Suport de Curs Expertiza Contabila Si Consultanta Fiscala CIG an 3 ID Mail Prof

8/20/2019 Suport de Curs Expertiza Contabila Si Consultanta Fiscala CIG an 3 ID Mail Prof

1/136

Universitatea Hyperion București

Facultatea de Ştiinţe Economice

Departamentul de Științe Economice

EXPERTIZĂ CONTABILĂ ȘI CONSULTANȚĂFISCALĂ

SUPORT DE CURS

Predat studenţilor de la specializarea

Contabilitate și informatică de gestiune

Anul III ID Semestrul I

București 2014


2/136


3/136

Structura cursului

Cap. I. Aspecte generale privind expertiza contabilă

1.1. Conceptul de expertiză

1.2. Obiectul expertizei contabile

1.3. Organizarea expertizei contabile în România

1.4. Expertul contabil

Cap. II. Metodologia efetuării expertizei judiciare.

2.1. Succesiunea operaţiilor privind elaborarea şi efectuarea expertizei contabile

2.2. Normele emise de CECCAR

2.3. Structura raportului de expertiză contabilă judiciar ă

2.4. Etape specifice expertizei

Cap. III. Principiile generale aplicabile misiunii de expertiză contabilă

Cap IV. Consultanță fiscală

4.1. Organizarea și desf ășurarea controlului fiscal în România

4.1.1. Scop şi obiective

4.1.2. Schema logică a modulului

4.1.3. Conținutul informațional detaliat4.1.3.1. Prezentarea generală a sistemului fiscal din România

4.1.3.2. Tipologia controlului

4.1.3.3. Obiectul și funcțiile controlului fiscal. Forme și proceduri de control fiscal

4.1.3.4. Pregătirea, realizarea și finalizarea controlului fiscal (inspecției fiscale)

4.1.3.5. Contestarea actelor emise de organele de control fiscal

4.1.3.6. Colectarea și stingerea creanțelor fiscale

4.2. Controlul fiscal al impozitului pe profit și al impozitului pe veniturilemicroîntreprinderilor



4.2.3. Conținutul informațional detaliat

4.2.3.1. Controlul fiscal al impozitului pe profit


4/136

4.2.3.2. Controlul fiscal al impozitului pe veniturile microîntreprinderilor

4.3. Controlul fiscal al Taxei pe valoarea adăugată și al altor taxe și impozite




4.3.3.1. Controlul fiscal al taxei pe valoarea adăugată

4.3.3.2. Controlul fiscal al impozitului pe dividende

4.3.3.3. Controlul fiscal al impozitului pe venituri din activități independente

4.3.3.4. Controlul fiscal al impozitului pe clădiri și pe teren


5/136

Capitolul I. Aspecte generale privind expertiza contabilă

1.1. Conceptul de expertiză

•

Noţiunea de “expertiză” îşi are originea în limba latină, şi provine din cuvântul “expertus”care se traduce prin “priceput”.

•

Expertiza este activitatea de cercetare efectuată de un specialist ce are calitatea de expert cuscopul de a stabili adevarul intr-o situaţie, problemă sau litigiu.

•

Expertiza este operaţia facută de unul sau mai mulţi exper ţi cu scopul de a constata unelefapte, de a controla, de a examina, de a măsura, de a evalua anumite lucruri, sau un mijloc de probă dispus sau cerut de organul juridic în materie civilă sau penală efectuat de un specialist,care prin cunoştinţele şi experienţa ce o posedă trebuie să aducă lamurirea diferitelor aspectenecesare soluţionării unor cauze.

•

Mircea Boulescu defineşte expertiza drept “un mijloc de probă, de constatare, confirmare,

evaluare, lămurire sau dovedire, pe baza cercetării şrinţifice de specialitate, a adevăruluiobiectiv cu privire la o anumită faptă, împrejurare, problemă, situaţie, cauză sau litigiu”.

•

Prin natura şi continutul faptei, expertiza poate fi: tehnică, medicală, grafologică,criminalistică, artistică, contabilă etc.

Expertiza contabilă

•

este un mijloc de proba utilizabil in rezolvarea unor cauze care necesita cunostinte de strictaspecialitate din partea unor persoane care au calitatea de expert contabil

•

o formă de cercetare ştiinţifică în vederea lămuririi modului în care sunt reflectate îndocumente şi în evidenţa tehnic-operativă şi contabilă anumite fapte, împrejur ări, situaţii etc.de natur ă financiar-contabilă.

•

expertizele contabile pot fi efectuate numai de catre persoanele care au dobandit calitatea deexpert contabil, in conditiile legii, fiind inscrise, cu viza la zi, in partea activa a Tablouluiexpertilor contabili, actualizat anual de catre CECCAR

•

misiunea dată unui expert de a controla registrele, conturile şi actele justificative ale unuientităţi în scopul de a furniza păr ţilor interesate datele pentru o echitabilă regularizare asituaţiei.

După destinţie expertiza contabilă poate fi:

–

judiciar ă - solicitată de anumite organe pentru soluţionarea cauzelor aflate în stare deanchetă, cercetare, judecată. Ex: poliţia, parchetul, tribunalul.

-extrajudiciar ă - solicitată de p.f. sau p.j. interesate f ăr ă să existe un dosar de anchetă,cercetare sau judecată.


6/136

•

În expertizele contabile judiciare secretul profesional si confidenţialitatea profesională trebuiesă fie accentuate şi nu diminuate. In cazul expertizelor contabile judiciare expertul contabiltrebuie să se conformeze neconditţonat reglementarilor procedurale, civile si penale.

•

Codul de procedură civilă stipulează că atunci când, pentru lămurirea unor imprejurări de fapt,instanţa socoteşte de cuviinţă să cunoască părerea unor specialişti, va numi unul sau treiexperţi, statornicind punctele asupra cărora ei urmează să raspundă. De aici rezultă că expertul

contabil nu trebuie să spună mai mult decât i se cere. Orice întindere sau divagaţie aexpertului contabil usupra unor puncte pe care instanţa nu le-a stabilit , este neavenită şi deregulă se sancţionează de către instanţă prin ignorarea sa.

•

Codul de procedură penală restricţionează accesul expertului contabil la informaţiile care aulegatură cu dosarul cauzei. Astfel art. 121 din Cpp stipulează că expertul are dreptul sa iacunostinţă de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. In cursul urmăririi penale cercetarea dosarului se face cu încuviinţarea organului de urmărire penală.

• Expertul poate cer e lămuriri organului de urmărire penală sau instanţei de judecată cu privirela anumite fapte şi imprejurări ale cauzei. Părţile, cu încuviinţarea şi în condiţiile stabilite de

organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, pot da expertului informaţiilenecesare.

Rezultă că în cazul dosarelor penale, organul judiciar poate restricţiona accesul expertuluicontabil chiar şi la o parte din materialele aflate la dosarul cauzei. De asemenea prin faptul că părtileimplicate în dosarul penal, pot da ex plicaţii suplimentare, expertul contabil poate şi trebuie să solicitecompletarea materialului documentar cu acte noi, inexistente la dosar.

Trăsăturile expertizei contabile

• Are ca obiect cercetarea unor fapte sau situaţii de natura economico – financiare,

gestionară şi patrimonială • Cuprinde în sfera sa de acţiune activitatea economică financiara a unei entitati

economice pentru problemele şi obiectivele stabilite de organul judiciar ori de persoanele care o solicită (expertiza contabila amiabila).

• Cercetează situaţiile şi împrejurările de fapt pe baza informaţiilor furnizate deevidenţa economică şi suporţii ei materiali respectiv, acte scrise, dischete, CD – uri,şi alţi suporţi informaţionali.

• Interpretează datele de evidenţă şi formulează opinii cu privire la problemele

investigate pe baza legilor şi actelor normative care reglementează domeniul deactivitate respectiv.

Elaborează concluzii pe baza constatărilor făcute, care servesc ca mijloc de probă pentruorganul judiciar care a dispus efectuarea expertizei sau ca mijloc de fundamentare a uneidecizii de către persoana care a solicitat expertiza contabilă (expertiza contabila


7/136

1.2. Obiectul expertizei contabile

• îl formează dosarele de anchetă, cercetare sau judecată, iar obiectivele expertizeicontabile sunt stabilite sub forma unor întrebari de către organul de urmărire penală sau instanţă la cererea păr ţilor sau din oficiu, la care trebuie să r ăspundă expertul.

• expertiza contabilă trebuie să se rezume, ca obiect de cercetare, la as pectele

economico-financiare şi contabile ale problemelor cercetate, şi să nu facă referire laîncadrarea juridică a faptelor, împrejurărilor etc. cercetate.

Expertiza contabilă poate avea ca obiect:

• aspecte ale situaţiei economico – financiare a patrimoniului şi a capacităţii acestuia dea genera profit, aspecte ce sunt reflectate în documente de evidenţă primară tehnico – operativă şi contabilă cu scopul final de a stabili în mod ştiinţific corectitudinea sauincorectitudinea administrării patrimoniului;

• analiza economico – financiară a activităţii unei entităţi patrimoniale cu scopul de adetermina comportamentul managerilor şi al persoanelor din compartimentelefuncţionale în raport cu atribuţiunile lor de serviciu stabilite prin contractul de muncă.;

• neglijenţe sau abuzul în serviciu în legătură cu stabilirea şi exercitarea obligaţiilorcontractuale, stabilirea întârzierilor pentru plata obligaţiilor şi corectitudinea stabilirii penalităţilor de întârziere, cantităţile de produse, lucrări şi servicii livrate între părţileîn litigiu, ponderea celor achitate şi ce a mai rămas de achitat.

• Expertiza în materie comercială se efectuează atunci când este necesar să se corectezecalcule, înscrisuri şi registre de comerţ;

• Expertiza contabilă cuprinde în studiu sau analiză latura economico – financiară afaptelor şi a împrejurărilor în care

s-au produs, latura juridică fiind exclusiv de competenţa organelor judiciare. Astfel înlitigiile cu privire la pagube, expertiza contabilă oferă organelor judiciar e lămuriri cu privirela existenţa şi ponderea lipsurilor din patrimoniul entităţii economice;

• Obiectivele cu privire la constatarea vinovăţiei persoanelor care au produs pagubemateriale şi faptele care le-au generat depăşesc sfera expertizei contabile, acesteaconstituind obiective ale anchetei penale;

• Obiectivele concrete ale expertizei contabile se stabilesc de organul judiciar care adispus expertiza sau de către persoana juridică sau fizică care a solicitat efectuareaexpertizei contabile;

• Obiectivele expertizei contabile judiciare se limitează din punct de vedere alconţinutului şi perioadei la fapte şi împrejurări care au generat litigii;

• Obiectivele expertizei contabile respectiv întrebările la care trebuie să răspundăexpertul se stabilesc deci de către organele de urmărire penală sau instanţele de


8/136

judecată din oficiu sau la cererea părţilor când pentru lămurirea unor fapte sauîmprejurări ale cauzei sunt necesare cunoştinţele unui expert.

• Obiectivele care se dau spre rezolvare expertului contabil se stabilesc şi seconsemnează în scris în:

• ordonanţă de către organele de urmărire penală

• încheiere de şedinţă de către instanţele de judecată.

Actul de dispunere a expertizei contabile cuprinde:

• organul care a dispus efectuarea expertizei;

• numărul dosarului şi părţile implicate în litigiu;

• scopul efectuării expertizei contabile;

• încadrarea juridică a faptelor deduse spre soluţionare;

• obiectul expertizei contabile respectiv întrebările la care se solicită răspunsuri;

• actele şi alte documente ce urmează a fi avute în vedere pentru expertizare;

• numele expertului desemnat şi a expertului parte aduşi la recomandarea părţilor aflateîn litigiu;

• onorariu provizoriu cuvenit expertului desemnat;

• termenul de depunere a raportului de expertiză.

Întrebările la care răspunde expertul contabil (obiectivele expertizei) trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

• să fie formulate cu obiectivitate în mod clar şi concret şi în strictă ordine desuccesiune logică în limita competenţei drepturilor şi obligaţiilor expertului contabil;

• să se refere la problemele ce necesită cunoştinţe teoretice şi practice de contabilitate;

• să fie în strânsă legătură cu conţinutul cauzei ce se judecă şi să decurgă dinîmprejurările concrete ale cauzei (litigiului);

• să epuizeze toate aspectele neclare în dosarul respectiv, să cuprindă toate împrejurărilecauzei astfel încât să prevină formularea ulterioară de noi obiective;

• să nu solicite expertului contabil încadrări juridice ale faptelor cercetate.

1.3. Organizarea expertizei contabile în România

• 1907 s-au pus bazele Uniunii Absolvenţilor Şcolilor Superioare de Comer ţ


9/136

• 1921 s-a organizat Corpul de Contabili Autorizaţi şi Exper ţi Contabili, desfiinţat în1948 şi reînfiinţat în 1957 şi s-a organizat activitatea de expert contabil subîndrumarea Ministerului Finanţelor.

• 1990 s-a legalizat Asociaţia Generală a Exper ţilor Contabili şi Tehnici, grupare profesională, organizaţie nonguvernamentală, care se transformă în 1994 in CorpulExper

ţlor Contabili

şi Contabililor Autoriza

ţi, cu filiale în toate jude

ţele (CECCAR).

• CECCAR este organizat pe 2 sectiuni: Sectiunea expertilor contabili şi Sectiuneacontabililor autorizati.

• Organele de conducere ale CECCAR sunt:

• Conferinţa naţională;

• Consiliul Superior al corpului;

• Biroul permanent al corpului.

1.4. Expertul contabil

• Expertul contabil este persoana care a dobândit această calitate în condiţiile legii şi arecompetenţa profesională de a verifica şi de a aprecia modul de organizare şi deconducere a activităţii economico-financiare de contabilitate, de a supravegheagestiunea entităţii şi de a verifica legalitatea situaţiilor financiare de sinteză (bilanţ,cont de profit şi pierdere etc.).

• Calitatea de expert contabil se atribuie de către comisiile de examinare stabilite prinordin comun al Ministerului Finanţelor şi al Ministerului Educaţiei Cercetării,Tineretului şi Sportului pe bază de examen. Examenul se organizează de CECCAR.

Conditii:

• capacitatea de exercitiu deplină;

• studii ecomonice suprerioare în specialitatea contabilitate-finante cu diplomă recunoscută de Ministerul Educţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi practică înspecialitate de cel puţin 3 ani sau studii economice superioare şi practică în producţie

de 5 ani.

• nu a suferit nicio condamnare care potrivit legislaţiei interzice dreptul de gestiune şi de administrare a societăţii comerciale.

• a promovat probele privind accesul la profesia de expert contabil

• Expertizele contabile pot fi efectuate de către persoana care are calitatea de expert şicare figurează in evidenţa Biroului Central pentru Expertize Contabile

• Numirea exper ţilor contabili se face de organul care dispune efectuarea expertizei,

dintre exper ţii recomandaţi de birourile locale. Expertul contabil odata ales, nu mai


10/136

poate refuza decât în baza unor motive temeinice: boala, concediu, plecări înstrainatate etc.

• Incompatibilitatea:

• este solicitat să se pronunţe în dosarul la care a participat în calitate de organ decontrol, de conducere, de organ de specialitate, a luat parte la întocmirea actelor

primare, a evidenţelor contabile, tehnic-operative etc;

• asupra sa a fost declanşata acţiunea de urmărire penală sau s-a dispus trimiterea sa în judecată.

• Drepturile expertului contabil:

• să examineze dosarul cauzei şi alte lucr ări necesare;

• să participe la stabilirea obiectivelor expertizei;

•

să solicite organului care a dispus expertiza reformularea sau completareaobiectivelor;

• să primească lămuriri şi explicaţii de la păr ţi;

• să fie remunerat.

• Obligatii:

• să sesizeze organul juridic că se află în situaţia de abţinere sau refuzare;

• să fie impar ţial;

• să execute personal mandatul încredinţat;

• să respecte normele legale privind expertiza contabilă;

• să dea explicaţii suplimentare la solicitarea organului juridic care a dispus expertiza.

• Interdicţii:

• să încredinţeze unei alte persoane efectuarea expertizei;

• să divulge datele de care a luat cunoştinţă;

• să ridice şi să păstreze la domiciliul său dosarul cauzei;

• să efectueze control financiar de gestiune.

• Sanctiuni:

• r ăspunde disciplinar, administrativ, civil şi penal dupa caz. Sanctiunile disciplinaresunt: mustrare, avertisment scris, suspendarea dreptului de a exercita profesia pe o perioadă de la 3 luni - 1 an; interzicerea dreptului de a exercita profesia.

•

Principiile fundamentale care trebuie sa-i ghideze pe expertii contabil:


11/136

• integritatea - drept, cinstit, sincer;

• obiectivitate, independenţa, secret profesional;

• respectarea normelor tehnice şi profesionale;

competenţa profesională şi competenţa deontologică (bună reputaţie).

•

Standardul profesional nr. 35 privind expertizele contabile, expliciteaza urmatoarele principii deontologice:

independenta expertului contabil

competenta expertului contabil

calitatea expertizelor contabile

secretul profesional si confidentialitatea expertizelor contabile

acceptarea expertizelor contabile

responsabilitatea efectuarii expertizelor contabile


12/136

Capitolul 2. Metodologia efectuării expertizei judiciare

• Expertiza judiciar ă este un mijloc de probă în justiţie, o formă de cercetare şi lămurirea faptelor economico-financiare indicate de organele juridice în scopul soluţionăriilitigiilor sau a proceselor penale;

• Obiectul expertizei contabile judiciare se refer ă la cercetarea unui ansamblu de

documente contabile, acte normative şi probleme economico-financiare;

• Expertiza judiciara are sarcina principală să contribuie la stabilirea adevarului materialşi la justa soluţionare a cauzei aflate în faza de cercetare sau judecată;

• Obiectivele care se dau spre rezolvare expertului se stabilesc şi se consemnează înscris în ordonanţă de organul de urmarire penală sau prin încheieri de instanţe de judecată.

• Procedura efectuării expertizei presupune examinarea materialului documentar,examinarea unor documente aflate la păr ţi sau la ter ţi, analiza explicaţiilor păr ţilor şi amartorilor, analiza actelor de control şi de expertiză anterioare, studierea concluziilorexper ţilor tehnici etc.

• Obiectivele expertizei contabile în cazurile penale sunt în funcţie de tipul deinfracţiune. Sunt astfel posibile infracţiuni privind patrimoniul (furtul, gestiuneafrauduloasă, înşelăciunea, delapidarea, distrugerea, tăinuirea, abuzul de încredere),infracţiuni privind serviciul (abuzul în serviciu, neglijenţa în serviciu), infracţiuni defals (falsificarea de valori, timbre, bilete, falsul material în înscrisuri oficiale, falsulintelectual, uzul de fals), infracţiuni legate de anumite activităţi economice (specula,înşelăciunea, divulgarea secretului economic, concurenţa neloială, deturnarea defonduri), infracţiuni de evaziune fiscală, infracţiuni privind societăţile comerciale.

2.1. Succesiunea operațiilor privind elaborarea și efectuarea expertizei contabile

1. Expertul contabil trebuie să fie membru al CECCAR, înscris în Tabloul CECCAR cese publică anual în Monitorul Oficial al României.

2. Expertul contabil se legitimează cu carnetul de expert contabil vizat la zi.

3. Numirea pentru efectuarea expertizelor se face numai de organele în drept, instanţa de judecată, prin încheierea de şedintă sau organul de cercetare penală, prin ordonanţă (art.201-214 Cod Procedur ă Civila şi art. 116-127 Cod Procedura Penală).

4. Exper ţii contabili consilieri sunt numiţi de aceleaşi organe, la cererea păr ţilor.

5. Recomandarea exper ţilor contabili organelor beneficiare se face de către Biroul local pentru expertize judiciare tehnice şi contabile, în baza art.33 din OG2/2000 privindorganizarea activităţii de expertiză tehnică judiciar ă.

6. Instanţele de drept civil prin încheierea de şedinţă numesc exper ţii abilitaţi să efectueze expertiza, stabilesc obiectivele acesteia, termenul de depunere care este cu 5


13/136

zile înainte de termenul de judecată, precum şi nivelul onorariilor. Expertului contabili se comunică în scris la domiciliu, mandatul primit.

7. Atât onorariile, cât şi obiectivele expertizei se stabilesc unilateral în instanţă, de regulă la sugestia avocaţilor par ţilor, expertii contabili având numai responsabilitatea de a leexecuta şi aplica. Exper ţii pot numai să cear ă instanţei majorarea onorariului pe bazaunor motiv

ări scrise.

8. In cauze penale, în conformitate cu art. 116-127 din Codul de Procedur ă Penală,organul de cercetare convoacă expertul contabil şi păr ţile, aducandu-se la cunoştinţă obiectivele şi termenele de execuţie. Atât expertul conbabil, cât şi păr ţile, au dreptulsă facă observaţii cu privire la întrebări, pot cere modificarea şi completarea lor.

9. O lucrare de expertiză contabilă este considerată definitivată şi poate fi depusă laBiroul local pentru expertize, dacă a fost semnată de toţi exper ţii, în cazul în care afost întocmită în colectiv şi dacă poartă viza verificării de calitate (normele12264/2002 şi norma profesională 3532).

2.2. Normele emise de CECCAR

A. Cu privire la continutul raportului de expertiza contabilă judiciară:

• Expertiza contabilă are drept suport documentele primare şi înregistrarea încontabilitate a evenimentelor şi tranzacţiilor

• Raportul de expertiză trebuie temeinic fundamentat pe bază de documente justificative

şi evidenţieri contabile şi nu prezumţii sau declaraţii ale păr ţilor sau ale martorilor• În raport se invocă acele documente şi evidenţe contabile ce au legatur ă cauzală cu

obiectivul ce a fost fixat.

• Nu se fac aprecieri asupra actelor de control şi expertizelor anterioare. Nu se va faceîncadrarea juridica a faptelor şi nici a încadr ărilor legale.

• Actele şi documentele care nu întrunesc condiţii legale nu se iau în considerare, dar semenţionează acest lucru în raport.

•

Expertul contabil nu trebuie să se refere mai mult decat se cere.B. Cu privire la prezentarea concluziilor

• Concluziile să fie fundamentate pe documente şi evidenţe contabile.

• Concluzia prezentată să fie precisă, concisă, f ăr ă echivoc, ordonată şi sistematizată.

• Nu pot fi prezentate r ăspunsuri alternative la obietivele expertizei.

• Concluziile se prezintă pentru fiecare obiectiv în corespondentă cu constatările dincap.II – Desfasurarea expertizei.


14/136

Norme de raport specifice expertizelor contabile

• Toate misiunile efectuate de profesionistul contabil au ca finalitate un raport scris.

• În cazul expertizelor contabile judiciare, documentul final este raportul de expertiză contabilă judiciar ă (normele profesionale 130 şi 3531).

2.3. Structura raportului de expertiză contabilă judiciară • Capitolul I. Introducere

(norma profesionala 3531A) cu următoarele subcapitole:

• Identificarea expertului

• Identificarea organului care a dispus efecutarea expertizei

• Circumstanţele în care a luat naştere litigiul

•

Formularea obiectivelor expertizei

• Locul şi perioada în care s-a efectuat expertiza

• Materialul documentar în legatur ă cu cauza

• Perioada în care s-a efectuat expertiza, cu menţiunea dacă s-au efecutat şi alteexpertize contabile cu acelasi obiectiv

• Data depunerii lucr ării şi dacă au mai fost acordate prelungiri f aţă de termenul iniţial.

• Capitolul II. Desfasurarea expertizei contabile

• Se deschide câte un paragraf pentru fiecare întrebare;

• Descrierea operaţiunilor examinate de expert, documente, evidenţe;

• Interpretarea datelor şi informaţiilor în raport cu normele legale;

• Se inscrie opinia diferită – când sunt mai multe aspecte cu motivarea detaliată şi cususţinerea în documente şi evidenţe

• Formularea raspunsului clar, concis, f ăr ă ambiguitate.

• Capitolul III. Concluzii

• Capitolul IV. Considerente personale ale expertului contabil

• Să fie limitat

• Să se refere la problemele ce au legătur ă cu expertiza

Întocmirea raportului de expertiză

• Rapoartele de expertiză contabilă judiciar ă se semnează şi parafează pe fiecare pagină

de exper ţii care l-au întocmit.


15/136

• Raportul nu se semnează de parte.

• Raportul de expertiză contabilă se întocmeşte în două exemplare cu următoareadestinaţie:

– un exemplar pentru organul care l-a cerut

–

un exemplar apar ţine expertului.

• Alte exemplare sunt considerate copii.

2.4. Etape specifice

1. Dispunerea expertizelor contabile judiciare şi numirea experţilor contabili

Caracteristici:

1. Este reglementată de Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală şi normele profesionale emise de CECCAR; reglementările procedurale au prioritate.

2. Se face numai de către organe de cercetare abilitate;

3. Expertul contabil (expertii contabili) nominalizaţi trebuie să fie membrii CECCARînscrisi în Tabloul Corpului si sa îndeplineasca conditiile de exercitare a profesiei peanul în curs;

4. Numirea nu poate fi refuzată decât printr -o motivare temeinică;

5. Numirea este consemnată prin Încheiere de şedinta emisă de Instanta Judecatoreascăsau prin Ordonanţa emisă de organul de cercetare penală.

2. Acceptarea şi programarea expertizelor contabile

1. Disponibilitatea expertului contabil se raporteaza la respectarea principiilor eticefundamentale si a celor particulare expertizei contabile judiciare.

2. Programul de lucru stabileste natura, calendarul si întinderea lucrarilor necesare pentru îndeplinirea misiunii de expertiza contabila.

3. Nu exista criterii general valabile pentru întocmirea programului de lucru, expertulcontabil dispunând de experienţa sa şi de profesionalismul sau, ca principale

instrumente de fundamentare.

4. Programul de lucru este parte componentă a dosarului de lucru privind expertizacontabilă judiciară.

5. Bugetul de timp , fundamenteaza în mare parte programul de lucru si continedetalierea activitatilor pe timpi de lucru în ceea ce priveste: studierea dosarului cauzei,contactarea partilor ( daca este cazul), documentarea ( documentarea generala,documentarea specifica fiecarui obiectiv, documentare la fata locului ), prelucrarea sisistematizarea materialului documentar, privind expertiza, redactarea raportului de

expertiza contabila judiciara, alte operatiuni.


16/136

6. Modificările intervenite în programul lucrarilor îndreptatesc solicitarea majorariionorariului.

7. Prelungirea termenului de depunere a lucrarii de expertiza contabila judiciara se face prin dispozitia consemnata prin Încheiere de sedinta sau Ordonanta, de catre organulabilitat.

3. Delegarea şi supravegherea lucrarilor

1. Efectuarea lucrarilor de expertiza contabila judiciara nu poate fi delegata , numirea fiindefectuata în baza unui act procedural invocat de catre organul de cercetare sau organul judiciar.

4. Documentarea lucrarilor privind expertizele contabile judiciare

1. Se limitează strict la materialul documentar necesar pentru a răspunde la obiectivele

dispuse de organul abilitat.

2. Este imperativ ca materialul documentar sa fie adecvat, bazat pe documente contabilesi evidentieri contabile si nu prezumtii sau declaratii ale partilor sau martorilor.

3. Expertul contabil care a ajuns la concluzii fundamental diferite fata de un organ decontrol, este abilitat sa ia legatura cu acesta pentru elucidarea tuturor aspectelor.

4. Explicatiile date de catre parti (atunci când se înscriu în cadrul procedurii) nu aucalitatea de document probant.

5.

Materialul documentar ce stă la baza constatărilor şi concluziilor din Raportul deexpertiză contabilă judiciară constă în: dosarul cauzei; documentele justificative şiregistrele contabile aflate în pastrarea parţilor implicate în actul justitiar sau înarhivele terţelor persoane fizice sau juridice care au legătura cu obiectivele expertizeicontabile judiciare; procesele verbale întocmite de organele de control abilitate , aflateîn posesia acestora cât si în posesia persoanelor fizice sau juridice controlate care auvreo legatura cu obiectivele expertizate.

6. Dosarul de lucru al misiunii are rolul de a asigura întelegerea si controlul lucrarilor.

7.

Dosarul de lucru al expertului contabil judiciar cuprinde: Încheierea de sedinta sauOrdonanta dispusa de Organele în drept; Programarea lucrarilor; Corespondenta purtata cu factorii implicati ( parti, organe abilitate, terti, etc.); Eventuale note,calcule, etc. ale expertului contabil; Raportul de expertiza contabila cu vizaauditorului de calitate si cu dovada depunerii la organele în drept).


17/136

5. Raportarea

1. Constatarile şi concluziile expertizei contabile judiciare se consemnează în Raportulde expertiză contabilă judiciară, având cel putin 4 capitole: Capitolul I Introducere,Capitolul II Desfasurarea expertizei contabile , Cap. III Concluzii, Cap. IV.Considerente personale ale expertului contabil

2.

În cazul numirii mai multor experti având opinii diferite se întocmeste un singurraport care consemnează opinia documentată şi argumentată a fiecărui expert, fie încontţnutul unei anexe ce însoţeşte raportul.

3. Raportul de expertiză contabilă judiciară se supune auditului de calitate înainteadepunerii acestuia la organele beneficiare.

Tipuri de rapoarte:

1.

Raport de expertiză contabilă obisnuit, necalificat -are structura şi conţinutul standard.

2. Raport de expertiză contabilă cu observaţii - cuprinde pe lânga elementele specificeraportului obisnuit, necalificat, un capitol distinct numit "Consideratii personale aleexpertului contabil". Acest capitol face referire la parerea expertului contabil asupraobiectivelor - dacă acestea au fost suficiente sau nu - sau cu privire la alte aspecteasupra cărora doreşte să reţină atenţia beneficiarului , fiind esenţial ca autorul să seconformeze normelor de etică şi deontologie profesională, în special a principiuluiconfidenţialitătii.

3.

Raport de imposibilitate a efectuarii expertizei contabile - are structura şi conţinutulraportului de expertiză contabilă obişnuit, necalificat, cu deosebirea că în cadrulcapitolelor II şi III va prezenta justificat şi f undamentat cauzele care conduc laimposibilitatea efectuării expertizei contabile comandate de beneficiarul acesteia.


18/136


19/136

Capitolul III. Principiile generale aplicabile misiunii de expertiză contabilă

Principiile misiunii de expertiză contabilă

1. Determinarea naturii şi obiectivului lucrării

2.

Fixarea unui plan de lucru

3. Alegerea metodelor de cercetare

4. Studiul preliminar al organismului entităţii

5. Studiul funcţei financiar contabile

1. Determinarea naturii si obiectivului lucrării

• Este în strânsă corelaţie cu natura cauzei şi a obiectivelor stabilite de organul de

cercetare competent în soluţionarea cauzei

• CECCAR, a implementat Procedura privind întocmirea, actualizarea şi comunicareacătre Ministerul Justiţiei a "Listelor Experţilor Contabili pe specializări"creând olegătura directă între natura misiunii şi principiul compeţentei profesionale.

• Obiectivul sau obiectivele expertizei contabile, de natură a clarifica aspecte ce ţin desoluţionarea unor litigii în cadrul cărora se confruntă cel puţin două părţi, reclamă oanaliza responsabilă cu privire respectarea principiului etic privind independenţaexpertului contabil

•

Obligaţia expertului contabil este ca înaintea acceptării misiunii de expertizăcontabilă să procedeze la identificarea potenţialelor ăţameninţări la adresa conformittiicu principiile etice fundamentale, evaluând întinderea, importanţa şi persistenţaacestora. În situaţia în care ameninţările nu sunt altfel decât în mod clarnesemnificative şi nu se pot identifica mijloace de protecţie adecvate, este recomandatsă se renunţe la acceptarea mandatului.

2. Fixarea unui plan de lucru

• În elaborarea planului de lucru se are în vedere succesiunea etapelor procedurale ,

metodele de lucru utilizate, materialul documentar cu valoare probatorie, precum sidistribuţia timpului de lucru alocat în confomitate cu natura şi întinderea lucr ărilor

• Planul de lucru vizează doua aspecte:

• Destinatarii expertizelor contabile: În cazul expertizelor judiciare: Organele deinstrumentare - urmărire şi cercetare a cauzelor care fac obiectul dosarelor penale:Poliţia şi Parchetul; Instanţele de Judecată a cauzelor penale şi civile

• Finalitatea (scopul) expertizelor contabile: Caracteristica esenţială a expertizelorcontabile este că au un scop definit în momentul acceptării lor de catre experti. Scopul

se concretizează în obiectivele la care trebuie să răspundă expertul contabil.


20/136

Răspunsurile expertului contabil sunt punctuale şi sunt valabile numai în contextul încare au fost documentate si formulate. Prin urmare, răspunsurile sunt doar lămurire,de unde şi optica jurisprudentei, potrivit careia expertul nu este nici judecator, nicimartor, ci un consultant care îl ajuta pe judecator în rezolvarea unor probleme despecialitate.

3. Alegerea metodelor de cercetare• Selectarea celor mai adecvate metode de cercetare produce un impact semnificativ

atât asupra bugetului de timp alocat executiei efective a lucrarii, cât si asupra calitatiirespectivei lucrari.

• Metode de cercetare:

• Metode progresive care pornesc de la un fenomen economic izolat, începând cuidentificarea celor mai simpli factori de origine şi continuând cu studierea proceselorşi tranzacţiilor în complexitatea lor, aşa cum sunt evidenţiate în documentele

justificative, primare sau de evidenţă contabilă.

• Metode regresive, care pornesc de la informaţiile furnizate de situaţiile financiare desinteză, studiind fenomenele economice în ordinea inversă de acţiune a factorilorreflectaţi în documentele justificative

Metodele contabile utilizate în cadrul misiunilor de expertiza contabila:

1. Reconstituirea rulajelor, soldurilor şi valorilor raportate, pe baza documentelor primare ce stau la baza înregistrărilor în contabilitate;

2.

Efectuarea unor punctaje încrucisate, pe baza posturilor contabile;3. Verificarea calculelor aritmetice;

4. Verificarea modului de evaluare a elementelor patrimoniale;

5. Verificarea modului de respectare a metodologiei contabile;

6. Verificarea permanenţei metodelor;

7. Analiza modului de transpunere a informaţiei financiar -contabile în raportarileadresate publicului.

Metode si tehnici cu caracter extracontabil:

1. Întocmirea unor desfăşurătoare, care sa detalieze intrările si ieşirile de bunuri. Acesteaînsoţesc Raportul de expertiză contabilă sub forma unor anexe şi se elaborează îngeneral, în cazul litigiilor privind lipsuri în gestiune. Se mai pot utiliza şi în cazul încare este necesar să se constate ritmicitatea aprovizionărilor/livrărilor, sursele deaprovizionare sau locurile de consum ale diferitelor produse/repere, determinările privind timpul de stocare al diferitelor produse/repere/sorto-tipodimensiuni, calculului perisabilităţilor, încadrării în normele de consum specific pe diferite faze de fabricaţie.


21/136

2. Reconstituirea evidentei cantitative privind unele sortimente de bunuri din gestiunile global-valorice poate viza întreaga perioadă de gestiune sau doar o parte a acesteia,în funcţie de obiectivele dispuse de organul abilitat. Metoda este utilă în cazullipsurilor în gestiune, sustragerilor etc., cu condiţia ca reconstituirea să se efectueze pe baza de documente justificative legal întocmite şi reflectate în evidenţa contabilă (listede inventariere, note de recepţie şi constatare de diferente, monetare, facturi fiscale

etc.).

3. Analiza comparativă sau în dinamică a depunerilor de numerar provenind din vânză rise utilizează pentru identificarea unor aspecte ce se manifestă în cadrul gestiunilorglobal-valorice. Analiza comparativă a depunerilor fată de sumele încasate poateconduce la identificarea cauzelor ce privesc potenţiale lipsuri în gestiune. Analiza îndinamica a depunerilor permite emiterea unor opinii legate de ritmicitatea vânzărilorşi a modului de eşalonare a depunerilor într -o anumită perioadă de timp.

4. Identificarea unor bunuri eliberate din gestiune fără a fi înregistrate pe bază de

documente legale. are aplicabilitate doar în conditiile în care se pot depista bunurileeliberate din gestiune fără a fi înregistrate. Obiectul acestor cercetări îl constituiemanoperele frauduloase, cum ar fi: procurarea de bunuri din surse neoficiale sauneautorizate; neefectuarea înregistrarii unor bunuri intrate cu intenţia de a se crea plusuri gestionare pe seama unor terţe persoane fizice sau juridice; tranzitarea unor bunuri interzise de lege etc.

5. Metoda analizei intra-gestionare şi inter -gestionare. Necesitatea acestei metode derivadin aceea ca, în anumite circumstante, apare posibilitatea ca în cadrul aceleiaşigestiuni, să se înregistreze lipsuri în gestiune la un anumit sortiment de produs şi

plusuri în gestiune la un alt sortiment, confundabil sau care suplineşte caracteristiciletehnico-funcţionale ale celuilalt. Aceeasi situaţie se poate manifesta şi între două saumai multe gestiuni. În cazul în care situaţia caracterizează starea dintr -o anumităentitate, se poate constata că, pe ansamblu, efectul confuziilor sau al reflectăriinecorespunzatoare a procesului economic în documentele justificative şi de evidenţăcontabilă nu produce efecte economice.

6. Metoda stocului maxim posibil este aplicabilă doar în cazul gestiunilor a cărorevidenţă este reflectată global-valoric, adică în cazul entităţilor care practică sistemulde vânzare cu amănuntul atât în regim individual, cât si colectiv. Metoda constă în

reconstituirea mişcărilor sortimentului de produs asupra căruia se doreste cercetarea, pornind de la stocul iniţial, rezultat din Listele de inventariere, continuând cu intrărilereflectate de facturi fiscale, avize de însoţire a mărfii, documente de transfer etc.consemnate în note de recepţie şi constatare de diferenţe.

• Stocul maxim disponibil se determină:

Smd = Si+I-Ec, în care:

Smd = Stoc maxim disponibil


22/136

Si = Stoc initial

I = Intrari

Ec = Iesiri catre consumuri colective

• În cazul în care stocul maxim disponibil este egal cu stocul rezultat în urma

inventarierii produsului cercetat (Stocul faptic - Sf ) sunt indicii ca eventualele lipsuriîn gestiune ar putea avea alte cauze (Smd=Sf ).

• În cazul în care stocul maxim disponibil este mai mic decât stocul rezultat în urmainventarierii produsului cercetat, primele indicii ar fi ca diferenta semnifica si vânzaricu amanuntul în regim individual.

• În cazul în care stocul maxim disponibil este mai mare decât stocul rezultat în urmainventarierii produsului cercetat, este necesar sa se continue investigaţiile pentru a seidentifica natura cauzelor care au condus la aceasta stare de fapt.

•

Separarea intrărilor sau ieşirilor de bunuri pe schimburi sau pe ture, în gestiunilecolective - are ca principal obiectiv identificarea responsabilităţilor şi a răspunderii petipuri de activităţi, timpi de lucru, prezenţa la locul de munca etc. Se utilizează preponderent în situaţiile când o gestiune este condusa de către mai mulţi salariati,având calitatea de co-gestionari.

• Cercetarea unor fapte sau fenomene economice în corelaţie cu documentele financiar -contabile ce reflectă alte categorii de fapte şi fenomene. Ex.: În cazul litigiilor demuncă ce privesc drepturi salariale, principalele documente examinate sunt pontajele,condicile de prezenţă, foile colective de prezenţă, statele de plată etc. Pentru

extinderea cercetarilor se pot însă examina şi documente ce reflectă producţiarealizată de către un salariat (note de predare produse) sau alte documente relevante(facturile întocmite de către un salariat, bonurile de consum întocmite, bonurile devânzare emise etc.)

Studiul preliminar al organismului entităţii

• În functia de natura cauzei si de obiectivele concrete, expertul contabil judiciar, cuacordul organului de cercetare si în limita obiectivelor dispuse, poate aprofundastudiile sale cu privire la unele informatii generale cum ar fi: forma juridica de

organizare, managementul entităţii, obiectul de activitate, administratorii, limiteledecizionale, diagrama organizaţională, controlul intern, partenerii de afaceri etc.Pentru o entitate din sfera serviciilor de exemplu, abordarea unor obiective ce ţin destudierea funcţiei de producţie, presupune deţinerea unor cunoştinţe în ceea ce pr iveşte: sectorul de activitate, prestarea propriu-zisa a serviciilor; execuţia produselor; conducerea activităţii de prestaţie; activităţile auxiliare ce contribuie larealizarea prestaţiei propriu-zise; depozitarea produselor; controlul tehnic de calitate;întretinerea si repararea utilajelor.


23/136

• Pe baza informaţiilor cu caracter general obţinute, diagnosticul se poate aprofunda prin utilizarea unor metode cum ar fi comparaţia, diviziunea rezultatelor, calcul deindicatori etc.

Studiul funcţei financiar contabile

• Cercetarea funcţiei contabile este esenţială în parcurgerea raţionamentelor şi emiterea

opiniilor profesionale.

• Principalele argumentele care justifică necesitatea aprofundarii studiului functieifinanciar-contabile constau în:

• Obiectul contabilitatii

• Functiunile contabilitatii

• Forme de organizare a contabilitatii

•

Documente si registre contabile• Principii contabile

• Standarde contabile

• Politici contabile

• Examinarea regularitatii documentelor financiar-contabile

Expertiza contabilă în procesul civil

• Procesul civil este activitatea desfăşurată de instanţă, părţile aflate în litigiu, organulde cercetare şi alte organe sau persoane care participă la înfăptuirea justiţiei în pricinile civile precum şi raporturile dintre aceşti participanţi în vederea realizării saustabilirii drepturilor ori intereselor civile deduse judecăţii şi executării silite ahotărârilor judecătoreşti sau altor titluri executorii conform procedurii stabilită delege.

• Procesele privind drepturile juridice civile, comerciale, de muncă, administrative şi dealtă natură civilă se judecă de către instanţă.

• În categoria probelor administrate în procesele civile se include şi expertiza contabilă.

• Pentru declanşarea unui proces civil este necesară introducerea unei acţiuni civile.

Acțiunea civilă este:

• este mijlocul legal prin care o persoană cere instanţei judecătoreşti recunoaşterea saurealizarea dreptului său prin încetarea piedicilor puse în exercitarea sa de o altă persoană sau printr -o despăgubire corespunzătoare.

•

presupune trei elemente:


24/136

1. părţile

2. obiectul

3. cauza acţiunii civile

1. PĂRŢILE

a.

persoana interesată în apărarea dreptului său obiectiv nesocotit sau încălcat de către oaltă persoană;

b. persoana care a tulburat exerciţiul normal al dreptului subiectiv;

c. terţe persoane.

• Persoanele nominalizate la literele a) şi b) au denumiri specifice conform diferitelorfaze ale procesului civil şi anume:

– reclamant şi pârât în faza de judecare în fond;

– apelant şi intimat în faza apelului;

– reclamant (recurent) şi intimat în faza recursului;

– contestatar şi intimat în faza contestaţiei în anulare;

– revizuent şi intimat în faza de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti;

– creditor şi debitor în faza executării silite a unei hotărâri judecătoreşti.

• Părţile din proces respectiv reclamante şi pârâte au posibilitatea să cheme în cadrul procesului şi alte terţe persoane sub formă de:

– chemări în judecată

– chemări în garanţie

– arătarea sau indicarea titularului dreptului.

• Chemarea în judecată şi a altor persoane are în vedere acele ipoteze în care terţulchemat ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.

•

Chemarea în garanţie este admisibilă atunci când partea care ar cădea în pretenţie s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere de despăgubire sau de chemare îngaranţie.

• Arătarea sau indicarea titularului dreptului se poate face numai de pârât printr-o cereremotivată în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă potrivit căruia„pârâtul care deţine un lucru pentru altul sau care exercită în n umele altuia un dreptasupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia a deţinut lucru sau aexercitat dreptul dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un dreptreal asupra lucrului”


25/136

2. Obiectul acţiunii civile constă în ceea ce se cere prin acţiunea introdusă respectiv pretenţia reclamantului: plata unei sume de bani, constatarea unui drept , protejareaunui interes.

3. CAUZA acţiunii civile este:

– temeiul juridic al cererii respectiv fundamentul legal al dreptului pe care una

din părţile îl invocă împotriva celeilalte părţi (temeiul de drept)

– neînţelegerea sau conflictul care există între reclamant şi pârât cu privire latemeiul dreptului subiectiv (temeiul de fapt sau motivele)

– scopul către care se îndreaptă voinţa celui care reclamă sau se apără

• Cauza acţiunii civile trebuie să îndeplinească o serie de condiţii şi anume:

– să existe;

–

să fie reală; – să fie licită;

– să fie morală.

Actele procesului civil

1. actele părţilor aflate în litigiu:

– cererea de chemare în judecată formulată de reclamant

–

întâmpinarea formulată de pârât

– cererea reconvenţională formulată de pârât când şi acesta vine cu pretenţiiîmpotriva hotărârii judecătoreşti

2. actele instanţei de judecată:

– încheierile de şedinţă

– hotărârea judecătorească

– dispoziţia de comunicare a hotărârii judecătoreşti

– dispoziţia de punere în executare a hotărârii judecătoreşti.

3. actele altor participanţi la proces:

– raportul de expertiză întocmit de expert

– depoziţia de martor

4. actele organelor auxiliare justiţiei:

– dovezile de comunicare a actelor de procedură


26/136

– procesele verbale de luare la cunoştinţă a măsurilor asiguratorii

5. actele de executare ale executorilor judecătoreşti.

Măsurile asiguratorii

• Prin măsurile asiguratorii instanţa urmăreşte prevenirea dispariţiei sau degradării bunului în legătură cu care s-a născut litigiu, iar atunci când în discuţie sunt acţiunile personale, diminuarea activului patrimonial.

• Prin măsurile asiguratorii se înţelege posibilitatea recunoaşterii reclamantului de asolicita instanţei măsuri de indisponibilizare şi conservare menite să împiedice pe pârât să distrugă sau să-i înstrăineze bunul ce constituie obiectul litigiului sau activul patrimonial când obiectul litigiului este o sumă de bani.

• Măsurile asiguratorii sunt:

• sechestru judiciar;

• sechestrul asigurator;

• poprirea asiguratorie.

• Sechestru judiciar constă în indisponibilizarea bunului şi numirea de către instanţă aunei persoane căreia i se încredinţează pe timpul cât durează procesul, bunul în litigiuspre păstrare şi conservare.

• Sechestrul judiciar se aplică asupra unui bun anume determinat şi care face obiectullitigiului între părţi.

• Sechestrul asigurator constă în indisponibilizarea unor cantităţi de bunuri mobile ale pârâtului, bunuri ce urmează să fie executate silit pentru realizarea creanţeireclamantului (creditorului) în situaţia în care acesta câştigă procesul iar pârâtuldevenit debitor nu-şi exercită obligaţia de bună voie. Bunurile asupra cărora seinstituie sechestrul asigurator fac parte din patrimoniu pârâtului dar nu formeazăobiect al litigiului.

• Poprirea asiguratorie costă în indisponibilizarea prin hotărârea instanţei a sumelor de bani sau a altor titluri de credit pe care debitorul le are de primit de la un terţ care îieste datornic pentru ca ulterior în baza titlului executoriu obţinut creditorul să-şiîndestuleze creanţa din această sumă prin validarea popririi.

• Cauza judiciară şi dezbaterile orale în timpul procesului civil de la pornire până la

definitiva rezolvare se materializează în încheieri de şedinţe.


27/136

Expertiză contabilă în materie civilă și comercială

• Expertiza în general ca mijloc de probă în diverse domenii de natură tehnică, medico -legală, contabilă etc., este reglementată în Codul de procedură civilă (art. 201 - 214) şiconstituie drept comun în materie şi prin diferite legi speciale aşa cum este cazul

expertizei contabile care este reglementată prin OG 65/1994 aprobată prin L42/1995cu modificările ulterioare.

• Conform prevederilor art.201 din Codul de procedură civilă se poate recurge laexpertiză ori de câte ori pentru lămurirea unor împrejurări de fapt este necesar să secunoască şi părerea unor specialişti.

• Sunt situaţii când expertiza este expres prevăzută de lege ca obligatorie sub sancţiuneaanulării unor hotărâri luate fără expertiză aşa cum sunt cazurile stipulate de Legeasocietăţilor comerciale 31/1990 referitoare la expertizele privind:

–

evaluarea aporturilor în natură a acţionarilor sau asociaţilor

– avantajele rezervate fondatorilor

– operaţiunile încheiate de fondatori în contul societăţilor pe acţiuni sau încomandită pe acţiuni în cazul în care nu poate fi întrunită în adunareaconstitutivă majoritatea legală

– expertiza pentru stabilirea valorii aportului în natură dacă se înfiinţează osocietate cu răspundere limitată cu asociat unic.

•

Obiectivele expertizei contabile în materie civilă pot consta în diverse litigii cucaracter civil aşa cum ar fi:

– asocieri în participaţie dintre societăţile comerciale şi dintre societăţi şi persoane fizice,

– operaţiuni de vânzare – cumpărare cu imobile (tranzacţii imobiliare),

– operaţiuni de mandat, contracte de servicii, partaje etc.

Litigii

1. litigii între comercianţi sau între comerciant şi un particular privind operaţiunicomerciale. În aceste speţe expertizele pot avea ca obiect neînţelegeri privind oafacere cu mărfuri sau operaţiuni în comision, operaţiuni de bancă (sconturi acordate,remiteri de efecte comerciale spre încasare, emiteri de CEC-uri), contractelecomerciale de aprovizionări cu bunuri, servicii şi lucrări, contracte de asociere în participare pentru realizarea unor activităţi în comun.

2. litigii în materie de societăţi comerciale. În aceste speţe expertizele pot avea ca obiect:

– stabilirea părţii din profit ce se cuvine unui acţionar, asociat sau manager


28/136

– răspunderea civilă a managerului faţă de asociaţi, terţi sau stat pentru faptelesale.

– gestiunea patrimonială frauduloasă a societăţii dacă sunt bănuieli fondate pegrave neregularităţi.

3. litigii în materia asigurărilor . În acest domeniu expertiza se efectuează pentru a stabili

valoarea bunurilor asigurate la data producerii unei calamităţi.

4. litigii în materie de moratorii şi de concordat juridic

5. litigii în caz de faliment

• Moratoriu:

a. amânare pe o anumită perioadă a plăţii datoriilor unui debitor acordată acestuia decătre instanţa de judecată înainte sau după declararea lui în stare de faliment.

b.

amânare cu caracter general a plăţii unei datorii acordată de lege pe o anumită perioadă în care există împrejurări speciale, aşa cum ar fi: război, calamităţi naturale,crize economice etc.

• Concordat: convenţie încheiată de un comerciant cu creditorii săi prin care acestaobţine o reducere a datoriei sau o amânare a plăţii.

• În aceste litigii expertiza este necesară pentru a se stabili cauzele încetării plăţilor şidacă activul depăşeşte valoarea pasivului (averea materială este mai mare decâtdatoriile) prin verificarea registrelor şi a bilanţului contabil.

•

Obiectivul unei astfel de expertize poate viza şi regularitatea ţinerii şi reflectăriitranzacţiilor comerciale în registre, natura şi cauza juridică a creanţelor creditorului precum şi realizarea lor.

• Expertiza contabilă în litigiile civile şi comerciale se efectuează urmare:

– propunerii de către părţile aflate în litigiu şi în aceste situaţii instanţa trebuie săo admită.

– dispunerii din oficiu de către instanţă după punerea în discuţia prealabilă a părţilor.

Expertiza se poate efectua:

• În instanţa, dacă problemele asupra cărora urmează să se pronunţe expertul contabil pot fi lămurite prin simpla expunere a părerii expertului, în această situaţie expertulcontabil este ascultat de instanţă în şedinţă publică iar părerea lui este consemnată degrefier într-un proces verbal (note de şedinţă)


29/136

• În afara instanţei, în cazul în care pentru efectuarea expertizei contabile sunt necesareverificări şi analize de documente, măsurători, confruntări, declaraţii;

Activităţi:

1. Examinarea materialului documentar aflat la dosarul cauzei;

2.

Examinarea altor documente aflate la părţi sau la alte terţe persoane care au legăturăcu cauza, prin expertiză la faţa locului;

3. Analiza explicaţiilor părţilor ;

4. Analiza actelor de control financiar şi de expertiză contabilă efectuate anterior înaceeaşi cauză;

5. Studierea concluziilor expertizelor tehnice, acolo unde este cazul.

1. Examinarea materialului documentar aflat la dosarul cauzei:

•

Se face la sediul instanţei de judecată sau al altui beneficiar al expertizei. Dacămaterialul aflat în dosar este insuficient pentru efectuarea expertizei contabile,expertul contabil solicită motivat organului beneficiar, completarea acestuia.

• În cazul proceselor civile, completarea dosarului se impune în situaţiile în care lipsescînscrisurile ce trebuie supuse expertizării.

2. Examinarea altor documente aflate la părţi sau la alte terţe persoane care au legăturăcu cauza, prin expertiză la faţa locului:

•

Se efectuează atunci când expertul contabil apreciază că pentru a răspundeobiectivelor ce i s-au dat spre rezolvare nu îi sunt suficiente documentele existente ladosarul cauzei, şi în acest caz este necesară extinderea cercetării şi asupra altor acte,evidenţe tehnic – operative şi contabile care se află la părţile în litigiu.

• Pentru expertiza la faţa locului expertul contabil are obligaţia să anunţe părţile princitare despre data, locul şi când începe şi se termină lucrările la sediul acestora.

Tehnici specifice expertizei contabile:

a. Reconstituirea cantitativă a unor evidenţe global valorice, pe baza inventarelor şi aactelor de gestiune, în cazul unităţilor de vânzare cu amănuntul;

b. Comparaţia de stocuri prin stabilirea soldurilor maxime posibile la inventarul final;

c. Corelarea intrărilor de materiale, produse sau mărfuri în funcţie de consum, eliberărisau vânzări;

d. Corelarea actelor contabile,

e. Controlul intergestionar .


30/136

3. Analiza explicaţiilor părţilor

• Această operaţiune se realizează în funcţie de datele epuizate şi are menirea de astabili concordanţa sau neconcordanţa dintre explicaţii şi aceste date.

• Cu ocazia efectuării expertizei părţile au obligaţia să dea expertului orice lămurire înlegătură cu obiectivele lucrării, împiedicarea expertului contabil de a efectua lucrările

necesare ordonate de instanţă, nu poate fi înlăturat decât prin mijloace procedurale,aşa cum ar fi:

– Obligarea părţii la despăgubiri pentru împiedicarea lucrărilor;

– Dispunerea prin încheiere executorie ca părţile să permită accesul expertuluicontabil şi să-i dea tot sprijinul precum şi solicitarea concursului autorităţilor publice locale, poliţie, procuratură în cazuri deosebite

4. Analiza actelor de control şi de expertiză contabilă efectuate anterior în această cauză

•

Pentru asigurarea calităţii expertizei contabile, expertul contabil trebuie să analizeze şiconţinutul actelor de control şi a eventualei expertize contabile anterioare în aceeaşicauză pentru a se convinge dacă au fost respectate toate normele legale, dacă au fostefectuate concret calculele şi dacă au fost delimitate just perioadele de gestiune şirăspunderile persoanelor implicate în cauză.

• Sub aspectul fondului actelor de control expertul contabil are în vedere:

– Dacă documentele şi evidenţele pe care s-au întemeiat concluziile controluluiau fost întocmite cu respectarea normelor legale şi dacă conţin date reale.

–

Dacă există documente care au legătură directă cu obiectivele expertizei, darnu au fost luate în considerare de control;

– Dacă s-au determinat argumentat cuantumul lipsurilor şi s-au stabilit legalr ăspunderea persoanelor vinovate;

– Dacă concluziile controlului sunt în concordanţă cu prevederile legale.

5. Studierea concluziilor expertizei tehnice

• Această activitate presupune să se efectueze mai întâi expertiza tehnică şi apoi cea

contabilă.

• Expertul contabil poate fi pus în imposibilitatea efectuării expertizei contabile dindiverse situaţii cum ar fi:

– Necesitatea efectuării unui control gestionar prealabil;

– Aducerea la zi a evidenţei tehnic-operative şi contabile;

– Necesitatea efectuării prealabile a unor expertize tehnice şi grafologice;

–

Insuficienţa actelor de control puse la dispoziţie ş.a.


31/136

• Pentru constatarea imposibilităţii efectuării expertizei contabile, expertul are obligaţiasă analizeze cu răspundere materialul de la dosarul cauzei astfel că numai în situaţiiabsolut necesare să recurgă la asemenea măsură care are drept efect prelungireatermenului de soluţionare a cauzei.

• Când nu se poate efectua expertiza dintr-unul din motivele arătate mai sus se

întocmeşte proces verbal de imposibilitate a efectuării expertizei care se depune la beneficiarul acesteia pentru înlăturarea cauzelor şi asigurarea în viitor a condiţiilor deîntocmire a raportului.


32/136

Cap IV. Consultanță fiscală

4.1. Organizarea și desf ășurarea controlului fiscal în România


Scopul acestui modul este asigurarea unei imagini de ansamblu asupra disciplineistudiate, prin prezentarea modului de organizare și desf ășurare a controlului fiscal în România.

Pentru atingerea scopului acestui modul se are în vedere realizarea următoarelor

obiective:

a) Prezentarea generală a sistemului fiscal din România;

b) Obiectul și funcțiile controlului fiscal;

c) Formele și procedurile controlului fiscal;

d) Pregătirea, realizarea și finalizarea controlului fiscal;

e) Contestarea actelor emise de organele de control fiscal;

f) Colectarea și stingerea creanțelor fiscale.

Se recomandǎ o abordare a studiului care să urmărească înţelegerea modului de

organizare și funcționare a sistemului fiscal și a relației acestuia cu contabilitatea



33/136


34/136


4.1.3.1. Prezentarea generală a sistemului fiscal din România

Prin sistem fiscal înțelegem totalitatea taxelor și impozitelor care există într-o anumite

zonă geografică (țar ă, regiune, etc.). În România sistemul fiscal este unul centralizat, în sensul că

taxele și impozitele nu difer ă de la un județ la altul. Deosebiri între județe apar în ceea ce

privește taxele și impozitele locale însă doar în ceea ce privește cuantumul acestora și nu în ceea

ce privește existența acestora.

Principalele taxe și impozite existente în România, conform Legii nr. 571/2003, privind

Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sunt următoarele:

Impozitul pe profit/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

Taxa pe valoarea adăugată;

Accize și alte taxe speciale;

Impozitul pe venit (impozitul pe venituri din activități independente, impozitul pe

veniturile din salarii, impozitul pe veniturile din cedarea folosinței bunurilor,

impozitul pe veniturile din investiții (dividende, dobânzi, câştiguri din transferul

titlurilor de valoare, venituri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen,

s.a.), impozitul pe venituri agricole, silvicultur ă și piscicultur ă, impozitul pe venituri

din premii și jocuri de noroc, impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor

imobiliare din patrimoniul personal;

Impozite și taxe locale;

Contribuții sociale obligatorii;

Impozitul pe construcții.

În România sistemul fiscal este în general un sistem de tip declarativ care presupune

acţiunea voluntar ă a contribuabilului de a calcula, de a declara şi de a achita obligaţiile sale faţă

de stat. Verificarea exactităţii calculelor, declaraţiilor şi a plăţilor f ăcute de către contribuabil seface prin intermediul procedeelor specifice controlului fiscal. Declararea obligațiilor fiscale ale

contribuabilului se face printr-un sistem de declarații fiscale care se transmit, la anumite

intervale de timp, organului fiscal. De regulă, declarațiile fiscale pe lângă denumirea acestora,

care este cât mai apropiată de scopul pentru care se întocmește, are și un număr pentru a o

identifica mai ușor.

Mai jos sunt enumerate unele declarații fiscale sau alte formulare fiscale utilizate de

contribuabili (instrucțiuni de folosire, formulare, etc se găsesc adresa www.anaf.ro in meniul

Asistență contribuabili):

http://www.anaf.ro/http://www.anaf.ro/http://www.anaf.ro/http://www.anaf.ro/


35/136

010 Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţif ără personalitate juridică (OMFP 250/2013) Se completează de persoanele juridice, asocierile şi alte entităţi f ăr ă

personalitate juridică. Declaraţia de înregistrare se completează la înfiinţare, iar declaraţia de menţiuni secompletează când se modifică datele declarate anterior. Se utilizează la atribuirea codului de identificare fiscală şieliberarea certificatului de înregistrare fiscală, precum şi la actualizarea informaţiilor. Se completează în douăexemplare.

012 Notificare privind modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit(OPANAF 1994/2012) Se utilizează de către contribuabilii, plătitori de impozit pe profit, pentru efectuarea opţiuniide aplicare a sistemului anual de declarare şi plată a impozitului pe profit, respectiv, pentru renunţarea la această opțiune.

http://www.anaf.ro/http://www.anaf.ro/http://www.anaf.ro/http://www.anaf.ro/http://www.anaf.ro/http://www.anaf.ro/http://www.anaf.ro/


36/136

020 Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru persoanele fizice române (OMFP

262/2007) Se completează de persoanele fizice, altele decât cele care desf ăşoar ă activităţi economice în modindependent sau exercită profesii libere. Se utilizează la atribuirea codului de identificare fiscală şi eliberareacertificatului de înregistrare fiscală, precum şi la actualizarea informaţiilor. Declaraţia se depune direct sau prinîmputernicit/reprezentant fiscal, la registratura organului fiscal competent, sau la poştă prin scrisoare recomandată.Organul fiscal competent este: pentru contribuabilii care se înregistrează direct sau prin împuternicit: organul fiscalîn a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal contribuabilul sau, în cazul depunerii declaraţiei de menţiuni,

organul fiscal în a cărui rază teritorială se af lă sursa de venit; pentru contribuabilii care se înregistrează prinreprezentant fiscal: organul fiscal competent pentru administrarea persoanei impozabile care are calitatea dereprezentant fiscal.

050 Cerere de înregistrare a domiciliului fiscal al contribuabilului (OMFP 262/2007) Cererea se depune încazul în care domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, ori în cazul în care contribuabilul î şischimbă domiciliul fiscal declarat anterior. Se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială se af lă nouldomiciliu fiscal şi va fi însoţită de documente care să facă dovada deţinerii sau ocupării legale a spaţiului pentrunoul domiciliu fiscal. Se completează într-un singur exemplar.

060 Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru sediile secundare (OMFP 2296/2007) Seutilizează la înregistrarea sediilor secundare care au obligaţii de plată. Se întocmeşte în două exemplare.

070 Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru persoanele fizice care desf ăşoarăactivităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere (OMFP 250/2013) Se completează decontribuabilii persoane fizice care desf ăşoar ă activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere.Sunt exceptaţi contribuabilii care desf ăşoar ă exclusiv activităţi într-o formă de asociere. Declaraţia se depune directsau prin împuternicit/reprezentant fiscal, la registratura organului fiscal competent, sau la poştă prin scrisoarerecomandată. Organul fiscal competent este: pentru contribuabilii care se înregistrează direct sau prinîmputernicit:organul fiscal în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal contribuabilul sau, în cazul depunerii

declaraţiei de menţiuni, organul fiscal în a cărui rază teritorială se află sursa de venit; pentru contribuabilii care seînregistrează prin reprezentant fiscal: organul fiscal competent pentru administrarea persoanei impozabile care arecalitatea de reprezentant fiscal.

092 Declaraţie de menţiuni privind schimbarea perioadei fiscale pentru persoanele impozabile înregistrate înscopuri de TVA care utilizează trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală şi care efectuează o achiziţieintracomunitară taxabilă în România (OPANAF 1165/2009) FSe depune la organul fiscal competent, în 5 zilelucr ătoare de la finele lunii în care intervine exigibilitatea achizi ţiei intracomunitare. Formularul se completează îndouă exemplare, înscriindu-se cu majuscule, citeţ şi corect, toate datele prevăzute.

094 Declaraţie privind cifra de afaceri în cazul persoanelor impozabile pentru care perioada fiscală estetrimestrul calendaristic şi care nu au efectuat achiziţii intracomunitare de bunuri în anul precedent(OPANAF 7/2010) Declaraţia se completează de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art.

153 din Codul fiscal, care au utilizat trimestrul ca perioadă fiscală în anul precedent, care nu au efectuat achizi ţiiintracomunitare de bunuri şi care nu au depăşit plafonul de 100.000 euro, al cărui echivalent în lei se calculeazăconform normelor. Formularul se depune la organul fiscal competent şi se completează în două exemplare,înscriindu-se cu majuscule, citeţ şi corect, toate datele prevăzute. Un exemplar, semnat şi ştampilat, se depune launitatea fiscală, direct la registratur ă sau la poştă, prin scrisoare recomandată; un exemplar se păstrează de către

persoana impozabilă.


37/136

095 Cerere de înregistrare în / radiere din / Registrul operatorilor intracomunitari (OPANAF 2101/2010) Învederea înscrierii (radierii) în Registrul operatorilor intracomunitari, contribuabilii trebuie să depună o serie dedocumente prevăzute în ordinul menţionat, printre care şi acest formular. Cererea se soluţionează în termen de 10zile calendaristice de la data înregistr ării la organul fiscal.

096 Declaraţie de menţiuni privind anularea înregistrării în scopuri de TVA, în vederea aplicării regimului

de scutire prevăzut la art.152 din Codul fiscal (OPANAF 1768/2012) Se completează de persoanele impozabile


38/136

înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şicompletările ulterioare, care solicită scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, întrucât nicicifra de afaceri din anul precedent, nici cifra de afaceri realizată în anul în curs până la data solicitării nu au depăşit

plafonul de scutire prevăzut la art.152 alin.(1) din Codul fiscal. Se depune la organul fiscal competent, în raza căruiaeste arondat contribuabilul.

097 Notificare privind aplicarea/încetarea aplicării sistemului TVA la încasare (OPANAF 3884/2013). Secompletează de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art.153 din Codul fiscal, care auobligaţia să notifice organele fiscale cu privire la aplicarea sistemului TVA la încasare sau cu privire la încetarea

aplicării acestui sistem, în condiţiile prevăzute de art. 1563 alin.(11) şi alin.(12) din Codul fiscal.

100 Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat (OPANAF 3136/2013) Se completează de plătitoriide impozite, taxe şi contribuţii sociale cărora le revin obligaţii de plată la bugetul stat. Declaraţia se depune înformat electronic sau pe hârtie prin codificarea informaţiilor sub formă de cod de bare. Se folosesc programelerespective, puse la dispoziţie gratuit de Ministerul Finanţelor Publice. Se poate depune şi prin Internet. ConformOPANAF 2520/2010, contribuabilii mari şi contribuabilii mijlocii, precum şi sediile secundare ale acestora, auobligaţia depunerii prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, prin accesarea site-ului www.e-guvernare.ro.

Semnarea declaraţiilor se realizează prin utilizarea certificatului calificat emis de un fur nizor de servicii decertificare, acreditat în condiţiile Legii nr. 455/2001.

101 Declaraţie privind impozitul pe profit (OPANAF 878/2013) Se completează anual de către plătitorii deimpozit pe profit. Declaraţia se depune în format electronic, sau pe hârtie prin codificarea informa ţiilor sub formăde cod de bare (vezi OMFP 409/2006 cu modificările ulterioare), prin folosirea programelor respective, puse ladispoziţie gratuit de Ministerul Finanţelor Publice. Se poate depune şi prin Internet. Conform OPANAF 2520/2010,contribuabilii mari şi contribuabilii mijlocii, precum şi sediile secundare ale acestora, au obligaţia depunerii prinmijloace electronice de transmitere la distanţă, prin accesarea site-ului www.e-guvernare.ro. Semnarea declaraţiilorse realizează prin utilizarea certificatului calificat emis de un furnizor de servicii de certificare, acreditat în condiţiileLegii nr. 455/2001.

112 Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală apersoanelor asigurate (Ordin comun MFP 1045, MMFPS 2084, MS 793/2012 ) Se depune de către angajatori şientităţile asimilate acestora. Se completează cu programul pus la dispoziţie gratuit de Ministerul Finanţelor Publice(conform ordinului menţionat, această versiune de formular se depune pentru obligaţiile începând cu luna iulie

2012).

120 Decont privind accizele (OPANAF 1950/2012) Se completează de către producătorii sau importatorii de produse accizabile. Se depune în format electronic cu ajutorul programului pus la dispoziţie gratuit de Ministerul

Finanţelor Publice. Se poate depune şi prin Internet. Conform OPANAF 2520/2010, contribuabilii mari şicontribuabilii mijlocii, precum şi sediile secundare ale acestora, au obligaţia depunerii prin mijloace electronice detransmitere la distanţă, prin accesarea site-ului www.e-guvernare.ro . Semnarea declaraţiilor se realizează prinutilizarea certificatului calificat emis de un furnizor de servicii de certificare, acreditat în condi ţiile Legii nr.

455/2001.

150 Cerere pentru utilizarea unui certificat digital calificat (OMFP 847/2009) Cererea pentru utilizarea unuicertificat digital calificat se completează, se transmite electronic şi se listează prin funcţionalităţile puse la dispoziţiede serviciul "Depunere declaraţii on-line". Aceasta cerere va fi însoţită de: documentul de identitate al titularuluicertificatului calificat, în original şi în copie; documentul, în original şi în copie, care atestă calitatea titularuluicertificatului calificat de reprezentant legal al contribuabilului; documentul de împuternicire, autentificat de notarul

http://www.anaf.ro/public/wps/portal/ANAF/Depuneredeclhttp://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.e-guvernare.ro/http://www.anaf.ro/public/wps/portal/ANAF/Depuneredeclhttp://www.anaf.ro/public/wps/portal/ANAF/Depuneredecl


39/136

public, din care rezultă dreptul titularului certificatului calificat de a semna declaraţiile fiscale pentru contribuabil;(acest document se depune în situaţia în care titularul certificatului calificat nu are calitatea de reprezentant legal alcontribuabilului reprezentat). Documentele se depun de titularul certificatului calificat, pentru fiecare contribuabilreprezentat, la oricare unitate fiscală. Acest formular este inclus în această pagină doar pentru informare, şi nu

pentru utilizare, deoarece el se obţine în urma procedurii explicate în instrucţiunile aferente depunerii on-line.Documentul de confirmare a certificatului digital calificat se depune în format electronic, semnat digital de c ătre


40/136

solicitant şi confirmat prin semnătura electronică a autorităţii de certificare.

151 Cerere pentru revocarea dreptului de utilizare a serviciului Depunere declaraţii on-line (OMEF

847/2009). Dacă cererea se depune chiar de titularul certificatului calificat, se va folosi procedura on-line cuacest Formular , modulul "Revocare online - formulare 151/153" din pagina "Declaraţii electronice". Dacă revocarea

dreptului de utilizare a serviciului se solicită de o persoană diferită de persoana pentru care acest drept a fost obţinut,se foloseşte acest Formular . Acesta se depune în format hârtie, semnat şi ştampilat de către contribuabili, la unitateafiscală în a cărei rază contribuabilul îşi are domiciliul fiscal. Cererea va fi însoţită de următoarele documente: - actulde autorizare a funcţionării contribuabilului, în original şi copie; - documentul de identitate al persoanei care solicitărevocarea certificatului digital, în original şi copie; - împuternicire eliberată de contribuabil, din care rezultă dreptulsolicitantului de a revoca dreptul de utilizare a serviciului. Aten ţie: prin formularul 151 nu se anulează certificatuldigital, ci doar dreptul de acces la serviciul on-line.

200 Declaraţie privind veniturile realizate din România (OPANAF 24/2013) Declaraţia se depune de către persoanele fizice care realizează, în mod individual sau într-o formă de asociere, venituri în bani şi/sau în natur ă dinRomânia, provenind din: (1) activităţi independente, (2) cedarea folosinţei bunurilor, (3) activităţi agricole pentru

care venitul net se stabileşte în sistem real, (4) transferul titlurilor de valoare, altele decât păr ţile sociale şi valorilemobiliare în cazul societăţilor închise, (5) operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract,

precum şi orice alte operaţiuni similare, altele decât cele cu instrumente financiare tranzacţionate pe pieţe autorizateşi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. Declaraţia se completează înscriind cu majuscule,citeţ şi corect, datele prevăzute de formular. Se completează în două exemplare, din care unul r ămâne lacontribuabil. Declaraţia se depune direct la registratura organului fiscal sau la oficiul po ştal, prin scrisoarerecomandată.

220 Declaraţie privind venitul estimat/norma de venit (OPANAF 184/2013) Declaraţia se completează şi sedepune de către persoanele fizice care realizează, în mod individual sau într-o formă de asociere, venituri în banişi/sau în natur ă din România, provenind din: activităţi independente; cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia

veniturilor din arendă; activităţi agricole impuse în sistem real; silvicultur ă şi piscicultur ă. Formularul se utilizează pentru declararea veniturilor şi cheltuielilor estimate a se realiza în anul de impunere, pentru exercitarea opţiunii privind modificarea modului de determinare a venitului net, precum şi pentru recalcularea plăţilor anticipate cu titlude impozit, potrivit legii. Declaraţia se depune şi de către contribuabilii care realizează venituri din activităţiindependente impuse pe bază de norme de venit. Declaraţia se completează pe surse şi categorii de venit, de cătrecontribuabil sau de către împuternicitul acestuia, înscriind cu majuscule, citeţ şi corect, toate datele prevăzute deformular. Declaraţia se depune în format hârtie, direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poştal, prinscrisoare recomandată cu confirmare de primire.

221 Declaraţie privind veniturile din activităţi agricole impuse pe norme de venit (OPANAF

641/2013) Declaraţia se completează şi se depune de către persoanele fizice care realizează, în mod individual,venituri din România, din activităţi agricole pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit,

provenind din: a) cultivarea produselor agricole vegetale; b) exploatarea pepinierelor viticole, pomicole şi alteleasemenea; c) cr eşterea şi exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine animal ă, în starenaturală. Se utilizează pentru declararea veniturilor realizate începând cu 1 februarie 2013. Se completează de mână,în două exemplare, din care unul r ămâne la contribuabil. Declaraţia se depune direct la registratura organului fiscalsau la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată.

230 Cerere privind destinaţia sumei reprezentând până la 2% din impozitul anual şi deducerea cheltuielilorefectuate pentru economisirea în sistem colectiv pentru domeniul locativ (OPANAF 476/2013) Se depune decătre persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate acestora, în următoarele situaţii: - au efectuat în

anul de raportare cheltuieli pentru acordarea de burse private conform Legii nr.376/2004 privind bursele private, cu


41/136

modificăril

Documents

Suport de Curs Expertiza Contabila Si Consultanta Fiscala CIG an 3 ID Mail Prof