAustro-Ungariei.

Prin Tratatul din 4 august 1916, cele patru mariputeri ale Antantei au recunoscut dreptul istoric al Ro-mâniei asupra acestor teritorii”.

La dreptul istoric, conferit de faptul că în acestspaţiu a avut loc etnogeneza românească şi au fiinţatsecole de-a rândul formaţiuni statale medievale româ-neşti, trebuie adăugat faptul că la începutul secoluluial XX-lea românii, deşi fuseseră supuşi unei intensedeznaţionalizări-, formau majoritatea /.../ .

Pe plan internaţional, acţiunea pentru unire aBasarabenilor a fost favorizată de Declaraţia drepturilorpopoarelor din Rusia (care prevedea drepturile popoarelorla autodeterminare), iar cea a Ardelenilor şi Bucovinenilor,de Declaraţia în 14 puncte a preşedintelui SUA, W. Wilson,în care se susţinea necesitatea unei dezvoltări autonome apopoarelor asuprite din Austro-Ungaria /…/.

Cronologia faptelor dovedeşte profunda do -

rinţă de unire a românilor, de la elite până la locuitoriimunţilor, moţi, oşeni, bănăţeni şi mulţi alţii. În condiţiilerăzboiului, s-au desfăşurat numeroase acţiuni pentruunire a românilor aflaţi în “lumea liberă”.

În aprilie 1918 s-a constituit la Paris ComitetulNaţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina, subpreşedinţia lui Traian Vuia. În iunie, s-a format în ItaliaComitetul de acţiune al Românilor din Transilvania,Banat şi Bucovina, condus de Simion Mândrescu. Înaceeaşi lună, la Washington, s-a înfiinţat Liga NaţionalăRomână, condusă de V. Stoica. Desfăşurarea acceleratăa evenimentelor de pe fronturi, acţiunile popoarelor din

1 DECEMBRIE 1918 -MAREA UNIRE A PRINCIPATELOR DACIEI EDENICE

ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

Col. (r) ing.,ec. Nicolae C. Grosu


magazin

6

Imperiul Austro-Ungar s-au răsfrânt şi asupraromânilor. La 29 septembrie/12 octombrie, ConferinţaComitetului Executiv al Partidului Naţional Român aadoptat, la Oradea, o Declaraţie prin care se exprimadorinţa naţiunii române din Ungaria şi Ardeal de a-şihotărî soarta în urma unei adunări naţionale. Ideea afost reluată în discursul lui Al. Vaida - Voevod din Par-lamentul de la Budapesta, în ziua de 5/18 octombrie1918 (1).

La 18/31 octombrie 1918, la Budapesta, a fostconstituit Consiliul Naţional Român Central (C.N.R.C.),numit apoi şi Sfatul Naţional, având ca preşedinte pe ŞtefanCicio-Pop. Acesta a fost momentul declanşării revoluţieinaţionale în ţinuturile din Arcul Carpatic şi până la Tisa. Laînceputul lunii noiembrie, C.N.R.C. şi-a mutat sediul la Arad.Din 2 noiembrie s-a trecut la crearea de consilii naţionale,orăşeneşti, comunale, ca şi a gărzilor naţionale (civice). La2 noiembrie, la Cluj, a fost ales Senatul Naţional Român dinArdeal, în frunte cu dr. Amos Frâncu. La 11 noiembrie 1918,la Arad, au fost puse bazele Comandei Supreme a GărzilorNaţionale Române, cu un Stat Major , în frunte cu maiorulAlexandru Vlad. C.N.R.C. şi-a luat numele de Marele Sfatal Naţiunii Române, şi a lansat la 5/18 noiembrie 1918, unvibrant apel-protest: „Către popoarele lumii” (19 noiem-brie 1918), prin care naţiunea română se adresa opiniei pu-blice internaţionale spre a-i legitima concepţia politică şi ao sprijini în realizarea sa efectivă, iar în încheiere, conţineaideea unirii „pe vecie” cu România.

La 7/20 noiembrie, s-a hotărât convocarea Adu-nării Naţionale, în ziua de duminică, 18 noiembrie /1 De-cembrie 1918 şi s-a hotărât că înaintea începerii AdunăriiNaţionale se vor face rugăciuni în cele două Biserici din Alba–Iulia, cea ortodoxă răsăriteană şi cea greco-catolică. „Isto-ria ne cheamă la fapte” se arăta în Convocator. „Veniţi laAlba- Iulia!

Alegerea delegaţilor s-a realizat în adunări popu-lare, fiind aleşi reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale,care urmau să prezinte adeziunea la unirea cu România.

Marea Adunare Naţională a fost constituită subpreşedinţia lui Gheorghe Pop de Băseşti. La Alba Iulia, în18 nov./1 Dec. 1918, cei 1.228 delegaţi/deputaţi, de dreptsau aleşi, au hotărât unirea cu România.

Rezoluţia de unire, prezentată de Vasile Goldiş, laora 12.00, a fost votată în unanimitate şi a fost primită cuun mare entuziasm de cei peste 100.000 de români prezenţila Alba-Iulia. Maniera democratică în care s-a hotărât uni-rea, participarea masivă a populaţiei de pe întregul teritoriuunit cu România, conferă o notă de specificitate istoriei ro-mânilor în anul 1918.

Privind Unirea de la 1 Decembrie 1918 prinDecretul-Lege, publicat în “Monitorul Oficial”, din 13/26decembrie 1918, s-a consfinţit: LEGEA asupra UNIREI

TRANSILVANIEI, BANATULUI, CRIŞANEI, SĂTMARULUIŞI MARAMUREŞULUI CU VECHIUL REGAT AL ROMÂ-NIEI, ratificată de REGELE FERDINAND I: „Ţinuturilecuprinse în hotărârea Adunării Naţionale de la Alba-Iulia, de la 18 noiembrie/1 Decembrie 1918 sunt şirămân de-a pururea unite cu Regatul României”.(3)

Ziarul “ALBA-IULIA”, din 20 noiembrie - 3 de-cembrie 1918, Ediţie specială, a scris despre “UnireaRomânilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungureascăcu România”.

Marea Unire a început prin Unirea Basarabiei cuRomânia, la 27 martie/9 aprilie 1918.

“Decretul regal, dat în Iaşi, la 27 martie/9 aprilie1918 de promulgare a actului Unirii Basarabiei cu România,a fost publicat în “ Monitorul Oficial”, numărul 8, din 10aprilie 1918”. (2)

Despre Unirea Basarabiei, a Bucovinei şi aTransilvaniei cu România, presa vremii a dat publicităţiiaceste măreţe evenimente. Astfel, Ziarul “Tribuna”, din30 martie 1918, a transmis vestea, despre: „ Unirea Basara-biei cu România, la 27 martie 1918, Ziua cea Mare a Unirei..Dezbaterile din Sfatul Ţării. Tedeum-ul – Actul Unirei”.

Marele patriot, acad. prof. univ. dr. OnisiforGhibu a scris despre Sărbătorirea Zilei de 27 martie1918, în satul Buteşti, satul natal al familiei subsemna -tului, sărbătorire organizată de către învăţătorul satului,secretar, diriginte, director al şcolii, Constantin S.Grosu, tatăl subsemnatului, din cartea „BUTEŞTI vinoşi vezi”de prof. Iulius Popa, Ed. LITERA, 2004, Chişinău.

„Joi, 28 Noiembrie 1918, Congresul General al Bu-covinei, în numele suveranităţii naţionale a hotărât: UNIREANECONDIŢIONATĂ ŞI PE VECIE A BUCOVINEI, ÎNVECHILE EI HOTARE PÂNĂ LA CEREMUŞ, COLACIN ŞINISTRU, CU REGATUL ROMÂNIEI” (2).

„Decretul- lege, din 18 decembrie 1918, cu privirela Unirea Bucovinei cu România a fost publicat în “MonitorulOficial”, nr. 217, din 19 decembrie 1918” (2).

Ziarul “Glasul Bucovinei”, din 29 noiembrie 1918,a anunţat despre “ Cea mai mare sărbătoare a Bucovinei.Împlinirea visului de aur “, prin Hotărârea CongresuluiNaţional al românilor din Bucovina care a proclamat, laCernăuţi, la 15/28 noiembrie 1918, Unirea Bucovinei cuRomânia.

La 11 decembrie Consiliul Dirigent lansa un apel„Către Naţiunea Română”. La 11/24 decembrie 1918 prinDecretul-Lege nr. 3631 se consfinţea Marea Unire.

La 1/14 decembrie 1918, o delegaţie, în frunte cuVasile Goldiş şi Al.Vaida-Voevod, Miron Cristea, Iuliu Hossu,s-a deplasat la Bucureşti, pentru a prezenta, Actul Unirii,regelui Ferdinand şi Guvernului, punându-se temeliile reîn-tregirii Statului Naţional.

S-a instituit un Mare Sfat Naţional, prezidat de


magazin

7

Gheorghe Pop de Băseşti, un Comitet Executiv numit Con-siliu Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi Ţinuturilor româ-neşti din Ungaria, în frunte cu Iuliu Maniu, cu sediul la Sibiu,care a fiinţat până în toamna anului 1919.

“Unirea de la 1 Decembrie 1918 are o serie detrăsături specifice: armata română nu a fost prezentăla Alba Iulia;/…/ solidaritatea naţională a funcţionat lacel mai înalt nivel; alegerea celor 1.228 de delegaţi afost făcută printr-o procedură democratică;/…/ actulistoric de la 1 Decembrie a avut un caracter plebiscitar;prevederile Rezoluţiei de unire demonstrează maturitateaşi europenismul elitei politice româneşti, care a hotărâtUnirea cu România, cu gândul unei convieţuiri paşnicecu minorităţile, care până în clipa Unirii aparţinuseră, prinetnie, opresorului de la Viena sau Budapesta” . (1)

Desăvârşirea unităţii naţional-statale în anul 1918,prin integrarea noilor provincii unite, şi crearea RomânieiMari sau a României Reîntregite a avut consecinţe multiple,pe mai multe planuri:

1.Teritorial: România, cu o suprafaţă de 295.049km.p., reprezenta 2,52%, din suprafaţa Europei, ocupândlocul al 10-lea între ţările din Europa.

2.Populaţia: Marea Unire a avut ca urmareaproape dublarea populaţiei, de la 7.9 milioane locuitori, la14.669.841 locuitori, devenind a opta din Europa după mă-rimea populaţiei.

3. România în relaţiile internaţionale: Românias-a pronunţat pentru menţinerea graniţelor şi apărarea păcii.Guvernul Român s-a situat alături de democraţiile occiden-tale. România s-a preocupat de recunoaşterea pe plan in-ternaţional a Unirii din 1918 şi pentru apărarea integrităţiiteritoriale.

4. Economic: A avut urmări deosebit de impor-tante.

5. Viaţa culturală, educaţie şi ştiinţă: S-a trecut laorganizarea instituţiilor de cultură, înfiinţarea radioului ş.a.,s-au intensificat legăturile cu cultura occidentală. Bucureş-tiul era supranumit “Micul Paris”. Deja în anul 1930, circa70 % dintre orăşeni şi circa 50 % dintre săteni erau ştiutoride carte. O pleiadă de personalităţi de mare valoare s-auafirmat în ţară şi în străinătate în multe domenii ale ştiinţeişi culturii, ca: Henri Coandă, Nicolae Paulescu, ConstantinI. Parhon, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Gheorghe I. Bră-tianu, Mircea Eliade, Nicolae Titulescu, George Enescu,Constantin Brâncuşi ş.a.

6. Militar: A cunoscut o creştere deosebită a capa-cităţii de apărare a Patriei.

Este, credem, necesar să menţionăm ceea cespunea Poetul naţional Mihai Eminescu: „CucerireaMoldovei şi Munteniei de români nu este o supunere aaltor popoare, ci organizarea economică, socială şipolitică, pe care o dau ţării lor în cursul veacurilor”.

Pentru a dovedi necesitatea solidarităţii, a coeziu-nii românilor de pretutindeni, a respectului reciproc prezen-tăm ceea ce spunea Constantin C. Arion, Ministru deExterne în Guvernul Al. Marghiloman: ”Obişnuitul scandalzilnic” din Parlament, mai mult, dezbinarea oamenilorpolitici,- percepută, în unele momente tensionate ca o dis-cordie,- nu a încetat nici după înfăptuirea idealului de unitatenaţională,- cel mai înalt moment din istoria poporului român-o sublimă apoteoză”/.../

Dar şi după Unirea Principatelor Române,ideea unirii între fraţi reiese din următoarele:

În Parlamentul României, Barbu Catargiu -Prim-ministru, la 11 decembrie 1861, aşadar cu 57 deani în urmă, când, de fapt s-a rostit pentru prima oarăcuvântul România, a spus: ”/.../ Nu este destul unirea întreţările surori; ne trebuie şi unirea între fiii ei /.../Aşa numaivom păstra locul nostru între naţiile Europei, unde ne aflămde astăzi înscrişi. /.../” Pe drapelul nostru, înaintea căruiasă fim toţi îngenunchiaţi, să scriem astăzi: Toate pentru ţară,nimic pentru noi! Să trăiască România! (Naţiunea, nr. 175,(641), anul XIII, 20-26 noiembrie 2002, pag. 11)

La sfârşitul anului 1918 după 825 de zile de la de-clanşarea războiului de eliberare, un milion de români pu -seseră viaţa lor la temelia edificiului naţional.

Marea Unire a fost înfăptuită şi pecetluită dupăo sfântă luptă mare.

“Delegaţii României, dr. I. Cantacuzino şi N. Ti-tulescu, au semnat la Trianon Tratatul cu Ungaria, princare era recunoscută unirea de la Alba-Iulia. /…/ Trata-tele de pace din anii 1919-1920 au o uriaşă importanţăpentru Români . Marile puteri au recunoscut hotărârilede Unire de la Chişinău, Cernăuţi, şi Alba-Iulia, precumşi contribuţia şi jertfele României pentru victoria Antan-tei în Primul Război Mondial “.(1)

Tratatul de Pace de la Trianon, din 4 iunie 1920i-a dat consacrarea internaţională.

Sunt potrivite reflecţiile poetului naţional MihaiEminescu, care a ridicat pe Voievozi, Eroi şi Luptătorila nivel de Divinitate, simbolizându-i prin Sf. VoievodŞtefan cel Mare, astfel: /.../ Crist a învins cu litera de aura adevărului şi a iubirei, Ştefan cu spada cea de flăcăria dreptului. Unul a fost libertatea, celălalt apărătorulevangheliei ei”.

Pentru actualizare arătăm că, aniversarea actuluiistoric al Marii Uniri, presupune şi evidenţierea îndatori rilorgeneraţiilor de azi şi de mâine, aşa după cum spunea M.Eminescu: /.../.” Însă generaţiunea ce creşte (gene raţiatânără de azi-n.n.) are şi ea datorii de împlinit, precumle are fiecare generaţiune, ce se înţelege pe sine însăşi,şi e lesne de presupus că membrii ei, îndată ce aucunoscut răul, au cugetat şi la remedii contra lui /.../.”;„O întrunire ca aceasta /.../ ar putea să constituie şi


magazin

8

altceva decât numai o serbare pentru glorificarea tre-cutului nostru şi că, cu o ocaziune atât de favorabilă înfelul său, am putea să ne gândim mai serios asupraproblemelor ce viitorul ni le impune cu atâta necesitate.Viitorul însă e continuarea, în cazul cel mai bun, recti-ficarea trecutului /.../.”; „Nu restabilirea trecutului; sta-bilirea unei stări de lucruri oneste şi sobre, iată ţinta lacare se mărgineşte oricine din noi /.../.”; ”Se cere /.../muncă, echitate şi adevăr!”(4).

Este potrivit să prezentăm şi cuvintele lui AvramIancu: „Libertate, egalitate, frăţietate /…/ Fraţilor! Credeţi-nenouă că noi prealuminat vedem şi prea hotărât credem, că/…/ maghiarul de existenţă şi viitor nu poate vorbi fărăromân, nici românul fără maghiar”/…/. „Libertate, egali-tate, frăţietate, aceste principii sunt deviza noastră,acestea tezaurul şi cel mai sfânt obiect, pentru care şicu care trăim /…/ însă aceste principii le pretindem dela oricine,/…/” (Din Scrisoare – manifest proclamând li -bertatea şi independenţa naţională. Dat în Câmpeni, 15 iulie1849, Avram Iancu, prefect). (3)

Propunem proclamarea anului 2014, dreptANUL MONDIAL AL EDUCAŢIEI ŞI AL PĂCII!

Se cuvine să remarcăm activitatea tuturor istori-cilor, cercetători ştiinţifici, profesori pentru a scrie adevăratanoastră istorie, cu momentele sale şi personalităţile carele-au marcat, fără a ţine seama de influenţe care ar de-natura adevărul istoric. Acad. prof. univ.dr.Ion Aurel Popspune: “ Nimeni nu trebuie să renunţe la adevăr pentrua cultiva o lume nouă, căci lumea cea nouă ar fi astfelfalsă”. (1)

Cea mai mare Sărbătoare a Românilor şiRomâniei, 1 DECEMBRIE, ne îndeamnă la unirea în idei,în simţăminte şi în fapte bune, azi şi permanent, aRomânilor de pretutindeni pentru solidaritatea în comunităţişi în întreaga Naţiune Română, spre fericirea fiecăruicetăţean şi a întregii naţiuni. Solidaritatea este salvareanoastră.

Datele au fost luate din cărţile:1.ISTORIA ROMÂNIEI COMPENDIU, acad.prof.univ.dr.

Ioan-Aurel Pop. Ioan Bolovan, coordonatori şi colectiv, (Institutul

Cultural Român) ACADEMIA ROMÂNĂ –Centrul de Studii Tran-silvane, Cluj-Napoca,

2. UNIREA BASARABIEI ŞI A BUCOVINEI, 1917-1918.DOCUMENTE. Antologie de Ion Calafeteanu şi Viorica-PompiliaMoisuc. EDITURA HYPERION Chişinău, 1995.

3. CULEGERE DE TEXTE PENTRU ISTORIAROMÂNIEI, VOL. I. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti-1977,de Acad.Ştefan Pascu şi colaborator.

4. Mihai Eminescu. Scrieri esenţiale. Vol. 4 Corespon-denţă. Ed. Fortuna 2003.

Lege asupra unirii Transilvaniei cu România, Bucureşti 11 decembrie 1918

LEGE

asupra

UNIREI TRANSILVANIEI, BANATULUI, CRIŞANEI, SĂTMARULUI ŞI MARAMUREŞULUI CU VECHIUL

REGAT AL ROMÂNIEI.

ART.UNIC.) Se ratifică, investindu-se cu putere delege, Decretul-Lege No. 3631 din 11 Decembrie 1918,publicat în Monitorul Oficial No.212 din 13 Decembrie

1918, privitor la unirea Transilvaniei, Banatului,Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu vechiul

Regat al României, în cuprinderea următoare:

F E R D I N A N D I

PRIN GRAŢIA LUI DUMNEZEU ŞI VOINŢANAŢIONALĂ

REGE AL ROMÂNIEI LA TOŢI DE FAŢĂ ŞI VIITORI

SĂNĂTATE

Asupra raportului Preşedintelui Consiliului Nostru deMiniştri sub No. 2171 din 1918, - Luând act de hotărâ-

rea unanimă a Adunarei Naţionale din Alba-Iulia,

AM DECRETAT ŞI DECRETĂM:

ART.I) Ţinuturile cuprinse în hotărârea Adunarei Naţionale din Alba-Iulia Dela 18 Noiembrie 1918, sunt

şi rămân de-a pururea unite cu Regatul României.

ART.II) Preşedintele Consiliului Nostru de Miniştri, este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a

Decretului-Lege de faţă.

Dat în Bucureşti la 11 Decembrie 1918.

F E R D I N A N D I


magazin

9

IV. IstorieLui Mihai Viteazul austro-ungarii îi spuneau Malus

Dacus. Mai jos, prezint faptele sale de luptă, precum și al-tele care au atras renumele său.

S-a născut în anul 1557, fiind fiul domnitoruluiValahiei - Pătrașcu cel Bun (1554-1557). Cronica scrisă laCurte, sub ochii domnitorului, de logofăt TeodosieRudeanu, ne transmite informația că Mihai ”e fiul lui Petrucare stătuse Domn al țării înainte de Alexandru” și era”cunoscut tuturor prin strălucirea părinților și a nașterii sale.”

S-a stabilit în Oltenia prin anul 1580, iar la numai doiani de la așezarea sa în părțile Olteniei, îl găsim menționatîn pisania mânăstirii Tutana, din Argeș, ca dregător: ”MihaiBanul, de la 9 iulie până la 10 septembrie 1582”. Domni-torul Mihai Viteazul şi-a început ascensiunea politică în Olte-nia, iar boierii olteni i-au fost cei mai fideli colaboratori.Printre slujitorii gorjeni ai lui Mihai Viteazul putem aminti pefraţii Buzeşti – cu posesiuni în nordul şi centrul judeţului,inclusiv „Tg-Jiului din moşi strămoşi”, Lupu paharnicul înzona Ro vinari, Stoichiţă Rioşeanu din Copăceni, Mihai

Bengescu din Bengeşti, Barbu Cruceru din Drăgoieni,Preda Ţânţă reanu din Ţânţăreni, Balaci Urdăreanu din Ur-dari etc. A deținut un domeniu însemnat format din 129 desate și 20 de posesiuni în altele.

La vârsta de 25 de ani s-a căsătorit cu Stanca,nepoata marelui ban Dobromir, unul dintre puternicii și bo-gații boieri olteni.

În luna octombrie 1593, Mihai a ajuns pe tronul Ţării.Datorită darurilor duse sultanului, Mihai a ajuns domn, iarAlexandru a fost mazilit și chemat la Constantinopol.Referindu-se la situația juridică a Valahiei, domnul afirmacă i-a fost încredințată ”ca fiind de fapt neatârnată, fără vreolegătură alta cu turcii, decât numai tributul.”

Despre situația politică generală, Mihai afirma: ”Noi,creștini, nu voim să ne legăm între noi, dar vom fi legați depăgâni. Acum sunt gata să-mi vărs sângele, căci plec larăzboiul cu turcii, care nu e după puterile mele. Nu e cinesă mă ajute, nici loc nu e unde să pot să-mi plec capul.”

Dorința sa era de a declanșa lupta antiotomană, încondițiile în care și principele transilvănean SigismundBathory a încheiat un tratat cu Imperiul Habsburgic în ve -derea luptei împotriva sultanului, iar domnul Moldovei, AronVodă, realizase același lucru în august 1594. Mihai însă,fiind considerat om al otomanilor, nu a fost privit, la început,cu încredere și pentru a putea fi primit în Liga Creștină, adeclanșat lupta antiotomană în toamna anului 1594. Laaceastă ligă aderaseră principele Transilvaniei, SigismundBathory, și domnul Moldovei, căruia boierii i-au zis Tiranul.Mihai, fără să aștepte să i se facă propuneri, se oferi el –fapt esențial și care îl caracterizează de la început – să par-ticipe la lupta contra turcilor. Se încheie astfel o înțelegereatât cu Bathory, cât și cu Aron; mișcarea trebuia să înceapăîn aceeași zi și la București și la Iași. Așa s-a și întâmplat.

Pe 13 noiembrie 1954, Mihai i-a chemat pe creditoriiturci la vistierie pentru a-i plăti. Când toată lumea s-aadunat, a început într-adevăr socoteala. Tunurile izbiră înmulțime, casa luă foc. Un detașament de două mii de turci,care staționa în București spre a supraveghea pe domn, afost sfărâmat, apoi a fost atacată cetatea Giurgiului. Lupteau avut loc și la Orașul de Floci, la Hârșova, la Silistra: pre-tutindeni, turcii au fost învinși. O oaste mai însemnată, subconducerea a doi pași, care aduceau cu ei pe noul domn alValahiei, pe Bogdan, a fost sfărâmată pe malul drept al

Mihai Viteazul– imagine, mit, istorie –

(partea a III-a)Av. Oana Coandă


magazin

10

Dunării, aproape de Rusciuk. Mai înainte, fuseseră bătuțiîn trei locuri, Putinei, Stănești și Șerpătești, tătarii care tre-buiau să sprijine oastea turcească. Pe de altă parte, banulMihalcea, unul dintre devotații lui Mihai, bătea o a douaoaste turcească, lângă Silistra. La acestea s-au adăugat șivictoriile obținute de frații Buzești și de Radu Calomfirescula Putinei și Stănești și de paharnicul Manta la Șerpătești.

Dar acțiunile lui Mihai se desfășurau în condițiile încare principele transilvănean urmărea să-și impunăsuzeranitatea asupra Valahiei. Reușise acest lucru înMoldova, în august 1594, unde domnitorul Aron Tiranul re-cunoscuse suzeranitatea principelui transilvănean. Astfel,după campaniile militare de la sfârșitul anului 1594 și de laînceputul anului 1595, Mihai căuta aliați în lupta an-tiotomană și a trimis o delegație de boieri condusă de mi -tropolitul Eftimie la Sigismund.

Tratatul, încheiat la Alba-Iulia la 20 mai 1595, în nu-mele domnitorului, era defavorabil lui Mihai, deoarece boieriiau acceptat ca Sigismund Bathory să fie suzeran în schim-bul ajutorului antiotoman și al subordonării Bisericii Orto-doxe din Transilvania față de Mitropolia Țării Românești.Era evident că Bathory dorea să se folosească de un visde veacuri al românilor, acel “Restitutio Daciae” (RefacereaDaciei), și să creeze un stat tampon între Imperiul Otomanși Europa Apuseană. Siliți de împrejurări, boierii valahi auacceptat condițiile suveranului din Ardeal semnând actulcare însemnă, practic, desființarea statului muntean. Mihaidevenea, astfel, un simplu locțiitor al lui Bathory pe tronulValahiei. În documentele vremii apărea, astfel, primul câr-muitor ale celor trei provincii de la moartea ultimului regedac, Sigismund Bathory… „Prea luminatul domn Sigismund,din mila lui Dumnezeu, principele Transilvaniei, Moldovei șiValahiei transalpine.” În același timp, Mihai era numit „res -pectabilul și magnificul domn Mihai, voievodul țării noastretransalpine, credinciosul nostru iubit”.

Neagu Djuvara vorbește despre acest eveniment înurmătorii termeni: „Sigismund Bathori, un tânăr megaloman,nepot al regelui Ştefan Bathori, care-şi zicea şi el crai, adicărege, a vrut să fie principe peste cele trei principateromâneşti; şi, prin urmare, atât munteanul cât şimoldoveanul, când şi-au trimis boierii să iscălească tratatulcu Sigismund Bathori, au semnat de fapt un tratat de vasa -litate, e clar. Principele Sigismund Bathori devine principeşi în Transilvania, şi în Moldova, şi în Muntenia, voievoziiacestor două ţinuturi fiind vasalii lui. S-a zis: cum se poateca boierii noştri trimişi de Mihai Viteazul să fi semnat aşaceva? L-au tră dat pe Vodă! Sau n-au ştiut ce iscăleau! Nici -decum. Au semnat pentru că aveau şi ei interesul s-o facă.”

Deși devenea vasal al lui Sigismund, Mihai a accep-tat acest tratat, deoarece avea nevoie de ajutor în lupta an-tiotomană, în condițiile în care otomanii se pregăteau săintervină în Muntenia.

Sigismund bate monedă cu chipul său și cu inscripția”serenisim al Ardealului, Țerii Românești și Moldovei.” Nico-lae Iorga vorbește despre Sigismund ca fiind ”trufașulstăpân al Daciei”.

În august același an, o oaste otomană condusă deSinan-Pașa a trecut Dunărea și a înaintat spre București.Mihai, cu oastea sa, a așteptat-o pe cea comandată deSinan-Pașa la Călugăreni. Armata turcească izbuti sătreacă Dunărea la începutul lui august 1595. Mihai, a căruiarmată era mult inferioară ca număr, se retrase puțin șiocupa o poziție strategică la satul Călugăreni, pe drumul ceducea de la Giurgiu la București.

Domnitorul era ajutat de transilvăneanul Albert Kirly,care comanda 2.000 de ostași. La Călugăreni, Mihai a reușitsă obțină o victorie importantă asupra oștirii otomane, știindsă profite de condițiile prielnice de acolo. Având nevoie deîntăriri, Mihai s-a retras spre munți, așteptând ajutor de laSigismund. În acest timp, oastea lui Sinan-Pașa a intrat înBucurești și Târgoviște. Dar în octombrie 1595, sosea aju-torul militar al lui Sigismund Bathory, de aproximativ 23.000de ostași, și o mică oaste comandată de fostul domnitor alMoldovei, Ștefan Răzvan. Acesta din urmă a eliberat Târ-goviștea și Bucureștiul, iar Mihai a zdrobit oastea otomanăla Giurgiu. În condițiile dificile ale anului 1595, Mihai a apli-cat așezământul, adică așa-numita legătură, prin carețăranii dependenți, refugiați din cauza luptelor, rămâneaupe moșia pe care se găseau în momentul respectiv.

Țara avusese de suferit însă de pe urma războiului,multe sate și orașe fuseseră arse; Bucureștii erau o ruină,recoltele fuseseră distruse, oamenii fugiseră care încotro.Mihai luă măsuri de refacere; între altele, făcu un nou re-censământ fiscal și hotărî ca rumânii sau vecinii, adicățăranii neliberi, să rămână pe moșiile pe care se așezaserădupă retragerea turcilor, să nu mai poată fi, cu alte cuvinte,reclamați de foștii lor stăpâni. Acesta e rostul vestitei „legă-turi” a lui Mihai Viteazul, în care unii istorici au văzut, în modgreșit, o legare a țăranilor de pământ.

În anul următor, 1596, armatele muntene au trecutpe țărmul drept al Dunării și au prădat în diferite locuri: laBabadag, la Vidin, la Plevna care a fost arsă; ele au ajuns,sub comanda lui Baba Novac, chiar până la Sofia. Brăilafusese reluată îndată după retragerea lui Sinan. Domnul în-suși atacă Turnul și cetatea din față, a Nicopolei; coman-dantul turc de aici se rugă de pace prin daruri strălucite șifăgăduiala de a mijloci pe lângă sultan o împăcare.

În anii 1597 și 1598, poziția domnitorului munteans-a întărit. Astfel, în 1597, între sultanul Mehmet al III-lea șiMihai s-a încheiat pacea. Pașa Hassan din Belgrad îi con-firmă lui Mihai că vasalitatea sa fusese acceptată de sultan„până la sfârșitul zilelor sale”, totul în schimbul unui tributconsistent, iar în 1598, la Mânăstirea Dealu, s-a încheiattratatul antiotoman dintre Împăratul Rudolf al II-lea de Hab-


magazin

11

sburg și domnitorul Valahiei. Domnul, recunoscândsuzeranitatea Împăratului, însă „fără plata vreunui tribut sauvreunei dări”, se obligă să lupte „pentru depărtarea turcilorși a altor dușmani de la Transilvania, Țara Românească șipărțile Ungariei”. La curtea împărătească se prețuiau în moddeosebit meritele domnului muntean. Arhiducele Maximi -lian, fratele Împăratului Rudolf, îi aducea laude, spunând căel a fost „zidul și apărarea acestor țări”.

În același an, 1598, se întâmplau în Transilvaniamari schimbări. Sigismund Bathory, nemaiputând suporta,se vede, permanenta încordare pe care o impuneau împre-jurările, se hotărâse, la începutul lui aprilie, să părăseascătronul, cedând principatul Transilvaniei lui Rudolf. Dupăpuțină vreme însă – câteva luni – dându-și seama de mareagreșeală pe care o făcuse – nu se putea compensa fru-moasa Transilvanie cu sărăcăcioasele ducate sileziene –s-a întors pe furiș. Dieta îl proclamă din nou principe, iarcomisarii trimiși de Rudolf să guverneze țara în numele său,au fost arestați. Nu au trecut însă alte câteva luni și Sigis-mund, dovedind încă o dată cât era de schimbător și deușuratic – bine spunea despre el Mihai Viteazul că „nu știece face, nici ce vrea” – părăsea pentru a doua oară tronul,făcând să fie ales, în locu-i, vărul său, cardinalul AndreiBathory (martie 1599).

Astfel, Transilvania nu se mai afla ancorată în luptaantiotomană. În Moldova, situația era asemănătoare. Ceidoi conducători i-au cerut lui Mihai să părăsească tronulMunteniei. În aceste condiții, Mihai a plănuit îndepărtareaacestora de la putere.

Mihai propuse Împăratului Rudolf să atace pe AndreiBathory și să-l gonească de pe tron. Când a sosit răspunsulafirmativ, domnul se afla în tabără, la Ploiești. Planul era caTransilvania să fie atacată și dinspre apus, de către gene -ralul Basta. Cum acesta întârzia și cum vremea trecea, seapropia iarna, Mihai se hotărî să pornească singur. Ideeaînlăturării dușmanului din Transilvania fusese a lui, iar nusugerată de imperiali. Mai întâi a acționat în Transilvania,unde l-a învins pe Andrei Bathory la Șelimbăr, la data de18/28 octombrie 1599, după care, la 21 octombrie/1 noiem-brie 1599, Mihai Viteazul a intrat triumfal în Alba-Iulia.

Andrei Bathory alege să fugă, dar este prins de secuiși decapitat în coliba unui tăietor de lemne. La 1 noiembrie1599, Mihai pătrundea în Alba Iulia asemenea unui mareînvingător. Nu mai rămânea decât Moldova pentru ca Daciasă fie refăcută, și nu formal, ci prin forța armelor.

În primăvara anului 1600, Mihai a intrat cu armatasa în Moldova. În primăvara anului 1600, ostașii săi, intrândpe la Oituz, coborau valea Trotușului; un alt detașamentpătrundea prin nord, pe la Câmpulung, în timp ce un altreilea, sub comanda lui Nicolae Pătrașcu, fiul său, treceaMilcovul, venind din Muntenia. Oastea lui Ieremia a fost în-frântă în bătăliile de la Bacău și Verbia; Cetatea Neamțului

și Suceava se supuseră mai mult de spaimă decât de luptă,apărătorii înfricoșându-se că au de înfruntat pe Mihai.Ieremia se retrase la Hotin, iar de acolo a fugit peste Nistru.Campania durase de la 21 aprilie la 21 mai.

Învingătorul de la Șelimbăr stăpânea acum și ceade-a treia țară românească. Ieremia Movilă a fugit, iar țarai s-a închinat lui Mihai. Mihai însuși se intitula “Io Mihaivoievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Românești,al Ardealului și a toată Țara Moldovei”. Românii stăpâneaudin nou, după veacuri, din Maramureș până la Dunăre, șide la Nistru până în Banat.

Dar habsburgii nu se împăcau cu asemenea situație,dorind să mențină Transilvania în sfera lor de influență. Deasemenea, în Moldova, polonii voiau să-l reinstaleze pe tronpe Ieremia Movilă. La data de 18 septembrie 1600, înbătălia de la Mirăslău, nobilimea maghiară a Transilvaniei,răsculată, ajutată și de generalul imperial Basta a reușit săobțină victoria asupra oștilor lui Mihai. Tot în septembrie1600, polonii au izbutit să-l reinstaleze pe tronul Moldoveipe Ieremia Movilă și înaintau spre Țara Românească,dorind să-l aducă la putere pe Simion Movilă, fratele dom-nului moldovean.

Mihai trebuia să-și apere acum însuși tronul său. Cuarmata pe care și-o alcătuise din nou, a trecut munții înapoi,tot pe la Buzău, și a încercat să-i oprească pe poloni. Soartarăzboiului îi fu însă și de data aceasta potrivnică: după oprimă înfrângere, la Bucov, lângă Ploiești, urma o a doua,la Curtea de Argeș.

Părăsit de boieri, părăsit de noroc, cu familia zălogîn Transilvania, viteazul domn luă calea pribegiei. Primitbine la Viena, el a fost invitat apoi la Praga, unde se aflaîmpăratul Rudolf. Acesta avea nevoie acum de serviciile luiMihai, deoarece nemeșii din Transilvania, după Mirăslău,se întorseseră împotriva lui Basta, îl siliseră să părăseascățara și proclamaseră principe, iar pe nehotărâtul SigismundBathory. Pentru recucerirea Transilvaniei, Rudolf îi dădu mij -loace bănești necesare lui Mihai. Armata acestuia avea săcolaboreze cu acea a lui Basta. Bathory a fost, într-adevărbătut la Gorăslău (Guruslău), pe valea Zalăului (3 august1601), de către cele două armate reunite și silit să fugă spreMoldova.

Întreaga sa artilerie, 45 de tunuri, 110 steaguri șimulți prizonieri căzură în mâinile învingătorilor. În Muntenia,frații Buzești l-au alungat pe Simion Movilă, astfel că tronulacesteia îl aștepta pe Mihai. Dar Basta și imperialii nuputeau accepta reintrarea Transilvaniei sub autoritatea luiMihai. De aceea, la 9/19 august 1601, Gheorghe Basta apus la cale asasinarea lui Mihai petrecută pe Câmpia Turzii,în Transilvania.

Intrând în cortul său, ucigașii au strigat atunci luiMihai: “Dă-te prins!”. Domnitorul nu a rostit decât un singurcuvânt: “Ba!”, și a încercat să își apuce sabia pentru a lupta


magazin

12

chiar și de unul singur cu atacatorii săi. Era, însă, preatârziu. Un glonț a pornit din muscheta unui soldat valon și îlțintuiește pe loc. Imediat, un mercenar îi străpunge pieptulcu sulița. Urmează un spectacol îngrozitor. Viteazul este de-capitat și batjocorit prin praful din fața cortului său. Trupulsău gol este aruncat, iar capul, după ce îi este tăiat, estelăsat pradă câinilor și corbilor ce ar fi trecut pe acolo.

„Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu pentrucă nu știuse, nici se prilejise sabia lui cea iute în mâna luicea vitează”, spune cu amar cronica Țării Românești. „Șirămaseră creștinii și mai vârtos Țara Românească săracide dânsul… Căci era de ajutor creștinilor – adaugă cronica– și sta tare ca un viteaz bun pentru ei, cât făcuse pre turcide tremura de frica lui”. Viteazul își găsise un sfârșitnedemn, în mâna trădătorilor infamului Basta. Cu el sestingea pentru mai bine de trei veacuri și visul românilor dea se reuni pe teritoriul Daciei mândrului Decebal. Preceden-tul fusese, însă, creat…

Capul, a fost luat de comisul Radu Florescu și adusla Mânăstirea Dealu unde și astăzi odihnește, iar trupul ero -ului a fost îngropat pe câmpia Turzii. Pe lespedea de piatră,Radu Buzescu a pus să scrie:

”Aici zace cinstitul și răposatul capul creștinuluiMihail, Marele Voievod, ce-au fost domn Țărei Româneștiși Ardealului și Moldovei.”

V. ConcluziiAmintirea lui Mihai se păstrează până astăzi în

regiune, în topicele „gorunul lui Mihai” (la Sălăjeni), „dealullui Mihai” (chiar în hotarul localității Guruslău) și „podul luiMihai” - pod și șes lângă orașul Zalău. De asemenea, pelocul unde pârâiașul Mirăslău se varsă în Mureș stătea(oare mai stă?) un monument care amintește de mareaîncercare :

„Aici, Mihai, domn român, stăpân peste Ardeal,Țara Românească și Moldova a închinat steagurile pânăatunci biruitoare, fatalității. Orice om cu simț pentru vitejieși dreptate, cu ură față de trădare, va simți aici durereamarelui învins al conștiinței sale.”

Meritul excepțional a lui Mihai Viteazul a fost de afi înfăptuit prima unire politică a țărilor române, concluzie lacare ducea o îndelungată realitate și experiență istorică,clădită pe continuitatea etnică și de civilizație a poporuluiromân, din cetatea carpatică, la Dunăre și țărmul MăriiNegre. Prin fapta sa, a însumat o evoluție seculară și a fixatun obiectiv vital al poporului român, statul național unitar,devenit realitate în 1918. Și toate eforturile lui Mihai, în 1600și 1601, au fost convergente, pe de o parte pentru a deter-mina recunoașterea diplomatică a acestei uniri (obținută dela Imperiul Otoman de unde a primit steag de domnie șipentru Transilvania, dar refuzată prin tot felul de manevre

de guvernul habsburgic); pe de altă parte, spre a găsi, îninterior, acele mecanisme menite să consolideze, sub a sacârmuire, statul românesc al cărui centru îl așezase, sem-nificativ, în Transilvania. Istoria a ratificat opera sa.

Mihai Viteazul a dat atenție și vieții religioase. Maiîntâi, a obținut, prin tratatul de la Alba Iulia, din mai 1595,ca toate bisericile Transilvaniei să depindă de mitropolia Un-grovalahiei, ceea ce a creat o legătură în plus între celedouă țări românești. Apoi a îngăduit ținerea unui sinod laTârgoviște, în 1596, unde s-au discutat măsurile ce trebuieluate pentru o mai buna organizare a gospodăriei mânăsti -rilor și a vieții călugărilor. Mihai este, de asemenea, ctitorula două mânăstiri: mânăstirea Sf. Nicolae, din București, nu-mită azi Mihai Vodă și Clocociov de lângă Slatina. În Tran-silvania, în cursul scurtei sale stăpâniri, a ridicat trei biserici,una la Ocna Sibiului, alta în satul Lujerdiu, cea de a treia,în marginea de miazăzi a cetății Făgărașului.

Marele conducător de oști și luptător pentru liber-tatea poporului român, Mihai a gândit și a acționat pe coor-donatele generale ale politicii europene din epoca sa.

„Ceea ce am făcut – scrie Mihai în iulie 1595polonilor – toate le-am făcut pentru credința creștinească,văzând eu ce se întâmplă în fiecare zi cu bieții creștini.M-am apucat să ridic această mare greutate cu această țarăsăracă a noastră ca să fac un scut al întregii lumi creștine”.

Sunt cuvinte simbolice, pornite din inimă, lu-minând puternic întreaga acțiune a eroului și atestândemoționant conștiința misiunii sale europene. Sub acest as-pect, Mihai Viteazul stă alături de Mircea cel Bătrân, Iancude Hunedoara și Ștefan cel Mare.

Bibliografie* Boia Lucian, Istorie și mit în conștiința românească, Ed. Humanitas,București, 1997* Costin Miron, Opere, vol I, Editura pentru literatură, București, 1965* Crăciun Eugenia , Universitatea “Ovidius” Constanţa* Djuvara Neagu, O scurtă istorie a Românilor povestită celor tineri, Ed.Humanitas, București, 2002* Giurescu Constantin C., Giurescu Dinu C., Istoria românilor din celemai vechi timpuri până astăzi , Ed. Științifică, București, 1976* Iorga Nicolae, Istoria lui Mihai Viteazul , Ed. Militară, 1968* Ionașcu Ion, Victor Atanasiu, Mihai Viteazul , Ed. Militară, 1975* Kogălniceanu Mihail, Historie de la Valachie, de la Moldavie, et desValaques transdanubiens, în Opere , vol II, Scrieri istorice , Ed. Acade-miei, București* Rogojanu D.C., Motivații, surse, tehnici și metode în studiul torționaris-mului comunist românesc” , Ed. Academica, Tg-Jiu, 2010 (asuprametodelor de cercetare istorică în general, folosite și în studiul de față)*** Historia, anul X, nr. 100, aprilie 2010*** Cronicari munteni, vol I, Editura pentru literatură, București, 1961


magazin

13

SANCTUARELEDE LA SARMISEGETUZA

Costel Popescu

Numele localităţii vine de laSarmis sau Hermes, Hermes Trismegis-tul. Cuvântul Sarmis este un cuvânt com-pus din Sar = principe, conducător şi Misde la preoţii geţilor, numiţi, poate ca şiastăzi, misieni sau mesieni. Hermes estetot un cuvânt compus din Her = domn şiMis, preot. Acest lucru înseamnă, Dom-nitorul sau Regele şi, totodată, Marelepreot al Geţilor.

Acolo, pe munte, pe munteleŞureanu (Bătrânul - în sanscrită), din ma-sivul Parâng, la Grădiştea Muncelului,sunt mai multe sanctuare care ne aducaminte şi confirmă ştiinţa timpului a Ti-tanilor şi Atlanţilor, iar modificările adusesunt dovada trecerii vremurilor unde s-aupăstrat, aşa cum era în timpul titanilor, al-tele s-au modificat, s-au simplificat,dovadă că ştiinţa şi cunoaşterea încep să piardă terenîn faţa timpului.

Puţini au fost aceia care au putut transmitecunoştinţele existente acolo, şi luăm ca exemplu pePitagora şi nu numai, cunoştinţe ce nu au putut fi înţe-lese deplin de contemporanii lor (nefiind elevii şcoliiDoriene şi mai târziu a Geto-Dacilor), şi chiar pânăastăzi, cunoştinţe ce încă ne mai surprind şi care pen-tru mulţi par de necrezut şi chiar de neconceput, că auexistat oameni care foloseau în calcul numărul II şicare ştiau distanţa parcursă de pământ în jurul soare-lui, şi alte coordonate cosmice ale planetei Pământ,poate mai exact şi mai mult decât cunoaştem noiastăzi.

Eu îmi asum răspunderea şi spun că datelelor sunt cele exacte. Acei oameni, acei preoţi, careşi-au păstrat secretul, şi-au respectat jurământul, aufost fiinţe demne şi demni urmaşi ai Titanilor şi At-lanţilor, iar unii preoţi se numeau Pi – Rami, preoţidin neamul Ramilor, neam din care făceau parte Ti-tanii şi Atlanţii, cunoscuţi mai târziu ca Dorieni şi apoiGeto-Daci.

Rămân la convingerea că la Sarmisegetuzaeste numai ştiinţa timpului şi a planetei Pământ, iar încelelalte situri arheologice din zonă sunt alte domenii

ale ştiinţei şi cunoaşterii din vremea Titanilor, zonă ceastăzi este asemeni cu o universitate care are maimulte domenii de ştiinţă, cu mai multe facultăţi.

Poate mulţi nu o să creadă, sau astăzi nu potcrede, că ştiinţa lor era mai avansată decât în zilelenoastre. Astăzi ştim că anul tropic solar are un sfârşitdupă 5.512 ani, sfârşit ce este întotdeuna un nou în-ceput, şi pentru prima dată ştim precis, printr-un sim-plu calcul matematic, anul tropic solar de365,2421988389 zile solare mijlocii, cât şi alte coor-donate ale pămânului în relaţia lui cu soarele şi chiarcu sistemul solar.

Mulţi au luat în glumă tetrada lui Pitagora,chiar şi astăzi nu este înţeleasă, când, în realitate,suma cifrelor şi cifrele în sine 1-4 nu este altceva cecâtcondesarea numerelor cardinale şi a semnificaţie lor,unde 1 este Creatorul, Divinitatea, 2 erau contrariilecare caută să se anihileze reciproc, 3 este că totul pepământ şi în cosmos are un început, un mijloc şi unsfârşit, iar 4 sunt contrariile care se succed creând ar-monia. Măsura în toate, în gând şi faptă, dă armonia.Pitagora, cunoscând scrierile doriene, şi-a expus oparte din ştiinţa doriană, atât cât a putut. Însă elev alşcolii doriene a fost şi Moise, şi nu numai, lucru dejadovedit şi expus în „Descoperirea Atlantidei”.


magazin

14

Pitagora a explicat lucrul acesta spunând că din haostrebuie să se nască ordinea, iar ordinea trebuie să de -vină armonie.

Sunt mai multe sanctuare la Sarmisegetuza,dar eu nu pot explica decât o parte din ele. Mileniileşi-au lăsat amprenta şi, se pare, Geto-Dacii au simpli-ficat în timp calculele, lucru care explică faptul că oparte din cunoştinţele titanilor s-au pierdut.

MARELE SANCTUAR ROTUNDAnul tropic solar are 365,2421988389 zile so-

lare mijlocii şi punct. Nici o secundă în plus, nici osecundă în minus. Orice alt calcul este greşit. Cerculanului tropic solar se închide la 5.512 ani. Atunci anulmoare şi tot atunci renaşte, ca şi pasărea Phoenix. Separe că sunt doi Phoenicşi, unul la 500 ani, şi altul la5.512 ani. Citez din Herodot (lib II c 73): „ Ea vine,după cum se spune, numai atunci când a murit tatălei”. Zecimalele ce sunt după cele 365 zile completeale anului, rezultă din împărţirea lui 1.335 la 5.512,operaţie simplă, calcul precis şi nu mai este nevoie deaparatură electronică pentru aflarea adevărului. 1335sunt zilele ce se adaugă la cele 365 de zile ale anuluiîn 5512 ani tropici solari.

1.335 : 5.512 = 0,2421988389 zile.Marele Sanctuar rotund, în evoluţia timpului

a suferit două modificări. Cel mai vechi aranjament se compune din 4

cercuri, de fapt, ca şi celelalte două. Cercul A: 2 grupuri, 13 şi 21, total 34 piese.Cercul B: 4 grupuri, - 18, 20, 22 şi 23, total

83 piese.Cercul C 30 grupuri de 6 piese sau lespezi,

total 180 piese.Cercul D 104 piese sau lespezi.CERCUL A.Numărul 13 este al pământului, şi 21 al Ceru-

lui, astăzi al cosmosului. În opinia mea, cele douăgrupuri reprezintă şi cele două focare ale elipsei pecare o parcurge pământul în jurul soarelui.

Cifra sau numărul 13 mai reprezintă şi cele13 luni de 4 săptămâni (28 zile) ale anului, cât şi cele13 săptămâni ale unui anotimp, astfel anul are 52 săp-tămâni, cu toate că ultima săptămână avea opt zile, totsăptămână se numea, săptămâna mare de mai târziu.

Prin cifra sau numărul 21 se pot calcula maimulte coordonate. Să luăm, de exemplu, distanţaLunii faţă de Pământ. Oficial, la perigeu este de363.300 Km, la apogeu de 405.508 Km, iar distanţamedie este de 384.400 Km.

Calculul după Sanctuar se face în felul urmă-tor: 21,34 x 180 = 3.841,2 şi reprezintă a suta partedin distanţa reală. Cifra 34 este suma celor două cifre;

13 şi 21, din cercul A. Ca să aflăm distanţa maximă şiminimă a Lunii faţă de Pământ, folosim tot cifra 21,dar de data aceasta în mii de Km, astfel; 384.120 +21.000 = 405.120 Km, distanţa maximă sau laapogeu, şi, 384.120 - 21.000 = 363.120 Km, dis-tanţa minimă, sau la perigeu. Este şi astăzi greu despus cine are dreptate, Titanii sau civilizaţia noastră,deoarece diferenţa este mică.

Am spus că cifrele 30 şi 180 trebuie reţinuteşi sunt parte componentă a cercului C, unde se cal-culează anul tropic solar, dar cu aceste cifre se pot cal-cula şi alte coordonate cosmice.

Eu cred că unitatea de măsură şi calcul a Ti-tanilor era Beru, ce este de 10.800 m şi rezultă din 60x 180 = 10.800, iar 30 x 180 = 5.400 nu este altcevadecât jumătate din Beru. Beru se compune din 1.800de Gari, un Gar = 6m. Este posibil ca numele insuleiGardina, după Platon, insula Atlantidei, capitala Ti-tanilor, să vină de la această unitate de măsură

Piramidele de la Gizeh au fost construite ex-clusiv pe cifrele 13, 21 şi unitatea lor de măsură, Beru,lucrul ce confirmă că Titanii şi Atlanţii au stăpânitEgiptul, iar acest lucru apare şi în înscrisuri.

Piramida KeopsA fost construită exclusiv pe cifra 21. Latura

piramidei este de 21 x 11 = 231, azi 230,30 m.Înălţimea piramidei este de 21 x 7 = 147 m, azi de146,61 m. Mai mult chiar, dacă luăm înălţimea pi-ramidei de 147 în milioane de Km, aflăm distanţaminimă a pământului faţă de soare, oficial 147.1 mi -lioane Km la periheliu. Dacă folosim în continuarecifra 21 în forma de 2,1 milioane Km şi adăugăm la147 aflăm distanţa medie a Pământului faţă de Soare,astfel 147 + 2,1 = 149,1 milioane Km, iar dacă maiadăugăm încă 2,1 milioane Km, aflăm distanţa ma -ximă, astfel 149,1 + 2,1 = 151,2 milioane Km, oficial152,1 şi este distanţa Pământului la afeliu.

Piramidele Kefren şi Mikerinos au fost con-struite pe cifra 13 şi unitatea de măsură a Titanilor,Beru.

Piramida KefrenLatura este de doi Beru, adică de 21.600 m,

iar a suta parte este de 216m, azi 215,9 m. Înălţimeapiramidei este de 13 x 11 = 143m, azi de 143,47m

Piramida MikerinosLatura este de un Beru, 10.800m, iar a suta

parte este 108 m, azi 107,95m. Înălţimea piramideieste 13 x 5 =65 m, azi tot 65m.

În concluzie, piramidele au fost construitedupă datele ce se găsesc la Sarmisegetuza, în cerculA din Marele Sanctuar rotund, fiind singura în lume


magazin

15

ce oferă aceste date. După aceste date putem trece la cercul B,

unde se calculează distanţa pe care o parcurge Pămân-tul în jurul Soarelui, iar cele 4 grupuri de 18, 20, 22,şi 23, şi nu este altceva decât distanţa parcursă dePământ în cele 4 anotimpuri, folosind cifrele enunţatemai sus.

21 x 5400 (30 x 180) = 113.400 Km şi estevaloarea a unei piese din cele 83 existente în cerculB, şi atunci 113.400 x 83 = 9.412.200 ce reprezintăşi ea tot a suta parte din distanţa ce o parcurge Pămân-tul în jurul Soarelui, fiind egală cu 941.220.000 Km.În cazul acesta, viteza de rotire a Pământului în jurulSoarelui este mai mare cu 61m/ sec, decât cea oficialăde 29,765 Km/sec.

Acelaşi calcul se face prin pătratul lui 30,68în milioane de Km şi este egal cu 941,262400, undecifra 30 este din grupul de 30 din cercul C, iar 68 estedublul lui 13 + 21

Cercul CEste compus din 30 grupuri de 6 piese

(lespezi), unde este calculul anului tropic solar, cu oîntindere de 5.512 ani şi a fost expus.

Cercul DEste compus din 104 piese (lespezi, după cum

apare în unele cărţi). Folosind cifra 13 se calculează ra-portul între anul tropic solar şi anul venusian. La 104ani tropici solari sau 13 x 8 = 104, sunt 65 ani venusienisau 13 x 5 = 65. Cifra 104 mai poate fi şi numărul desăptămâni ce se găsesc la doi ani, 52 x 2 = 104.

După Ghinoiu (bib 39 pag 11), citând peBobancu, ce socoteşte că la fiecare 4 ani se adaugă ozi, pe o perioadă de 100 ani, iar la următoarea pe-rioadă, la 104 ani, nu se mai adaugă o zi şi atunci cal-culul timpului se apropie de cel real. În schimb s-agreşit corectarea timpului la 520 ani. Dacă ar fi fostmai atenţi, ar fi observat că timpul se corectează fixcu 10 zile după 53 de cicluri de 104 ani şi am fi ajunsla aceeaşi concluzie, anul sau Marele An de 5.512 ani. 104 x 53 = 5.512.

II A doua variantă a marelui Sanctuar rotundCercurile A, C, şi D sunt aceleaşi, iar cercul

B este compus din 68 de piese în 4 grupuri; 16, 17, 17şi 18 piese şi reprezintă distanţa la care se află Pămân-tul faţă de Soare, cât şi drumul parcurs de Pământ înjurul Soarelui, în cele 4 anotimpuri.

Calculul se face având ca bază 2 Beru(21.600), în forma de 2,160 Km, şi atunci 68 x 2,16 =148,88 milioane Km. Cifra rezultată este distanţa mi -nimă a pământului faţă de soare şi corespunde cifrei16. Pentru a afla distanţa medie adunăm cu 2,16 mi -lioane Km, 146,88 + 2,16 = 149,04 milioane Km, iarlucrul acesta corespunde cifrelor 17. Pentru a afla dis-

tanţa maximă a Pământului faţă de Soare, adăugăm ladistanţa medie, din nou 2,16 milioane Km; 149.04 +2,16 = 151,2 milioane Km, şi corespunde grupului de18.

Aceleaşi rezultate le avem şi din radicalul din2 Beru în milioane de Km. 60 x 360 = 21600 = 2 Beru.Radical din 21600 = 146,969.384 milioane Km şi estedistanţa minimă a Pământului faţă de Soare. Restulcalculelor se fac aşa cum este expus mai sus pentru aafla distanţa medie şi maximă.

Prin cercul B de 68 de piese se poate calculaşi distanţa pe care o parcurge Pământul în jurul Soare-lui, prin pătratul lui 30,68 în milioane Km şi rezultă941,262.400 Km. Această cifră este aproape identicăcu ce am expus anterior (cercul B din prima variantă),iar cele patru grupuri reprezintă distanţa parcursă dePământ în cele 4 anotimpuri.

III - Varianta a treia a marelui Sanctuar rotundVarianta a fost expusă de Constantin Daicovi-

ciu la primă decopertare. Se pare că este făcut cu I-IIIsecole înainte de Decebal. Are tot patru cercuri, iarcercul C şi D este acelaşi. Modificări sunt la cercul Aşi B. Este cel mai simplu calcul al timpului.

Cercul A este compus din 19 piese şi se cal-culează raportul între anul lunar şi anul tropic solar.Este cunoscut ca ciclul Meton. La 19 ani lunari, 12ani de 12 luni sinodice de 29,53 zile şi 7 ani de 13 lunisinodice sunt 19 ani tropici solari. Diferenţa este mică.

Cercul B este compus din 36 piese şi se cal-culează anul draconitic în raport cu anul tropic solar.La 95 ani tropici solari sunt 100 de ani draconitici, darcei 95 de ani tropici solari au cu 36 zile mai mult decâtcei 100 de ani draconitici. Diferenţă infimă.

MICUL SANCTUAR ROTUNDEste tot un cerc şi este compus din 13 grupuri;

8 grupuri de 8, 3 de 8, 1 de 7 şi 1 de 6. Estereprezentarea grafică a anului de 5.512 ani, a Mareluian. Marele an se compune din 11 perioade de 500 deani şi trei perioade de 4 ani. Aici, încă odată, se dădovadă de inteligenţă, deoarece un element din grupulde 8 reprezintă o perioadă de 500 de ani, şi în loc săfie 11 grupuri, sunt 8 odată şi trei tot de opt în alt grup,iar cei trei de opt reprezintă atât perioada de 500 deani, cât şi cele trei perioade de 4 ani. Grupul de 7 esteunitatea de bază şi de calcul a timpului, este săp-tămâna. Grupul de 6 sunt cele 6 zile ce se adaugă lafiecare perioadă de 25 de ani, perioadă obligatoriepentru efectuarea calcului.Vedeţi cât de simplu şi pre-cis este reprezentat grafic Marele an sau perioada deexistenţă şi calcul a anului tropic solar, perioada de5.512 ani.


magazin

16

SANCTUARUL PATRULATER VECHI ŞI APOI MODIFICAT

1. Sanctuarul mare vechi patrulaterEste alcătuit din rânduri de stâlpi. Patru rân-

duri de 15 stâlpi şi unul, la mijloc, un rând de 7. Prinel se poate calcula anul cel numim noi astăzi, AnulPlatonic. Anul Platonic este perioada de timp când în-treg sistemul nostru solar face o rotaţie completă înjurul axei Nord – Sud a cosmosului.

Calculul se face în felul următor.Fiecare rând de 15 reprezintă o perioadă de

timp de 5.512 ani, când se adaugă 15 zile. Anul de5.512 ani tropici solari se compune din 11 perioadede 500 de ani, sunt 11 zile, deoarece la fiecare 500 deani apare o zi în plus, deci 11 stâlpi. Sunt trei perioadede 4 ani când se adaugă câte o zi = 3 zile şi, deci, încă3 stâlpi, în total 14. Perioda de 5.512 ani se încheie cuapariţia unei zile, a cincisprezecea zi care estereprezentată şi ea de un stâlp. Total - 15 stâlpi, deciun rând. Dacă un rând reprezintă 5.512 ani, atunci 4rânduri fac 4 x 5.512 = 22.048 ani. Cei 7 stâlpi repre -zintă fiecare 500 de ani şi fac un total de 3.500 de ani.O simplă adunare şi aflăm valoarea anului Platonic,

astfel; 22.048 + 3.500 = 25.548 ani. Este pentru primadată când ştim exact anul Platonic şi ştim cum se cal-culează, deoarece până acum erau doar presupuneri şicifre diferite când se vorbea de un an Platonic. Încă odată, Titanii, prin ce au lăsat la Sarmisegetuza, necompletează cunoaşterea, sau mai precis ştiinţa noas-tră. Încă o dovadă că civilizaţia lor era mai dezvoltatădecât civilizaţia din ziua de azi.

După un timp, nu se ştie când, sanctuarul s-amodificat pentru a reda anul tropic solar. Sunt tot 5rânduri, 4 de 13 stâlpi şi unul de 7. Cei 7 stâlpi reprez-intă săptămâna, stâlpul de bază în calculul timpului,iar fiecare rând de 13 reprezintă cele 13 săptămâni aleunui anotimp. Patru rânduri, patru anotimpuri, deci unan calendaristic. Se pare că această reprezentare segăseşte şi la mayaşi, la templul războinicilor din douăAmerici, şi putem chiar să reconstituim acest sanctuar.

Celelalte sanctuare nu le cunosc. Variantesunt multe, dar adevărul este unul singur şi tocmaiadevărul celorlalte sanctuare, nu-l cunosc.

Şi, totuşi, împreună am mers până la soare şiînapoi, şi până la marginea timpului.

T 42 turnată pe la 82-44 î.e.n. NIP (nip: mulţime) RO(ră: rea) GIOU (gioi: vioi, aprig, neliniştit) IO LAZE (laze:terenuri curăţate de curând pentru a-l face arabil saufîneaţă) KOR (cor: ceată, adunare). IO DU(a duce) DABO(cetate) GET RIEP (râp: jeg; râpi: a batjocori) ENTRIGA(ceartă, a nemulţumi) NIO (noastră, noi) GE (ge: nobil) RI-

OMION (român). SOI(soi: neam, a murdări) IO FACTIOZE(facţiose: grupuri de indivizi care lucrează împotriva guver-nului, în folosul unei facţiuni) UNI(a fi împreună) DO(a da)ON(on: neam, a însoţi) INTRIKIE(intriga: a instiga, a punela cale o intrigă, a complota) BOERI BISTO. REUNE (reuni:a aduna, a chema) RO(răi) DU (a duce) ANTONEI POE(poi:pleavă de cânepă) STA (a sta) DABO (cetate) GET ZI(azice) I (i: a merge) LO RERIO (a rări) ON(on: neam, aaduna, a însoţi) SONTA(şonta: a schilodi, a tăia în bucăţi)LUE (a lua) LO BOERI BISTO. SORENI(sorine: locuri în-sorite) SO GENIO(gena: mic, slab) SES (şez: reşedinţă,centrul administrativ) TASE(tase: vas plat şi rotund, ceaşcă)SENI(sinii: tavă pentru copt plăcinte, masă ţărăneascăjoasă cu trei picioare, fund de lemn rotund) SA NOBALIOBOERI BISTO. SO SORE(sorei: regină) MESO (mesi: a stala masă) ON(on: rude, a aduna, a însoţi) KOPO(cop: mă-sură de capacitate de 1 litru, ulcior) NO. SAR(a sări)MONGA(mangă: om încăpăţânat şi ascuns) TO. LITI(liţe:epitet pentru femei sau fete tinere, chip) MOTI (moţi: a se

TĂBLIŢELE DE PLUMB (III)Constantin Olariu Arimin


magazin

17

îmbrăca de sărbătoare) PO(po: a striga) GENIO(gena: mic,slab) RI(ri: a trage, a lovi) OM. TOLE(ţoale: haine) SEI(sâi:a fi, a veni) NOBALIE DA(a da) BIKO(bâca: ai grijă).

Mulţimea rea şi aprigă împotriva mea s-a adunatpe laze. Eu m-am dus în cetate batjocorit şi certat de nobiliinoştri români. Am dat de aceste facţiose murdare care s-au unit şi s-au însoţit în intriga lor împotriva lui boeri Bisto.Aceşti răi au fost chemaţi unde, s-a dus la această pleavăde cânepă şi Antonei care a spus să meargă împreună îngrupuri mici pentru a-l lua şi tăia pe boeri Bisto. Într-un loccu soare puţin, boeri Bisto împreună cu nobilii săi stăteaula masă. Regina sa a stat la masă cu cei adunaţi dar nu abăut. Acest om încăpăţinat şi ascuns a sărit pe tine. Feteletinere şi femeile îmbrăcate de sărbătoare strigau că acestom slab te-a lovit(rănit). A fi îmbrăcat cu haine de nobil nudă de grijă(bănuială).

T 43 turnată pe la 82-44 î.e.n. Semicerc sus COO(coa:trebuie să) IRIM (irimă: inimă) GETO MECO (meci: a lovi,a izbi) ON(on: neam, a aduna, a însoţi) MEGAL(megal:funcţie mare) CENEO(ceme: creştetul capului) GINOE (gini:a observa, a cunoaşte) ZOALO(zoală: chin, zbucium).ON(on: neam, rude, a adună, a însoţi) RENIA (renie: plajă,mal nisipos) SOIE (soi: a dormi) DOIE (a da) ZABELO OIGIES (gies: a învia, a reveni la viaţă după o grea suferinţă)OMOROTO (a omorî) NO AN ON(on: neam, a aduna, a în-soţi) OCO (ocă: cauză, pricină) ROTOSO (reteze: ceafă).OS ZIEO OA (mirare) TRUDO(trudă, chin, muncă) DABO(cetate) GETO. Semicerc jos: KOTO (cotă: a căuta) DAM(dam: şură mică, bordei) OCI (oci: întindere mare de apă)LUTU DU MUSTOI(a musti) SO. Interior cerc de la stângala dreapta: ON(on: soţi) CENEO(ceme: creştetul capului)DIEO(sfînt) ZABELIO OSOI(osi: a se întări ca osul)GEOS(jos) POR (por: grămadă de fîn, stog) LOA (a lua) TRIDUS (a duce) GIG (gig: tânăr, frumos) MATO(conducător)SO.

Semicerc sus: Poporul trebuie să ştie că inimamarelui conducător get a fost lovită de un chin cunoscut.

Anul trecut când dormea pe un mal nisipos(plajă) a fost lovitvai! fără pricină(pe la spate) după ceafă, dar Zabelo l-a în-viat şi nu l-a lăsat omorât. Pentru cetatea getă au urmat zilechinuite şi fără strălucire(putere). Semicerc jos: Astfel, pemalul mării a fost căutat un bordei cu pământ umed pe josunde a fost dus el. Interior cerc de la stînga la dreapta: Treidintre soţi l-au luat şi l-au dus pe frumosul lor conducător,aşezându-l jos pe o grămadă de fân unde sfântul Zabelio l-a vindecat(întărit ca osul).

T 44 turnată în anul 44 î.e.n. DIAKO(diac: copist decancelarie, învăţat) MATO(părinte) ERI(ieri) GERO(giri: aînchide gura cuiva, a săpa groapa pentru cineva; cârâi: a figrav bolnav, pe patul morţii) DABO(cetate) GETO AITROS(itros: slujbă religioasă oficiată dimineaţa devreme)IOI(divin, Sarmis, Mîntuitorul) DO(a da) TOTO. AZIO(azi)ZOE A TEMIO(teamă) TAZ(tas: cutia milelor, taler pentrucântărit) DI(a zice) POETO ERI GERIE(giri: a închide guracuiva, a săpa groapa pentru cineva; cârâi: a fi grav bolnav,pe patul morţii). TOTO SERA(seară) TERO(ter: catran)DIE(die: a zice) ASIO(azi) ZISI CAER(caier: lâna prinsă pefurcă din care se toarce firul) TAICO(taică: tată, părinte)RAPOE(răpuie: ucidă) CAPEO. MESTI(mestii: încălţăminteuşoară şi fără toc din piele subţire purtată de bărbaţi) ZOEPEO(piu: credincios) IGI(igi: ochi, a spune, a avea grijă)PIO(piu: preot) ILO I(i: a merge) BADI(frate mai mare) SO.BOERI BISTO MATO(conducător) ERI GERIO(giri: aînchide gura cuiva, a săpa groapa pentru cineva; cârâi: a figrav bolnav, pe patul morţii) DABO GETI COR(cor: ceată,adunare).

Ieri, în cetatea getilor (capitala Sarmisetuzo) s-afăcut itros şi s-a cerut de la Sarmis/Mîntuitorul să dea totulpentru părintele (conducătorul) bolnav cum este scris decătre diac. Zoe se teme că azi a venit ziua judecăţii cumspune poetul pentru cel care ieri era grav bolnav. Toatăseara trecută a aiurit iar azi au zis că s-a terminat caieruliar capul părintelui a fost răpus. Astfel Zoe i-a spus preotuluiIlo să-l încalţe cu mişti pentru ultimul drum şi să aibă grijă


magazin

18

de fratele său mai mare. Moartea conducătorului boeri Bistoa fost anunţată de adunarea cetăţii geţilor.

T 45 turnată pe la anii 35 î.e.n. MATO BESINE ROI(roi:ciucure, garnitură de şnur) LEO(leu) MATO(conducător)EDIA(ede: a spune, a declara) SO GISO(gisa: a visa) TOON(on: neam, a se aduna) ZABELO(+) GE(ge: nobil)OI(strigăt de uimire) GETO SOI (soi: neam) SIE LO PESESTA LO DABO(cetate) GETO BOERO BISTO. ON (on:neam) BERI(bere) SE TOEGI(a bate cu toiagul)TISEO(tisău: chimir) DOELIE(a se duela) FIU LUE KOESOBO. IO EDONIE(idenie: încercare) LIAU (a lua) ILO FIESO ROME SO EDEO(ede: a spune) DO(a da) NETETOE(tetea: tată, bunic, om în vârstă). LO ATENA NOEDOSIE(a dosi) LO SIFO GESO(ghes: a îndemna) ON(on:a strînge) ARME TIRIE(ţârâi: a curge foarte puţin; cu ţârâita:a aduna foarte greu ceva) BOERO BISTO LOSE ODOT(odată: cândva). TIO(tio: cuvânt cu care se alungă ani-malele) IDEO(gând) ZAMOLSEI AGO(agă: comandant mi -litar) ONERO E SOTO(soţi) GERO(geri: a se uni) GETODABIO(cetate). DIO(sfântul) DIONISE TO OSIE(bucată delemn sau metal pe care se fixează roata) PATRIT(pătrat)SOSELI(şoseli: a pietrui un drum) DOD(dodi: a nimeri) MI-TODI(mijloace).

Conducătorul Bezina, uns ca leu ocrotitor, a spuscă a visat cum neamul nobil al geţilor trebuie să se aduneîn jurul sfântului Zabelo, să-i pese de sine pentru că stă încetatea getă a lui boeri Bisto. Neamul se îmbată cu bere şise bate rău iar cei cu stare se duelează ca fiul lui Coe Sobo.Eu am încercat să-l iau pe Ilo să mergem la Roma şi săcerem să dea drumul părinţilor(solilor) noştri captivi. LaAtena, am dosit la Sifo arme strânse cu ţârâita la îndemnulnostru, pe care boeri Bisto le-a lăsat odată(cândva). Cuacest gând strigat de Zamolsei, comandantul militar Oneroşi soţii săi s-au unit în jurul cetăţii geţilor. Sfântul Dionise aspus că pentru a merge pe drum cu o osie pătrată, trebuieîncercată orice metodă.

T 46 turnată pe la anii 27 î.e.n. LASA RONI GIGO(gige:frumos, tânăr, scump) MAMA CO NOI IG(ig: a ieşi, a opri)ZIMZO(zumzăi: a cînta la un instrument cu coarde princiupire sau lovire) CAMAREN(camarad: om de încredere,însoţitor) LOI NIEG(nig: a preţui, a fi important) COZON ON(on: neam) SCITO OI(oi: păşune, ţinut) GRAMIODABI(cetate) MIC SOL GETO. AI OI STRIEO(a striga)AG(ag: a face, parte; agie: conducere) PICIE(picie: micime)OI(oi: ţinut, teritoriu) SATRIEO (şatră: neam, familie)LENO(leni: a se codi, codoş) IG(ig: uşă, a lega, a cerceta,la, spre) TAMA(tama: important, credincios) ROBI SOSIM.POI EGNEO(ignee: făcut de foc, arzător) NIC(mic)CAIE(căi: a se văieta, a se plânge) MASORA(a măsura)TORNO(a turna). IG(ig: intrare ,a cerceta) SENO(sine: a is-codi, a tălmăci) DEO(a da) OPOI CAME(came: uşa sanc-tuarului, a ruga) STAI MO. IG(ig: a spune) SONOS(sona: afi fioros, a căuta ceartă) OM DIE(a spune, a zice) CAPI(cap,conducător) SENTA (Creatorul, Dumnezeu). LIMA(mie)GOSO(gasa: a găsi) IG(ig: intrare) GALO MONSIRODIMPO IG(ig: şanţ, obstacol) O DABE(cetate) AG(ag: loc,a aranja) ZIDOI. NI GATEO(găta: a termina) AS(as: parapet,a închide) SONI(sona: a se sminti, a se certa) GOTO(gotă:dihanie de speriat copii, zi de post) AN(anul trecut)DOGA(dogăi: a ciopli la doage) SIE(sii: a se sfii). IG(ig: ţintă,a lega împreună) O CROIM DETI(deţ: măsură pentru bău-tură). IG(ig: uşă, ieşire) O(odihnă, a se culca, strigăt) ON(on:neam, familie, a se strânge) IESE EMA(ima: a murdări cunoroi, a înjura). IN SORZIE(surzie: linişte absolută) OISOI(soi: a dormi) SOM(som: a se linişti) LONU(luna). AM(am: hotar, oprire bruscă) ON(on: clan, a se aduna) NI-GEOI(a ninge). SEO GONI (a alunga) RATO(răţoi: a certa)TAGO(tagă: a nega, a jigni) LONEO(luna).

Vertical stânga: COTO(cotă: a căuta) PE TEGOTEIRAGO(ragea: rugăminte) GETO SAFEO(safi: curat)EG(ege: a strânge împreună) COSI(a coase) TOG(togi).Vertical dreapta: MOIEO(moină: a se dezgheţa)AZGA(aziga: creşterea apelor) OSAN(osana: cuvinte de


magazin

19

laudă, slavă lui Dumnezeu) AG(ag: a face, loc) DIEM(a da)SEIC(şeic: barcă mică).

Casetă stînga: POR(por: claie, stog) SENO(sina:a înţelege) I(i: a merge) CAP (cap, conducere) SOTI(soţi,însoţitori) GILOZIMO GETO OT.

Casetă dreapta: ZIC DO(a da) ON(on: neam)POGASIM(pogăzui: a se minuna) ORI(orie: plasă de pes-cuit) LIEO(a lua) CORZ(a ţine în corzi: a controla soartacuiva). Imagine vertical stânga: IO MATO; vertical dreaptaORILIEO.

Dragă mamă, lasă pe Roni, să meargă cu noi şisă ne însoţească cu deosebitele lui cântece într-o mică soliegetă a scumpului Cozon la cetatea scită Gramio. Când vomintra în micul teritoriu al acestui neam leneş(viclean), le vomstriga acestor supuşi ai locului, că noi puternicii sosim! Apoicu mici înflăcărări, vor spune cu măsură durerea lor. Săcerceteze bătrânii şi apoi eu voi sta să dau judecata sfântă.Dumnezeu/Senta i-a spus conducătorului să vă cerceteze

pentru a deveni Om. Am trecut şanţul o mie şi am găsit loculîn zid pentru a intra în cetatea galului Monsiro Dimpo. Niciterminarea fioroasei palisade cioplită, nu m-a înduplecat şinu m-a înfricoşat anul trecut. După ce am luat-o, am croit obeţie. Toată ceata murdară de noroi a ieşit afară să se culce.Ne-am ogoit şi ne-am culcat într-o linişte de mormânt subcerul liber. Ne-am trezit deodată toată ceata pentru căningea. Am fost goniţi dar nu puteam certa sau jigni luna!

Vertical stânga: Caută pe Tegotei să ceară geţilorsă coase şi să strângă togi noi.

Vertical dreapta: După dezgheţ, apele au crescutşi am dat bărci oamenilor să treacă înapoi, aducând laudălui Dumnezeu.

Casetă stânga: Înţeleptul Gilozimo al geţilor caremerge în fruntea oastei(soţilor).

Casetă dreapta: Zic! Soarta a dat neamuluiaceastă minune, care ne ţine adunaţi pentru a ne îndruma.Eu, conducătorul Orilieo.

URSITA , INEDITUL ROMAN AL LUI BOGDAN PETRICEICU HASDEU, CRONICĂ A

CONTINUITĂŢII TRADIŢIILOR CULTURALE ALECIVILIZAŢIEI DACILOR

Lucreţia Eugenia Brezeanu

Chiar titlul acestui roman, unic în literaturanoastră prin excepţionala documentare şi citare a do -cumentelor, aminteşte de vechea practică dacică aURSITOARELOR.

În străvechile basme, încă de la început, se ex-primă metaforic o datare astronomică, o DATINĂ,care se prezintă ca o luptă - de fapt - o poziţionare as-trală a URSEI MARI şi a URSEI MICI, denumite şiCarul Mare şi Carul Mic. Vechimea acestei datiniarată şi vechimea ştiinţei celor ce o aveau, o deţineau,deoarece constelaţia se mişcă, învârtindu-se în jurulaxului ceresc şi a stelei fixe, nordul ceresc sau SteauaPOLARĂ în mii de ani! Pentru a observa că aceastaeste o stea fixă, trebuie muuult timp, adică o continui-tate a observaţiei şi ştiinţă! Este de menţionat aici cădacii, ca şi vechii români, cei de până la străbuniciinoştri, apreciau momentul zilei şi al nopţii după po-ziţiile Soarelui şi a altor stele.

Dar în acest roman, fiind vorba de ursita ne-potului domnesc, Ştefăniţă, al celui mai strălucit dom-nitor al istoriei românilor, Ştefan cel Mare confirmat

şi peste veacuri, se aduc zodieri -prezicători - care sunttestaţi de însuşi Domnul. Metoda foarte veche de con-firmare a încrederii şi a veridicităţii ursitei prin transăhipnotică, aşa cum este prezentată în roman, este pre-zentată şi în baZm: ghicirea gândurilor celui ce soli-cită o astfel de divinaţie.

Starea de transă fiind consemnată a se prac-tica şi de străvechii locuitori ai teritoriului Moldovei,ca şi de toţi dacii liberi, care o obţineau prin inhalareafumului de la arderea ritualică a seminţei de cânepă,sau prin consumarea unui preparat din această să -mânţă, julfa.

Pe baza unor documente de cancelarie autoh-tone, dar şi străine, de netăgăduit, romanul URSITAprezintă aspecte cu evidentă străvechime ale epocii,sec al XV-lea, de la curtea lui Ştefan cel Mare, Dom-nul Moldovei, pe care le prezentăm în ordinea apa-riţiei în roman:

* Steagul boieresc, purtătorii de steag aiboierului Şearpe; steagul, un balaur negru cu aripide argint pe un câmp roşu! Balaurul este configura-


magazin

20

rea vechii zeităţi Baal, dar şi a specificului STEAGDACIC- Drac. Are conotaţii rămase până acum învorbirea românilor cu “ai făcut pe dracu’ ghem”, sem-nificând o retragere discretă, ruşinoasă sau “ai făcutpe dracu’ în patru” adică o imposibilă rezolvare a uneisituaţii, începutul unei conspiraţii, sau “eşti dat Dra-cului”, adică eşi mai isteţ, mai descurcăreţ. Fondulroşu al acestui steag era obţinut dintr-un preparat dupăvechi reţete vegetale (căci melcul de purpură era demult o specie în extincţie din cauza exploatării nesă-buite de către romani). În partea ţesută a steaguluidacic erau culorile roşu, galben şi albastru, culori cuo deosebită elaborare din surse vegetale, fixate ulteriorcu substanţe minerale autohtone.

Vechile figurine găsite din abundenţă pe teri-toriul românesc, apreciate şi datate de Maria Gimbu-tas, s-au transformat în epoca romanului în ornamente/ bibelouri domneşti, preferate fiind reprezentări deZmei, aceştia fiind de aur cu ochi de diamante! Baal-AUR, Zmeii, au rămas şi astăzi personaje neidentifi-cate, în sensul că nu se ştie pe cine reprezintă dinistorie omenirii poate oameni hibrizi, posibil ZEU+OM, mutanţi cu anumiţi civilizatori, extratereşti saurămăşiţele unor alte culturi şi civilizaţii dispărute. Po-veştile care-i prezintă sunt specific denumite Ba’Zme,poate o simbioză zeul – zmeul Baal. Dacii erau înca-draţi religios şi mitic în străvechile civilizaţii avândzei comuni, ancestrali, dar şi zeităţi specifice. Tocmaiprezenţa mitică a unor zeităţi ancestrale atestă vechi-mea civilizaţiei spirituale a acestui popor. CancelariaDomnească avea o altă datare precreştină pe care omenţinea şi care era foarte apropiată de cea a orientu-lui marilor civilizaţii. Baal –AURII ar putea fi sofisti-cate aparate de zbor care scoteau flăcări pe anumiteajutaje, asemeni unor “nări”.

Aceste povestiri şi personaje amintesc de oveche şi inexplicată istorie a umanităţii, dar păstrateîn mitica străvechilor popoare.

Construcţiile caselor ţărăneşti, a celor boie-reşti, chiar aceea a PALATULUI DOMNESC, a apar-tamentului domnesc, sunt prezentate a fi tradiţionale,asemeni locuinţelor şi cetăţilor dacice, adică adaptategeolocal, ca materiale şi climă. Aflăm, însă, că locu -inţele boiereşti ale acelor vremi aveau băi cu alimen-tare cu apă prin conducte de pin şi canalizare de olane,băi care lipseau din casele somptuoase ale aristocraţieidin Europa secolului al XV-lea!

* Credinţele, Magiile populare vindecă-toare, descântecele, denumite astăzi bioenergeticesau alternative, sunt prezentate ca practică şi rezul-

tatele benefice inexplicabile, spre uimirea celor carelecturează, prin prezentarea uimirii doctorilor italienide la curte, doctori care veneau dintr-o capitală a unuiimperiu unde a fost strânsă toată ştiinţa antichităţii ori-entului apropiat şi a occidentului mediteranean. Deexcepţie este relatarea unui descântec “latinesc”, darpe care doctorii italieni nu-l înţeleg (!?!), descântec cese citeşte de la început la sfârşit şi de la sfârşit la în-ceput la fel, ex: SATOR….ROTAS; fapt greu deimaginat pentru unii care nu ar fi ştiut să scrie!

Nume boiereşti care, bineînţeles, vin dinvechea limbă, unele pierdute ca sens pentru noi, unelecu sens presupus de actuala lingvistică şi semanticăcu alte ori gini, ex: GANGUR, SPEREA, ŞTEF.

* ORGANIZAREA DOMNIEI, jurământulde credinţă, dualismul domn - mare preot aici, mitro-polit care la acea vreme era Teoctist, Succesiunea laDomnie, …un fel de dare de seamă a stării naţiei, aSOARTEI ţării, a strategiei, condiţia PăstorilorNoroadelor, a curtenilor, breslelor şi gloatelor, Jude-cata după obiceiul pământului!, Pământ ce a aparţinutDacilor.

Nemulţumiţii /răzvrătiţii, adică cei ce cutezausă se opună ordinii ţării, trebuiau să fie pui de Zmei,sau cu inimi de Zmei, şi aveau ca semn de re-


magazin

21

cunoaştere pene de păun la căciuli.* Aspiraţiile îndrăzneţe, dar foarte justificate,

ale celui ce l-a succedat pe nepotul domnesc ŞtefăniţăVodă, PETRU RAREŞ, care intenţiona să refacă, săaducă sub stăpânirea sa vechiul teritoriu al ţării!,care se întindea până la BECIU, vechea denumire aVienei de astăzi.

Caracterul românilor de rând este prezentat afi foarte obraznic/îndrăzneţ - poate cum au definit şiromanii, în latina cultă, audacis – ca daci; foartedeştepţi, dar şi răutăcioşi (dar nu mai răutăcioşi şirăzbunători ca alte popoare). Această caracterizareeste foarte măgulitoare în contextul european medie-val, dar şi primitiv barbar, al cruzimilor acelui timp.

Aluziile cum că cei din Moldova lui Ştefancel Mare s-ar trage de la RÂM’ul romanilor celorvechi, sunt şi ca un fel de revendicare, aducereaminte a importantelor cantităţi de “bogăţii” că-rate din aceste teritorii nord-dunărene la Romaimperială.

Despre bere aflăm că prepararea ei este multînaintea vinului pe aceste meleaguri, şi nu are originegermană, ci autohtonă, căci aici erau agricultoriînainte de a fi pe teritoriile germanilor şi numaiagricultorii îşi permiteau să prepare această băuturădin orz.

De o deosebită importanţă este şi prezentareaistoricului unor valuri de migratori care au urmatprăbuşirii Imperiului Roman, migratorii consemnaţisau nu de cronicarii bizantini, astfel ştiindu-se pe undeau ajuns în aceste teritorii ale vechii Dacii. Astfelcumanii şi pecenegii au trecut pin Bizanţ, dar ţiganiiau veni peste Nipru-consemnat în hărţile persane caGniper. Aceştia din urmă, conform unor tradiţii dinValea Indului, se considerau a fi copiii Evei cu Şarpele(primordial) şi de aceea erau negri, dar ei au fostamestecaţi cu prizonierii tătari. Copiii Evei cu Adamerau toţi ceilalţi care erau albi şi din care se trăgeau şidacii, geţii, tracii.

Din acest roman, studiat cu atenţie şi studiateşi ineditele documente citate, rezultă nu numai ocronică a continuităţii tradiţiilor dacice la curtea şiepoca lui Ştefan cel Mare, dar şi străvechimea dacilor,a spiritualităţii şi culturii lor, a tradiţiilor ancestrale dedincolo de istoria cunoscută a omenirii.

Acţiunea acestui roman se aseamănă, dar NUse suprapune celei din trilogia lui Barbu ŞtefănescuDelavrancea, „Apus de Soare”, piesa cea mai izbutităa trilogiei „Viforul” şi „Luceafărul”.

Sursele de informaţie pentru dramaturg sunt

de aflat în Letopiseţele Moldovei publicate de M.Kogălniceanu, în Cronica românilor, şi a mai multorneamuri de Gh. Şincai, în Arhiva istorică a României,scoasă de B. P. Hasdeu, şi mai cu seamă într-o cartea lui C. Esarcu: Ştefan cel Mare, Documente des -coperite în arhivele Veneţiei (1974), unde scriitorulaflă o serie de amănunte, deosebit de interesante,referitoare la ultimele zile din viaţa marelui voievodmoldovean. E menţionat Constantin Esarcu, contem-poran cu B.P. Hasdeu, naturalist, medic, pedagog,diplomat şi om politic, membru corespondent(din 1884) al Academiei Române. La Paris a studiatştiinţele naturale, la Sorbona şi-a luat doctoratul înmedicină. A absolvit şi Institutul Monti.

Găseşte o scrisoare din colecţia veneţiană alui Marino Sanudo, datată 21 august 1504, caremenţionează suferinţa domnitorului, arderea cu fierulînroşit a ranei de la picior de către medicii italieni, deînscăunarea lui Bogdan încă din timpul vieţii lui Şte-fan.

Acest bărbat de stat încercat de conflictelemedievale, trăieşte drama sfârşitului inexorabil avieţii. Totul are o profundă semnificaţie pentru Ştefancel Mare, cutremurat de perspectiva prăbuşirii au-torităţii sale odată cu dispariţia lui fizică.

Ambii autori folosesc o vastă bibliografie, darnu aceeaşi şi totuşi acţiunea are multiple aspectediferite în momente asemănătoare. Aceasta dovedeşteşi inexactitatea unor documente care ajung să fie con-tradictorii, fiind scrise de unii care ori nu au înţeles,ori au dezinformat în diverse scopuri.

Într-un fel, acţiunea din URSITA prefigureazăapogeul acţiunii din VIFORUL, otrăvirea lui ŞTE-FĂNIŢĂ –Vodă. Dar nu otrăvirea este prefigurată, cicontextul în care este determinată Doamna să-lotrăvească şi procuratorul otrăvii, care este un copiladus din pădure, prefigurat de zodierul italian care seafla la palatul domnesc al lui ŞTEFAN–Vodă în mo-mentul naşterii lui Stefăniţă. Acest copil este adus şiascuns de boierul Şearpe.

Aceste două lucrări scrise de doi erudiţi secompletează şi conving implacabilul URSITEI.

În romanul URSITA, B.P. Hasdeu prezintăaceastă epocă sub o magică învăluire a unui vechimister al străvechimii pe aceste meleaguri.

Personajele sunt oameni cu o înaltă conştiinţăde sine, de la boieri, clerici, breslaşi sau gloate.

Având în vedere tragedia vieţii lui B.P. Has-deu, această lucrare apare ca o consolare care vine dinstrăvechimea daco-geţilor.


magazin

22

Carlo TROYA - FASTI GETICI O GOTICI, Ed. Fundaţia Gândirea, Bucureşti, 2013

ISTORIE GETICĂ SAU GOTICĂEdiţie bilingvă italiană / română

Traducere Paula VoicuEdiţie îngrijită şi Cuvânt înainte: Gabriel Gheorghe

TIMPURILE ISTORICE ALE EREI NOASTRE

Anii e.n.1 e.n. - Pretinsa descoperire a insulei Gotlandia în

Baltica; insulă despre care se povesteşte, fără nici un fel dedovadă istorică, din partea vreunui scriitor sau în baza vre-unui document contemporan, că ar fi patria goţilor. Şi chiardacă lucrul acesta ar fi fost dovedit, de ce goţii gotlandeziar fi trebuit să se îndrepte de la Baltica spre Dunăre, undeexista o împărăţie zamolxiană, a lui Burebista şi a luiDeceneu, şi de ce geţii de la Dunăre n-ar fi trimis o coloniespre Baltica, colonie care să fi pus stăpânire pe însăşi insulaGotlandia? Dar, trebuie să repetăm, lipsesc cu desăvârşiredovezile pentru una dintre aceste presupuneri. Doar Croni-cile Nordice, scrise după secolul X al erei noastre, s-aureferit la povestea mai sus-amintită, despre descoperireainsulei Gotlandia în primul an al erei noastre. Ist. I. 414, Tab.Cron. p. 179.

9 e.n. - Daco-geţii se înmulţiseră atât de mult din-colo de Dunăre încât Prefectul roman Aelius Catus a pututsă strămute, aşa cum povesteşte Strabon, 50.000 dintreaceştia în Tracia. Ist. I. 430, Tab. Cron. p. 183.

9 e.n. - Dar diviziunile dintre ei, adaugă Strabon,îi slăbiseră şi, în epoca sa, nu mai puteau ridica decât40.000 de luptători. Ist. I. 431, Tab. Cron. p. 183.

17 e.n. - Geţii de dincolo de Dunăre veneau de-seori să prade teritoriul Tomisului din Tracia, oraş grecesc,unde era exilat Ovidiu. Mai existau şi geţi care nu părăsi -seră nicicând Tracia. Ist. I. 488, Tab. Cron. p. 187-188.

„Cu geţii în amestec sunt grecii de pe-aice,Dar geţii cei sălbatici îi copleşesc pe greci”.

(Ovidiu, Tristele, Cartea a V-a, Elegia VII, versurile 11, 12).17 e.n. - Şi grecii din Tomis, dacă Ovidiu spune

adevărul, învăţaseră din pricina vecinătăţii cu geţii, să-şiîncheie certurile cu spadele în For. Ibid. Vezi şi Ist. II. 523.

„De legi ei nu au frică, dreptatea-i încălcată:de sabie răzbită, ea zace pe pământ”.(Ovidiu, Elegia citată, versurile 47, 48).17 e.n. - Cântecele şi limba geţilor ajunseseră la

un nivel atât de ridicat, încât Ovidiu a putut dicta un poemîn limba getică, elogiind pe Augustus. Ist. I. 449. Tab. Cron.p. 187.

19 e.n. - Pliniu aminteşte de nu ştiu ce guttoniprintre vandalii de la Baltica; şi Tacit de unii gotoni, ce nusunt mai bine cunoscuţi decât ceilalţi, cu toate că el a scrisdespre aceştia că ar fi atacat şi răsturnat puternicul regatal lui Marabodus. După Pliniu şi Tacit nimeni nu a mai

pomenit de guttonii vandali şi de gotoni; diferiţi şi unii şi alţiide daco-geţii lui Zamolxe, ai lui Burebista şi Deceneu. Darsă se presupună totuşi că ar fi fost unul şi acelaşi popor;desigur că aşezarea lor proprie, cunoscută, era la Dunăre,nu la Baltica, în epoca lui Pliniu şi a lui Tacit. Ist. I. 452 şi483. Tab. Cron. p. 188 şi 196.

43 e.n. - Codanonia lui Pomponius Mela, pe careunii o consideră a fi Scandinavia. Dacă lucrul este adevărat,atunci Mela a fost primul autor, cunoscut până acum, carea făcut o menţiune referitoare la Scandinavia. Pliniu ar fifost primul care a amintit-o cu numele de Scanzia; dar niciMela, nici Pliniu, n-au afirmat că ea ar fi fost locuită de cătregoţi. Ist. I. 472. Tab. Cron. p. 193.

52 e.n. - Goţii nu cunoşteau folosirea guidrigildo-ului, atât de răspândit în rândurile germanilor. Ist. I. 490-492. Tab. Cron. p. 198.

65 e.n. - Menţiune la Pliniu referitoare la geţii dinTracia; fie că erau cei rămaşi când o parte a acestui popor a


magazin

23

plecat spre a locui dincolo de Dunăre; fie că ar trebui să fiedin numărul geţilor care treceau din nou fluviul pentru a venişi a locui în Tracia sau pentru a o pustii. Ar putea fi şi cei stră-mutaţi aici de Aelius Cato. Ist. I. 5050. Tab. Cron. p. 201.

Ceea ce confirmă spusele lui Strabon (Vezi anul334 î.e.n.) şi anume că în epoca sa dacii şi geţii vorbesc traca.

65 e.n. - Dacii Plisti sau Polisti, celibatari la PontulEuxin, sunt comparaţi de Iosif Evreul cu Esenienii iudei. Ist.I 505. Tab. Cron. p. 202 (Vezi anul 129 î.e.n.).

65 e.n. - Dacă numele getice ale unor plante secitesc în lucrarea lui Discoride? Ist. I. 506. Tab. Cron. p. 202.

70 e.n. - Atac al daco-geţilor respins de Mucianus,legatul împăratului Vespasian. Ist. I. 516. Tab. Cron. p. 206.

Duras, regele geţilor, cedează domnia lui Dece-bal, după cum povesteşte Dio Cassius. Ist. I. 532. Tab.Cron. p. 213.

85 e.n. - Începuturile domniei lui Decebal, cunos-cut poate şi sub numele de Diupaneu sau Diurpaneu. Tri -balii şi scordiscii găsesc adăpost la geţi şi măresc rândurileacestora. Ist. I. 533-534. Tab. Cron. p. 213.

85-88 e.n. - Vezina şi Susago, iluştrii conducătoriai geţilor. Ibid.

Popoare aliate cu Decebal, ca sarmaţii iazigi. Ibid.Popoare supuse, precum ceea ce mai rămăsese

din boii lui Crisatiras şi din taurisci. Ibid.Tyrageţii de la Nistru şi plistii sau polistii de la

Euxin făceau parte din neamul getic, uniţi fiind de aceeaşiobârşie tracă şi prin recente alianţe. Ibid.

85-88 e.n. - Decebal redă vigoare regatului zamolxianal lui Burebista. Fortifică în mod admirabil oraşul săuSarmizegetusa din provincia numită astăzi Transilvania. Ibidem.

La măiestria străbună în ale arhitecturii sau celpuţin în ceea ce priveşte construcţiile, Decebal adaugă dis-ciplinele romane. Doritor în primul rând în a afla cele ce ro-manii practicau în arta de a ridica tabere şi de a ducerăzboiul. Ibid.

85-88 e.n. - Decebal leagă prietenii cu altepopoare şi îşi îndreaptă privirile spre Pacorus, regeleparţilor. Ibid.

88 e.n. - Consulul Oppius Sabino a fost atacat dedaco-geţii lui Decebal conduşi de Susago, până şi înprovincia romană Moesia de dincoace de Dunăre. Ibid.

88 e.n. - Liberius şi Maximus încearcă împreunăcu Oppius Sabinus să facă faţă invaziei. Susago punemâna pe Callidromus, sclavul lui Maximus, pe care De-cebal îl trimite în dar partului Pacorus. Ibid.

88 e.n. - Legiunile romane sunt înfrânte de Dece-bal, iar Oppius Sabinus este ucis. Ibid.

88 e.n. - Înspăimântat, împăratul Domiţian trececu toată forţa armată a Italiei în Moesia. Ibid.

89 e.n. - Trimite împotriva lui Decebal o puternicăarmată, comandată de Cornelius Fuscus, care duce legiu-nile dincolo de Dunăre chiar în ţara geţilor. Ist. I. 535. Tab.Cron. p. 214-215.

89 e.n. -Decebal trimite mesageri la Domiţianpentru a-şi bate joc de el. Ibid.

89 e.n. - După ce obţine unele avantaje, Cor-

nelius Fuscus este încercuit în munţii geţilor şi ucis. Înfrân-gerea legiunilor. Ibid.

89 e.n. - Paulus Orosius povesteşte că Tacit (înpartea astăzi pierdută a istoriei sale) scria că nu a avut cu-rajul necesar pentru a menţiona numărul romanilor ucişi.Ibid.

89 e.n. - Marile bogăţii pe care geţii au pusstăpânire în tabăra romană. Ibid.

89 e.n. - Cei mai nobili dintre Pilafori sau Capelutidin rândul geţilor care se distinseseră în războiul împotrivalui Cornelius Fuscus, au primit numele de Ansi sau Asi,adică semizei, aproape favoriţi în mod special de Zamolxe;acesta a fost apoi titlul luat sau obţinut în veacurile urmă-toare de tovarăşii celui care s-a dat drept zeul Odin şi s-aîndreptat spre Scandinavia. Ibid.

89 e.n. - Printre aceşti Asi a fost şi Gapto, cel maivechi strămoş al familiei amalilor, cunoscut nouă. Iată cele17 generaţii, în linie descendentă bărbătească, descrise deCassiodor, şi cuprinse în Compendiul lui Iordanes, şianume:1 - Gapto a fost tatăl lui2 - Almal, care a fost tatăl lui3 - Augi, tatăl lui4 - AMAL, care a dat numele familiei, şi a fost tatăl lui5 - Isarna, tatăl lui6 - OSTROGOTA (rege), care a fost tatăl lui7 - Unilt, devenit tatăl lui8 - Atal, tatăl lui9 - Achiulf, tatăl lui10 - Ausila, tatăl lui11 - Ediulf, Vidulf şi ERMANARICH (cel Mare) NumitulVidulf a fost tatăl lui12 - Valevarans, care a fost tatăl lui13 - Vinitar, care printre alţii a avut ca fiu pe14 - Teodomir, tatăl lui15 - TEODORIC, regele Italiei, tatăl Amalasuntei care, dela un alt amal, a născut pe16 - Atalaric, rege

Lipseşte o generaţie bărbătească, uitată de Ior-danes. Aceasta trebuie că a fost cea a lui Munitar sauUnalamer, numiţi printre principii Amali de Cassiodor (Var,Cartea XI, Ep. 1) care, în alt loc afirmă că în realitate ge -neraţiile Amalilor au fost 17. Ist. II. p. 505.

Neamul semizeului Gapto până la a unsprezeceageneraţie, adică până la Ermanarich cel Mare al Amalilor,a domnit asupra ostrogoţilor şi vizigoţilor uniţi, cu toate căambele popoare au fost împărţite în triburi mai mici. Lamoartea lui Armanarich, povesteşte Iordanes, vizigoţiis-au despărţit de ostrogoţi. Tab. Cron. p. 343. Valevarans,nepotul lui Ermanarich, a domnit asupra ostrogoţilor şi afost străbunicul lui Teodoric al Amalilor, regele Italiei.

90 e.n. - Iulian, trimis al lui Domiţian, a învins într-oluptă pe geţi, dar împăratul, cu prostiile sale, n-a profitat devictorie. A încheiat pace cu Decebal; i-a trimis meşteri şi ar-tizani romani; lucru ce dovedeşte tot mai înalta civilizaţie ageţilor şi dorinţa de a o desăvârşi, prin mijlocirea romanilor.Ist. I. 537. Tab. Cron. 216.


magazin

24

După cum se observă, roata are 8 spiţe. „Semnifi-caţia cosmică a roţii se exprimă în textele vedice [...]. Ro-taţia ei permanentă este înnoitoare. Din ea se naşte spaţiulşi toate diviziunile timpului. Numai centrul roţii cosmice esteimobil [...]. Acel vid din centrul butucului este punctulde aplicare al Activităţii cereşti” 1).

„Diagrama Marelui Pol constituie cea mai concisăşi mai clară reprezentare grafică, chintesenţă a înţelepciuniiantice chineze [...]. Marele Pol naşte cele două principii, dincele două principii se nasc cele patru imagini; din cele patruimagini se nasc cele opt trigrame” 2). Este evident octo-gonul determinat de cele opt trigrame.

Cometa Halley, imagine transmisă de staţiaspaţială Giotto în martie 1986. Pe nucleul cometei se re-marcă două forme octogonale concentrice. Aceasta vineîn sprijinul afirmaţiei că octogonul este un cod natural.

Staţia spaţială care în 1985 a transmis imaginilecometei Halley, înaintând ca un kamikaze spre inima ei,şi-a luat numele de la pictorul florentin Giotto. Într-una dinfrescele sale din capela Arena din Padova, în scena carereprezintă Adoraţia Magilor, Steaua din Betleem aparesub chipul cometei Halley, pe care pictorul avuseseocazia să o vadă la trecerea ei din anul 1301. Până laGiotto, Steaua Magilor era reprezentată, conform normelorcanonice, ca o stea cu opt raze statică 3).

La ultimele două vizite ale cometei Halley în sis-temul nostru solar - respectiv în anii 1910 şi 1986 - au avutloc o serie de evenimente deosebit de importante legate deexteriorizarea, în premieră, de date esoterice referitoare lacentru.

În anul 1909 René Guénon publică primele salearticole; era începutul unei serii de lucrări care trezeau laviaţă spiritul Ştiinţei Sacre, simbolismul Centrului Suprem,într-o Europă care se îndepărtase prea mult de el pentrua-i mai putea bănui existenţa şi mai ales funcţia.

În anul 1910 se publică lucrarea postumă a luiSaint-Yves d’Alveydre intitulată Mision de l’Inde, în care,pentru prima oară în Europa, se menţionează existenţa unuicentru misterios desemnat cu numele de Agartha; Agarthafiind unul dintre numele Centrului în discuţie.

În anul 1910, Nicolae Densuşianu finaliza monu-

mentala sa lucrare Dacia preistorică, ridicând vălul dens ceacoperea Columna Ceriului din Carpaţi şi istoria fabuloasăa acestor meleaguri. În 24 martie 1911, Nicolae Densuşianuînceta din viaţă, lucrarea văzând lumina tiparului la doi anidupă dispariţia autorului.

În anul 1910 se petrece şi acţiunea Crailor deCurte Veche a lui Mateiu Caragiale. Această carte a servitdrept suport lui Vasile Lovinescu în elaborarea lucrării saleAl patrulea hagialâc unde, pentru prima oară, cititoruluiromân îi sunt dezvăluite date esenţiale legate de Centru şide simbolismul său autentic tradiţional.

În anul 1986, deci în timpul ultimei vizite a cometeiHalley în sistemul nostru solar, a fost identificat Centrul înBucegi şi implicit Kogaiononul.

În anul 1986 se reeditează Dacia preistorică a luiNicolae Densuşianu, lucrare ce fusese practic „îngropată”timp de 73 de ani.

Şi ca o concluzie la asocierea acestor evenimentecu ultimele două treceri ale cometei Halley, îl voi cita pe

TAINA KOGAIONONULUI,MUNTELE SACRU AL DACILOR (III)

Cristina Pănculescu

OCTOGONUL - SIMBOL GEOMETRIC PLAN AL CENTRULUI


magazin

25

Vasile Lovinescu: „«Coincidenţă?» Byron scria despre maniaoamenilor de a atârna acest termen de tot ceea ce nu pricep,că este un semn de lene şi comoditate mentală” 4).

„Marele labirint din naosul central al catedralei dinAmiens” 5). „Labirintul e graficul rătăcirilor, probaţiunilor,suferinţelor pe care le încearcă iniţiatul - şi în ultimă instanţăumanitatea (n.n.) - înainte de a ajunge la Centru” 6). „Labi -rinturile gravate pe pardoselile bisericilor erau substitute alepelerinajului în Ţara Sfântă [...]. Credinciosul care nu puteasă îndeplinească pelerinajul real, parcurgea în imaginaţielabirintul, pentru ca în final să ajungă în Centru, în loculsfânt” 7). Se remarcă, astfel, forma octogonală a labirin-tului şi implicit a traseelor lui.

Prin Centru, după cum afirmă toate tradiţiile, seface legătura dintre Cer şi Pământ. Simbolul geometricplan al Cerului este cercul. Simbolul geometric plan alPământului este pătratul. Simbolul geometric plan alCentrului este octogonul care face trecerea de la pătrat(Pământ) la cerc (Cer), şi reciproc.

După cum se observă, ambelor reprezentări lecorespund simbolurile numerice 16 (16 raze) şi 17 (16 raze+ Centru), pe care le voi numi simboluri numerice alefuncţionalităţii / activităţii Centrului.

Cifra „1” se reprezenta şi sub forma unei linii ver-ticale cu un punct deasupra (şi astăzi există persoane careo scriu în felul acesta); deci cifra „1” este şi litera „i”. Dar li -tera „i”, după cum am mai spus, este simbol al lui AxisMundi, având în punctul de deasupra marcat Centrul(Polul). Rezultă că simbolurilor numerice ale funcţionalităţiiCentrului 16 şi 17 le corespund simbolurile alfabetic - nu-merice i6 respectiv i7. Adoptând terminologia din informa -tică, voi numi aceste tipuri de simboluri „simbolurialfanumerice”. Deci i6 şi i7 sunt simboluri alfanumericeale funcţionalităţii / activităţii Centrului.

Acest mecanism al trecerii de la pătrat la cerc estecodificat în însăşi construcţia lăcaşurilor de cult creştin:

pronaosul are turla cu secţiune pă-trată, naosul are turla cu secţiuneoctogonală, iar acoperişul altaruluifigurează cercul. Un amănunt: lanoi, turlele octogonale au fost intro-duse de Ştefan cel Mare.

Exemple:Biserica schitului Peştera

Ialomiţei. Se remarcă turla pronao-sului cu secţiune pătrată, turla nao-sului cu secţiune octogonală, şiacoperişul altarului care figureazăcercul.

Bolta turlei bisericii mănăstiriiDragomirna 8). În bolţile turlelor

naosurilor este reprezentat Iisus Pantocrator. Pantocratorînseamnă: În Toată Puterea, Atotputernic.

După cum se poate remarca, Pantocratorul ţine înmână Cartea Vieţii - Cartea Ştiinţei Divine - şi estereprezentat în centrul unui Pătrat animat, care, dedublându-se, devine octogon; octogonul devine octogon stelat, careîn final se înscrie în cerc. Rezultă că în turla bisericiiDragomirna este reprezentată Înălţarea Domnului: ridi-carea de la Pământ (pătrat) prin intermediul Centrului (oc-togon) la Cer (cerc).

Bolta turlei principale a Catedralei Mitropolitanedin Timişoara, cu Iisus Pantocrator 9). Este reprezentatăCoborârea (Venirea) Domnului de la Cer (cerc) prin inter-mediul Centrului (octogon) la Pământ (pătrat animat). Fap-tul că pătratul la, rândul său, se înscrie într-un cerc, aratăcă Pantocratorul controlează ambele sensuri: de la Cer laPământ şi de la Pământ la Cer. Simbolurile numerice 16 şiimplicit 17 sunt puse în evidenţă prin cele 16 raze luminoasecare străbat cercul înscris în octogon.

- va urma - ______________1) Jean Chevalier, Alain Gheerbrant: Dictionnaire des Symboles, Ed.Robert Laffont, Paris, 1982, pag. 660.2) Zhou Shirong, Ou Guang’An: Călător la grota de foc, Ed. pentru Tu -rism, Bucureşti, 1990, pag. 113.3) Cornelia Cristescu, Gabriela Oprescu, Magda Stavinschi: Cometa Hal-ley, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, pag. 25-28.4) Vasile Lovinescu: Al patrulea hagialâc, Ed. Cartea Românească, Bu-cureşti, 1981, pag. 77.5) Reproducere după Jean Chevalier, Alain Gheerbrant: Dictionnaire desSymboles, Ed. Robert Lffont, Paris, 1982, pag. 446.6) Vasile Lovinescu: Al patrulea hagialâc, Ed. Cartea Românească, Bu-cureşti, 1981, pag. 84.7) Jean Chevalier, Alain Gheerbrant: Dictionnaire des Symboles, Ed.Robert Laffont, Paris, 1982, pag. 446.8) Reproducere după Ştefan S. Gorovei, Ion Miclea, Dragomirna, Ed.Sport-Turism, Bucureşti, 1978.9) Reproducere după V. Polizache: Timişoara - Catedrala Mitropolitană,Animafilm, Bucureşti.


magazin

26

Totul despre Transnistria Dacică(II)

prof. dr. Viorel Dolha

În 1918 Transnistria cânta „Deşteaptă-te române”

Între 1909 şi 1913 ieromonahulInochentie a condus în Transnistria, laBalta, o „mişcare” pentru reintroducerealimbii române în biserică. Zeci de mii demoldoveni veneau în pelerinaj la Baltaunde li se vorbea şi li se împărţeau ga-zete în limba lor.

Apărat de ţărani (60 vor cădeaucişi), Inochentie este ridicat de cazacişi închis. Autorităţile vor permite însă fo-losirea limbii române în biserici (45).

Pe vremea când ni se oferea OdessaÎn 1914 Austria promitea Ro-

mâniei „toată Basarabia cu Odessa”,promisiune ce o va reînnoi (46).

Prezenţa voluntarilor ardelenişi bucovineni în Ucraina a avut un rolbenefic în redeşteptarea conştiinţei naţionale la românii dinImperiul Ţarist. Ofiţerii români vor desfăşura o vie activitateculturală, atrăgând de partea lor studenţii din Kiev.

La Odessa se aflau 40.000 de ostaşi şi ofiţeri ro-mâni din armata rusă, care vor avea şi ei o puternică înrâu-rire asupra studenţilor din Odessa şi, împreună, vororganiza un congres la 23 martie 1917. În 18 aprilie, laOdessa, a avut loc o manifestare a soldaţilor români la careau luat parte 12.000 de ostaşi şi studenţi basarabeni şitransnistreni. La 9 aprilie, ziarul „Cuvânt moldovenesc” pu -blicase programul P.N.M. care cuprindea printre altele şidrepturi naţionale pentru românii de dincolo de Nistru, iarîn 14 aprilie se înfiinţase „Asociaţia învăţătorilor moldovenidin Basarabia şi de dincolo de Nistru” (47). Congresul în-văţătorilor români din Rusia, ţinut la Odessa, a cerut pentrutransnistreni serviciu divin, şcoli, inspectorat şcolar, epis-copie la Dubăsari, seminar la Odessa, toate în limbaromână.

„Pe noi cui ne lăsaţi?...”În şedinţa Radei ucrainene, deputatul Ion Dumi-

traşcu (transnistrean) va protesta împotriva pretenţiilorUcrainei asupra Basarabiei (48). Acelaşi, împreună cu IonPrecul şi Valeriu Cicate, vor conduce „Deşteptarea - soci-etate naţională a românilor din Ucraina”, înfiinţată la Kiev la

26 noiembrie 1917”.Congresul ostăşesc moldovenesc de la începutul

lui noiembrie 1917 din Chişinău a avut pe ordinea de zi, lapunctul 8, „Moldovenii de peste Nistru” şi a hotărât ca în Sfa-tul Ţării, românii de peste Nistru să deţină 10 mandate (49).

S-a mai cerut Ucrainei să recunoască românilorde peste Nistru, din Caucaz, din Siberia aceleaşi drepturipe care Basarabia le recunoaşte minorităţilor etnice. Chişi-năul mai cerea administraţiilor transnistrene să notificenumărul copiilor români de vârstă şcolară (50). La acestcongres, ţăranul transnistrean Toma Jalbă a întrebat „şi cunoi, care trăim pe celălalt mal al Nistrului, cum rămânefraţilor, pe noi cui ne lăsaţi?” (51).

La 17 decembrie s-a organizat un congres al ro-mânilor transnistreni la Tiraspol, precedat fiind de adunăripregătitoare la Tiraspol în 16 noiembrie şi Grigoriopol în 21noiembrie hotărându-se ca fiecare sat să trimită doi delegaţi.

Ţinut sub semnul tricolorului, congresul a votatpentru crearea de şcoli naţionale cu predare în limba ro-mână şi alfabet latin, introducerea limbii române în biserici,justiţia în limba băştinaşilor, medici români la sate,moldovenii să facă armată în oastea naţională şi alegereaa opt reprezentanţi în Rada ucraineană.

S-a mai hotărât tipărirea de gazete, împărţireamoşiilor la ţărani şi să se facă tot posibilul ca Transnistria


magazin

27

să fie alipită Basarabiei. Şi cum nu ştiau dacă Basarabia valupta pentru această alipire, sublocotenentul transnistreanBulat atenţiona: „dacă vom lăsa Ucraina să taie o ramurăazi, alta mâine, din copacul nostru va rămâne buturuga”(52). Trimisul Radei ucrainene a urat în încheiere: „SlavăMoldovei slobode!”

Comitetul Naţional Român ales a deschis 52 şcoliromâneşti, Rada ucraineană a aprobat manualele româ-neşti tipărite la Chişinău cu litere latine, Consiliul Zemstveidin Tiraspol a început să introducă şi în administratie şi înjustiţie cunoscători ai limbii române.

Timotei Pleşca şi Toma Jalbă au organizat bata-lionul românesc, ostaşii primind echipament, armament, ca-zarmă. Cadrele didactice nu au fost silite să urmezecercurile de vară în limba ucraineană, ci 30 dintre ele auurmat cursuri la Chişinău. În satul Lunca s-a jucat chiar „Pia-tra din casă” de V. Alecsandri. Până ce teroarea bolşevicăva pătrunde peste tot, pe alocuri, în şcoli şi în 1919 se maicânta „Deşteaptă-te române”.

În 9 ianuarie 1918, Ion Precul, moldovean dinstânga Nistrului, în calitate de deputat în Rada ucraineanăia cuvântul şi cere drepturi egale pentru compatrioţii lui (53).

Se preconiza un congres general al românilor dinUcraina în iunie 1918, dar abia în decembrie 1919 la o Adu-nare naţională s-a cerut organizarea lor într-un stat naţional.La 21 martie 1919, în urmărirea bandelor bolşevice, româniitrec Nistrul şi ocupă pentru scurt timp Tiraspolul şi Razdelnaia.

La Conferinţa de Pace de la Paris, România nu areclamat Transnistria şi rămân de domeniul istoriei motivelepentru care dezrobirea fraţilor transnistreni nu s-a înfăptuitatunci, fiind siliţi să înfrunte încă o epocă de suferinţe, dupăspusele lui Dominte Timonu (născut în Măhala, lângă Du-băsari, membru mai apoi al Fondului Literar al Uniunii Scri-itorilor din România) perioada a fost „mai grea şi maicumplită” (54).

Într-o cuvântare ţinută la Varşovia în noiembrie1920, Take Ionescu spunea că „600.000 de români trăiescdincolo de frontiera estică” (55). În aprilie 1920 încep marirevolte ţărăneşti, răsculaţii conduşi de Tutunică ocupă Balta,răscoala întinzându-se în raioanele Codâma şi Ananev(raion despre care „Marea enciclopedie rusă” spunea că„moldovenii sunt locuitorii autohtoni ai raionului”).

În 1922 sub conducerea lui Chirsula, revolta areizbucnit. După înăbuşirea în sânge a acestora s-au făcutdeportări în masă (56).

RASSM - un stat românesc între Rusia şi Ro-mânia Mare. Opoziţie ucraineană la crearea RASSM. Dupădeclaraţia din 3 august 1923 a Guvernului Sovietic privindnationalităţile şi libera folosire a limbii materne şi ca urmarea tendinţelor hotărâte de ucrainizare, la 3 septembrie se în-trunesc la Balta delegaţii satelor româneşti. Ucrainenii aufăcut opoziţie la organizarea unei republici autonome (57).

Şi totuşi în 12 octombrie 1924 se creează Repu-blica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească (58) în

cadrul Ucrainei, capitala fiind Balta, iar din 1928 Tiraspolulcu graniţa vestică fixată declarativ pe Prut. La Bârzula, înaprilie 1925, Congresul Pan-Moldovenesc a fixat graniţeleşi Constituţia recunoscută de ucraineni la 10 mai. Cu o su-prafaţă, la 1934, de 8.434 km2 şi o populaţie de 615.500locuitori din care 80% români, noua republică cuprindea ra-ioanele: Balta, Bârzula, Camenca, Crut, Dubăsari, Grigo-riopol, Ananiev, Ocna Roşie, Râbniţa, Slobozia, Tiraspol.

A fost creată pentru a aţâţa pe nemulţumiţii din Ba-sarabia. Vintilă Brătianu considera cu luciditate că „creareaunui stat român între Rusia şi noi” va permite dezvoltareaîn URSS „a unei vieţi naţionale româneşti” (59).

Tiraspolul în alfabet latinMoştenirea lăsată de ţarism era înfiorătoare: popu -

laţia agramată, şcoli de limbă maternă lipsă, conştiinţanaţională stinsă, oamenii în mare parte neştiind de unde setrag şi cine sunt, limba la condiţia de limbă păsărească (60).

Demn de menţionat că în RASSM i s-a spus limbiipe nume, după cum reiese din paginile săptămânalului „Plu-garul roşu” din 21 august 1924 (ce apărea din 1 iulie): „s-ahotărât ca în şcoale, case şi în aşezăminte de culturăromânească să se întrebuinţeze limba românească” (61).

Au funcţionat 145 şcoli româneşti gimnaziale, 18şcoli româneşti de rang liceal, institut agronomic, unul pe -dagogic şi politehnică, cu o populaţie şcolară româneascătotală de 24.200, din care 800 studenţi. Din 1933 se intro-duce alfabetul latin. Apar publicaţii cum ar fi: „Plugarul roşu”,„Moldova Socialistă”, „Comsomolistul Moldovei”, „Moldovaliterară”, „Octombrie”, „Scânteia leninistă”. Mai existau staţieradio la Tiraspol, Corul de Stat „Doina”, teatrul de stat şisecţie română la Şcoala teatrală din Odessa, institut decercetări ştiinţifice şi tânăra republică avea un CongresGeneral al Sovietelor, parlament local, guvern şi chiar unpreşedinte de republică (62).

- va urma - __________________45. Ibidem, pag. 3946. A. Boldur, op. cit.., pag. 51247. E. Şt. Holban, Figuri basarabene, în Basarabia, nr.3/1992, pag. 8948. Ibidem, pag. 9149. C. Botoran, M. Retegan, 1918 - Făurirea României Mari, Bucureşti,1993, pag. 4850. I. S. Nistor, op. cit., pag. 4951. A. Chiriac, Mic dicţionar al membrilor Sfatului Ţării, Patrimoniu

nr.4/1991, pag. 7752. Şt. Bulat, Şedinţele Sfatului Ţării, Patrimoniu, nr.2/1991,pag. 14053. E. Şt. Holban, Figuri basarabene, Basarabia nr.12/1991, pag. 9754. D. Timonu, în Basarabia nr. 12/1992, pag. 19855. XXX 1918, vol.VI, Bucureşti, 1986, pag. 46656. I. S. Nistor, op. cit., pag. 6057. Ibidem, pag .6158. M. Bruhis, Rusia, România, Basarabia, Chişinău,1992, pag. 34359. I. S. Nistor, op. cit., pag. 6860. L. Lari, Labirintul basarabean, în Îndemn la înălţare în istorie,

Chişinău 1990, pag. 18561. V. Mândricanu, în Nistru nr.2/1990, pag. 6962. I. S. Nistor, op. cit., pag. 65


magazin

28

CETATEA DINOGEŢIA(GARVĂN)

istoric Nicolae Nicolae

Prezentată de „culturnicii”tulceni în broşura de tip comercial„Arhetour” destinată bineînţeles turis-mului regional, cetăţii i se dă certifi-catul de naştere ca fiind o cetateromano-bizantină.

Pentru o înţelegere mai ex-actă a situaţiei, voi prezenta în contin-uare textul original al „culturnicilor” şianume:

„Cercetări sistematice efec-tuate începând cu anul 1939 auprezentat momentul iniţial al construiriicetăţii şi etapele succesive derefacere a acesteia. Fortificaţie con-struită de romani în secolul II d. Hr., pelocul unei aşezări GE TICE, suferă dis-trugeri la mijlocul se colului II şi la mi-jlocul secolului III d. Hr.”

Înţelegem din textul de maisus că romanii au construit aceastăcetate şi i-au dat un nume semnifica-tiv, pur getic, din dragoste pentru geţi.Nu se ţine seama de cercetările făcutecu mulţi ani în urmă şi publicate în „Is-toria Dobrogei”, la editura Ex-Ponto deprof. Adrian Rădulescu şi prof. IonBitoleanu, care menţionează, printrecercetările făcute de domniilor lor,artefacte din epoca bronzului şi epocafierului, deci cu 2000 de ani înainte devenirea „civilizatorilor” romani. Impor-tant pentru „culturnicii” din Tulcea estesosirea romanilor în anii 29-27 î.Hr., ceau fost primiţi cu buchete de flori îngară de către geţii autoh toni. Iar carăsplată, aşa cum am mai spus, ro-manii au construit diverse cetăţi înGeţia Minor, printre care şi Dinogeţia,ca o răsplată şi o mulţumire faţă dedragostea pe care au manifestat-ogeţii la sosirea lor în teritoriu. Adevăruleste că cetatea Dinogeţia aparţineepocii bronzului şi are o continuitateperfectă până în epoca medievală, îninteriorul cetăţii şi în împrejurimigăsindu-se probe materiale din toateepocile enumerate mai sus. Faptul căaceastă cetate a suferit modificări prin

reparaţii şi adăugiri, este normal şifiresc pentru perioada existenţei sale,dar acest aspect nu poate micşora înmod voit existenţa acestei aşezări de2000 de ani. După distrugerile făcuteîn se colul II (distrugeri făcute chiar deromani), cetatea este refăcută cu greula mijlocul secolului II, iar în secolul IIIîntr-adevăr beneficiază de uneleadaosuri de construcţie pe stânca na -turală din apropiere. Această nouă for-tificaţie (nouă prin adaosurile deturnuri) din secolul III d. Hr. avea şi areşi în prezent 14 turnuri, la o distanţăde aproximativ 22 m unul faţă decelălalt. În interiorul cetăţii există obazi lică (biserică) ridicată pe la jumă-tatea secolului al III-lea, atunci cândde fapt romanii nu mai existau, darerau menţio naţi pur teoretic. Pe lasfârşitul secolului V d. Hr., cetateasuferă o nouă intervenţie de consoli-dare, în timpul împăra tului Anastasiu.Ur mează ma rile invazii din nord-estale slavilor, şi în secolul VII cetateaeste distrusă din temelii. Rămâne dis-trusă încă două secole şi jumătate,după care este refăcută. După puţintimp, este din nou distrusă de noilevaluri ale uzilor, pecinegilor şi

cumanilor. Este refăcută cu greu în sec.XI-XII. Cea mai veche biserică creştinădin România se află în interiorul acesteicetăţi, încă din secolul IV d. Hr.

Cercetările făcute până înprezent, dar incomplete, nu au pututdescifra data încetării funcţionăriiacestei cetăţi pentru totdeauna.

Şi, totuşi, avem dovezi atâtmateriale, cât şi scrise, privind exis-tenţa locuirii acesteia cel puţin până înanul 1420, dată la care Geţia Minoreste ocupată de Imperiul Otoman.

Cetatea Dinogeţia se află înpartea de N-V a Geţiei Minor, pe omică insulă care a luat naştere dinvechime, datorită curentului format deforţa apelor fluviului. Materialele deconstrucţie (pietrele) aparţin MunţilorHercinici din zonă.

Intenţia cercetătorilor de areface o parte din cetate se referă laepoca bizantină, nici decum la epocagetică, de unde ar fi trebuit să înceapărefacerea şi consolidarea zidurilor.

Începând din 1960, anu mitepărţi ale cetăţii, inclusiv un turn, au fostrestaurate pentru a fi prezentatepublicului larg.


magazin

29

III. DOCUMENTAR, DEZBATERI, POLEMICI

Marea diasporă a graiului străbunconf. univ. dr. Ion D. Dunăreanu,

Târgu-Mureş

Cele prezentate în această lucrare constituierezultatele unor căutări desfăşurate timp de 20 de ani,căutări care continuă şi în prezent.

Ipoteza de lucru mi-a fost sugerată decercetările de anvergură ale renumitei savante MariaGimbutas, care a identificat prezenţa unei strălucitecivilizaţii în arealul care cuprinde teritoriul actual alRomâniei şi ţările din jur.

Această civilizaţie a dispărut în mod miste-rios, iar arheologia şi istoria nu vor putea niciodată sădescopere date concludente şi semnificative pentru acontura imaginea acestei civilizaţii, fără aportul altorştiinţe.

Problematica poate fi abordată cu bune rezul-tate, din perspectiva lingvisticii, mai exact prin ex-plorări pe care le-aş numi de arheologie lingvistică,studii comparative de semantică şi vocabular, care săofere material argumentativ pentru orice studii dearheologie şi protoistorie.

In substanţa ei intimă, aceasta limbă pare a fipelasgo-traco-getodacă. Fondul principal de cuvinteal acestui grai originar se află disipat în aproape toatelimbile şi dialectele europene, care cuprind atât ele-mente pre-latine, cât şi elemente dacice.

Cele mai frapante constatări privesc limbagreacă şi limbile scandinave (în special finlandeza şisuedeza), dar şi irlandeza veche, germana, engleza şifranceza, precum şi limbi ale populaţiilor din proxi -mitatea vieţii înaintaşilor noştri.

Un caz aparte îl reprezintă congruenţelelingvistice din limba getodacă şi limba sârbă.

Nu mai puţin frapante sunt congruenţele le -xicale dacoromâno-chineze, -japoneze, -arabe hindiacestea indicând cu o înaltă probabilitate producereacândva, în trecutul neexplorat încă, a celei mai maridiaspore umane.

Prezint în continuare câteva eşantioane aleacestor congruenţe lingvistice.

1.-Dacia în contextul european, oglindită înlimba strămoşilor; relaţia biunivocă dintre limbagetodacă şi celelalte limbi europene

Limbi oficiale din Europa (vezi şi lucrarea cutitlul Şcoala românească faţă-în- faţă cu dezideratul

multilingvismului, prezentată la Simpozionul Inter-naţional “Tradiţii, valori şi perspective în ştiinţele edu -caţiei” , Cluj, 18-19 mai 2007)1-albaneză: ajo, ar, asi, askund, baltë, buzë, çdo,çizme, çliroj, depërtoj detyrë, dy, djersë, dhjetë,dhuroj, dreq, dreqos, drojë, duk, edh, ëhë, erë, etje,fashë, fëmijë, fendë, fët, fit, fqinjë, frikac, frikë, fugë,fulqi, furkulicë, fyell, gaster, gërrlë, gisht, gjysh, hen-dek, herë, hirësi, hop, hyj, ja, kaçere, kalë, kaminë,kapth, këmishë, kep, kikë, kokël, kridhë, kujë, kut,kuti, lajtore, lëkund, lëpizë, lepur, ligj, lomme, lufta,lundra, maç, majë, makth, martesë, melicë, mëmë,mërkurë, mjegull, mollë, moshë, musha, mushicë,në, nëper, ninananë, ortak, ose, pare, Perëndi, presh,prift, qen, qytet, qytyk, ronis, rrek, sërë, shavar, shef,shfryj, shkarpë, shkopth, shkruaj, skaj, sorrë, sovajkë,strajcë, tartakot, tek, trumë, tumbë, vapë, verë vtujë,zë (cca. 3- 4000 congrunţe);2-belarusă: белы вока сухі два мгла не новы пры,шнур ты змяя3-bulgară: бa, бачо, белчуг, бате, бял, бик, кaлу-шaр, kaвaл, кичурa, копкe, кошaрa, дaдa, дроб, глe-зeн, гугущук, макар, мамалига, мазаре, мокaни,нани-нa, нрaв, олеле!, печуркa, пия, праз, ум(cca.10000 congruenţe );4-catalană: aquesta, batut, braç, cinturó, edat, fat,fregues, guàrdia, indicació, inflamació, interès inter-essat, lligat, melmelada, mut, os, ou, plantació, pre-ocupació, primària, riu, sang, situació, somni (cca.4000 congruenţe ); 5-cehă: agent provokatér, aglomerace, aha!, akcent,akt, akustika, aleluja!, ambice, anděl bič bílý, blecha,blůza, brambora, brázda, brlog, brzy, bunda, byk, čaj,časčasto, černý, čistý, co, deviace droby, fazole, fix-ace, guláš, hra, hranice, hromadí, hyba, klih, kočka,koláč, kořalka, koryto, křen, krk, kůlna, jikra, lepicí,lev, maso, mlha, mrkev, nával, neexistence, obyčej,oko, olej, oltář, oměj, ovčín, pelyněk, pivnice, pláž,plný, plout, po, pohár, příčně, přijmi, přínos, propast,pstruh, půl, rajče, rámšaty, salaš, sáně sekera slabý,slanina, směr, smet struna, šála, šaty, škoda, šunka,taška, teta, tlap, trh, trochaty, tvorba, uhlíújma, vege-tace, veselý, vrabec, zákon, zálohy, závist, žena, žlab,


magazin

30

znak, žok, zuřivý, zvyk 6-croată: balega, ban, katana, klobuk, krilo, lokot,maciuga, makar, mamaljuga, mrena, mreza, norok,okolis, otava, palos, pasiste, poreklo, postava,postruga, ris, sbeg, stog, straica, trnac, varos, vrednik 7-daneză: adskille, aflede, angre, barde, barre, bed,bedrager, befole, begroet, bejle, besidde, betale, bitsel,bil, drosche, billede, billet, blafre, blakket, blis, blod,broget, braekke, buklet, bund, burde, baeger, baever,botte ( cca. 7000 congruenţe );8-engleză: ablet, ago, alike, begin, boyar, browse,buzz, calf, card, dower, ewe, lath, murg, ploy, port,razz, rivulet, shepherd, shrewd, silence, sitz, string,think, tissue, toss, troggs, unbacked, vadd, verity, was-sail, whizz (cca 10.000 congruenţe);9-estonă: abstsess, agar, aktiiv, aktsent, armee, äss,beebi, iste, ja, jälle, kaar, kartul, kiosk, kollane, kõrge,kosmos, kurss, laud, märk, mõru, nurk, ookean, polt,põll, purpurrüü, putka, tegev, tükk, väike 10-finlandeză: äh!, ahne, almu, ambitio, apanaasi,applikatio, arbuusi, asetta, asso, atmosfääri, bojaari,damesaani, entinen, hölmö, höyry, hoyrykattila,huojutta, hyökätä, hyvys, hyytelö, imeä, jääda,jarru, joku, juoppo, kään, kaari, kaivella, kalkkuna,karahka, karviais, kepponen, keräus, kerma, kikat-taa, kiljua, koettaa, kohottaa, koloa, kornetti, koro-taa, kortti, koska, kotkotta, koukka, kouru, kratter,kunta, lääke, laki, lamas, lavitsa, leipä, majmot,mennä, meri, mummo, muutto, myllari, nisä, nurkka,paalu, päistär, palje, panna, pasternakka, pelko,pikku,pippuroit, pistella, pohja, poju, poytaliina,proomu, ptruu!, puhveli purkaa, puro, pusu, raaistua, pusu, raivo, räme, repiä, roju, romu, ryh-mitää, sääliö, säie, sekamuoto, selittää, seula, siu-natti, subistaa, suorittaa, suukko, suunnata, suuri,synkka, syntya, syytää, taajuus, täti, tatto, terve, tis-lata, toive, tuhmä, turturikyyki, typerä, tyrä, vaimo,ylentää (cca 10.000 congruenţe);11-franceză: abattu, ablette, cédille, claude, crotte,doigt, foin, fromage, gaga, gavot, gorge, grabage,grailler, gué, gueuserie, hora, jabiru, lacs, limace, mil-liasse, mordu, moue, muire, trefonds, vite, vocero12-germană: Arbeit, Auge, beginnend, Bojar, Denken,Drake, Kamm, Käse, Kern, Kren, Küs, Lamm, Lärm,Maisbrei, Mühle, Nase, Pranke, quick!, Quitte, Riese,Satz, Schürze, Sorge, Stab, Trog, Wirbel, 13-greacă: ακμη , αγουριδα, ανατολή, άροτρο αρρα-βωνες, βαρκα, βάρος , βάθρο , βελεντσα, βεντούζα,βοΐζων, βουβάλι, βρακάκι, δώρο, έλιξ , εταξερα, φα-ρασι, φλογερα, φοίνιξ, γαλαρία, χαλάρωση, χαρτί ,χατήρι , χορος , κανών, μαμά, μαργαρίτα, μαρινατα,μαρμελάδα, μασούρι, μερινό, μίασμα, μιζέρια, μιστρι,όρυζα, παπρικα, περβασι, συρμα, κάρτα, καρτ πο-στάλ, καστραβετς , καζμα, κλοσσα, κοιμιτιρι, κο-πελλα , κρατω, χρεν, λιγο, λικνο, λώτ,mμαγια,,

,μαμαλικα, μάντρα, μαργαριτάρι, μελι μένω, μετοχιμυριζω μισζα, μιτρα μητροπολη, μορφή, μουρουνα,μπουμπούκι, μπροσούρα, νάφθα, νιαου, ωριμος , πα-σαρω παστινάκι, πιάτσα, πληθώρα, ποτηρι, προ-βαλλω, προδικάζει, ροή, ρωμάντζα, σαμοβάρι, ροή,ρωμάντζα, σαμοβάρι, σειρά, σχίσμα, σιρροι, σώ-βρακο σούπα σπαθί, στανε, τζέτ, τσέπη, τρίβολος, ζε-καθαριζω ( cca.10000 congruenţe);14-irlandeză: brash, brat, bruighzey, cab, cai, calb-hair, callaid, caog, cnaib, crl, crodh, don, droch, dru-abag, flasg, fliuch, glag, kjarr, muc, mulch, peata,puthar, raip, rath, shriek, sload, smior, soma, soraidh,suas, surd 15-islandeză: aðal, áðan, aðstaða, afla, af-ráð, aftur,akur, Álíka, apríkósa, Áríðandi, auðugur, auga baggi,barátta, beður, bneinn, bjaga, blása, boli, böð, böl,bölva, brá, bráðum, bráður, brattur, buffali, bugur, byr-jandi, ekki, engill, fiðrildi, fönn, fæða, fé, fiðrildi,fiskur, fjárhús, gestur, garðr, giska, grjó, ha? hósti,hrafn, hræðsla, kartafla, kastali, kjallari, kjóll, klöpp,klár, knýja, kol, kona, korn, kort, koss kunna, lamb,lasta, leiga, lengja, lækur, lóð, loppa, magur, mamma,mærr, merki, myrkur, myrkvi, mál, níu, nútímur, ódýr,őgn, pípa, pláss, rammi, saddur, sekkr, setja, síðla,skarn, sæti, sigla, skaði skrifa, skúr, sól, spör, staur,strengur, svipa, svo, tákn, taska, tempra, tíð, tigl, torg,trog, trumba, tumba, turn, túlkr, tví, Þröstur, Þú, ungr,úfr, úlfr, vað, vár, vell, veisla, vespa, vist, völlur, yðr,þjófr, þjórr, őfund, ögr16-italiană accialo, adorno, alba, cren, baule, boccali,boiaro, botte, carro, camo, cattelo, cioccia, crespa,dipoi, gancio, giogo, lume, mattina, mela, mo, ochi-etto, passo, piada, pupazza, querela, qhiribizzo, spunta, 17-letonă: acs, atmiņa, auss, ârâ, asins, ātri, bagâts,cerîba, divi, çka, frizieris, galva, gâze, griezt, íirsis,izlase, izmērs, jaunietis, ka, kā, kabata, kails, kartu-peļi, jaunietis, jeb, lēni, mala, mamma, mēle, migla,mîksts, nē, ola, pa, pamanīt, parasti, pirmais,pļava, puika, punkts, rinda, salds, saule, seši, smarţa,stikls, tçja, tu, tulkot, upe, vecs, vienīgi, vilna, zupa,zvans, žurka18-lituaniană: aki,arti, atspėti, ausis, aušra, bėda, čia,čigonė, čiulbėti, daina, dantis , dar, darbas, diskusija,du, figūra, fontanas, giminė, išeiti, ieškoti, jaunimas,jurginas, kanapė, kėbulas, keli, kepti, kilimas, klijai,konstitucija, kukurūzas, kurjerių, lapė, lavina, lė-nadėžė, mama, mėsa, migla, mirti, moneta, paštas,paviršius, pirm, ramunė, ratas, saldus, santūrus, sauga,saulė, sąveika, skalbti, skersai, sodžius, sriuba, stiklas,sulig, svečias, šeši, šokis, šokių, talpa, teta, tėtė, upė,vai, vaikas, viešėti, voveraitėm, vyskupas, žiurkė19-macedoneană: барем, чиэма, koлбaсa, компир,кош, кранче, kрaстaвисa, kрпa, kурka, кутиjа, хaр-tиja маглa, мoрkoв, oko, пatлижaн, пиe, почне,прими, `рж, сeди, спaнаk, сто, шунka, три, трeба


magazin

31

20-maghiară: ambár, bacsó, bátya, bojár, borbély,csobán, dajka, darabont, domb, és, fiú, gazda, gondol,katrinca, kolinda, málé, moc, mormol, oriás, ös, pap,pozdorja, szám, szombat, talp, város, vereb, vigyáz(cca. 1000 congruenţe );21-malteză: arlogg, attent, barra, evidenti, farfar, ġab,ħabb, karru, kaskata, ikraħ, ingrat, ingust, laqgħa, lok,lumija, lupu, moll, nattiv, portafoll, ried, rota, salvagg,sofra, spaga, temp, tendenza, utilizza, vagabond, valz,verita’, virga, vuci, wied, żied 22-norvegiană: ambitiøs, angå, arv, att, avslå, balje,bjoda, dudi, geta, magr, oevi, rota, skrifa, sufflør, sug,supe, taka, tjald, trog, ulfr, vatr, vekj, venja, voeta,vinda( cca. 7000 congruenţe);23-olandeză: aspiratie, boeket, dwaas, kaas, klaar,kleur, koord, liniaal, mama , meel, meester, mal, mur-mureren, lamp, lumineus, oog, pallas, panne, pis, re-ductie, reputatie, roze, schuur, sproet, vriend, 24-poloneză: ale, aluzja, aplikacja, au!, badać, bialy,błąd, borsuk, brat, byk, cerkiew, co, czarny fala, fa-sola, gmina, gołąb, halas, karp, kasztan, kość, lekki,lew, £awka, mama marchew, meble mięso, mgła, mi-aranic, pieniądze, po, po£o, port, powies’c’, powόdź,prom, pusta, rak, sałata, si£a, skórka, skrót, sok,suchy, szkło, tanio, ucho, zabawa, serwetka, skrót,śmietana, sok, sto, strόż, suchy szef, szkło, szkoła,szwagier, szynka, tato, włosy, czarny fala, fasola,gmina, gołąb, halas, karp, kasztan, kość, lekki, lew,£awka, mama marchew, meble mięso, mgła, miaranic,pieniądze, po, po£o, port, powies’c’, powόdź, prom,pusta, rak, sałata, si£a, skórka, skrót, sok, suchy,szkło, tanio, ucho, zabawa, serwetka, skrót, śmietana,sok, sto, strόż, suchy szef, szkło, szkoła, szwagier,szynka, tato, włosy25-portugheză: abrupto, agitação, ausência, brusco,capacidade, calva, choque, comoção, de, excessiva,excitação, falta, fundo, inflamação, irregularidade, re-sistência, robustez, ruptura, solução, ulceração, 26-rusă: аминь!, анафора, апостдроф, бандит, бе-ленгхербрат, kaрtoфeл, kackaд, час, чиерkoв, чиер-дak, keepпeeчee, душман, энергия, желать, лeв,лooнa, нос, пастырь, пpeoсвящeнсtвo, причина,принос, сила, ворота, время 27-sârbă: aгхиутза, аливди, барагладина, бардак,баштина, базаоkхи, бесметиk, били, бинете, боро-стеан, брабете, бротаk, бучиуман, чеаkла, черда,чиозварта, чирип, чиурдар, данаk, дарабант, доди,додие, досади, драница, дудва, дудуита,духани,глуп, фанат, фанеата, фестание, форфо-теала, фурkута, гангание, газорнита голаш, ибов-ниk, испасение, иуруси, јигајние, kодана, kодарла,kривец, kривина, kуцkрбета, kуматру, kалkун, лам-писоара, леорбаи, лигхиоана, липа-липа, литанија,мантуинта, мисуиала, муче, намете, опаиет, оспат,папорнитa, парасkовение, пардалниk, паретепле-

сув, перпелеаk, петреkание, пипирига, питура, по-понац, пуиандру, раkамете, родасkа, pогач, рап-циуга, рапосаре, ратан, разбоиу, рохоз, роуриkа,сеkатиу, cвећњак, сијлете, сkумпара, соаkат,cоходол, спасење, стерз, стиорлаkаи, шиндра, таф-нос, тандали, тапосица, тинереата, типериг, топ-љење, тулник, туруиала, урсатоаре, yсна, умре,вилтоаре, ванзолеала, варатиk, весло, вифореала,вифорнита, врутеј, занганит, зуруитура(cca 30000congruenţe);28-slovenă: baba, bel, bogat, bombaž, breskev, cediločas, čist, črn, en, glava, gleženj, groza, hlače, izpit,jeklo, koleraba, lev, luč, mera, nič, nos, notri, običaj,oči, okoli, plača, rak, siv, služba, sok, sol, steklo,torba, trg, trud, ura, vlada 29-slovacă: baclaty, celina, hochot, chren, cundra,dedu, dobytok, egres, hra, kosiar, lavica, liec, marinada,miera, brazdu, palos, pastrnak, peciarka, pleva, pohar,puska, sane, slanina, stuka, svokra, um, zaloha, zavor 30-spaniola: afuera, agrio, aja!, alba, aquela, arar,bajo, berza, bombero, cantico, carda, catadura, cedula,clueca, corteza, jarra, lata, milagro, oriflama, pared,peligro, pila, queso, suero, tierno, traje, trapo, viaje 31-suedeză: aha!, åker, begynner, blyg, bojar, bråd,dop, droska, elev, flaska, gård, glädja, grå, hoppa,kaross, kåseri, kittla, klosa, låda, lam, låta, mascara,mjol, őga, påminna, piss, reguladetri, smäcker, somn( cca. 7000 congruenţe); 32-ucraineană: білий, чай, чашка, сіль, крило,кухня, фрукт, гриб, ікра, лампа, ліки, міра, море,ніс, око, огорожа, олія, плуг, рівний, сто, церква,цукор, вечір, ворота, wine, змія

2.-Vechi ideograme cu poţential semantic sus-ceptibil de a permite o lectură retrospectivă a ci -vilizaţiei getodace. Limba getodacă şi scriereaideografică-posibile legături între civilizaţia geto-dacă şi vechea civilizaţie chineză白alb , alba ziua, zorile, aurora ; 欺 amăgi; ,余 amar,peste limite; 押 apăsa 折 ara, sparge, rupe, desţeleni;錘 arbore, ax, mastă, catarg; 糸 aţă, fir: 辱 bajoc,ruşine; 関, sec, post, oprelişte; 寂 başca, separat;鬼benga, demon, fantomă;醉 beţiv, beat; 冒険 boacănă,aventură;幸 bucurie, noroc;手帳 caiet; 滑 cast; 悔căi, regreta ; 古潭, cătun, sat dacic ; 斜 câş, oblic; 割câşti; 希望 chef;峡谷 chei; canion; 峡 chei ;危険 chi-chion pericol; 引出し抽屜chichiţă, sertar ;抽屜密chimiţă,ascuns ; 競争 chios, întrecere;給料chirie,salariu; 桜 cireş; şucar;協 clacă; cooperare;協同clacă;効果 coca,odraslă; 観察 constata, observa;角corn,unghi;鬼 cornea, demon;沸 covăsi, fierbe;婚 cu-nunie,căsătorie;殺 cura, ucide;独 Dacia ;独国冪乗Dak(u)ken, tărâmul Daciei;男子 danci, flăcău;男性dânsul, om; 男性dânsul;与 da;既 deja;魔demon;動物 dobitoc;欲求 dorinţă,naz,năzuinţă; 疑 echivoc, în-doială;響 ecou;努力 efort,corvoadă;労働 efort;越 ex-


magazin

32

agera;寝 somn, somni;越 excede;誉 faimă; 粉 făină;族 familie, gaşcă; 嬉 ferice;流 fluviu ;葉 frunziş ;褲,褲子, 褌 gaci;愚 gâgă, prost ;石油 gaiţă, păcură; 保証 gaj, garanţie ;黄色 gălbui;家族 gaşcă;貴 ghea,dragă;冷却装置 gheţărie;檢 gini, privy, vedea;昆虫goangă;腐 gogi; 苦 greu, amar;墓 groapă, cavou;午後 gagu,după amiază; 崩, 廃 hâi;廃 hâi;減, hâi;販haini, trăda,vinde;争 hâră, dispută ;局限 hat;賊 hoţ;靈 iele;昨 ieri, trecut ;柔 încet, iavaş, moale;劣 infe-rior, prost;濁 întunec, turbiditate;費 izâdi, cheltuială;剰 jaf, exces ;演劇 joc, teatru;私妻 jumate,soţia mea;洗 la, lăia, spăla ;薬 leac ; 取 a lua, şuti, hoţi;霧mâglă, ceaţă;前 mai înainte, mai 眠 mane,dormi;霧雨 măzăriche,chiciură ;短 mic, scurt ; 混合 mozoli,amesteca; 投 năoti, arunca, năpusti;習 nărăvi, învăţa;船 navă;望 naz;暗 negură;旨 noimă; 完了 ! gata!,ajunge!;名前 nume;予想 o să-; prognoză;羊 oaie;鳥種 oară, păsări;常 obisnuit, normal;潮 ocazie, maree;渦ochi ( de apă); vârtej bulboacă;職 ocupaţie, muncă,post, slujbă; 歌 odă;灯 opaiţ; lumină,văpăiţă;順 ordin,comandă;別 osebit;錘 osie,ax,撃 oşti,ataca;乙 oţ,hoţoman;坂 pantă, cazan;親 părinţi;煩 păs, deranj; 恐păs; frică;写 pastişa, copie;罰 pedeapsă;降 pica,cădea;憎 pizmi, ură ;爆 poc!; explozie;矯 pocăi,corecta, îndrepta; 落下prăbuşi;首先primul, moş, moţ;橋散 răsleţi, distribui;荒 rău, neplăcere;悪 rău;笑 râs;川 râu ;祈 rugă;塩 sare;里 sat;;境schei; 術織 saiac,siac; coase;削 seca, cosi, tăia, rade;惜 sâc!;乳 sâni,lapte;聖 sfânt;請 sineca;睡 soileală, soi, somni;寝somni;縦statură, stat;旗 steag, ceată ; 承知 şti, sci;俗sucă;絞 suci;吸 suge;苛 ;蒸 sumuţa;勧 susţine;討論tacla;嘆 tângui, suspina;寺 templu; 毛巾手拭tingeu,ştergar;耐 toleranţă, rezistenţă;然 totuşi, însă;昔 trecut ; 酒 ţuică;湿 ud, uda, umezi;確立 ursită; 蕁麻 urzică; 柱 uşor, stâlp, coloană, par ;綿 vată;近隣vecini;戻 verso, vărsa;侵 viola, invada;予想 vis;prognoză; 訪 vizita;昔vremurile vech;i習慣 zacon,obicei;戦争 zâzanie,război

3.-Lumea arabă şi civilizaţia getodacă- elementede lexic comun

Limba arabă: ai? ؟هـيأ ; afară ةرب ; amar رم ; azur; يـبيب bebe ; ةيماب bamă ; تخب baftă ; لا ăl ; قرزأbob بح ; busolă ةـلصوب ; capră, suport يربوك ; caceafă ; بنـق cânepă ; شامق cămaşă ; ةـشـبـك capse ; كcorb ; لكش ciucur ; تيربك chibrit ; ياش ceai ; افقdare ; ةركسد dacuhoară ; نرق corn ; نرق corn ; بارغ; ساف fus ; يه ea ; ناخد duhan ; لـت deal ; ةـبيرضgaură راغ ; gaz زاج ; giuvaer ةرهوج ; ; glob ةرك ; gol; لكأ hali ; لكأ haleală ; حير hală ; ةنحإ hainie ; لاخharabaie ةـيبرـع ; hat دح ; hazna زنك ; iubi بح ;lampă ةـبل ; lanţ ريزنج ; lume, stralucire عمال; mal-adie ضرم ; maţe ةدعم ; mâne مان ; nai يـان ; năzărireorez ; ضرأ olat ; لقح ogor ; دشح oaste ; انحإ noi ; رظنpâclă ; بـعص păs ; روفصـع pasăre ; زاتسآ ostaş ; زرةطالس salată ; سأر rege, cap ; ةلجع roată, ocol ; ةكرب

; sandale لدنص ; sări صقر ; sâc ةكش ; soaţă تس ;sol, ţară ضرأ ; soră عيجر ; sorbi برش ; stor سرت ;surd شرطأ ; şef بـحاص ; taur روث ; tulumbă ةبملط ;uriaş رابج ; vacă, bală ةرـقب ; vad يداو ; vai عجو ; veg-etale رضخ ; zahăr رـكس

4-Lumea hindo-aryană şi civilizaţia geto-dacă- elemente de lexic comunhindiabsent अनपसथित, acid एसिड, barjă बजरा , baită,fată, fiică बटी, butelie बोतल, cameră कमरा, canon,lege कानन, cămin चिमनी, capră बकरी, ce? कया ?,ceai चाय, ceapă पयाज , chenar किनारा, chică, ghiocगचछा, chimir brîu कमर, chioarţ, oblic तिरछा, chirieकिराया ,cuţu, câine कतता, cioară, negru काला. cvasकवास, deal टीला, dinte दात ,doi, două दो, duhanधआ, gol खाली, hălălaie कोलाहल, hop, हॉप hop!

4.1. -Cuvinte dacogete în graiul quechua(incaş). Au existat legături între civilizaţia geto-dacă şi civilizaţiile andine?allinyay; arreglay; bendey; chanka; chijllay; chuchu;chukuna; chherqo; chhichiy; chhikanta; destapay;dike; diskutiy; fregay; istalla;jamuy; jisp’ay; kulli;kutay; k’ana; k’illmi; larq’a larway ; llimphuchay i;llunk’u; lunk’uy; machay; mama; misi; ńańa ;nitaj;oqo; palqoy;palu; paray; p’iti ;pujyu; qhapariy ;qhe-puy; qholu; qotuy; q’otuyoj ;tanqay ;tata; t’ukuy; us-qhay; waqay; waqay; wasa; wisq’ay

5.-ConcluziiÎn perspectivă teoretică, constatarea congru-

enţelor lexicale prezentate, a existenţei unei multitu-dini de cuvinte “surori” în majoritatea limbiloreuropene, la care se adaugă cele aparţinând populaţi-ilor din celelalte continente, poate încuraja o lărgirea orizontului de cercetare în problematica originii şievoluţiei limbii noastre strămoşeşti, în context euro-pean şi mondial. Prin conexiune cu datele altor ştiinţe,s-ar putea găsi răspunsul la întrebările privind cauzeleuriaşei diaspore din trecutul îndepărtat şi evoluţia ul-terioară a Europei .

Centrarea studiului pe scrierea ideografică vapermite cuprinderea în aria de cercetări a universuluimirific al limbii, culturii şi istoriei Japoniei, coroboratcu acela, mult mai vast, al Chinei, al lumii arabe şi alvechii lumi amerindiene.

În perspectiva aplicativă, operaţională, utili-tatea acestor descoperiri nu este mai puţin importantă.

Chestiunea de cea mai mare importanţă îndezvoltarea viitoare a tehnologiei informaţionale o re-prezintă eliminarea clivajului dintre civilizaţia apu-seană, bazată pe cultura alfabetică şi celelalte tipuride civilizaţie, îndeosebi cea extrem-orientală, avândla bază cultura ideogramelor.

Din păcate, gândirea apuseană este extrem de


magazin

33

reticentă la ideea înlăturării prin eforturi reciproce abarierei comunicaţionale dintre culturi şi insistăîntr-un mod agresiv pe ideea că, de exemplu, japoneziişi chinezii ar trebui să renunţe la scrierea ideograficăpentru a-şi deschide drum spre societatea informaţio-nală. Este o abordare orgolioasă şi aberantă, care vaîntârzia mult procesul osmozei, preconizat de minţileluminate ale umantităţii.

Occidentul şi Extremul Orient par a fi douăuniversuri paralele, care n-ar putea face niciodatăjonc ţiunea la care mă refer.

Este nevoie de o cotitură istorică, limba noas-tră din bătrâni, alături de alte limbi care au încorporatistoriceşte elementele unui astfel de tezaur, ar puteajuca, prin excelenţă, rolul de vector.

În remarcabila sa lucrare „Dao, ca o curgerede apa” (Editura Humanitas, 1996), A.Watts îşi fun-damentează pledoria sa în sprijinul ideii ca în viitorideogramele să devină mijloc general de comunicare,pe un străvechi proverb chinez, care spune că „oimagine face cât o mie de cuvinte”.

În acest context este de observat că scriereachineză este unică, prin faptul că ea nu foloseşte unalfabet, ci ideograme, care sunt imagini/simboluri alelucrurilor. Cultura occidentală continuă să păstrezedistanţă faţă de acest sistem de scriere, cultivândprejudecata că este prea complicat şi ineficient să teapuci în plină eră a informaticii să studiezi ideograme,care sunt produsul unor vremuri foarte îndepărtate.Mai mult, există un fel de presiune, care îndeamnă la„raţionalizarea”acestei scrieri, la convertirea ideo -gramelor în cuvinte scrise în alfabetul latin.

Consider că scrierea alfabetică ar trebui să seraporteze semantic la ideograme pentru ca pe baza bi-nomului ideogramă-cuvânt, să răzbată pe înţelesul tu-turor multitudinea de tâlcuri ale scrierii ideografice.Aceasta, în primul rând pentru că „sensul lor estelimpede pentru oricine, indiferent de limba maternă”(Watts, op.cit.). Pornind de la imaginile ideografice,poate fi instituit şi dezvoltat în timp un bogat „limbajvizual”, inteligibil pentru oricine. Nu este, oare,dezirabil ca o a doua limbă, alături de cea maternă, săfie chineza, în forma sa ideografică, sau chiar alăturide engleză? - se întreabă Watts.

Occidentul nu mai poate prelungi închistareafaţă de această parte de lume. Intrarea în cel de-altreilea mileniu ar trebui să inaugureze începutul uneinoi ere, bazate pe o largă deschidere reciprocă Orient-Occident. Se pare că propensiunea spre o nouă gen-eraţie de tehnologie informaţională va institui o nouămoda litate de comunicare, în care ideogramele se vorsitua la loc central.

Pe de altă parte, în contextul în care multi -lingvismul a devenit un imperativ categoric pentruşcoala secolului al XXI, noile generaţii ar putea fistimulate şi sprjinite să înţeleagă, fiecare, mult maiaprofundat propria limbă, ca interfaţă în însuşirea lim-bilor străine. Abia atunci se va putea vorbi de societateinformaţională autentică şi de „statul global”.

Azi ne mişcăm inerţial spre viitor într-o soci-etate tot mai informatizată care, dacă nu-şi va asumaîn timp util revoluţia descrisă mai sus, riscă să devinăo societate entropică, şi niciodată o societate infor-maţională.

TEORIA ROMANIZĂRII, O TEORIEIMPOSIBIL DE DEMONSTRAT

Conf. Univ. Dr. Elena Tereza DanciuJurist Gabriel Giorgian Danciu

Exisă în istoriografia românească teorii în carene-am cantonat şi pe care, de sute de ani, le acceptăm fărănicio încercare din partea istoricilor noştri de a modifica, dea adăuga sau de a combate vreuna dintre acestea. Deexem plu, despre cultura antică şi medievală româneascămajoritatea istoricilor noştri afirmă că era o cultură nescrisă.Descoperirea Tăbliţelor de plumb de la Sinaia nu a modificatcu nimic această concepţie pentru că din start, fără preamulte cercetări, au fost considerate falsuri. O altă atitudinear fi condus spre o altă teorie: cea a caracterului scris alculturii traco-geto-dace, cu atât mai mult cu cât de laTărtăria încoace apar tot mai multe dovezi ale începuturilorscrierii în acest spaţiu.

O a doua teorie fundamentală în istoria noastră

este cea a formării limbii şi poporului nostru. Dintr-un per-manent complex de inferioritate, din raţiuni politice de celemai multe ori am şters cu buretele istoria străveche şi amplasat momentul naşterii noastre ca naţiune într-un momentrelativ recent al istoriei românilor şi anume după cucerireaDaciei de către romani. De aici, teoria romanizării poporuluişi a limbii române. Nimeni, de sute de ani, de la primii noştricronicari, nu a fost dispus să accepte alt adevăr istoric decâtacela al convertirii noastre ca popor. Ba mai mult, au fostmomente în care i-am scos cu totul din istorie pe strămoşiinoştri daci. Nu putem contesta faptul că în urma celor douărăzboaie daco-romane, o parte a Daciei a fost transformatăîn provincie romană, dar nici nu putem crede cu seninătatecă cei aproximativ 160 de ani de cucerire romană au şters


magazin

34

cu buretele istoria anterioară, limba, tradiţiile acestui popor.În plus, nu vorbim despre o cucerire totală, ci despre ocucerire parţială a teritoriului locuit de traco-geto-daci, iarun prim semn de întrebare este cum populaţia rămasă dupăretragerea aureliană în fosta provincie a reuşit să-i deter-mine pe aceia care au fost în afara graniţelor ImperiuluiRoman să accepte pur şi simplu o limbă şi o cultură carenu le-a aparţinut. Prin cucerire a fost firesc să existe influ-enţe romane asupra culturii geto-dace. Dar dacii rămaşiliberi, în spaţiul neocupat, cum au putut fi obligaţi să vor-bească limba latină atât timp cât chiar în teritoriul cuceritconstatăm o revenire la matcă? S-a susţinut de multe orică am rămas o insulă de latinitate într-o mare slavă pentrucă în momentul stabilirii acestora în vecinătatea şi pe teri-toriile noastre am avut o cultură cristalizată pe care ne-ampăstrat-o, chiar dacă în perioada migraţiilor am fost unpopor fără o entitate statală. Marele merit al rezistenţeinoastre ar fi fost acela al nobilei moşteniri romane? Civiliza-ţia romană ar fi fost flacăra care a călit acest popor, ar fi fostliantul care l-a unit şi datorită căruia vorbim despre continu-itate în acest spaţiu într-o perioadă de grele încercări?

Nimeni nu încearcă să evidenţieze faptul căaceastă cultură deja formată o datorăm strict daco-geţilor.În plus, practica cuceritorilor romani nu a fost aceea de adistruge orice urmă din populaţia şi cultura provinciilor în-corporate în imperiu. Aplicarea organizării politice, admi -nistrative, fiscale, juridice romane şi limbii latine mai ales înzonele puternic romanizate, adică în localităţile urbane ro-mane, nu au exclus deloc obiceiurile juridice sau nejuridice,limba şi religia autohtonilor. Astfel, pe teritoriul provincieiDacia puternic romanizate au fost coloniile romane. Acolovorbim despre un mod de viaţă, un mod de organizareasemănător celui de la Roma. Acolo erau vorbitorii limbiioficiale. În majoritatea spaţiului, autohtonii trăiau în vechileobşti săteşti, respectau vechile obiceiuri juridice şi îşi vor-beau limba străveche. După retragerea aureliană, obşteateritorială a devenit forma de organizare răspândită chiar înfostele colonii. Obiceiurile juridice ale dacilor au continuatsă se aplice chiar în perioada cuceririi şi ca dovadă, în mă-sura informaţiilor pe care le avem, comparaţiile ne permitsă remarcăm că sunt norme pe care le regăsim aşa cumfuseseră înainte de cucerire. Şi, cu toate acestea, în modparadoxal, chiar dacă am fost ultima provincie cucerită amfost cei care am asimilat într-un timp relativ scurt cultura şilimba cuceritorilor? Sunt elemente în teoria romanizăriipoporului nostru care nu se leagă decât dacă am admite căori am pierit în totalitate de pe faţa pământului după celedouă războaie daco-romane, ori am lăsat casă şi masă şiam plecat un întreg popor, cu căţel şi cu purcel, la sud deDunăre. Cum însă dovezile arheologice şi izvoarele narativenu susţin niciuna dintre aceste ipoteze, ar trebui să aducemrectificări teoriei romanizării.

Cum să combaţi însă ataşamentul istoricilor noştrifaţă de cultura romană şi limba latină manifestat încă de laînceputul istoriografiei româneşti. Primii noştri istorici, şcoliţi

pe la colegiile iezuite din Polonia, aveau să constate înprimul rând asemănarea dintre limba latină şi limba română.

Printre aceştia se afla şi Grigore Ureche care, în-văţând la Şcoala Iezuită de la Liov, în Polonia, arăta înLetopiseţul Ţării Moldovei, scris în 16401, că „… de la râm-leni ceale ce zicem în latină, pâine ei zic panis, carne, ei ziccaro, găină, ei zicu galena, muierea, mulier, femeaia, fem-ina, părinte, pater, al nostru, noster şi altili multe din limbalatinească, că de ne-am socoti pre amănuntul, toate cuvin-tile le-am înţelege”2. Pentru ca apoi în capitolul Pentru ŢaraUngurească de Jos şi Ardealul de Sus să constate că:„Rumâni câţi se află lăcuitori în Ţara Ungurească şi la Ardealşi la Maramoroşu, de la un loc suntu cu moldovenii şi toţide la Râm se trag”3.

Miron Costin este continuatorul lui Gri gore Ureche,învăţând ca şi acesta în Polonia, la Colegiul Iezuit din Barşi apoi din Cameniţa. Problema originilor este una dintreproblemele care l-au preocupat pe Miron Costin, iar lucrareaDe neamul moldovenilor din ce ţară au ieşit strămoşii lor,scrisă în ultimii şapte ani ai vieţii sale, caută să ofererăspuns acestor preocupări4. Concluzia ar fi aceea că: „ În-ceputul ţărilor acestora şi neamului moldovenesc şi munte-nesc şi câţi sunt şi în Ţările ungureşti cu acest nume românişi până astăzi…” „… toţi un neam şi odată descălecaţisunt…” pornind de la „…Traian împăratul Râmului, cucâteva sute de ani peste mie trecute…”5.

Ultimul domn pământean al Moldovei înainte deinstaurarea domniilor fanariote şi, în egală măsură, un mareerudit, Dimitrie Cantemir, a încercat să demonstreze înHronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor atât unitatea şicontinuitatea etno-politică a românilor, cât şi originea lor ro-manică. După cucerire, legile aplicate în provincia Daciaerau legi romane care, prin continuitate, pun bazele unui„drept imperial”6.

Este meritorie încercarea acestora de a argumentaunitatea şi continuitatea românilor, însă greşeala tocmai deaici porneşte, pentru că în încercarea de a ne afilia unei cul-turi considerate superioare am şters cu buretele rădăcinilestrăvechi ale neamului nostru. Pe de altă parte însă, trebuiesă ne gândim că cercetătorii noştri de atunci se raportau laizvoarele narative cunoscute la acea vreme. De aceea, amputea să spunem că avea mare dreptate Hadrian Daicovi-ciu, când scria că: „ Din cartea cea mare a istoriei vechi aacestui popor ni s-au păstrat doar câteva file; zeci de pagini,fără îndoială din cele mai interesante, s-au pierdut pentrutotdeauna, iar multe, şi mai interesante poate, n-au fostniciodată scrise”7. Este greu să susţii un adevăr istoric dacănu ai toate dovezile şi argumentele pe care să se bazezeacest adevăr. De condamnat nu sunt istoricii de atunci, cicei de acum care, în ciuda descoperirilor recente, nu mo -difică nici o literă din teoriile cunoscute până acum în pri -vinţa originii şi mai ales vechimii acestui popor. Teama decompromis îi determină pe istoricii contemporani să ignoreorice altă dovadă care i-ar putea duce pe altă cale decât pecea bătătorită.


magazin

35

Am putea spune că au faţă de istoria noastră stră-veche aceeaşi atitudine pe care au avut-o reprezentanţiiŞcolii Ardelene: Petru Maior, Gheorghe Şincai sau Ioan Ino -cenţie Micu Klein, vehemenţi în evidenţierea unei origini purlatine a românilor. De ce această vehemenţă? Din dorinţade a depăşi statutul românilor din Transilvania de „naţiunetolerată” sau dintr-un servilism faţă de Papă? Sunt argu-mente care susţin ambele ipoteze. Cert este că opiniilereprezentanţilor Şcolii Ardelene şi ai curentului latinist aufăcut mult rău atât istoriei politice cât şi istoriografieiromâneşti. Curentul latinist s-a răspândit pe întreg teritoriulromânesc, nu numai în Transilvania, şi a cunoscut o pre-lungire şi în secolul al XIX-lea, printre adepţi numărându-se August Treboniu Laurian, care în Istoria românilor,publicată în 1853, pornea de la fondarea Romei. Istoriaromânilor era, în consecinţă, o continuare a istoriei Romeiiar românii nu erau altceva decât urmaşii romanilor8.

Secolul al XIX-lea, prin cercetările şi eforturile luiBogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Densuşianu, Cezar Bo -lliac, ale marelui nostru poet Mihai Eminescu sunt readuşipe scena istorică în locul binemeritat strămoşii noştri geto-daci. În revistele şi operele literare vor fi multe pagini dedi-cate eroismului şi calităţilor excepţionale ale geto-dacilor.În literatura de specialitate putem vorbi despre dacologieprin lucrările lui Vasile Pârvan, Constantin şi HadrianDaicoviciu sau Iosif Constantin Drăgan. Cu toate acestea,nici chiar în momentele de glorificare a dacilor nu am pututscăpa de doctrina romanizării pe care o regăsim şi în mo -numentala operă a lui Nicolae Iorga.

Particularizând, şi trecând de la istorie către istoriadreptului românesc, aceeaşi teorie este transpusă în încer-cările de a demonstra originea dreptului cutumiar românescnumit şi Legea ţării sau Obiceiul pământului. Dintre jurişti,adepţi ai romanizării dreptului cutumiar românesc au fostŞtefan Longinescu, Ioan Peretz şi Andrei Rădulescu.

De exemplu, Ştefan Longinescu, deşi nu îm-părtăşeşte ideea exprimată de latinişti potrivit căreia, dupăcucerire, dacii au fost nimiciţi, este de acord că în perioadaîn care Dacia a fost provincie imperială, s-a putut forma unfond juridic şi o „mentalitate juridică romană, care să ajungăorganică şi să treacă prin moştenire din generaţie în alta”9.

În cursul său de Istoria dreptului românesc, IoanPeretz prezintă într-o primă parte normele dreptului romanclasic cu motivaţia că acestea reprezintă „ fondul roman aldreptului nostru”10.

Andrei Rădulescu încearcă, în plus, să realizezeun studiu comparativ pe baza căruia semnaleazăasemănări privind instituţia familiei (organizarea, drepturiletatălui asupra copiilor, puterea bărbatului asupra soţiei, situ-aţia averii soţului, luarea de suflet, dezmoştenirea etc.); aregimului bunurilor (proprietatea, uzufructul, servituţile); aobligaţiunilor şi contractelor (acordul de voinţă, transmitereaprin predare, baterea palmei, aldămaşul, pactul comisoriu,emfiteoza); a rumâniei (colonatul); a succesiunilor (testa-mentul oral, egalitatea între moştenitorii de sânge); respec-

tiv a procedurii de judecată (aducerea la judecată, evitareajudecăţii în lipsă)11.

Până la urmă, studiile comparative pot stabili atâtasemănări cu normele romane, cât şi cu obiceiurile şi legiletraco-geto-dace, ceea ce face ca şi la susţinătorii romanităţiinormelor cutumiare româneşti să existe ideea că obiceiurileşi legile dacilor nu au dispărut întrutotul.

Astfel, Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldoveiscria că după părăsirea Daciei „legile romane au început săse strice şi să se schimbe de către daci”12.

Bogdan Petriceicu-Hasdeu, formulând o teorie in-teresantă despre strat şi substrat, arată că în spaţiulCarpato-Dunăreano-Pontic originari au fost întâi pelasgiipeste care s-au aşezat tracii, cuceriţi mai târziu de către ro-mani. Poporul român este rezultatul acestei întrepătrunderi,iar regulile sale juridice urmează acelaşi destin.

Ştefan Longinescu, nefiind de acord cu teoria nimi-cirii dacilor în urma cuceririi, afirmă, în egală măsură, căn-au pierit nici toate obiceiurile pământului; de aceea s-auputut înrâuri între ele obiceiurile pământului, obiceiurilecoloniştilor cu regulile dreptului roman nou aduse”13.

Realitatea admisă de majoritatea istoricilor noştri,fie că vorbim de istoria politică, fie că vorbim strict de istoriadreptului românesc este aceea că, deşi în Dacia din pe-rioada cuceririi au fost aplicate normele dreptului roman, to-tuşi populaţia autohtonă ,care a continuat să trăiască învechile obşti teritoriale cunoscute la geto-daci din vremuristrăvechi, a aplicat legile şi obiceiurile existente în soci-etatea geto-dacă înainte de cucerire. Aşa cum precizasemceva mai devreme, romanii au fost extrem de flexibili dinacest punct de vedere, admiţând aplicarea normelor şi prin-cipiilor provinciilor cucerite, dacă acestea nu contraveneauordinii juridice romane. De aceea, după retragerea aure-liană, regăsim în normele de conduită ale obştilor teritorialeaceleaşi reglementări cunoscute şi aplicate la geto-daci. Cualte cuvinte, obştea teritorială tradiţională cu normele ei areprezentat o constantă în istoria veche a acestui popor.Desigur, nu putem exclude influenţa romană asupra drep-tului cutumiar românesc, după cum nu putem exclude niciinfluenţa slavonă sau bizantină, sau chiar otomană într-omai mică măsură, dar nu putem fi de acord cu ideea că„Legea ţării” sau „Obiceiul pământului”, aşa cum s-au numitvechile noastre reglementări, au avut o origine daco-ro-mană. Originare, în adevăratul sens al cuvântului, nu pot fidecât legile şi obiceiurile străvechi ale acestui popor careau continuat să se aplice indiferent de faptul că doar o partea teritoriului Daciei a fost cucerit de romani şi indiferent destăpânirile vremelnice cunoscute în perioada migraţiilor.

Pe de altă parte, Dacii liberi au trăit grupaţi în obştişi au împărţit dreptatea după vechile obiceiuri. După re-tragerea aureliană ar fi trebuit să existe diferenţe între drep-tul aplicat în fosta provincie şi obiceiurile juridice ale dacilorliberi. Cu toate acestea, nici din conţinut şi nici din denu-mirea sistemului de drept cutumiar românesc nu rezultădiferenţe. În ciuda faptului că după întemeierea statelor me-


magazin

36

dievale româneşti, românii au fost în permanenţă despărţiţipolitic, legile lor denumite „Legea ţării” şi nu legile Ţărilorromâne formează un tot unitar. Această unitate de conţinutnu o datorăm cuceririi şi influenţelor romane, ci existenţeiunei culturi închegate în perioada anterioară războaielordaco-romane.

Este un punct de vedere pe care istoricii noştri artrebui să pună accentul şi să încercăm să vedem istorianoastră şi altfel decât s-a scris până acum, cu atât mai multcu cât avem dovezi arheologice care permit şi alte ipotezesau argumentări decât cele cunoscute până în prezent._______________1. Al. Piru, Literatura română veche, Editura pentru Literatură, Ed. a II-a, 1962, p. 109;2. Gr. Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, în Al. Piru, op. cit.,p. 115;3. Idem;

4. Al. Piru, op. cit., p.125-126, 135 şi urm.,5. Miron Costin, De neamul moldovenilor din ce ţară au ieşit strămoşiilor, în Opere alese, Editura Tineretului, Bucureşti, 1965, p. 217;6. D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, Ediţia Academiei Române, 1872,Pars Secunda, Politica, cap.I, p. 35, cap.XI, p. 100;7. Hadrian Daicoviciu, Dacii, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1968, p. 64;8. L. Boia, România. Ţară de frontiera a Europei, Editura Humanitas, Bu-cureşti, 2001, p. 29-30;9. Şt. Longinescu, Istoria dreptului românesc, Bucureşti, 1908, p. 10-11;10. I. Peretz, Curs de istoria dreptului roman, vol.I, Ed. a II-a, Bucureşti,1926, p. 110;11. A. Rădulescu, Romanitatea dreptului nostrum, Academia Română,Memoriile Secţiei Istorice, Secţia a III-a, tom. XXI, men I;12. D. Cantemir, Descrierea Moldovei, Bucureşti, 1961, p. 135;13. B. P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, 1976, p. 8;

De ani de zile a devenit o tradiție ca întâlnirilemembrilor și simpatizanților Societății Internaționale ”Reîn-vierea Daciei” (Dacia Revival) din New York să aibă loc înprima miercuri din fiecare lună. Întotdeauna aceste întâlnirisunt așteptate cu nerăbdare.

În seara zilei de 6 noiembrie a.c., întrunirea”Dacia” s-a desfășurat în sala festivă a elegantului restau-rant românesc ”Bucharest” din Sunnyside, Queens, NY.Tema generală a întrunirilor: ”Cercetări și ipoteze referitoarela daci și nu numai” permite o gamă variată de subiecte atâtdin trecutul îndepărtat al neamului nostru, cât și din actua -litate.

Sub conducerea președintelui societății, dr.Napoleon Săvescu, au fost prezentate și comentate mate-riale inedite și de larg interes despre istoria noastră mile-nară, despre aportul major al strămoșilor noștri laîntemeierea unei societăți puternice, despre noi descopeririși ipoteze referitoare la mărețul drum parcurs de daci de-alungul mileniilor, despre acțiunile lăudabile ale compatrioțilornoștri de peste Prut de a se uni cu Țara-Mamă, România.

Pentru început, a fost prezentat ultimul număr, dinoctombrie, al revistei ”Dacia magazin”. S-au scos în evi-dență articole care aduc o contribuție importantă la

cunoașterea unor aspecte mai puțin dezbătute în mass-media românească, cum sunt: ”Cetatea getică HalstatianăNoviodunum (Saccea)” - editorial al istoricului Nicolae Nico-lae - și ”Străvechea noastră dreaptă credință monoteistă” –articol documentat al conferențiarului universitar dr. G.D.Iscru. Alte titluri sugestive: ”Asemănări între obiectele dinTezaurul de la Pietroasa, orfevreria francilor/merovingieniși alte civilizații”, ”Taina Kogaionului, muntele sacru aldacilor”, ”Tăblițele de Plumb” (propuneri de descifrare a tex-

Întrunirea membrilor societăţiiREÎNVIEREA DACIEI

din New York- 6 noiembrie 2013 -

IV. DIN ACTIVITATEA FUNDAŢIEI ŞI A FILIALELOR


magazin

37

tului), ”Despre Transnistria dacică” ș.a. Articolul prezentândDacia creștină începe cu un motto al arheologului americanW.Schiller care confirmă convingerile Societății Inter-naționale ”Reînvierea Daciei”: ”Civilizația și istoria au în-ceput acolo unde locuiește neamul românesc”. Printreaparițiile editoriale recente, este semnalată cartea ”Geno-mul uman” al cercetătorilor dr. Georgeta Carcoș și prof. dr.Alexander Rodewald. Din succinta prezentare a cărțiiînțelegem că autorii demonstrează, cu puterea de netăgă-duit a științei genetice, că noi, dacii, suntem un neam unic,că nu suntem urmașii Romei, ci urmași ai neamului daco-getic.

În continuare a fost proiectat un film artistic realizatde confrații noștri din Republica Moldova și care surprindeviața geto-dacilor din trecutul îndepărtat precum și lupta lorpentru libertate transmisă generațiilor tinere.

Un alt film istoric despre fosta Republică Banat,despre Timiș-Torontal și despre acțiunile bănățenilor de ase uni cu România a suscitat interesul oamenilor.

A fost anunțat faptul că, în urma solicitărilor venitede la frații noștri de peste Prut, Consiliul director al filialeiGetia Minor din Tulcea a înființat, în 10 septembrie a.c., sub-filiala TRAGETIA cu sediul în R. Moldova. Le dorim deplinsucces!

***În New York, de douăzeci de ani funcționează ce-

naclul literar ”Mihai Eminescu”, condus de către distinsulpreot-profesor universitar Theodor Damian care este unmembru de marcă al societății ”Reînvierea Daciei”. De-alungul anilor, cenaclul a lansat peste 300 de cărți ale com-patrioților noștri din România și din Statele Unite aleAmericii. Recent, în cadrul cenaclului au fost lansate douăcărți de poezii ale scriitorilor Ion Burcin (BION) și VirgilCiucă, ambii locuind în New York și fiind cetățeni români șiamericani. Câteva dintre poemele acestora omagiază istoriadacilor și îndeamnă la neuitare. Președintele societății noas-tre, dr. Napoleon Săvescu, i-a felicitat pe cei doi poeți pentrutalentul lor și pentru versurile care îi omagiază pe strămoșiidaci. De asemenea, au fost apreciate poeziile cu subiectpatriotic.

În câteva dintre poeziile sale din cartea”Condamnarea”, Virgil Ciucă subliniază ideea că noi sun-tem ”fiii dacilor” și că avem datoria sfântă de a continualupta pentru întregirea neamului românesc:

”Am pornit Marșul UniriiMarșul dorului de țarăFii de daci și-ai nemuririiPeste-o vatră milenară.

Am pornit marșul dreptățiiPentru patria străbunăPe Câmpia LiberățiiFi-vom iarăși împreună.

Bucureștiul, Chișinăul,Două inimi românești!Mândre străjuiesc CeahlăulCetele moldovenești.

Ne-am unit prin crez și faptăRespectându-ne cuvântulUrmărind o cale dreaptăSă ne întregim pământul..........................................Poartă steagul re-ntregiriiTinerii urmași de daci,Țelul sfânt al reuniriiLe va da viteaz cârmaci”.

(Marșul Unirii)Participanții la sesiunile cenaclului i-au felicitat pe

cei doi poeți iar dr. Napoleon Săvescu și-a exprimat bucuriade a vedea că ideile propagate cu înțelepciune de societateîși găsesc ecou în creația multora dintre scriitorii români dindiaspora americană.

La solicitarea mai multor români din New York, în-cepând cu luna octombrie, ziarul ”Romanian Journal” pub-lică, în foileton, cartea ”Noi, Dacii” al cărei autor estepreședintele societății noastre, dr. Napoleon Săvescu.

Reporter,prof. Mariana Terra


magazin

38

Adresele distribuitorilor revistei «Dacia Magazin» în ţară şi în străinătateDACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETYDr. Napoleon Săvescu21-26 Broadway, New York 11106 USATel. 7189321700, 0318106172 Fax. 7187287635e-mail: [email protected]. Ilie Enciu, director DRISstr. Arbustului nr. 2BBucureşti, sector 2Telefon: 021 240 1218; 07450339603. Asociaţia Dacologică Barboşi – Galaţi,Prof. Aurel ManoleStr. Serei Nr. 4, bl. A 14, Sc. B, et. 4, ap. 36, Galaţi ,Jud. GalaţiTel. 07540226164. Clinica de Medicină Integrată, Dr. Corneliu BăbuţComuna Maşloc, Jud. Timiş5. Ing. Eugen CiobanuB-dul Nicolae Bălcescu, bl. 2, sc. D, et. 3, ap. 65Buzău, cod 210246, Tel. 07601766496. Maria Pruteanustr. Basarabia, nr. 11, sat Corlăţeni, Raion Răşcani, MD - 5616, Republica MoldovaE-mail: [email protected]. Domniţa Raţiustr. Freziei nr. 12, bl. 10, sc. A, ap. 5Braşov, jud. Braşov8. President prof. Alexandru Stan,Asociatia «Dacia-Helvetia» Case postale 78, CH-1800 Vevey 1. Tel. 004021 944 93 36; E-mail: [email protected]: www.facebook.com/DaciaHelvetia9. Eugenia Semenciuc Spania - MadridTelefon: 00346 440 65 37210. Societatea Culturală Română „Dacia”Plushkis Nicolae - preşedinteRepublica Kazahstan 100017, Or. Caraganda, str. Tulepova, 17-14Telefon: 7212/42-14-85, 476848Mobil: +77012189472, +77776931280Telefon: +40743939727E-mail: [email protected]. Comunitatea Românilor din Serbia (Zajednica Rumuna U Srbiji)Ion Cizmaş - preşedinte str. Vasco Popa, nr. 16, cod. 26300Oraş: Vrsac, SerbiaTelefon: +381 13 837 336Mobil: +381 63 38 22 23E-mail: [email protected]

12. Ion Gâju - preşedinte Marisdava Str. Ion Buteanu nr. 14, Ap. 17Târgu Mureş, jud. MureşTel: 0721 59 48 7913. Vladimir Brilinsky -preşedinte Filiala Transilvania,Str. Carpaţi nr. 12, Bl. F, Ap. 11Deva, jud.. HunedoaraTelefon: 0254 223 853e-mail: malus_dacus @yahoo.com14. Asociația Româna din Valenciana “Ulpia Traiana” – AlicanteAdresa: Centro Social “José llorca Linares” C/Goya,s/n Benidorm, 03502, Alicante, SpaniaTel: (0034) 625258732; 600096220E-mail: [email protected],www.ulpiatraiana.esPreședinte: Dorina Apostol15. Asociația Rumania Euskadi DecebalȚara bascilor SpaniaPreședinte : Nicu DenisovAdresa : Serapio Mujika ,39, 1b, Bidebieta, Donostia,Gipuzkoa, Pais Vasco.Web : www.asdecebal.orgE-mail : [email protected]. Asociatia Dacia-Mediterranee Adresa: 170 Chemin de la Valcaude, B.P.353, 34204Sete Cedex, Tel: +33467742355E-mail:[email protected]ședinte asociație: Claude Pernin17. Filiala Getia Minor – Tulcea,Preşedinte Nicolae NicolaeStr. Florilor Nr. 37, Tulcea, Cod 820035, Jud. TulceaTel. 0729011003, 0752104184, e-mail: [email protected]. Valentina GăluşcăStr. Zadnipru 7/3, ap. 65Chişinău, Republica MoldovaE-mail: [email protected]. Maricica CiubaraRepublica Moldova, Chişinău, strada Şoseaua Hinceşti, 58, apartamentul 40Telefon: 00373 69 32 75 9420. Dumitru CiobanuBasarabia, satul Horodiște, raionul Călărași21. Carmen Trentea - Librăria SpiritualăStr. Frumoasă, nr. 28 Bsect. 1, BucureştiTelefon: 0723 54 32 79


magazin

39

Fundaţia DACIA REVIVAL, Filiala Geţia Minor - Tulcea, A N U N Ţ Ă:

Se primesc comenzi pentru livrarea celor două cărţi: NOI NU SUNTEM

URMAŞII ROMEI, vol. Işi

NOI, DACII, vol. II,autor

dr. NAPOLEON SĂVESCU.Informaţii:

dl. Nicolae Nicolae, telefon: 0729011003, 0752104184,

Str. Florilor Nr. 37, Tulcea, Cod 820035, Jud. Tulceae-mail: [email protected]

Cartea ”Genomul uman” aicărei autori sunt distinșii dr. GeorgetaCardoș și prof. dr. Alexander Rode-wald, propune o călătorie geneticăinedită care demonstrează – de data

aceasta cu puterea de netăgăduit aştiinţei biologice – că noi, românii depretutindeni, suntem un neam unic, cănoi nu suntem urmaşii Romei şi, caatare, avem dreptul inalienabil de a ficonsideraţi ceea ce, de fapt, suntem:urmaşi ai neamului daco-getic. Azi,oamenii de ştiintă pot stabili traseulparcurs de strămoşii noştri, care,acum 60.000 de ani, s-au aventuratafară din Africa pentru a colonizaEuropa.

Paleo-antropologia, antro -pologia populațională și fizică, gene -tica umană și moleculară, cito -ge netica, genetica biochimică, imuno-genetica, genetica populaționară, pa-leogenetica, biologia evoluționistă, seconstituie toate într-o nouă și impor-tantă sursă de evaluare științifică a tre-cutului uman de pe teritoriul vechiiDacii, actuala Românie. Concluziacercetătorilor este clară: înaintașiinoștri au fost și sunt străvechii daco-

geți. Această concluzie nu are arbitra -riul opiniei, ci este bazată pe rigorilede netăgăduit ale științei genetice.

Meritul fundamental al auto-rilor cărții este acela de a fi demonstratștiințific structura genetică, originea,evoluția și răspândirea geografică aomului contemporan. De asemenea,cercetătorii au scos în evidență struc-tura socială a populațiilor vechi și acelor actuale, combinațiile geneticeale diferitelor popoare de-a lungultimpului și importanța pe care acestedes coperiri o are în medicina legală,în analiza și diagnosticarea bolilorgene tice, precum și în modul prin carepot fi tratate. Ca urmare, descoperirilegenetice au semnificații de importanțăvitală pentru viața oamenilor și, deasemenea, ele contribuie fundamentalla cunoașterea și evaluarea originiiunui neam de pe pământ.

Comenzile se primesc la dl. Nico-lae Nicolae, telefon: 0729 011 003.

ABONAMENTE «DACIA MAGAZIN»

Începând cu data de 1.01.2013, preţul unui abonament la revista noastră este: 65 lei anual,pe adresa: Tulcea, str. Florilor nr. 37, dl. Nicolae Nicolae,

telefon: 0729011003 sau 0752104184.


magazin

40

I. EDITORIAL -Conf. univ. dr. G. D. Iscru - Dacia nemu-ritoare şi importanţa unităţii, suveranităţii şi identităţiinaţionale

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE2. Col. (r) ing. ec. Nicolae C. Grosu - 1 Decembrie1918 - Marea unire a provinciilor Daciei edenice - Ziuanaţională a României3. Av. Oana Coandă - Mihai Viteazul - imagine, mit,istorie (partea a III-a)4. Costel Popescu - Sanctuarele de la Sarmisegetuza5. Constantin Olariu - Tăbliţele de plumb (III)6. Lucreţia Eugenia Brezeanu - Ursita, ineditul romanal lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, cronică a continuităţiitradiţiilor culturale ale civilizaţiei dacilor7. Carlo Troya - Istorie getică sau gotică (III)8. Cristina Pănculescu - Taina Kogaiononului. Muntele

Sacru al dacilor (III)9. Viorel Dolha - Totul despre Transnistria Dacică (II)10. Nicolae Nicolae - Cetatea Dinogeţia (Garvăn)III. DOCUMENTAR, DEZBATERI, POLEMICI, 1. Conf. univ. dr. Ion D. Dunăreanu - Marea diasporă agraiului străbun2. Conf. univ. dr. Elena Tereza Danciu, jurist GabrielGiorgian Danciu - Teoria romanizării, o teorie imposibilde demonstrat

IV. DIN ACTIVITATEA FUNDAŢIEI ŞI A FILIALELOR

1. Întrunirea membrilor Societăţii DACIA REVIVAL, NewYork2. Adresele distribuitorilor revistei „Dacia Magazin” în ţarăşi străinătate 3. Noutăţi editoriale - Fundaţia DACIA REVIVAL

S

U

M

A

R

1

5

9

13

19

2224

2628

30

35

36

38

39

ANUNŢ IMPORTANTÎn urma solicitărilor venite din Republica Moldova,

în data de 10 septembrie 2013, Consiliul Director al Filialei Geţia Minor Tulceaa acceptat şi aprobat înfiinţarea subfilialei

TIRAGEŢIAdin Republica Moldova

NORME DE REDACTARE A TEXTELOR PENTRU PUBLICAREl Textele trimise la redacţie pentru publicare vor fi redactate cu mijloace moderne: fişier

word, pe o singură coloană, text cu diacritice, Times New Roman, mărime 12 pct;

l Fiecare text va avea la sfârşit numele autorului, localitatea şi telefonul fix sau mobil de contact;

l Trimiterile vor fi scrise la sfârşitul materialului, evitându-se generarea lor automată ca

notă de subsol, fiind numerotate normal în text şi la final, încadrate în paranteze pătrate;

lArticolele vor fi însoţite de 1 - 3 imagini sugestive;

l Materialele mai lungi de 4-5 pagini vor fi fragmentate de autori, trimiţându-ni-le succesiv sau

toate în acelaşi grupaj;

l Pentru fondul de imagini al revistei se vor trimite fotografii, filme, precizându-se locul,

data, evenimentul, participanţii şi realizatorul imaginii;

l Materialele trimise prin mail vor avea la rubrica SUBIECT numele autorului şi titlul pe scurt;

l Corespondenţa se primeşte pe adresa: GETIA MINOR, str. Florilor, nr. 37, Tulcea, cod poştal:

820035, jud. Tulcea, România.

l Materialele se vor trimite la următoarele adrese de mail:

[email protected]; [email protected]

Documents

T IE OC LS NA T IO NA T ER I N L · „replică”, „cruciadele” Apusului, timp în care cei interesaţi s-au străduit să şteargă din memoria generaţiilor vatra, unitatea