Suport Curs Psihologie Medicala 2015-2016 (1)

7/23/2019 Suport Curs Psihologie Medicala 2015-2016 (1)

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-psihologie-medicala-2015-2016-1 1/66

Modul 42: Psihologie Medicalăprof. Olariu Anca

ŞCOALA POSTLICEALĂ“CAROL DAVILA” CĂLAN

suport ! curs

an "colar #$%& ' #$%() s!*!strul I

“Psihologia medicală îşi propune să readucă în medicină, omul ca persoană.”



(G.Ionescu-197!

A porni pe drumul lung al studiului psihologiei medicale, înseamnă a căuta şi a găsi aceleelemente care converg în relaţia lor, spre om aflat în cele două ipostaze, create de conjuncturi

diferite: medic şi pacient.

Psihologia medicală aşa cum menţiona Paul Popescu Neveanu, îşi poate restrngestudiul, la domeniile relaţiilor interpersonale şi ale grupurilor mici, avnd ca o!iect, psihologia !olnavului şi a relaţiilor sale cu am!ianţa, legăturile sale su!iective cu personalul medico"sanitar şi cu familia. #otodată, ea studiază şi reacţia psihică a !olnavului faţă de agresiunea somaticăşi$sau psihică şi mijloacele psihice de tratament.

W. Habley %&''() surprinde trei domenii deja clasice ale psihologiei medicale:a) * situaţia de a fi bolnav

!) * relaţia medic-pacientc) * psihologia profesiunii medicale,

e+tinznd aria de cuprindere a acesteia spre psihologia sănătăţii şi cea comunitară.

n conţinutul psihologiei medicale, Popescu-Brumă S. %(---) se înscriu o serie de datesupuse unor rigori ştiinţifice cum ar fi: relaţiile !olnavului cu mediul său de viaţă, atitudineasu!iectului faţă de moarte, de !oală, fenomenele de transfer şi contratransfer în cadrul relaţiilor terapeutice, modele de comportament ale echipei terapeutice şi aspectele psihologice ale unor traume fizice sau psihice.

omeniul psihologiei medicale poate fi regăsit în toate faptele din practica medicală undeintervine, într"un fel sau altul, un factor psihologic, fie că e vor!a de raportul unui evenimenttraumatizant din punct de vedere afectiv %doliu, despărţire) cu derularea unei afecţiuni somatice,sau de locul relaţiei medic*pacient a proiecţiei acesteia în diagnosticul, tratamentul sau urmărirea !olilor. Psihologia medicală se focaliza preponderent pe relaţia medic * pacient şi pe adaptarea !olnavului la mediul spitalicesc şi starea de !oală.

/oncluzionnd, psihologia medicală este parte a psihologiei şi nu a medicinei, în aria eiînscriindu"se pro!lematica psihologică a !olnavului, ct şi atitudinea omului sănătos faţă de

!oală %Popescu"0rumă 1.(---)

egăturile interdisciplinare ale psihologiei medicale!"P#!$% PS&H##'&( )(*&+" & +&&+ / Psihologia medicală se

dezvoltă azi din întrepătrunderea cu alte domenii de cunoaştere şi cercetare cum ar fi: psihopatologia, psihologia holistică şi antropologia, psihanaliza şi psihologia dinamică,crono!iologia, etiologia, sociologia, psihologia e+perimentală şi neurofiziologia.

• Psihologia medicală este legată de psihologia socială în cele mai diverse moduri de larelaţia sociologică medic"pacient la impac"ul pro#esiunii medicale cu al"e pro#esiuni

cone$e % medici, #armaciş"i, &iologi, chimiş"i, de la modelul !iopsihosocial al !olii la



modelele terapeutice privind lumea medicamen"ului (psihologia reclamei, mar'e"ing! lacalitatea vieţii ca indicator modern de apreciere a intervenţiei terapeutice şi a activităţiimedicale, de la interrelaţiile e+istente în interiorul instituţiilor de asistenţă la atitudineamass"mediei faţă de !oală şi suferinţă.

• e asemenea este legată de domeniul psihologiei diferenţiale care folosind metodele

psihometrice, testologia şi psihodiagnoza se încadrează în principiile generale de evaluare,etalonare şi diagnoză.

• 2 interesantă şi fundamentală legătură a psihologiei medicale ni se pare cea care se poatesta!ili cu psihologia morală. Psihologia morală caută să înţeleagă natura individului din punct de vedere sufletesc şi moral şi să"i răspundă dilemelor legate de sensul vital şi destin.

!("0&& +% *#)(&% $&&0(#! )(*&+"( & B&##'&+(

!elaţia cu psihiatria este incontesta!il cea mai profundă dintre cele sta!ilite cu disciplinelemedicale att din punct de vedere istoric ct şi metodologic şi nu întmplător aproape toţi cei careau fondat psihologia medicală au fost medici psihiatri.ntr"un mod care pentru unii poate fi considerat parado+al psihologia medicală interferă cu

psihiatria !iologică în cel puţin două domenii: psihoneurofiziologia * domeniu mereu în e+tensieîn ultimii ani şi psihofarmacologia. n psihofarmacologie validarea noilor su!stanţe terapeutice, aeficacităţii acestora ca şi a cadrului optim nosologic în care se recomandă au !eneficiat de aportulsu!stanţial al metodelor de evaluare psihologică. n acest fel psihologia medicală a contri!uit laremedicalizarea psihiatriei

!elaţia cu psihopatologia1 Psihopatologia nu a!ordează simptomele dintr"o perspectivă organicăîncercnd să răspundă la între!area 3de ce45 ci se referă la desfăşurarea acestora în comportamente

anormale răspunznd la între!area 3cum45. 6a îşi propune să pătrundă în universul mor!id alsu!iectului pentru a cunoaşte viaţa psihică anormală în realitatea sa, mijloacele sale de e+primare,raporturile sale de ansam!lu

!elaţia cu psihosomatica1 2 mare varietate de acuze somatice care antrenează convingerea pacienţilor că ei sunt suferinzi din punct de vedere corporal, în ciuda unor pro!leme emoţionalesau psihosociale demonstra!ile, rămn în afara unei posi!ilităţi de definire clare. isconfortulsomatic nu îşi are e+plicaţie sau are una parţială, în ciuda convingerii cvasiunanime a pacientuluică suferinţele lui îşi au originea într"o !oală defini!ilă care îl determină să ceară ajutor medical şicare îi determină incapacitatea şi handicapul.

+onceptul de sănătate

n fapt, sănătatea este o: stare comple+ă şi multidimensională7 stare relativă şi varia!ilă7stare procesual"dinamică. 2rganizaţia 8ondială a 1ănătăţii %281) definişte sănătatea cain"egri"a"e ana"omică şi #unc)ională, capaci"a"e de con#run"are cu s"resul #i*ic, &iologic, psihic

şi social, capaci"a"e de pro"ec)ie împo"ri+a îm&olnă+irilor şi mor)ii prema"ure, com#or" #i*ic,

psihic, social şi spiri"ual, ca s"are de &ine9. 1ănătatea nu este o stare pe care o ai în întregime

sau o pierzi în întregime. 1tarea de sănătate completă este aproape la fel de iluzorie ca şi cea a



fericirii. /omple+itatea stării de sănătate este dată de dimensiunile, componentele şi gradelediferite pe care le presupune:

1ănătatea este percepută de multi dintre noi doar prin prisma uneia din aceste dimensiuni:

N6;A#<= vs. P2><#<="1ănătatea ca a!senţă a !olii şi diza!ilităţii

"1ănătatea ca stare de !ine fizică, psihică şi socială.

?@N/<2NAB vs. 6CP6D<6N<AB

• 1ănătatea ca adaptare şi rezultat al unor procese de reglare optimă %Annandale, &''')

• 1ănătatea ca măsură în care individul este capa!il, pe de o parte, să îşi realizeze

aspiraţiile şi nevoile proprii, iar pe de altă parte, să răspundă adecvat mediului social,

fizic şi !iologic %1tarfield, (--&)

/ercetările realizate de 0la+ter %&''-) şi 1taiton"Dogers %&''&) pe loturi populaţionale largi,identificat următoarele percepţii laice %de simţ comun) asupra sănătăţii:

• 1ănătatea ca un dat natural

• 1ănătatea ca o valoare

• 1ănătatea ca dar divin

• 1ănătatea ca responsa!ilitate individuală

• 1ănătatea ca voinţă

• 1ănătatea ca drept fundamental

• 1ănătatea ca lipsă a !olii

• 1ănătatea ca resursă %de a munci, de a te !ucura de viaţă)

• 1ănătatea ca produs I. imensiunile sănă"ă)ii

• !iologică %anatomică, fiziologică şi !iochimică)7• psihologică %cognitivă, emoţională, comportamentală)7• socio"profesională %roluri, relaţii, aspiraţii)7• spirituală %valori, religie, e+perienţe non"cotidiene) II. omponen"ele sănă"ă)ii

• a!senţa !olii, disfuncţiei şi diza!ilităţii• rezistenţă fizică şi fiziologică• atitudinea pozitivă faţă de viaţă %a percepe scopul şi semnificaţia vieţii)• asumarea controlului propriei vieţii• acceptarea de sine• relaţionare socială pozitivă• stare su!iectivă de !ine III. Grade ale sănă"ă)ii



• sănătate optimă• sănătate• sănătate aparentă• sănătate precară• sănătate foarte precară Aşa cum reise din definiţia 281, modelul de a!ordare a sănătaţii este unul holistic, ecologic,care are în vedere att dimensiunile sale multiple ct şi determinismul comple+. /ac"orii care

in#luen)ea*ă s"area de sănă"a"e pot fi grupaţi în patru mari categorii:

• factori de mediu %apă, aer, sol, fizici, chimici, !iologici, sociali)• stilul de viaţă %comportament alimentar, se+ual, a!uz de su!stanţe, e+erciţiu fizic)• factori psihici %cogniţii, emoţii, percepţia şi răspunsul la stres)• ?actori sociali %resurse socio"economice, organizarea sistemului de îngrijire medicală

şi politicile sanitare)• ?actori !iologici %imunologici, genetici, !iochimici)

+onceptul de boală

acă spunem că sănătatea poate fi în general admisă ca o stare de !ine, boala"8ărgineanu N.%&'EF) rezultă din dezechili!rul fiinţei cu lumea, din lupta lor asimetrică şi dizarmonioasă cecontrazice nu numai logosul în evoluţie al fiinţei, ci şi pe cel al lumii şi al societăţii.

0oala, ca şi sănătatea, este definită în mai multe moduri, în funcţie de perspectiva din careeste privită:

• formă particulară de e+istenţă a materiei vii• a!atere de la normă•

consecinţă a unor agenţi patogeni sau traumatici• semne, simptome, disfuncţii• manifestarea eşecului în adaptare#ermenul de !oală %ca şi condiţie o!iectivată şi diagnosticată de medic) se relaţionează cu alteconcepte:

e#icien)ă orice pierdere sau deviaţie datorată unei !oli sau traume în funcţionarea fizicăşi psihică optimă a individului

i*a&ili"a"e orice restricţie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în a!ilităţile de auto"îngrijire

0andicap: orice dezavantaj social indus de deficienţă şi diza!ilitate u#erin)ă e+perienţă su!iectivă a simptomelor

0oala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană, datorită faptului că !oala%stare o!iectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinţă personală %staresu!iectivă). ;raniţa dintre starea de sănătate şi cea de !oală nu este att de distinctă precum s"ar crede. 1arafino descrie procesul sănătate"!oală ca şi un continuum, în care la un pol se situeazăsănătate optimă, respectiv starea de !ine iar la celălat diza!ilitatea creată de !oală, respectivuneori moartea prematură %figura (.&).



Moartea prematură Starea de bine

D5 D4 D3 D2 D1 C1 C2 C3 C4 C5

?igura (.&. Delaţia de continuum sănătate"!oală

Agendă:

& G disatisfacţie /& G conştientizare( G distres /( G cunoştinţeF G disfuncţii /F G convingeriH G disease$!oala /H G comportamentI G diza!ilitate /I G sănătate optimăJ G death$moarte /J G calitatea vieţii

+onceptul de stare de bine

n ultimii ani se pune un accent tot mai mare pe aspectele calitative ale stării de sănătate.

Prin acestea nu se diminuează rolul integrităţii somatice şi fiziologice a organismului dar sedoreşte su!linierea faptului că sănătatea înseamnă mai mult dect att. n acest conte+t douăconcepte devin relevante, şi anume : starea de !ine şi calitatea vieţii.

/omponentele stării de bine sunt:&. acceptarea de sineGatitudine pozitivă faţă de propria persoană, acceptarea calităţilor şidefectelor personale, percepţia pozitivă a e+perienţelor trecute şi viitoare7

(. relaţii po2itive cu ceilalţiGîncredere în oameni, socia!il, intim, nevoia de a primi şi a daafecţiune, atitudine empatică, deschisă, caldă7

F. controlulGsentimentul de competenţă şi control personal asupra sarcinilor, îşi crează

oportunităţi pentru valorizarea nevoilor personale, face opţiuni conform cu nevoile proprii7

H. sens 3i scop 4n viaţăGdirecţionat de scopuri de durată medie şi lungă, e+perienţa pozitivă atrecutului şi relevanţa viitorului, convingerea că merită să te implici, curiozitate7I. de2voltarea personalăGdeschidere spre e+perienţe noi, sentimentul de valorizare a potenţialului propriu, capacitate de autorefle+ie, percepţia schim!ărilor de sine pozitive,eficienţă, fle+i!ilitate, creativitate, nevoia de provocări, respingerea rutinei7+onceptul de calitatea vieţii

Noţiunea de calitatea vieţii este comple+ă şi multidimensională. /alitatea vieţii este definităca: percep)ia su&iec"i+ă a po*i)iei în lume în rela)ie cu s"andardele şi aş"ep"ările personale

(203, 199!.



/alitatea vieţii poate fi evaluată în diverse domenii, şi anume :

• 6cologic• 6conomic• /ultural

• ?izic• 1ocial• Psihic

imensiunile calităţii vieţii relevante pentru starea de sănătate sau !oală sunt :

• fizică %mo!ilitate, îngrijire personală, controlul refle+elor, a!senţa durerii, vitalitate, energie)• psihică % reacţii emoţionale, funcţionare cognitivă)• socială %relaţii interpersonale, comunicare, roluri)• comportamentală %somn, alimentatiei, recreere, ho!iuri)• economică %financiar)

• independentă %se+ualitate)2rice demers psihologic şi medical va rămne su! semnul unei periculoase incertitudiniîn a!senţa definirii normalităţii sarcină pe ct de utilă pe att de ingrată.Ba dificultăţile decircumscriere ale normalului din alte domenii de studiu ale medicinii se adaugă atunci cnd estevor!a de sănătatea mintală o serie de criterii e+terioare sferei !iologicului, aici fiind maiadevărată ca oriunde în altă parte părerea că acest atri!ut al omului nu se poate cuantifica precis.icţionarul de psihologie BAD2@116 precizează că normalitatea este o noţiune relativă,varia!ilă de la un mediu socio"cultural la altul şi în plus face interesanta precizare că în medicină

e$is"ă "endin)a de a se asimila omul normal indi+idului per#ec" sănă"os indi+id care la drep"

+or&ind nu e$is"ă %Sillamy , 5667).

"++(P0&%&( $(!)(%%& *( #!)"&$"$( & *(89#$"!( "+#+(P$%%&

2 normă este o regulă ceea ce serveşte la a face dreptate, a dresa şi a redresa, a norma, anormaliza înseamnă a impune o e+igenţă unei e+istenţe unui dat a cărei varietate şi lipsă delegătură este oferită unei priviri atente ca o nedeterminare ostilă sau chiar stranie. A fi anormaleste altceva dect a avea o anomalie. Anormal este un adjectiv, un termen apreciativ introducndo diferenţă calitativă.

<ntroducerea în psihiatrie a conceptului de normalitate a ideii de normă, pare să clarificeîntructva pro!lema psihiatriei, aceasta fiind ca şi restul domeniului medicinii, o specialitatediacritică pentru care diferenţa între normal şi patologic reprezintă principalul o!iect de lucru.

8edicina funcţionează identificnd fenomenele patologice ca a!ateri de la normalitate care produce descompunerea unei organizări vii. 0oala este văzută ca o dezordine, ca o alterareglo!ală sau parţială, acută sau cronică, a organizării normative a organismului.

Nevoia de normalitate apare şi pe fondul unei ordini umane necesară att în evoluţie ctşi în congruenţă cu celelalte valori care converg spre dezvoltare şi cogniţie. e aceea, înliteratura de specialitate, normalitatea apare su! forma:a)" normalitatea ca sănătate: !)" normalitatea statistică %ca valoare medie)7c)" normalitatea utopică %normal ideal, utopie)7d)" normalitatea ca proces:

#!)"&$"$( & S$"$(



2rice !oală nu este dect o greşeală în organizarea terenului pe care se înscrie te+tul vieţii.0oala mintală dezorganizează individul în propria sa normativitate constrngndu"l la pierdereadin această cauză a direcţiei e+istenţiale. ?aptul psihopatologic este mai greu sesiza!il dect o plagă sau o anomalie !iochimică, dar percepţia lui de către specialist se va face după aceleaşireguli ale cunoaşterii diferenţiale, impunndu"se de asemenea, ca o tul!urare a organizării, ca o

descompunere.Patologic implică 3patos5, sentiment direct şi concret al suferinţei şi neputinţei, sentimentulunei vieţi nemulţumitoare. 1emnul patologic este totdeauna diferenţial marcnd o rupturăsincronică între !olnav şi sănătos dar şi o ruptură diacronică între prezent şi trecut. &onescu '.consideră sănătatea ca o stare ideală, ca un deziderat, pe cnd !oala este un dezechili!ru la toatenivelurile organismului.Nu se poate vor!i despre !oală dintr"un singur punct de vedere. Nu orice suferinţă este patologică. 6+istă o tendinţă care ar vrea să a!olească orice criteriologie psihiatrică, lăsndsu!iectul însăşi să"şi definească normalitatea sau !oala. Nu orice tul!urare, orice nefericire, oricedramă sau orice conflict este !oală psihică în ciuda unor opinii destul de răspndite uneoriadoptate chiar de psihiatri.

0oala psihică se o!iectivează prin fizionomii tipice ale anumitor tipuri de e+istenţe, conduite,idei, credinţe, ce contrastează cu uniformitatea şi conformismul celor ale comunităţii, apărnd şicelorlalţi, nu numai psihiatrului, ca deose!ite. 8ai mult, !oala poate apare ca o parado+alăorganizare, în sensul dezorganizării, o reorganizare la un nivel inferior a psihismului.

#!)"&$"$(" +" 9"#"!( )(*&("@n mod o!işnuit de a concepe normalitatea folosit în studiile normative de tratament se !azează pe descrierea statistică a fenomenelor !iologice, psihologice şi sociale conform repartiţiei gaussiene a cur!ei în formă de clopot. Această a!ordare concepe porţiunea mediană cea maiimportantă ca dimensiune drept corespunzătoare normalului iar am!ele e+treme, ca deviante."/onform acestei a!ordări un fenomen cu ct este mai frecvent cu att poate fi considerat mai

3normal5 iar cu ct este mai rar, mai îndepărtat de media statistică, cu att apare ca fiind maianormal.

#!)"&$"$(" +" %$#P&( n această perspectivă se sta!ileşte o normă ideală %valorică) referitoare la un ideal denormalitate att din punct de vedere individual, ct şi comunitar. Acesta poate fi e+emplificat prin unele 3tipuri ideale5 pe care le descrie, le invocă şi le promovează o anumită cultură şi carese e+primă în formulări normative, prescriptive. in această perspectivă, normalitatea este percepută ca o îm!inare echili!rată, armonioasă şioptimală a aparatului mintal avnd drept rezultantă o funcţionalitate optimă.

#!)"&$"$(" +" P!#+(S 6ste o a patra perspectivă asupra normalităţii care pune accentul pe faptul că uncomportament normal este o rezultantă finală a su!sistemelor care interacţionează între ele. 6aoperează cu aşa numita normă responsivă sau funcţională care reflectă măsura în care unorganism, o persoană, un su!iect îşi împlineşte rolul funcţional pentru care e+istă în economiasistemului supraiacent din care face parte. Bund în considerare această definiţie, schim!ările temporale devin esenţiale pentrucompleta definiţie a normalităţii. /u alte cuvinte, normalitatea * ca proces * consideră esenţialeschim!ările şi procesele mai mult dect o definire transversală a normalităţii. /ercetătorii care su!scriu acestei a!ordări pot fi recunoscuţi printre reprezentanţii tuturor ştiinţelor comportamentale şi sociale. /el mai tipic dintre conceptele acestei perspective esteconceptualizarea epigenezei în dezvoltarea personalităţii şi cele opt stadii de dezvoltare esenţialeîn atingerea funcţionalităţii adulte mature.



#!)"&$"$( & +#)%&+"!("Normalitatea presupune o capacitate de comunicare şi ela!orare continuă a informaţiei care săasigure armonia la nivelul su!sistemului individual, familial, social sau grupal. Komeostaziarealizată de flu+ul inpu"-urilor şi ou"pu"-urilor informaţionale care oscilează şi interacţionează

dinamic şi permanent ar fi în opinia lui (nătescu 9 %56;<) chiar normalitatea sau sănătatea înopoziţie cu !oala care este dezechili!ru ce produce dezordinea şi dezorganizarea sistemului.

#!)"&$"$( & "*"P$"!( #ermenul de 3adaptare5 a fost preluat şi de psihiatrie, care a dezvoltat în conte+t o adevărată patologie legată att de adaptare, ct şi de stres7 deşi aceasta nu mai este în legătură directă cuconcepţia iniţială, urmează, în linii mari, etapele de desfăşurare ale procesului de adaptare. 1e ştie că adaptarea presupune de regulă un efort adaptativ care de cele mai multe ori iaforma unor acţiuni mintale şi motorii, mai mult sau mai puţin evidente în e+terior. ar suntdestule situaţii cnd efortul adaptativ nu presupune declanşarea, menţinerea sau modificarea unor scheme comportamentale anume, ci întreruperea, stoparea acestora. @neori !locarea la timpulcuvenit a unei simple reacţii sau a unei operaţii comple+e este de o importanţă fundamentală pentru însăşi e+istenţa fizică a persoanei.

Sănătate 3i boală. "daptare 3i stress

1ănătatea umană poate fi considerată o stare înscrisă în perimetrul care defineştenormalitatea e+istenţei individului semnificnd menţinerea echili&rului s"ruc"ural al persoanei%în plan corporal"!iologic şi psihic conştient) att în perspectiva internă %a raportului reciproc alsu!sistemelor în conformitate cu sinteza ansam!lului, a conformităţii stărilor sistemului în raportcu normele generale ale speciei, ale vrstei, ale se+ului), ct şi în perspectiva e+ternă, aechili!rului adaptativ dintre individ şi mediul său am!iant concret. @n om sănătos psihic esteacela care trăieşte şi afirmă o stare de confort psihic într"o coerenţă şi glo!alitate care nu estesesizată nici un moment în mod fragmentar şi într"o continuitate care presupune o dominantă asentimentelor pozitive constructive şi optimiste faţă de cele negative. 2mul sănătos psihic esteactiv şi are plăcerea acestei activităţi, o caută, este voluntar, vrea să se afirme, să se împlinească.6l are un set de valori ierarhizate şi voluntare pe care le promovează.

+#+(P$(( *( S$"$( & S$"$( )&$"

2rganizaţia 8ondială a 1ănătăţii definea starea de sănătate ca fiind: 5o stare completă de !ine din punct de vedere psihic, mental şi social, şi nu neapărat în a!senţa durerii5. Aceastădefiniţie este o recunoaştere a faptului că starea de sănătate este mai mult dect a!senţa durerii.6ste o stare de armonie, o stare"de"!ine cu privire la evoluţia comple+ului !iologic, psihologic şi

a dimensiunilor sociale ale comportamentului uman agache *. descrie următoarele caracteristici principale ale sănătăţii mintale: capacitatea dea produce şi de a tolera tensiuni suficient de mari, de a le reduce într"o formă satisfăcătoare pentru individ7 capacitatea de a organiza un plan de viaţă care să permită satisfacerea periodică şiarmonioasă a majorităţii nevoilor şi progresul către scopurile cele mai îndepărtate7 capacitatea deadaptare a propriilor aspiraţii la grup7 capacitatea de a"şi adapta conduita la diferite moduri derelaţii cu ceilalţi indivizi7 capacitatea de identificare att cu forţele conservatoare ct şi cu celecreatoare ale societăţii.

"#!)"&$"$( & B#"Anormalitatea este o îndepărtare de normă al cărei sens pozitiv sau negativ rămne

indiferent în ceea ce priveşte definirea în sine a zonei de definiţie. 1ensul este important în



perspectivă calitativă. Astfel, antropologic, în zona pozitivă se află persoanelee+cepţionale, geniile, care joacă un rol creator în istoria omenirii, în instituirea progresului.<nvers, patologia, !oala, se referă la îndepărtarea de normă în sens negativ, spre minus, spredeficit funcţional şi de performanţă, spre dizarmonie, dezorganizare, destructurare.Anormalitatea %a!atere de la un model comportamental mediu, fie că acesta este statistic,

ideal sau procesual, acceptat de mem!rii unei societăţi determinate în timp şi spaţiu) nu seidentifică cu patologicul, deşi se poate suprapune cu acesta7 este în esenţă o noţiune multmai largă, care caracterizează o serie de fapte comportamentale cu aspect contrar aşteptărilor şi normelor în vigoare. elaL M. şi Pichot P. consideră că anormalul reprezintă oa!atere calitativă şi funcţională de la valoarea şi semnificaţia generală a modelului uman.Anormalitatea după <amandescu <.0.%(--() apare mai degra!ă în raport cu o pertur!are defundal, iar !oala implică întotdeauna un aspect procesual7 anormalitatea se referă mai alesla structura şi organizarea psihică, iar !oala implică un proces mor!id.

+#)P#!$")($(( "#!)"( +oleman 3i Broen sta!ilesc o serie de termeni care se referă la comportamente anormale

ca: !oală psihică, comportament neadecvat, tul!urări emoţionale, tul!urăricomportamentale, tul!urări psihice * arătnd că nici unul dintre aceştia nu este suficient declar pentru delimitarea sferei unui asemenea comportament care variază în funcţie de oserie de criterii şi modele.

@n model pluria+ial de definire a anormalităţii ar tre!ui să cuprindă %după Purushtov):" criteriul e+istenţei la individ a unor stări de insecuritate, teamă, apatie, an+ietate7" criteriul e+plicării printr"o patologie fizică a comportamentului dezadaptativ7" criteriul conte+tului social %normele şi valorile socio"culturale e+istente la un moment dat)în care se produce comportamentul7" criteriul diminuării randamentului şi eficienţei individului

+#+(P$% *( B#" PS&H&+ 0oala psihică tre!uie considerată ca interesnd întreaga fiinţă umană în comple+itateaei !iologică, psihologică, a+iologică şi socială. Apare deci evident, ca analiza normalităţii psihice, a psihismului văzut cu un multiple+5, să implice nu numai corelaţii !iologice, ci şisociale, culturale, epistemologice şi dinamice.

upă Băzărescu 8, !oala psihică constă într"o denivelare %simplificare), dezorganizare%destructurare), dezechili!rare %dizarmonie) a vieţii psihice conştiente a persoanei. Psihismulsu!iectului se reorganizează la un nivel inferior, prezentnd manifestări care nu sunt evidente înstarea normală. Această disfuncţionalitate se datorează fie a!senţei instanţelor psihice superioare,

fie efortului constituit de încercarea de reechili!rare, de reorganizare în situaţia deficitară dată.*(SP!( +#+(P$% *( "*"P$"!( Prezentă la orice formă de psihism, adaptarea este implicată în toate tipurile de reacţiiîntlnite la om, după cum poate fi identificată chiar şi în secvenţele constitutive ale unor su!sisteme psihice ale personalităţii. n acest sens, este cazul să consemnăm opinia marelui psiholog Piaget M, pentru care legile fundamentale după care funcţionează psihicul uman suntasimilarea şi acomodarea, am!ele cu evidente implicaţii adaptative. Pentru Piaget M adaptareaeste 3un echili!ru între asimilare şi acomodare, cu alte cuvinte un echili!ru al schim!urilor dintresu!iect şi o!iecte5.

/hiar dacă vine din grecescul Oolophos5 ce înseamnă a lovi5, cuvntul adaptare= a



evoluat, primind noi conotaţii att lingvistice ct şi psihologice, în cazul de faţă. Astfel, 1illamL N.%&''J) în Barousse vor!eşte despre faptul că Procesul vital necesită o perpetuă reajustare aorganismului pentru resta!ilirea unui echili!ru mereu rupt. Această ajustare se operează printr"osuită de schim!ări neîncetate între corp şi mediul său, în cadrul du!lei acţiuni a su!iectului

asupra o!iectului %asimilare) şi a o!iectului asupra su!iectului %acomodare). Aceste două moduride acţiune, interdependente, se com!ină fără încetare, pentru a menţine starea de echili!ru sta!ilcare defineşte adaptarea5.

"daptarea este liantul necesar individului de a supravieţui şi evolua în cadrul grupului ce poate aduce e+perienţe noi în arhiva5 dezvoltării personalităţii sale, punctnd astfel,transformarea şi adecvarea la mediu ca stare !iunivocă, necesară în raport cu posi!ilităţileacestuia, fiind dinamică şi creatoare. n acest conte+t, organismul uman şi mediul e+terior dezvoltă o relaţie care, în anumite condiţii poate cuprinde şi un comportament anacronic celuinormal, scontat în mod o!işnuit. Apare uşor voalat, elementul de neadaptare, ca o stare de

regres, de opoziţie, de inadecvări adaptative, cnd su!iectul renunţă la echili!ru, în favoareaconflictului şi dificultăţilor. Apariţia !olii psihice în acest moment este foarte aproape, agentulstresor fiind cel care o poate declanşa, determinnd uneori reacţii neprevăzute. e aceea, efortul privind adaptarea recurge la anumite strategii care să împiedice declanşarea unor schemecomportamentale patologice şi care !locate la timp, să prevină reacţii şi conduite ale relaţieidintre organism şi mediu.

Adaptarea este un pattern comportamental pozitiv, care poate fi folosit la reducerea stresorilor şi stresuluiasociat unei !oli. ntr"o scurtă perioadă de timp, conceptul va fi folosit ca un important determinant alsănătăţii şi !olii comunităţilor umane şi profesionale şi, de asemenea, se va vor!i despre managementulstresului şi reducerea stresului prin adaptare eficientă.

ocus de control

/onceptul de locus de control %B2/) este introdus de Dotter %&'JJ). Autorulargumentează că atitudinile şi convingerile privind relaţia cauzală dintre comportament şi efectse conturează ca o caracteristică de personalitate glo!ală şi relativ sta!ilă. /onceptul îşi areoriginea în teoria învăţării sociale şi defineşte modul în care o persoană îşi e+plică succesul saueşecul prin cauze de tip intern sau e+tern, controla!ile sau necontrola!ile.

• Bocusul de control intern implică convingerea că puterea şi controlul personal potinfluenţa evenimentele, că succesele proprii se datorează aptitudinilor şi munciidepuse.

• Bocusul de control e+tern se referă la convingerea că puterea personală are unefect minim asupra evenimentelor, acestea fiind cauzate de destin, şansă sau puterea altora.

Dotter relaţionează conceptul de B2/ cu alte varia!ile din psihologia personalităţii cum sunt:alienarea, competenţa, autonomia, nevoia de succes, atri!uirea ş.a.

iferenţele individuale în control se manifestă la trei nivele distincte:

"cognitiv, convingerea privind posi!ilitatea de a e+ercita control asupra evenimentelor7"preferinţa şi nevoia controlului7"comportamental " efortul depus pentru a o!ţine controlul.



Dotter %&'EI) consideră că dezvoltarea unei tendinţe interne sau e+terne a B2/ depindede situaţiile o!iective şi de tipul de cultură şi societate. Pentru dezvoltarea internalităţii, situaţiileo!iective cu un nivel minim de li!ertate şi opţiuni sunt o condiţie sine ua non. /nd un cadrusocial interpersonal este controlat de o putere ostilă sau ar!itrară, ca în cazul societăţilor

dictatoriale, persoanele vor avea tendinţa să"şi interiorizeze convingerea controlului e+tern. nacest sens e+istă o strnsă relaţie între B2/ şi conceptul lui 1eligman %&'EI) de neajutorareînvăţată.

1tudii interculturale confirmă diferenţele în B2/ între societăţile tradiţionale %musulmanesau hindu) şi cele occidentale. 1ocietatea tradiţională nu numai că nu sprijină prin normele şivalorile sale internalitatea, dar uneori chiar o reprimă sau !lamează. 1ocietatea vesticăvalorizează controlul intern iar persoanele din aşa numita categorie 9self"made man9 se !ucură deapreciere din partea semenilor şi a instituţiilor sociale. iferenţe în B2/ s"au constatat şi îngrupuri etnice diferite în cadrul aceleaşi societăţi, dar cu statut socio"economic diferenţiat. Astfel

copiii evrei din <srael au dovedit internalitate mai accentuată dect cei ara!i din aceaşi ţară7 copiiichinezi din 1@A s"au dovedit mai e+terni dect cei americani, la fel ca şi copii negri din Africade 1ud faţă de cei al!i. ?ormarea internalităţii la copii se asociază şi cu atitudini parentaleconsecvente, clare şi lipsite de confuzie, educativ"constructive, ce acordă încredere, autonomie şiîntăriri pozitive. eşi internalitatea nu este o e+presie a unor capacităţi intelectuale superior dezvoltate, ea are un rol motivaţional pozitiv pentru acţiune şi performanţă.

n prezent e+istă conceptualizări diferite a B2/. Dotter descrie B2/ ca o trăsăturăunidimensională, privind controlul personal asupra unei arii largi de domenii ale vieţii. Altestudii, utiliznd analiza factorială interpretează B2/ ca fiind o trăsătură !idimensională: o

dimensiune referindu"se la controlul asupra scopurilor şi succeselor personale, iar a doua " lacontrolul asupra sistemului socio"economic şi politic. 1tudii recente susţin modelul !idimensional, făcnd totodată distincţia între controlul în situaţii specifice şi controlulgeneralizat. #otodată, se arată că oamenii tind să adopte, o dată cu înaintarea în vrstă sau princonfruntarea cu anumite e+perienţe negative de viaţă %e+. şomajul), o orientare predominante+ternă. 6+istă opinii care interpretează B2/ ca un continuum, aceiaşi persoană putndmanifesta orientare e+ternă sau internă în funcţie de situaţie sau de rolul profesional.

/ercetări e+perimentale su!liniază importanţa includerii B2/ în studiul stresului,sugerndu"se rolul de factor protector al B2/ intern. 8ecanismul ipotetic prin care B2/ e+tern

devine o formă maladaptativă în condiţiile de stres se referă la modificările de la nivel !iologic,su!iectiv şi comportamental pe care perceperea incapacităţii de control le poate induce. 1eapreciază că persoana cu orientare internă este:

%a) receptivă la informaţiile utile furnizate de mediu7

%!) preocupată de aptitudinile sale în succes şi eşec7

%c) rezistentă la încercările e+terne de a fi influenţat şi

%d) va lua iniţiativa în a"şi îm!unătăţi condiţiile de mediu.

Prin aceste caracteristici devine o persoană rezistentă la stres. 6+istă cercetători care



consideră că în anumite circumstanţe un nivel înalt de internalitate devine contraproductivşi cădoar o internalitate moderată determină ajustări eficiente la stres. AntonovsOi %&''&)interpretează contradicţiile rezultatelor privind efectul B2/ în stres prin distincţia pe care oconsideră necesară între tipurile de B2/. 6+ternalitatea poate fi de#ensi+ă %cnd persoana

atri!uie eşecul factorilor e+terni, protejndu"se astfel pe sine) şi pasi+ă %care este e+presia percepţiei lipsei de control, cu efecte negative). <nternalitatea, de asemenea se poate manifesta îndouă moduri: responsa&ilă %e+primnd dorinţa de a"şi asuma controlul şi responsa!ilitatea pentrusucces şi eşec) şi culpa&ili*an"ă %su!iectul auto!lamndu"se pentru eşecuri dar în acelaşi timpneacordnd suficientă importanţă succeselor). Autorul sugerează că doar internalitatearesponsa!ilă este o sursă de sanogeneză.

@nul dintre conceptele cognitive relaţionate cu comportamentele sanogene este 4ocusul de

on"rol al ănă"ă)ii, ela!orat de către Qallston et al. %&'ER). on"rolul in"ern se referă laconvingerea că propriile acţiuni şi decizii influenţează sănătatea şi recuperarea din !oală.

on"rolul e$"ern este grupat de autori în: %&) con"rolul personalului medical, care implicăconvingerea că acţiunile doctorilor$asistentelor influenţează starea de sănătate prin intermediulrecomadărilor, îngrijirii medicale şi a tratamentelor pe care le furnizează7 %() con"rolul da"ora"

şansei presupune convingerea că sănătatea şi !oala sunt determinate de destin.

+#+(P$% *( S$!(S

/onceptul de stres, introdus de 1elLe K, indica iniţial o acţiune de suprasolicitaree+ercitată din e+terior asupra organismului, care determina o reacţie de adaptare nespecifică aorganismului faţă de agresiunea care"i ameninţa integritatea. Doger ;uillemin, pornind de laaceastă definiţie, formulează una dintre cele mai remarca!ile definiţii ale stresului: 31tare tradusă

printr"un sindrom specific corespunznd tuturor schim!ărilor nespecifice induse astfel într"unsistem !iologic.5 1elLe K. a privit stresul din punct de vedere fiziologic, în timp ce 1pinozaconsidera că 3mintea şi corpul sunt unul şi acelaşi lucru5. Aproape orice stresor şi aproape oricereacţie de stres implică att componente fiziologice ct şi psihologice %emoţionale). @na dintrecele mai uzuale5 definiţii legate de stres este cea a lui ;uillemun D. %după #udose ?l."(--F)unde apare ca stare tradusă printr"un sindrom specific corespunzător tuturor schim!ărilor nespecifice induse astfel într"un sistem !iologic. Am putea spune că tot ce acţionează din punctde vedere psihic şi$sau fizic asupra noastră în anumite condiţii, poate declanşa o stare de stres.ntlnit la locul de muncă, în şcoli, în familie şi în orice alt domeniu de activitate, stresul face

cumul5 de disconfort, conflicte, dificultăţi, deficit, deziluzii şi în şirul 5"putnd intra multealtele, denumite mai trziu ca agenţi stresori >"S? şi fiind, ?raisse P. %&'JE) totalitateaconflictelor personale sau sociale ale individului care nu îşi găsesc soluţia.

Atunci cnd agenţii stresori pot declanşa un stres psihic şi nu numai, putem să"i clasificăm în:a) *cei ce sunt reprezentaţi prin cuvintele, ideile şi procesele gndirii %aceşti agenţi suntcaracterizaţi su! forma de situaţii psihotraumatizante)7

!) *cei senzoriali e+terni %putnd fi agenţi stresori atunci cnd se !om!ardează scoarţa cere!ralătimp îndelungat şi cu o intensitate crescută sau$şi în cazul cnd au o semnificaţie pentru su!iect)7

Astfel, în demersul structural al stresului, se înscriu şi cele două tipuri fundamentalefenomenului şi anume:a) distresul *<amandescu,<.0.%(--(), desemnează stresurile care au potenţial nociv pentru



organism, cunoscut şi su! formula de stres negativ şi care, după acelaşi autor are ca şicaracteristici:

" calitatea agenţilor stresori %neplăcuţi, ameninţători, suprasolicitanţi)7

" tipuri de reacţii G active %furie, ruşine, groază), pasive %tristeţe, neajutorare, nesiguranţă, lipsăde speranţă)7

" tipuri de situaţii G conflict, suprasolicitare, frustrare, pierderi majore %deces, divorţ, concediere)7

"reacţie endocrină G creşterea catecolaminelor şi$sau a cortizonului plasmatic7

" sistem imun G scade capacitate de apărare contra infecţiilor7

" aparat cardiovascular G creşte tensiunea arterială, tahicardie, palpitaţii7

" modificări psihice G cognitive şi afective %mergnd de la scăderea atenţiei şi memoriei pnă laneîncredere în sine, lipsa de speranţă, supraaprecierea dificultăţilor, respectiv *pe plan afectiv"de

la irita!ilitate, revoltă, mnie, furie, nelinişte, pnă la scăderea voinţei sau încăpăţnare)7

" modificări comportamentale G apar în stresul cronic$stresul psihic prelungit7

!). eustresul *<amandescu, <.0.%(--() reprezintă tot o stare de stres, validată printr"o reacţieînsoţitoare moderată catecolaminică şi cortizolică, cunoscut de asemenea su! formula stresuluipo2itiv. A von 6iff su!liniază faptul că diferenţa faţă de distres este fundamentală att din punctde vedere al agenţilor stresori %stimuli cu semnificaţie !enefică pentru individ, e+citanţi plăcuţi aiam!ianţei sau trăiri psihice pozitive ori palpitante5 de la emoţii pnă la sentimente, etc.) ct şi alconsecinţelor sale pentru organism care sunt, în general, favora!ile. Stresul psihic %1P) reprezintă o stare de tensiune, încordare, disconfort, determinată de

agenţi afectogeni cu semnificaţie negativă, de frustrare sau reprimare a unor motivaţii %tre!uinţe,dorinţe, aspiraţii), de dificultatea sau imposi!ilitatea rezolvării unor pro!leme5 în accepţia lui;olu 8.%(--(). /u alte conotaţii, stresul psihic este o reacţie a organismului care se edifică înfuncţie de evaluarea cognitivă a situaţiei şi de strategii de ajustare.n acest conte+t, <amandescu <.0.%(--() prezintă unii termeni ca părţi componente5 a unor definiţii ale stresului psihic %1P) su! forma de:&)" ameninţare G este semnificaţia de anticipare a unui pericol7()" frustrare G ia naştere cnd un o!stacol se întrepune în realizarea unui scop7

F)" conflict G situaţia creată de indiferenţă a două sau mai multe solicitări cu motivaţii opuse,realiznd o adevărată competiţie7

H)" re2olvarea unor probleme dificile sau imposi!ile %în raport cu conte+tul şituaţional derezolvare)7I)" suprasolicitarea peste limitele capacităţii intelectuale %inclusive parametrii atenţiei,memoriei, rezistenţei la pertur!aţii, etc.)7J)" remanenţa unor stări afective negative %pierderea unei fiinţe dragi, eşec profesional sau dealtă natură) sau rede3teptarea lor sub acţiunea unor e@citanţi condiţionali ori readuse lasuprafaţa con3tiinţei prin vise, asociaţii de idei, etc.%e+perienţe anterioare)7E)" subsolicitarea G deprivarea senzorială %cu monotonie, lipsă de informaţie sau lipsă deactivitate soldate cu o gamă largă de stări psihice, mergnd de la simpla plictiseală şi pnă laizolare e+ternă)7+omponentele stresului1



Aactorii de stres

1tresorii sau factorii de stres sunt evenimente sau condiţii ale mediului, suficient deintenşi sau frecvenţi care solicită reacţii fiziologice şi psihosociale din partea individului %6lliotşi 6isdorfer, &'R(). 1tresorii sunt divizaţi convenţional în trei mari categorii: fizici, psihici,

sociali. /lasificarea ne apare a nu fi operaţională deoarece, de cele mai multe ori, în mediulam!iental în care oamenii îşi desfăşoară activitatea aspectele fizice interacţionează cu celesociale şi psihice. Propunem o altă clasificare a stresorilor:

"6venimente majore de viaţă %deces, !oli fizice, divorţ, emigrare, pensionare)"#racasări cotidiene %suprastimulare, su!stimulare, izolarea socială, aglomerarea socială,conflicte de rol, contrarierea nevoii de afirmare, afecţiune, afiliere, surse financiare insuficiente)"6+perienţe traumatice şi catastrofale %dezastre, calamităţi, ameninţarea integrităţii fizice,răz!oaie, accidente aviatice, feroviare). 6venimentele critice de viaţă sunt numite factori de stres acut. Primele o!servaţii

sistematice privind impactul unor evenimente majore de viaţă asupra sănătăţii datează încă de laînceputul secolului al CC"lea şi aparţin psihiatrului Adolf 8eLer. Pentru înţelegereacomponentelor psiho!iologice ale !olilor, 8eLer propune alcătuirea unei 9hărţi a vieţii9 pentrufiecare pacient %cit. în Dahe, &''-). @lterior, cercetările lui 8eLer sunt continuate de K. Qolff, 1.Qolff jr. şi KinOle, care simplifică relaţia dintre harta vieţii şi sănătate, focalizndu"şi atenţia doar asupra unui singur sistem organic. Kolmes şi Dahe, care s"au impus prin încercările de ela!orarea unor metode standardizate de evaluare a evenimentelor de viaţă %Kolmes şi Dahe, &'JE, Dahe,DLan şi Qord, &'R-) definesc evenimentele de viaţă drept schim!ări o!iective în structurile şirelaţiile psihosociale ce determină reoganizări ale circumstanţelor uzuale şi impun organismuluiun efort de reajustare psihică şi socială, perioadă în care persoana este mai vulnera!ilă la stres şi

!oli fizice şi mentale. Bimitele teoriei lui Kolmes şi Dahe decurg tocmai din cele douăcaracteristici de !ază ale sale: %&) asumarea ideii că schim!area în sine este stresantă, indiferentde caracterul negativ sau pozitiv al ei7 şi %() impactul su!iectiv egal al evenimentelor pentru toate persoanele, indiferent de particularităţile individuale.

/ercetătorii propun discriminarea evenimentelor în funcţie de diferite criterii:

• ezira!ilitatea evenimentului %în ce măsură este dorit)• /ontrola!ilitatea lui• Predicti!ilitate %este aniticpa!il sau nu)•

/aracterul pozitiv sau negativ• <mplică cştig sau pierdere• ;ravitate

acă evenimentele critice de viaţă sunt asimilate cu stresul acut, tracasările zilnice %dailLhassles), numite şi nonevenimente, sunt identificate cu stresul cronic %Sessler, Price şi Qortman,&'RI). Autorii definesc 9hărţuiala zilnică9 drept 9e+perienţe şi condiţii ale vieţii zilnice care sunt percepute de individ ca frustrante, iritante sau ameninţătoare pentru starea sa de confort fizic şi psihic9 %Bazarus şi cola!., &'RH, p. FEJ). eşi, ca intensitate, tracasările zilnice sunt consideratestresori minori, prin frecvenţa şi caracterul lor cronic corelează mai semnificativ cusimptomatologia somatică şi psihică dect evenimentele de viaţă %Qein!erger, Kiner şi #ierneL,

&'RE). #racasările sunt generate de diversele domenii ale vieţii cotidiene: profesional



%supraîncărcare, termene fi+e)7 financiar %insuficienţa !anilor)7 familial %certuri)7 viaţă personală%pro!leme se+uale, de intimitate)7 sănătate %pro!leme proprii sau ale mem!rilor familiei)7responsa!ilităţi casnice %gătit)7 relaţii sociale %conflicte, competiţie)7 mediu am!iental %poluare)7întmplări ghinioniste %pierderi, ratări).

6+perienţa răz!oaielor, cutremurelor, accidentelor de avion, maşină sau tren a impus înatenţia cercetătorilor o nouă categorie de stresori denumiţi traumatici. /ercetări sistematiceasupra stresorilor traumatici au fost întreprinse a!ia după terminarea răz!oiului americano"vietnamez. 6+perienţa traumatică a multor com!atanţi din acel răz!oi a condus la conturarea aşa"numitului 9sindrom post"=ietnam9. 2!servaţii privind rolul factorilor psihotraumatizanţi asuprastării fizice şi psihice fuseseră descrise mai demult fie su! titlul de nevroză traumatică sau de9sindromul cordului irita!il9 %cit. #aLlor, &'R').

1imilitudini ale reacţiei post"răz!oi cu cele datorate catastrofelor, cataclismelor saudezastrelor naturale sau provocate de om au determinat apariţia unei noi entităţi clinice

" sindromul de s"res pos"-"rauma"ic %P#1). #ermenul apare pentru prima dată în &'R- în8anualul de iagnostice"1tatistice ale 0olilor Psihiatrice %18 <<<) %&'R-). P#1 este definit caun sindrom caracterizat prin dezvoltarea unor simptome psihice, comportamentale şi somatice ceapar după evenimentele traumatizante ieşite din rangul e+perienţelor umane considerate normale%?riedman, &'R'). Pentru ca un stresor să fie considerat traumatic tre!uie ca el să reprezinte:

• ameninţare la viaţa proprie sau a celor apropiaţi7• distrugerea !ruscă a propriei case sau a comunităţii7• implicarea directă sau ca martor în uciderea sau rănirea gravă a altor persoane

Natura stresorilor traumatici implică de cele mai multe ori att factori fizici, ct şi psihici

%e+. în tortură: !ătăi şi sentimentul de neputinţă, anihilare sau an+ietate). 6+perienţatraumatizantă poate fi trăită în grup, cum este cazul accidentelor de avion sau cutremure, sauindividual %e+. violul). in punctul de vedere al intensităţii, stresorii traumatici pot fi acuţi, !ruşti, intenşi, catastrofali, cnd persoana nu are timp să îşi mo!ilizeze resursele adaptive %e+.accidente rutiere, feroviare, aviatice, incendii) sau cronici, cnd stresorii sunt e+tremi, dar permitîn timp mo!ilizarea mecanismelor adaptive %e+. lagărele de prizonieri) %/ohen, &''&).

/opiii, persoanele în vrstă, persoanele cu antecedente psihiatrice sunt su!iecţi maivulnera!ili la impactul cu stresorii traumatici %;ist şi Bu!in, &'R'). Detrăirea repetată a traumei%prin gnduri intruzive, revenirea aceluiaşi tip de vise, flash"!acOuri) sau dimpotrivă, 9anestezia9

afectivă, detaşarea şi înstrăinarea de viaţă, reprimarea evenimentului traumatic, sunt modeletipice de reacţie la e+perienţele traumatice, am!ele necesitnd intervenţii psihoterapeutice%Qilliams, &'RE). /unoştinţele clinice şi practice legate de stresorii traumatici acumulate dine+perienţele nefaste de pnă acum au condus la conturarea de către psihologi a unor programe de prevenire şi intervenţie primară a P#1 în situaţii limită, cum a fost cazul răz!oiului din ;olf din&''- %Ko!foll, 1piel!erger, 0renitz şi cola!., &''&).

/aracteristicile vieţii contemporane determină confruntarea cotidiană a omului cu factorii psihosociali de stres, ceea ce e+plică de ce în mod preponderent cercetările sunt focalizate asupraacestei categorii de stresori. Bevi %&'E&), în acord cu noţiunea de nespecificitate a lui 1elLe,

consideră că stimulii din mediu devin stresori doar în funcţie de intensitate, în timp ce calitatea



emoţiei provocate de stimul nu are importanţă. n opinia noastră calitatea stresorului %anticipa!il,controla!il, indezira!il etc.) este cel puţin la fel de importantă ca şi intensitatea lui.

Noţiunea de factor psihosocial de stres implică un concept comple+, dificil de definit, cuo multitudine de aspecte. ?actorii psihosociali rezultă din interacţiunea individului cu mediul său

socio"economic, profesional şi familial. /a această interacţiune să se realizeze optim estenecesară armonizarea caracteristicilor !iologice, psihologice şi sociale ale persoanei cu structuraam!ianţei, o!iectiv dificil de realizat. 1tresorii psihosociali îşi pot avea originea la nivelindividual, familial, profesional, de comunitate şi societate. Ba nivel individual factorii de stresrezidă uneori în structura de personalitate, în tipul de reactivitate emoţională, în capacităţileintelectuale şi stilul cognitiv, în caracteristicile atitudinale şi comportamentale. 1ursele de stresde la nivel familial sunt multiple: apariţia unor noi mem!rii în familie, personalităţi şi sisteme devalori diferite între mem!rii familiei, conflicte maritale şi filiale, divorţ, comunicare redusă,alcoolism, violenţă intrafamilială, !oala, invaliditatea, decesul unui mem!ru al familiei %1haffer,

&'R(). atorită faptului că familia reprezintă de cele mai multe ori universul individului, fisurilesau eşecurile funcţionării ei se transformă în factori de stres acuţi sau cronici.

Profesia ca sursă de identitate, scop, apartenenţă şi venituri, reprezintă un alt reper e+istenţial pentru individ. <nadecvarea condiţiilor profesionale la factorii umani"individuali serepercutează asupra stării de confort fizic şi psihic al persoanei genernd stres. ?actorii de stres profesionali provin din: am!ianţa fizică: zgomot, vi!raţii, temperatură, no+e, iluminat etc.7am!ianţa socială: relaţii interpersonale reduse, lipsa cooperării, atitudini critice sau dictatoriale,nesiguranţa locului de muncă etc7 caracterul şi organizarea muncii: suprasolicitare$su!solicitare,muncă repetitivă, ritm impus, orar prelungit, munca în schim!uri, nivel de responsa!ilitate şi

decizie, automatizare e+cesivă, am!iguitatea sarcinii sau a rolului, control redus, perspective deavansare. Tomajul, care de multe ori implică pierderea resurselor financiare de trai,demoralizarea cauzată de scăderea stimei de sine, de schim!area statusului social, de izolare şiinactivitate, reprezintă poate cel mai grav factor de stres legat de profesie.

Apartenenţa individului la o microcomunitate, în afara celei familiale şi profesionale%cartier, clu!, !iserică, organizaţii sociale sau politice) oferă nu numai suport social, dar şi posi!ile surse de stres psihosocial. n cazul în care survin relaţii conflictuale, cooperare redusă,competiţie negativă, restricţii inutile, rigiditatea regulilor, criticism e+agerat sau sentimentulfrustrării de apreciere, stimă, grupul de apartenenţă devine sursă de stres.

/aracteristicile societăţii contemporane au determinat apariţia unui spectru larg de factoride stres, dintre care enumerăm succint: supraaglomerarea din metropole, !irocraţia,depersonalizarea instituţiilor sociale, supraîncărcare informaţională, deprivarea de tradiţii,sărăcie, discriminare, violenţă, izolare, valori în continuă schim!are, crize economice şi politice%Bevi, &''-).

Nivelele şi structurile individuale şi sociale enumerate interferează şi seintercondiţionează reciproc genernd alte categorii de stresori psihosociali. @n e+emplu alintersectărilor contradictorii dintre aspiraţii, nevoi şi motive personale pe de o parte şi cerinţele şiorganizarea structurilor sociale %familia, munca, societatea) pe de altă parte, sunt conflictele de



rol, o!iect de studiu mai ales pentru psihologia socială %Pearlin, &'RF, &'R').

A(valuarea stresorilor 3i procesul de coping

6valuarea continuă a ceea ce se petrece în mediul înconjurător este o caracteristică

esenţială att a fiinţei umane ct şi a animalelor. 6valuarea presupune un proces continuu decăutare şi monitorizare de informaţii asupra a ceea ce se întmplă şi atri!uirea de semnificaţii personale informaţiilor o!ţinute. Bazarus distinge două tipuri de evaluări, cu funcţii şi surse deinformaţii diferite: primară şi secundară.

Prin e+aluarea primară situaţia este definită ca avnd sau nu semnificaţie pentruconfortul persoanei. 6valuarea situaţiei ca !enignă sau pozitivă rezultă într"o stare emoţionalăneutră sau plăcută. 6valuarea primară implică trei tipuri diferite de informaţii însoţite de emoţiidiferite:

•

daună deja produsă %informaţie asociată cu sentimentul de furie sau depresie)7• anticiparea unei ameninţări viitoare %trăită afectiv ca frică sau nelinişte)7• provocare, care rezultă din cerinţe dificile cu care suntem confruntaţi dar du!late de

convingerea în şansa de control, cştig şi efecte pozitive %la nivel emoţional este trăită caneră!dare, încredere, !ucurie).Prin e+aluarea secundară se identifică alternativele adaptative pe care su!iectul le are la

îndemnă pentru a face faţă situaţiei. n evaluarea secundară persoana este angajată într"un dialogintern cu sine în vederea luării unei decizii ca efect al evaluării primare. 6valuarea secundară poate să confirme evaluarea primară a ameninţării, să o intensifice sau să o reducă, în funcţie deevaluarea resurselor şi opţiunilor de coping. 2dată cu semnalarea ameninţării activitatea

cognitivă nu ia sfrşit ci iniţiază un întreg lanţ de procese cognitive. 6valuarea primară şisecundară nu tre!uie înţelese ca desfăşurndu"se secvenţial, ci ca un proces continuu, ca o9cascadă de evaluări şi reevaluări9 %8iclea, &''I, p.&H). n opinia noastră evaluarea secundarăuneori poate să o preceadă pe cea primară.

Deevaluarea are loc atunci cnd se o!ţin noi informaţii despre schim!ări interne saue+terne, schim!ări provenite deseori ca urmare a eforturilor de coping sau a activităţiiintrapsihice de tip defensiv. @neori reevaluarea în sine este folosită ca o strategie coping deneutralizare sau minimalizare a informaţiei aversive.

6valuarea nu reprezintă o simplă percepţie a elementelor unei situaţii. 6a este o activitate

cognitivă declanşată şi susţinută de factori emoţionali şi motivaţionali. 6valuarea implică judecăţi, raţionamente, deducţii, discriminări în vederea integrării informaţiilor într"un cadrucognitiv care să faciliteze 9diagnosticul9 situaţiei, căutarea şi luarea deciziei. #oleranţa laam!iguitate apare ca unul dintre cei mai importanţi factori în evaluare şi coping. Persoanele cutoleranţă crescută la am!iguitate şi incertitudine sunt apte să se implice într"o căutare vigilentă deinformaţii, să ia în considerare aspectele multiple ale realităţii şi deci să adopte comportamentefle+i!ile, adaptate circumstanţei7 cei cu toleranţă scăzută la am!iguitate vor avea tendinţa de areacţiona rapid, deseori neglijnd informaţii relevante despre situaţie. n opinia noastră toleranţala am!iguitate reprezintă o caracteristică a maturităţii emoţionale.

6valuarea este determinată de două categorii de factori: situaţionali şi personali. ?actorii



situaţionali se referă la noutatea, severitatea, am!iguitatea, iminenţa, durata, predicti!ilitateastimulilor. 6valuarea situaţiei ca ameninţătoare sau ca situaţie "pro!lemă este determinată în principiu de şase tipuri de condiţii:

&. ameninţarea integrităţii fizice7

(. anticiparea eşecului a cărui consecinţe duce la o trăire negativă7F. autodezapro!area eşecului7H. dezapro!area din partea celorlalţi pentru neconfirmarea e+pectanţei7I. desta!ilizarea lumii personale, sociale şi culturale a persoanei7J. interferarea acţiunii altora cu valorile şi convingerile personale.

1pre sfrşitul anilor UE- conceptul de coping %ajustare) devine o varia!ilă centrală încercetările stresului psihologic, în înţelegerea efectelor adaptive de scurtă şi lungă durată, a stăriisu!iective de !ine, a sănătăţii. /onform teoriei tranzacţionale copingul este definit 9ca efortcognitiv şi comportamental de a reduce, stăpni sau tolera solicitările interne sau e+terne caredepăşesc resursele personale9 %Bazarus şi ?olOman &'RH, p.&H&). efiniţia citată pune în evidenţă patru caracteristici esenţiale ale copingului:

%a). rolul proceselor cognitive şi al acţiunii7

%!). copingul este întotdeauna un proces de tranzacţie între persoană şi mediu, deci implicăschim!ări calitative şi cantitative continue ale acestui raport7 presupune de asemenea şiintercondiţionări reciproce între coping, evaluare şi emoţie7

%c). face distincţia între mecanismele de ajustare şi cele înnăscute de adaptare, fiind necesar

efortul7%d). su!liniază e+istenţa formelor eficiente şi mai puţin eficiente de coping.

/opingul parcurge trei etape: &. anticiparea %avertizarea), cnd situaţia poate fi amnatăsau prevenită, cnd persoana se poate pregăti pentru confruntare, cnd poate evalua 9costul9confruntării7 (. confruntarea %impactul) cnd are loc răspunsul, redefinirea situaţiei şireevaluarea7 şi F. post confruntarea cnd se analizează semnificaţia personală a ceea ce s"aîntmplat. e multe ori momentul anticipării este mai intens în reacţii psihofiziologice dectconfruntarea. Acest fapt a determinat conturarea aşa numitului stres de anticipare. Acolo unde nue+istă momentul anticipativ %de e+. în impactul intempestiv cu un anumit stimul) reacţiile

psihofiziologice pot să se manifeste după confruntare %Bazarus, &'R().

A!ăspunsul la stres

Astăzi, apare ca o certitudine faptul că răspunsul la stres este un proces comple+ ceinclude att reacţii fiziologice ct şi cele cognitive, emoţionale şi comportamentale. oar spresfrşitul anilor UJ-, răspunsul fiziologic este a!ordat interactiv cu cel psihologic.

/ercetătorii de orientare !iologică apreciază că se cştigă în rigurozitate şi o!iectivitatefocalizndu"se doar asupra reacţiilor fiziologice. /onsiderăm că punerea în evidenţă a unor

modificări fiziologice de stres, demers deose!it de util, nu epuizează comple+itatea fenomenului.



/orelări între evaluări ale stimulilor şi răspunsul fiziologic, între tipul de coping şi patternul derăspuns hormonal, între trăsăturile de personalitate şi tendinţele reactive oferă alternative mai pertinente de studiu. e aceea su!liniem importanţa cercetărilor interdisciplinare, în carefiziologii şi psihologii să proiecteze împreună a!ordări interactive de investigaţie. in păcate,

e+istă puţine studii de acest gen în literatură.actori de risc pentru profesia medicală

8unca asistentelor este foarte dificilă şi este considerată cu risc de îm!olnăvire. Acestlucru poate fi confi rmat nu numai de asistente, ci şi de e+perţii în domeniul medical şi de datelestatistice. 0olile ocupaţionale din domeniul medical surclasează chiar şi domeniul construcţiilor sau al industriei metalurgice. Pe lngă efortul fi zic şi riscul asociat infecţiilor, o pro!lemă foartegravă o reprezintă stresul psihic. Personalul medical este e+pus !olilor contagioase şisu!stanţelor chimice. #re!uie să manipuleze pacienţi cu greutate mare şi, adesea, este stresat deresponsa!ilitatea pe care o are faţă de pacienţi. 1tresul fi zic şi psihic sunt factori de risc pentruaccidentele de muncă şi pot avea repercursiuni grave. /hiar dacă medicii e+aminează pacienţii şiefectuează intervenţiile chirurgicale dificile, asistentele sunt acelea care au contact permanent cu pacientul. Acestea, pe lngă activitatea profesională care include administrarea medicaţiei, ainjecţiilor, asigură pacienţilor, de asemenea, suport psihic, servicii minore şi o atenţie constantă.6a tre!uie să fie disponi!ilă, atunci cnd pacientul are nevoie de ajustarea patului, cnd tre!uiemutat din pat sau cnd are nevoie să i se dea ceva după noptieră. Personalul medical lucreazăîntr"un mediu în care este e+pus !olilor infecţioase, radioactivităţii şi su!stanţelor chimiceagresive. n această profesie efortul fizic şi psihic depus este foarte mare. #re!uie să manipuleze pacienţi cu greutate corporală mare, su! un stres mental crescut. 6fectul acestor factori de risc

asupra asistentelor este divers. 8ulte dintre efecte apar după un timp foarte mare de la e+punere.

+#+(P$% *( P(!S#"&$"$(

/u toate că se pot inventaria aproape tot attea definiţii asupra personalităţii cte teorii psihologice+istă, se poate sta!ili totuşi un oarecare consens asupra unui număr de noţiuni, care sunt în genercuprinse în orice definire şi descriere şi pe care vom încerca să le trecem în revistă:

" personalitatea este un concept glo!al, o structură care nu se poate descrie dect prin elementele salstructurale

" ea are un anumit grad de permanenţă, o dinamică şi o economie proprie7" este rezultanta dezvoltării potenţialităţilor înnăscute într"un mediu de dezvoltare preciza!il din punct dvedere socio"cultural7

Privind terminologia ce desemnează fiinţa umană în integritatea ei, e necesar a su!linia faptul calături de personalitate, apar termeni ca:a) individ Gunitate distinctă a speciei din care face parte, deci individul este orice organism, inclusiomun.

!) individualitate Gansam!lul particularităţilor proprii unui individ care îl deose!esc de ceilalţi indivizi.

c) persoană G desemnează numai natura umană în ceea ce are ea specific, şi nu include aspectele concret



legate de vrstă, ocupaţie, se+, mediu, etc.,Personalitatea este în esenţă elementul sta!il al conduitei unei persoane, ceea ce o caracterizeaz

şi o diferenţiază de o altă persoană, adică, /ognito ergo sum5 %/uget, deci e+ist.)e aceea, cunoaşterea trăsăturilor de personalitate, reprezintă punctul de pornire în a evidenţia cea ceste specific, mai precis, unic persoanei respective. Astfel, pornind de la constelaţia de trăsături

%;uilford P.) ce dau prestanţă unei personalităţi, şi ajungnd pnă la teoria lui Allport ;. care considercă în fiecare individ se pot evidenţia una"două trăsături cardinale %dominante şi determinante în raport cucelelalte) &-"&I trăsături principale %caracteristice) şi o multitudine indeterminată de trăsături secundaredrumul cunoaşterii este destul de sinuos, perceput cteodată cu o cursă contracronometru5.

C$eoriile neobehavioriste * o!iectiviste, încearcă să e+plice fenomenele psihologice prin e+trapolarerezultatelor psihologiei e+perimentale şi psihofiziologiei. Analiznd rolul structurant al mediului îconstituirea personalităţii, integrnd refle+ologia pavloviană, !ehaviorismul Vatsonian şi teoria învăţăra lui #horndicOe, neo!ehaviorismul ela!orează prin ollard şi 8iller, teorii ale personalităţii de tipstimul"răspuns. 6i consideră ca element structurant major al personalităţii * o!işnuinţa, care ar însemna o

legătură între stimul şi răspuns.

C$eorii psihodinamice * psihanalitice, care analizează personalitatea ca o istorie a devenirii pulsiunilo primare, o!ţinnd o viziune longitudinală a individului, coerentă în dinamica ei. n sistemul topic ela!orade reud în &'(-, personalitatea este împărţită în trei instanţe: <d"ul * polul pulsional al personalităţirezervorul dispoziţiilor ereditare şi al energiei pulsionale. 6go"ul * instanţa centrală a personalităţiidomeniul percepţiilor şi proceselor intelectuale, avnd rol de autoconservare7 el funcţionează dup principiul realităţii şi corespunde gndirii colective, raţionale şi socializante. 6ste o instanţă mediatoarcare armonizează influenţele contradictorii ale <d"ului şi 1uperego"ului şi elimină dintre stimulii lumie+terioare pe cei care"i consideră periculoşi pentru unitatea persoanei. 1uperego"ul este constituit din toceea ce educaţia aduce individului: interdicţii, ierarhii de valori, e+igenţe, care"l fac elementu

centralizator al personalităţii. 6l îşi manifestă e+istenţa prin conştiinţa morală, autocritică, sisteme dvalori, interdicţii, rămnnd totuşi în parte inconştient.C$eorii sociale / consideră că mediul social şi cultural sunt factori predominanţi ai organizăr personalităţii. Pornind de la datele aduse de o!servaţiile comparative ale interacţiunii dintre om şsocietate %studii pe gemeni, studiile performanţelor de grup, studiul unor grupuri etnice, sociale), autoriacestor teorii încearcă să evidenţieze şi să cuantifice într"o oarecare măsură influenţele socio"culturale distructura personalităţii. <ntervenţia unor serii de factori sociali, economici, a+iologici, etico"moralmicrosociologici, şi"ar pune amprenta comună pe toţi mem!rii unei culturi, su! forma unei personalităde !ază .

$răsături de personalitate 4n determinarea bolilor

Personalitatea umană constituie direct sau indirect terenul de intersecţie al multor disciplinştiinţifice, este un univers care incită permanent la cunoaştere, dar care niciodată nu poate fi epuiza Noţiunea de personalitate capătă referiri la organizarea interioară, unitară şi individualizată a însuşirilo psihologice, cognitive şi atitudinale ale individului, reprezentnd sinteza particularităţilor psihoindividuale în !aza căreia ne manifestăm specific, deose!indu"ne unul de altul.

$ipurile psihologice 3i boala

2!servatii stravechi au sugerat e+istenta unei relatii intre s"ruc"ura mor#ologica a indi+i*ilor

par"iculari"a"ile psiho-a#ec"i+e si compor"amen"ale. <nformatii certe in acest sens le gasim in scrierile lu



Hipocrate, care a descris tipul 5ftizic5 si tipul digestiv"apopleptic5, primul longelin, predispus ltu!erculoza, al doilea picnic predispus la accident vascular. 8ai tarziu, 'alen completeaza imaginetipologica prin descrierea tipurilor: sanguinic, coleric, flegmatic si melancolic.

upa o lunga perioada de timp, in care interesul pentru aceasta pro!lema a fost minim, secolele a

C=<<<"lea si al C<C"lea a!unda in incercari de sta!ilire a unor criterii tipologice cat mai amanuntite/riteriologia ce sta la !aza !iopsihotipologiei nu este unitara. e aici si varietatea modelelor propuse. <esenta &io"ipul se defineste prin rezultanta morfologica, fiziologica si psihologica, varia!ila de la uindivid la altul. 6a este in principal determinata de ereditate si secundar de mediul social. @na dintre celmai cunoscute teorii este cea a lui Dretschmer. <n cartea sa /orpul si caracterul5, Dretschmer prezintaceasta tipologie ca mi+ta, morfo"fizio"psihologica, ce utilizeaza trei tipuri principale si un tip secundamai putin individualizat. Aceasta tipologie este larg utilizata in medicina, mai ales in ;ermania si i#arile 1candinave. 6a este deose!it de eficace in psihiatrie prin corelatiile psihologice si psihopatologiccu schizofrenia, psihoza maniaco"depresiva si epilepsia. upa Dretschmer e+ista tipuri:

• 5ormale

• Premor&ide si• 6or&ide

Ba inceput s"a avansat ideea ca intre tipurile normale si cele patologice e+ista o legatura in sensuagravarii trasaturilor de personalitate normale, la cea premor!ida, personalitatea patologica reprezentansumarea in !oala a trasaturilor mult amplificate. Astazi, se admite doar ideea predispozitiei.

$&P% "S$(&+. 1e caracterizeaza #i*ic prin:

structura gracila a corpului, care este foarte su!tire toracele ingust mem!re su!tiri si lungi musculatura putin dezvoltata.in punct de vedere psihologic, su!iectii sunt:

timizi reticenti mai putin socia!ili cu tendinta la reverie, introspectie, detasare uneori rigizi, reci, distanti, cu un comportament !izar, curios, fara a iesi din limitele normalului

conventional acceptat personalitati normale cu incadrare sociala corespunzatoare$&P% P&+&+. 6ste simetric opus celui leptosom. 1e caracterizeaza #i*ic prin:

statura mica sau mijlocie mem!re scurte tesut adipos !ine reprezentat Psihologic se caracterizeaza prin:

e+traversiune volu!ilitate socia!iitate



legaturi cu lumea e+terna facilitate de tendinta spre comunicare, e+teriorizare mare mo!ilitate afectiva trecand cu usurinta de la o stare la alta in raport cu stimulii e+teriori$&P% "$($&+. 1e caracterizeaza #i*ic prin:

dezvoltarea remarca!ila a scheletului si musculaturii

oase mari, acoperite cu muschi !ine reliefati mem!re superioare si inferioare puternice torace !om!at, lat, cu musculatura !ine dezvoltata.in punct de vedere psihologic, ceea ce caracterizeaza acest tip este alternanta intre perioada in care viat psiho"afectiva se deruleaza mai lent * ne apar ca oameni linistiti, calmi, ra!datori * si perioada in carraspunsurile la solicitarile e+terioare sunt rapide, !ruste, chiar cu un contur e+ploziv5 de scurt circuitaremotionala si adesea e+agerate in raport cu stimulul care le"a declansat. $&P% *&SP"S$&+. 6ste ma putin important. Dretschmer introduce aici structurile dismorfice si cele care nu au corespuns somato psihic primelor trei.

W. Sheldon, elev al lui Dretschmer, coreland constitutia morfologica cu trasaturile de comportament scaracter, a ela!orat scara celor trei temperamente5. #eoretic tipologia lui 1heldon porneste de la oipoteza em!riologica si se e+prima intr"un sistem morfologic tridimensional, care la randul sau reflectgradul de dezvoltare al tesuturilor derivate din cele trei foite em!rionare: ectoderm, mezoderm sendoderm. /aracterele morfotipului corespondent unei foite em!rionare se numeste varia!ila5. 6+istdeci trei varia!ile: ecto, endo si mezomorfa.

9ariabila endomorfa / caractere1

Predominanta trunchiului asupra e+tremitatilor, a coapselor asupra centurii scapulare

/orpul are contururi rotunfite si un relief muscular sla! 2asele sunt su!tiri 8ainile si picioarele sunt relativ mici

9ariabila me2omorfa – caractere:

Do!ustete 1oliditate a oaselor si musculaturii <n ansam!lu, relieful muscular este !ine e+primat, puternic 6+tremitatile sunt lungi si puternice /entura scapulara mai dezvoltata decat coapsele %!azinul)

9ariabila ectomorfa * caractere: /restere in lungime a e+tremitatilor in raport cu trunchiul /utia toracica si !azinul sunt plate

"cestor trei variabile morfologice le corespund trei tipuri psihologice, utili2ate si in alte tipologii1

6ndomorful corespunde +iscero"onului7

8ezomorful corespunde soma"o"onului7



6ctomorful corespunde cere&ro"onului.

Aceste tipuri sunt foarte apropiate prin caracteristicile lor de tipurile descrise de Dretschmer.

9iscerotonic Somatotonic +erebrotonicDela+are in atitudine simiscare

1iguranta in atitudine simiscare

Dezerva in atitudine simiscare

Atractie si placere pentruconfortul psihic

Aventuros in domeniul fizic%actiune)

Deactie rapida

Deactie lenta /aracter5 energic <u!itor de intimitate<u!este politetea

ceremonioasa

Are nevoie de miscare

%actiune) si iu!ire

Kipersensi!ilitate mintala7

aprehensiune6galitate a flu+ului mental 8aniere de o !rutalitatedirecta

Ba!ilitate mimica constienta

1ociofil <ndragostit de risc iscretie#oleranta /uraj fizic pentru lupta 1ociofilie8ultumire de sine Agresivvitate

comportamentala<nhi!itie cu adresa sociala

A!senta fortei de caracter =oce zgomotoasa =oce discreta si discretie pentru zgomot

/omunicare usoara asentimentelor7 e+troversiune

viscerotonica

Kipermaturitatea aspectului <ntensitatea juvenila a unormanifestari %a manierelor) si

aspectului

/ea mai vehiculată5 tipologie, aparţine compartimentului dinamico"energetic, fiintemperamentul, avnd caracter înăscut, care structurează din punct de vedere formal, conduita umană, şcare reprezintă o sinteză a diferitelor grupuri ale forţei, mobilităţii şi echilibrului:&) orţa reprezintă energia, capacitatea de lucru şi surprinde:

a)"tipul puternic G suportă tensiunea psihică, ferm, stăpn pe sine, energic în e+ecutarea acţiunilor7 !)"tipul sla! G nu rezistă la efort, uneori este temător, nesigur, irasci!il, sensi!il, emotiv7

() )obilitatea reprezintă rapiditatea înlocuirii reciproce a e+citaţiei şi inhi!iţiei şi surprinde:

a)"tipul mo!il G trece uşor de la o formă de lucru la alta, îşi formează rapid noile deprinderi, le modificşi le înlocuieşte pe cele vechi, ia decizii rapide, are iniţiativă7 !)"tipul inert G suportă greu variaţiile în succesiunea activităţilor, schim!ărilor şi vitezelor marsurprizele, îşi formează greu noile deprinderi, mişcările sunt lente7 preferă activităţile tipice şi fărvaria!ilitate7

E?. (chilibrul se produce între e+citaţie şi inhi!iţie şi reprezintă cantitatea de energie mo!ilizată:

a)"tipul e+citat G neechili!rat, cu energie tumultuoasă, agresiv, irasci!il, nechi!zuit7 !)"tipul normal G mişcări proporţionale cu solicitările7 directe şi suficient de rapid, vor!ire echili!rată ş

e+presivă7





etapa muscular"anală: autonomie$ ruşine şi nesiguranţă7etapa locomotor"genitală: iniţiativă$ vinovăţie7stadiul de latenţă: hărnicie, perseverenţă$ inferioritate7etapa pu!ertăţii şi adolescenţei: identitatea ego"ului$ confuzie de rol7etapa tinereţii timpurii: intimitate$ izolare7

etapa adultă propriu"zisă: %pro)creaţie$ stagnare7etapa maturităţii: integritatea ego"ului$ disperare.

6L K.%&'JF) consideră personalitatea, o istorie ce se construieşte ca o !iografie care înlănţuieşte într"serie de evenimente, modalităţile de a fi ale 6ului, punnd accent pe conştiinţa de sine ca fundament adezvoltării persoanei, evidenţiind:a) *conştiinţa propriu"zisă, ce se referă la actualizarea e+perienţei trăite7

!) *conştiinţa care se dezvoltă în sistemul personalităţii, astfel înct personalitatea apare ca o achiziţiulterioară şi superioară, reprezentnd în plus, sistemul de valori integrative, ca şi intenţionalitatea dupcare se organizează e+perienţa trăită.$(!( P!()#!B&* & 9!S$1 Asupra discutatului premor!id, vrsta va juca un rol deose!

fiind o coordonată majoră la care se va referi dinamica şi specificitatea oricărui ta!lou clinic7 e+istă onevroză a adolescentului, una a adultului, şi alta a !ătrnului, ca şi o !oală afectivă a maturităţii şi una involuţiei, aceste delimitări fiind de această dată modificate nu doar în formă ci şi în conţinut. Patologi psihiatrică se leagă şi se va lega de e+perienţa trăită. /onţinutul trăirilor patologice este uneori a!surddar niciodată a!stract.

B#" & P(!S#"&$"$(

?undalul !olii psihice ca şi al normalului este personalitatea. 6a va fi cea care va da not particulară şi de diversitate fiecărui ta!lou clinic. /ele două componente ale cuplului patogenic, terenul şagentul patogen se află în psihiatrie într"o relaţie de strnsă întrepătrundere, alcătuind o ecuaţie ale căre

soluţii sunt infinite. Ti asta pentru că, spre e+emplu, dacă în reacţii agentul patogen %trauma psihică) va fe+terior terenului %personalitatea), în dezvoltări el se va şi suprapune structural şi genetic peste aceast%!oala aflndu"şi cauza şi în însăşi dizarmonia personalităţii), iar în procese, intersecţia celor doucomponente generatoare ale !olii conduce la transformarea tuturor elementelor originale al personalităţii.

$ulburările personalităţii sunt inversiuni şi dezorganizări ale fiinţei5 şi ale raporturilor sale, carau fost constituite pe !aza unui statut şi criteriu valoric personal.Asfel, remarca lui 6L vine apriori de la cea ce 18"<="&''H înscrie tulburarea de personalitate estun pattern persistent de e+perienţă interioară şi comportament care deviază în mod clar de la aşteptăril pe care le avem din partea insului7 acest pattern este persuasiv şi infle+i!il, cu de!ut în adolescenţă satimpuriu în viaţa adultă, sta!il în timp şi care determină disfuncţionalitatea5. n demersul nostr

conceptual, se identifică şi ceea ce su!liniază <amandescu <.0.%(--(), tulburarea de personalitate este deviaţie semnificativă sau e+tremă de la modelul sau modelele de comportament e+istente în grupusocio"cultural respectiv7 a!senţa răspunsurilor emoţionale profunde în corelaţie cu poziţia egocentrică şneputinţa de a profita de e+perienţă, alături de lipsa de respect şi considerare a normelor sociale.Adăugăm ceea ce <./."&-"&''( notează şi anume, tulburarea specifică de personalitate este pertur!are severă în constituţia caracteriologică şi tendinţele comportamentale ale individului, implicnde o!icei mai multe arii ale personalităţii şi asociate aproape întotdeauna cu o considera!ilă disrupţi personală şi socială. #ul!urarea de personalitate tinde să apară în copilăria tardivă sau în adolescenţă şcontinuă să se manifeste în viaţa adultă. in această cauză, este impro!a!il ca diagnosticul de tul!urarde personalitate să fie cel corect pentru un pacient care nu a împlinit încă &J sau &E ani.8ai concis dect cele enunţate, #udose ?l. şi ;orgos /.%&'RI) susţin că tulburările de personalitate a

ca elemente definitorii:controlul incomplet al sferelor afectiv"voliţionale şi instructive7 nerecunoaştere



defectului structural7 incapacitatea de integrare armonioasă în mediul social, !azate pe trăsăturile dpersonalitate care arată o persistenţă maladaptativă şi infle+i!ilitate. upă #udose ?l.%(---) trăsăturilde personalitate sunt patternurile dura!ile ale comportamentului, atenţionnd asupra faptului că:

a) *trăsăturile nu sunt patologice şi nici nu sunt diagnostica!ile ca tul!urări mintale7

!) *recunoaşterea acestor trăsături poate fi folositoare oricărui medic în înţelegerea reacţiei faţă de stres !oală sau oricare altă situaţie cu implicaţii medicale.

n practică, asistentul medical$medicul se întlneşte cu elemente ce duc implicit spre tul!urări d personalitate. Astfel, identificare la timp a unor caracteristici care pot orienta medicul spre o ipostazdiagnostică privind tul!urările de comportament este mai mult dect utilă, devenind a!solut necesarăupă #udose ?l.%(---) caracteristicile obi3nuite ale pacienţilor cu tulburări de personalitate sunt:" modele de comportament cronice şi dura!ile, nu episodice7

" !lamarea constantă a altora7

" uşor de înfuriat sau de făcut geloşi7

" ego"sintonic7

" funcţia socială şi ocupaţională tul!urată7

" dependenţă sau independenţă e+cesivă7

" frecvent dezamăgiţi5 de către partener7

" impulsivi sau compulsivi7

" e+arcer!are produsă de afecţiunile 1N/, traumatism cranian şi stres7

" standarde şi opinii infle+i!ile7

" irita!ilitate7

" a!ilităţi empatice reduse7

"înşelarea persoanelor pentru a ajunge la un rezultat final7

" egocentrism7

" deseori, rezistenţă la tratament7

" trecere de la su!evaluare la supraevaluare7

" relaţii interpersonale tul!uri sau insta!ile

)#*"&$0& *( "B#!*"!( " P"+&($%%& +% $%B%!"!( *(

P(!S#"&$"$( &$(!"$

Pacienţii cu tul!urări de personalitate sau comportamente regresive, deseori au crescute an+ietatea,

furia, indignarea, o nevoie de a pedepsi sau un comportament evitant faţă de personalul secţiei.

8edicul şi psihologul clinician pot fi în situaţia de a reduce tensiunea prin educarea personalului cu



privire la diagnosticul pacientului şi asupra motivaţiei pe care o are pentru reacţiile puternice afişate.

Această a!ordare detensionează de o!icei situaţia prin scăderea afectelor negative în rndul personalului

spitalului, şi ca urmare a acestei schim!ări, reducerea pro!lemelor afective ale pacientului. #otuşi, mai

frecvent, pacienţii cu tul!urare de personalitate necesită limite, structură şi un mediu limitat. /ontrolule+tensiv ajută pacientul regresat sau care funcţionează primitiv să păstreze controlul intern. Amenajarea

unui mediu limitat pentru pacient nu este punitivă ci asigură o structură de siguranţă pentru pacient.

!aspunsuri somatice ale emoţiilor1

!aspunsul cardio-vascular

<n timpul unei crize de furie, timpul de coagulare al sangelui este mult diminuat. <n caz dresentimente, regrete sau manie, pulsul, tensiunea si randamentul cardiac sunt crescute. An+ietatea duc

la cresterea ritmului cardiac, a consumului de o+igen si a randamentului cardiac, dar scade rezistent periferica. Ba !olnavii cardiaci, an+ietatea si resentimentele determina modificareelectrocardiogramei.6fectele emotionale asupra functiilor corpului nu sunt caracteristice doar omulu<nfarctul miocardic apare in cazul !a!uinilor din SenLa supusi stresului emotional cand sunt prinsi, ia!senta unor !oli cardiovasculare. <n aceasta situatie infarctul miocardic are loc pe o !aza functionala pro!a!il cauzat de spasmul arterei coronare cauzat de furie. Besinul psihogen initiat de factori emotionacum este frica, este asociat cu o supra"activare a parasimpaticului, ceea ce duce la vasodilatatia iregiunea splahnica si o diminuare a volumului de sange circulant si pierderea constientei.

!aspunsul gastro-intestinal

<n pacientii care prezinta simptome gastro"intestinale, ele sunt cauzate mai mult de o disfunctie decade o !oala organica. 1ecretia gastrica este influentata de manie, !ucurie si an+ietate. 1unt afectate si dsecretia de saliva, de sucuri intestinale si de !ila. 2!servarea directa a colonului uman prin practicareunor fistule si colostomii si a mucoasei gastrice prin gastrotomie au aratat ca frica, an+ietatea si durereduc la cresterea peristaltismului, inrosirea si umflarea mem!ranei mucoase, in timp ce depresia cauzeazscaderea motilitatii si paloarea mem!ranei mucoase. 1imptomele psiho"somatice pot fi rezultatutul!urarilor functiei secretorii cum ar fi salivatia, gura uscata, hiperclorhidria, hiperinsulinismufunctional si colita mucoasa sau, alternativ, pot fi cauzate de tul!urari ale functiilor motorii cum sunspasmul esofagian, hipermotilitatea gastrica, colonul spastic, dischinezia !iliara, constipatia si diareea Nu este sigur daca o pertur!are functionala cum este hiperclorhidria care rezulta din tul!urar psihosomatice poate cauza ulcer peptic. @lcerul peptic poate aparea si dupa sectionarea nervilor vag s

splahnic astfel ca e mai pro!a!il ca stimulii emotionali sunt doar factori predispozanti si nu cauza d !aza.

!aspunsul cutanat

Pielea are un rol important in reglarea temperaturii corporale prin transpiratie, iar functiile sale suncontrolate de sistemul nervos autonom. =asoconstrictia, vasodilatatia, activitatea pilomotorie transpiratia sunt patru procese fiziologice o!isnuite ale pielii si ele sunt controlate in mare masura dsistemul nervos autonom. #ranspiratia termica difera de cea emotionala. #ranspiratia termica este maevidenta pe frunte, gat si pe fata si spatele trunchiului si este controlata de centrul temperaturii dihipotalamus. #ranspiratia emotionala este mai evidenta pe palme si talpi si la a+ile. 0olnavii care prezint

transpiratie emotionala rece nu prezinta si transpiratie palmara cand sunt e+pusi la caldura, desi alt



suprafete corporale raspund la caldura prin transpiratie. Pruritul poate fi pur psihogen, independent de e+citatie specifica. Pruritul poate fi declansat de o e+perienta emotionala si aceasta poate fi demonstra prin masurarea nivelului intradermic de histamina inainte si dupa stresul emotional. @n tonus crescut asistemului nervos simpatic la pacientii tensionati este reflectat de vasoconstrictia vaselor de sange di

piele. 1edarea pacientilor an+iosi produce o scadere a activitatii nervoase simpatice e+cesive si readuce lnormal circulatia dermica.

!aspunsurile aparatului respirator

<nfluenta emotiilor asupra functiei respiratorii este e+primata prin e+presii de genul 9mi s"a taiarespiratia9. <nervatia eferenta a tractului respirator, care include si mucoasa nazala, consta din nervsimpatici si parasimpatici. Nervii parasimpatici au un efect constrictor asupra musculaturii netede tractului respirator, iar nervii simpatici au un efect rela+ant. aca stimularea parasimpatica asupr plamanilor este e+cesiva, apare o suprasecretie a celulelor mucoase si o supradilatare a vaselor sangvineAceasta produce umflare mucoasei !ronsice si congestia cailor respiratorii. <n plus, muschii netezi a

peretilor !ronsici se contracta. 6fectele factorilor emotionali sunt mediate de sistemul nervo parasimpatic, iar acetilcolina, ca si histamina, poate produce toate simptomele si modificarile tisulare cin cazul astmului. Pot afecta si mucoasa nazala. Astfel, supra"activarea parasimpatica a nasului duce lingrosarea mem!ranei mucoase si o secretie apoasa tipica rinitei vasomotorii. ?actorii emotionali cei ma pro!a!il care produc aceste efecte parasimpatice sunt sentimentul de umilire si resentimentele. ?actorcare duc la cresterea activitatii parasimpatice vor stimula rinita vasomotorie sau astmul !ronsic. esfe!ra de fan este considerata un prototip al tul!urarilor alergice, factorii emotionali joaca un rostimulator in multe cazuri, iar la majoritatea !olnavilor cu rinita perena factorii emotionali au un roimportant. 1"a demonstrat e+perimental ca atunci cand mucoasa nazala este congestionata ca urmare unui stres emotional, e+punerea la polen, care in mod normal nu produce simptome, va determina aparitife!rei de fan. Astfel raspunsurile alergice sunt potentate de tensiunile emotionale atat clinic, cat s

e+perimental. <nfectiile respiratorii pot face ca celulele mucoase sa suprasecrete, iar vasele de sange sa sdilate si aceasta vor prelungi sau intensifica atacurile astmatice alergice. Astmul este in mod o!isnuit tul!urare cu o cauzalitate multipla in care infectia, alergia si factorii emotionali au rol important. <nfectieste cel mai important factor cauzator al unei !oli si este responsa!ila de peste I-W din cazurile deim!olnavire. Alergiile sunt responsa!ile pentru (IW din cazurile de im!olnaviri, iar factorii emotionali dceilalti (IW. 6ste important sa realizam ca principala cauza declansatoare a astmului nu este si factoruetiologic dominant in cursul !olii. Astfel un copil care face astm ca rezultat al unei infectii poate matarziu sa ai!a crize astmatice ca urmare a unor tensiuni emotionale. 6ste important sa su!liniem inca data faptul ca in majoritatea tul!urarilor psihosomatice factorii etiologici sunt cativa, iar contri!uticomponentei emotionale are o considera!ila relevanta.

Afecţiuni de etiologie psihogenă

<n secolul C<C manifestarile somatice din isterie, cum sunt cecitatea si pierderile de cunostintaasemanatoare patologiei somatice organice severe, erau tratate de clinicieni fara a avea o e+plicatimedicala. <steria ca !oala a inspirat teoreticienii acestei perioade sa ela!oreze modele in care factormentali si somatici erau intim corelati sau conceptualizati ca aspecte diferite ale aceleiasi unitati./utermenul de psihosomatic5 a inceput integrarea fizicului cu psihicul. Prin afectiune psihosomaticintelegem o pro!lema psihologica care genereaza simptome somatice, afectiunile psihosomatice fiin psihice sau psihogene, fara su!strat organic. <nitial la !aza conceptelor din psihosomatica a stat teori psihanalitica, dar in anii UI- stresul a devenit punctul central al psihosomaticii, principalul promotor aacestei idei fiind Kans 1elLe. @lterior modelul mediului si cel social au fost com!inate cu cele al

schim!arilor majore de viata si a stresurilor sociale, si in acest conte+t 1idneL /o!! si Do!ert 8. Dose au



studiat in special hipertensiunea arteriala, ulcerul duodenal si dia!etul zaharat, in timp ce avid MenOinfacea cunoscute ideile sale despre comportamentul de tip A ca factor de risc in !oala coronariana. < paralel, teoria ;setalt sustine ca in afectiunile psihosomatice este vor!a despre un determinism policauzal, la nivel de @mVelt manifestandu"se atat factori psihici cat si somatici$ organici. Psihanalist

spun ca !oala psihosomatica este produsa de mania si$sau vina reprimata. /orpul nostru eli!ereazdiferite su!stante chimice, iar atunci cand emotiile sunt suprimate si nu e+ista o eli!erare in e+teriortristetea si vina duc la un numar impresionant de !oli, datorita suprimarii. 6ste cunoscut faptul ca factori psihosociali influenteaza disfunctiile gastro " intestinale, respectiv reflu+ul gastro " esofagian, ulceru peptic si sindromul de colon irita!il, modelul !iopsihosocial fiind un pas inainte in studiul acestoafectiuni.

Astazi sunt clar diferentiate disocierea somatica de afectiunea psihosomatica sau !iomedicalaisocierea somatica se refera la perceptii modificate asupra unor parti sau regiuni ale corpului, in timp csimptomele psihosomatice sunt simptome fizice generate de factori psihici. Pe de alta parte, fiecarafectiune somatica se insoteste de simptomatologie psihologica. e e+emplu pacientii cu dia!et zahara

sunt in general tristi, au schim!ari de dispozitie, sentimente de manie si stima de sine scazuta. ?actori psihosociali afecteaza nivelul glicemiei indirect, prin gradul de complianta la tratament si direct, priefectele neuroendocrine. Ba randul sau glicemia poate afecta starea emotionala, in aceasta situatie utilfiind terapia cognitiv " comportamentala, care im!unatateste capacitatea de coping, complianta ltratament si controlul glicemiei. @n alt e+emplu semnificativ este acela al ulcerului duodenal, care aretiologie multifactoriala. Nici conceptia psihiatrica conform careia ulceul peptic este o !oal psihosomatica, si nici conceptia medicala moderna dupa care aceasta afectiune se datoreaza infectiei cKelico!acter pLlorii, nu sunt pe de"a"ntregul adevarate. <nfectia cu Kelico!acter care este acum la modnu poate fi considerata o cauza suficienta, mai ales ca pana la varsta de E- de ani I-W din populatie este+pusa infectiei cu K.pLlorii si nu toate cazurile de ulcer duodenal au infectie cu Kelico!acter.

PERSONALIAE !I A"APARE

e"a lungul istoriei psihologiei, mulţi psihologi au arătat că trăsăturile de personalitate constitui !aza pentru modelarea şi adaptarea umană. intre trăsăturile de personalitate ei au acordat cea mai maratenţie următoarelor resurse de adaptare: 6ficacitatea, Dezistenţa, /ontrol, /ompetenţa, 6go puternic .

=ulnera!ilitate, eveniment de viata, conflict si criza

n ultimul deceniu au fost studiaţi determinanţii socio"culturali ai sănătăţii mintale şi ai !olii,factorii sociali în situaţia de căutare a ajutorului psihiatric, atitudini faţă de !oala psihică, şiorganizarea de îngrijire a sănătăţii mintale. n toate aceste domenii, studiul a fost posi!il numai prin formarea unui organism interdisciplinar, care a ela!orat att studii teoretice, ct şi cercetareconcretă, la aceasta aducndu"şi contri!uţia nu numai sociologi, dar şi psihiatri, psihologi şiepidemiologi. /ercetarea asupra factorilor sociali şi culturali în psihopatologie a dominatcercetarea ultimului deceniu, datorită interesului asupra efectelor dăunătoare sănătăţii pe care le auevenimentele stresante de viaţă.

"$%!", &)P#!$"0" & +#$(I$% (9(&)($%%& *( 9&"0 @n eveniment este, într"un fel, orice e+perienţă de viaţă care necesită o adaptare sau ducela o modificare importantă7 este, cu alte cuvinte, o discontinuitate, o ruptură mai mult sau mai puţin !rutală, în cursul vieţii de fiecare zi. @n eveniment are, deci, un caracter de 3e+terioritate

în raport cu persoana care trăieşte evenimentul, dar tre!uie în acelaşi timp să capete un sens în



istoria individuală, pentru a do!ndi caracterul de eveniment patogen. elimitarea e+actă a evenimentului este esenţială dacă dorim să evaluăm contri!uţia sa în geneza !olilor psihice. Ba început era vor!a de sumarea tipurilor de evenimente întlnite în viaţa recentăa pacienţilor cu diverse afecţiuni psihice. Bistele utilizate au ajuns rapid la HF, în versiuneaoriginală a lui Holmes şi !ahe, pentru a ajunge rapid la &-( în Ps8chia"ric pidemiolog8

:esearch In"er+ie;?. 6+istă şi variante adaptate pentru adolescenţi şi alte grupe speciale. @neori,aceste liste de evenimente au fost construite plecnd de la !iografia adulţilor de vrstă medie.ar tinerii adulţi, a căror viaţă e plină de schim!ări, ating scoruri înalte.

6venimentul etalon este căsătoria " căreia i se acordă, prin convenţie, I-- de puncte " iar toate celelalte evenimente tre!uie ordonate în consecinţă. Plecnd de la acest reper, infidelitateaconjugală are IIR puncte, schim!area domiciliului HFE puncte, moartea unui copil &-FJ puncte "cu tendinţa de a ocupa locul înti.6venimentele de viaţă joacă un rol important în etiologia tul!urărilor psihice. ar care este, oare,natura procesului care le permite să acţioneze asupra psihicului4 6+plicaţiile sunt numeroase,fără să se e+cludă neapărat. /ercetătorii sunt de acord că evenimentele pot slă!i stima de sine,întruct persoana are ocazia să ia cunoştinţă de limitele stăpnirii pe care o are asupra vieţii

proprii, în special în caz de eşec al strategiilor utilizate pentru a face faţă încercării respectivein multitudinea de lucrări care au tratat această pro!lemă reiese că inde2irabilitateaevenimentelor este elementul determinant în ceea ce priveşte sănătatea mintală, indiferent detipurile de indici utilizaţi, de diagnosticele tradiţionale de depresie, schizofrenie, indiferent desuferinţa sau de comportamentele psihopatologice. A doua dimensiune este sentimentul decontrol al evenimentului. 1e ştie, de e+emplu, că numeroasele cercetări clinice şi de la!orator cese !azează pe noţiunea de 3neajutorare do!ndită au ajuns la concluzia că absenţasentimentului de stăpJnire a evenimentului era determinantă în dezvoltarea tul!urărilor de tipdepresiv. "nticipaţia este o altă dimensiune importantă. Biteratura demonstrează că modificărileanticipate, ciclice, precum căsătoria, menopauza, pensionarea, au mai puţine consecinţe asuprasănătăţii mintale dect schimbările nenormative, neprevă2ute, cum sunt divorţul, !oala,

şomajul etc. @na dintre dimensiunile cele mai importante ale evenimentelor şi pe care se sprijinămodalitatea de a le măsura gravitatea este ameninţarea pe termen lung.

$!"+"S!&( & )#)($(( B%( +#$&*&((• Băsnd de"o parte marile drame ale vieţii, anumite studii recente se interesează în mod

special de necazurile şi !ucuriile cotidiene. Bogica invocată: tensiunile cotidiene au cel puţin tot atta importanţă pentru sănătatea mintală a indivizilor ca şi evenimentele izolate7iar acumularea lor sfrşeşte prin a cntări mai mult în !alanţă dect loviturile grele alcăror impact va fi, puţin cte puţin, a!sor!it de timp

+#S$!'(!&( !#%%& & "$%!" #! •

/onceptul constrngerii rolului lansat de Pearlin %56;E) este conceput ca o invitaţie de alua mai puţin în consideraţie modificarea în sine provocată de eveniment, ct mai alesefectul uzurii capacităţii de a îndeplini o!ligaţiile şi rolurile în viaţă. e ce au rolurile oastfel de importanţă4 n primul rnd datorită investirii afective. <nteresul în ceea ce priveşte noţiunea de rol constă, de asemenea, în a vedea în ce măsură comportamentulindividului este legat de macro" structurile organizatorice ale societăţii, precum şi de aînţelege în ce măsură evenimentul afectează nu doar individul, ci conte+tul social în carese înscrie.

• /onceptul de constrngere a rolului %role s"rain) este definit deci prin 3dificultăţile,înfruntările, conflictele şi celelalte pro!leme de aceeaşi natură, pe care oamenii letraversează în timp, atunci cnd se angajează în rolurile sociale ale vieţii

•

6+istă mai multe tipuri de constrngeri de rol: constrngerile datoriei, conflictele



interpersonale, multiplicitatea rolurilor, înţepenirea în rol, schim!area rolurilor şirestructurarea rolurilor.

9%(!"B&&$"$( & "'(0& *(+""$#!&• ?actorul de vulnera!ilitate este nici mai mult nici mai puţin un catali2ator care

amplifică efectul unui agent declan3ator, fie el eveniment major sau dificultate de viaţăserioasă, şi care nu este eficace dect în legătură cu aceştia. Devenirea conceptului deteren în medicina contemporană a făcut mai comprehensi!ilă determinarea unor episoade psihopatologice în condiţiile unor no+e deose!ite.

• n psihiatrie, 3terenul5 este ansam!lul !io"psiho"social de caracteristici ale persoanei laun moment dat aşa cum este el configurat de întreaga !iografie anterioară. Aşa cum e+istă persoane vulnera!ile la stresori psihosociali e+istă şi un număr de indivizi a căror rezistenţă e+cepţională le face non"vulnera!ile.

• Printre factorii de vulnera!ilitate pot fi menţionaţi: factori !io"psihologici, factorigenetici, no+e din perioada pre" şi post"natală, o personogeneză deficitară. 6+istă factoricare pot modifica circumstanţial vulnera!ilitatea cum ar fi: perioadele de criză,

modificarea statutului şi rolului social, e+istenţa sau a!senţa suportului social.)ecanismele de aparare

e la apariţia sa, termenul de apărare %reud S, 5;6K) a desemnat o serie de e+plicaţii psihologice pentru a arăta modul în care conflictul psihic este factor etiologic determinant.#ermenul de psihonevroză a fost folosit de reud S pentru a desemna o serie de !oli în careconflictul psihic este determinant şi a cărei etiologie este deci psihogenă. oi ani mai trziu, în&R'J într"un articol intitulat 3Noi remarci asupra psihonevrozelor de apărare5, reud S. afirmacă apărarea este punctul central al mecanismelor psihice al nevrozelor luate în discuţie.

*(&&0&" & !#% )(+"&S)(#! *( "P!"!(• Ln *S) &9 mecanismele de apărare %stLles of coping) sunt definite ca procese

psihologice automate care protejează individul de an+ietate sau de perceperea de pericolesau de factori de stres interni sau e+terni. 8ecanismele de apărare constituie mediatori aireacţiei su!iectului la conflictele emoţionale şi la factori de stres e+terni sau interni.

• 2 altă definiţie comple+ă a mecanismelor de apărare este aceea de: 3 procese psihice

inconş"ien"e urmărind reducerea sau anularea e#ec"elor de*agrea&ile ale pericolelor reale sau imaginare, remaniind reali"ă)ile in"erne şi<sau e$"erne şi ale căror mani#es"ări -

compor"amen"e, idei sau a#ec"e po" #i inconş"ien"e sau conş"ien"e.”

• Deuşita unei apărări tre!uie să fie considerată din punct de vedere al 6ului şi nu dintermenii unei lumi e+terioare de adaptare la această lume. /riteriile de reuşită sunt legatede următoarele scopuri: împiedicarea pulsiunii interzise de a intra în cmpul conştiinţei,

îngrădirea angoasei de însoţire, evitarea oricărei forme de neplăcere, în cazul refulăriireuşita este efectivă dacă orice apariţie conştientă dispare. 2 apărare reuşită are totdeaunaşi ceva periculos atunci cnd restrnge e+cesiv domeniul conştienţei sau competenţei6ului atunci cnd ea falsifică realitatea. n acest caz, chiar dacă este 3reuşită5 ea poateavea consecinţe nefaste pentru sănătate sau pentru dezvoltarea ulterioară.

• Apărările adaptative facilitează în acelaşi mod homeostazia psihică ca şi adaptareasu!iectului la mediul său. Pentru ca o apărare să fie adaptativă, ea nu tre!uie să anihilezecomplet afectul, să fie orientată pe termen lung, să ai!ă o specificitate ct mai crescută, sănu !locheze ci să canalizeze afectele, să transforme utilizatorul acestor tipuri de apărareîntr"o persoană agrea!ilă şi atractivă.

+(( 5M )(+"&S)( *( "P!"!( +"S&+( >L 9&8&%( PS&H""&$&+?



Sunt descrise1 refularea, regresia, formaţiunea reacţională, izolarea, anularea retroactivă,transformarea în contrariu, su!limarea, introiecţia, proiecţia, reîntoarcerea către sine

)(+"&S)( *( "P!"!( +#'&$&9( 8ecanisme de apărare care pot fi a!ordate cognitiv sunt după )iclea ): negarea defensivă

%refuzul), represia, proiecţia, raţionalizarea, intelectualizarea şi izolarea, cu su!linierea că estevor!a de o similitudine terminologică şi nu de construct. enumirea mecanismelor este aceeaşica în psihanaliză, dar ele sunt rede#ini"e prin noţiunile psihologiei procesării informaţiei. 6le sunt proceduri cognitive, nu formaţiuni psihodinamice şi reprezintă di+erse modali"ă)i de prelucrarea in#orma)iei cu +alen)ă nega"i+ă, viznd diminuarea reacţiei de distres. in perspectivăcognitivistă, mecanismele de apărare sunt considerate ca s"ra"egii sau proceduri de prelucrare a

in#orma)iei nega"i+e cu #unc)ia de reducere a dis"resului./oping"ul este definit în această perspectivă ca un proces activ prin care individul, prinautoaprecierea propriilor activităţi şi a motivaţiilor sale face faţă unor situaţii stresante şi reuşeştesă le controleze. 2 trecere în revistă asupra diferitelor tipuri de coping descrie:o coping"ul centrat pe emoţie, care vizează reglarea suferinţei emoţionale7o coping"ul centrat pe pro!lemă, care vizează gestiunea pro!lemei care se găseşte la origineasuferinţei su!iectului7o coping*ul vigilent, care permite strategii active %de căutare a informaţiei, de susţineresocială, de mijloace de înfruntare a situaţiei pentru a o rezolva).

"specte ale comunicarii cu pacientul &

/omunicarea medic$A8"pacient este o comunicare directă, faţă în faţă, nemediată şi

neformalizată. ntre cei doi su!iecţi ai transferului de informaţie are loc un schim! continuu deinformaţii, care îi conduce pe fiecare din cei doi parteneri către o!iectivele precise aleîntrevederii: aflarea răspunsurilor în legătură cu modificarea stării de sănătate, remediile propuse pentru înlăturarea acestora, modalităţile practice de acţiune. n afara acestui fascicol deinformaţii, să"i zicem central, are loc şi o altă trecere de mesaje secundare, care permit răspunsulla o serie de pro!leme 3periferice5.



?6D6A1#DA 6 /28@N</AD6 2NA

Pentru a încerca să lămurim mai atent felul în care relaţia de comunicare se derulează,am apelat la conceptul de fereastră de comunicare. Aceasta este conceptualizată ca avnd patruzone pătrate prin care cei doi parteneri, faţă în faţă, comunică. @nul este doctorul, pe care l"am

numit 2, iar celălalt este pacientul$pacienta pe care îl vom numi NAe sau Nadia, pentru a reuşio formulă memotehnică a zonelor ferestrei 2NA.

>ona reprezintă comportamentul cunoscut de sine şi de ceilalţi. Acesta arată în cemăsură două sau mai multe persoane pot da şi primi în mod li!er, pot lucra împreună, se pot !ucura de e+perienţe comune. /u ct este mai mare acest pătrat, cu att contactul persoaneirespective cu realitatea este mai !un şi cu att este persoana mai pregătită să"şi ajute prietenii şi pe sine însuşi. >ona 2, zona oar!ă, reprezintă comportamentul necunoscut de către sine, dar careeste evident pentru ceilalţi./ea mai simplă ilustrare a acestui pătrat o reprezintă ticurile sauticurile ver!ale, de care persoana respectivă nu este conştientă, dar care sunt evidente pentru

ceilalţi. e e+emplu, tendinţa de a vor!i mult în cadrul unui grup poate fi evidentă pentru toatălumea, în afara celuia care o face. >ona N este zona activităţii necunoscute undecomportamentul nu este cunoscut nici de individ, nici de ceilalţi. Att individul şi ceilalţi cu careacesta intră în contact, descoperă din cnd în cnd noi comportamente care e+istau de fapt dintotdeauna.@n individ poate fi surprins, de e+emplu, de faptul că preia conducerea grupului într"un moment critică >ona A reprezintă comportamentul cunoscut de către sine, dar ascunscelorlalţi. Acest pătrat se mai numeşte şi =genda ascunsă. e e+emplu, cineva doreşte să primească o anume sarcină de la şeful său pentru a ieşi în evidenţă prin ducerea la !un sfrşit asarcinii respective, dar nu"i spune şefului de ce doreşte această sarcină şi nici nu încearcă într"un

mod prea evident să o o!ţină. +omunicarea ")-pacient vs.pacient-")

+omunicarea interumană, după Bupu <., >ancu <., 1ăndulescu /. %(--H) este definitădrept transfer al informaţiei şi înţelesului %semnificaţiei) de la o persoană la alta5 %aVis şi NeVstrom, &'RI). 6a este considerată ca o punte de legătură între oameni un mijloc prin care o persoană transmite un mesaj alteia, aşteptndu"se un răspund5 %Mohson"&'RJ). 6a presupune cel puţin două persoane în care fiecare poate juca, alternativ, att rolul de transmiţător %emiţător), ctşi de receptor.

upă opinia lui 1tantov N.%&'II), prin intermediul procesului de comunicare seurmăresc întotdeauna patru scopuri principale şi anume:&) *să fim recepţionaţi %auziţi sau citiţi)7

() *să fim înţeleşi7

F) * să fim acceptaţi7

H) *să provocăm o reacţie %o schim!are de comportament sau de atitudine)7

6.Ba 8onea %&''H) reţine nouă scopuri care, izolate sau com!inate între ele, pot fi regăsiteîn orice proces de comunicare şi anume:" a învăţa, transmite sau primi cunoştinţe7



" a influenţa comportamentul cuiva7

" a e+prima sentimente7

"a e+plica sau a înţelege propriul comportament sau al altora7

" a întreţine legături cu cei din jur$a te integra într"o colectivitate sau un grup social7

" a clarifica o pro!lemă7

" a atinge un o!iectiv propus7

" a reduce tensiunile sau a rezolva un conflict7

" a stimula interesele proprii sau ale celor din jur.

ntr"un alt registru, vor!im despre două tipuri de !ază ale comunicării:a)-verbală G reprezintă tot ceea ce este scris sau spus avnd, după MaOo!son D.%&'JH), şase

elemente %funcţii): emotivă, conativă %persuasivă), referenţială %cognitivă), fatică,

metalingvistică şi poetică.

!)"nonverbală G se referă în general la lim!ajul corpului: mimică, gestică, postură, privire,

tonul şi ritmul vocii.

/28@N</AD6A N2N=6D0ABX A8* PA/<6N#

/omunicarea nonver!ală este procesul de transmitere a informaţiei fără a folosi cuvinte.

/uprinde felul în care o persoană îşi foloseşte corpul, cum ar fi e+presia feţei, privirea, gesturiale !raţelor şi ale minilor, poziţia, şi diferite mişcări ale picioarelor. /omunicarea nonver!alăinclude, de asemenea, paralingvistica * adică unele calităţi cum ar fi tonul, ritmul, frecvenţa şivi!raţia7 greşeli de vor!ire7 şi pauze sau tăcere. 2 componentă importantă a comunicăriinonver!ale implică spaţiul de mişcare, adică păstrarea distanţei: ct de mult ne apropiem fizic întimp ce vor!im cu prietenii sau partenerii de afaceri, iu!ite sau pacienţi. Alte componente cum ar fi îngrijirea personală, îm!răcămintea, şi mirosurile %e+emplu: transpiraţia, alcoolul, tutunul) deasemenea oferă informaţii despre pacient fără a fi nevoie de cuvinte şi vă poate fi de ajutor înînţelegerea mai !ună a situaţiei. 1tanton N.%&''I) fiind cel care depistează unsprezece indicinon"ver!ali, su! forma:

" e+presia feţei G un zm!et, o încruntare7

"gesturi G mişcarea minilor şi corpului pentru a e+plica sau accentua mesajul ver!al7

" poziţia corpului G modul în care stăm, în picioare sau aşezaţi,

" orientarea G dacă stăm cu faţa sau cu spatele la interlocutor7

" pro+imitatea G distanţa la care stăm faţă de interlocutor, în picioare sau aşezaţi7

" contactul vizual G dacă privim interlocutorul sau nu, intervalul de timp în care îl privim7



" contactul corporal G o !ătaie uşoară pe spate, cuprinderea umerilor7

"mişcări ale corpului pentru a indica apro!area sau dezapro!area sau pentru a încurajainterlocutorul să continue7

" aspectul e+terior G înfăţişarea fizică sau alegerea vestimentaţiei7

"aspectele non"ver!ale ale vor!irii G variaţii ale înălţimii sunetelor, tăria lor şi rapiditateavor!irii, calitatea şi tonul vioi %paralim!aj)7

" aspecte non"ver!ale ale scrisului G scrisul de mnă, aşezare, organizare, acurateţe şi aspectulgeneral7

ntregul comportament al comunicării, influenţează relaţia de rol, în cazul nostru, A8 pacient vs. pacient"A8, astfel înct, integrarea în comunitate să se facă şi din această perspectivă. Astfel:"tăcerea îşi are valenţele sale şi reprezintă legătura cu ascultarea în vederea recepţionării corectea mesajelor7 lăsndu"l în cazul nostru, pe pacient de a se putea e+prima li!er, fără constrngere,

referitor la pro!lema ivită7"spaţiul care cuprinde elementul de apropiere sau$şi de depărtare ce marchează un rang, o poziţie socială şi o putem su!clasa în %legat de o persoană):" zona intimă *pnă la HJ de cm

"zona apropiată *pnă la &I cm de trup

" zona personală *HJ cm"&,(( m

" zona socială *&,(( m"(,(- m

" zona îndepărtată *(,(- m"F,J- m

" zona pu!lică *peste F,J- mAceastă enumerare, deloc întmplătoare în acest cadru, ajută la comunicarea A8"pacient

privind acceptarea în spaţiu, sau violarea5 acestuia propunndu"şi în final, relaţionarea am!elor părţi. n conte+tualitatea celor prezentate ca un pream!ul al comunicării, comunicarea ")-pacient, #udose ?l.%(--F), este o comunicare directă, faţă în faţă, nemediată şi neformalizată.ntre cei doi su!iecţi ai transferului de informaţie, are loc un schim! continuu de informaţii, careîi conduce pe fiecare dintre cei doi parteneri către o!iectivele precise ale întrevederii şi anume: "aflarea răspunsurilor în legătură cu modificarea stării de sănătate7 "remediile propuse pentruînlăturarea acestora7 " modalităţi practice de acţiune7e fapt, în domeniul medical, o !ună comunicare este o stringentă necesitate, deoarece, actul în

sine nu poate avea eficienţă ma+imă altfel.

826B6 AB6 D6BA<6< 86</$A8 şi PA/<6N#: 6+istă un număr de modele potenţiale.eseori nici medicul$A8, nici pacientul nu sunt pe deplin conştienţi că în realitate se aleg unul pe altul. 8odelele cel mai adesea derivă din personalităţile, e+pectaţiile şi nevoile am!ilor.8odelele specifice acestei relaţii pot fi descrise: 8odelul activ$pasiv7 8odelul profesor"student%părinte$copil, sfătuire$cooperare)7 8odelul participării mutuale7 8odelul prietenesc %socio"familiar).



?A/#2D< P6D#@D0A#2D< A< /28@N</XD<<

2 serie de factori pot pertur!a comunicarea dintre medic şi pacient. Aceştia pot fi grupaţi, înmod didactic, în următoarele trei categorii: factori fizici, factori interni şi factori semantici.

actorii ce perturbă procesul comunicării, crează în timp, disfuncţionalităţi în derulareaactului medical desfăşurat între A8 şi pacient. #udose ?l.%(--F) în acest conte+t, remarca treicategorii de factori şi anume:

a) fi2ici1"deficienţe ver!ale %!al!ismul, !olile laringiene)7"deficienţele acustice %hipoacuzia, surditatea)7"amplasamentul %poziţia vor!itorului în raport cu ascultătorul)7"iluminarea %sla!a iluminare împiedică receptarea comunicării non"ver!ale)7"temperatura %căldura e+cesivă sau frigul crează stări neplăcute celor doi parteneri)7"ora din zi %în cea de a doua parte a zilei comunicarea devine mai dificilă datorită acumulării

o!oselii)7"durata întlnirii %întlnirile pe fugă sau prea prelungite sunt ineficiente)7 !) interni1"implicarea afectivă %att implicarea pozitivă ct şi cea negativă tul!ură precizia comunicării, precum şi felul în care ea este percepută de auditor)7"frica %teama comunicatorului că, prin ceea ce comunică, ar putea intra într"o situaţie neplăcutăsau cea a ascultătorului"că ar putea auzi lucruri neconvena!ile, vor pertur!a mesajul)7"ameninţarea statutului %dacă cel ce comunică nu este sigur de faptul că ceea ce comunică nu îiameninţă imaginea personală, va evita să transmită mesajul complet sau va denatura anumite părţi din el)7"presupuneri su!iective %dacă vor!itorul crede că ascultătorul îi este ostil sau indiferent şi

mesajul va fi distorsionat)7"preocupări ascunse %dacă unul din parteneri are o preocupare diferită dect scopul pentru care seaflă în relaţia de comunicare"pecuniară, erotică"mesajul va fi pertur!at)7"fantasme %dacă medicul sau pacientul au o anumită imagine, pozitivă sau negativă, despre propria persoană, diferită de realitate, aceasta va influenţa negativ comunicarea)7c) somatici:"voca!ularul incomplet sau prea tehnicist vor face imposi!ilă comunicarea 7"gramatica %greşelile gramaticale vor denatura comunicarea, scăznd relaţia de încredere şidepreciind imaginea celui care le face, mai ales atunci cnd acesta este medicul)7"sinta+a %construcţiile ver!ale prea complicate sau după modelele altor lim!i, pertur!ă relaţia decomunicare)7"conotaţiile emoţionale ale unor cuvinte %numite cuvinte, cu semnificaţie deose!ită pentru unuldintre partenerii comunicării, vor pertur!a mesajul prin polarizarea atenţiei sausuprasemnificarea unor fragmente de mesaj)7

Aceşti factori, apar şi în momentul în care, medicul nu face apel nici la răbdare şi nici laempatie, ce reprezintă starea prin care poţi să simţi ca şi celălalt, iar empati2area cu pacientuleste deose!it de importantă, deoarece se pot crea att din partea medicului$A8 ct şi pacientului,o stare de incompatibilitate datorită unor bariere create reciproc. upă 6gener 0.%&''E) celemai importante !ariere sunt:

&)"bariere create de medicN")1" se pierde prea mult timp7



" consumul nervos crescut, mai ales la un medic o!osit, după gardă sau după un număr mare deconsultaţii, ori !ulversat de propriile necazuri7

" pierderea controlului asupra pro!lemelor !io"medicale ale anamnezei7

" nu este trea!a mea5"reprezintă o formulă de respingere a pro!lematicii psihosociale ce

acompaniază orice suferinţă patologică sau închipuită7

" medicul$A8 nu se poate, în mod o!iectiv, pune în situaţia pacientului7()"bariere create de pacient1" tentativa de a"şi ascunde emoţiile în faţa medicului$A87

" teama de a fi pus într"o situaţie jenantă7

" dorinţa de a se conforma aşteptărilor doctorului, de a nu devia de la prezentarea tehnică5 asimptomelor7

" teama de a fi grav !olnav7

" teama %eventual respectul e+cesiv) faţă de medic$A87ar, aceste carenţe empatice pot fi înlăturate, atunci cnd viitoarele scheme

comportamentale de empatizare a medicului$A8 cu !olnavul, după /ohen"/ole %&''&), pornescde la: reflecţie, legitimare, respect, suport, parteneriat

826B@B 0<2P1<K212/<AB

6ngel ;B a fost cel mai important susţinător al modelului !olii care pune accentul pea!ordarea integrată, sistemică, a comportamentului uman şi al !olii. 8odelul !iopsihosocial estederivat din teoria generală a sistemelor. 1istemul !iologic pune accentul pe su!stratul atomic,

structural şi molecular al !olii şi impactul său asupra funcţionării !iologice a pacientului.1istemul psihologic pune accentul pe impactul factorilor psihodinamici al motivaţiei şi personalităţii privind trăirea !olii şi reacţia la ea. 1istemul social pune accentul pe influenţeleculturale de mediu şi familiale asupra e+primării !olii şi trăirii ei. 6ngel ;B a susţinut că fiecaresistem poate afecta şi poate fi afectat de oricare dintre celelalte. 8odelul lui 6ngel ;B susţine că !oala medicală este rezultatul direct al factorilor psihologici şi socio"culturali, ci încurajează maidegra!ă o înţelegere mai adecvată a !olii şi tratamentului.

/AB<#X< #6DAP6@#</6 616N<AB6

Aceste calităţi terapeutice esenţiale5 reprezintă legături importante între arta şi ştiinţa medicinii,îm!unătăţesc a!ilitatea intervievatorului de a o!ţine date referitoare la antecedentele medicale şiistoricul pacientei, precum şi e+actitatea datelor o!ţinute, conduc la o!ţinerea unor mai !unerelaţii terapeutice în practica o!işnuită.

n viziunea psihologului american /arl Dogers, calităţile terapeutice esenţiale sunt: respectul %saua!ordarea pozitivă necondiţionată), originalitatea %sau congruenţa) şi empatia. 6mpatia este unfel de înţelegere. Nu este o stare emoţională de simpatie sau părere de rău pentru cineva. Nu estenici asemănătoare cu compasiunea, deoarece deşi compasiunea poate fi cea care va conduce laempatie faţă de pacienta dumneavoastră, empatia nu înseamnă compasiune.



"specte ale comunicarii cu pacientul &&

$!"S(! & +#$!"$!"S(! L !("0&" )(*&+"

Transferul- #ransferul este definit de modelul general ca un set de aşteptări, convingeri şi

răspunsuri emoţionale pe care pacientul le aduce în relaţia medic$A8"pacient7 ele nu suntdeterminate în mod necesar de cine este medicul, sau cum acţionează el de fapt, ci maidegra!ă pe e+perienţele continue pe care pacientul le"a avut de"a lungul vieţii cu alteimportante personalităţi, autorităţi.+ontratransferul" Aşa cum pacientul aduce atitudini transferenţiale în relaţia medic$A8"

pacient, doctorii$A8 înşişi dezvoltă adesea reacţii contratransferenţiale faţăde pacienţii lor. /ontratransferul poate lua forma sentimentelor negative, caredez!ină relaţia medic$A8"pacient, dar poate de asemenea să devinădisproporţionat pozitiv.

)(*&+% & P"$##'&" PS&H##'&+ P!#(S&#" > SINDR!"# D$ %"RN"T ?

n &'R(, medicul canadian auderdale ) dedica o monografie sindromului de epuizare profesională, aşa"numitul sindrom &urnout , care desemna eşuarea, uzura şi epuizarea energieişi a forţelor sau resurselor individuale care îi provoacă individului o scădere glo!ală aîntregului potenţial de acţiune. #ermenul venea să definească mai !ine s"resul pro#esional %Paine W), depresia de epui*are a autorilor sovietici, sau sindromul conducă"orului s"resa"

%arouche).1tudiile care au urmat au conturat repede categoria profesională cea mai afectată de acest

sindrom: medicii. 1"a constatat că acest lucru decurgea din o!ligaţia permanentă a individului

de a"şi susţine o imagine personală idealizată, indiferent de progresul tehnologic, de lipsa uneirecunoaşteri sociale corespunzătoare cu gradul de dificultate al activităţilor pe care ledesfăşoară şi, în sfrşit, datorită programului neconvenţional. intre factorii care duc lainstalarea acestui fenomen se pot enumera: munca neurmată de rezultate imediate,nerecunoaşterea calităţii activităţii, lipsa încurajărilor şi a gratificaţiilor morale. n acestecondiţii su!iectul se epuizează pe măsură ce constată pră!uşirea propriilor iluzii în faţaevidenţei realităţii. eşi majoritatea autorilor sunt de acord că acest concept de &urnou" esteeterogen şi nu se poate vor!i de o patologie specifică, se acceptă un ta!lou clinic minim cuurmătoarele aspecte: semne şi simp"ome soma"ice: cefalee continuă, tul!urări gastro"intestinale, astenie, fatiga!ilitate7 compor"amen"e neo&işnui"e pen"ru su&iec" : irita!ilitate,intoleranţă şi incapacitate de a înţelege sau a fi empatic cu ceilalţi, criticism nejustificat, lipsa

de încredere, atitudine de superioritate faţă de ceilalţi7 a"i"udini de#ensi+e: rigiditate,negativism, rezistenţă la schim!are, pseudoactivism %su!iectul petrece tot mai multe ore lalocul de muncă dar realizează tot mai puţin din ceea ce îşi propune fără să fie pe deplinconştient de acest lucru).6ste de asemenea acceptată ideea că sindromul de !urnout are o evoluţie stadială:-stadiul I " caracterizat de nelinişte, confuzie şi apariţia frustrării %individul simte că ceva nu eîn regulă)7

-stadiul al-II-lea " caracterizat prin frustare intensă şi nemulţumire7

-stadiul al-III-lea " caracterizat prin apatie, renunţare şi disperare.



+#)%&+"!( & +#&*(0&"&$"$(

/onfidenţialitatea este un concept vechi în medicină, care se regăseşte chiar în

jurămntul hipocratic, /eea ce văd sau aud în cursul tratamentului sau chiar în afaratratamentului legat de viaţa oamenilor, ceea ce cu nici un chip nu tre!uie răspndit, voi păstra pentru mine considernd aceste lucruri ruşinoase pentru a fi răspndite5. Principiul etic alrespectului faţă de persoane dictează dreptul la intimitate care ar fi violat dacă am comunicaaltora informaţii personale. Astfel, confidenţialitatea facilitează deschiderea la comunicare şi orelaţie !azată pe încredere între medic şi pacientă sporind astfel eficienţa terapeutică. Pentru a păstra confidenţialitatea în practica medicală modernă în primul rnd, fiecare medic tre!uiesă"şi dezvolte deli!erat o!işnuinţa de a păstra discreţia. /onfidenţialitatea nu înseamnă doar păstrarea unui secret mare ocazional, ci indică mai degra!ă un model zilnic de respect pentru pacienţi şi poveştile lor.

+omunicarea cu copiii

?aţă de !oală, copilul poate manifesta o atitudine, după Athanasiu A.%&'RF) ce depinde înmare măsură de atitudinea părinţilor. Atitudinea de supraprotecţie, ca şi cea pesimistă, esteegal de dăunătoare. e o!icei, !oala se însoţeşte de o emoţionalitate crescută. 1pitalizarea poate complica situaţia prin privaţiune afectivă, ducnd la manifestări de ostilitate. 2 !oalăîndelungată afectează status"ul social în grupul de copii, stnjeneşte dezvoltareacomportamentului social, crează handicapuri în participarea la joc şi în performanţele şcolare,generează sentimente de frustraţie.n aceste condiţii relaţia dintre medic$A8 şi pacientul copil, tre!uie să fie una specială.

6 necesar ca medicul$A8 să cunoască att etapele de dezvoltare !io"psihologice alecopilului, dar mai ales să dovedească metodă în a a!orda copilul, făcndu"l cooperant,reuşind a realiza o anamne2ă eficientă. =a tre!ui să cunoască relaţia dintre copil şi părinţi vs. părinţi şi copil, să ştie cum îşi petrece acesta timpul li!er ct şi cel pedagogic, dar mai ales, să"l trateze pe pacient cu foarte multă responsabilitate. Astfel, medicul$A8 e necesar a a!ordasu! formă de Ooc, întreaga consultaţie aceasta ţinnd cont de vrsta pacientului avnd grija dea nu crea stări de panică şi destructurări comportamentale. e aceea, <amandescu <.0.%(--(), pentru a creşte eficienţa îngrijirii medicale acordate copilului, este util ca medicul clinician:" să cunoască şi să înţeleagă dezvoltarea copilului7

" să evalueze comportamentul copilului avnd în vedere că multe comportamente sunt doar

inadaptări situaţionale sau manifestări normale la o anumită vrstă %în multe cazuri nefiind justificat un consult psihiatric)7

" să îşi construiască un set de tehnici cu ajutorul cărora să poată rezolva diferite tul!urări decomportament, ţinnd cont însă de faptul că nu e+istă o tehnică unică, vala!ilă pentru toţicopiii şi că aceste tehnici, se modelează după nevoile copilului şi ale familiei sale.

n asemenea condiţii,se diminuează att atitudinea copilului şi implicit a familieilegate de elementul de spitalizare ct şi cel al relaţiei cu medicul, văzute prin prisma uneiregresii a fenomenului de inadaptare şi necooperare la anumite situaţii date.

ar, cel mai important lucru îl reprezintă elementul de cunoaştere, acceptare,înţelegere şi ajutor reciproc *medic"pacient copil vs. pacient copil"medic.



+omunicarea cu adolescenţii

Perioada de vrstă de la &F ani la &' ani se caracterizează prin e+traordinare schim!ăriemoţionale, sociale şi comportamentale ale adolescentului. Această perioadă poate prezenta pro!leme grave în ceea ce priveşte aspecte legate de sănătatea particulară a individului şi

familiei acestuia. ;raniţa incertă dintre normal şi patologic devine la adolescenţă şi mainesigură. Deacţiile adolescentului putnd fi deose!it de grave, iar printre acestea: tentativa desuicid, mult mai frecventă dect la adult. emitizarea !olii, empatia medicului, susţinerea psihologică clară sunt tot attea metode de prevenţie a acestui tip de reacţie. 8ai tre!uie notatfaptul că adolescenţii sunt mult mai predispuşi pentru dezvoltarea unor reacţii de tiphipocondriac, a tul!urărilor de tipul dismorfofo!iei, şi a nosofo!iei. e aceea, se recomandă oatitudine directă şi deschisă din partea medicului în care să fie evitată orice am!iguitate şiorice posi!ilitate de a crea fantasme ale !olii adolescentului. /u un asemenea pacient,medicul are nevoie de multă su!tilitate în a!ordare, astfel înct, <amandescu <.0.%(--()

interviul luat unui adolescent, tre!uie să furnizeze informaţii utile şi reale su! aspecte ca :" realizarea unei relaţii interpersonale medic"pacient !azată pe 4ncredere7

" tratarea cu respect, fără a fi criticat7

" asigurarea din partea medicului că discuţia este confidenţială7

discuţia să se desfăşoare conform vJrstei 3i nivelului de de2voltare cognitivă aadolescentului7

" a!ordarea unor su!iecte cu caracter intim să fie făcută cu tact 3i delicateţe7

" ascultarea activă 3i empatică a opiniilor adolescentului7

" e+plicarea importanţei a!ordării unor comportamente sanogenetice7

" fle@ibilitatea, simţul umorului, lipsa prejudecăţilor, favorizează comunicarea.

+omunicarea cu pacientul adult 8edicul$A8 va tre!ui să parcurgă un alt drum în cunoaşterea pacientului adult faţă decelelalte cazuri, marjnd mai ales pe încredere , responsa!ilitate, conştientizare şi respectreciproc. e multe ori, sfatul său, ajută mai mult pacientul adult, găsind prilejul de a"şi facedin medicul de familie, membru al familiei, acordndu"i 3ansa de a"l menţine sănătos. e

fapt, doar împreună, cei doi vor realiza echipa ce va tre!ui să lupte şi cu izolarea, şi custagnarea, făcnd loc maturităţii fizice, psihice şi sociale. ?ilosofia vieţii îl apropie pe adult dereflecţii asupra perioadelor trecute, făcnd trimitere cu precădere asupra vrstei psihologice,chiar dacă pot pleca de la fidela şi mine mai e o zi5.

+omunicarea cu pacientul bătrJn 6 nevoie ca, <amandescu <.0.%(--() să aprecieze modificările psihologice ale individuluica o devenire, conservnd"de regulă" nucleul personalităţii. Acest mod de a vedea !olnavulajuns în zona senectuţii permite medicului să recunoască elementele de !ază ale personalităţii !olnavului conservate"su! trecerea timpului" şi, în acelaşi timp, să sesizeze eventuala apariţiea unor modificări patologice, în afara procesului de îm!olnăvire.

e fapt, medicul tre!uie să ştie să comunice şi să relaţioneze cu pacientul vrstnic, începndde la ascultare.



upă N.=an LO"ascultarea eficientă presupune &- sfaturi:&)" 4ncetea2ă să vorbe3ti G nu poţi asculta în timp ce vor!eşti7()"u3urea2ă situaţia vorbitorului G ajută"l să se simtă li!er să vor!ească7F)"arată vorbitorului că vrei să-l asculţi G privirea şi comportamentul să denote interesul7nu citi notiţele, corespondenţa sau ziarul în timp ce vor!eşte cineva7 ascultă pentru a înţelege,

nu pentru a te opune7H)"renunţă la gesturi care distrag atenţia G nu mzgăli, nu !ate dara!ana5 cu degetele, nuum!la cu hrtii7I)"pune-te 4n pielea vorbitorului G încearcă să vezi din punctul lui de vedere7J)"fii răbdător G acordă destut timp, încearcă să nu întrerupi, evită să pleci în timp ce altulvor!eşte7E)"nu te 4nfuria G furia poate duce la interpretări greşite7R)"nu fi dur 4n dispute 3i critici 3i nu te impune ca atotcunoscător G această poziţie îi face pe oameni mai defensivi, tăcuţi sau furioşi7')"pune 4ntrebări G îl încurajează pe vor!itor, îi demonstrează că 4l asculţi, că poţi şi vrei să-laOuţi să"şi dezvolte şi să"şi încheie demonstraţia7

&-)" 4ncetea2ă să vorbe3ti G primul şi ultimul sfat, deoarece celelalte depind de acesta7

Ti alături de ascultare, ră!darea, încrederea şi corectitudinea, pot da girul uneiînţelegeri reciproce.

+%) S +#)%&+& L )(*&+& 9($&( !((

2 pro!lemă majoră în practica fiecărui medic este cea a comunicării unor diagnosticegrave de !oli cu evoluţie fatală sau cu pronostic rezervat./omunicarea unor astfel de veşti este pro!a!il cea mai dificilă situaţie interpersonală din activitatea medicului de familie sau aspecialistului, indiferent de domeniul in care ar activa. ?ără această comunicare a

diagnosticului, principiul intervenţiei precoce şi radicale nu este operant iar amnarea poateavea consecinţe fatale sau deose!it de grave. 6+emple semnificative în această direcţie pot filuate din patologia malignă, din psihiatrie, din cardiologie, din psihiatrie, neurologie sauoricare altă specialitate. Pacientul are dreptul să refuze sau să aleagă tratamentul, dar are deasemenea dreptul să ai!ă cele mai adecvate şi comple+e informaţii despre diagnostic, prognostic, riscurile şi !eneficiile terapiei. esigur a vor!i sensi!il despre toate lucrurileacestea înseamnă un efort şi un consum afectiv care va face ca medicul să ai!ă inerentedificultăţi. /omunicarea veştilor proaste incum!ă respectarea unor reguli, în ideea menajăriiatt ct este posi!il, att a unei părţi ct şi a celeilalte. Astfel, #udose ?l., 0adea 8.%(---) propun o serie de asemenea reguli de respectat în comunicarea ve3tilor rele şi anume:

&. *1ta!iliţi un moment ct mai puţin dureros pentru pacient.

(. */omunicaţi vestea personal, nu prin telefon.

F. *Alocaţi un timp adecvat pentru discuţia în care se vor comunica veştile.

H. *?olosiţi un lim!aj simplu şi clar.

I. *6vitaţi tentaţia de a minimaliza o pro!lemă.

J. *Asistaţi starea emoţională a pacientului.



E. *6+primaţi păreri de rău pentru ce i se întmplă pacientului. /ontinuaţi discuţia.

R. *@rmăriţi sentimentele pe care pacientul le are după ce a primit veştile rele.

'. *Deasiguraţi pacientul că şi în continuare sunteţi disponi!il cu tot ce vă stă în putere.

&-."/omunicaţi planul de îngrijire, dar nu promiteţi o vindecare.

PD20B686 6 /28@N</AD6 BA 02BNA=<< /@ #@B0@DXD< /2;N<#<=6

8edicul, psihologul şi personalul medical se află în situaţie de mare dificultate atunci cndeste nevoit să comunice cu pacienţii cu tul!urări cognitive grave cum ar fi !olnavii de !oalăAlzheimer sau alte tipuri de demenţă. /redem că o serie de sfaturi generale pot ajutaspecialiştii în acest demers:

ncurajaţi persoana să poarte ochelarii %şi aparatul auditiv) în toate situaţiile în care îi purta

şi înainte de de!utul pro!lemelor de demenţă. Nu puneţi între!ări în timp ce sunteţi cu spatele, făcnd altceva şi nici cnd priviţi în altă

direcţie.

Aşezaţi"vă aproape de pacient, fie în faţa sa, fie lngă dnsul, astfel înct să vă poată vedeaşi auzi ct mai !ine.

/onversaţia va decurge mai uşor dacă lipsesc factorii care distrag atenţia %#=, radio"ultre!uie închise).

8ai înti încercaţi să sta!iliţi contactul vizual. Pronunţnd numele persoanei sau atingerea !raţului vă poate fi de ajutor.

8edicina psihologica si psihosomatica <

2 mare varietate de acuze somatice care antrenează convingerea pacienţilor că ei suntsuferinzi din punct de vedere corporal, în ciuda unor pro!leme emoţionale sau psihosocialedemonstra!ile, rămn în afara unei posi!ilităţi de definire clare. isconfortul somatic nu îşi aree+plicaţie sau are una parţială, în ciuda convingerii cvasiunanime a pacientului că suferinţelelui îşi au originea într"o !oală defini!ilă care îl determină să ceară ajutor medical şi care îidetermină incapacitatea şi handicapul. n mod cu totul parado+al somatizarea este o pro!lemă

majoră de sănătate pu!lică, simptomele funcţionale fiind printre primele cauze de incapacitatede muncă şi incapacitate socială. #ot în sfera sănătăţii pu!lice intră şi faptul că pacienţii cusimptome somatice nee+plicate, recurente, sunt adesea investigaţi în e+tenso, spitalizaţi, supuşiunor proceduri de diagnostic invazive, unor tratamente medicale în care polipragmazia seîmpleteşte cu metode recuperatorii costisitoare şi care creează !oli iatrogene adeseori maigrave dect presupusele !oli somatoforme.



S#)"$&8"!( & )(*&+& PS&H#S#)"$&+ncercarea medicului de înţelegere a simptomelor somatice nee+plicate ca

manifestări ale conflictelor inconştiente, ale modelelor comportamentale saudisfuncţionalităţilor familiale, se loveşte de sentimentul că nu este înţeles din partea pacientului ca şi în cazul în care aceste tul!urări corporale sunt puse pe seama pertur!ăriineurotransmiţătorilor %Simon '(, 566E). /a şi în vremea încercărilor lui reud S de ae+plica isteria, pacienţii actuali cu simptome somatice nee+plicate, privesc eforturileclinice şi ştiinţifice drept nefolositoare, iar pu!licaţiile unor organizaţii de suport ale !olnavilor cu astfel de tul!urări %encefalită mialgică, sindrom de o!oseală cronică) suntvehement critice la adresa celor care îndrăznesc să lege aceste condiţii de depresie sau

suferinţă psihologică %FacGson, 56;;). 8ajoritatea definiţiilor somatizării includ presupunerea că simptomele somatice nee+plicate ar rezulta dintr"un disconfort %suferinţa psihologică latentă).

"(+$&9&$"$(" ('"$&9 & S#)"$&8"!("@n mare număr de lucrări au fost consacrate !azelor dispoziţionale ale somatizării şi

rolului afectivităţii negative. /ercetările lui +osta şi )c+raie %56;<) şi Watson şiPennebaGer %56;6), au fost centrate pe o stare sufletească considerată de autor ca3afectivitate negativă %A.N.). 1u!iecţii cu A.N. au nivel înalt de disconfort şiinsatisfacţie, sunt introspectivi, stăruie asupra eşecurilor şi greşelilor lor, tind să fienegativişti, concentrndu"se asupra aspectelor negative ale celorlalţi şi ale lor.

Afectivitatea negativă are trăsături similare cu alte tipologii dispoziţionale cum ar finevroticismul, an+ietatea, pesimismul, maladaptivitatea. Afectivitatea pozitivă ar ficontrariul celei negative, asociată cu e+traversia, nivelul energetic crescut, nivelul deactivitate superior.

2 serie de scale pot evalua afectivitatea negativă: scala de emotivitate negativă% Negative $motionalit' Scale-N$! ), din chestionarul de personalitate $ellegen%Tellegen

s !ultiple (ersonalit' )uestionnaire), scala N.A. din scalele de afectivitate pozitivă şi negativă % (ositive and Negative *ffectivit' Scales-(*N*S ).

S#)"$&8"!(" - % +#)P#!$")($ L "0" B#&&1omatizarea nu se referă doar la simptome sau la sindroame precis definite, asupra

cărora vom reveni, ci şi la un anumit comportament faţă de !oală. Acest termen decompor"amen" de &oală“ (ilness &eha+iour“! a fost introdus de *avid )echanic în56Q şi se referă la căile prin care simptome date pot fi diferit percepute, evaluate, şi permit sau nu, să se acţioneze asupra lor. Acest concept a fost e+tins la situaţiile clinice pro!lematice de către PiloRsGy %566, 566M), care a numit somatizarea, e+agerarea saunegarea !olii drept 3comportament anormal faţă de !oală. Delatarea simptomelor poatefi e+agerată sau diminuată prin recompense sau pedepse, prin orice formă de !eneficiu primar sau secundar %)echanic, 56<;).

iferenţe semnificative în ceea ce priveşte remarcarea, definirea şi reacţia faţă desimptome sunt legate de se+ul individului. ?emeile sunt mai sensi!ile la stimulii mediuluie+tern, iar !ăr!aţii la cei fiziologici interni în definirea propriilor simptome. Astfel, studii

de la!orator şi de teren riguroase arată că !ăr!aţii sunt mult mai capa!ili să detectezeritmul inimii, activitatea stomacului, tensiunea arterială şi chiar glicemia. 8ajoritateaautorilor sunt de acord că !ăr!aţii şi femeile utilizează strategii diferite. ?emeile suntfoarte sensi!ile la pro!lemele situaţionale, iar modelul lor de raportare a simptomelor reflectă conjuncturile pe care le percep ca stresante. Depetarea simptomelor va tinde săreflecte fluctuaţiile situaţionale. 0ăr!aţii în schim!, tind să ignore situaţiile şi să seconcentreze asupra pro!lemelor lor fiziologice. <mportant este că, diferenţele dintre se+eîn ceea ce priveşte !aza perceptuală a raportării simptomelor este identică cu a indivizilor sănătoşi.

P#S&B&( )#*(( "( S#)"$&8!&&iverse corelaţii au făcut o!iectul sta!ilirii unor posi!ile modele de relaţie care nu se

e+clud reciproc şi care propun ipoteze cauzale. intre aceste modele le vom discuta peurmătoarele:• Somatizarea ca mecanism de a ărare siholo ic. 1omatizarea ca mecanism de



8edicina psihologica si psihosomatica <<

8anualul 18"<= %&''H) su!liniază că trăsătura comună a tul!urărilor somatoformeeste prezenţa simptomelor fizice, care sugerează o afecţiune aparţinnd medicinii interne dar care nu poate fi pe deplin e+plicată de o situaţie aparţinnd medicinii generale, de efectele

directe ale unei su!stanţe sau de altă tul!urare mintală %cum ar fi atacurile de panică). ncontrast cu simularea, simptomele somatice nu sunt su! control voluntar. #ul!urărilesomatoforme diferă şi de simptomele psihice consecutive unei afecţiuni medicale prin aceeacă nu e+istă nici o situaţie medicală care să poată fi considerată ca pe deplin responsa!ilă pentru simptomele somatice. /ei mai mulţi autori afirmă că acest concept, care grupeazăsituaţii diferite, are drept numitor comun disconfortul corporal nee+plicat, generat de pro!leme psihiatrice, psihologice sau sociale.

'!%P" $%B%!!&#! S#)"$##!)( L *S)-&9 & &+* 5M

18"<= înscrie în grupa tul!urărilor somatoforme următoarele categorii:• tulburarea de somati2are %care din punct de vedere istoric se referea la isterie sau

sindromul 0riuet) este o tul!urare polisimptomatică care de!utează înaintea vrstei de F-de ani, evoluează mai mulţi ani şi se caracterizează printr"o com!inaţie de durere şisimptome gastro"intestinale, se+uale şi pseudo"neurologice7

• tulburarea somatoformă nediferenţiată se caracterizează printr"o suferinţă fizicăine+plica!ilă care durează cel puţin J luni şi se situează su! limita diagnosticului detul!urare de somatizare7

• tulburările de conversie implică simptome ine+plica!ile sau deficite care afecteazămotricitatea voluntară sau funcţia senzorială sau sugernd o situaţie neurologică sau alte

situaţie de medicină generală. ?actorii psihologici se apreciază că sunt asociaţi cusimptomele sau deficitele7• tulburările durerii %tul!urări somatoforme de tip algic) sunt caracterizate prin dureri care

focalizează predominant atenţia clinică. n plus, factorii psihologici sunt apreciaţi ca avndun rol important în instalarea tul!urării, severităţii, agravării sau menţinerii ei7

• hipocondria este preocuparea privind teama de a avea o !oală gravă, !azată pe greşitainterpretare a simptomelor corporale sau a funcţiilor corporale7

• tulburarea dismorfofobică este preocuparea pentru un defect corporal imaginar saue+agerarea unuia e+istent.

+!&$(!&&( &+*-5M P($!% $%B%!"!( S#)"$##!)A) /el puţin ( ani de acuze multiple şi varia!ile de simptome fizice ce nu pot fi e+plicate prin

nici o tul!urare somatică detecta!ilă şi nici o tul!urare somatică cunoscută nu e+plicăseveritatea, varietatea, proporţia şi persistenţa acuzelor fizice, sau incapacitatea socialăasociată.

acă unele simp"ome se da"orea*ă unor #ac"ori au"onomi, ele nu repre*in"ă "răsă"uri ma>ore ale

&olii, pen"ru că nu sun" persis"en"e şi nu deran>ea*ă &olna+ul.0) Preocuparea !olnavului din cauza simptomelor îi produce o suferinţă permanentă şi îl

determină să consulte doctorul în mod repetat %de F sau mai multe ori) şi să"şi facă seturi deanalize, fie în cadrul asistenţei medicale primare sau a celei specializate. n cazul a!senţeiunor servicii medicale, sau cnd !olnavul nu şi le poate permite financiar, apar automedicaţiileşi consultarea unor vindecători.

! @n total de J sau mai multe simptome din lista următoare:

Simptome gastro-intestinale Y dureri a!dominale



Y greaţă Y a!domen meteorizat Y vărsături sau regurgitări Y tranzit haotic, frecvent sau secreţii fluide eliminate din anus

Simptome cardio-vasculare

Y dispnee fără efort fizic Y dureri precordiale

Simptome genito-urinare Y disurie sau polaOiurie Y senzaţie neplăcută în sfera genitală

Simptome cutanate 3i dureroase Y dureri ale mem!relor la nivelul e+tremităţilor sau ale articulaţiilor

senzaţii de furnicături sau senzaţie neplăcută de amorţeală.

T"#%"R+RI S!*T,R!$ I NR!*TI.IT*T$ • /hiar dacă s"au făcut eforturi de definire nenormativă a tul!urărilor somatoforme,

conceptele somatizării rămn su! semnul normativităţii, astfel hipocondria va fi teamadisproporţionată de !oală, dar aceasta după standardele sociale ale unui loc sau altuia.Acelaşi lucru este vala!il şi în ceea ce priveşte dismorfofo!ia. @n luptător sumo este cutotul altceva, ca termen de referinţă socio"culturală, dect top modelele societăţiioccidentale.

• Mudecarea clinică a faptului că un pacient somatizează sau nu, este de asemenea deschisăunei largi categorii de factori sociali fără nici o legătură evidentă cu !oala, între care seînscriu interferenţele legate de atitudinea şi concepţia medicală şi a instituţiilor deasistenţă.

• n sfrşit, numeroase studii se referă la conceperea somatizării ca un comportament faţă de !oală direcţionat spre e+terior, către procese interpersonale şi factori structurali sociali. 2

serie de cercetători în domeniul antropologiei medicale au evidenţiat într"o manieră clarămodurile în care lim!ajul %idiomul) corporal de suferinţă serveşte drept mijloc sim!olicatt în reglarea unor situaţii sociale ct şi ca protest sau contestaţie.

/onditii psihopatologice frecvente cu e+primare corporala:

*&S)#!##B&"

0oala dismorfică somatică %01) " o preocupare pentru un defect imaginar sau mic înînfăţişare, a fost descrisă de mai !ine de &-- de ani şi cunoscută în întreaga lume. 2ricum,această chinuitoare şi degradantă !oală, deseori trece nediagnosticată, chiar dacă datele

disponi!ile în prezent sugerează că este relativ comună.=irtual, orice parte a corpului poate fi focarul de îngrijorare, cu preocupări cel mai desimplicnd părul, nasul sau pielea. 8ajoritatea pacienţilor se angajează în comportamentee+cesive şi repetitive cum ar fi: verificarea în faţa oglinzii, ciupitul, nevoia permanentă deasigurare. Pacientul se su!estimează permanent şi majoritatea prezintă idei delirante.Pacienţii au deseori idei o!sesive iar depresia este des întlnită. ntotdeauna este prezentriscul suicidului la aceşti pacienţi.

#ermenul de dismorfofo!ie a fost introdus de )orselli în &RRJ pentru a descrie ″ o

sen*a)ie su&iec"i+ă de ur?)enie sau de#icien)ă psihică, pe care pacien)ii o percep în

compara)ie cu ceilal)i, cu "oa"e că în#ă)işarea lor es"e în limi"e normale ″ . 6a este inclusă întul!urările conştiinţei corporalităţii şi în grupul tul!urărilor de somatizare. /u toate că, într"un sens restrns, nu e+istă o deficienţă psihică în dismorfofo!ie, acest termen este de



asemenea folosit la pacienţii care au o urţenie minimă şi o reacţie disproporţionată la ea.Această circumstanţă a simptomelor somatice minime poate fi de asemenea prezentă şi înalte tul!urări somatice.H&P#+#*!&" / S()"$&+ & S()&##'&(1 #ermenul hipocondria derivă dingreaca veche cu sensul literal de 3dedesu!tul cartilagiilor, cu referinţe clare la regiunea

anatomică care adăposteşte diversele viscere su! coaste. ?orma latinizată a cuvntului a făcutepoca şi a transferat sau a a!sor!it şi înţelesul altor concepte de patologie, diferite de la o

epocă la alta %a"ra&ilos, +ale"udinarian " conform valetudo = stare de sănătate, în latină).

)#*(% +#'&$&9 " H&P#+#*!&(&

8odelul cognitiv sugerează faptul că originea şi dezvoltarea tendinţei de interpretaregreşită a informaţiilor referitoare la sănătate pot fi înţelese de cele mai multe ori prin modulîn care cunoştinţele şi e+perienţele anterioare legate de !oală %ale propriei persoane sau alealtora) conduc la formarea presupunerilor referitoare la simptome, !oală, comportamentelegate de sănătate, la profesia medicală, etc. Aceste presupuneri predispun persoana ladezvoltarea unei an+ietăţi datorate stării de sănătate cnd incidentele critice sunt înconcordanţă cu presupunerile care generează interpretări specifice greşite. 8ai rar,incidentele critice relativ severe pot cauza episoade grave şi îndelungate de an+ietate. ee+emplu, o femeie ale cărei teste de depistare a cancerului şi investigaţiile medicaleulterioare au relevat e+istenţa !olii, a trecut de la convingerea că 3sănătatea ta are singurăgrijă de ea5 la ideea că 3poţi fi do!ortă de !oli grave sau chiar fatale în orice moment fără afi prevenită5. #re!uie amintit întotdeauna că a fi !olnav reprezintă un factor potenţial pentruca an+ietatea să se concentreze pe sănătate, în special cnd !oala este gravă.

<D6/<< N #6DAP<A /2;N<#<=X A K<P2/2ND<6<

1ă sta!ilească faptul că anumite catastrofe de care se tem, nu se vor întmpla7 1ă descopere importanţa factorilor de menţinere, identificaţi în timpul şedinţei7 1ă descopere importanţa gndirii negative7 1ă descopere dacă folosirea unei strategii alternative va avea vreo valoare7 1ă reconsidere anumite convingeri cu privire la sănătate şi !oală, convingeri care

sunt distorsionate e+agerat.

!epere 4n psihose@ologie

/unoaşterea dezvoltării se+uale şi comportamentului se+ual a devenit progresivimportantă pentru îngrijirea sănătăţii pe măsură ce s"au schim!at standardele şi e+igenţele pu!licului. 1e+ualitatea este un continuum care se dezvoltă în timp în etape al căror conţinut !iologic, psihologic şi social este distinct



"SP(+$( )#*(!( L "B#!*"!(" S(I%"&$0&&• <nfluenţa modelului socio"cultural privind deschiderea respectiv restricţia pro!lemei

se+ualităţii în sfera comunicării, artei, educaţiei• 1chim!area mentalităţii sociale privind opţiunile se+uale %homose+ualitate, les!ianism)

şi e+tragerea opţiunilor se+uale diferite din sfera patologiei• /reşterea masivă a înţelesului pentru cercetările privind se+ualitatea normală şi

patologia cu apariţia unor metode terapeutice noi şi eficiente• Apariţia unor grupuri şi organizaţii profesionale care au drept ţintă educaţia se+uală,

psihoprofila+ia şi terapia• Acceptarea se+ualităţii ca un domeniu de investigaţie şi terapie medicală şi

recunoaşterea se+ologiei ca specialitate

isfuncţiile se+uale constituie un important capitol în cea de"a &-"a clasificare internaţională a !olilor. Bucrarea ela!orată de 281 dedică capitolul ?I( acestor tul!urări. 7Q - +"S&&+"!(" *&S%+0&&#! S(I%"( L PS&H&"$!&( ? I(.- A!senţa sau pierderea dorinţei se+uale

? I(.& Aversiunea se+uală şi lipsa plăcerii se+uale ? I(.( 6şecul răspunsului genital ? I(.F isfuncţia orgasmică ? I(.H 6jacularea precoce ? I(.I =aginismul non organic ? I(.J ispareunia non organică ? I(.E Activitatea se+uală e+cesivă ? I(.R Alte disfuncţii se+uale nedatorate unei tul!urări sau unei !oli organice ? I(.' isfuncţia se+uală nedatorată unei tul!urări sau unei !oli organice, fără precizare

Psihologia actului chirurgical /hirurgia este cea mai spectaculoasa ramura a medicinei, fiind caracterizata de o ma+imaincarcatura emotionala ce insoteste pacientul care asteapta rezultatele interventiei. Pe langa o realacrestere a calitatii vietii celui operat, datorita chirurgiei moderne caracterizata tot mai mult prinrapiditatea e+ecutiei, tre!uie acordata o atentie sporita factorului psihic inclus in mod inerent inrelatia terapeutica dintre chirurg si !olnavul opera!il. Pacientul este confruntat cu suferinta fizica,dominata de durere, si cu cea psihica, dominata de incertitudine, an+ietate si adeseori chiar depresie,mai ales in situatiile ireversi!ile. <n planul psihologic al pacientului, an+ietatea domina aproape petot parcursul actului chirurgical, incepand cu momentul internarii, continuand cu pregatirea preoperatorie %ganduri despre riscul operator) sau cu momentul anesteziei %griji referitoare la

posi!ilitatea de a nu se mai trezi). Actul chirurgical parcurge mai multe etape: preoperatorie, intraoperatorie si postoperatorie%precoce si tardiva).

" "apa preopera"orie poate varia de la cateva saptamani, zile, sau minute %in cazul urgentelor). in punct de vedere al psihologiei !olnavului, ca si al posi!ilitatilor de interventie in plan psihoterapeutic, aceasta etapa este cea mai importanta. 1tresul psihic preoperator poate aveaconsecinte atat asupra reactivitatii !olnavului chirurgical cat si asupra evolutiei sale postoperatorii.

" "apa in"raopera"orie este caracterizata in special de disconfortul fizic, pe care"l presupuneinterventia.



" "apa pos"opera"orie este caracterizata prin disconfort mi+t: fizic prin dureri, varsaturi, meteorism,impotenta functionala, dar si posi!il psihic, dominat de an+ietatea referitoare la rezultatele operatieisau prezenta mutilarii, infirmitatilor %e+.in amputatiile de necesitate). <ntre disconfortul fizic si cel psihic e+ista o legatura directa, foarte stransa.

umea medicamentului

Astfel, un pacient care a fost informat despre urmarile interventiei, a fost informat in legaturacu ceea ce urmeaza sa se intample cu el, va reactiona mult mai !ine la durerile fizice, va ficapa!il sa treaca mai usor peste stresul asociat recuperarii fizice..

ncă de la începutul medicinei au e+istat medicamente active şi place!o şi că prescriereamedicamentului a ocupat dintotdeauna un loc fundamental în relaţia medic"!olnav. ?armacopeeamodernă datează de la mijlocul secolului C<C iar industria farmaceutică este produsul secolului

CC. ezvoltarea acesteia este uriaşă iar conotaţiile economico"sociale ale medicamentului înlumea contemporană, în special în cea occidentală sunt enorme incolo de funcţia sa terapeutică,medicamentul a devenit un o!iect social şi economic considera!il de care tre!uie să ţinem contîn mare măsură, în mod egal pe plan psihologic şi psihopatologic. Adesea medicamentul adevenit sim!olul nivelului de viaţă dintr"o ţară. DeLmand P. %&'JJ) după #udose ?l. %(--F), dincolo de funcţia sa terapeutică,medicamentul a devenit un o!iect social şi economic considera!il de care tre!uie să ţinem contîn mare măsură, în mod egal psihologic şi psihopatologic. Adesea, medicamentul a devenitsim!olul nivelului de viaţă dintr"o ţară. /u acest titlu, el poate fi considerat, pe drept cuvnt,drept un factor de progres. /u toate acesta, tre!uie reţinut că populaţia unei ţări mariconsumatoare de medicamente, nu este şi populaţia cea mai !ine îngrijită.Apar aceste considerente de ordin mai mult economic şi raportat la comunitatea de consum, chiar dacă după definiţie Barousse %&''J)"medicamentul este o su!stanţă administrată ca remediu,destinată com!aterii unei tul!urări sau leziuni şi, în final, să conducă la o!ţinerea vindecării5. nacest caz, putem remarca cele două aspecte ale medicamentului, legat de acţiunea sa:medicamentoasă şi psihologică, astfel înct, activitatea sa să fie suportată att organic, dar şi sălucreze5 din punct de vedere psihologic asupra remedierii sănătăţii pacientului aflat în terapiemedicamentoasă.

Astfel, înainte de a prescrie medicamentul în sine, imaginea sa face în unele cazuri,eficienţa să fie în strnsă legătură cu aceasta. Putem remarca e+istenţa unei imagini:

a) interne"#udose ?l.%(--F), ca o reprezentare inconştientă cu puternică încărcătură afectivă careeste ela!ortă pe parcursul dezvoltării individului, prin mecanisme de introiecţie şi rejecţie ct şifaptul că imaginea medicului şi a locului pe care"l ocupă în ierarhia reprezentărilor pacientului,influenţează starea de fapt7

!) e@terne"care se raportează la industria farmaceutică ce promovează prin reclama pu!licitară ,efectul şi durata soluţiei medicamentoase produsă clientului. e fapt, #udose ?l.%(--F), întreimaginea e+ternă a medicamentului, aşa cum este ea difuzată în media, aşa cum este ea receptatăde către utilizator şi proprietăţile sale farmacologice, avndu"se în vedere că se insistă asuprasuccesului pe care îl va avea medicamentul în funcţie de parametri precum: culoarea, prezentarea, modul de utilizare, etc.

upă <amandescu <.0.%&''I):



a)"momentul prescrierii desfăşurat în cadrul unei verita!ile confruntări între aşteptările !olnavului şi argumentele medicului, unde cererea5 şi oferta5 oscilează între o verita!ilătocmeală amorsată5 de e+perienţele pacientului şi dezamorsată5 de asigurările date de cătremedic, referitoare la utilitatea sau inutilitatea medicaţiei aflate în discuţie7 !)"momentul acţiunii farmacologice a medicamentului, capa!il să genereze reacţii su!iective

sau o!iective din partea pacientului şi interpretate de către acesta pe !aza, fie a unei culturimedicale, fie a e+perienţei anterioare a administrării aceluiaşi medicament sau a altor medicaţii.n acest punct se poate vor!i deja despre reacţia psihică pro şi contra medicamentului implicnddirect pacientul în efectul scontat sau din contră7c)"momentul bilanţului cnd !olnavul poate aprecia ca o reuşită, acţiunea !enefică amedicamentului, căpătnd încredere pentru eventualele readministrări ale acestuia în cazul unor recidive, şi, invers, cnd !olnavul poate fi decepţionat de eşecul tratamentului primit şi tre!uie săreia sisific tratamentul cu un nou medicament , avnd nevoie să fie asigurat de către medic că a pierdut o !ătălie, dar nu un răz!oi5. Necesar dar de multe ori controversat, medicamentul rezistă şi face istorie5, reţinnd marca şiamprenta att prin prisma medicului care este cel ce decelează în administrarea lui, ct şi de

psihologul ce încearcă a5asana5 tărmul aplicării lui, din punct de vedere psihic.

!eacţia psihologică la terapia medicamentoasă

<dentificăm cteva elemente care crează starea de reacţie adversă, dată de:a)"efectele secundare pe care unele medicamente le pot avea asupra pacientului şi acestea potdezvolta o stare de teamă, neîncredere şi regres în faţa !olii crescnd starea de an+ietate aacestuia7 !)"efecte secundare care acţionează direct asupra sistemului nervos sau$şi asupra psihicului, dndmanifestări nedorite cu implicaţii neaşteptate.<mplicaţiile acestei neconcordanţe între efect cauză, influenţază calitatea vieţii pacientului, dar

pot declanşa şi reacţii nedorite, astfel înct, <amandescu <.0.%(--F), încercnd o clarificare personală a pro!lemelor de ordin psihologic care se nasc în cazul e+istenţei unor antecedente personale ale !olnavului de tip alergic distingnd în funcţie de cei doi mem!ri ai relaţiei medic" pacient, următoarele aspecte:&)"pentru bolnav:

a)"teama de un nou accident, foarte pro!a!il în cazul în care !oala este cronică şi necesităadministrări repetate de medicamente7

!)"riscul de instalare a unei verita!ile fo!ii a medicamentelor conjugat cu apariţia unor preocupări o!sedante de preîntmpinare a unor astfel de accidente, realizndu"se ta!loul clinic alunei adevărate nevroze7

c)"asumarea unei intense suferinţe cauzate de dureri atroce şi în care teama unei reacţiimedicamentoase este evidentă7

d)"reacţii neuro"vegetative zgomotoase la orice nouă tentativă de administrare a unor medicamente, fără risc pentru !olnav7

e)"e+trapolarea reacţiilor alergice declanşate de cteva medicamente la întregul arsenalmedicamentos, e+istnd e+presii ca sunt alergică la toate medicamentele5.

()"pentru medic:a)"intrarea într"o stare de alertă e+cesivă în faţa acestor !olnavi, reacţia medicului fiind una

deose!ită7 !)"evitarea sau pasarea5 acestor !olnavi la alţi colegi medici7

c)"temporizarea tratamentului medicamentos, crend riscuri mai mari dat asumarea risculuiipotetic al acestor medicamente, diferite de cele care au declanşat accidentele anafilactice7



d)"confundarea reacţiilor neuro"vegetative ale !olnavului la administrarea unor medicamente%an+ietate, angoasă, etc.)7

e)"atitudini viznd testarea !olnavului alergic la medicamente, pornind de la posi!ilitateaavută în vedere de către medic a unei condiţionări refle+e între acţiunea anterioară a acestora şireacţiile neuro"vegetative asociate asociate %testarea se face după tipul efectului place!o)7

f)"evitarea de către medic la aceşti !olnavi, a polipragmaziei a medicamentelor, avnd învedere punerea în !alanţă a efectelor terapeutice urmărite şi a riscurilor de accent alergic.

((+$% P"+(B#

/uvntul 3place!o5 reprezintă forma * la viitor" a ver!ului latin placeo$plăcere şi poate fitradus stricto sensu prin: 3voi plăcea, sau, mai li!er, 3voi fi plăcut %agrea!il). /uvntulPlace!o are sensul de agrea!il, plăcut" în sens de promisiune" şi deci poate defini aşteptarea unui !olnav " cnd i se dă un medicament " la acţiunea utilă, plăcută a acesteia. %Bradu &amandescu& 3i ecula &, QMMQ).

ncercnd o delimitare semantică a noţiunilor din domeniul factorilor pshihologici care

însoţesc actul terapeutic, &onescu ' %56;7) propune următoarea definiţie operaţională: 36fectul place!o cuprinde ansam!lul manifestărilor clinice care apar la un !olnav sau persoana sănătoasăcăreia i s"a administrat, în scop terapeutic sau e+perimental, o su!stanţă neutră din punct devedere farmacodinamic5.

+"!"+$(!(( '((!"( "( ((+$%%& P"+(B#1 su!stanţa administrată este inertă farmacodinamic efectul este simptomatic durata efectului este, de regulă, scurtă7 instalarea efectului este mai rapidă dect a unei su!stanţe farmacodinamice active• acţiune nespecifică

+#)P&"0, #-+#)P&"0, "++(P$"0 Noţiune referitoare la adeziunea !olnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorării

stării de sănătate, în care pot fi incluse terapiile !iologice, regimurile alimentare, modificareastilului de viaţă ca şi acceptarea supravegherii medicale şi a controlului periodic. /omplianţaeste definită ca fiind o acţiune ce concordă cu o cerere sau cu o recomandare * este tendinţa de ase supune uşor.

Numeroşi factori sunt incriminaţi în non"complianţă5. intre aceştia vom menţiona ca principale grupe: factori legaţi de trăirea !olii şi de înţelegerea sa intelectuală de către !olnav7factori legaţi de relaţia medic"!olnav7 factori legaţi de tipul tratamentului7 factori legaţi deanturajul !olnavului. intre factorii legaţi de !oală menţionăm: diagnosticul, gravitatea,

mor!iditatea, evoluţia, durata, iar dintre cei legaţi de tratament: e+istenţa unor produse cuacţiune prelungită, durata tratamentului, numărul de medicamente, frecvenţa crizelor şidimensiunea dozelor, prezenţa efectelor nedorite.

n funcţie de natura, severitatea şi durata !olii complianţa terapeutică variază într"un modrelativ previzi!il.

&ndicaţiile ct şi contraindicaţiile efectului place!o, constituite su! forma placeboterapiei,astfel %<amandescu <.0."(--():&) indicaţii:

a)"cazurile care !eneficiază de o relaţie terapeutică e+celentă %medic optimist, apropiat, autoritar,

preocupat de !olnav iar acesta"încrezător în medic şi medicament)7



!)"simptomele !olii nu pot fi tratate cu medicamente active sau aplicarea acestora are efecteechivalente fără a fi grevate de efectele secundare7c)"situaţii în care se urmăreşte sevrajul unui medicament care"după ce şi"a îndeplinit rolulterapeutic"nu mai este necesar, dar s"a instalat o dependenţă7d)"situaţii care necesită scăderea dozelor unui medicament activ, cu efecte secundare importante7

e)"situaţii în care se urmăreşte dovedirea !azei funcţionale %a!senţa su!stratului organic)al unor simptome zgomotoase5.() contraindicaţii:a)"e+istenţa unei medicaţii active şi fără efecte secundare marcate pentru simptomele de tratat7 !)"!olnavii place!o negativ, ca şi cei care sta!ilesc o relaţie interpersonală nevia!ilă5, deficitarăcu terapeutul7c)"cazurile de aplicare repetată a 6.P. la care acţiunea terapeutică diminuă progresiv şi la care,adesea apare efectul Noce!o, caracterizat prin simptome negative, scăderea efectului terapeuticchiar la medicamente active7d)"discriminarea între !olnavii trataţi cu Place!o şi cei cu preparate active în cazul evaluării unor medicamente noi la !olnavii aflaţi într"o stare critică"%<llharat consideră că acolo unde Place!o

nu mai este un factor terapeutic ci un factor pertur!ator sau devine un surogat al terapiei, atunciapare pro!lema etică5)

&"$!#'(&&• #ermenul de 3iatrogenie5 vine de la grecescul ia"ros * vindecător, medic, şi genos * cu

sensul de 3produs de5, 3făcut de5. n opinia lui Predescu 9 %566M) iatrogenia este o stare psihică reactivă determinată de atitudinea greşită a medicilor şi a personalului sanitar. nsensul cel mai larg 3iatrogenic5 înseamnă indus de medic, iar alăturarea parado+ală !oalăiatrogenă se referă la acele !oli care rezultă din tratamentul medical profesional şi desprecare se presupune că nu ar fi apărut dacă aceste terapii nu ar fi fost aplicate.

• #ermenul de 3iatrogenie5 este e+tins nu doar la activităţile desfăşurate de medic propriu

zis, ci şi de cele efectuate de alte persoane calificate ca terapeuţi, asistente medicale,tehnicieni, şi chiar psihologi.

$rauma ca realitate psihică

Buată ca fapt, trauma reprezintă o rană, o leziune, pricinuită de un agent e+terior, iar privită ca trăire, ea reprezintă o tul!urare psihică, o zguduire, o rană sufletească aşa cumsurprinde etimologic cuvntul, icţionarul de neologisme"8arcu ?l., 8aneca /. %&'ER).e la această încadrare etimologică a cuvntului traumă= valoarea sa structurală creşte, astfelînct ?ischer ;. şi Diedesser P. %(--&) pornind de la o înţelegere situaţională, o definesc ca fiindo e+perienţă vitală de discrepanţă între factori situaţionali ameninţători şi capacităţileindividuale de stăpnire, care decurge cu sentimente de neajutorare şi a!andon lipsit de apărare şi

astfel produce o zdruncinare dura!ilă a înţelegerii de sine şi de lume5.#rauma implică situaţia traumatică ce se constituie în esenţă, într"o coe+istenţă între trăire 3icomportament, pe cnd, reacţia traumatică are la !ază timpul, iar e@perienţa traumaticăconduce spre trauma psihică. Acest periplu, schematic, deoarece scopul nostru este de a schiţatendinţa noului în demersul medical şi psihologic al traumei, după ?ischer ;. şi Deidesser P.%(--&) conduce spre trauma psihică definită ca o e+perienţă vitală de discrepanţă între factorisituaţionali ameninţători şi capacităţile individuale de stăpnire, care este însoţită de sentimentede neajutorare şi a!andonare lipsită de apărare şi care duce astfel la o pră!uşire de durată aînţelegerii de sine şi de lume5.



e fapt, parado+al, trauma evoluează5 de la 2druncinare la prăbu3ire prin durată, înultimul caz, avnd implicaţii psihologice. Ne permitem în continuare a face doar demersuriconceptuale, literatura direct implicată în proces, fiind cea care decodifică structura interioară afenomenului surprinzndu"i specificitatea. Astfel, se face trecerea cronologico"etimologică spre * traumatism:

"traumatism psihic"traumatizare"psihotraumatologie"traumatologie,implicaţiile conceptuale decurgnd dintr"o etapă evolutivă în alta. #rauma incită la reflecţie filosofică, dar şi la încărcătura psihică, fapt ce denotă multitudineade aspecte su! care poate fi privită, formnd familia5. n acest sens, traumatismul suscită unviu interes în definire astfel înct:

a)"icţionarul de filosofie %&''R) Barousse surprinde ansam!lul de tul!urări provocate de orănire, de o !oală %schim!are intervenită în echili!rul personalităţii), sau de un şoc emoţional

%pierderea memoriei, dezadaptare)7 !)"0re!an =.%&'RE)"6C"specifică nume generic dat leziunilor produse în urma unei lovituri, aunei tăieturi, etc. cauzate de un factor e+tern %mecanic, fizic, etc.)7c)"Barousse"icţionarul de psihologie %&''J) ca fiind"un şoc violent suscepti!il de declanşareaunor tul!urări somatice şi psihice5.

$raumatismul psihic "tul!urare, suferinţă psihică provocată de un factor e+tern5, "0redan=.%&'RE)"6C, "Barousse"icţionarul de psihiatrie %&''R)"definit ca fiind un eveniment suferitde un su!iect, care resimte o foarte puternică zdruncinare afectivă şi emoţională ce pune în jocechili!rul său psihologic şi determină adesea o decompensare de tip psihotic sau nevrotic, saudiverse somatizări5. n prezent, termenul este rezervat descrierii tul!urărilor nevrotice şi

psihosomatice care sunt consecinţa directă a unor emoţii violente cauzate de accidente, deagresiuni dramatice şi de catastrofe. $raumati2area implică acţiunea de a traumatiza, fapt ceconfirmă e+istenţa unei diade agresor şi victimă, efectul su!liniind e+istenţa unui conflictdestructural, ajungnd în timp la psihotraumă ca rezultantă a disfuncţiei echili!rului valoric asituaţiei pro!lemă creată şi incapa!ilă de a fi rezolvată în mod favora!il. 1e surprind cauzal, elementele ce constituie !aza psihotraumatologiei ca pornind de la?ischer ;. şi Diedesser P. %(--&) o teorie orientată interdisciplinar asupra leziunilor psihice şimultiplelor lor urmări negative pentru cei în cauză. #otodată, psihotraumatologia în accepţiaaceloraşi autori, reprezintă studiul leziunilor psihice în ceea ce priveşte condiţiile lor de apariţie,desfăşurarea lor actuală, ct şi consecinţele lor imediate şi pe termen lung %traumatizare, modeluldesfăşurării traumatizării psihice). #erapia traumei adună în su!e+istenţa sa, att elemente de psihanaliză, ct şi pe cele ale terapiei comportamentale astfel înct, ?ischer ;. şi Diedesser P.%(--&) procedeul terapeutic constă în ela!orarea structurilor de apărare sfărmate, alături de oîntărire a structurilor şi funcţiilor sănătoase ale personalităţii şi ţinteşte la retrăirea, perla!orareaşi înţelegerea e+perienţei traumatice.

*urerea-preambulul suferinţei 3i bolii

Boe!el M.%&'FI) defineşte durerea ca fiind o senzaţie umană deose!it de importantă care asigurăreacţii adecvate ale individului faţă de elementele agresive ale mediului şi care acţionează ca ungen de consilier care ne avertizeză asupra pericolelor.



<amandescu <.0.%&''E) defineşte durerea ca fiind o senzaţie particulară, de o!icei dezagrea!ilă,însoţită de o serie de fenomene somato"vegetariene refle+e şi de o coloratură psihoafectivănegativă, determinată de acţiunea unor stimulim nociceptivi asupra receptorilor specifici %sauasupra oricăror receptori, dacă se depăşeşte un anumit prag de intensitate şi durată).

/ea mai cunoscută şi uzuală clasificare, este cea anatomofi2iologică ce permite decelarea celor două mari clase de dureri:a)"cea cu supor" real "unde e+istă cu certitudine un agent nociceptiv %e+tern sau intern) careinteracţionează cu organismul7 ce la rndul ei poate fi:" somatică G ce rezultă din acţiunea unor stimuli %potenţial) nocivi asupra receptorilor dureroşi

" neuropatici G care rezultă din lezarea$degenerarea căilor somatosenzoriale, fapt ce duce lae+istenţa$persistenţa senzaţiilor dureroase, în a!senţa unui stimul nociv7 !)" psihogene"aceste dureri pe lngă faptul că nu se pot pune în evidenţă nici un fel de modificăride natură organică sau acţiunea unui sistem nociceptiv, e+tern sau intern, se mai caracterizează şi prin aceea că apariţia lor reprezintă practic un simptom cu valoare, diagnostică în psihiatrie,

tratamentul lor fiind de competenţa medicului psihiatru.Psihologia interventiei terapeutice

<storia psihoterapiei se confundă cu istoria terapiei şi cu istoria fiinţei umane. 6a este, desigur,cea mai veche şi cea mai 3naturală5 din toate remediile, începnd o dată cu comunicarea interumană,cu posi!ilitatea unei fiinţe de a participa activ la suferinţa alteia, de a alina prin intervenţia spiritului.

n practica medicală, psihoterapia, aşa cum este ea adesea definită ca ansam&lul mi>loacelor psihologice de ac)iune prin care se in"er+ine asupra &olii în scopul o&)inerii unei +indecări sauameliorări a acesteia, este o cvasiconstructantă care, singură sau împreună cu alte mijloace,realizează demersul terapeutic.

Psihoterapia, Qatson %&'JF) este definită ca o acţiune planificată şi intenţională, avnd la !ază unsistem teoretic conceptual !ine pus la punct şi ea tre!uie e+ercitată de către un psihoterapeut calificat%psiholog sau medic) asupra pacientului. 6a utilizează metode şi acţiuni specifice şi nu se poateconfunda cu simpla acţiune caldă şi simpatetică pe care o e+ercită la nivelul empiric, o rudă, un preotsau un prieten foarte apropiat. n acelaşi conte+t, Koldevici <.%&''J) psihoterapia poate fi privită şi cao relaţie interpersonală dintre pacient şi psihoterapeut, relaţie menită să investigheze şi să înţeleagănatura tul!urărilor psihice ale pacientului în scopul de a corecta aceste tul!urări şi a"l eli!era pe pacient de suferinţă.

Psihoterapia vi2ea2ă următoarele aspecte1&) *scoaterea pacientului din criza e+istenţială în care se află7

() *reducerea sau eliminarea simptomelor7

F) *întărirea eului şi a capacităţilor integrative ale personalităţii pacientului7

H) *rezolvarea sau restructurarea conflictelor intrapsihice ale pacientului7

I) *modificarea structurii personalităţii în vederea o!ţinerii unei funcţionări mai mature, cu ocapacitate de adaptare eficientă la mediu7

J) *reducerea %sau înlăturarea dacă este posi!il) a acelor condiţii de mediu care produc saumenţin comportamentele de tip dezadaptativ7

E) *modificarea opiniilor eronate ale su!iecţilor despre ei înşişi şi despre lumea înconjurătoare7

R) *dezvoltarea la su!iecţi a unui sistem clar al identităţii personale.



1ă nu concluzionăm, spunnd că psihoterapia se adresează doar persoanele !olnave, dincontră, acestea reprezintă un tratament psihologic, <onescu ;.%&''-) pentru:" omul sănătos aflat în dificultate, căruia îi conferă confort moral şi o mai !ună sănătate7" celui cu dificultăţi de relaţionare pe care îl ajută spre o mai !ună integrare7

" celui suferind somatic, pe care îl conduce spre alinare7" celui alienat, căruia îi dezvoltă capacitatea de orientare în viaţă şi de resocializare7 Privită dintr"o asemenea perspectivă, psihoterapia prin metodele sale se va îndrepta sprerezolvarea conflictului intrapsihic în conte+tul unei relaţii transferenţiale imaginare şi frustrantect şi adaptarea la realitatea curentă în conte+tul unei alianţe terapeutice reale şi gratificante. easemenea, evaluarea succesului psihoterapiei, 1trupp şi NadleL %&'EE)"cuprinde trei criterii principale şi anume:a) *trăirea su!iectivă a pacientului %dispariţia simptomelor, se simte mult mai !ine, e maimulţumit, mai fericit, mai împăcat cu sine): !) *recunoaşterea socială %progresele realizate de pacient în profesie, familie, la învăţătură, etc.)7c) *materializarea e+pectaţiilor psihoterapeutului în ceea ce priveşte modificările realizate în

sfera personalităţii şi în comportamentul su!iectului. 1e desprind cu certitudine, obiectivele psihoterapiilor ce pot fi imediate ce vizează starea desănătate a pacientului, urmărind: <onescu ;.%&''-)" intervenţia în criză şi eliminarea an+ietăţii7" reducerea simptomatologiei specifice7" rezolvarea unor pro!leme limitate7" realizarea unei clarificări într"o zonă circumscrisă de conflict7ct şi de perspectivă, orientată asupra reorganizării personalităţii şi ameliorăriicomportamentului, şi au în vedere:" reducerea intensităţii conflictului7" întărirea defenselor şi a capacităţilor integrative7

" reorganizarea structurilor defensive7" modificarea conflictelor inconştiente fundamentale7" redistri!uţia mai mult sau mai puţin profundă a investiţiilor afective în vederea unei dezvoltăriarmonioase a personalităţii7" modificarea organizării personalităţii în direcţia funcţionării adaptative şi mature7 Pornind de la conta!ilizarea5 o!iectivelor, vom ajunge în practică la a găsi şi apoi aplicaacele psihoterapii care să înlăture suferinţa psihică, manifestată uneori su! forma unor atitudini,sentimente, tipuri de comportament sau simptome care creează tul!urări pacientului şi de careacesta doreşte să se eli!ereze. n acest caz vor!im de acele terapii psihologice %psihoterapii)menite a îndepărta, anihila sau ameliora durerea şi care alături de mijloacele farmacologice întratamentul prescris, sunt mai mult dect !inevenite. Ar fi de preferat ca acolo unde diagnosticulmedical nu numai că permite dar şi reprezintă o necesitate, tratamentul psihoterapeutic să fiea!solut necesar, dnd o nouă valenţă relaţiei medic"pacient şi celei noi:medic" psiholog%psihoterapeut)"pacient.

n cadrul a!ordării noastre, Qorden %&''() face distincţia necesară între:a) * consilierea durerii"este cea care facilitează durerea normală, necomplicată7

!) * terapia durerii"fiind cea care ajută la rezolvarea durerii patologice7

n practică, acelaşi autor descrie zece principii capa!ile de a ajuta o persoană aflată însuferinţă, să"şi depăşească durerea, cum ar fi:

&) * actualizarea durerii %descrierea morţii, a circumstanţelor, etc)7



() * identificarea şi e+primarea sentimentelor %furie, culpa!ilizare, etc.)7

F) * detaşarea de cel decedat %luarea unor decizii, schim!ări)7

H) * înlocuirea emoţională a persoanei decedate %sta!ilirea de noi relaţii)7

I) * sta!ilirea unui termen"limită pentru doliu7

J) * reasigurarea normalităţii sentimentelor7

E) * recunoaşterea diferenţelor individuale în procesul durerii7

R) * accesul la suport non"intensiv pe termen lung7

') * e+plorarea stilurilor de a face faţă %punctnd riscul alunecării spre folosirea unor metodeneadaptative)7&-) * identificarea durerii nerezolvate7

/ele zece principii amintite anterior fac trimitere directă la cea mai acută durere suferită de

o persoană, moartea celui apropiat, dar se regăsesc şi elemente ce su!liniază şi suferinţa, pnă aajunge la deces. #erapia durerii tre!uie să facă faţă unor stări depresive, an+ietate, tul!urări psihosomatice, conduite comportamentale de risc, etc. fapt ce determină plierea unor remedii5în acest caz. Amintim astfel:" terapiile cognitiv"comportamentale7

" terapii suportive7

" terapii centrate pe client7

" terapii de rela+are şi imagerie7

" terapia prin hipnoză,reuşind a înlătura în timp şi cu dorinţa de cooperare şi reuşită a pacientului, impasul din punct devedere psihic în care se află la un moment dat, datorită !olii şi reacţiilor la ea.6+istă, aşa cum viaţa o demonstrează, situaţii şi situaţii comportamentale şi relaţionări variate privind acceptarea şi$sau refuzul unei terapii psihologice, chiar dacă aceasta este a!solut necesarăîntr"un anumit caz. /opil sau adult, reacţia poate fi diferită, ţinnd de multe ori de cultură,tradiţie, educaţie şi comunitate.$/nd vor!im despre copil, mai ales în cazul unei pierderi, atenţia tre!uie să fie deose!ită, astfelînct suferinţa$durerea să nu regenereze. n acest caz e !ine să ţinem seama de faptul că el nusuferă la fel cu adultul şi că:

" îi este teamă de a pierde ataşamentul şi dragostea părintească7" poate pierde mediul familial sta!il7

" poate să se manifeste pe loc prin: negare, refuz, protest, apatie, disperare imediată.$Pentru adult, la care intervine şi conştientizarea stării ca atare, de acceptare şi$sau refuz, poatecomplica sau nu, perioada de recuperare att fizică ct şi psihică. Apariţia depresiei e semnul căintervenţia terapeutică nu şi"a găsit încă eficienţa. <mportant este ca adultul să dorească şi să participe conştient la un program terapeutic, realiznd astfel o reîncărcare a !ateriilor5 şi ocontinuare a eforturilor de a trece peste impasul avut, att din punct de vedere !iologic ct şi psihologic.



P!&+&P"(( #!&($!& PS&H#$(!"P(%$&+(.% *%P P"P"*&)" ()

+"$('#!&& P!&+&P"( $&P%!& *( PS&H#$(!"P&&

Psihoterapii psihanalitice %3aplicaţii5

ale teoriei psihanalitice în domeniul psihoterapeutic)

Psihoterapii comportamentale %!azate pe teoria condiţionării şi învăţării)

/ondiţionarea operantă %#horndiOe şi 1Oiner)

nvăţarea socială %0andura)

/ognitiv comportamentală %6llis A., 0ecO #., 8ahoneL şi8eichen!aum K.)

Psihoterapiile umaniste %originate îngndirea filosofică a lui SierOegaard,Kusserl, Keidegger, Maspers)

Psihoterapiile rogersiene %/arl Dogers)

Psihoterapia ;estaltistă %?redericO Perls,)

Psihoterapiile e+istenţiale %0isVanger 0oss)

Bogoterapia ?ranOl =.

Psihoterapiile sistemice 3i de grup%derivate din doctrine psihologice dintrecele mai diverse, au ca o!iect deintervenţie familia sau grupul a!ordate ca

sisteme dinamice interacţionale)

Psihoterapii familiale

Psihoterapia cuplului

Psihoterapii de grup

Psihodrama

&*&+"0&& & +#$!"&*&+"0&& "( PS&H#$(!"P&(&

&ndicaţiile psihoterapiei ca metodă specifică de tratament, se referă la o serie de cadre situaţii ş !oli, pe care într"o ordine aleatorie ar putea fi următoarele:

"situaţii de dezechili!ru şi criză provocate de circumstanţe stresante sau traumatizante pentru care persoana nu are resurse sau strategii pentru a le depăşi singură7

"nevroze de diferite tipuri şi tul!urări nevrotice7"tul!urări de adaptare în special de integrare socială7"criza de adolescenţă şi alte crize legate de ciclurile vieţii7"situaţii de dependenţă7"!oli psihosomatice7"tul!urări în sfera se+ualităţii7"psihozele în afara episoadelor acute7

intre contraindicaţiile a!solute ale psihoterapiilor sunt menţionate psihozele şi tul!urărilecognitive grave, to+icomaniile cronice, perversiunile se+uale grave, retardul mintal sever, iar în funcţiede diferitele metode, deci contraindicaţii relative tul!urările de personalitate, homose+ualitatea, vrsta

peste HI ani, lipsa resurselor financiare, tul!urările de tip !orderline, etc. 6ste deose!it de dificil de



finalizat o astfel de listă nuanţată, aceasta neputnd să fie întocmită dect în cazul unei foarte precisedelimitări a metodei psihoterapeutice.intre 3iatrogeniile5 provocate de psihoterapie să notăm: analizale fără sfrşit, dependenţa de terapeutîntreruperea terapiei psihotrope şi provocarea în acest fel de reacutizări sau recăderi în psihoze şi de ce

nu 3irosirea speranţelor5 pacientului în capacitatea de vindecare.Pentru că psihoterapia este limitată în timp şi are o!iective clar definite, reu3ita e a!solut necesara ţine cont de următoarele etape ce"o premerg şi anume:a) *sta!ilirea diagnosticului7

!) *efectuarea interpretării psihologice7

c) *cunoaşterea tehnicilor propriu"zise de intervenţie7

d) *structurarea relaţiei: terapeutice7 "empatice7 "congruente7 "de cola!orare7 "de acceptarenecondiţionată a su!iectului7

/onsiderată complementară tratamentului medical, psihoterapia surprinsă su! diferite forme dee+primare, face, în cazul nostru, uz de:

"? $erapiile ocupaţionale%arta şi ştiinţa de a dirija participarea omului pentru îndeplinirea anumitor sarcini, cu scopul de aresta!ili, susţine şi spori performanţa, de a uşura învăţarea acestor a!ilităţi şi funcţii esenţiale pentru adaptare şi productivitate, de a diminua sau corecta aspectele patologice şi de a promovaşi menţine sănătatea)."meloterapie: vizează utilizarea judicioasă a muzicii ca instrument terapeutic pentru a menţine, aresta!ili sau a ameliora sănătatea mintală, fizică şi emoţională a persoanei.

"artterapie1 se doreşte a fi psihoterapie prin mediere artistică5. Art"terapia este o modalitate de psihoterapie mediată prin producţii vizual"plastice %picturale, grafici, de modelaj, sculptură,măşti colaje, etc.) şi prin alte moduri de e+primare artistică %muzică, poezie, teatru, dans, e+presiicorporale)."ergoterapie: are ca scop, crearea unor o!iecte şi, acestea, eventual, învăţarea unor tehnici cuscopul readaptării psihosomatice. #otodată mai poate fi înţeleasă ca orice activitate de muncămanuală, cu rol educativ, indicată în scop terapeutic pe o perioadă de timp. 2cupă un locimportant în terapia ocupaţională ca educaţie terapeutică a a!ilităţilor5formnd a!ilităţi şideprinderi manual"profesionale care să"l conducă în final la prestarea efectivă a unei munci. ncadrul ergoterapiei , su!iectul este participant activ, iar activitatea se poate realiza individual sauîn grup, cuprinznd totodată trei o!iective principale şi anume:a)"recuperarea totală sau parţială a capacităţii de muncă, asigurnd o autonomie economică şisocială7 !)"încadrarea sau reîncadrarea profesională şi socială a su!iectului7-e@presie verbală >povestea 3i basmul terapeutic?1 povestea terapeutică comprimă5 lama+imum e+perienţa de viaţă, menite a semnala o stare de fapt şi a atenua cri2a ce, inevita!ilapare la un moment dat, declanşată, precum, filosofic vor!ind, de neînţelesuri , ale înţelesului,ştiutelor şi neştiutelor. Povestea terapeutică se povste3te%se spune) şi nu se citeşte. 6a tre!uie săfie liantul dintre trup şi suflet, gnd şi gest, trăire şi e+primare. 6a nu poate fi spusă de cătreoricine, oriunde şi oricum. #răind în sim!ioză cu cel suferind, povestea terapeutică îşi are legilenescrise ale vulnera!ilităţii sale, ceea ce face ca simpla virgulă, să nu mai acorde o şansă, iar punctul, o certitudine şi o reuşită. #biectivul poveştilor este să păcălească5 su!iectul prin !locarea mecanismelor sale de apărare şi intrarea în contact cu inconştientul şi multitudinea desoluţii depozitate în acesta. Povestea terapeutică devine astfel un instrument preţios care va



scoate la iveală emoţii şi sentimente ce riscă să rămnă ascunse în inconştient: angoase, frici,dorinţe, o!sesii, culpa!ilităţi, invidii, între!ări la care nu le"am găsit nici un răspuns. Astfel,funcţia metaforelor şi a poveştilor este aceea de a ajuta ascultătorul5 să împace propriile sale pulsiuni cu cerinţele realităţii e+terne şi regulile societăţii, deloc uşoare în unele cazuri.Basmul terapeutic demonstrează faptul că indiferent de vrstă, iluminează, deoarece se

adresează intuiţiei şi fanteziei, lărgind spaţiul interior al copilului, reprezentnd totodată o lecţiede viaţă care sparge vechiul tipar al conflictului insurmonta!il cu care este familiarizat. 6l aducesoluţii cu totul neaşteptate, cu efort emoţional pozitiv, ajungnd chiar să contrazică logica şio!işnuinţa, su!iectul avnd posi!ilitatea să lărgească sensul original al mesajului terapeutic,deoarece !asmul transmite un tip de creativitate.

B? Psihoterapia-cognitivă1-terapia cognitiva1 vizează modificarea stilului particular de gndire a clientului, pe care"lorientează asupra conştientizării caracterului distorsionat şi eronat al convingerilor sale ct şi înevaluarea realistă, prin confruntarea cu realitatea.

"terapia cognitiv-comportamentală1 se !azează pe faptul că, pentru a schim!a uncomportament sau un mod de gndire, tre!uie să încerci să afli cum au fost deprinse acestea şisă"l faci pe client să do!ndească altele. n terapia cognitiv"comportmentală, totul este centrat peaici şi acum, fiind orientată spre do!ndirea unor noi comportamente în confruntarea cu pro!lemele actuale, învăţnd clientul să"şi însuşească modele normale de comportament, fiinddefinită ca mod de rezolvare de pro!leme, avnd ca scop ajutorarea clientului de a găsi soluţii la pro!lemele sale şi nu doar să gndească mai raţional, principiul de !ază postulnd că, modurileîn care clientul se comportă, sunt determinate de situaţiile immediate şi de felul în care suntinterpretate."terapia centrată pe client: porneşte de la premisa că oamenii sunt fundamentali buni, scopul eifiind acela de a"l face pe client să se împace cu sine însuşi ct şi de a"l ajuta să"şi clarifice

gndurile despre pro!lemele pe care le are, do!ndind o mai mare înţelegere a acestuia. ?actorulcheie al terapiei centrate pe client sau Dogersiană %/arl Dogers) este faptul că clientul îţi poatecontrola tot mai mult destinul, găsind soluţii satisfăcătoare pentru pro!lemele sale, încercnd săse accepte pe sine, avnd puterea şi motivaţia de a se ajuta singur, devenind mai deschis la noie+perienţe şi perspective, mai !ine integrat, ajungnd în final a se accepta pe sine.-terapia suportivă1 necesară datorită decompensării psihologice manifeatată la client, susţinerealui emoţională fiind esenţială, evalund totodată pro!lemele reale şi reacţiile la ele, aOutJndclientul să-3i re2olve problemele, iar în cazul în care acest lucru nu este posi!il, va fi învăţat săse detaşeze de ele.-terapia de susţinere1 vizează şi o!ţine o înlăturare a simptomelor, prin întărirea măsurilor deapărare şi dezvoltarea mecanismelor de control, încercnd să-l aOute pe client să-3i 4nţeleagăproblemele cotidiene, urmnd totodată să"l facă pe client mai adaptativ şi tolerant în cazurile încare dezvoltarea personalităţii lasă de dorit."terapia realităţii1 su!liniază faptul că clientul nu se poate aOuta decJt singur , îm!unătăţindu"şi relaţia prezentă, devenită o pro!lemă. n acest cadru, se evită pe ct posi!il, trecutul şi sedescoperă în schim!, relaţia actuală, aducnd clientul la momentul înţelegerii teoriei alegerii,necesară pentru a alege mai !ine şi a învăţa să"şi stăpnească pro!lemele ivite la un moment dat.+? udoterapia1 are în centru acţiunii sale Oocul , întlnindu"se:"jocul *e+ecutiv"jocul *sim!ol"jocul *reguli n cazul nostru în cadrul ludoterapiei, ne vom opri asupra Oucăriei care face şi tre!uie sărecunoaştem acest lucru, dintr"o anumită vstă, reprezentnd o identitate şi$sau o atitudine faţă deo manifestare comportamentală. ?ie că e de pluş, pnză, plasic, lemn sau alt material, jucăria



pentru copil are o importanţă deose!ită, deoarece ea, poate fi primită de la cineva drag, %secrează legătură afectiv"emoţională) l"a putut însoţi în spital unde toată suferinţa i"a fost spusă, afăcut parte din familie, ţine loc de familie, doarme cu ea, este sora sau fratele care lipsesc, are practic valenţele sale specifice în comportamentul unui copil./opilul simte cnd se poate despărţi de Oucăria lui, a!andonarea ei venind atunci cnd locul ei

este luat de persoanele din jur sau$şi actul de maturizare s"a impus. espărţirea cu forţa, prinapostrofare, ascundere, ardere sau distrugere în faţa copilului, pot crea traume care cu greu se vor uita, iar raportarea la momentul !rutal5 trăit, poate fi un punct nedorit de referinţă într"oanumită conjunctură dată.

urmnd ca fiecare să"şi găsească implementarea în cadrul unui tratament medical la care estesupus pacientul, fie copil sau adult.

&ntervenţia psihologică 4n copingul bolnavilor de lungă durată

1frşitul secolului CC şi începutul secolului CC< au fost şi sunt dominate încă de acele !oli

care sftşesc repede şi aduc durere îndelungată5. Altfel spus, !oala incura!ilă face reacţia celuicare o şi are să fie specifică, aşa cum şi cei din jurul său, ct şi comunitatea, acceptă, acţionează,reacţionează şi se resemnează în faţa unui asemenea caz. /u alte cuvinte !alanţa suferinţei5 seechili!rează. Ti pentru că întotdeauna arma cea mai eficientă de apărare, a fost atacul, !olnavulincura!il reacţionează, caută, cunoaşte, se pregăteşte şi se apără , astfel înct, să fie pregătit pentru acel necunoscut ce se apropie sau$şi vine, fără a mai dori să mai plece.

Csindromul imunodeficienţei dobJndită >S&*"? 0oala se declanşează în urma infectăriiorganismului cu retroviruşi care afectează celulele imunitare ale sistemului nervos. <nfecţia carese produce la nivelul sistemului nervos central, determină dezvoltarea sindroamelor

neuropsihice, adăugndu"se efecte organice ct şi sindroame psihiatrice independente şi diferiteforme de stres psihosocial.

ntreaga desfăşurare a !olii, de fapt evoluţia sa, este în cea mai mare parte cunoscută,surprinznd momente ce caracterizează infecţia K<= prin:" manifestări stadiale începnd cu infecţia acută şi continund cu diverse semne de !oală, unelemai mult sau mai puţin caracteristice, pnă la stadiul final care este 1<A7" apariţia unor semne de !oală determinate direct de K<= şi a altora care ţin de scădereaimunităţii, respectiv, numeroase infecţii cu viruşi, !acterii, ciuperci, paraziţi7" persistenţa pe viaţă avirusului în persoana infectată, durata infecţiei cu K<= putnd să e+tindă şi peste &- ani7

" o perioadă de incu!aţie lungă în general şi varia!ilă în funcţie de numeroşi factori, dintre careau importanţă deose!ită, calea de transmitere, vrsta în momentul infecţiei ct şi su!tipul devirus.

1e declanşează astfel un modul de a reacţiona al fiecărui individ la impactul şi perceperea !olii, psihologoii sta!ilind o anumită ierarhie5 pornind de la :

a. 3ocul G persoana se simte copleşită de implicaţiile aflării rezultatului pozitiv al testului. Aparesentimentul de stupoare, de gol imens, o stare de toropeală, o lipsă de interes general, persoananu mai este receptivă la ceea ce o înconjoară7



!.negarea G prezenţei !olii, a severităţii simptomelor, de evitare a realităţii. n fapt, este unmecanism de apărare, o etapă cu o lungime varia!ilă în funţie de perioada asimptomatică a !olii7

c. furia G este începutul acceptării seropozitivităţii şi se manifestă prin reacţii ver!ale greutolerate de anturaj, căutarea vinovatului sau a ţapului ispăşitor ţi nu în ultimul rnd, furia

îndreptată asupra sinelui dacă el reprezintă şi sursa infecţiei7d. depresia G manifestată prin semne vegetative %plns, facil, tristeţe)7 la un moment dat, persoana realizează că nimic nu va funcţiona, se simte fără speranţă, se izolează de toată lumea şi poate avea idei sinucigaşe7

e. negocierea G reprezintă o manifestare a ideii de tărguială5 pentru o şansă, pentru amnarea posi!ilităţii morţii, găsirea unor soluţii7 acesta este momentul, mai ales pentru punerea în aplicarea unor proiecte, a unor acţiuni militante de angajare în luptă, de acceptare a terapiei7

f) acceptarea G este etapa în care toată lumea acceptă că este infectat K<= pozitiv, se împacă cusituaţia şi realizează planuri de viitor care să"< redea sensul vieţii prin acţiuni concrete.

/ăderile şi revenirile provocate de diferite evenimente din viaţa celor apropiaţi acestuia precum: rezultatele proaste ale unor analize, prescrierea unei noi terapii, aşteptarea unor rezultate pozitive datorate tratamentului, pierderea unui prieten etc. @nii pot rămne furioşi pe tot parcursul !olii, alţii pot reveni şi oscila între două, trei faze %etape). Pot trece de la negare laacceptare şi apoi din nou la negare. Nu e+istă o delimitare strictă a acestor etape, iar apariţia lor este declanşată de evenimente din viaţa socială a individului şi care ţin şi de starea lui desănătate.

Prevenţia transmiterii virusului K<= tre!uie să cuprindă: informaţii corecte despre ce esteK<=$1<A, identificarea mecanismelor de apărare şi a modalităţilor de percepere, reprezentare a !olii, responsa!ilizarea individului privind propria sănătate, formarea unei reprezentării corecte a !olii, distincţia dintre un seropozitiv şi a fi !olnav de 1<A, com!aterea miturilor %e+. 1<A seia prin strngere de mnă, numai prostituatele şi homose+ualii fac 1<A), modalităţile detransmitere, modalităţile de protecţie, testul K<=, unde se poate face, cine ar tre!ui să îl facă şiformarea unor atitudini adecvate privind persoanele cu 1<A %eliminarea stereotipurilor faţă de persoanele cu 1<A).

C+ancerul

Privit ca o suferinţă îndelungată, cancerul, =aida A.%(--I) reprezintă o provocare cu unimpact puternic şi de durată att asupra vieţii ct şi în ceea ce priveşte îngrijorările permanentelegate de starea de sănătate, privită su! aspectul emoţional, social, fizic ct şi al a!ilităţii de afuncţiona normal, fiind un punct final de evaluare a tratamentului anticanceros.A fi !olnav de cancer5 susţine de fapt modificarea 4n timp a calităţii de !olnav, fiind rezultantaunei !oli ce poate depăşi o lungă perioadă de ani în care, evoluţia şi stagnarea, pot succeda perioadele de identitate. Astfel, !olnavul înmagazinează e+perienţe de viaţă, ajungnd în timp laincertitudine Popescu 0rumă 1.%(--I) ce reprezintă pro!a!il noţiunea prin care se poateconştientiza cel mai !ine situaţia unei !oli de lungă durată privind comple+itatea acesteia,traiectoriile ei şi dificultăţile de gestionare, cum ar fi: incertitudinea diagnosticului şi a prognosticului, înte!ări legate de starea pacientului, de responsa!ilitatea atri!uită pentru sine sauatri!uită unor factori e+terni în ceea ce priveşte declanşarea !olii. <ncertitudinea este deasemenea legată de unele aspecte ale vieţii persoanei atinse de ruptura !iografică şi de !oală,



cum ar fi viaţa cotidiană, dereglată de impactul simptomelor ca şi de survenirea unor incidenreimprevizi!ile, interzicnd astfel proiectele de viaţăşi ameninţnd identitatea. Acelaşi autor su!liniază şi faptul că a suporta !oala de lungă durată înseamnă pentru !olnav, ca şi pentru anturajul său, un proces fără sfrşit, presărat adesea cu dificultăţi foarte mari.Aceasta presupune din partea pacientului docilitatea faţă de directivele medicului şi nu

pasivitate, ci, dimpotrivă, necesită cheltuirea unei vaste energii psihice, fizice şi materiale încadrul relaţiilor pe care le întreprinde cu instutuţiile de specialitate şi cu grupul de profesionişti. Nu în ultimă instanţă, tre!uie luate în considerare eforturile de a controla angoasa care însoţeşte !olnavul şi de a menţine legăturile sale sociale în ideea restaurării unei identităţi ameninţate.1pecificitatea esenţială a cancerului rezultă, fără îndoială, din faptul că acesta reclamăconsiderarea caracteristicilor e+treme care privesc o !oală de lungă durată. /u alte cuvinte,implicaţiile medico"psihologice ce apar în această situaţie, se adresează !olnavului care:" tre!uie să se o!işnuiască cu ideea că suferă de o !oală care îi ameninţă viaţa7" tre!uie să facă faţă unor tratamente de multe ori greu de suportat şi longevive.

1e comunică diagnosticul4 1e protejează !olnavul şi$sau familia4 Dăspunsurile pro şicontra pot contura o conduită etică între medic şi cel în cauză, parcurgnd drumul spre acceptare.Ti"atunci, Popescu"0rumă 1.%(--I)"impactul pe care diagnosticul de cancer , !oala şi tratamentulîi au asupra stării emoţionale a pacienţilor, variază foarte mult în intensitate şi comple+itate, de la !olnav la !olnav, coparticipative fiind şi disfuncţiile emoţionale şi psihologice care apar înasemenea situaţii:" frică şi suspiciune înainte de începerea primei cure7

" incertitudine şi an+ietate, depreşie7

" dispoziţii, stări sufleteşti oscilante7

" irita!ilitate7

" dificultăţi de concentrare şi cogniţie în timpul tratamentului7

" efecte secundare fizice asociate chimioterapiei7

"comple+ul Nu mai sunt eu însumi57

" impactul psihologic al schim!ărilor în funcţiile se+uale7

Psihoterapia pune de fapt accentul pe riscul, a!andonul şi neimplicarea în faţa !olii,urmărind în final o conştientizare a celor ce se derulează, avnd valoarea e+perienţei sau$şievenimenzului de viaţă. 8odelată după !olnav, incluznd aici toate caracteristicile sale !iopsihologice, psihoterapia tre!uie să răspundă momentului de e+primare ce"l poate identifica la

un moment dat.

+omportamentul adictiv

"dicţia reprezintă relaţia de dependenţă alienantă, în special farmacodependenţă , vicii sauto+icomanie. Popescu"0rumă 1.%(--I), se ajunge la dimensiunea înţelegerii adicţiilor, la a şti căceea ce caută înainte de toate o persoană dependentă este, găsirea plăcerii7 ceea ce primează nueste dorinţa de a"şi face rău. /hiar dacă persoana dependentă se poate simţi sclava o!iectului eisau a comportamentului adictiv, scopul său nu este în nici un caz acela de a"şi face rău7dimpotrivă, ea gndeşte că această cale este cea a unui o!iect !un, în sensul că el îi provoacă

înainte de toate o stare de !ine şi chiar, în cazuri e+treme, poate fi perceput ca ceeea ce"i dă sensvieţii.



-"lcoolismul, abordare atitudinală

?allding şi 8ills %&'EH) după 0rumă"Popescu 1.%(--I) distinge patru modalităţi normale sausociale de a consuma alcool:

a) "mijloc de a cuceri am!ianţa într"o societate şi de a facilita comunicarea, diminuînd tensiunea 7 !) *act ritual şi sim!olic7c) *scădere a tristeţii şi a depresiei7d) *reacţie e+presivă pentru a îndepărta furia îndreptată împotriva celorlalţi sau împotriva propriei persoane7

Alcoolicul este cel care trăieşte o aşa zisă e+perienţă de eli!erare, dar devine agresiv ,impulsiv, starea sa de 3!eatitudine5 devenind permanentă, lăsnd loc fanteziilor, iluziilor, dorindchiar a"şi demonstra că are voinţă să înfrunte greutăţile. 6ste doar o amăgire căci evadarea dinrealitate îi crează acea stare de !ine la care el singur se raportează şi defineşte. /a factori posi!iliai alcolismului, se disting:

a) biologici care, ţin de gradul de toleranţă a individului la alcool7 !) socio-culturali G reprezintă rolul alcoolului în diferite conte+te ale culturii şi tradiţiilor unor popoare7c) psihologici G ce remarcă e+istenţa unor caractere predispuse spre alcoolism, cum ar fi acela persoane dependente şi infantile, volu!ile, toleranţă redusă, frustrare, incapacitatea de"a rezolvao situaţie pro!lemă, fără responsa!ilitate, la!ile psihic, homose+ualitate latentă nesigure,insta!ile, care nu fac faţă stresului şi lista ar putea continua.

<ntervenţia terapeutică încearcă a atenua din negarea permanentă a alcoolismului. Astăzi sevor!eşte tot mai mult de modelul de intervenţie motivaţională. 6numerăm cele patru chei

principale ale motivaţiei şi anume:

&)descuraOarea etichetării G se încearcă a afla ce fel de pro!leme a avut persoana în relaţia sacu alcoolul, ce nevoi i"au fost rezolvate cu acesta, importanţa etichetăţii fiind descurajată%reversul de pnă acum de a recunoaşte pu!lic nu sunt alcoolic5)7

()responsabilitatea individuală G pasează pacientului răspunderea, determinndu"l să decidă elînsuşi cte pro!leme are şi cum au fost rezolvate nevoile sale7F)atribuirea interioară G este un proces prin care responsa!ilitatea este privită ca o condiţie aschim!ării, insistnd pe ideea menţinerii acesteia din partea persoanei în cauză7H)disonanţa cognitivă G se constituie într"o atitudine a persoanei faţă de propria conduită înconsumul de alcool, reducerea consumului sau$şi chiar a!stinenţa, ar reprezenta cu adevăratreuşita modelului de intervenţie motivaţională.

Prevenţia consumului de alcool are ca şi componente:

• informaţii privind consecinţele sociale şi de sănătate de scurtă şi de lungă durată aleconsumului de alcool7

• formarea unor valori şi atitudini pozitive faţă de un stil de viaţă sănătos7• discutarea şi analizarea rolului influenţei grupului, a familiei şi a mass"mediei în

formarea şi menţinerea atitudinilor faţă de alcool7• discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanţele şcolare, profesionale

etc.



• dezvoltarea deprinderilor de asertivitate şi de a face faţă presiunii grupului %deprindereade a spune N@)7

• dezvoltarea a!ilităţilor de luare a deciziilor, de gndire critică şi de management alstresului.

• desfăşurarea de activităţi de recreere sănătoase, cum sunt: sportul, muzica, artele plastice,activităţi de clu!, voluntariatul.

" *rogul-drumul dintre curio2itate 3i dependenţă

*rogul este su!stanţa care, fiind a!sor!ită de un organism viu, îi modifică una sau maimulte funcţii7 în sens farmacologic, drogul este o su!stanţă utilizată sau nu în medicină, a căreifolosire a!uzivă poate crea dependenţă fizică şi psihică sau tul!urări grave ale percepţiei şicomportamentului. 2rganizaţia 8ondială a 1ănătăţii %281) defineşte a!uzul de droguri ca, fiindorice utilizare e+cesivă, continuă sau sporadică, incompati!ilă sau în relaţie cu practica medicală,a unui drog. /onsumul de droguri poate fi:

"e@cepţional, în scopul de a încerca o dată sau de mai multe ori un drog, fără a continua însă7"oca2ional, su! formă intermitentă, fără a ajunge la dependenţă7"sistematic, caracterizndu"se prin dependenţă. Acelaşi 281 defineşte dependenţa ca fiind starea fizică sau psihică ce rezultă dininteracţiunea unui organism cu o su!stanţă, caracterizată prin modificări comportamentale şi altereacţii, însoţite întotdeauna de nevoia de a consuma su!stanţa în mod continuu sau periodic, pentru a"i resimţi efectele psihice şi a evita suferinţele. 1ă nu uităm că toate drogurile adictive audouă elemente în comun şi anume: produc iniţial un efect de plăcere, urmat de un recul şi deefecte neplăcute.

rogul crează %Bupu <., >amc <.,1ăndulescu /.%(--H):a) dependenţa fi2ică G reprezintă consecinţa interacţiunii prelingite între otrganism şi osu!stanţă e+ogenă şi care determină nevoia fizică de aconsuma su!stanţa.ntreruperea consumului %sevrajul) provoacă tul!urări somatice şi psihice care constituiesindromul de a!stinenţă. Acest sindrom dispare la administrarea su!stanţei, dependenţa fiindmarcată cnd drogul este consumat.

!) dependenţa psihică G este o stare psihică caracterizată prin dorinţa irepresi!ilă de a retrăisenzaţiile datorate ingestiei unui produs. Deducerea produsului to+ic poate provoca manifestări psihice %în special angoasă, irita!ilitate) dar nu sindrom de a!stinenţă7

Persoana consumatoare de drog ajunge a se complace într"o situaţie în care se rezolvă practictoate pro!lemele, este lipsită de griji, ajungnd a"şi crea în timp o nouă personalitate. /um seajunge aici4 e fapt, la !aza unei asemenea dizarmonii, se află acei factori care premerg nouaatitudine aditivă şi anume" intoleranţa la frustrare7" nevoia imperioasă de satisfacţie7" agresivitatea patologică7" inadaptarea ce poate merge pnă la comportament deviant7" relaţii părinţi"copil pertur!ate7" tul!urări psihopatologice de gravitate varia!ilă, creize de adolescenţă, psihopatie, schizofrenie7

Prevenţia consumului de droguri are ca şi componente:



• informaţii despre consecinţele de sănătate şi sociale ale consumului de droguri7• formarea unor valori şi atitudini pozitive faţă de un stil de viaţă sănătos7• discutarea şi analizarea rolului influenţei grupului în consumul de droguri7• dezvoltarea deprinderilor de management al situaţiilor de criză prin învăţarea unor

strategii de coping adaptative7• dezvoltarea deprinderilor de management al conflictelor şi luare de decizii responsa!ile7• discutarea modului în care drogurile îţi controlează modul în care gndeşti, simţi şi te

comporţi7• desfăşurarea de activităţi de recreere sănătoase, cum ar fi participarea la acţiuni de

voluntariat %e+. programe de prevenţie a consumului de droguri).

umatul 3i dependenţa de nicotină

?umatul este unul dintre cele mai controversate comportamente nesănătoase. 8ultăvreme s"a considerat că decizia de a fuma reprezintă o alegere în cunoştinţă de cauză7 că oameniisunt !ine informaţi în momentul în care încep să fumeze şi, implicit, îşi asumă responsa!ilitateaacestui comportament şi a consecinţelor lui. #otuşi, studiile arată că 'IW dintre fumători încep săfumeze înaintea vrstei de (- de ani.

(fectele fumatului asupra organismului

?umul de ţigară este dăunător tuturor celor care îl inspiră, inclusiv nefumătorilor %fumatulpasiv?. Acesta conţine apro+imativ H--- de su!stanţe chimice, dintre care H- sunt cancerigene.@na din su!stanţele inhalate odată cu fumul de ţigară este nicotina. icotina este un drog carese află în tutun şi care are multe efecte negative asupra organismului, influenţează sistemulnervos într"un mod negativ şi produce grave pro!leme de sănătate, incluznd dependenţa.umatul determină dependenţa de nicotină a3a cum poţi fi dependent de alcool sau altedroguri.

$fectele nicotinei asupra organismului:

• creşterea ratei pulsului şi a respiraţiei7• încetinirea activităţii musculare şi a refle+elor7• forţează organismul să consume mai mult o+igen, ceea ce face mai dificilă funcţionarea

inimii7• creşte pro!a!ilitatea de a se forma dopuri5 în snge * ceea ce poate duce la infarct

miocardic. $fectele asupra creierului:

• tul!urări atenţionale7• dificultăţi de învăţare7• modificări ale dispoziţiei afective7• încetinirea reacţiilor.Prevenţia fumatului activ 3i pasiv are ca şi componente1

• informaţii privind consecinţe sociale şi de sănătate, de scurtă durată şi de lungă durată alefumatului7

• formarea unor valori şi atitudini pozitive faţă de un stil de viaţă sănătos7• discutarea şi analizarea rolului influenţei grupului, a familiei şi a mass"mediei în

formarea şi menţinerea atitudinilor faţă de fumat7• dezvoltarea deprinderilor de comunicare, asertivitate şi de a face faţă presiunii grupului

%deprinderea de a spune N@, Nu mulţumesc, nu fumez.5)7• dezvoltarea a!ilităţilor de luare a deciziilor, de gndire critică şi de management al

stresului7



• dezvoltarea unor comportamente alternative. ?umatul este un comportament care are oanumită funcţie.

+i,lio-ra! /

&. Allport,;.Q, 1tructura şi dezvoltarea personalităţii, 6ditura idactică şi Pedagogică,0ucureşti, &'R&7

(. Athanasiu, A., 6lemente de psihologie medicală, 6ditura 8edicală, 0ucureşti, &'RF7

F. 0ă!an,A., 1tres şi personalitate, 6ditura Presa @niversitară /lujană, /luj"Napoca, &''R7

H. Koldevici, <., 6lemente de psihoterapie, 6ditura All, 0ucureşti, &''J7

I. Koldevici, <., Psihoterapii scurte, 6ditura /eres, 0ucureşti, (--(7

J. <amandescu, <.0.,8anual de psihologie medicală, 6ditura 8edica, 0ucureşti, (-&-7

E. Paşca 8aria, Noi perspective în psihologia medicală, (--J7

R. Dandasu, 1.,/urs de psihologie medicala, Bitografia @.8.?. /luj"Napoca, &''J7

'. Dascanu, D., 6lemente de psihologie a comunicarii, 6ditura @niversitatii 0ucuresti, &''I7

&-. Doşca, Al., Psihologia generală"6ditura idactică şi Pedagogică"0ucureşti, &'EJ7

&&. #udose, ?l., 2 a!ordare modernă a psihologiei medicale, 6ditura <nfomedica, 0ucureşti,(---7

&(. #udose, ?l.7 #udose, /.7 o!ranici, B., Psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi, 6ditura<nfomedica, 0ucureşti, (--(7

&F. 18"<= D"8anual de diagnostic şi statistică a tul!urărilor mentale7

&H </ &- /l ifi t l! ă il t l i d t t

Documents

Suport Curs Psihologie Medicala 2015-2016 (1)