4
^minţM şl Tiţoirtli B îsşov, piaţa mar» ar. 80, TELEFON Nr. S 2 0 . Scrisori rermncate au &e prinesc. jl"aaaseripte nu se tfsferfcit. în»»rate oe primesc Admlnl«ireţiwae Sraşcv ai la arraâtoarpig SiPOURI (te ANUNŢURI: în VîCnfc ia M.. Dukes iiaohf., S u s . Au.steD.teld Kmerio Les- a*î, Heinrich ©ehmek. A. O- jy®iik Wac-hi.. Anton Orpelik. £a Budapesta ia A. V- Golber- fi-in, Jvkfltein Beraai, Iuliu Le cspcid (VII ?ÎT*sftbet-k&rut Prcţn! Iisserţlunllor: o serie garmond po o coloana li. bani şanfiu o pnblioase. Publicări •»fa dos» după tarifă ţi învo. isaJĂ — RKOLAWK pe pagina 6-a o s»ne 20 bani. REJUCŢIUNEÂ, ANUL LXXII. itxi&ains&te jentri listrc-Ungarte Po un an 24 cor., D«şâa»h&h> 12 cor., pe troi laal 8 cor. N-rli ds Dnmlneoi 4 oor, pa Festin Româiia şi străiiitnr. Pe un an 40 franci, pe ţaft# luni 20 tr., pe troi iun) 10 Ir S-ril de Oumlnsoa 8 tr. pe art. Se prenumeră la toate oâ< ciilo poştale din întru şi di» sfară şi la d-nii colectori. 8AZETA apare îb1teoar?s ú Telefon: Mr. 226. Âdnclal*traţlHR«K. P ia ţa mare târgul Inului Nr. 30. «tiujio I. Pe un an 20 cor-« pa şas« luni 10 cor., pe trei luni 5 cos. Ou dusul acasă : Pe un an gâ 1 por., pe şase iuni 12 oor.. ve- trei luni 6 cor. — Un onena plar 10 bani. — AtAt abona mentale. aâfc ui ^istarauns!--' *nr>- % se vU Nr. 255. Miercnri-Joi 26 Noemvrie 9 Decemvrie 1909. »«»M rposwtiXfci« f*«WWW P tS îiW «w *>e Pentru putere. >p. L.«, destăinuieşte | eu multă maliţie, o târguială cu Coroana, încercată de Fr. Kossuth azi vară, pentru a i se încredinţa iui formarea cabinetului. Bineînţeles un cabinet în majoritate kos- suthist, sub prezidenţia sa, în care cabinet ar fi avut Batthianyi portofoliul comerciului, L. Hollo port. justiţiei, Navay internele şi Szterényi port. comunicaţiei şi trenurilor, ce ar fi fost să se înfiinţeze anume pentru el. Kossuth a şi vorbit cu domnii aceştia, apoi a redactat un memorand, în care fă- gădueşte pentru bancă u i provizoriu de 3 ani, şi nu cere nici o concesie, decât ca reforma electorală să fie încredinţată ace- stui cabinet. In acest înţeles Kossuth a re- dactat un memorand, şi, prin un înalt funcţionar (Szterényi, ajutat de Aehren- thal. — Red. Gaz.) l-a vârât în cabinetul Maj. Sale. Maj. Sa a refuzat memorandul, fiind eă n-avea încredere în statornicia lui Kos- suth, şi nu putea să dea puterea în mâ- nile unor oameni, pe cari încă nu-i cunoa- şte. Pe de-asupra, în clubul kossuthist toc- mai atunci s-a înscenat comedia cu coala de subscripţie a lui Teleky Arvéd, şi Kos- suth, speriindu*se, nu a continuat cu târ- guiala, deşi era hotărât să făgăduiască şi mai mult Coroanei, numai ca să i se dea lui guvernul. — Acuma se lac noi încercări pentru a ajunge la putere. Cele două tabere mari — de justhişti şi kossuthişti — cari şi-au spus ziua bună, fiindcă se temeau că nu se vor putea împărţi pe oasele de ros, dacă vor ajunge la cârmă, acuma iarăşi încearcă a se împăca, văzând că tot mai multă putere se poate dobândi cu puteri unite! Barabás face pe intermediatorul. A şi prezentat un plan lui Kossuth. — »Fremdenblattc scrie un artico prim, spunând că ori ce guvern cinstit când se îndepărtează, are grija ca să lase în ordine finanţele ţeriiJ! Şi de fapt gu- vernul acesta se duce. Avem informaţia, eă Lukacs are deja numirea în buzunar, şi pe Héderváry ÎI are Ia interne Leafă pentru secretarii despărţăminte lor. Am tipărit în cursul săptămânilor trecute motivarea făcută de d-1 Dr. Dionisie Stoica, propunerii sale dela adunarea generală a Astrei, anume, ca : „Asociaţia să sistemiseze succe- siv posturi de secretari salariaţi în despărţămintele sale“. Această moti- vare a fost retipărită din ziarul nos- tru, şi va fi trimisă acelora, cari sunt mai competenţi a-şi spune cuvântul în chestie — despărţâmintelor. Cu toate acestea ne credem în drept a spune şi noi câteva cuvinte, asu- pra ei. D-1 Stoica îngreunează puţin si- tuaţia, făcând coloane de apeluri la sentimentele româneşti, în loc de a pompune tabele statistice : cam câtă leafă ar da dânsul unui secretar, în total cât ar face lefurile acestea şi cam ce capital ar trebui deci se adune în „Fondul Iubilar“ ? Nu ne spune părerea d-sale nici în chestia cum contemplează d-s» postul de se - cretar salariat: să fie, cei cari îl o- cupâ, numai secretari de despărţă- minte, sau secretariatul l-ar purta pe lângă altă ocupaţie, - de învăţător sau preot mai cu seanţă? Se mai com- plica problema şi prin aceea, că d-1 Stoica de-o parte cere „divizarea des- părţămintelor“, pe eând de altă parte pare a ii de părerea, ca şi noi, unui secretar salariat ar trebui să i-se dea un teren mai vast de muncă — mai multe despărţăminte. Ne uşurează însă nespus de mult problema, făcând dela 'început restricţia: succesiv . O sistemizare succesivă, va să zică — o încercare. Prin restricţia asta numai decât esre formulată şi atitudinea noastră: dorim, ca idea ivită să între cât se poate de curând în stadiul de expe- rimentare ! ! Rezultatele întâelor experimente vor decide, fără îndoială, asupra sorţii pe care o merită problema. P^r... se va zice din vre-q parte, experimentele cu secretari salariaţi s-au făcut deja — în centru — şi am vă- zut rezultatele. Desfidem pe acei ce vorbesc aşa. Tocmai de aceia ar fi să se facă reforma d-lui Stoica, pentru ca în despărţăminte să se lucreze aşa cum s-au ridicat odată pretenţiile de şi pentru secretarii generali!! Pre- tenţii, cari pe lângă munca de birou ce deocamdată sunt siliţi a o isprăvi secretarii generali, nu se mai pot sus- ţinea. Va fi chemarea celor din dee- pârţăminte a le realiza. Altă părere, cârtitoare şi contra- zicătoare, ca tot pesimismul, vom auzi de la pesimişti: „Cum se poate? Să fie secretarul şi agronom, şi vier, şi ciubărar, etc., etc. ? Ş-apoi pentrucă-şi împlineşte cineva datorinţele lui de Român, şi fiu sau nepot de ţăran, numai decât să se şi gândească la lefşoară? Asta-i decadenţă naţională, domnilor!“ Dar nu-i decadenţă. Bine zice d-1 Stoica: Astra da răsplată şi până acum, — în formă de premii. La so- cietăţile culturale ale altor neamuri aâemenea am putea găsi exemplul se- cretarilor salariaţi. Iar cât e pentru munca prea de multe feluri, s-ar pu- tea face o divizie între secretari: unul să lucreze în despărţământul ce- luilalt la ce se pricepe mai bine, şi, fireşte, celălalt iarăş să-i ajute. Meni- rea fiecăruia ar fi însă, înainte de toate, să îngrijească de isvoare de venit, prin vindere de broşuri, organizarea de reprezentaţii, etc. etc. Era veche convingerea noastră, că în despărţă- minte persoana principală nu este „di- rectorul“, ci casierul. Un fel de cas- sier, sau mai la drept: incassator , ar fi să fie şi secretarul cu leafă... O singură piedecă mare ne pu- tem noi închipui, dar nici asta nu ne face pesimişti: lipsa de oameni cu bune intenţii şi înţelegători. Vor veni însă şi aceştia cu vremea. Când ne vom avea şi noi „supra producţia" de intelectuali, şi vom mai putea alege, nji ca şi acum, când sun- tem siliţi a primi orice şi de la ori cine, tratând pe toată lumea ca pe nişte fete bătrâne, veşnic cu groaza în spate, nu cumva să „disgustăm"... Alegerea de episcop Ia Caransebeş. Dela trimisul nostru. Vineri , 3 Decemvrie. Preziua alegerii. Am alergat cu toţii din toate părţilo Bănatului, ba chiar şi din ţinuturi mai în- depărtate ale ţării, la Caransebeş, ca să asistăm la alegerea de episcop. Primul tran- sport a sosit cu trenul de 9 oare a. m. Avuserăm în acelas tren şi un aristocrat român, pe Bar. Geza Duca de Câdăr, de- putat sinodal, pe care l’a întâmpinat la gară secretarul consistorial Dr. Cornel Cor- nean, conducându-1 la reşedinţa episco- pească. Pe noi însă, fiind mai democraţi, nu ne-a întâmpinat nime la gară, doar plebea cea multă, care privea la noi ca la nişte figuri exotice, venite din toate părţile lum ii. Fiind consecvenţi în principiile noastre de- mocratice, nu ne-am suit în birje, ci am pornit-o spre oraş »per pedes.. < Dar urât ne-am păcălit, căci aproape un ceas întreg ne-a trebuit, până ce-am ajuns în oraş. S’au mirat cu toţii văzând că vine aţâţa amar de lume. Credeai că se pregătea a- sediarea oraşului, nu alta. In centrul ora- şului se înşirau grupuri-grupuri de oameni, discutând cu toţii în mod aprins alegerea ce va să vie. Din gesturile aprige ce se făceau, se putea uşor deduce divergenţele de păreri dintre dânşii. La unele grupuri spiritele erau tât de agitate, încât era cât pe-aci să intervină poliţia ca să le po- tolească. Haita lui Burdia anume căuta să aţâţe oamenii, numai ca să dea anză la scandaluri publice. Dar planul lor infernal FOILETONUL »GAZ. TKANS.« (9) „Una, ca toate,“ Dramă de Oscar Wilde Trad. de: I. Broşu. ACTUL IV. (Scenă : odăile dela mrs. Arbuthnot. In fund spre grădină, uşă cu ferestrele deschise ; uşi la dreapta şi la stânga.) (Gerald Arbuthnot scrie la masă) (Alice întră pe uşa din dreapta, împreună cu lady Hunstanton şi mrs. Allonby.) Alice (anunţând): Lady Hunstanton şi mrs. Allonby. (iese.) Lady Hunstanton : Bună dimineaţa Gerald. Gerald (se ridică) : Bună dimineaţa lady Hunstanton, bună dimineaţa mrs. Allonby. Lady HunslanUn : Venim să vedem ce face mama d-taîe, Gerald. Mai bine? da? sper din suflet Gerald : Mama nu s-a coborât încă din odaie, lady Hunstanton. Lady Hunstanton: Desigur au in- dispus-o căldurile de aseară şi muzica. De mu te ori muzica cuprinde mult romanti- | cism, sau cel puţin îţi agită totdeauna j nervii... j Mrs. Allonby: E una şi aceeaş. | Lady Hunstanton: Nu vă înţeleg, draga mea, şi sunt veselă. Mă tem că spuneţi o nedreptate. A, admiraţi, odaia drăguţă a d-nei Arbuthnot? E foarte frumoasă şi aranjată după moda veche, nu-i aşa? Mrs. Allonby (se uită prin odae cu lorgnetta) : Iţi lace impresia unei case en- gleze, plină de fericire. | Lady Hunstanton : Aveţi dreptate, I draga mea; o minunată caracterizare. In j toate, se simte influenţa binefăcătoare a I mamei d-tale, Gerald. I Mrs. Allonby : Lordul Illingworth, 1-vnstine că fie care înfluinţă străină ar a- | vea urmări rele, iar o influinţă bună ar fi |cel mai rău lucru din lume. ! Lady Hunstanton: Dacă lordul IUing- | worth, ar cunoaşte mai bine pe mrs. Ar- i buthnot, şi-ar schimba părerile. | Mrs. Allonby, Aşi dori să-I văd pe lordul Illingworth, într-o casă engleză, plină de fericire! j Lady Hunstanton : l-ar face bine I dragă. Astăzi cele mai muite ietnei din I Londra îşi aranjază odăile numai cu or- I chidei, cu streini şi cu romane franceze, j Aici însă. ne aflăm în odaia unei sfinte : . flori naturale şi proaspete — cărţi, cari nu te scandalisează, tablouri, pe cari le ! poţi privi, fără să roşeşti. Mrs. Allonby: Dar eu roşesc foarte bucuros! Lady Hunstanton: Ei. despre a roşi 8-ar putea spune multe, dacă te pricepi s-o iaci la timp potrivit. Sărmanul şi bu- nul Hunstanton zilnic îmi făcea observa- rea, că de mult nu mai roşesc îndeajuns. Dar pe vremea aceea, bărbatul meu era foarte ciudat; nu voia sa-i cunosc priete - nii, cari aproape toţi trecuseră peste 70 de ani, ca şi lordul Ashton intre alţii ....care, mi-se pare divorţase mai târziu. Un caz foarte trist... Mrs. Allohby : Sunt cu tot sufletul pentru bărbaţii trecuţi de 70 de ani; iţi oferă totdeauna iubirea unei vieţi întregi. Consider, 70 de ani, de-o vârstă ideală, pentru un bărbat! Lady Hunstanton: Mrs. Allonby e incorigibilă, nu-i aşa Gerald? Apoi Gerald nădăjduesc, că de-aci înainte, mama d-tale o să mă cerceteze mai ades. Când plecaţi cu lordul Illingworth ? Gerald: Mi-am schimbat planul, n-o să mai plec cu lordul Illingworth ! Lady Hunstanton : Ba ai să pleci Gerald ! Ar fi o mare imprudenţă din par- tea d-tale dacă n-ai pleca. Şi pentru ce a- nurne? , Gerald: Nu sunt pentru postul de secretar, la lordul Illingworth. Mrs. Allonby: Eu aş dori foarte mult ca lordul Illingworth, să mă roage să-i fiu secretar. îmi spune însă totdeauna, că nu sunt destul de serioasă^ Lady Hunstanton: Draga mea, nu se cuvine să vorbeşti astiel, în locuinţa a- ceasta. Mrs. Arbuthnot, e departe de so- cietatea răutăcioasă, în care trăim noi; nici nu vrea s-o cunoască; dânsa e cu mult prea bună. Mă consider în deosebi onorată pe urma vizitei ce-mi făcuse a- seară. Prezenţa ei a ridicat mult prestigiul societăţii .... Mrs. Allonby: Ah 1 o fi fost tot din pricina căldurilor, de cari aminteaţi mai înainte... Lady Hunstanton: Draga mea, de ce vorbiţi astfei ? Căldurile nu au nici o le- gătura cu cele spuse de mine mai înainte. Gerald, de ce *ni aţi li pentru postul de se- cretar ? Ce înţeles a vaau cuvintele acestea? Gerald: Principiile de viaţă ale lor- dului Illingworth, sunt prea străine deal© mele. Lady Hunstanton: Dar dragul meu Gerald, n-ar trebui să aveţi încă peste tot păreri despre viaţă. Ele n-au încă rost. Mai trebue să Vâ iăsaţi condus în viaţă. Lord Illingworth, V-a făcut ofertul cel mai splendid, cei mai măgulitor, şi dacă aţi pleca împreună, aţi avea prilej să cunoaş- teţi lumea — cel puţin atâta din ea, cât se plăteşte să o priveşti — şi chiar în cea mai favorabilă situaţie, şi aţi mai avea prilej a Vă întâlni cu oameni adevăraţi.

Sus. Au.steD.teld Kmerio Les- fi-in, ANUL LXXII. şanfiu ... file^minţM şl Tiţoirtli. B. îsşov, piaţa mar» ar. 80, TELEFON Nr. S20. Scrisori rermncate au &e prinesc. jl"aaaseripte

  • Upload
    others

  • View
    3

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Sus. Au.steD.teld Kmerio Les- fi-in, ANUL LXXII. şanfiu ... file^minţM şl Tiţoirtli. B. îsşov, piaţa mar» ar. 80, TELEFON Nr. S20. Scrisori rermncate au &e prinesc. jl"aaaseripte

^minţM şl TiţoirtliBîsşov, piaţa mar» ar. 80,

TELEFON Nr. S 20 .Scrisori re rm n cate au &e

prinesc. jl"aaaseripte nu se tfsferfcit.

î n » » r a t eoe primesc Admlnl«ireţiwae

Sraşcv ai la arraâtoarpig SiPOURI (te ANUNŢURI:

în VîCnfc ia M.. Dukes iiaohf., S u s. Au.steD.teld Kmerio Les- a* î, Heinrich ©ehmek. A. O- jy®iik Wac-hi.. Anton O rpelik. £a Budapesta ia A. V- Golber- fi-in, Jvkfltein B eraai, Iuliu Le cspcid (VII ?ÎT*sftbet-k&rut

Prcţn! Iisserţlunllor: o serie garmond po o coloana li. bani ş a n f iu o pnblioase. Publicări •»fa dos» după tarifă ţi învo. isaJĂ — RKOLAWK pe pagina 6-a o s»ne 20 bani.

REJUCŢIUNEÂ,

A N U L L X X II.

itxi&ains&te jentri listrc-UngartePo un an 24 cor., D«şâa»h&h>

12 cor., pe troi laal 8 cor. N-rli ds Dnmlneoi 4 oor, paFestin Româiia şi străiiitnr.Pe un an 40 franci, pe ţaft#

luni 20 tr., pe troi iun) 10 Ir S-ril de Oumlnsoa 8 tr. pe art.

Se prenumeră la toate oâ< ciilo poştale din întru şi di» sfară şi la d-nii colectori.

8AZETA apare îb 1teoar?s ú

Telefon: Mr. 226.

Âdnclal*traţlHR«K. Piaţa mare târgul Inului Nr. 30. «tiujio I. Pe un an 20 cor-« pa şas«luni 10 cor., pe tre i luni 5 cos. Ou dusul acasă : Pe un an gâ

1 por., pe şase iuni 12 oor.. v e ­t r e i luni 6 cor. — Un onena p lar 10 bani. — AtAt abona mentale. aâfc ui ^istarauns!--'*nr>- % se vU

Nr. 255. Miercnri-Joi 26 Noemvrie 9 Decemvrie 1909.»«»MrposwtiXfci« f*«WWWPtSîiW «w*>e

Pentru putere. >p. L.«, destăinuieşte | eu multă maliţie, o târgu ială cu Coroana, încercată de Fr. Kossuth azi vară, pentru a i se încredinţa iui formarea cabinetului. Bineînţeles un cabinet în majoritate kos- suthist, sub prezidenţia sa, în care cabinet ar fi avut Batthianyi portofoliul comerciului, L. Hollo port. justiţiei, Navay internele şi Szterényi port. comunicaţiei şi trenurilor, ce ar fi fost să se înfiinţeze anume pentru el. Kossuth a şi vorbit cu domnii aceştia, apoi a redactat un memorand, în care fă- gădueşte pentru bancă u i provizoriu de 3 ani, şi nu cere nici o concesie, decât ca reforma electorală să fie încredinţată ace­stui cabinet. In acest înţeles Kossuth a re­dactat un memorand, şi, prin un înalt funcţionar (Szterényi, aju tat de Aehren- thal. — Red. Gaz.) l-a vârât în cabinetul Maj. Sale.

Maj. Sa a refuzat memorandul, fiind eă n-avea încredere în statornicia lui Kos­suth, şi nu putea să dea puterea în mâ- nile unor oameni, pe cari încă nu-i cunoa­şte. Pe de-asupra, în clubul kossuthist toc­mai atunci s-a înscenat comedia cu coala de subscripţie a lui Teleky Arvéd, şi Kos­suth, speriindu*se, nu a continuat cu târ­guiala, deşi era hotărât să făgăduiască şi mai mult Coroanei, numai ca să i se dea lui guvernul.

— Acuma se lac noi încercări pentru a ajunge la putere. Cele două tabere mari— de justhişti şi kossuthişti — cari şi-au spus ziua bună, fiindcă se temeau că nu se vor putea împărţi pe oasele de ros, dacă vor ajunge la cârmă, acuma iarăşi încearcă a se împăca, văzând că tot mai multă putere se poate dobândi cu puteri unite! Barabás face pe intermediatorul. A şi prezentat un plan lui Kossuth.

— »Fremdenblattc scrie un artico prim, spunând că ori ce guvern cinstit când se îndepărtează, are grija ca să lase în ordine finanţele ţe r iiJ ! Şi de fapt gu ­vernul acesta se duce. Avem informaţia, eă Lukacs are deja numirea în buzunar, şi pe Héderváry ÎI are Ia interne

Leafă pentru secretarii despărţăminte lor.

Am tipărit în cursul săptămânilor trecute motivarea făcută de d-1 Dr. Dionisie Stoica, propunerii sale dela adunarea generală a Astrei, anume, ca : „Asociaţia să sistemiseze succe­siv posturi de secretari salariaţi în despărţămintele sale“. Această moti­vare a fost retipărită din ziarul nos­tru, şi va fi trimisă acelora, cari sunt mai competenţi a-şi spune cuvântul în chestie — despărţâmintelor. Cu toate acestea ne credem în drept a spune şi noi câteva cuvinte, asu­pra ei.

D-1 Stoica îngreunează puţin si­tuaţia, făcând coloane de apeluri la sentimentele româneşti, în loc de a pompune tabele statistice : cam câtă leafă ar da dânsul unui secretar, în total cât ar face lefurile acestea şi cam ce capital ar trebui deci să se adune în „Fondul Iubilar“ ? Nu ne spune părerea d-sale nici în chestia cum contemplează d-s» postul de se­cretar sa la ria t: să fie, cei cari îl o- cupâ, numai secretari de despărţă­minte, sau secretariatul l-ar purta pe lângă altă ocupaţie, - de învăţător sau preot mai cu seanţă? Se mai com­plica problema şi prin aceea, că d-1 Stoica de-o parte cere „divizarea des- părţămintelor“, pe eând de altă parte pare a ii de părerea, ca şi noi, că unui secretar salariat ar trebui să i-se dea un teren mai vast de muncă— mai multe despărţăminte.

Ne uşurează însă nespus de mult problema, făcând dela 'început restric ţia : succesiv. O sistemizare succesivă, va să zică — o încercare.

Prin restricţia asta numai decât esre formulată şi atitudinea noastră: dorim, ca idea ivită să între cât se poate de curând în stadiul de expe­rimentare ! !

Rezultatele întâelor experimente vor decide, fără îndoială, asupra sorţii pe care o merită problema.

P^r... se va zice din vre-q parte, experimentele cu secretari salariaţi s-au făcut deja — în centru — şi am vă­zut rezultatele. Desfidem pe acei ce vorbesc aşa. Tocmai de aceia ar fi să se facă reforma d-lui Stoica, pentru ca în despărţăminte să se lucreze aşa cum s-au ridicat odată pretenţiile de şi pentru secretarii generali! ! Pre­tenţii, cari pe lângă munca de birou ce deocamdată sunt siliţi a o isprăvi secretarii generali, nu se mai pot sus­ţinea. Va fi chemarea celor din dee- pârţăminte a le realiza.

A ltă părere, cârtitoare şi contra­zicătoare, ca tot pesimismul, vom auzi de la pesim işti: „Cum se poate? Să fie secretarul şi agronom, şi vier, şi ciubărar, etc., etc. ? Ş-apoi pentrucă-şi împlineşte cineva datorinţele lui de Român, şi fiu sau nepot de ţăran, numai decât să se şi gândească la lefşoară? Asta-i decadenţă naţională, dom nilor!“

Dar nu-i decadenţă. Bine zice d-1 Stoica: Astra da răsplată şi până acum, — în formă de premii. La so­cietăţile culturale ale altor neamuri aâemenea am putea găsi exemplul se­cretarilor salariaţi. Iar cât e pentru munca prea de multe feluri, s-ar pu­tea face o divizie între secre ta ri: unul să lucreze în despărţământul ce­luilalt la ce se pricepe mai bine, şi, fireşte, celălalt iarăş să-i ajute. Meni­rea fiecăruia ar fi însă, înainte de toate, să îngrijească de isvoare de venit, prin vindere de broşuri, organizarea de reprezentaţii, etc. etc. Era veche convingerea noastră, că în despărţă­minte persoana principală nu este „di­rectorul“, ci casierul. Un fel de cas- sier, sau mai la d re p t: incassator, ar fi să fie şi secretarul cu lea fă . . .

O singură piedecă mare ne pu­

tem noi închipui, dar nici asta nu ne face pesim işti: lipsa de oameni cu bune intenţii şi înţelegători. V or veni însă şi aceştia cu vremea.

Când ne vom avea şi noi „supra producţia" de intelectuali, şi vom mai putea alege, nji ca şi acum, când sun­tem siliţi a primi orice şi de la ori cine, tratând pe toată lumea ca pe nişte fete bătrâne, veşnic cu groaza în spate, nu cumva să „disgustăm"...

Alegerea de episcop Ia Caransebeş.

Dela trimisul nostru.

Vineri, 3 Decemvrie.Preziua alegerii.

Am alergat cu toţii din toate părţilo Bănatului, ba chiar şi din ţinuturi mai în­depărtate ale ţării, la Caransebeş, ca să asistăm la alegerea de episcop. Primul tran­sport a sosit cu trenul de 9 oare a. m. Avuserăm în acelas tren şi un aristocrat român, pe Bar. Geza Duca de Câdăr, de­putat sinodal, pe care l’a întâmpinat la gară secretarul consistorial Dr. Cornel Cor- nean, conducându-1 la reşedinţa episco- pească.

Pe noi însă, fiind mai democraţi, nu ne-a întâmpinat nime la gară, doar plebea cea multă, care privea la noi ca la nişte figuri exotice, venite din toate părţile lum ii. Fiind consecvenţi în principiile noastre de­mocratice, nu ne-am suit în birje, ci am pornit-o spre oraş »per pedes.. < Dar urât ne-am păcălit, căci aproape un ceas întreg ne-a trebuit, până ce-am ajuns în oraş. S’au mirat cu toţii văzând că vine aţâţa amar de lume. Credeai că se pregătea a- sediarea oraşului, nu alta. In centrul ora­şului se înşirau grupuri-grupuri de oameni, discutând cu toţii în mod aprins alegerea ce va să vie. Din gesturile aprige ce se făceau, se putea uşor deduce divergenţele de păreri dintre dânşii. La unele grupuri spiritele erau tât de agitate, încât era cât pe-aci să intervină poliţia ca să le po­tolească. Haita lui Burdia anume căuta să aţâţe oamenii, numai ca să dea anză la scandaluri publice. Dar planul lor infernal

FOILETONUL »GAZ. TKANS.«

(9)

„Una, ca toate,“Dramă de Oscar Wilde

Trad. de: I. Broşu.

ACTUL IV.(Scenă : odăile dela mrs. Arbuthnot. In fund

spre grădină, uşă cu ferestrele deschise ; uşi la dreapta şi la stânga.)

(Gerald Arbuthnot scrie la masă)(Alice întră pe uşa din dreapta, împreună

cu lady Hunstanton şi mrs. Allonby.)

Alice (anunţând): Lady Hunstanton şi mrs. Allonby. (iese.)

Lady Hunstanton : Bună dimineaţa Gerald.

Gerald (se ridică): Bună dimineaţa lady Hunstanton, bună dimineaţa mrs. Allonby.

Lady HunslanUn: Venim să vedem ce face mama d-taîe, Gerald. Mai bine? da? sper din suflet

Gerald : Mama nu s-a coborât încă din odaie, lady Hunstanton.

Lady Hunstanton: Desigur au in­dispus-o căldurile de aseară şi muzica. De mu te ori muzica cuprinde mult romanti-

| cism, sau cel puţin îţi agită totdeauna j nervii...j Mrs. Allonby: E una şi aceeaş.| Lady Hunstanton: Nu vă înţeleg, draga mea, şi sunt veselă. Mă tem că spuneţi o nedreptate. A, admiraţi, odaia drăguţă a d-nei Arbuthnot? E foarte frumoasă şi aranjată după moda veche, nu-i aşa?

Mrs. Allonby (se uită prin odae cu lorgnetta) : Iţi lace impresia unei case en­gleze, plină de fericire.

| Lady Hunstanton: Aveţi dreptate,I draga mea; o minunată caracterizare. In j toate, se simte influenţa binefăcătoare aI mamei d-tale, Gerald.I Mrs. Allonby: Lordul Illingworth,1 -vnstine că fie care înfluinţă străină ar a- | vea urmări rele, iar o influinţă bună ar fi | cel mai rău lucru din lume.! Lady Hunstanton: Dacă lordul IUing- | worth, ar cunoaşte mai bine pe mrs. Ar-i buthnot, şi-ar schimba părerile.| Mrs. Allonby, Aşi dori să-I văd pe lordul Illingworth, într-o casă engleză, plină de feric ire !

j Lady Hunstanton : l-ar face bineI dragă. Astăzi cele mai muite ietnei dinI Londra îşi aranjază odăile numai cu or-I chidei, cu streini şi cu romane franceze, j Aici însă. ne aflăm în odaia unei sfinte : . flori naturale şi proaspete — cărţi, cari nu te scandalisează, tablouri, pe cari le

! poţi privi, fără să roşeşti.

Mrs. Allonby: Dar eu roşesc foarte bucuros!

Lady Hunstanton: Ei. despre a roşi 8-ar putea spune multe, dacă te pricepi s-o iaci la timp potrivit. Sărmanul şi bu­nul Hunstanton zilnic îmi făcea observa­rea, că de mult nu mai roşesc îndeajuns. Dar pe vremea aceea, bărbatul meu era foarte ciudat; nu voia sa-i cunosc priete­nii, cari aproape toţi trecuseră peste 70 de ani, ca şi lordul Ashton intre alţii ....care, mi-se pare divorţase mai târziu. Un caz foarte trist...

Mrs. Allohby : Sunt cu tot sufletul pentru bărbaţii trecuţi de 70 de ani; iţi oferă totdeauna iubirea unei vieţi întregi. Consider, 70 de ani, de-o vârstă ideală, pentru un bărbat!

Lady Hunstanton: Mrs. Allonby e incorigibilă, nu-i aşa Gerald? Apoi Gerald nădăjduesc, că de-aci înainte, mama d-tale o să mă cerceteze mai ades. Când plecaţi cu lordul Illingworth ?

Gerald: Mi-am schimbat planul, n-o să mai plec cu lordul Illingworth !

Lady Hunstanton : Ba ai să pleci Gerald ! Ar fi o mare imprudenţă din par­tea d-tale dacă n-ai pleca. Şi pentru ce a- nurne?

, Gerald: Nu sunt pentru postul de secretar, la lordul Illingworth.

Mrs. Allonby: Eu aş dori foarte mult ca lordul Illingworth, să mă roage să-i

fiu secretar. îmi spune însă totdeauna, că nu sunt destul de serioasă^

Lady Hunstanton: Draga mea, nu se cuvine să vorbeşti astiel, în locuinţa a- ceasta. Mrs. Arbuthnot, e departe de so­cietatea răutăcioasă, în care trăim noi; nici nu vrea s-o cunoască; dânsa e cu mult prea bună. Mă consider în deosebi onorată pe urma vizitei ce-mi făcuse a- seară. Prezenţa ei a ridicat mult prestigiul societăţii....

Mrs. Allonby: Ah 1 o fi fost tot din pricina căldurilor, de cari aminteaţi mai înainte...

Lady Hunstanton: Draga mea, de ce vorbiţi astfei ? Căldurile nu au nici o le­gătura cu cele spuse de mine mai înainte. Gerald, de ce *ni aţi li pentru postul de se­cretar ? Ce înţeles a vaau cuvintele acestea?

Gerald: Principiile de viaţă ale lor­dului Illingworth, sunt prea străine deal© mele.

Lady Hunstanton: Dar dragul meu Gerald, n-ar trebui să aveţi încă peste tot păreri despre viaţă. Ele n-au încă rost. Mai trebue să Vâ iăsaţi condus în viaţă. Lord Illingworth, V-a făcut ofertul cel mai splendid, cei mai măgulitor, şi dacă aţi pleca împreună, aţi avea prilej să cunoaş­teţi lumea — cel puţin atâta din ea, cât se plăteşte să o priveşti — şi chiar în cea mai favorabilă situaţie, şi aţi mai avea prilej a Vă întâlni cu oameni adevăraţi.

Page 2: Sus. Au.steD.teld Kmerio Les- fi-in, ANUL LXXII. şanfiu ... file^minţM şl Tiţoirtli. B. îsşov, piaţa mar» ar. 80, TELEFON Nr. S20. Scrisori rermncate au &e prinesc. jl"aaaseripte

Pag-ina 2. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E Ï. Nr. 255.—1909

nu le-a succes. Oamenii de bine imediat au înţeles situaţia şi s’au desbărat de a- genţii provocători, căutându-şi locuinţe prin oraş.

Cu trenul de amiazi şi de dup’amiazi a sosit grosul deputaţilor sinodali, între eiII. Sa Gheorghe Szerb, precum şi alte tran­sporturi de vizitatori, veniţi din mari de­părtări ale ţării. S’adunase lume şi ţară, pentrucă se vestise, că însuşi Metropolitulo sa conducă actul alegei ii, voind ca să facă oarecumva presiune asupra alegerii Iui Hamsea. A fost însă o fericită idee din partea I. P. S. Sale, că nu s’a ostenit până Ia Caransebeş, căci presenţa sa ar fi fost în stare să producă un mare scandal. In tot Bănatul s’a înrădăcinat convingerea aceea, că Metropolitul încă-şi are partea sa bună la neîntărirea arhimandritului Musta şi a Protosincelului Badescu. Aceste două lovituri au atins foarte dureros ini­mile Bănăţenilor, cu atât mai mult, cu cât ele vin dela o persoană, care în primul rând este chemai ă să apere interesele şi prestigiul bisericei, iar nu să conlucre la nimicirea lor. Numai astteî se esplică fap­tul că s’a adunat mulţimea aceea, care a voit să demonstreze solemn în contra ţi­nutei condamnabile a Metropolituluî.

Dar, cum am zis mai sus, a fost mai bine că dânsul nu s’a presentat la alegere, căci participarea sa putea avea urmări in­calculabile pentru întreaga biserică...

** *In preseara alegerii întreg oraşul era

în fierbere. Deputaţii ambelor partide s’au retras în localurile lor la câte o confe­rinţă intimă. Toaţă lumea era curioasă să vadă, cum să grupează deputaţii. A pro­dus o consternaţie generală ştirea, că pro­topopul Lugojului şi al Buziaşului, precum şi alţi deputaţi, n’au luat parte la confe­rinţa partidului bisericei. Faptul acesta a făcut pe unii membrii ai acestui partid, ca să adreseze desertorilor unele epitete nu tocmai măgulitoare pentru poziţia, ce dânşiio ocupă în viaţa noastră socială-biseri- cească.

In partidul bisericei discuţia a decurs în tr’un mod foarte aprins. Unii pledau pen­tru Cristea, alţii, majoritatea, pentru Roşea.

Aflându-se despre antişambrăriie a- eestui din urmă pe la ministru, şi despre traficările sale cu Burdia, şi cei mai aprigi aderenţi ai săi s-au lâpădat de dânsul, declarându-se solidari cu ^ceilalţi pentru Cristea. Dar cu toate acestea nu era ma­jo ritatea absolută, căci unele persoane t i­mide n-au avut curajul să asiste la con­ferinţă, de sigur se temeau că va auzi Burdia. Conferenţa aceasta, care s-a înce­put după şease oare seara, a durat până pe la 9 oare. Deputaţii s-au împrăştiat apoi numai cu speranţa, dar nu şi cu con­vingerea, că vor învinge. De pe feţele lor se putea ceti o mare deprimare» care trada rezultatul nesigur al conferenţei.

Ceeace însă n-a putut să săvârşească mintea omenească, prin capacitare, a să­vârşit provedinţa divină printr-o minune dumnezeească. Căci ce se întâm plă? Pe «ei câţiva deputaţi ai majoritaţei, cari şo- văiau, mustrându i conştiinţa, toată noap­tea nu puteau adormi. Dimineaţa în zori de zi protopopul Buziaşului, cu ochii lă­crămând s-a dus la doi fruntaşi ai majo­rităţii, spunându-le că toată noaptea n-a

Iată prima datorinţă a D-tale în acest so- lemu început al carierii, ce Te aşteaptă.

Gerald: Nu doresc s i mai văd lu ­mea; am văzut destul.

Mrs. Allonby: Nu cumva credeţi Ge­rald, că aţi exploatat până în fund viaţa ? Când un bărbat vorbeşte aşa, să ştii că viaţa l-a exploatat pe el.

Gerald: Nu vreau să părăsesc pe mama.

Lady Hunstanton: Permite-mis-o nu­mesc aceasta mai mult o lene din partea D-tale Gerald. Să nu părăseşti pe mama! De-aşi fi eu mama D-tale, aşi insista, să pleci. (întră Alice).

Alice: Complimente din partea D-nei Arbuthnot, milady, dar nu poate primi as­tăzi pe nimeni; sufere urât de cap. (ese prin dreapta.)

Lady Hunstaton: Urâte dureri de cap. Ce rău îmi pare. — Dar poate să veniţi cu dânsa după prânz ia mine, Geraid, dacă se va simţi mai bine?

Gerald: Nu cred, lady Hunstanton, să putem veni după prânz....

Lady Hunstanton: Bine, să veniţi mâne A h ! dacă aţi avea tată Gerald, el n*ar suferi, să vă pierdeţi viaţa, aici, el îndată v-ar trimite cu iord lliingwortb. Dar ma­mele sunt aşa do slabe, toate le la s ă d u jă copiii lor... Avem prea multă inimă, prea multa i^imă. Veniţi dragă mrs. Allomby, j

putut dormi, căci I*a mustrat conştiinţa, pentrucă şi-a părăsit partidul. Se roagă ca să fie iarăşi primit îndărăt. A fost o scenă peste măsură de emoţionantă. Gla­surile au amuţit şi toţi cei prezenţi s-au îmbrăţişat de bucurie că oaia rătăcită s-a întors iarăşi la turma de mai nainfce. Ace- laş lucru s-a întâmplat şi cu ceilalţi de­putaţi şovăitori.

Ziua alegerii.Sâmbătă, 4 Decemvrie.

Făcându-se încă aseară privegherea dela 7—9 oare, astăzi se face slujba dum­nezeiască tot în catedrală, începând dela 9 oare a. m. In decursul slujbei s-a făcut chemarea Duhului sfânt şi s-a făcut un pa­rastas în amintirea metropolituluî Andrei Şaguna, a episcopilor Ioan Popasu şi Ni- colae Popea şi a mecenatului Emanuil Gojdu. Liturgia a cântat-o corul teologilor din loc. La sfârşitul liturgiei s-a cetit testamentul lui Gojdu.

La 12 oare, finindu-se servipiul divin, s-a început sinodul. înainte de constituire s-a ales o comisie constătătoare din de­putaţii Mihai Popovici, Dr, George Popo- vici, George Szerb, Bar. Geza Duca de Cadăr şi Constantin Burdia, ca^e avea să cheme pe mandatarul metropolitan, Arhi­mandritul Filaret Musta. ca să conducă sinodul.

Ocupându-şi locul presîdial, I. P. C. Sa rosteşte un discurs scurt dar bine sim­ţit, amintind între altele, că este primul caz în biserica noastră ortodocsă răsări­teană, când două alegeri de episcop n-au fost întărite, şi primul caz, că un scaun episcopesc s-a ţinut neîmplinit peste ter- minul de trei luni, prescris în statutul or­ganic; de tot 15 luni dela moartea ferici­tului episcop Nicolae Popea. Discursul a- cesta a fost însoţit cu furtunoase aplause din partea publicului emoţionat.

Deschizându-se sinodul, se purcede la alegerea notarilor: Traian Oprea, Avram Corcea, Dr. Proştean, Gh. Breban, Dr. Cornel Cornean şi Dr. George Gârda,

Apoi Dr. Gârda ceteşte literile me­tropolitane despre preaînalta resoluţiune împărătească referitoare la neîntărirea episcopului ales Dr. Iosif' Traian Badescu şi referitoare la dispunerea nouei alegeri de opi>cop cu eschiderea celor deja aleşi dar neîntăriţi.

Notarul Dr. Cornel Cornean ceteşte literile metropolitane, referitoare la însăr­cinarea mandatarului metropolitan cu con­ducerea sinodului electoral.

Apoi se ceteşte apelul nominal, con- statându-se ca absenţi deputaţii Iuliu No­vac şi Dr. los'f Olariu, fiind deci presenţi 58 de deputaţi.

Dr. C. Cornean se însărcinează cu purtarea protocolului.

Se ceteşte telegrama lui Iuliu Novac pentru acordarea concediului.

Se purcede apoi la însuşi actul ale- gerei de episcop, alegându-se mai întâi de­putaţii Mihai Popovici şi Nicolae Cena ca bărbaţi de încredere pentru scrutiniu.

Făcâudu-se votarea, se constată că au întrunit Dr. Miron E. Cristea 31 voturi, Dr. Iosif I. Olariu 24 voturi şi s-au dat 3 bile albe.

Presidiul proclamă de ales pe Dr.

mai am să dau pe la parochie şi să întreb pe mrs. Daubeney de sănătate. Parcă nu i-e bine ! Sâ te miri, cum mai poate su­porta pastorul greutăţile unei boale aşa de îndelungate. Nu cred că mai este un om aşa de bun la inimă ca şi el. La re­vedere Gerald. Multe salutări pentru mama D-tale !

Mrs. Allonby: La revedere mrs. Ar­buthnot î

Gerald: La revedere,(Lady Hunstanton şi mrs. Allonby es. Ge­

rald şade la masâ şi îşi citeşte scrisoarea.)(Va urma.)

Omul de geniu.Celebrul criminol gist italian, Cesare

l ombroso, nu a de e ro n a t în mod expe­rimental numai asemănările criminalului şi ale nebunului ; după aceeaşi metodă, el a studiat »Omul de geniu« într-o foarte curioasă lucrare al cărei rezumat urmează.

Lombroso a studiat în special carac­terele oamenilor de geniu cari, după el, au fost în acelaşi timp alienaţi.

A ajuns astfel la concluzia că dacă analizăm viaţa şi lucrările marilor spirite bolnave, de cari a răsunat istoria, găsim mai întâiu că ele se disting, prin multe trăsături, de omul vulgar şi chiar în parte, de oamenii de geniu, cari au parcurs fără

Miron E. Cristea, care a întrunit majori­tatea voturilor.J

Finindu-se votarea, presidiul rostind un discurs de încheiere, declară sinodul electoral de închis la 1 oră p. m.

Ia apoi cuvântul deputatul Dr. Geor­ge Dobrin, care rosteşte un discurs a- vântat, spunând, între altele, că cei ce au ales astăzi pe noul mire, au fost conduşi de dragostea faţă de biserică şi faţă de neam, care este baza păcii şi a bunei în­ţelegeri în biserica noastră. îşi exprimă dorinţa, ca soarele mult dorit să-şi reverse odată rasele-i binefăcătoare şi asupra die- cesei noastre. In fine mulţumeşte I. P. C. Sale Arhimandritului Filaret Musta pen­tru conducerea înţeleaptă, ce a dovedit la şedinţa de astăzi.

Apoi publicul izbucneşte în urale ne­sfârşite la adresa nou alesului episcop.

După prânz ne-ara dus cu toţii la gară plecând spre casă, şi dorind ca cele împlinite astăzi să fie într-un ceas bun !

Cronici bucureştene.Viaţa politică.

Cu deschiderea parlamentului viaţa politică a întrat în făgaşul său obicinuit. Cei cari fac politică simt că-şi trăesc con­vingerile cu adevărat ; e o viaţă mai din plin pentru politicianul de frunte ca şi pentru cel din front. Toţi urmăresc de a- proape desfăşurarea evenimentelor mai mari şi mai mici, cari poc aduce succese sau înfrângeri într-o parte sau alta, dar în fruntea tuturor în această privinţă ;sta gazeta, ziarul partidului. Ea câştigă de bună sama două lu cru ri: materie şi ceti­tori mai mulţi, mai cu seamă atunci când dă Dumnezeu şi câte-o alegere parţială.

Pe lângă alte lucruri însemnate (mo­dificarea legei pădurilor şi a judecătoriilor ambulante) mesagiul regal atinge şi ches­tia impunerii proporţionale a forţelor pro­ducătoare ale ţării.

E vorba, se pare, de ştergerea privi­legiilor capitalului şi proprietăţii mari.

Trăim în vremea când probleme mai radicale îşi aşteaptă rezolvarea ; deci a- <es< pas nu credem că va mai întârzia mult. *

Tot în acest timp de bogată activi­tate a capitaiei româneşti, când numărul sprijinitorilor artei creşte, Ateneul are pe lângă concertele sale, în fruntea cărora stau cele simfonice ale orchestrei ministe­rului, trei expoziţii de pictură.

Impresiile căpătate dela una din a- ceste expoziţii, vreau să le împărtăşesc şi cetitorilor »Gazetei«.

Sunt de altfel doi artişti, cari mai de mult şi-au câştigat certificatul maturi­tăţii lo r: d. Grant cu aquarele şi d. Ver- mont cu pictură.

In aquareleledlui Grant e multă viaţă primăvâratică. Şi natura şi oamenii sunt în plină strălucire primăvăratică. Peisa- giile, bisericiie, ţărancele sale par a fi in ziua de Florii sau de Paşt». Şi cine a trăit la ţară, dar mai cu samă cine toto­dată s-a născut la ţară, rămâne cucerit de înţ-lesul deplin pe care îl dau vieţii de sat şi naturei bogate pânzele d-lui Grant,

urmă de nebunie glorioasa parabolă a exi­stenţei lor.

I) Intr-adevăr, geniile alienaţilor nu au aproape de loc caractere. Caracterul întreg, complet, (care nici odată nu se pleacă la suflarea vântului) e semnul dis­tinctiv ai geniilor complete, (Dante),

Cardan se acuză el însuşi de a fi mincinos, bârfi tor şi jucător, Rousseau, cu toate că atât de simţitor, lasă în părăsire pe amica cea mai iubitoare şi mai binefă- cătoare, el îşi părăseşte copiii, calomniază pe amicii săi şi chiar pe sine însuşi, şi se face de trei-ori apostat, al religiei cato­lice, al celei protestante, şi al celei a filo­zofilor.

Lenau, devot până la fanatizm în »Savonarola« sa, se arată sceptic până la cinizm în »Albigeois« ; el o ştie, o mărtu­riseşte şi-şi bate joc de asta.

II) Geniul de sigur nu posedă umi­linţa creştin ă : cu toate acestea orgoliul, care fierbe în acei creeri bolnavi, întrece măsura adevărului — Tasso şi Gardan, cil menajamente, Mahomet cu sinceritate, de­clară că sunt inspiraţi de Dumnezeu : iată pentru ce cele mai uşoare critici contra opiniilor lor sunt perzecuţiuni mortale. Cardan scrie el în su ş i: Natura mea în ex trem itate humanae substantiae conditio- nisque et in confine immortalium posita.

— S-a zis despre Newton că ar fi fost în stare să omoare pe contrazicătorii

care a fost, la rândul său, cucerit de bo­găţia părţilor câmpulungene.

In tablourile sale în deosebi ţăran-1 cele apar în ţinută liberă şi mândră (Ţă­ranca intrând în biserică şi Ţăranca tor­când). Ele — tablourile — nu sunt numai combinaţii de culori, ci în ele se vede mo­delul trăind cu înţelesul, cu umbrele şi cu lumina Iui. In deosebi colţurile de natură sunt strămutate pe pânză aşa cum le-a înţeles ochiul pătrunzător al artistului, care vede cu adevărat (două peisagii de pe Râul Târgu!u», care trece pe lângă Câmpulung.)

Ar fi să lungesc prea mult această cronică dacă ar fi să mai adaug impresi­ile pe cari mi-le-au lăsat florile şi chiar de­se nuri le. în cari d. Grant dovedeşte multă fineţă şi precizie.

Face însă greşeală — o greşală, care de altfel n’are a face cu talentul său şi care se poate ie ta uşor — când într’un interior de biserică pune aproape de strana dascălului două ţărănoi. Aceasta nu se poate vedea la oraş. deci cu atât mai pu­ţin ia sat.

*D-l Vermont, apoi, are un număr

destul de mare de peisagii, de subiecte etc. din cari uneie au fost expuse încă odată în primăvară ia Salonul oficial din Maiu — şi s’a amintit atunci în »Ga­zetă« de ele (Horă de ţigănci, Coborârea de pe cruce, Vorbe dulci etc.)

In celelalte pânze ale sale apoi se remarcă ţigănuşii şi ţiganii, cari dovedesc înţelegerea sufletului omenesc, pe lângă fineţe şi precizie în des.n. Intre aceştia sunt doi ţigănuşi vânzători de ziare, cari citesc, ceiace de altfel nu se prea întâmplă: ei numai vând.

Intre peisagii are o frumoasă privire a Saceielor. din spre Braşov.

Are şi din Braşov două colţişoare: o piaţă de suburbiu, un fel de maidan, cum i-s’ar zice în mahalalele bucureştene şi ziduri vechi din Braşov. E de bună seamă zidul cu inscripţii, po sub care trece gârla şi poteca, de nu mă înşel chiar din dosul r dacţiei »Gazetei«.

Uneori tablourile d-lui Vermont su­feră de scăderea unei distribuiri greşite a umbrelor şi iuminei. In »Nudul din pă­dure« apoi nici nu se poate şti de unde vine lumina şi totuşi nudul are umbre şi lumină. Aiături de calităţi atât de însem­nate e de mirare cum pot sta astfel de scăderi.

*Până Sâmbătă la teatrul Leon Po-

pescu a fost opereta vienc ză, iar dela 14—19 Noemvrie s’a jucat din nou de trupa Davila, reîntoarsă din provneie, repertoriul cunos­cut până acum cu puternica dramă a lui Sudermanri »Stane de piatră«.

La ^Naţional« se aşteaptă în curând »Viforul« d-lui Deiavrancea ca o adevărată zi senină de primăvară.

»Pământ« piesa d-lui M. Polizu-Mic- şuneşti se menţine încă pe afiş mai mult prin partea senină idilică şi viu redată a scenelor de viaţă ţărănească decât prin partea dramatica, care se mai susţine prin jocui artiştilor.

B *4curenţi. 18 Nov. 1909.R. C.

i m — <iiii îmi i i i mu ffm i ii i cmwm w w im m mwm t im — — wm— — m i w m a

săi ştienţifici. Rousseau crede că toţi oa­menii sunt uniţi contra lui, şi câte odată chiar şi elementele.

Schopenhauer povesteşte în scrisorile sale, cum o persoană voia să aşeze por­tretul său, ca pe o icoană sfântă, într-un templu special.

III) Câţiva din aceşti nenorociţi au dat semne estraordinare de geniul lor. Tasso vorbea la 6 luni ; ia 7 ani ştia la­tines 'e.

— Lenau, din copilăria s* improviza discursuri mişcătoare, şi cânta admirabil cu vioara.

Cardan, la 8 ani, avea apariţiuni şi arătări ale geniului său. Ampère, la 13 ani, era matematician. Pascal, la 10 ani, inspi­rat de sgomotul unei farfurii, crează teo­ria acustică ; la 15 ani el compune cele­brul său tratat asupra secţiunilor conice. Haller, la 4 ani, predica ; la 5 ani, devora cărţile.

IV) In loc de a iubi lin iştita singură­tate a cabinetului, aceşti oameni nu pot niciodată să se fixeze nicăiri şi ei sunt condamnaţi să călătorească continuu. Le­nau trece din Viena, la Stokerau, la Gmun- den şi emigrează până la America.

— »Am trebuinţă, spunea el de a schimba climatul din când în când, pen­tru a-mi împrospăta sângele.«

Tasso rătăceşte în continu dela Fer- rara la Urbine, la Mantone, la Neapole,

Page 3: Sus. Au.steD.teld Kmerio Les- fi-in, ANUL LXXII. şanfiu ... file^minţM şl Tiţoirtli. B. îsşov, piaţa mar» ar. 80, TELEFON Nr. S20. Scrisori rermncate au &e prinesc. jl"aaaseripte

Nr. 255.— 1909.

— 25 Noemvrie v.

Nu ştim să mâncăm... Nu ştim să mâncăm, şi toata lumea moare mai de vreme decât ar trebui pentrucă nu se, hrăneşte în chip raţional. Iată declaraţia senzaţională pe care o face un ziar fran­cez. Animalele ne dau adevărata lecţie ca să trăim mult şi bine ! ? Boul mestecă bine cânele, cămila tot aşa, şi toate digerează de minune tot ce mănâncă. Observând animalele, un american perspicace, d-l Ho- race Flechter a născocit ceea-ce numeşte el »legile mâncărei.«

Când avea 45 de ani, d-l Flechter avea o greutate prea mare şi fel de iei de boale : podagră, dispepsie, migrene, eczemă, etc. Era uşa de condamnat la moarte, în­cât o companie de asigurări a refuzat să iacă vreo combinaţie cu dânsul. Supărat, Flechter a r-ăspnns judecătorilor săi »Voiu trăi«.

Acuma are 65 de ani, are o greutate normală, pare să aibă numai 40, doarme ca un pui de găină, e puternic ca un turc, A u itat vechile-i boale, şi... face planuri de viitor.

Mestecarea l a scăpat, o spune pre­tutindeni şi o dovedeşte. Americanul mai e şi desinteresat: oferă tuturor gratis leacul acesta minunat.

Toată învăţătura Iui stă în câteva axiome :

Mestecaţi pănă ce alimentul se pre­face într-un fel de spumă, pe care o în ­ghiţi fără sa vreai

Mestecaţi lichidele, ca şi solidele. Mes­tecaţi vinul, berea, laptele, apa, întocmai ca şi cerealele, carnea şi legumele.

Nu luaţi nimica dimineaţa, fiindcă noaptea n-aţi cheltuit nici un fel de ener­gie. Staţi pănă la ameazi nemâncaţi.

Nu mâncaţi carne roşie, care nu se amestecă bine Treizeci de înghiţituri, bine .amestecate, ajung ca sâ astâmpere foamea cea mai mare.

Să beţi puţin după masă. De altfel, veţi vedea din experienţă că nici nu o să vă iie aşa de sete...

Seara mâncaţi puţin. De loc ar fi şi mai bine. De altfel regimul nu e draconic. Nu siliţi natura. Preferaţi cărnurile albe.

Rezultatele sunt urm ătoarele: vă sculaţi dela masă uşori, gata să lucraţi. Nu veţi mai avea nici dilataţie de stomac, nici constipaţie ; în câteva luni întineriţi... in fiece clipă veţi fi gata să vă apucaţi de niunca cea mai grea, fizică sau intelec­tuală.

Corpul revine la greutatea lui nor­mală, fie că e prea slab sau prea gras, — iar spiritul e uşor, mintea deschisă. In scurt, întâmplarea doctorului Faust, fără ajutorul iui Mefistofeles.

Mestecarea, la început pare o con-

la Paris, la Bergame, Ja Roma, ia Turin.Poe făcea desperarea directorilor de

reviste pentru că vagabonda într-una de la Boston la New-York, Richnsod, la Phi­ladelphia, ia Baltimore. Rousseau, Cardan, Cellini, se opresc când ia Turin, când la Roma, când la Bolonia, când Ia Lausanne. »Schimbarea de loc, zicea Rouseau, e pen­tru mine u trebuinţă.«

V) De asemenea ei schimbă adesea cariera şi studiile, ca şi când cugetarea neobosită nu se putea sătura într-o jSin-

\gură direeţie... Swift, în afară de poesiile sale satir'ce, a scris asupra manufacturilor Irlandei, asupra teologiei, politicei, şi asu­pra istoriei reginei Anna. Cardan a fost în acelaş timp matematician, medic, teolog şi literat.

Rousseau era pictor, maestru de mu­şi ca. filosof, botanist şi poet. Hofmaa era mag strat, caricaturist, musicant, roinan- •cier şi auîor dramatic.

Tasso, ca şi Gogol mai târziu, atinse toate genurile poesiei epice, dramatice şi didactice, el vo< s i scrie chiar isterie, fi- losofie şi poiitică. Ampere în tinereţea sa, manuea^ă pensula, vioara, lira ; în acelaş timp <-ste naturalist, usician şi metafizician,— Newîon şi Pascal, în momente de ?be- raţiune, părăsesc fisica pentru teologie.

Vi) Aceşti cugetători en rgici, teri­bili, suuL adevăraţii pionieri ai ştinţei: se avântă orbeşte maiata, atacă cu lăcomie

G A Z E T A T R

strângere ; în curând devine o plăcere. D-! Flechter mestecă bucuros o bucată de friptură de 732 de ori, ca să o reducă Ia nimica, — şi afirmă că găseşte o mulţime de gusturi succesive întrânsa, cari îi fac mare plăcere. Pânea se reduce cam în 33 de mestecături, şi mestecătorul îi găseşte gusturi pe cari nici nu le-a bănuit.

Sistemul lui Flechter e atrăgător plin de făgădueli şi... economic, („v. N“.)

Lista neagră. Curtea cu juraţi din Târgul Mureşului a osândit ieri pe d-l Dr. Sever Dan Ia 4 luni închisoare şi 500 cor. amendă, pentru un raport dela un proces de presă, publicat în »Gazeta Trans.« anul trecut. Acuza a iost îndreptată în contra, articolului pentru aţâţare împotriva mstitu- ţiei justiţie i,dar curtea cu juri a constatat numai calomnie. Procurorul a voi bit foarte calm şi a fost chiar amabii.

0 invenţie. D-l I. C. Rosin, student al Universităţei din Iaşi, a inventat un aparat de telegrafie, ce prezintă interesul că are imprimarea, nu pe bandă ca pănă acum, ci direct pe hârtie de format mare, înlăturând astfel scrierea cu mâna sau lipirea bandei pe blancbetă. Prezintă un mare interes prin marea uşurinţă ce o admite în manipulare, având numai 13 clape pentru 80 de caractere (litere mari, mici, numere şi punctuaţii) din care poate să se imprime prin diferite combinaţii foarte ingenioase pe cât şi de uşoare, ori care din cele 80 de caractere şi afară de aceste, e construit astfel încât în t mpui recepţie» nu e nevoe de prezenţa amploia­tului la aparat. Aparatul se afli în lucra­rea şcoalei de arte şi meserii din iaşi şi e pe cale de a i se înainta actele cu for­mele cerute de lege ministerului respectiv, pentru a fi brevetat.

Gucerirea văzduhului. D-rui h . s.Hele-Shaw, preşedintele soc. inginerilor electrici, a Vorbit despre »navigaţia ae­riană« înaintea unui public foarte nurnă- ros. El e mândru că maşinele pentru ba­loanele germane se datoresc unui aero- naut englez, Cox well. Laudă pe Bleriot că şi-a pus viaţa în primejdie timp de şeapte ani pănă ce a reu ş it ; laudă pe fraţii Wright, pe Latham etc. Dar o să mai treacă mult, foarte mult, pănă să pu­tem veni în centrul oraşului în aeroplan. Navigaţia aeriană va fi încă vreme lungă numai sport, numai în folosul armatei. E chestie de motor.

Din punct de vedere comercial, în- nainte de a pune cap tal în societăţi pen­tru fabricat aeroplane, e bine să ne în ­trebăm : Al cui e aeru l? Are drept pro­prietarul unei întinderi de pământ a opri baloanele şi aeroplanele de a trece peste ea?

In 1815 a fost proces între doi ve­cini. Uuul bătuse o scândură sus într-un pom şi scândura atârna deasupra iocului dealături. Littleton Fox a respins plân­gerea celui cu locul ainenimat, sub cu­vânt că aerul nu e al nimănui.

Mai apoi însă s-a ajuns la convingerea că aerul pănă la înălţWnea celor mai înâlţi copaci sau clădiri, fie şi cât turnul Eiffel e al proprietarului bucatei de pământ cu pricina. Deci Littleton Fox a greşit.

Prin urmare, proprietarii particulari

cele mai mari greutăţi, ca mai capabile poate de a le slei energia lor bolnăvi­cioasă; sesiseazâ raporturile cele mai ciu­date ale lucrurilor, punctele cele mai în­tunecate şi cele mai noi; sa reamintim aci cum originalitatea împinsă la absurd este caracterD oeţilo r şi artiştilor alienaţi. Ampère urmărea întotdeauna, în matema­tice, problemele cele mai grele — abisu­rile — cum remarcă Arago. Rousseau în »le Devin de village«, încercase muzica viitorului, pe care a încercat-o mai tâ r ­ziu, la rândul său, un alt nebun genial Schumann.

Switt avea obiceiul să spună că se simţea bine numai atunci când putea să trateze subiectele cele mai grele şi cele mai streine de ocupaţiile sale; de fapt ju ­decând după a sa scris »Asupra ser­vitoarelor«, nu vedem îa el un teolog sau un om politic, dar un adevărat servitor; »Confesiunea unui hoţ« părea a fi scrisă în adevăr de un hoţ cunoscut, atât de bine, încât complicii acestuia, crezându-se pierduţi, s-au predat justiţie i; în prezice­rile lui Bieckerstaf el se degnizează în catolic şi înşeală pe inchizitorii din Roma, poate mai puţin siniştrii dar de sigur mai dibaci decât hoţii englezi.

Walt Whitmann este creatorul unei poezii fără rimă şi ritm, lăudată deanglo- saxoni ca poezia viitorului şi care are de? sigur un caracter de ciudată şi sălbatica originalitate.

N S 1 L V A N 1 E 1 .

nu vor putea opri maşinele desburat. Dar statele ? Pot ele lăsa să umble în cruciş şi în curmeziş baloanele şi aeroplanele pe deasupra lo r? De bună seamă că nu. Ele au datoria a apăra siguranţa locuitorilor, deci şi control asupra celor ce s-ar pe­trece în atmosferă. Dar această atmosferă teritorială, ca şi marea teritorială n-ar putea să se întindă mai departe decât bate cel mai puternic tun.

Locale. Programul concertului filar­monic de Joi seara va fi acesta: 1. Bee- thoven : Symphonie Nr. 5 C-moll. 2. Liszt: Les Preludes, simlonie (pentru întâiaşdată)3. R. W agner: Glocken und Gralszene aus Parsifal (pentru întâiaşdată).

Convocare. (Adunarea generală ordi­nară continuativă a Reuniunii femeilor române din Braşov.) Deoarece la alegerea comitetului în adunarea generală ordinară din 16 (29) Noemvrie a. c. au fost trecute cu vederea unele disposiţiuni ale §-lui 13 din Statutele Reuniunii: convocăm prin aceasta de nou adunare generală ordinară continuativă pe Mercuri în 9 (22) Decem­vrie 1909 la 4 oare p. m. în sala testivă a giînnasiului român din loc. Unicul obiect: Alegerea comitetului Reuniunii pe perio­dul 1909—1912.— Braşov, în 24 Noemvrie (7 Decemvrie) 1909. Elena Săbădeanu pre- sidentă de onoare şi presidentă ad hoc. Maria B. Baiulescu, presidentă comitetului vechiu, Iuon Lengeru, secretar.

B i b i i o g i a, i i a»Anuarul Băncilor Române pe 1910«.

Anul XI. Redactor: Constantin Pop. Sibiiu. Tiparul tipografiei arhidiecezane, 1909.

Binecunoscutul şi apreciatul »Anuar«, cu titlu l de mai sus, publicat din însărci­narea însoţirii băncilor noastre »Solidari­tatea« a apărut în zilele acestea cu un cuprins mai bogat şi date mai complete, decât în anii trecuţi.

Anuarul se estinde pe 13 '/4 coaie ti­par, şi coala primă cuprinde: partea ca­lendaristică obicinuită şi următoarele no­tiţe de folos p ractic : Mărimea normală a bancnotelor; Terminul ultim pentru res- cumpărarea şi retragerea din circulaţie a notelor de stat şi a bancnotelor vechi în val. au s t.; Timbre de documente; Chei pentru calcularea intereselor ; Fracţiunile comune mai obicinuite, transformate în fracţiuni decimale ; Tragerile la sorţi ale lozurilor; Competinţa de timbru ale regi­strelor comerciale (cu exemplu); Scala de timbru (I, II şi III) ; Tarifa pentru tele­grame ; Tarifa poştală şi Monetele diferi­te or state.

Un capitol special este rezervat »So­lidarităţii«. după care urmează consemna­rea altor instituţii de natură economică- financiară, parte deja înfiinţate, parte sub înfiinţare şi înregistrare şi două sumare, unul după sedii, arătând în care oraş, co­mună, ce bănci româneşti sunt şi altul a l­fabetic.

La finele »Anuarului« se dă »Bilan­ţul general al băncilor române pe 1908« şi ca adaus o »Tabelă statistică« a aşeză- minte or noastre financiare, conţinând da­tele a 159 institute.

Preţul »Anuarului« legat în pânza ele/antă este Cor. 4 plus 20 fii. porto;

Vil) Ace>le genii bolnave au un s t ’l care le este propriu, pasionat, colorat, care îi deosebeşte de toţi ceilalţi scriitori, poate fiindcă nu pare a t-e organiza decât sub impulsiune«* maniei. Aşa că toţi se declară incapabili de a compune şi aproape de a gândi în afara de momentele de inspira­ţie. Tasso scria într’una din scrisorile sale: »Sunt greoi şi nenorocit în toate, dar mai ales în compoziţie«. Am ideea, naărturi- reşte Rousseau, încurcată, naşterea ei în ­ceată ca şi desvoltarea şi nu mă pot ex­prima bine, decât în momentele de pa siune.

VIII) Dar caracterul cel mai particu­lar ai nebuniei tuturor acestor &.pin le mari îmi pare că se poate reduce la dubla per­sonalitate, ia extrema exagerare a acestor două stadiuri opuse, — inspiraţia şi epui­zarea — pe cari le^am văzut manifestân- du-se fisiologiceşte in aproape toate inte­ligenţele mari, chiar cele mai sănătoase, stadiuri pe cari ie interpretează tot aşa de rău, după orgoliul lor gândit sau ofen­sat. »IJn suflet leneş care se înspăimântă de orice, un temperament bilios, uşor la suferinţă şi simţitor ia orice contrazicere, nu par a putea să se combine în acelaş caracter şi totuşi ele fac fondul meu«, mărturiseşte Rousseau în »Scrisoarea 11«. De aci, adesea, în felul ignorantului, care explică prin obiectele materiale şi exte­rioare modificările »eului« său propriu, ei

3,

comande se primesc la administraţia »Re­vistei Economice« în Sibiiu — Nagyszeben. Exemplarele deja abonate înainte se vor expedia în proximele zile.

A apărut »Luceafărul« Nr. 23, cu ur­mătorul sumar : Em. G^rleanu : Oratorul. Z. Bârsan : Sonete ('poezii). Constanţa Ho- doş: Mireasă. Octavian Goga : Oaspe ve­chiu. A. V lăhuţă: Eminescu in poP’tică. Victor Eftimiu : Scrisorile trimise altădată (poezie). Nicolae Brătianu : Noemvrie (poe­zie). N. Dumbrăveanu: Nocturnă (poezie). Dări de seamă : G. Ibrăileajiu : »Spiritul critic în cultura românească« (G. Bogdan- Duică). Cronică. Ilustraţiun i: Serbările Şaguna.

Varietăţi.Progresele chirurgiei. P/of. Dr. Gliick

dela Universitatea din Berlin, a vorbit la societatea liberă a chirurgilor de oameni cărora le-a scos faringele, limba şi larin- gele şi totuşi aproape nu se cunosc şi chiar pot vorbi. In parte le-a îalocuiţ or­ganele, înjghebându-le d n părţile ve­cine.

Unul trăeşte astfel de 15 ani. Unii nu mai resuflă pe nas sau pe gură, ci prin canula pusă la trah^a arteră şi aşe­zată la gât, aşa fel, că piămâ*iii nu mai au nici o comunicaţie cu gura.

La unii le-a pus laringe artificial, dar cei mai mulţi nu-: pot suferi, căci îi aţiţă. Sunt unii cari vorbesc astfel: înghit aer în ia- ringe, apoi îi dau drumul încet şi articu­lează cu limba cu buzele, cu cerul gurei. Un notar îşi tace astlel meseria. Cei mai mulţi vorbesc, producând curentul de aer şi glasul printr-un mecanism şi articulând, adică băgând consoane în acest sunit.

*O invenţie extraordinară. Născocirea

lui Nicola Tesla, întrebuinţează pentru te­legrafie şi tele'onie fără sârmă nu undu- la\ii de eter ci vibraţiile materiei, din care e pământul alcătuit. Cheltueala va fi ne-, însemnată şi sistemul lui va înlocui pe toate celelalte. Vei plăti un doiar sau doii vei pune urechea ia un receptor şi ve, putea auzi opera ce se cântă ia Paris Melbourne, Viena sau New-York.

Tesla a spus unui ziarist că a dovedit c-o staţie ce-a întemeiat de curând, că curentul puternic d svoltat de transmiţă- tor, trece până d ncoio la antipozi, apoi se întoarnă îndărăpt ia iocu ae plecare î-î 84/1000 dintr-o secundă, făcând „dru­mul de 25.000 de mile, fără vre-o perdere simţită de energie. Pâmântui lucrea/â ca o sârmă bună conducătoare de curent electric, dar cu deosebire că e cu desă­vârşire mai bun conducător, decât ori ce sârmă fabricată de om. Pricina e c ă e a ş a dii mare şi totodată izolat în spaţiu.

Proprietar : D r. A u re i M u re ş ian u .Râm.

Redactor respons.: D r. Sevei* D an.

Cele mal bune cadouri ie Crăciunportrete mărite după orice fotografie, la Fruncis Bichoff, strada Hirscher 20.

Conversafii în limba francesă de d-na Bichoff, parisiană. Ora 2 cor.

atribue unui drac, unui geniu, unui zeu, fericita inspiraţie a norocului lor.

Desigur stilul colorat ş’ însufleţit al tuturor acestor mari scriitori, evidenţa cu care ei îşi expun cele mai bizare fantezii ale lor, ca de pildă academiile Li(iputiene şi ororile Tartarului, ne demonstrează că ei văd, că pipăe, cu siguranţa halucinatu­lui, tot ce ei descriu : ca la ei, în deflni-, tiv, inspiraţia s’a topit cu nebunia, într-un acelaş produs,

Dar când veselia şi inspiraţia dispar- şi când lugubre şi întunecate, cetele mei lancoliei se ivesc la rândul lor, atunc când aceşti mari nenorociţi interpretând şi mai ciudat înc'â propria lor stare, se cred otrăviţi, ca şi Cardan — sau condam­naţi la Jocul etern, ca Haller şi Ampère— sau urmăriţi de inimici înverşunaţi, ca Newton, Switt, <3arthez, Cardan, Rousseau.

IX) Totuşi sufletul acestor oameni e atât de deosebit de cel comun, încât im­primă un caracter special chiar diferitelor psichoze (melancolia, monomania etc.) de cari sunt atinşi şi constitue astfel o psi- chosă specială lor, care se poate numi psi- chosa geniului.

Page 4: Sus. Au.steD.teld Kmerio Les- fi-in, ANUL LXXII. şanfiu ... file^minţM şl Tiţoirtli. B. îsşov, piaţa mar» ar. 80, TELEFON Nr. S20. Scrisori rermncate au &e prinesc. jl"aaaseripte

Pagnia 4 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 255— 190 >

■ ■16 000 1 2 .0 0 0

5 ï r cclii se lucră In 1 săptămână.

i a © a © © o o & o o o j N u m a i f a b r i c a t propriu. 19 G O O O O O O d O @ O @ O O O @ 0 O ' ® Us or s te r i ş î íü i io tb n a r i .

■ ■ m * ’•

Deschidere de Magazin.Aducem la cunoştinta Onoratului public, că cu 1 Octombre a. c. am deschis în S tra d a Poriii Kr» 8

Un m a g a z in de î n c ă l ţ ă m i n t eunde se vând

cele mai elegante şi moderne ghete, de calitate recunoscută de bună şi solidă, cu preţuri foarte ieftine.Ca reprezentant al nostru este încredinţat Domnul I. D. A V R I G E A N U .

9 9T U R U L “

f i?

■ÉI

fa / to rică , d .e îin .c ă ,lţa 2̂ c ijjn .te , s o c ie t a t e p e a c ţ i i .FILIA LA : Braşov, Stada Porţii ISr. 8.» 7 i

■/%m

■ E1 1 A

■ «Filiale

proprii.m m

Forme probate.Serviciu

r e e l

■ ■

Ofert de căsătorie!Sunt un tinăr com erciant în

eta e de 25 de ani, brunet, corpo­lent şi foarte sănătos, am agerea mea proprie 20— 25 de mii coroane, prin aceasta aşi dori a face cunoş ţintă cu o domnişoară sau văduvă tinără, fără copii, care să aibă 4 — 5 mii de coroane bani gata, şi să fie din o casă bună.

D oritoarele sunt rugate aşi în- nainta poza pe adresa adm. „Gaze­tei u sub titlu l Comerciant brunet.

(867,1-3)

Minunaţi-vă!5 0 ,0 0 0 pâreclii de glie te

4 pare eh* numai cu Car. 8

Din cauza stagnării afacerilor mai m ultor fabrici am decis a vinde un mare num ăr de ghete sub pre­ţul ier. Vând 2 părechi gbete bâr băteşti şi 2 părechi ghete cu şirete pentru datue, din piele cafenie s»au neagră, cu tablă solidă, fason nou. Mărime după număr. Toate 4 pă- re;;hi costă numaiCor. 8. —. Trim iterea cu rambursa.

R. REINER,e ip o r t de jţhete.

K K A K A U 23. (Gabzia).

C M C ^ 3 « e l ® Î â # s l ® e 3 ® î 3 0

Un Comisinteligent cu desteritate deplină în branşa băcăniei şi delicatese, cu cu­noştinţa perfectă şi a lim belor ger- mâne şi maghiare, să angajiază sub condiţinni favorabile la firma KT ONIŢIU, băcănie şi delicate-e în Si biiu.

Caut şi un î n v ă ţ ă c e l din casă bună cu cel puţin 4 şcoli med i spre angajiarnent momentan sub condiţi uni după învoială reciprocă ! 795.9—10

«O

Cine vrea da sărbători să aiiiă hain» bune să vie in

Prăvălia de croitoriebărbătească, civil », şi militară,

B ra ţo v , S tra d a M ihael-W elu* IOunde se afH un asortiraeut cin stofa prima calitate fine şi moderne. Se lu­crează costumele cei« fn*i eiegan e după moda. de Par e.

Măsură şi croeală sigură.Se primesvî ori şt comande <ie

haine bărbăteşti, civile şi militare, uniforme de studenţi ou preţuri mo­derate. Apeiând ia sprijinul Ou. pu- biii', semnez ou ti>ată sura-

G eorge Socs,,774.4— 10). croitor.

La prea înalta poruncă a $ Maiest. Sale Ăpost. c. şi reg.

A X X V II. LOTERIE Ut Stal t. şi r.pentru scopuri de binefaceri militare.

X iO teria a c e s t a unică în Austria legal concesionată couţine lîIL SS© c â ş t i g u r i 111 b a n i ţşrata în suma totală de £ » 1 4 .8 0 0 C o r .

p rin c ip a l 2 0 0 .0 0 0 c o r o n e bani g a fa .Tragerea urmeză irevocabil în 16 Dec. 1909. Un los c ^ t» 4 corone.

Losuri se capă'tâ la secţiile loteriilor de stat în Viena III Yordere Zollamts | strasse 7. Coiectauţi d ̂ loterie, Traficî, la oficiile de dare, poşte, telegraf şi căi |i ferate, zarafii ere. Planuri pentru cumpărători gratis.

— — L o § u r i l e s e t r i m i t f r a n c o . ....... ...

(77 -2 .8 -10 )

Direcţia e. r. a loteriei,Secţia loteriei de star.

anmnrmii miTiiia

&

Oţrs5ws

Preîuri foarte reduse numai în Novembre si Decembre.

Costume dela

Izsák8-50.

G -x aT o Iţl- trâ , s i p r o f i t a ţ id e

M ARE C H IL IP IRcăci n ’a fost mei n-o să mai fie aşa eftiuătate ca cu 40 b' fli să luaţi cărţi literare româneşti, form at mare de câte 2 0 0 — 300 pagini din Cole* ţia Şaraga, care se. vinde în altă parte 1 ieu exemplarul Biblioteci româneşti Şaraga de câte 100 pagini cu 15 bani volumul.

Xenopol A. D., Istoria RowânUor în 12 rolum e mari de câte 275 pagini(|miul numai cu 7 lei toate 12 volume în loc de 18 iei.

In streinătate costă transportul 1 leu 50 b. Ia 20 cărţi trimese odată.^ I C O L A l A . P f l S T K O F F ,

Atent1

uPRocuri blănite

d .e ls t

Izsák12 —

Din cauza vânzării slabe si mărfii multă9

ir» lu n i le N o v e m b re si D e r e iu b r e s e v â n d

cu preţuri toarte reduseHaine de bărbaţi şi de copii.

IZ SAK HENRICH & OStrada Porţii 9.Rocuri lungi

de iarnaIzsâk

1 1 - .

Costume de c^oii 6-50

P a n t a l o n i

Izsák2 7 5 .

Rocuri de iarna pentr«? copii 7 —

Pantalon? pentru c >pii 2 —

r r*nmpm

Rocuri scurte Micado,Izsák

6 5 0

Tipografia A. Mureşîanu. Hraşcv