! 1!

Drept&fiscal&al&UE&&

Impozitele*Directe**

! 2!

Curtea de Justiție Europeană a pus bazele principiului rangului prioritar al dreptului unional față de dreptul național prin hotărârea Costa c. Enel (C-6/64). Starea de fapt era următoarea: statul italian, prin Legea nr. 1643/1962, a naționalizat în anul 1964 toate unitățile de producție și distribuție a energiei electrice, punând astfel bazele

Dreptul(Uniunii(Europene(

TUE.(TFUE(

Regulamente(

Direc6ve(

Decizii((

CDF(

Acordurile(internaționale(

So>(Law(

Legea(fiscală(națională(a((SM((

Dreptul((internațional(

CEDI(

Între(Stalele(Mebre(

SMHST(

Înainte(de(aderarea(la(UE(

CEDO(

Natura&sistemului&dreptului&fiscal&al&UE&

! Supremația*dreptului*UE*Nu&există&dispoziție&legisla8vă&expresă&Consacrată&jurisprudențial&(Costa&c.&Enel&C?6/64)&!  Dreptului născut din Tratat nu ar putea, prin prisma naturii sale specifice

originale, să i se opună din punct de vedere juridic un text intern, indiferent de natura acestuia, fără a-şi pierde caracterul comunitar şi fără a fi introdus în cauză fundamentul juridic al însăşi Comunităţii.

!  Dispozițiile dreptului UE au prioritate chiar asupra dispozițiilor constituționale naționale (Internationale Handelsgesellschaft C-11/70).

!  Dreptul comunitar originar și derivat face parte integrantă, cu rang de prioritate, din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul fiecăruia dintre stalele membre (Simmenthal II C-107/77).

!  Administrația fiscală este obligată să asigure supremația asupra dispozițiilor naționale a dreptului UE (Ciola C-224/97).

&

! 3!

societății naționale de electricitate E.N.E.L. Avocatul Flaminio Costa, care a fost acționar la una din firmele naționalizate, a atacat actul de naționalizare în fața instanței italiene, care a sesizat CJE pentru obținerea unei hotărâri preliminare. Întrebarea a fost dacă legea internă de naționalizare este compatibilă cu art. 97(102), art. 88 (93), art. 53, art. 31 (37) TCEE. Curtea, în primul rând, a reformulat această întrebare de interpretare a articolelor amintite, deoarece a arătat că nu are competența de a interpreta dreptul național. Statul italian, ca participant, a atras atenția asupra faptului că instanța din Milano are obligația de a aplica dreptul național și nu poate apela la art. 177 TCEE (actualmente art. 267 TFUE). Curtea a decis că „dreptului născut din Tratat nu ar putea, prin prisma naturii sale specifice originale, să i se opună din punct de vedere juridic un text intern, indiferent de natura acestuia, fără a-şi pierde caracterul comunitar şi fără a fi introdus în cauză fundamentul juridic al însăşi Comunităţii” În anul 1970, în cauza Internationale Handelsgesellschaft (C-11/70), CJE a accentuat din nou principiul rangului prioritar al dreptului unional față de dreptul național. În acest caz, firma Internationale Handelsgesellschaft din Frankfurt am Main a obținut la data de 17 august 1967 o licență de export pentru 20.000 tone făină de porumb, cu termen de derulare până la 31 decembrie 1967. Potrivit Regulamentului nr. 120/1967 al Consiliului Ministerial privind organizarea pieței cerealelor, obținerea licenței depindea de plata unei cauțiuni de 0,50 unități de decontare/tonă. Până la data de 31 decembrie 1967 firma germană a exportat doar 11.486,764 tone, motiv pentru care Oficiul pentru Cereale, potrivit Regulamentului nr. 473/1967 emis de Comisia pentru licențele de import-export cereale și produse cerealiere, orez și produse din orez, a declarat pierdută cauțiunea în sumă de 17.026,47 mărci germane. Instanța națională a considerat că în acest caz CE a încălcat regulile, principiile fundamentale ale Constituției germane și, prin urmare, regulamentele ar fi inaplicabile. CJE a arătat în decizia sa că valabilitatea unitară a dreptului comunitar ar fi afectată dacă la aprecierea legalității acțiunii organelor comunitare ar fi luate în considerare normele juridice și principiile dreptului național. În fața normelor de drept comunitar, nu beneficiază de prioritate nici măcar normele de drept constituțional naționale. Curtea a statuat că “întâietatea dreptului comunitar se referă nu numai la dreptul comunitar original ci și la dreptul secundar. Dreptul comunitar are prioritate atât față de legile ordinare, cât și față de legea supremă în stat”. “Dreptul care derivă din tratate nu poate fi surclasat de normele naționale, oricare ar fi ele, fără să-și piardă caracterul lui de drept comunitar și fără ca însuși fundamentul legal al Comunităților să nu fie pus sub semnul întrebării”. “Prin urmare, valabilitatea actelor normative comunitare nu poate fi pusă la îndoială în baza unor presupuneri (opinii), potrivit cărora ar fi contrare unor principii constituționale sau unor drepturi fundamentale prevăzute de constituțiile statelor membre.” În cauza Simmenthal II (C-106/77) din 1978, CJE a arătat că “dreptul comunitar originar și derivat face parte integrantă, cu rang de prioritate, din ordinea juridică

! 4!

aplicabilă pe teritoriul fiecăruia dintre statele membre”. Totodată, prin această hotărâre a întărit obligația organelor judecătorești naționale de a aplica acest principiu. În cazul concret, potrivit legislației italiene, firma italiană S.p.a. Simmenthal era obligată să plătească taxe de poliție sanitară pentru importurile de carne de vită, măsură ce a fost considerată de societate ca fiind contrară dreptului comunitar. Având în vedere că într-o hotărâre preliminară CJE a arătat că o astfel de taxa este contrară dreptului comunitar, firma a solicitat restituirea taxelor percepute. Administrația financiară nu a fost însă de acord să plătească, arătând că normele nu sunt direct aplicabile. Instanța italiană a introdus o acțiune preliminară, în care a arătat că prevederile care încalcă dreptul comuitar sunt considerate în Italia neconstituționale, dar, până când Curtea Constituțională nu se pronunță în acest sens prin adoptarea unei hotărâri cu efect ex nunc, aplicarea dreptului comunitar este împiedicată. Față de această stare de fapt, CJE a precizat că “Instanța națională care a fost invitată să aplice dreptul comunitar are obligația de a aplica aceste dispoziții în plenitudinea lor și să refuze din oficiu aplicarea oricărei norme juridice contrare, chiar dacă este ulterioară, și nu are nevoie ca într-un astfel de caz să aștepte intervenția prealabilă a unor instrumente legislative, constituționale sau procedurale” În cauza Ciola (C-224/97) Curtea a stabilit că “aplicarea prioritară a dreptului comunitar este valabilă nu numai în coliziunea acestuia cu normele juridice general-abstracte, ci și față de actele administrative individuale, concrete. Un act administrativ individual, concret, prin care anterior aderării unei țări la UE a fost introdusă o interdicție care contravine liberei circulații a serviciilor, în cazul verificării legalității aplicării unei amenzi pentru nesocotirea interdicției, nu trebuie aplicată. Art. 59 TCEE trebuie interpretat în sensul că interzice ca statele membre să împiedice, sub sancțiunea penală, unui proprietar de port pentru bărci să închirieze în mod nelimitat locuri de ancorare unor propritari de bărci care provin dintr-un alt stat membru”.

! 5!

În cauza Francovich și Bonifaci (C-6/90 și C-9/90), Curtea a fost chemată să se pronunțe asupra întrebării dacă o directivă poate avea efecte directe și dacă nerespectarea acesteia poate constitui temeiul răspunderii delictuale statale. În cazul concret, organele comunitare au emis în anul 1990 o directivă privind constituirea

Supremația*dreptului*UE*

Art.* 148* (2)* Cons<tuția* României:* “Ca* urmare* a* aderării,*prevederile*tratatelor*cons<tu<ve*ale*Uniunii*Europene,*precum*și* celelalte* reglementări* comunitare* cu* caracter* obligatoriu* au#prioritate# față# de# dispozițiile# contrare,* cu* respectrea*prevederilor*actului*de*aderare”*

Art.* 21* (1)* Legea* 554/2004* –* revizuirea* pentru* încălcarea*prevederilor*dreptului*comunitar.**

Declarația# nr.# 17# cu* privire* la* supremație:* “în* conformitate* cu*jurisprudența* constantă* a* CJUE,* tratatele* și* legislația* adoptată*de*Uniune*pe*baza* tratatelor* au*prioritate* în* raport* cu*dreptul*statelor* membre,* în* condițiile* prevăzute* de* jurisprudența*menționată*anterior”.**

Răspunderea unui stat membru în privinţa particularilor, pentru prejudiciile cauzate acestora prin încălcarea dreptului comunitar de către respectivul stat (Francovich şi alţii)

Condiţiile răspunderii 1.  Nerespectarea de către stat a obligaţiei de a lua

toate măsurile pentru a atinge rezultatul prevăzut de o directivă.

2.  Directiva conferă drepturi în beneficiul particularilor 3.  Conţinutul acestor drepturi să poată fi identificat în

cuprinsul directivei 4.  Existenţa raportului de cauzalitate !

Natura!sistemului!dreptului!fiscal!al!UE!

! 6!

unor fonduri de garanții din care, în caz de faliment la o anumită firmă, muncitorii care nu și-au primit drepturile lor salariale să fie plătiți cu prioritate, fără ca aceste creanțe să intre în masa falimentului. Firma la care a lucrat Andrea Francovich din Italia a dat faliment, dar munictorii nu au reușit să recupereze salariile neplătite, deoarece statul Italian nu a preluat directiva în termenul fixat și nu a constituit Fondul de garantare prevăzut de directivă. Astfel, muncitorii au solicitat despăgubiri de la stat pe baza directivei nepreluate în legislația internă.

Principiul proporționalității. Acțiunile Uniunii sunt proporționale numai în măsura în care sunt potrivite și necesare pentru atingerea scopurilor tratatului. Totodată,

Alte%principii%•  Principiul%subsidiarității%Art.%5%(3)%TUE%“în%temeiul%principiului%subsidiarității,%în%domeniile%care% nu# sunt# de# competența# sa# exclusivă,% Uniunea% intervine%numai#dacă#și#în#măsura%în%care%obiecAvele%acțiunii%preconizate%nu%pot%fi% realizate% în%mod%saAsfăcător%de%către%statele%membre%nici% la% nivel% central,% nici% la% nivel% regional% și% local,% dar% datorită%dimensiunilor% și% efectelor% acțiunii% preconizate,% pot% fi% realizate%mai%bine%la%nivelul%Uniunii”.%%

Alte%principii%•  Principiul)proporționalității)Art.%5(4)%TUE:%“În%temeiul%prinipiului%proporționalității,%acțiunea%Uniunii,% în%conținut% și% în% formă,%să)nu)depășească)ceea)ce)este)necesar)pentru)realizarea)obiec5velor)tratatelor”.%%

! 7!

împovărarea statelor membre în obținerea unui rezultat trebuie să fie într-un raport echitabil cu obiectivele preconizate. În același timp, principiul proporționalității vizează adaptarea mijloacelor folosite de autoritățile naționale la obiectivele concrete urmărite pe baza prevederilor comunitare. Forma acțiunii unionale va fi atât de simplă pe cât o permit realizarea adecvată a obiectivului propus și necesitatea executării eficiente. Uniunea nu legiferează decât în măsura în care acest lucru este necesar și pe cât posibil vor fi preferate directivele regulamentelor și directivele-cadru măsurilor detaliate.

Sursele'dreptului'fiscal'al'UE'Dreptul'primar:'4  TUE.'TFUE'4  Carta'Drepturilor'Fundamentale'Drept'derivat'4  Direc<vele'4  Regulamentele'4  Decizii'4  Avize/recomandări'Acordurile'internaționale''

! 8!

Spre deosebire de impozitele indirecte, impozitele directe nu sunt menționate expres în Tratate. Această situație poate fi explicată prin două argumente: pe de o parte, la data semnării Tratatului de la Roma, impozitele directe nu au fost considerate importante în stabilirea pieței interne iar, pe de altă parte, impozitele directe sunt, în principal, în competența de legiferare a statelor membre. Cele mai importante dispoziții de drept primar în materia impozitelor directe sunt libertățile fundamentale, așa cum sunt interpretate de către Curte și prin care se realizează armonizarea negativă. În jurisprudenţa sa (începând cu hotărârea Van Gend & Loos din 1963), Curtea a introdus principiul efectului direct al dreptului comunitar în statele membre. Acesta permite cetăţenilor europeni să invoce în mod direct normele juridice ale Uniunii în faţa instanţelor judecătoreşti naţionale. Întreprinderea de transport Van Gend & Loos, importatoare de mărfuri din Germania în Ţările de Jos, trebuia să plătească taxe vamale pe care le considera ca fiind contrare dispoziţiei din Tratatul CEE ce interzicea majorarea taxelor vamale în cadrul relaţiilor comerciale reciproce. Acţiunea punea problema conflictului dintre dreptul intern şi normele Tratatului CEE. Fiind sesizată de o instanţă judecătorească din Ţările de Jos, Curtea a răspuns prin instituirea doctrinei efectului direct, conferind astfel întreprinderii de transport o garanţie directă a drepturilor sale întemeiate pe legislaţia comunitară în faţa instanţei judecătoreşti naţionale.

Dreptul(primar(

Tratatele(-  Nu(conțin(dispoziții(fiscale(în(materia(impozitelor(directe(-  Integrarea(nega:vă.(Libertățile(fundamentale(Efect(direct:(van$Gend$en$Loos$(C-26/62)$“formularea( art.( 25( conține( o( interdicție( neechivocă( și(necondiționată,(care(este(o(obligație(nega:vă.(În(același(:mp,(statele( membre( nu( au( formulat( nicio( rezervă( la( această(obligație,( care( ar( condiționa( executarea( obligației( de(introducerea(acesteia(în(dreptul( intern(prin(acțiuni( legisla:ve(pozi:ve.( Interdicția( prin( natura( sa( este( ideală( (aptă)( să$ aibă$efect$direct$asupra$statelor$membre$și$cetățenilor$săi.(”(

! 9!

Regulamentul. Caracteristici: a) are caracter general: Regulamentul conține prescripții generale și impersonale, statuând în mod abstract ca și legea din dreptul național b) are forță obligatorie: Regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale, în privința tuturor statelor membre ale UE și organelor unionale, nerespectarea lui atrăgând după sine încălcarea obligațiilor asumate de state prin tratate. Se interzice aplicarea selectivă și incompletă a regulamentului, respectiv neaplicarea acestuia prin invocarea dispozițiilor sau practicilor din dreptul intern. c) are aplicabilitate directă (efect direct); regulamentul are o validitate autonomă în Uniune, fără interpunerea puterii normative naționale, și este, ca atare, apt să confere

Dreptul(derivat(

•  Direc.vele(•  Regulamentele(•  Deciziile(•  Recomandările,(avizele((

Regulamentul**Temei%legal:%art.%288%TFUE%“Regulamentul* are* aplicabilitate* generală.* Acesta* este*obligatoriu* în* toate% elementele% sale% și% se% aplică% direct% în%fiecare%stat”.%%Trăsături:%7  are*caracter*general*7  are*forță*obligatorie*7  are*efect*direct**7  este*adresat*statelor*și*par<cularilor**7  are*putere*norma<vă*completă****

! 10!

drepturi și sa impună obligații statelor membre, organelor lor și particularilor, așa cum o face legea națională. d) este destinat statelor și particularilor (regula este că se adresează tututor statelor membre) e) are putere normativă completă: prin regulament autoritatea legislativă unională poate nu numai să prescrie un rezultat, ci și să impună toate modalitățile de aplicare și de executare considerate oportune.

Regulamentul*

Intrarea' în' vigoare:* 20* de* zile* de* la* data* publicării* în*JOUE,*sau*în*mod*excepțional*de*la*data*prevăzută.**CC161/06*Skoma�Lux's.r.o.'c.'Celní'ředitelství'Olomouc'(Direcția'vamală'din'Olomouc)'

“Regulamentul…..'este*opozabil*cetățenilor*acestor*noi*state* membre,* numai' după' ce' a' fost' publicat' în'conformitate' cu' cerințele' legale' în' limba' oficială' a'acestora.”'

*

! 11!

Regulamentul**!  Regulamentul*UE*nr.*492/2011*al*Parlamentului*european*și*

al* Consiliului* din* 5* aprilie* 2011* privind* libera* circulație* a*lucrătorilor*în*cadrul*Uniunii.**

Art.* 7* para.* (2):* “Lucrătorul) resor,sant) al) unui) stat) membru)beneficiază)de#aceleași#avantaje#sociale#și#fiscale#ca#și#lucrătorii#naționali”*!  Regulamentul* 833/2004* al* Parlamentului* European* și* al*

Consiliului**din*29*aprilie*2004*privind*coordonarea*sistemelor*de*securitate*sociala.**

Direc&vele)

Temei)legal:)Art.%288%TFUE%“Direc&va) este) obligatorie) pentru) fiecare) stat)membru) des&natar) cu) privire) la) rezultatul) care)trebuie) a&ns,) lăsând) autorităților) naționale)competența) în) ceea) ce) privește) forma) și)mijloacele”.)

! 12!

Directiva este un act normativ unional obligatoriu pentru fiecare stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care urmează să fie atins, dar care lasă autorităților naționale competența în privința formei și a mijloacelor. Spre deosebire de regulament, care este un instrument de integrare, directiva este un instrument de armonizare, adică de cooperare și de apropriere a legislațiilor. Autorizarea de a emite directive Art. 115 În conformitate cu autorizarea conferită de art. 115 al TFUE, Consiliul – acționând în mod unanim în conformitate cu o procedură legislativă specială și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social – poate emite directive pentru aproprierea legislațiilor fiscale, regulamente sau proceduri administrative ale Statelor membre. Legislația fiscală națională, regulamentele sau dispozițiile administrative susceptibile de armonizare trebuie să fie de o așa natură încât să afecteze stabilirea sau funcționarea pieței comune. Astfel, armonizarea completă a legilor fiscale ale statelor membre nu este posibilă în baza art. 115 TFUE. Datorită cerinței unanimității, orice stat membru poate vota împotriva unei directive în materia impozitelor directe care ar fi în concordanță cu art. 115. Art. 116

Direc&vele))•  Trăsături)!  ! obligatorie! în) scopul) pe) care) îl) desemnează) “(obligație) de)

rezultat”).)! caracter)general!! este)des&nată)unui)stat!sau)mai!multor!state!membre!! are)caracter)norma&v)incomplet!!  indirect!aplicabilă!

" Ra4!C6148/78 !!" Kolpinghuis!Nijmengen!C680/86!

! 13!

Singura excepție cu privire la cerința unanimității este procedura bazată pe art. 116 din TFUE, care se poate aplica cu privire la impozitele directe. Dacă Comisia identifică că o dispoziție fiscală națională a unui Stat membru distorsionează competiția în piața unică și că acest rezultat trebuie eliminat, poate consulta statul membru vizat. Dacă consultarea nu conduce la un acord privind eliminarea distrorsiunii, Parlamentul European și Consiliu, acționând în concordanță cu procedura legislativă ordinanră, poate emite directivele necesare. În practică, directive în materia impozitelor directe bazate pe o majoritate a deciziei nu există. Posibilitatea acestor directive a fost discutată, de exemplu, cu privire la directiva CCCTB. Directiva are caracter normativ incomplet, deoarece necesită intervenția puterii legislative naționale, alegerea mijloacelor și a formei necesare pentru atingerea obiectivului fixat fiind lăsată la aprecierea suverană a fiecărui stat. Prin “formă” se înțeleg tehnicile legislative sau reglementare proprii fiecărui stat; prin “mijloace” se înțeleg instituțiile juridice susceptibile să realizeze obiectivul indicat. Statele membre pot alege forma și metodele cele mai potrivite pentru atingerea rezultatului directivei. Statele membre pot decide detaliile necesare ale măsurilor de implementare. Datorită acestui drept, legislația statelor membre nu este identică nici în domeniile dreptului aproximate de directivă. Directiva este indirect aplicabilă, deoarece statul destinatar are obligația să acționeze în vederea transpunerii directive într-un anumit termen (de regulă, între 1 și 3 ani) până când aceasta nu creează drepturi și obligații pentru resortisanți. Statul este însă obligat să nu întreprindă acțiuni care ar putea contraveni scopului directivei, chiar și anterior preluării acesteia în dreptul intern. Prevederile directivei trebuie transpuse sau implementate în termenul prevăzut de aceasta. Astfel, termenul de transpunere are un rol deosebit, deoarece, până la împlinirea lui, statul nu poate fi tras la răspundere pentru întârzierea transpunerii. Un Stat Membru poate fi considerat că a îndeplinit măsurile necesare de implementare dacă situația legală în statul vizat este suficient de precisă și clară și toate persoanele sunt puse în situația de a cunoaște conținutul drepturilor și obligațiilor lor bazate pe directiva în discuție. Este posibil ca situația legală într-un stat membru să fie deja în conformitate cu directiva înainte ca aceasta să fie emisă. Într-o astfel de situație, nu mai este necesară nicio altă măsură de implementare. Nu este întotdeauana necesar a reproduce cuvânt cu cuvânt directiva în legislația națională.

! 14!

Un stat membru nu va putea invoca prevederile unei directive împotriva unei persoane, concept denumit în literatura de specialitate drept efect direct vertical invers al directivelor. Mai precis, directivele pot avea efect direct vertical ascendant de la resortisant către stat, dar nu și invers, adică efect direct vertical descendent de la

Direc&vele)•  Efect&direct&aplicabil&al&direc.vei,)dacă:)

! statul) nu) a) respectat) termenul) de) preluare) sau) a)implementat)în)mod)greșit)direc&va)

! conținutul) direc&vei) este) suficient) de) exact) și)necondiționat) pentru) a) putea) crea) drepturi) pentru)par&culari)

! direc&va)crează)avantaje)pentru)cetățeanul)unional)! poate)fi) invocată)de)un)par&cular) față)de)stat) (în) relațiile)cu)organele)de)stat).))

Direc&vele))

•  Efect)direct)ver&cal)descendent)–)NU)•  Efect)direct)ver&cal)ascendent)4)DA)•  Efect)direct)administra&v)4)DA)•  Efect)direct)orizontal)–)NU)

! 15!

stat către resortisant. Directivele au și un efect direct administrativ, deoarece nu numai instanțele naționale ci și organele statale inclusiv cele administrative (care nu au un rol în implementarea directivelor) sunt ținute să aplice prevederile acestora. Directiva nu are efect orizontal, respectiv posibilitatea de a invoca directiva nepreluată la termen într-un litigiu între particulari (Faccini Dori C-91/92).

Direc&vele)în)materia)impozitelor)directe))

Direc&ve)materiale))! Direc&va)filialelor)(2011/96/UE))! Direc&va)fuziunilor)(2009/133/CE))! Direc&va)dobânzilor)și)redevențelor)(2003/49/CE))! Direc&va)economiilor)(2003/48/CE)))Direc&ve)de)procedură))" Direc&va)asistenței)(2011/16/UE))" Direc&va)recuperării)(2010/24/UE))

! 16!

Decizia prezintă următoarele caracteristici: a) are caracter individual, întrucât se adresează unor destinatari individualizați sau individualizabili, determinabili și se referă la o anumită stare de fapt concretă (de exemplu, decizia prin care un stat membru este obligat să ceară restituirea subvențiilor acordate unor întreprinderi naționale) b) are caracter obligatoriu c) are caracter normativ complet d) are efect direct: creează drepturi în beneficiul particularilor (justițiabililor), în măsura în care nu lasă destinatarului nicio marjă de apreciere discreționară în ceea ce privește aplicarea sa. e) este destinată statelor și particularilor

Decizia''

Act$ norma*v$ unional$ obligatoriu$ în$ toate$elementele$sale$pentru$des*natarii$săi:$8  Are$caracter$individual$8  Are$caracter$obligatoriu$8  Caracter$norma*v$complet$8  Are$efect$direct$$8  Este$des*nată$statelor$și$par*cularilor$$

! 17!

Recomandarea reprezintă un instrument de acțiune indirectă urmărind apropierea legislațiilor și nu diferă de directive decât prin absența forței obligatorii. Absența forței obligatorii nu înseamnă însă că sunt irelevante din punct de vedere juridic și nu exclude posibilitatea producerii unor efecte juridice. În plus față de propunerile de directive, Comisia poate face recomandări pentru aspecte ce țin de impozitarea directă. În pofida faptului că aceste recomandări nu obligă Statele Membre precum o fac directivele, acestea sunt de mare importanță. Curtea UE ia în considerare recomandările Comisiei atunci când adoptă hotărârile. Recomandarea Comisiei privind tratamentul fiscal al persoanelor nerezidente reprezintă un bun exemplu de recomandare pe care a luat-o în considerare Curtea UE. Recomandarea a fost luată în considerare în hotărârea C-279/93 Schumacher privind regimul fiscal al unui salariat nerezident. Recomandarea Comisiei privind întreprinderile mici și mijlocii reprezintă un alt exemplu de recomandare relevantă. În plus față de Curtea EU, instanțele naționale ale statelor iau în considerarea recomandările Comisiei atunci când interpreteaza legislația națională în conformitate cu dreptul fiscal al UE. Instanțele naționale pot trimite întrebări preliminare la CJUE în ceea ce privește interpretarea și validitatea unei recomandări (C-322/88 Grimaldi).

Recomandările--

Temei-legal:-art.-288-TFUE-“recomandările-și-avizele-nu#sunt#obligatorii”-Totuși,--?  instanțele# naționale# trebuie- să- țină- cont- de- ele- atunci-

când-interpretează-dreptul-unional--(C?322/88-Grimaldi)-?  sunt- luate- în- considerare- de- CJUE- (C?279/93-

Schumacher)-?  instanțele-naționale-pot- face-o- trimitere- la-CJUE-pentru-

interpretarea- sau- validitarea- unei- recomandări- (C?322/Grimaldi)-

! 18!

Recomandările--•  Recomandarea*Comisiei*din*6*decembrie*2012*privind-măsuri-

menite- să- încurajeze- țările- terțe- să- aplice- standarde-minime-de-bună-guvernanță-în-ches:uni-fiscale-(2012/771/UE).--

•  Recomandarea* Comisiei* din* 6* decembrie* 2012* privind-planificarea-fiscală-agresivă-(2012/772/UE)-

•  Recomandarea* Comisiei* din* 19* octombrie* 2009* privind-procedurile- de- reducere- a- impozitului- reținut- la- sursă-(2009/784/CE)-

•  Recomandarea* Comisiei* din* 7* decembrie* 1994- privind-transferul-întreprinderilor-mici-și-mijlocii-(94/1069/CE)-

•  Recomandarea* Comisiei* privind* impozitarea* anumitor*elemente* de* venit* primite* de* nerezidenți* într>un* alt* stat*membru*decât*cel*de*rezidență*(94/79/CE).--

Convențiile)internaționale)

•  Convențiile) pentru) evitarea) dublei) impuneri)încheiate)între)statele)membre:)()art.)293)TCE).))

•  Convenția) mul?laterală) pentru) eliminarea) dublei)impuneri)între)întreprinderile)asociate)(90/436/CEE).))

•  Tratatele)încheiate)cu)statele)terțe)– de)Uniunea)Europeană)(art.)352)TFUE))– de)statele)membre)

! 19!

• Procedura întrebărilor preliminare

Curtea de Justiţie colaborează cu instanţele judecătoreşti din statele membre, care sunt instanţele de drept comun în materia dreptului Uniunii. Pentru a asigura o aplicare efectivă şi omogenă a legislaţiei Uniunii şi pentru a evita orice interpretare divergentă, instanţele naţionale pot şi uneori trebuie să se adreseze Curţii de Justiţie solicitându-i să clarifice un aspect privind interpretarea dreptului Uniunii, în scopul de a le permite, de exemplu, să verifice conformitatea legislaţiei naţionale cu dreptul Uniunii. Cererea

25

Modalităţi*de*sesizare*a*Curţii*de*Jus2ţie*a*Uniunii*Europene*

•  Procedura)întrebărilor)preliminare))•  )Acţiunea)în)constatarea)neîndeplinirii)obligaţiilor))

26

Modalităţi*de*sesizare*a*CJUE**Procedura*întrebărilor*preliminare**

Acţiunea)preliminară*este*o*acţiune*de*drept*al*UE*prin*care*o*instanţă*naţională*din*statele*membre* ale* UE* poate* sau* este* obligată* să*sesizeze* CJUE* solicitând* pronunţarea* unei*hotărâri* preliminare* * referitoare* la*interpretarea* tratatelor* sau* a* legislaţiei*secundare.*

! 20!

de pronunţare a unei hotărâri preliminare poate de asemenea avea ca obiect controlul validităţii unui act de dreptul Uniunii. Răspunsul Curţii de Justiţie nu ia forma unui simplu aviz, ci a unei hotărâri sau a unei ordonanţe motivate. Instanţa naţională destinatară este ţinută de interpretarea dată atunci când soluţionează litigiul aflat pe rolul său. Hotărârea Curţii de Justiţie este în aceeaşi măsură obligatorie pentru celelalte instanţe naţionale sesizate cu o problemă identică. Tot prin intermediul cererilor de pronunţare a unei hotărâri preliminare, fiecare cetăţean european poate să obţină clarificarea normelor Uniunii care îl privesc. Într-adevăr, cu toate că această cerere nu poate fi formulată decât de o instanţă judecătorească naţională, toate părţile din procedura în faţa acesteia din urmă, statele membre şi instituţiile Uniunii pot participa la procedura iniţiată la Curtea de Justiţie. Astfel, mai multe principii importante ale dreptului Uniunii au fost proclamate în urma unor întrebări preliminare, adresate uneori de instanţele judecătoreşti naţionale de rang inferior.

27

Modalităţi*de*sesizare*a*CJUE*Procedura*întrebărilor*preliminare*

Temei*legal*–*art.*267*TFUE.**“Curtea*de*JusDţie*a*Uniunii*Europene*este*competentă*să*se*pronunțe,*cu#$tlu#preliminar,*cu*privire*la:**I*interpretarea*tratatelor;**I*validitatea*și*interpretarea*actelor*adoptate*de*insDtuțiile,*organele*oficiile*sau*agențiile*Uniunii;*

! 21!

28

Modalităţi*de*sesizare*a*CJUE*Procedura*întrebărilor*preliminare*

Li<giu*aflat*în*primă*instanţă(tribunal/curte*de*Apel)*

***Problemă*de*interpretare/validitate*de*dreptului*comunitar *** *POATE&

Li<giu*aflat*în*ul<mă*instanţă*–*Curte*de*Apel*sau*ÎCCJ** * **

*************Problemă*de*interpretare/validitate*de*dreptului*comunitar*** *TREBUIE**

29

Modalităţi*de*sesizare*a*CJUE*Procedura*întrebărilor*preliminare**

•  Procedura*de*sesizarea*a*CJUE:**

* * * *Etapa*scrisă***

*<*Decizia*de*trimitere*a*instanței*naționale**<*Traducerea*hotărârii*în*celelalte*limbi*oficiale*ale*Uniunii*Europene!!"!Comunicarea!întrebărilor!preliminare!în!Jurnalul!Oficial!al!Uniunii!Europene!(seria!C)**<*NoDficarea*către*părţile*în*liDgiu,*statele*membre,*insDtuţiile*comunitare,*statele*membre*ale*SEE*şi*Autoritatea*de*Supraveghere*a*AELS.**<*Observaţiile*scrise*ale*părţilor,*ale*statelor*şi*ale*insDtuţiilor*

! 22!

30

Modalităţi de sesizare a CJUE Procedura întrebărilor preliminare

•  Judecătorul+raportor+întocmeşte+raportul+preliminar+

•  Reuniunea+generală+a+judecătorilor+şi+a+avocaţilor+generali+

•  Trimiterea+cauzei+spre+examinare+unui+complet+de+judecată+

•  (Măsurile+de+cercetare+judecătorească)++

31

Modalităţi de sesizare a CJUE Procedura întrebărilor preliminare

Faza$orală$a$procedurii$$•  (Concluziile$avocatului$general)$•  Deliberarea$judecătorilor$•  HOTĂRÂREA$$Obligatorie+pentru+instanţa+de+trimitere+

! 23!

• Acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor

Această acţiune permite Curţii de Justiţie să controleze respectarea de către statele membre a obligaţiilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii. Sesizarea Curţii de Justiţie este precedată de o procedură prealabilă iniţiată de Comisie prin care se dă statului membru vizat posibilitatea de a răspunde motivelor invocate împotriva sa. Dacă această procedură nu determină statul membru să îşi îndeplinească obligaţiile, poate fi introdusă la Curtea de Justiţie o acţiune privind încălcarea dreptului Uniunii. Această acţiune poate fi introdusă fie de Comisie - cazul cel mai frecvent întâlnit în practică -, fie de un stat membru. În cazul în care Curtea de Justiţie constată neîndeplinirea obligaţiilor, statul este obligat să pună imediat capăt acestei situaţii. Dacă, în urma unei noi sesizări din partea Comisiei, Curtea de Justiţie constată că statul membru în cauză nu s-a conformat hotărârii sale, aceasta îi poate impune plata unei sume forfetare și/sau a unor penalităţi cu titlu cominatoriu. Cu toate acestea, în cazul în care nu sunt comunicate Comisiei măsurile de transpunere a unei directive, poate fi aplicată de Curte statului membru vizat, la propunerea Comisiei, o sancțiune pecuniară chiar de la prima hotărâre de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.

32

Modalit��i de sesizare a CJUE Ac�iunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor

Temei legal – art. 258-260 din TFUE Comisia Europeană sau un alt stat membru pot sesiza Curtea de Justiţie Europeană cu o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, dacă apreciază că un alt stat membru nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin Tratat.