DREPTUL MEDIULUI

Prof. univ. dr. Gheorghe DURAC

SUPORT CURS

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IA ŞI FACULTATEA DE DREPT

DREPTUL MEDIULUI

Prof. univ. dr. Gheorghe DURAC

- SUPORT CURS –

Anul III

Semestrul II

2011-2012

CUPRINS

CAP. I. NOłIUNI INTRODUCTIVE......................................... 1

1. ECOSFERA ŞI LEGITĂłILE EI ...................................................... 1 2. NOłIUNEA DE MEDIU ŞI PROTECłIA SA...................................... 4 3. PROTECłIA ŞI DEZVOLTAREA MEDIULUI – OBIECTIV DE INTERES PUBLIC

..................................................................................................... 6

CAP. II. PRINCIPIILE ŞI IZVOARELE DREPTULUI MEDIULUI........................................................................................................ 10

1. PRINCIPIILE DREPTULUI MEDIULUI ......................................... 10 2. IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI MEDIULUI ................... 13 3. PRINCIPALELE IZVOARE ALE DREPTULUI MEDIULUI ............... 14

CAP. III. CONSERVAREA ŞI PROTECłIA ATMOSFEREI 16

1. POLUAREA ATMOSFEREI......................................................... 16 2. PROTECłIA ATMOSFEREI ÎN DREPTUL INTERN......................... 19

CAP. IV. CONSERVAREA ŞI PROTECłIA APEI ................. 24

1. NOłIUNI GENERALE ................................................................ 24 2. PROTECłIA, ADMINISTRAREA ŞI GOSPODĂRIREA APELOR ÎN ROMÂNIA

................................................................................................... 25

CAP. V. CONSERVAREA ŞI PROTECłIA SOLULUI ŞI SUBSOLULUI............................................................................... 28

1. CONSIDERAłII GENERALE ....................................................... 28 2. MĂSURI LEGALE DE PROTECłIE ŞI AMELIORARE A SOLULUI.... 29

CAP. VI. PROTECłIA JURIDIC Ă A FONDULUI FORESTIER 33

1. DEFINIREA REGIMULUI SILVIC................................................. 33 2.CARACTERIZAREA REGIMULUI SILVIC...................................... 35 3. OBIECTUL REGIMULUI SILVIC.................................................. 37 4. SUBIECTELE REGIMULUI SILVIC.............................................. 39

CAP. VII. PROTECłIA A ŞEZĂRILOR UMANE ................... 42

1. NOłIUNEA DE AŞEZARE UMANĂ.............................................. 42 2. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ ................................ 44 3. CADRUL LEGAL AL PROTECłIEI AŞEZĂRILOR UMANE.............. 45

CAP. VIII. NO łIUNEA, PARTICULARIT ĂłILE SI FORMELE RĂSPUNDERII JURIDICE PENTRU DAUNE ECOLOGICE49

1. NOłIUNEA DE RĂSPUNDERE ÎN DREPTUL MEDIULUI................ 49 2. PARTICULARITĂłILE RĂSPUNDERII ÎN DREPTUL MEDIULUI...... 51

3. FORMELE RĂSPUNDERII JURIDICE PENTRU DAUNE ECOLOGICE56 4. MIJLOACE JURIDICE DE PROTECłIE A FACTORILOR DE MEDIU ÎN

LEGISLAłIA EUROPEANĂ............................................................. 65

CAP. IX. RĂSPUNDEREA CONTRAVEłIONAL Ă ÎN DREPTUL MEDIULUI ................................................................................... 71

1. NOłIUNE ................................................................................. 71 2. SANCłIONAREA CONTRAVENłIONALĂ PENTRU POLUAREA MEDIULUI

................................................................................................... 73

CAP. X. RĂSPUNDEREA PENALĂ ÎN DOMENIUL PROTEC łIEI MEDIULUI ................................................................................... 77

1. PERICOLUL SOCIAL AL INFRACłIUNII DE MEDIU ŞI VINOVĂłIA 77 2. INFRACłIUNI DE «POLUARE» ŞI DE «NECONFORMARE» ÎN LEGISLAłIA DE

MEDIU ......................................................................................... 79 3. CONDIłIIDE ANTRENARE A RĂSPUNDERII PENALE ÎN RAPORT CU

ELEMENTUL MATERIAL AL INFRACłIUNILOR DE POLUARE ŞI DE

NECONFORMARE......................................................................... 81

CAP. XI. RĂSPUNDEREA CIVIL Ă DELICTUAL Ă ÎN DOMENIUL PROTECłIEI FACTORILOR DE MEDIU .............................. 83

1. FUNDAMENTAREA RĂSPUNDERII CIVILE ŞI DOMENIILE DE APLICARE ÎN

DREPTUL MEDIULUI..................................................................... 83 2. NOłIUNEA DE DAUNĂ ECOLOGICĂ, EVALUAREA ŞI REPARAREA

DAUNELOR ECOLOGICE............................................................... 87 3. CAUZE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ.. 91 4. FORME ALE RĂSPUNDERII OBIECTIVE ÎN DREPTUL COMUN ŞI INCIDENłA

LOR ÎN DREPTUL MEDIULUI ......................................................... 93

BIBLIOGRAFIE........................................................................... 96

1

CAP. I. NOłIUNI INTRODUCTIVE

Obiective Analiza şi fixarea principalelor noŃiuni şi termeni specifici

ecologiei şi legităŃilor sale, care să permită o abordare corectă a elementelor de mediu şi a reglementărilor care vizează protecŃia facturilor naturali şi antropici ai mediului.

1. Ecosfera şi legităŃile ei Ecologia a apărut şi s-a dezvoltat ca ştiinŃă de sine stătătoare ca rezultat al interesului şi nevoii omului de a cunoaşte relaŃiile complexe ce există între diversele forme de viaŃă, între acestea şi componentele mediului. Termenul de ecologie provine din grecescul aeikos = loc de trai, adăpost, şi logos = ştiinŃă. Ecologia a fost definită de un autor străin ca fiind ştiinŃa ce se ocupă cu studiul interrelaŃiilor organismelor cu mediul lor biotic şi abiotic. Ecologia studiază în fapt relaŃiile de interacŃiune între viaŃă şi mediu. Ca unitate ecologică, ecosistemul cuprinde pe de o parte speciile vegetale şi animale (biocenoza) şi pe de altă parte, componentele nevii (biotopul). Ansamblul ecosistemelor de pe Glob, complexele de ecosisteme şi sistemul socio-uman formează ecosfera, care cuprinde domeniul de existenŃă a materiei vii, scoarŃa terestră, hidrosfera şi atmosfera. Ecosistemele sunt sisteme dinamice ale biosferei în care speciile sunt producătoare şi consumatoare, între ele stabilindu-se relaŃii sub formă de lanŃuri, de reŃele trofice. Biosfera în sens larg, geochimic, este un sistem planetar eterogen ce cuprinde întreaga lume vie şi biotopurile sale precum şi acele părŃi ale crustei terestre care sunt populate de organismu şi care sunt influenŃate chimic de materia vie. În sens strict biologic, bisfera cuprinde numai partea crustei terestre locuită de organisme. Legile ce guvernează materia trebuie cunoscute, numai astfel putându-se stabili care sunt raporturile adecvate între om şi natură,

2

menŃinerea acestora permiŃând conservarea sau refacerea echilibrelor caracteristice ecosferei şi ecosistemului. Specialiştii au putu astfel constata şi legătura ce există între diferitele forme de viaŃă şi condiŃiile de mediu şi în aceeaşi măsură multiplele interdependenŃe funcŃionale existente între speciile cu caracter complementar. Cercetările au evidenŃiat o reŃea de legături în cadrul naturii care generează corelaŃii cu rol determinant între diverse specii şi factorii de mediu. Aceste legături au fost denumite lanŃuri trofice. A fost astfel formulat conceptul factorilor limitativi în raport cu afirmarea diferitelor forme de viaŃă, concept implicat în formularea unor legi fundamentale cu privire la relaŃiile dintre organisme şi mediu. Un factor al mediului, atunci când prin acŃiunea sa menŃine performanŃele unei activităŃi vitale între anumite limite şi de asemenea produce o reacŃie printr-o variaŃie minimă a intensităŃilor sale, poate fi numit factor limitativ. Însă, nu există factori limitativi în sine şi nici factori nelimitativi. Fiecare factor al mediului este un potenŃial limitativ. Un factor devine limitativ doar în anumite condiŃii, respectiv când concentraŃia sa devine prea mică sau prea ridicată în funcŃie de situaŃia existentă în ansamblu. Se disting patru legi ale factorilor limitativi:

- legea toleranŃei; - legea minimului; - legea relativităŃii; - legea efectului combinat al factorilor de creştere cu privire la

producŃia vegetală. Legea toleranŃei

Conform acesteia, afirmarea unei specii în biotop va fi maximă atunci când sunt întrunite pe deplin condiŃiile cantitative şi calitative de care depinde reproducerea sa. Această legătură desemnează optimul ecosferei, acea structură de mediu considerată a fi ideală pentru o anumită specie.

Legea minimului Acest principiu ia în considerare relaŃiile existente între plante

şi diverşii componenŃi chimici ai solului, arătând că dezvoltarea unei plante este dependentă în primul rând de acel element chimic din sol

3

care are concentraŃia cea mai scăzută. Această lege este recunoscută a fi valabilă pentru întreaga lume vie.

Legea relativităŃii Conform acestei legi, forma curbei de creştere (la plante)

depinde nu numai de factorul chimic minimal ci şi de concentraŃia şi natura celorlalte devenite prezente în substrat.

Legea efectului combinat al factorilor de creştere cu privire la producŃia vegetală Potrivit acestei legi, se consideră că producŃia vegetală creşte odată cu sporirea concentraŃiei fiecărui factor pe baza unor proporŃii cantitative, astfel încât plusul de producŃie va fi proporŃional cu adaosul administrat pentru obŃinerea randamentului maxim. Pe lângă aceste corelaŃii, se evidenŃiază şi alte raporturi care exprimă modul specific în care este structurată şi funcŃionează atât ecosfera cât şi subsistemele acesteia precum şi efectele generate de intervenŃia omului în mecanismele naturii. Astfel reŃinem câteva principii:

În natură toate sunt legate de toate. Acest enunŃ surprinde faptul că ecosfera se prezintă ca o

amplă şi complicată reŃea de legături reciproce, că între diferitele organisme vii, între specii, populaŃii, indivizi şi mediul lor fizico-chimic există nenumărate raporturi de interdependenŃă. Se întâlnesc în structura ecosferei unităŃi funcŃionale de bază ce sunt alcătuite din componente aflate în interacŃiune, astfel încât orice modificare a uneia dintre ele se va răsfrânge asupra întregului ecosistem, iar schimbarea acesteia va antrena modificări notabile în sistemele cu care se află în relaŃie. Cât timp nu intervin din exterior factori perturbabili, fiecare ecosistem dispune de mijloace adecvate unui comportament cibernetic care-i permite să reacŃioneze corespunzător la orice modificări calitative şi cantitative ale elementelor sale. Fiecare ecosistem are o capacitate de autoreglare, care poate fi utilizată numai în măsura în care nu este suprasolicitată. Când presiunea care se exercită asupra sistemului este superioară mijloacelor sale de autoreglare, sistemul se va prăbuşi inevitabil, antrenând prăbuşirea în lanŃ a tuturor sistemelor din jur.

Totul trebuie să ducă undeva. Această aserŃiune exprimă ideea că în virtutea caracterului indestructibil al substanŃei şi energiei, orice produs al naturii sau activităŃii omului se regăseşte în structura sau procesele ce caracterizează sistemele angrenate în anumite cicluri funcŃionale. Dacă e vorba de produse de provenienŃă naturală, acestea

4

vor fi asimilate şi transformate corespunzător de celelalte verigi care alcătuiesc un lanŃ trofic. Prin urmare, în natură nimic nu este de prisos, totul îşi găseşte utilizarea cuvenită datorită relaŃiilor stabilite în timp. Această lege acŃionează şi în cazul activităŃilor umane, dar efectele vor fi cu torul altele. Una dintre principalele cauze ale actualei crize ambientale rezidă în faptul că mari cantităŃi de substanŃe au fost extrase din pământ, transformate şi eliminate în mediu, neŃinându-se seama de faptul că totul trebuie să ducă undeva.

Natura se pricepe cel mai bine. Principiul acesta surprinde armoniile naturii şi faptul că structura optimă a tuturor corelaŃiilor funcŃionale existente în natură este rezultatul nenumăratelor încercări (experimentale) în urma cărora au fost selectate şi păstrate cele ce s-au dovedit a fi mai adecvate ansamblului şui componentelor acestuia. În natură nici o substanŃă organică nu este sintetizată decât dacă există posibilităŃi pentru descompunerea ei, asigurându-se reciclarea.

Nimic nu se dobândeşte pe degeaba. EnunŃul acesta trimite la legile economiei şi reactualizează semnificaŃia conferită ecologiei, aceea de ştiinŃă a gospodăririi naturii de către ea însăşi. Această lege sintetizează celelalte trei legi şi ne avertizează că tot ce se obŃine într-o parte, corespunde compensaŃiilor în altă parte, astfel încât nu se poate sustrage nimic din componenŃa unui sistem fără a pune ceva corespunzător în loc. (după N. Bobică, Elemente de ecologie şi Dreptul mediului înconjurător, Editura FundaŃiei Chemarea, Iaşi, 1994.)

2. NoŃiunea de mediu şi protecŃia sa Una dintre noŃiunile fundamentale care stau la baza ecologiei

este noŃiunea de mediu, care, fiind susceptibilă de reglementare juridică, a devenit o ramură importantă a dreptului. NoŃiunea de mediu este considerată ca fiind totalitatea condiŃiilor energetice, fizice şi biologice care înconjoară o fiinŃă sau grupurile de fiinŃe şi cu care acestea se găsesc în relaŃii permanente de schimb. Pe lângă noŃiunea de mediu, în numeroasele lucrări de specialitate, se mai folosesc şi expresiile:

- mediu biologic; - mediu ambiant; - mediu uman.

5

În acceptarea sa riguroasă, mediul circumscrie ansamblul factorilor biologici în conjunctura cărora activitatea umană a provocat modificări profunde, de cele mai multe ori ireversibile. TendinŃa generală este de a include în componenŃa mediului, alături de elementele naturale, şi cele create de om. Acest aspect a fost avut în vedere şi de legiuitorul român, care consideră că mediul este ansamblul de condiŃii şi elemente naturale ale Terrei, aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice precum şi fiin Ńele vii, sistemele naturale în interacŃiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale. Putem spune că termenul de legislaŃie ecologică este mai larg decât cel de legislaŃie pentru ocrotirea naturii, incluzând în sfera sa şi întreaga ambianŃă ecologică în cadrul căreia se desfăşoară toate activităŃile socio-umane. În viziune politică, ocrotirea naturii devine o condiŃie indispensabilă pentru progresul social. RealităŃile contemporane pun în evidenŃă faptul că ideea de politică ecologică trebuie să dobândească aceaşi importanŃă ca politica economică. Politica mediului are ca scop:

- menŃinerea şi ameliorarea factorilor naturali; - dezvoltarea valorilor naturale ale Ńării; - asigurarea unor condiŃii de viaŃă şi muncă cât mai bune

generaŃiilor prezente şi viitoare. ProtecŃia mediului se realizază prin utilizarea raŃională a

resurselor naturale,prin prevenirea şi combaterea poluării şi a efectelor dăunătoare inclusiv cu ajutorul unor mijloace de drept. Legea protecŃiei mediului, OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr.195/2005, modificată şi aprobată prin Legea nr.265/2006, prevede că factorii naturali supuşi protecŃiei juridice sunt:

- aerul; - apele; - solul; - subsolul; - pădurile; - orice altă vegetaŃie terestră şi acvatică; - rezervaŃiile şi monumentele naturale. Enumerarea nu e limitativă, putând fi protejaŃi şi alŃi factori

naturali.

6

Prin activitatea de protecŃie a mediului se urmăreşte nu numai folosirea raŃională a resurselor ci şi corelarea activităŃii de sistematizare a teritoriului şi localităŃilor cu măsurile de protecŃie a factorilor naturali. De asemenea, se urmăreşte adoptarea de tehnologii de producŃie cât mai puŃin poluante şi echiparea instalaŃiilor tehnologice şi a mijloacelor de transport generatoare de poluanŃi cu dispozitive eficiente care să prevină efectele dăunătoare asupra mediului. Se urmăreşte recuperarea şi valorificarea optimă a substanŃelor reziduale utilizabile, total. Astfel, noŃiunea de mediu cuprinde în fapt toate laturile activităŃii umane în relaŃia om-natură.(După Daniela Marinescu, Dreptul mediului înconjurător, Casa de editură şi presă Şansa S.R.L.,Bucureşti,1996).

3. ProtecŃia şi dezvoltarea mediului – obiectiv de interes public

Obiectul legislaŃiei în vigoare îl constituie reglementarea protecŃiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societăŃii. Principiile şi elementele strategice ce stau la baza legislaŃiei de mediu, în scopul asigurării unei dezvoltări durabile, sunt: - principiul precauŃiei în luarea deciziei; - principiul prevenirii, reducerii şi controlului integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activităŃile care pot produce poluări semnificative; - principiul prevenirii riscurilor ecologice şi a producerii daunelor; - principiul conservării biodiversităŃii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural; - principul "poluatorul plăteşte"; - înlăturarea cu prioritate a poluanŃilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor; - crearea sistemului naŃional de monitorizare integrată a mediului; - utilizarea durabilă a resurselor naturale; - menŃinerea, ameliorarea calităŃii mediului şi reconstrucŃia zonelor deteriorate; - participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul; - dezvoltarea colaborării internaŃionale pentru asigurarea calităŃii mediului.

7

ModalităŃile de implementare a principiilor şi a elementelor strategice sunt: - adoptarea politicilor de mediu, armonizate cu programele de dezvoltare; - obligativitatea evaluării impactului asupra mediului în faza iniŃială a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului; - obligativitatea efectuării unei evaluări de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor; - corelarea planificării de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi de urbanism; - introducerea pârghiilor economice stimulative sau coercitive; - rezolvarea, pe niveluri de competenŃă, a problemelor de mediu, în funcŃie de amploarea acestora; - propunerea de acte normative armonizate cu reglementările europene şi internaŃionale în domeniu; - introducerea şi urmărirea realizării programelor pentru conformare; - recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei ecologice; - promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecŃiei mediului; - instruirea şi educarea populaŃiei, precum şi participarea organizaŃiilor neguvernamentale la elaborarea şi aplicarea deciziilor.

Statul recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos, garantând în acest scop: a) accesul la informaŃia privind mediul, cu respectarea condiŃiilor de confidenŃialitate prevăzute de legislaŃia în vigoare; b) dreptul de a se asocia în organizaŃii de apărare a calităŃii mediului; c) dreptul de consultare în vederea luării deciziilor privind dezvoltarea politicilor, legislaŃiei şi a normelor de mediu, eliberarea acordurilor şi a autorizaŃiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism; d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociaŃii, autorităŃilor administrative sau judecătoresti în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect; e) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit. Protectia mediului constituie obligaŃia şi responsabilitatea autorităŃilor administraŃiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.

8

AutorităŃile administraŃiei publice centrale şi locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru programe de protecŃie a mediului şi colaborează cu autorităŃile teritoriale pentru protecŃia mediului pentru realizarea acestora. Coordonarea şi controlul activităŃii de protecŃie a mediului revin autorităŃii publice centrale pentru protecŃia mediului, autorităŃilor publice teritoriale pentru protecŃia mediului, AgenŃiei NaŃionale pentru ProtecŃia Mediului, precum şi instituŃiilor abilitate prin prezenta lege pentru domeniile lor de responsabilitate.

AutorităŃile publice pentru protecŃia mediului aplică proceduri diferenŃiate, după caz, de emitere a avizului, acordului sau a autorizaŃiei de mediu, în funcŃie de impactul asupra mediului al proiectelor şi activităŃilor supuse procedurii de autorizare. Procedurile diferenŃiate şi competenŃele de emitere a avizelor, acordurilor şi a autorizaŃiilor de mediu, inclusiv procedura de participare a publicului, se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităŃii publice centrale pentru protecŃia mediului.

Titularul activităŃii are obligaŃia de a informa autorităŃile publice teritoriale pentru protecŃia mediului cu privire la rezultatele automonitorizării emisiilor de poluanŃi reglementaŃi, precum şi cu privire la accidente sau pericole de accidente, ca urmare a emiterii autorizaŃiei de mediu. InformaŃiile sunt luate în evidenŃă de către autoritatea competentă pentru protecŃia mediului într-un registru public şi comunicate autorităŃii publice centrale pentru protecŃia mediului în vederea întocmirii registrului public naŃional.

Pentru proiectele propuse pe teritoriul României, care pot avea efecte semnificative pe teritoriul altor Ńări, se aplică prevederile ConvenŃiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991, ratificata de România prin Legea nr. 22/2001.

Autoritatea competentă pentru protecŃia mediului, împreună cu celelalte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale şi locale, după caz, asigură posibilitatea informării şi participării publicului la deciziile privind activităŃi specifice, în conformitate cu prevederile ConvenŃiei privind accesul la informaŃie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiŃie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificata de Ńatra noastră prin Legea nr. 86/2000.

ObligaŃia mediatizării proiectelor şi activităŃilor pentru care se solicită aviz, acord, respectiv autorizaŃie de mediu, pe baza evaluării impactului asupra mediului, revine titularului, sub

9

îndrumarea autorităŃilor pentru protecŃia mediului. Consultarea publicului este obligatorie în cazul eliberării acordurilor şi autorizaŃiilor de mediu.

Sunt exceptate de la aceste prevederi proiectele şi activitaăŃile din domeniul apărării, ordinii publice şi siguranŃei naŃionale, precum şi activităŃile comerciale sau industriale, a căror mediatizare se face potrivit reglementărilor specifice referitoare la respectarea caracterului de confidenŃialitate.

Evaluarea impactului asupra mediului şi bilantul de mediu se realizează prin unităŃi specializate, persoane fizice sau juridice independente de titularul proiectului sau al activităŃii şi atestate de autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului, pe baza unei proceduri aprobate prin ordin al conducătorului acesteia; cheltuielile pentru elaborarea lucrărilor din cadrul evaluarii sau bilanŃului de mediu sunt suportate de titularul proiectului sau al activităŃii.

Răspunderea pentru realitatea informaŃiilor furnizate privind acŃiunea propusă revine titularului proiectului sau al activităŃii, iar răspunderea pentru corectitudinea lucrărilor realizate potrivit prevederilor legale, revine autorului acestora.

Întreb ări 1. Ce este ecologia şi care sunt legităŃile ei? 2. Care sunt principalele legi ale factorilor limitativi? 3. Ce se înŃelege prin aserŃiunea În natură toate sunt

legate de toate? 4. Care sunt principalele obiective ale politicii de

mediu?

10

CAP. II. PRINCIPIILE ŞI IZVOARELE DREPTULUI

MEDIULUI Obiective Studierea, interpretarea şi fixarea principiilor fundamentale

ale dreptului mediului, reglementate de ConstituŃie, de Legea cadru a protecŃiei mediului şi de alte acte normative, în contextul legislaŃiei europene şi internaŃionale. Prezentarea succintă a principalelor izvoare formale ale dreptului mediului, care vor constitui obiectul cercetării ulterioare în cadrul analizelor ce vor viza mijloacele şi modalităŃile de protecŃiei a factorilor de mediu.

1. Principiile Dreptului mediului Există două categorii de principii: pe plan intern şi pe plan

internaŃional. A. PE PLAN INTERN SE APLICA URMATOARELE

PRINCIPII: Principiul potrivit căruia protecŃia mediului trebuie să constituie

un element esenŃial al politicii economice şi sociale a statului. ProtecŃia mediului constituie un obiectiv de interes naŃional, cu efecte directe şi indirecte pe termen lung în toate compartimentele sistemului socio-uman. Mediul şi protecŃia sa reprezintă o prioritate în cadrul activităŃii de restructurare şi redimensionare a economiei după principiile economiei de piaŃă. În acest scop, organele statului, persoanele juridice şi cele fizice, prin a căror activitate pot fi aduse daune mediului, au următoarele obligaŃii în acest domeniu:

- să stabilească şi să aplice măsurile ce se impun pentru desfăşurarea activităŃii (unităŃii existente) cu respectarea normelor legale de protecŃie a mediului;

- să asigure pentru agenŃii economici determinarea cu precizie a nocivităŃii poluanŃilor rezultaŃi precum şi stabilirea şi includerea în proiecte a proceselor de reŃinere şi neutralizare a acestora, să ia măsuri ca la stabilirea noilor amplasamente să se asigure protejarea zonelor de locuit;

- să se asigure funcŃionarea la parametrii proiectaŃi şi perfecŃionarea utilajelor, instalaŃiilor şi dispozitivelor de protecŃie a mediului.

11

Principiul priorităŃii sănătăŃii în comparaŃie cu alte scopuri de folosire a resurselor naturale. Conform dispoziŃiilor ConstituŃiei, dtatul garantează dreptul cetăŃeanului de a se bucura de sănătate fizică şi mentală. Acest drept include şi menŃinerea sau chiar prelungirea duratei medii de viaŃă şi prin intermediul asigurării unui mediu curat, prin îmbunătăŃirea tuturor aspectelor igienei mediului şi ale igienei industriale. Asigurarea sănătăŃii populaŃiei se realizează printr-o serie de măsuri complexe, economice, sociale, culturale şi sanitare. Statul alocă o parte din venitul naŃional pentru lărgirea şi perfecŃionarea reŃelei sanitare. Resursele naturale ale mediului trebuie folosite în primul rând pentru îmbunătăŃirea permanentă a condiŃiilor de viaŃă a populaŃiei, pentru menŃinerea unei stări de sănătate cât mai bună. Pentru asigurarea sănătăŃii populaŃiei sunt utilizaŃi în scop profilactic şi de recuperare factori curativi naturali, ape minerale, termale, lacuri şi nămoluri. Pentru asigurarea condiŃiilor igienice, a unui înalt grad de salubritate a localităŃilor şi locuinŃelor, pentru prevenirea şi combaterea poluării, un rol deosebit revine respectării de către întreaga populaŃie a normelor de igienă. Aceste norme stabilesc condiŃii de asigurare a calităŃii apei, aerului şi solului, a igienii la locul de muncă şi de protecŃie sanitară a alimentelor, surselor şi instalaŃiilor de alimentare cu apă potabilă. Principiul participării populaŃiei la protecŃia şi ameliorarea mediului Acest principiu presupune dreptul individului de a fi informat în legătură cu proiectele şi programele ce vizează relaŃia sa cu mediul. El trebuie să aibă o educaŃie în acest sens care să-i permită a fi apt să-şi procure cele mai bune informaŃii. În acelaşi timp, indivizii pot participa la elaborarea deciziilor ce pot avea o influenŃă asupra mediului lor. În acest sens, în Carta Mondială a naturii, principiul 23 are următorul conŃinut: toate persoanele au posibilitatea, în funcŃie de legiaslaŃia din Ńările lor, să participe individual sau împreună cu alte persoane la elaborarea deciziilor ce privesc direct mediul lor de viaŃă, iar în cazul în care acestea suferă degradări, ele au posibilitatea de a exercita acŃiunile legale pentru a obŃine despăgubiri.

12

Mişcarea verde care s-a răspândit în Ńările occidentale a mobilizat opinia publică, a alertat politicienii şi a informat cu privire la pagubele pentru natură şi sănătatea omului. Un rol major revine organismelor neguvernamentale, grupărilor de mediu, care trebuie să solicite informaŃii şi să organizeze acŃiuni conform legislaŃiei de protecŃie a mediului. Grupările de mediu trebuie să ceară guvernelor să stabilească priorităŃi concrete în privinŃa protecŃiei factorilor de mediu, să stimuleze îmbunătăŃirea şi aplicarea legii. Acest principiu presupune şi dreptul individului de a se adresa organelor executive şi judecătoreşti ori de câte ori se consideră lezat ca urmare a degradării şi poluării mediului. Principiul poluatorul plăteşte. În legislaŃia noastră actuală, acest principiu nu e consacrat în mod expres. Încălcarea dispoziŃiilor legale cu privire la protecŃia mediului trebuie să atragă răspunderea disciplinară (materială), civilă, contravenŃională sau penală după caz. În condiŃiile instituirii oricărei forme de răspundere juridică, persoanele care desfăşoară activităŃi care produc poluare fără a lua în prealabil măsurile ce se impun pentru evitarea sau diminuarea acesteia până la limitele admisibile prevăzute de lege, vor suporta riscul, consecinŃele. Neefectuarea la timp a cheltuielilor pentru protecŃia mediului atrage după sine pagube mai mari, care trebuie acoperite, fără a mai vorbi de pierderea de profit. Cheltuielile cu protecŃia mediului natural sunt implicit cheltuieli care conduc la crearea unui plus de valoare. InvestiŃiile făcute în această direcŃie atrag după ele efecte economice pozitive îndelungate, care adesea prelungesc cu mult, dincolo de termenul de recuperare a investiŃiei (globale). A acŃiona contrar înseamnă a produce poluare, pentru a cărei combatere sunt necesare cheltuieli mult mai mari pe lângă riscul asumat. DeclaraŃia Consiliului Europei din 1968 privind lupta împotriva poluării aerului, afirmă că toate cheltuielile făcute în vederea prevenirii sau reducerii poluării trebuie să cadă în sarcina autorilor. ( după Daniela Marinescu, Dreptul mediului înconjurător, Editura Şansa SRL, Bucureşti, 1996.)

B. PRINCIPII PE PLAN EXTERN Pe plan extern se face aplicarea următoarelor principii:

13

Principiul “sic utere tuo” – obligaŃia statelor de a asigura ca activităŃile exercitate în limitele jurisdicŃiei lor să nu cauzeze daune mediului altor state. Principiul cooperării între state. Principiul bunei vecinătăŃi. Principiul notificării şi consultării. Principiul protejării patrimoniului comun. Principiul nediscriminării.

2. Izvoarele formale ale Dreptului mediului Izvoarele reale, materiale ale dreptului constau în fenomene

sociale, împrejurări, situaŃii economice, politice, necesităŃi practice, care determină conturarea substanŃei, a materiei dreptului mediului. Pe noi ne interesează izvoarele formale ale dreptului mediului, cele care conferă regulilor de conduită, caracterul de drept pozitiv. Prin izvor de drept înŃelegem formele de exprimare a normelor juridice care sunt determinate de modul de edictare şi sancŃionare a lor de către stat. Ramura dreptului mediului e alcătuită din acte normative, conŃinând norme juridice care reglementează comportarea subiectelor de drept în legătură cu conservarea, dezvoltarea şi protecŃia factorilor naturali şi antropici ai mediului. Izvoarele dreptului mediului sunt tocmai aceste acte normative. Din analiza normelor de dreptul mediului se evidenŃiază o serie de particularităŃi ale izvoarelor acestei ramuri de drept. În ansamblul normelor de dreptul mediului un loc deosebit îl ocupă normele tehnice, care reglementează comportamentul oamenilor în procesul de producŃie faŃă de mijloacele de producŃie şi uneltele de muncă şi îndeosebi faŃă de natură. Având în vedere faptul că protecŃia şi conservarea mediului constituie o problemă de interes naŃional, izvoarele dreptului mediului sunt acte normative adoptate de organele statului, care conŃin norme juridice ce reglementează relaŃiile sociale în legătură cu conservarea şi protejarea mediului. Sunt izvoare de dreptul mediului şi unele tratate şi convenŃii internaŃionale prin care se reglementează relaŃiile dintre state în legătură cu conservarea, folosirea şi protecŃia diferitelor componente ale mediului.

14

3. Principalele izvoare ale Dreptului mediului ConstituŃia

Recunoaşterea dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos rezultă din art. 35 din legea fundamentală. Alte două texte constituŃionale garantează dreptul la viaŃă (art. 22) şi dreptul la ocrotirea sănătăŃii (art. 34). Ambele presupun pe lângă alte măsuri şi pe cele care privesc conservarea şi protecŃia mediului. ExistenŃa unui mediu cât mai curat constituie condiŃia principală a realizării acestor drepturi fundamentale.

Legea Nu toate legile sunt izvoare ale dreptului mediului, ci doar

acelea care reglementează relaŃiile sociale în legătură cu folosirea şi dezvoltarea componentelor mediului. Sunt izvoare de dreptul mediului: legea cadru privind protecŃia mediului (265/2006), Legea apelor (107 / 1996), Legea fondului cinegetic şi a protecŃiei vânatului (103 / 1996), Codul silvic (Legea nr.46/2008), Legea 138 / 2004, a îmbunătăŃirilor funciare, etc.

Hotărârile şi ordonanŃele Guvernului

Hotărârile şi OrdonanŃele Guvernului sunt izvoare de dreptul mediului în măsura în care reglementează relaŃii sociale ca şi legea. De exemplu, Hotărârea Guvernului nr. 1300 / 2002 privind notificarea substanŃelor chimice, Hotărârea Guvernului nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate, Hotărârea Guvernului nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest, Hotărârea Guvernului nr.2009/2004 privind regimul de import al produselor periculoase pentru sănătatea populaŃiei şi pentru mediu etc. Dintre OrdonanŃe ale Guvernului exemplificăm: OrdonanŃa Guvernului nr.11/2004 privind producerea, comercializarea şi utilizarea materialelor forestiere de reproducere, OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr.243 / 2000 privind protecŃia atmosferei etc.

Ordinele miniştrilor Ordinele miniştrilor sunt, de asemenea, izvoare de dreptul

mediului în măsura în care reglementează relaŃii sociale în domeniul conservării şi protecŃiei factorilor de mediu. Dăm ca exemplu, Ordinul ministrului nr.978/2003 privind Regulamentul de atestare a

15

persoanelor fizice şi juridice care elaborarează studii de evaluare a impactului asupra mediului şi bilanŃuri de mediu.

Tratatele şi convenŃiile internaŃionale Sunt izvoare de dreptul mediului cu condiŃia să fie de

aplicabilitate imediată şi nemijlocită şi să fie ratificate de România. Tratatul e expresia acordului de voinŃă dintre două sau mai multe state, cu privire la normele juridice valabile şi obligatorii în raporturile de cooperare dintre ele. Este cel mai frecvent mijloc juridic la care statele recurg pentru a reglementa relaŃiile dintre ele cu privire la mediu. Exemplu de convenŃii: ConvenŃia asupra poluării atmosferice pe distanŃe lungi (Geneva, 1979); ConvenŃia privind protecŃia Mării Negre împotriva poluării, semnată la Bucureşti la 21 IV 1992. Întreb ări

1. Ce se înŃelege prin principiul poluatorul plăteşte? 2. Ce loc ocupă în cadrul drepturilor şi libert ăŃilor

fundamentale ale omului, dreptul la un mediu sănătos?

3. Care este cel mai important izvor formal al Dreptului protecŃiei mediului?

16

CAP. III. CONSERVAREA ŞI PROTECłIA

ATMOSFEREI Obiective Cercetarea şi analiza interpretativă a normelor care reglementează conservarea şi protecŃia atmosferei, cu privire specială asupra: poluării aerului, normelor privind emisiile de poluanŃi în aer, normelor privind limita maximă admisibilă a substanŃelor poluante, obligaŃiilor agenŃilor economici şi ale autorităŃilor pentru asigurarea protecŃiei atmosferei, sistemului economico-financiar aplicabil în materia protecŃiei aerului.

1. Poluarea atmosferei În raportul din 1967 al Consiliului Europei pentru protecŃia

mediului se menŃionează că: se consideră poluat aerul atunci când se constată prezenŃa unor substanŃe străine sau a unor variaŃii importante ale acestora în proporŃia părŃilor componente ale aerului şi care, Ńinând seama de cunoştinŃele ştiinŃifice ale momentului, pot provoca acŃiuni jenente sau efecte dăunătoare. În conformitate cu alt document internaŃional elaborat la prima ConferinŃă Generală Europeană pentru protecŃia mediului, poluarea atmosferei se defineşte ca fiind introducerea în atmosferă de către om direct sau indirect de substanŃe sau energii care au o acŃiune nocivă de natură să pună în pericol sănătatea omului, să dăuneze resurselor biologice şi ecosistemului, să deterioreze bunurile materiale şi să aducă atingere sau să păgubească valorile de agrement sau alte utilizări legitime ale mediului. Poluarea atmosferei transfrontiere pe distanŃe lungi a fost definită ca fiind acea poluare a cărei sursă fizică este cuprinsă total sau parŃial în zona supusă jurisdicŃiei unui stat şi care are efecte dăunătoare într-o zonă supusă altor state, la o distanŃă la care nu e în general posibil să se distingă contribuŃia surselor individuale sau a grupurilor de surse de emisie. În toate cazurile, definirea poluării aerului ia în considerare orice schimbare vătămătoare a compoziŃiei aerului, orice alterare a calităŃii sale. Aerul devine poluat în momentul în care concentraŃia substanŃelor străine introduse în atmosferă în mod artificial sau natural, sistematic sau doar accidental, se situează la un nivel ce poate dăuna sănătăŃii ori vieŃii animale sau vegetale.

17

Desfăşurarea activităŃilor care pot constitui surse fixe importante de emisii de poluanŃi în aer este permisă numai cu autorizaŃie de mediu. Procedura de autorizare se supune prevederilor Legii protecŃiei mediului nr. 265/2006, şi ale celorlalte acte normative în vigoare.

Lista cuprinzând activităŃile care constituie surse fixe importante de emisii de poluanŃi se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.

Titularii activităŃilor care constituie surse fixe importante de emisii au următoarele obligaŃii: a) să solicite şi să obŃină autorizaŃia de mediu în termenul şi în condiŃiile prevăzute de legislaŃia în vigoare; b) să deŃină evidenŃe complete privind exploatarea instalaŃiilor ce constituie surse de poluare şi cantităŃile de poluanŃi eliminate în aer; c) să elaboreze strategii de prevenire a accidentelor majore şi să le pună în practică în mod adecvat; d) să elaboreze planuri pentru situaŃii de urgenŃă, care stabilesc măsurile aplicabile în interiorul amplasamentului, şi să solicite aprobarea autorităŃilor competente pentru măsurile stabilite să se aplice în afara amplasamentului; e) în caz de pericol major sau iminent, cu impact asupra calităŃii aerului, să oprească funcŃionarea instalaŃiilor care constituie sursa de pericol şi să anunŃe autorităŃile competente; f) în situatia în care nu se obŃin rezultatele scontate prin condiŃiile stabilite în autorizaŃie, să pună în aplicare măsurile de rectificare a parametrilor şi condiŃiilor de funcŃionare, în vederea încadrării în prevederile legale stabilite de autoritatea competentă; g) să furnizeze reprezentanŃilor autorităŃilor competente informaŃiile necesare, conform prevederilor legale; h) să participe la elaborarea programelor de reducere a emisiilor de poluanŃi, a planurilor de acŃiune pentru calitatea aerului şi să pună în aplicare obligaŃiile ce le revin prin acestea; i) să informeze, conform prevederilor legale în vigoare, în cazul producerii de emisii accidentale de poluanŃi în aer sau de accident major. (2) Procedurile de întocmire şi de aplicare a planurilor de prevenire a accidentelor majore şi a planurilor pentru situaŃii de urgenŃă se reactualizează prin hotărâre a Guvernului.

Titularii activităŃilor care nu pot constitui surse fixe importante de emisii de poluanŃi în aer au următoarele obligaŃii:

18

a) să solicite şi să obŃină autorizaŃie de mediu în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare; b) să pună în funcŃiune şi să asigure funcŃionarea instalaŃiei care constituie sursă de poluare, cu respectarea condiŃiilor stabilite de autoritatea de protecŃie a mediului în acordul sau în autorizaŃia de mediu, conform prevederilor legislaŃiei în vigoare; c) să deŃină evidenŃe complete privind exploatarea instalaŃiilor care constituie surse de poluare, furnizând autorităŃilor competente toate datele solicitate conform legislaŃiei în vigoare; d) în situaŃia în care nu se obŃin rezultatele scontate prin condiŃiile stabilite în autorizaŃie, să pună în aplicare măsurile de rectificare a parametrilor şi condiŃiilor de funcŃionare, în vederea încadrării în prevederile legale; e) să participe la elaborarea programelor de reducere a emisiilor, a planurilor de acŃiune pentru calitatea aerului şi să pună în aplicare obligaŃiile ce le revin prin acestea.

ActivităŃile la care se inregistrează, în regim normal de funcŃionare a instalaŃiilor, depăşiri ale valorilor limită de emisie în aer pentru poluanŃii specifici activităŃii pot fi autorizate doar cu program pentru conformare, în condiŃiile legii.

Programul pentru conformare va conŃine măsuri de reducere a poluării aerului prin folosirea celor mai bune tehnici disponibile, care nu implică costuri excesive, etapizate pe o perioadă de cel mult 5 ani, dacă nu sunt depăşite valorile limită de calitate a aerului sau marjele de toleranŃă pentru aceşti poluanŃi.

In cazul depăşirii accidentale a valorilor limită de emisie de poluanŃi, autoritatea de mediu decide întreruperea temporară a activităŃii instalaŃiei care a provocat poluarea, până la îndepărtarea cauzelor poluării.

In zonele în care sunt depăşite valorile limită de emisie de poluanŃi privind calitatea aerului, pe baza studiilor de evaluare a impactului asupra mediului autoritatea de mediu competentă poate stabili valori limită de emisie specifice fiecărei activităŃi din zonă, mai restrictive decât valorile stabilite de legislaŃia în vigoare.

Acordul de mediu se emite în conformitate cu prevederile Legii protecŃiei mediului nr. 265/2006, ale OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr.243/2000 privind protecŃia atmosferei, modificată şi aprobată prin Legea nr.655/2001, şi ale celorlalte acte normative în vigoare, cu îndeplinirea următoarelor condiŃii:

19

a) prevederea tuturor măsurilor de prevenire a poluării aerului, inclusiv folosirea celei mai bune tehnici disponibile care nu implică costuri excesive; b) funcŃionarea unităŃii de producŃie nu determină poluarea semnificativa a aerului, în special prin emisii de substanŃe supuse reglementărilor în vigoare; c) nu se depăşesc valorile limită de emisie pentru poluanŃii rezultaŃi din activitate; d) sunt luate în considerare valorile limită privind calitatea aerului pentru toŃi poluanŃii rezultaŃi din activitate.

Pentru modificarea sau dezafectarea instalaŃiilor existente care pot avea impact asupra calităŃii aerului înconjurator este obligatorie obŃinerea acordului de mediu, în condiŃiile legii.

Este obligatorie obŃinerea acordului de mediu pentru operaŃiuni de dezafectare a instalaŃiilor existente, care au impact asupra calităŃii aerului. AutorităŃile competente stabilesc şi pun în aplicare planuri naŃionale de reducere a emisiilor de poluanŃi rezultate din activităŃile şi de la instalaŃiile industriale cu impact asupra calităŃii aerului. Transferul de poluanŃi din aer către un alt factor de mediu, ca urmare a măsurilor de reducere a poluării aerului înconjurator, este permis în condiŃiile menŃinerii nivelului poluanŃilor sub valorile limită pentru acel factor de mediu.

Metodele si sistemele adoptate în vederea îmbunatăŃirii calităŃii aerului nu conduc la depăşirea normelor stabilite de legislaŃia în vigoare pentru locul de muncă. Titularii de activitate au obligaŃia să furnizeze autorităŃilor competente informaŃiile solicitate pentru actualizarea Inventarului naŃional al emisiilor de poluanŃi atmosferici, precum şi pentru derularea procedurilor de reglementare şi control, în condiŃiile legii.

Emisiile de poluanŃi în aer se supun taxelor. Procedura şi cuantumul de stabilire a taxelor sunt reglementate conform prevederilor legislaŃiei în vigoare.

2. ProtecŃia atmosferei în dreptul intern LegislaŃia în domeniul protecŃiei atmosferei are ca scop stabilirea cadrului juridic privind prevenirea, limitarea deteriorării şi ameliorarea calităŃii atmosferei, în scopul evitării efectelor negative asupra sănătăŃii omului şi asupra mediului ca întreg, asigurându-se

20

astfel alinierea la normele juridice internaŃionale şi la reglementările comunitare. Reglementarea activităŃilor care afectează sau care pot afecta calitatea atmosferei, direct sau indirect, desfăşurate de persoane fizice şi juridice, şi strategia naŃională în domeniu urmăresc asigurarea dreptului fiecărei persoane la un mediu de calitate. Regimul juridic al protecŃiei atmosferei are la bază principiile generale consacrate de legislaŃia în vigoare şi acceptate la nivel internaŃional. Principalele obiective ale strategiei naŃionale privind protecŃia atmosferei sunt următoarele: a) menŃinerea calităŃii aerului înconjurător în zonele în care se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate; b) îmbunătăŃirea calităŃii aerului înconjurător în zonele în care nu se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate; c) adoptarea măsurilor necesare în scopul limitării până la eliminare a efectelor negative asupra mediului, în context transfrontier; d) îndeplinirea obligaŃiilor asumate prin acordurile şi tratatele internaŃionale la care România este parte şi participarea la cooperarea internaŃională în domeniu. AutorităŃile publice centrale şi locale au obligaŃia să asigure schimbul de informaŃii, inclusiv al celor necesare în activitatea de elaborare şi punere în aplicare a strategiilor sectoriale legate de protecŃia atmosferei şi al celor referitoare la cele mai bune tehnici disponibile care nu implică costuri excesive.

Titularii activităŃilor care constituie surse fixe importante de emisii, au obligaŃia de elaborare a planurilor pentru situaŃii de urgenŃă, care stabilesc măsurile aplicabile în interiorul amplasamentului, şi de a solicita obŃinerea aprobării de către autorităŃile competente pentru masurile stabilite a se aplica în afara amplasamentului. De asemenea, este stabilită, tot ca obligaŃie extrem de importantă, oprirea în caz de pericol major sau iminent a funcŃionarii instalaŃiilor care constituie sursă de pericol cu impact asupra calităŃii aerului şi anunŃarea autoritatilor competente. Autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului are următoarele atribuŃii şi responsabilităŃi:

21

a) elaborează şi promovează strategia naŃională şi planul naŃional de acŃiune în domeniul protecŃiei atmosferei, ca parte integrantă a strategiei şi politicilor naŃionale de protecŃie a mediului;

b) coordonează şi controlează modul de punere în aplicare şi de respectare a dispoziŃiilor prezentei ordonanŃe de urgenŃă şi a actelor normative ce decurg din aceasta;

c) elaborează, avizează, promovează şi, după caz, aprobă actele normative, precum şi măsurile necesare pentru aplicarea unitară pe teritoriul României a prevederilor din convenŃiile internaŃionale privind protecŃia atmosferei, la care România este parte;

d) coordonează elaborarea inventarelor naŃionale de emisii poluante în aer;

e) coordonează elaborarea şi reactualizarea normelor şi reglementărilor privind calitatea aerului;

f) coordonează elaborarea şi reactualizarea normelor şi reglementărilor privind emisiile de poluanŃi în aer;

g) coordonează la nivel naŃional participarea la programele Uniunii Europene de asigurare a calităŃii datelor;

h) aprobă metodele şi metodologiile de evaluare a calităŃii aerului şi a emisiilor poluante în aer, coordonează şi controlează aplicarea acestora;

i) aprobă metodele de determinare a concentraŃiilor poluanŃilor în aerul înconjurător, elaborate de instituŃiile specializate, şi asigură condiŃiile necesare în vederea menŃinerii acurateŃei măsurătorilor efectuate;

j) evaluează calitatea aerului înconjurător prin intermediul instituŃiilor specializate;

k) participă la derularea activităŃilor din cadrul Sistemului naŃional de monitorizare integrată a calităŃii aerului şi coordonează programele de asigurare a calităŃii datelor privind calitatea aerului înconjurător provenite din Sistemul naŃional de monitorizare integrată a calităŃii aerului;

l) asigură accesul publicului la informatiile privind calitatea atmosferei, în conformitate cu prevederile legislaŃiei în vigoare;

m) raportează datele în conformitate cu prevederile convenŃiilor internaŃionale privind protecŃia atmosferei, la care România este parte.

AutorităŃile publice teritoriale pentru protecŃia mediului au următoarele atribuŃii şi responsabilităŃi:

22

a) controlează modul de aplicare şi de respectare a dispoziŃiilor actelor normative în vigoare din acest domeniu la nivel teritorial;

b) elaborează planuri de acŃiune pentru calitatea aerului, programe de ameliorare a calităŃii aerului la nivel teritorial şi asigură corelarea acestora cu planul local de acŃiune pentru protecŃia mediului, în cooperare cu serviciile descentralizate ale celorlalte autorităŃi de specialitate ale administraŃiei publice centrale, cu autorităŃile administraŃiei publice locale şi în parteneriat cu alte instituŃii publice locale şi cu titularii de activitate;

c) elaborează inventarul emisiilor poluante la nivel teritorial; d) urmăreste şi analizează aplicarea planurilor de acŃiune pentru

calitatea aerului la nivel teritorial şi elaborează rapoarte anuale; e) colaborează cu organismele guvernamentale abilitate, care

avizeaza actiunile de import-export al produselor, bunurilor şi al altor materiale cu regim special de comercializare, care pot afecta calitatea atmosferei, în conformitate cu legislaŃia natională şi cu convenŃiile internaŃionale la care România este parte;

f) aplică sancŃiunile prevăzute de legislaŃia în vigoare; g) participă la derularea activităŃilor din cadrul Sistemului naŃional

de monitorizare integrată a calităŃii aerului; h) informează operativ autoritatea centrală de protecŃie a mediului,

alte autorităŃi centrale şi locale, potrivit atribuŃiilor şi competenŃelor acestora, în cazul producerii unor evenimente deosebite cu impact asupra calităŃii aerului şi care aduc prejudicii sănătăŃii umane;

i) pun la dispoziŃie autorităŃilor teritoriale pentru sănătate, agricultură şi alimentaŃie, lucrări publice şi amenajarea teritoriului şi administraŃiei publice locale informaŃiile necesare în activitatea de elaborare şi punere în aplicare a strategiilor sectoriale legate de calitatea aerului atmosferic;

j) informează populaŃia şi autorităŃile locale în cazul depăşirii pragurilor de alertă;

k) asigură informarea curentă a populaŃiei şi a autorităŃilor locale cu privire la calitatea aerului;

l) urmăreşte aplicarea la nivel teritorial a programelor şi măsurilor pentru respectarea convenŃiilor şi a acordurilor internaŃionale la care România este parte.

23

Întreb ări: 1. Cum este definită poluarea atmosferei în dreptul intern şi

legislaŃia internaŃională? 2. Care sunt priorit ăŃile politice şi legislative în scopul

protecŃiei atmosferei? 3. Care sunt principalele obligaŃii ale agenŃiilor economici

pentru a sigurarea protecŃiei aerului?

24

CAP. IV. CONSERVAREA ŞI PROTECłIA APEI

1. NoŃiuni generale

Obiective

Cunoaşterea şi analiza interpretativă a normelor care reglementează conservarea şi protecŃia apei, cu privire specială asupra: poluării apei, normelor privind protecŃia, punerea în valoare şi dezvoltarea durabilă a resurselor de apă, apărarea împotriva poluării şi şi modificărilor caracteristicilor resurselor de apă, ProtecŃia, administrarea şi gospodărirea apelor în România protecŃia, punerea în valoare şi dezvoltarea durabilă a resurselor de apă, mecanismul economic specific domeniului gospodăririi apelor.

Apele reprezintă o resursă naturală regenerabilă,

vulnerabilă şi limitată, element indispensabil pentru viaŃă şi pentru desfăşurarea tuturor activităŃilor sociale şi economice. Reglementările juridice din domeniul protecŃiei şi conservării mediului acvatic au ca scop: - apărarea împotriva poluării şi şi modificărilor caracteristicilor resurselor de apă; - conservarea şi dezvoltarea resurselor de apă; - refacerea calităŃii apelor de suprafaŃă şi subterane; - conservarea şi protejarea ecosistemelor acvatice; - asigurarea alimentării cu apă a populaŃiei etc. Prin prevederile actelor normative din domeniul protecŃiei resurselor de apă s-a urmărit a se stăvili construcŃia şi folosirea de diverse obiective, edificii care, prin prezenŃa lor, ar fi împiedicat buna desfăşurare a exploatării apelor sau a acŃiunilor de drenaj, a conserva rezerva de apă pe care o are o localitate şi a nu se risipi o resursă limitată, a se asigura protejarea apelor împotriva poluanŃilor chimici, a se asigura protecŃia locuinŃelor şi gospodăriilor aflate în imediata apropiere a marilor râuri sau a barajelor, a se Ńine sub o observaŃie debitele râurilor şi barajelor pentru ca în eventualitatea creşterii sau descreşterii bruşte a nivelului apelor să se poată lua măsurile ce se impun de către organele abilitate, a se determina participarea laacŃiunile de apărare împotriva inundaŃiilor, de combatere a secetei sau a altor calamităŃi naturale.

25

2. ProtecŃia, administrarea şi gospodărirea apelor în România

Apele, potrivit articolului 1 alin.2 din Legea nr. 107 / 1996, fac parte integrantă din patrimoniul public. ProtecŃia, punerea în valoare şi dezvoltarea durabilă a resurselor de apă sunt acŃiuni de interes general. AparŃin domeniului public apele de suprafaŃă cu albiile lor minore, cu lungime mai mare de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaŃa de 10 kilometri pătraŃi pe care apele curg permanent; aparŃin deŃinătorilor, cu diferite titluri ale terenurilor pe care se formează sau curg. Apele din domeniul public se dau în administrare Regiilor autonome “Apele Române” de către Ministerul Apelor şi ProtecŃiei Mediului în condiŃiile legii. Supravegherea calităŃii apei potabile se bazează pe principiul solidarităŃii umane şi interesului comun. Gestionarea cantităŃii sau calităŃii apelor se realizează de Regia autonomă “Apele Române” şi filialele sale bazinale. Satisfacerea cerinŃelor de apă ale populaŃiei are prioritate faŃă de folosirea apei în alte scopuri. De asemenea, au prioritate: alimentarea cu apă pentru animale, refacerea rezervei intangibile de apă după incendii, precum şi debitele necesare menŃinerii echilibrului ecologic al habitatului acvatic. Restrângerea utilizării apei potabile pentru populaŃie este interzisă (în folosul altor activităŃi). Ministerul Apelor şi ProtecŃiei Mediului şi R.A. “Apele Române” sunt în drept să ia măsuri de limitare sau de suspendare provizorie a folosirii apei, pentru a face faŃă unui pericol sau consecinŃelor unor accidente, secetei, inundaŃiilor, sau unui risc de lipsă de apă datorat supraexploatării resurselor. Dacă din cauza secetei sau a altor calamităŃi naturale rezervele de apă autorizate nu pot fi asigurate tuturor utilizatorilor, autorităŃile aplică restricŃii temporare de folosire a resursei de apă. Poluarea în orice mod a resurselor de apă este interzisă. În acest sens, la propunerea Ministerului Apelor şi ProtecŃiei Mediului se aprobă prin standarde – norme de calitate a resursei de apă.Pentru protecŃia resursei de apă – interdicŃii: - punerea în funcŃiune de obiective economice noi sau dezvoltarea

celor existente, a noi ansambluri de locuinŃe care măresc gradul de

26

încărcare a apelor uzate, fără punerea concomitentă în funcŃiune a reŃelelor de canalizare şi a instalaŃiilor de epurare;

- aruncarea, introducerea în oricare mod, în albiile cursurilor de apă a deşeurilor de orice fel;

- evacuarea de ape uzate în apele subterane, în lacurile naturale sau de acumulare, iazuri, bălŃi, heleştee;

- spălarea în cursurile de apă sau în lacuri şi pe malurile acestora a vehiculelor etc. sau a altor utilaje, agregate mecanice, ambalaje (care au conŃinut pesticide);

- spălarea animalelor domestice, dezinfectate cu substanŃe toxice în afara locurilor special amenajate în acest scop;

- aruncarea sau vărsarea în instalaŃiile sanitare, reŃele de canalizare a reziduurilor petroliere sau a substanŃelor periculoase;

- spălarea în cursurile de apă a obiectelor de uz casnic cu folosirea substanŃelor chimice de orice fel.

În scopul folosirii raŃionale şi protejării calităŃii resurselor de apă, utilizatorii de apă au următoarele obligaŃii:

1. Să adopte tehnologii de producŃie cu cerinŃe de apă reduse şi cât mai puŃin poluante;

2. Să asigure realizarea, întreŃinerea, exploatarea staŃiilor şi instalaŃiilor de prelucrare a calităŃii apelor la capacităŃile autorizate;

3. Să respecte cu stricteŃe disciplina şi normele tehnologice în activităŃile de producŃie care folosesc apa şi evacuează ape uzate.

Conservarea, refolosirea şi economisirea apei sunt încurajate de stimuli economici, inclusiv pentru cei care manifestă o preocupare constantă în scopul protejării calităŃii şi cantităŃii apei, precum şi prin aplicarea de penalităŃi celor care risipesc sau poluează resursele de apă. Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi apelor include sistemul de plăŃi, bonificaŃii şi penalităŃi. Sistemul de plăŃi se bazează pe regula că beneficiarul plăteşte în funcŃie de serviciile prestate şi de folosirea raŃională a resurselor de apă. BonificaŃiile se acordă utilizatorilor de apă care demonstrează constant o grijă deosebită pentru folosirea raŃională şi pentru protejarea calităŃii apelor. PenalităŃile se aplică acelor utilizatori de apă la care se constată abateri de la prevederile contractelor, atât pentru depăşirea cantităŃii de apă poluate şi a concentraŃiilor şi impurităŃii substanŃelor purificatoare evacuate. Toate cele enumerate mai sus se stabilesc prin

27

Hotărâre de Guvern. Regia Autonomă “Apele Române” este singura în drept să constate cazurile în care se acordă bonificările sau se aplică penalităŃi. Întrebări

1. Cum este definită noŃiunea de poluare a apei? 2. Cum este reglementată protecŃia, administrarea şi

gospodărirea apelor în România? 3. În ce constă mecanismul economic specific domeniului

gospodăririi apelor?

28

CAP. V. CONSERVAREA ŞI PROTECłIA SOLULUI ŞI

SUBSOLULUI Obiective Aprofundarea şi interpretarea normelor privind conservarea şi protecŃia solului şi subsolului, măsurile legale de conservare şi protecŃie a solului în România, executarea şi exploatarea amenajărilor de îmbunătăŃiri funciare.

1. ConsideraŃii generale Fondul funciar este constituit din terenurile de orice fel,

indiferent de destinaŃie, de titlul în baza căruia sunt deŃinute sau de domeniul – public sau privat – din care fac parte. În funcŃie de destinaŃie, terenurile sunt: terenuri cu destinaŃie agricolă, terenuri cu destinaŃie forestieră, terenuri aflate permanent sub ape, terenuri din intravilan, terenuri cu destinaŃii speciale. ProtecŃia şi ameliorarea solului se realizează prin lucrări de prevenire şi de combatere a proceselor de degradare şi poluare provocate de fenomene naturale sau cauzate de activităŃi economico – sociale. ProtecŃia juridică a solului presupune stabilirea şi respectarea măsurilor care au ca scop dezvoltarea calităŃii solurilor prin: supravegherea, prognoza şi avertizarea cu privire la tendinŃele şi dinamica evoluŃiei şi a stării de asigurare cu fosfor mobil şi potasiu a terenurilor agricole; fundamentarea ştiinŃifică a acŃiunilor de folosire judicioasă a îngrăşămintelor în procesul de producŃie agricolă; măsuri adecvate de gospodărire, organizare şi amenajare a teritoriului. Solul este factorul de mediu care necesită o atenŃie şi o protecŃie sporită dată fiind imposibilitatea supunerii unor procedee de epurare, precum şi pentru faptul că este limitat ca suprafaŃă în urma degenerării sale, cu greu mai poate fi adus în stare normală. Dacă pentru geneza unui strat fertil de sol sunt necesare perioade foarte mari de timp, distrugerea sau degradarea sa, datorată unor cauze naturale ( eroziune, alunecări de teren, inmlăştinare, inundaŃii etc.) sau ca urmare a activităŃilor poluatoare ale omului, se produce mult mai repede, iar consecinŃele sunt de cele mai multe ori dezastruoase şi ireversibile. Deteriorarea şi afectarea capacităŃii productive şi calitative a solului are consecinŃe negative pentru producŃia agricolă, pentru

29

alimntaŃie şi în cele din urmă pentru sănătatea şi chiar viaŃa omului. De aceea solul trebuie gospodărit cu grijă, trebuie să i se aplice lucrări adecvate de întreŃinere şi, când este cazul, de ameliorare. In acest sens, Legea Nr.18/1991 privind fondul funciar, prevede o serie de măsuri menite să asigure refacerea şi ameliorarea terenurilor degradate. Potrivit legii, terenurile degradate trebuie să fie incluse de către specialişti, în colaborare cu instituŃiile specializate ale statului şi în acord cu organele locale din cadrul unităŃilor administrativ - teritoriale respective, în perimetere de ameliorare, urmând ali se aplica lucrările necesare refacerii şi redării lor circuitului agricol. Cheltuielile necesare efectuării lucrărilor respective şi luării măsurilor ce se impugn sunt suportate de la bugetul public, proprietarii terenurilor având însă obligaŃia să le pună la dispoziŃia autorităŃilor pe perioada cât durează lucrările respective.

2. Măsuri legale de protecŃie şi ameliorare a solului Rglementările în domeniul protecŃiei solului au drept scop:

a) reglementarea regimului juridic al proprietăŃii şi folosinŃei infrastructurii de îmbunătăŃiri funciare şi a terenului aferent, precum şi mecanismele de dobândire şi/sau transmitere a dreptului de proprietate, administrare sau folosinŃă asupra acestei infrastructuri; b) instituirea cadrului de reglementare a înfiinŃării şi funcŃionării AdministraŃiei NaŃionale a ImbunătăŃirilor Funciare, denumită în continuare AdministraŃie, persoana juridica română de interes public naŃional în sectorul îmbunătăŃirilor funciare, care desfasoară activitaŃile prevăzute de lege; c) reglementarea înfiinŃării şi funcŃionării organizaŃiilor de imbunatăŃiri funciare şi a federaŃiilor de organizaŃii de îmbunătăŃiri funciare în vederea desfăşurării activităŃilor de îmbunătăŃiri funciare atât în interesul membrilor lor, cât şi în interesul public; d) stabilirea serviciilor prestate de AdministraŃie organizaŃiilor de îmbunătăŃiri funciare şi federaŃiilor de organizaŃii de îmbunătăŃiri funciare şi mecanismele de finanŃare a acestor activităŃi; e) stabilirea atribuŃiilor autorităŃii publice centrale, denumită în continuare ministerul, care coordonează elaborarea strategiei şi politicilor în sectorul îmbunătăŃirilor funciare; f) stabilirea principiilor reorganizării SocietăŃii NaŃionale "ImbunătăŃiri Funciare" - S.A.; g) stabilirea sancŃiunilor care se aplică în cazul încălcării prevederilor prezentei legi.

30

Principiile care stau la baza realizării obiectivelor îmbunătăŃirilor funciare sunt următoarele: - exploatarea echitabilă a amenajărilor de îmbunătăŃiri funciare, sistemelor de irigaŃii sau desecare şi drenaj şi a lucrărilor de apărare împotriva inundaŃiilor şi combatere a eroziunii solului pentru asigurarea protecŃiei intereselor tuturor beneficiarilor; - consultarea şi, după caz, implicarea beneficiarilor, organizaŃiilor neguvernamentale şi a altor reprezentanŃi ai societăŃii civile în luarea deciziilor în scopul promovării adoptării raŃionale, eficiente şi transparente a acestora; - realizarea, în principal, de către proprietarii de teren, individual sau prin organizaŃiile de îmbunătăŃiri funciare ori federaŃiile de organizaŃii de îmbunătăŃiri funciare a exploatării, întreŃinerii şi reparaŃiilor amenajărilor de îmbunătăŃiri funciare situate pe terenurile pe care le deŃin, inclusiv a lucrărilor de reabilitare, executare de investiŃii şi suportarea costurilor acestor activităŃi; statul intervine prin AdministraŃie şi prin alocarea de fonduri de la bugetul de stat în completarea surselor proprii ale AdministraŃiei sau ale beneficiarilor amenajărilor declarate de utilitate publică, în cazurile în care proprietarii de teren nu pot desfăşura ei inşişi activităŃi de îmbunătăŃiri funciare; - exploatarea amenăjarilor de îmbunătăŃiri funciare astfel încât să se prevină folosirea ineficientă a apei, excesul de umiditate, eroziunea şi poluarea solului şi să se promoveze protecŃia mediului în conformitate cu standardele de mediu.

ImbunătăŃirile funciare au ca obiective: a) asigurarea protecŃiei terenurilor de orice fel şi a oricăror categorii de construcŃii faŃă de inundaŃii, alunecări de teren şi eroziuni, precum şi protecŃiei lacurilor de acumulare împotriva colmatării şi regularizarea cursurilor de apă; b) asigurarea unui nivel corespunzător de umiditate a solului, care să permită sau să stimuleze creşterea plantelor, incluzând plantaŃiile vitipomicole, culturile agricole şi silvice; c) asigurarea ameliorării solurilor acide, sărăturate şi nisipoase, precum şi protecŃia împotriva poluării.

Amenajările de îmbunătăŃiri funciare ca lucrări hidrotehnice complexe şi agropedoameliorative se realizează în scopul prevenirii şi înlăturării acŃiunii factorilor de risc - secetă, exces de apă, eroziunea solului şi inundaŃii, precum şi poluare - pe terenurile cu orice destinaŃie, indiferent de proprietar. Acestea contribuie la valorificarea

31

capacităŃii de producŃie a terenurilor şi a plantelor, precum şi la introducerea în circuitul economic a terenurilor neproductive.

Amenajările deîmbunătăŃiri funciare cuprind următoarele categorii de lucrări; - îndiguiri şi regularizări ale cursurilor de apă de interes local prin care se asigură, în principal, protecŃia terenurilor şi a oricăror categorii de construcŃii împotriva inundaŃiilor, surse locale de apă şi emisari pentru scurgerea apelor; - amenajări de irigaŃii şi orezării prin care se asigură aprovizionarea controlată a solului şi a plantelor cu cantităŃile de apă necesare dezvoltării culturilor şi creşterii producŃiei agricole. Aceste amenajări cuprind lucrări de captare, pompare, transport, distribuŃie şi evacuare a apei şi, după caz, lucrări de nivelare a terenului; - amenajări de desecare şi drenaj, care au drept scop prevenirea şi înlăturarea excesului de umiditate de la suprafaŃa terenului şi din sol, în vederea asigurării condiŃiilor favorabile de utilizare a terenurilor. Aceste amenajări cuprind lucrări de colectare, de transport şi de evacuare în emisar a apei în exces; - lucrări de combatere a eroziunii solului şi de ameliorare a terenurilor afectate de alunecări, prin care se previn, se diminuează sau se opresc procesele de degradare a terenurilor. Aceste amenajări cuprind lucrări pentru protecŃia solului, regularizarea scurgerii apei pe versanŃi, stingerea formaŃiunilor torenŃiale, stabilizarea nisipurilor mişcătoare; - amenajari pedoameliorative pe terenurile săraturate, acide şi pe nisipuri, pe terenurile poluate, inclusiv cu reziduuri petroliere, cu halde de la exploatările miniere, pe alte terenuri neproductive, cuprinzând şi lucrarile de nivelare-modelare, de scarificare, de afânare adâncă, rigole şi şanŃuri de scurgere a apei, arăturile în benzi cu coame, udările de spălare a sărurilor, aplicarea de amendamente, precum şi îngrăşăminte, în scopul valorificării pentru agricultură şi, după caz, pentru silvicultură; - perdele forestiere de protecŃie a terenurilor agricole şi plantaŃii pentru combaterea eroziunii solului; - alte soluŃii tehnice şi lucrări noi, rezultate din activitatea de cercetare.

Amenajările de îmbunătăŃiri funciare pot prelua din surse de apă autorizate necesarul pentru irigarea culturilor agricole şi alimentarea cu apă a unor localităŃi, amenăjari piscicole, incinte agricole şi industriale şi asigură protecŃia localităŃilor şi a oricăror

32

categorii de construcŃii împotriva efectelor alunecărilor de teren şi a inundaŃiilor, precum şi protecŃia lacurilor de acumulare împotriva colmatării.

Realizarea amenajărilor de îmbunătăŃiri funciare la nivel naŃional are loc pe baza programelor şi strategiei sectoriale, iar la nivel local, conform nevoilor autorităŃilor publice locale, ale persoanelor juridice sau fizice interesate, pe baza programelor zonale şi locale de amenajare a teritoriului.

Proiectarea, executarea şi exploatarea amenajărilor de îmbunătăŃiri funciare se fac în corelare cu lucrările de gospodărire a apelor, hidroenergetice, silvice, de gestionare a căilor de comunicaŃie, în acord cu interesele proprietarilor de terenuri şi cu documentaŃiile de urbanism şi de amenajare a teritoriului, Ńinând seama de cerinŃele de protecŃie a mediului.

Întreb ări

1. Care sunt acŃiunile şi factorii de poluare a solului? 2. Care sunt principalele măsuri de protecŃie şi ameliorare a

solului în România? 3. Cum este reglementată activitatea de amenajări şi

îmbunătăŃiri funciare?

33

CAP. VI. PROTECłIA JURIDIC Ă A FONDULUI

FORESTIER Obiective Analiza reglementărilor privind regimul juridic al fondului forestier, regimul silvic, caracterele regimului silvic, obiectul şi subiectele regimului silvic, administrarea fondului forestier, măsurile de protecŃie şi dezvoltare durabilă a fondului forestier.

1. Definirea regimului silvic Regimul silvic este un ansamblu de reguli speciale ce se

aplică pădurilor în legătură cu administrarea, conservarea şi utilizarea masei lemnoase şi exercitarea servituŃilor care grevează aceste păduri.

Totodată, regimul silvic constituie un instrument de politică forestieră, reprezentând o veritabilă tutelă a autorităŃilor administrative asupra pădurilor, în scopul de a asigura mai eficient conservarea proprietăŃii forestiere.

TendinŃa de a caracteriza regimul silvic prin prisma finalităŃii sale se regăseşte în majoritatea definiŃiilor prezente în tratate de drept forestier ale şcolii franceze. Astfel, Meyer în lucrarea Législation et politique forestière, face referire la regimul silvic ca fiind un ansamblu de reguli speciale de ordin public derogatorii de la dreptul comun şi determinate prin Codul forestier, în scopul asigurării conservării şi punerii în valoare a pădurilor la care se aplică, în interesul superior al naŃiunii. De remarcat că finalitatea “de punere în valoare a pădurii” asociată regimului silvic este expresia transformărilor din administraŃia forestieră franceză din 1964, când se creează Office National des Forêts, ”etablissement public national a caractère industriel et commercial, principalement chargé de la mis en oeuvre du regime forestier”- instituŃie publică cu caracter industrial şi comercial, a cărei principală atribuŃie este punerea în aplicare a regimului silvic. Semnalăm, de asemenea, că în FranŃa, de pildă, pădurile situate în mediul urban au o reglementare distinctă în Codul urbanistic.

Codul silvic român (Legea nr.46/2008) defineşte regimul silvic ca fiind un sistem de norme tehnice silvice, economice şi juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecŃia şi paza acestui fond, având ca finalitate asigurarea gospodăririi durabile a ecosistemelor forestiere.

34

DefiniŃia dată regimului silvic în Codul silvic român prezintă următoarele particularităŃi:

In primul rând, precizăm că are sferă de aplicare mai largă, deoarece regimul silvic depăşeşte semnificaŃia unor norme tehnice, integrând şi aspecte economice şi juridice ale gestionării pădurilor. Astfel, Codul silvic menŃionează categoriile de venituri ce pot fi obŃinute din pădurile proprietate publică sau privată, şi autorizează posibilitatea încasării contravalorii efectelor funcŃiilor de protecŃie ale pădurilor. Aspectul economic se regăseşte de asemenea în reglementările cu privire la obligaŃiile financiare ce revin proprietarilor de păduri în gestionarea pădurilor, precum şi cu privire la modalităŃile de finanŃare (art. 7, al. 4, O.G. nr. 96/1998). În Codul silvic şi în OrdonanŃa Guvernului nr. 96/1998 există şi alte prevederi cu conŃinut economic, referitoare la vinderea şi exploatarea arborilor pe picior, la calculul taxelor şi despăgubirilor în cazul schimbării categoriei de folosinŃă a terenului, la întocmirea contractelor de administrare, de către Regia NaŃională a Pădurilor sau alte unităŃi specializate, a fondului forestier proprietate publică.

In al doilea rând, semnalăm că în plan juridic, Codul silvic instituie o procedură pentru constrângerea la regenerarea pădurilor proprietate privată, prin care devizul lucrărilor efectuate de către Regia NaŃională a Pădurilor, acceptat în mod expres sau tacit de către proprietar devine titlu executoriu şi temei juridic al executării silite. Respectarea dreptului de preemŃiune a statului la vânzările de terenuri forestiere constituie încă o prevedere a regimului silvic ce ilustrează dimensiunea sa juridică;

De asemenea, regimul silvic nu face distincŃie între păduri supuse regimului forestier şi păduri nesupuse regimului forestier, deoarece se aplică întregului fond forestier, indiferent de natura proprietăŃii, conform articolului 9, al. 1 Cod silvic; Si tot ca o particularitate, subliniem că finalitatea aplicării regimului silvic este gospodărirea durabilă a ecosistemelor forestiere. NoŃiune încă dificil de definit, gestionarea durabilă a pădurilor presupune respectarea a cel puŃin două principii pe care legea română le-a consacrat deja: conservarea şi dezvoltarea fondului forestier. În contextul diferenŃierii gospodăririi pădurilor pe forme de proprietate, regimul silvic intervine pentru conservarea şi dezvoltarea resursei forestiere naŃionale, indiferent de forma de proprietate.

35

2.Caracterizarea regimului silvic DefiniŃiile prezentate sugerează câteva caractere ale regimului

silvic: In primul rând reŃinem că sediul reglementării sale îl

constituie Codul silvic şi OrdonanŃa Guvernului nr. 96/1998. In al doilea rând precizăm că regimul silvic este o instituŃie

juridică derogatorie de la dreptul comun, deoarece aduce restricŃii importante în dreptul de dispoziŃie al proprietarului forestier asupra terenurilor deŃinute;

In al treilea rând menŃionăm că are caracter de ordine publică, deoarece de esenŃa regimului forestier este aplicabilitatea la pădurile proprietate publică, de către un corp silvic învestit cu autoritate publică. În cazul domeniului forestier francez, de exemplu, regimul silvic se aplică altor păduri decât publice numai prin derogare, şi în prezenŃa anumitor condiŃii restrictive. Reglementarea proprietăŃii forestiere private se face în paralel cu reglementarea regimului silvic. Aceasta nu înseamnă însă că gospodărirea proprietăŃii forestiere private se sustrage incidenŃei legii. Dimpotrivă, începând cu secolul al XIX-lea o serie de legi cu caracter stimulativ şi represiv au ca obiect specific tocmai gestionarea proprietăŃii private. Astfel, în 1859 se introduce interdicŃia de defrişare fără autorizaŃie a pădurilor proprietate particulară. InundaŃiile grave din bazinele hidrografice Rhôn şi Garonne din 1860 incită la o serie de măsuri legislative vizând conservarea pădurilor cu funcŃii de protecŃie, măsuri care culminează în 1913 cu legea Audiffred de extindere a regimului forestier la pădurile departamentelor, instituŃiilor de utilitate publică, asociaŃiilor de ajutor mutual, caselor de economii şi la anumite păduri particulare în vederea conservării, cu subscrierea voluntară de către proprietari la regimul silvic. In 1968 suprafaŃa acestei din urmă categorii era de 11 700 ha. Aceste legi se completează cu:

- dispoziŃiile legii asupra împăduririlor din 1942, care dispun că lucrările de împăduriri sunt de interes general şi pot fi impuse obligatoriu particularilor, în anumite sectoare desemnate de către prefect;

- dispoziŃiile legii din 1946 de creare a fondului forestier naŃional, un fond de ajutor financiar şi tehnic care a permis reîmpădurirea a peste 200 000 ha terenuri proprietate privată pe cheltuiala statului, rămase sub administraŃia acestuia până la rambursarea datoriei de către proprietarii privaŃi;

36

- dispoziŃiile legii din 1954 de creare de “groupements forestiers”, în vederea remedierii fărâmiŃării proprietăŃii forestiere private, dar care nu a dat rezultatele scontate;

- Legea din 1959 relativă la conservarea şi crearea de spaŃii verzi în zonele construibile, prin care statul poate aciziŃiona, la nevoie pe cale de expropriere publică, păduri şi parcuri în vederea amenajării lor în spaŃii verzi.

În sfârşit, subliniem că legitimitatea regimului silvic este dată de finalitatea sa, care constă în apărarea unui interes general al societăŃii.

In dreptul francez, regimul forestier este un act juridic generator de un nou statut pentru pădurile la care se aplică. Supunerea la regim silvic constituie deci un act-condiŃie a schimbării de statut al terenului forestier.

Pentru dreptul român, supunerea la regim silvic intervine din oficiu şi nu are caracter de act juridic de schimbare de statut.

Aplicându-se la întreg fondul forestier naŃional, indiferent de natura proprietăŃii, regimul silvic iese din tiparele unei modalităŃi specifice de gestionare a pădurilor proprietate publică. Astfel, regimul forestier devine în fapt regimul juridic aplicabil fondului forestier naŃional.

Aceasta se confirmă dacă se analizează excepŃiile de la regimul silvic. Astfel, plantaŃiile înfiinŃate de persoane fizice sau juridice pe terenuri agricole sunt exceptate de la aplicarea regimului silvic. Aceasta rezultă din articolul 68, al. 2 Cod silvic unde se precizează că valorificarea şi recoltarea lemnului din aceste plantaŃii este la latitudinea proprietarului. Aceste plantaŃii nu sunt supuse regimului silvic deoarece, la origine, terenul pe care au fost înfiinŃate, nu aparŃinea fondului forestier.

De asemenea, vegetaŃia din afara fondului forestier naŃional, deşi supusă unor reguli de gestionare conform normele emise de autoritatea pentru silvicultură, nu este supusă regimului silvic şi în baza aceluiaşi considerent, nu este inclusă în fondul forestier naŃional.

Terenurile care nu fac parte din fondul forestier naŃional nu sunt supuse regimului silvic, chiar dacă este vorba despre păduri constituite. Prin urmare, ceea ce determină aplicabilitatea regimului silvic la un anumit teren împădurit nu este importanŃa pădurii sau necesitatea protejării ei, ci statutul juridic al terenului, apartenenŃa sa iniŃială la fondul forestier naŃional. Prin aceasta, regimul silvic are caracter obiectiv.

37

Aşa cum este definit în Codul silvic, regimul silvic întruneşte următoarele trăsături juridice:

- este obligatoriu : întreg fondul forestier este supus gospodăririi în regim silvic în mod obligatoriu, deoarece legea nu prevede nicăieri posibilitatea unei opŃiuni sau a unei derogări unilaterale din partea proprietarului de păduri;

- este legal: obiectul şi conŃinutul regimului silvic sunt definite prin lege şi numai prin lege, astfel încât părŃile nu pot accepta, refuza sau modifica ceva prin convenŃie ori contract;

- este indivizibil şi unitar : nici autoritatea forestieră, nici proprietarul de păduri, nici administraŃia publică nu pot aduce modificări conŃinutului regimului silvic, care trebuie acceptat în integralitatea lui şi fără condiŃii;

- este public: conŃinutul său este determinat într-un cadru legal, de către structuri publice, învestite prin lege cu puterea de a decide asupra normelor regimului silvic. În al doilea rând, aplicarea şi mai ales controlul aplicării regimului silvic Ńin de atribuŃiile unei autorităŃi publice. In al treilea rând, regimul silvic are drept finalitate asigurarea unor servicii publice, cum ar fi, de exemplu, asigurarea efectelor protective ale pădurii, indiferent de natura proprietăŃii ori categoria juridică a terenului.

3. Obiectul regimului silvic Articolul 9 Cod silvic stipulează că fondul forestier este supus

regimului silvic, indiferent de natura proprietăŃii. Obiect al regimului forestier este deci fondul forestier, definit

ca fiind totalitatea pădurilor şi a altor categorii de terenuri cu destinaŃie forestieră.

Astfel, pot face obiect al gestionării în regim silvic: - terenurile acoperite cu păduri, în sensul definiŃiei de la art.

2 Cod silvic, adică suprafeŃele cu vegetaŃie forestieră cu o întindere de minim 0.25 ha:

- terenurile care nu sunt acoperite cu păduri. Între acestea, legea distinge:

a) terenurile destinate împăduririi; b) terenuri care servesc nevoilor de cultură,

producŃie ori administraŃie silvică; c) iazurile, albiile pâraielor din fondul forestier.

Distingerea acestor două categorii prezintă importanŃă din punctul de vedere al principalelor restricŃii impuse prin regimul silvic.

38

Astfel, pentru terenurile acoperite cu vegetaŃie forestieră restricŃiile în exercitarea dreptului de dispoziŃie (defrişări, incendiere, exploatare fără regenerare, păşunat) sunt prioritare. Chiar dacă nu sunt acoperite de arbori, terenurile din cea de a doua categorie impun şi ele respectarea unor restricŃii, care sunt de natură a limita, în special, schimbarea categoriei de folosinŃă. Astfel, un teren fără arbori amenajat în cursul procesului de exploatare a pădurii ca platformă primară rămâne teren forestier supus regimului silvic, deci i se vor aplica în mod corespunzător prevederile legii privind schimbarea categoriei de folosinŃă şi nu va fi posibil de a-l transforma în teren construibiul sau în teren agricol.

De aici rezultă câteva consecinŃe: - nu sunt supuse regimului silvic terenurile cu altă folosinŃă

decât forestieră. DestinaŃia agricolă, piscicolă, de uz urbanistic (spaŃii verzi) sau ştiinŃifică (parcuri dendrologice, rezervaŃii de seminŃe, plantaŃii efectuate în scopuri de cercetare) exclude aplicarea regimului silvic prin natura serviciilor şi produselor procurate;

- în virtutea aceluiaşi considerent, nu sunt supuse regimului silvic suprafeŃele cu vegetaŃie forestieră de pe păşunile împădurite, deoarece principala folosinŃă a terenurilor nu este cea forestieră;

- nu pot fi supuse regimului silvic suprafeŃe cu arbori ce nu întrunesc mărimea determinată prin lege, respectiv 0.25 ha. ConsecinŃa imediată este ambiguitatea supunerii la regim silvic a pădurilor proprietate privată care, de exemplu, nu depăşesc un sfert de hectar pe proprietar, dar care împreună formează un masiv forestier ce depăşeşte 0.25 ha. Codul supune regimului silvic pădurile ce depăşesc 0.25 ha, fără a preciza nimic despre natura acestei suprafeŃe, care poate fi unitară, într-un singur masiv, sau fărâmiŃată, aparŃinând unuia sau mai multor proprietari, în indiviziune sau individualizată.

Rezolvarea situaŃiilor ambigue enunŃate mai sus vine din analiza aceloraşi texte ale Codului silvic. Obiectul regimului silvic ar părea să fie definit în Codul silvic din punctul de vedere al criteriului unităŃii fizice. Totuşi, din combinarea art. 5 Cod silvic care spune că identificarea terenurilor care constituie fondul forestier naŃiunal se face pe baza amenajamentelor silvice existente la data adoptării Codului, cu art. 9, al. 1 Cod silvic, care supune întreg fondul forestier naŃional regimului silvic, terenurile forestiere proprietate privată sunt supuse regimului silvic, deoarece, indiferent de mărimea proprietăŃii, ele fac parte din fondul forestier, regăsindu-se în amenajamentele silvice existente la data adoptării Codului. Pe de altă parte, nu s-a aprobat nici o

39

procedură de scoatere de sub regim silvic a unor categorii de păduri, pentru a se putea justifica scoaterea de sub regim silvic a terenurilor proprietate privată care în urma fărâmiŃării au ajuns să aibă sub 0.25 ha. pe proprietar sau care nu mai dispun de amenajamente la ora actuală.

OrdonanŃa Guvernului nr. 96/1998 face compatibile noŃiunile de amenajare şi regim silvic în sensul că, admiŃând implicit imposibilitatea efectuării unor operaŃiuni de amenajare asupra unor suprafeŃe de sub 10 ha, derogă de la dispoziŃiile Codului în următoarea formulare: “pentru pădurile cu suprafeŃe mai mici de 10 ha, aparŃinând persoanelor fizice, gospodărite în mod individual, se întocmesc, de unităŃi specializate, studii sumare de amenajare” (art. 8, al. 1, O.G. 96/1998). Obligativitatea amenajării rămâne însă valabilă pentru pădurile proprietate a persoanelor juridice, pornindu-se probabil de la premisa că suprafaŃa lor va depăşi limita de 120 ha.

4. Subiectele regimului silvic In aplicarea regimului silvic se disting mai multe categorii de

participanŃi: - proprietarii şi deŃinătorii de terenuri forestiere; - administratorii pădurilor; - agenŃii din corpul de control al aplicării regimului silvic. Proprietarii de păduri sunt statul, ca proprietar public, şi

proprietarul privat particular. In urma aplicării Legii 1/2000, vor apărea ca titulari ai dreptului de proprietate şi instituŃii de cult, instituŃii de învăŃământ, obşti, composesorate şi obşti grănicereşti ca proprietari privaŃi de grup sau colectivi şi oraşe, comune şi municipii ca proprietari publici.

AdministraŃia forestieră reprezintă ansamblul persoanelor juridice de drept public care asigură îndeplinirea interesului general cu privire la pădure.

Este necesar de a se distinge între administrarea forestieră ca structură de decizie în domeniul forestier şi administraŃia forestieră ca structură economică de gestionare a fondului forestier proprietate publică.

AdministraŃia forestieră cu funcŃie de decizie şi control este reprezentată de autoritatea publică pentru silvicultură, respectiv ministerul de resort şi de structurile sale din teritoriu, respectiv inspectoratele silvice teritoriale.

AdministraŃia forestieră ca structură economică de gestionare a fondului forestier este reprezentată de Regia NaŃională a pădurilor

40

pentru fondul forestier proprietate publică, şi de structurile ce vor fi create pentru gospodărirea pădurilor proprietate particulară ori colectivă la finalizarea procesului de restituire.

Administrarea fondului forestier proprietate publică a statului se face prin Regia NaŃională a Pădurilor. Administrarea fondului forestier proprietate publică a oraşelor, comunelor şi municipiilor se administrează de către proprietari, prin structuri silvice proprii similare cu cele ale statului (art. 12, al. 1, O.G. 96/1998). Administrarea proprietăŃilor forestiere particulare se poate face de către proprietarii acestora, individual sau constituită în asociaŃii. In afara prevederilor referitoare la restituirea proprietăŃilor forestiere indivize, legea nu obligă la asociere, şi nici nu prevede la ora actuală măsuri stimulative de asociere a proprietăŃilor forestiere particulare (scutire de impozite, credite cu dobândă redusă pentru investiŃii forestiere etc.).

LegislaŃia de mediu prevede o serie de măsuri menite să asigure conservarea şi dezolvarea durabilă a fondului forestier dintre care menŃionăm: interdicŃia de a se reduce suprafeŃele fondului forestier, indiferent de proprietar; creşterea suprafeŃei fondului forestier, în acest scop statului fiindu-i recunoscut un drept de preemŃiune în cazul vânzărilor de terenuri forestiere; regenerarea şi igienizarea pădurilor; economisirea masei lemnoase etc.

Controlul asupra aplicării regimului silvic în pădurile proprietate privată revine autorităŃii publice centrale pentru silvicultură, respectiv Ministerului Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor. In perioada 1991-1993, controlul respectării regimului silvic s-a realizat de către Garda forestieră. După desfiinŃarea acesteia, controlul aplicării regimului silvic a rămas la latitudinea administraŃiei forestiere, aflată în situaŃia de a face în acelaşi timp aplicarea legilor silvice şi controlul aplicării lor.

Odată cu înfiinŃarea DirecŃiei de regim silvic şi a inspectoratelor silvice teritoriale pentru controlul aplicării regimului silvic situaŃia revine la normal, în sensul că se respectă un principiu fundamental, şi anume, separarea actului de aplicare a legii de actul de control al aplicării.

41

Întreb ări

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale regimului silvic. 2. Care sunt subiectele şi obiectul regimului silvic? 3. În ce constau măsurile de conservare, protecŃie şi

dezvoltare durabilă a fondului forestier?

42

CAP. VII. PROTECłIA A ŞEZĂRILOR UMANE

Obiective Studierea şi aprofundarea noŃiunilor de aşezare umană, mediu artificial, conceptul de dezvoltare durabilă. Cercetarea cadrului legal al protecŃiei aşezărilor umane.

1. NoŃiunea de aşezare umană Pentru a defini cele două noŃiuni este nevoie de o încadrare în terminologia generală. În primul rând, după cum am mai spus, prin mediu se înŃelege ansamblul de condiŃii şi elemente naturale ale Terrei: aer , apă, sol, subsol, aspecte caracteristice ale peisajului, straturi atmosferice, materii organice şi anorganice, fiinŃele vii, sistemele naturale în interacŃiune, valorile materiale şi spirituale, calitatea vieŃii, condiŃiile care pot influenŃa viaŃa omului etc. În documentele internaŃionale se obişnuieşte să se împartă mediul uman în : mediu natural, mediu construit sau artificial şi mediu social. În dreptul mediului interesează primele două, care sunt supuse unei protecŃii juridice complexe atât pe plan intern cât şi pe plan internaŃional. Mediul natural împreună cu mediul artificial constituie mediul în care omul trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea. Mediul artificial sau „mediul civilizat” este mediul creat de mintea şi mâna omului. Se compune din două elemente : aşezări umane şi tot ceea ce este creat de om în afara aşezărilor umane ( construcŃii şi lucrări realizate de om şi aşezate dincolo de perimetrul comunelor şi oraşelor : şoselele, autostrăzile, căile ferate, viaductele, barajele, podurile). Conceptul de mediu artificial priveşte în sens larg întreaga tehnosferă, totalitatea creaŃiei materiale a omului şi poate fi împărŃit în două mari obiective: aşezări umane şi construcŃiile din afara acestor aşezări. Tocmai de aceea, în perspectiva sarcinilor protecŃiei mediului, toate ramurile ştiinŃei şi tehnicii trebuie să prefigureze perspectivele vieŃii şi activităŃii oamenilor; toate invenŃiile şi descoperirile, tot ceea ce creează omul în mod artificial trebuie să corespundă cerinŃelor protecŃiei mediului. În literatura de specialitate apare un alt termen, cel de nişă umană, definit ca totalitatea locuinŃelor de pe glob. Conceptul este utilizat în special în relaŃie cu poluarea produsă de om. Surse de poluare din nişa umană sunt constituite din deşeuri rezultate din

43

activitatea industrială a omului şi deşeuri proprii existenŃei umane (dejecŃii, cadavre) rezultate din activitatea fiziologică. Nişa umană, ca sursă de poluare, produce efecte în continuă creştere datorită diversificării deşeurilor produse, creşterii cantităŃii de deşeuri şi aglomerării nişelor individuale în marile oraşe, unde procesele naturale de autopurificare sunt limitate. Aşezările umane sunt sisteme ecologice complexe (ecosisteme) create de populaŃiile umane, alcătuiri antropice în care majoritatea transformărilor de materie, energie şi informaŃie este realizată de om. Aşezările umane există sub forme extrem de diverse. O aşezare umană include construcŃii de locuinŃe, construcŃii publice, instituŃii private, platforme industriale, pieŃe şi străzi, locuri de odihnă şi agrement adică tot ceea ce se găseşte în interiorul graniŃelor administrative ale localităŃii şi este creat de om. În dreptul francez, cadre de la vie include elementele din definiŃia aşezărilor umane dintr-o altă perspectivă, mult lărgită. „La protection du cadre de la vie” presupune raportarea le nevoile umane, fiin Ńa umană este reperul acestei definiri fiind centrul eforturilor pentru creearea unui mediu de viaŃă sănătos. În dreptul francez nu există noŃiunea de protecŃie a aşezărilor umane deoarece problemele principale ale protecŃiei cadrului de viaŃă beneficiază de capitole separate (colectarea deşeurilor, calitatea construcŃiilor etc). Prin urmare capitolul „protection du cadre de la vie” rezumă probleme referitoare la poluarea vizuală (publicitate, aspectul general al construcŃiilor) şi poluarea fonică. Există o distincŃie importantă care trebuie făcută din start între aşezările urbane şi cele rurale. Deşi face parte din ecosistemele artificiale, spre deosebire de cele naturale, ecosistemul aşezării rurale poate fi considerat ca o parte a agroecosistemului întrucât existenŃa lui este determinată de producŃia primară şi secundară a acestor componente ale biosferei. Aşezările rurale se înfăŃişează ca o dublă realitate teritorială, concretizată prin locul de concentrare a locuinŃelor (vatra) cât şi prin locul de muncă (moşia). Ambele componente constituie o singură unitate teritorială delimitată de hotarul obştii săteşti. Din fiecare din cele două componente ale ecosistemului rural, vatră şi moşie, rezultă funcŃii şi structuri care împreună configurează modul de viaŃă rural, adică colectivitatea respectivă în raport cu mediul înconjurător şi sistemul de aşezări rurale şi urbane. Acest mod de viaŃă generează resurse şi nevoi specifice, prin urmare unele caracteristici ce trebuie extrase din contextul general al protecŃiei aşezărilor umane.

44

2. Conceptul de dezvoltare durabilă ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru mediul uman, desfăşurată

la Stockholm între 5 şi 16 iunie 1972 a reprezentat prima acŃiune globală organizată pe plan mondial. ImportanŃa ConferinŃei constă în elaborarea unei strategii globale asupra protecŃiei mediului pornind de la constatarea caracterului limitat al resurselor, dispariŃiei unor specii, extensiunii şi intensificării poluării, creşterii accelerate a populaŃiei, exploziei urbane.

A urmat acŃiunea UNESCO din 17 – 21 noiembrie 1972 finalizată prin ConvenŃia privind moştenirea culturală şi naturală mondială, ca şi numeroase alte acŃiuni organizate de ONU sau UNESCO. Pe plan mondial a existat o preocupare constantă pentru unificarea eforturilor specialiştilor în vederea cunoaşterii regionale şi globale a mediului . Strategia globală în domeniul protecŃiei mediului şi asigurării dezvoltării sale durabile a fost elaborată în cadrul ConferinŃei NaŃiunilor Unite asupra Mediului şi Dezvoltării, desfăşurată la Rio de Janeiro între 3 şi 14 iunie 1992. Statele care au semnat DeclaraŃia de la Rio asupra Mediului şi Dezvoltării sunt obligate să ia măsuri imediate şi drastice pentru a asigura protecŃia, managementul şi dezvoltarea durabilă a mediului în conformitate cu prevederile Agendei 21. Conceptul de dezvoltare durabilă a pătruns recent în limbajul şi conştiinŃa specialiştilor, a publicului larg, fiind avansat în cadrul Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare în 1987 prin raportul Burtland sau „Viitorul nostru comun” al prim-ministrului norvegian, doamna Gro Harlem Bruntdland. Dezvoltarea durabilă este acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului fără a compromite şansele generaŃiei viitoare de a-şi satisface la rândul lor aceste nevoi. Dezvoltarea durabilă are drept obiectiv găsirea unui spaŃiu al interacŃiunii dintre cele patru sisteme: economic, uman, ambiental şi tehnologic într-un proces dinamic de funcŃionare. Strategia dezvoltării durabile presupune combinarea şi organizarea în timp a ansamblului metodelor şi mijloacelor alese pentru realizarea unui scop prestabilit. Schimbările suferite de mediul înconjurător trebuie să se reflecte în strategiile de dezvoltare ale firmelor şi întreprinderilor. Dezvoltarea durabilă este un proces lent de schimbări care permit folosirea pe termen lung a mediului înconjurător pentru ca dezvoltarea economică să fie posibilă în acelşi timp cu

45

coresponsabilizarea şi cooperarea individuală sau prin societăŃi comerciale. Rezolvarea problemelor ridicate de dezvoltarea durabilă trebuie să se facă în legătură cu alte Ńări deoarece dezvoltarea tehnologică necesară pentru o dezvoltare durabilă nu poate fi realizată într-o singură Ńară. În literatura franceză de specialitate definiŃia dată conceptului de raportul Burtland este completată cu următoarele precizări: pentru a se ajunge la un rezultat viabil, statul, întreprinderile şi societatea civilă trebuie să colaboreze pentru a reconcilia cele trei domenii care au foat ignorate mult timp: economia, ecologia şo socialul. Pe termen lung nu va exista dezvoltare durabilă dacă nu este eficientă din punct de vedere economic, echitabilă din punct de vedere social şî tolerabilă din punct de vedere ecologic. Ministerul Ecologiei şi Dezvoltării Durabile precizează: modurile de producŃie şi consum trebuie să respecte mediul uman sau natural şi să permită tuturor locuitorilor Terrei să-şi satisfacă nevoile fundamentale de alimentaŃie, locuire, educaŃie, muncă, mediu sănătos. După cum sublinia Jaques Chirac în discursul de la Johannesburg dezvoltarea durabilă presupune o schimbare în comportamentul fiecăruia (cetăŃeni, întreprinderi, colectivităŃi teritoriale, guverne, instituŃii internaŃionale) confruntat cu ameninŃările globale (inegalitate socială, riscuri industriale şi sanitare, schimbări climatice, pierderea biodiversităŃii). Din punct de vedere al Uniunii Europene se adaugă la definiŃia clasică a dezvoltării durabile sublinierea că o dezvoltare pe termen lung nu este viabilă decât conciliind trei aspecte indisociabile: respectul pentru mediul înconjurător, echitatea socială, rentabilitatea economică. Din punct de vedere al protecŃiei aşezărilor umane, dezvoltarea durabilă presupune luarea acelor măsuri în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriale care să nu afecteze posibilităŃile generaŃiilor viitoare de a se servi de aceste zone.

3. Cadrul legal al protecŃiei aşezărilor umane Pentru a percepe mai bine contextul şi perioada în care s-au luat primele măsuri pentru protecŃia aşezărilor umane este nevoie de o scurtă introducere a cadrului internaŃional şi european de protecŃie a mediului.

46

Pe plan internaŃional, o gamă largă de proiecte au fost iniŃiate de ONU prin intermediul organismelor sale specializate. Astfel, UNESCO o acordat o atenŃie deosebită studiului interacŃiunilor dintre om şi biosferă, lansând în 1970 programul special intitulat „Omul şi biosfera” ( Man and Biosphere - MAB). În cadrul ConferinŃei Generale UNESCO de la Paris, din noiembrie 1972 s-a semnat ConvenŃia privind protecŃia patrimoniului mondial, cultural şi natural. După îndelungate perioade când „cultura” era opusă „naturii”, reunind protecŃia patrimoniului cultural cu cea a patrimoniului natural, documentul realizează, într-un anumit sens, o reconciliere între cele două elemente ale patrimoniului uman. Momentul 1972 poate fi considerat punctul de plecare pentru o politică europeană unitară în ceea ce priveşte mediul înconjurător. Există patru instituŃii care se ocupă de aplicarea politicii mediului înconjurător pe plan european: Comisia Europeană, Consiliul de Miniştri, Parlamentul European şi Curtea de JustiŃie . Următorul pas iniŃiat de ONU s-a intitulat Habitat I. Desfăşurată la Vancouver (Canada) între 31 mai şi 12 iunie 1976, prima conferinŃă a ONU privind habitatul şi aşezările umane a reunit aproape 9000 de delegaŃi, reprezentând 134 de Ńări. Ea s-a concentrat mai ales pe identificarea unor soluŃii tehnice în special pentru problemele legate de asigurarea dreptului la locuinŃă. Douăzeci de ani mai târziu, lumea s-a mondializat în ritm accelerat, iar "sfidările" trecutului au fost depăşite ori, pur si simplu, abandonate. Astfel, "creşterea zero", enunŃată şi promovată de "Clubul de la Roma" a devenit o realitate Ńările industrializate, şi în unele Ńări în curs de dezvoltare. Mai mult chiar, varianta sa "creşterea sub zero" se manifestă din plin în Europa de Est aflată in tranziŃie. Criza energetică atât de suprasolicitată, a fost relativ repede depăşită, fără însă a înlătura îngrijorările vizând rezervele mondiale limitate şi preocupările de a căuta noi alternative. În sfârşit, dar, poate în primul rând, Ńărănimea a devenit mai în toate Ńările minoritară şi s-a "urbanizat" în modul său de viaŃă şi de gândire. Principiile fundamentale ale protecŃiei mediului şi dezvoltării durabile au fost enunŃate la ConferinŃa de la Rio de Janeiro în 1992, ConferinŃă care a încercat promovarea unei politici mondiale în domeniul protecŃiei mediului, reprezentând un moment de referinŃă în istoria acestei discipline. În cadrul conferinŃei au fost adoptate o serie de documente, din care cel mai important este : „DeclaraŃia de Principii” sau Carta Pământului, document în care sunt enunŃate

47

principiile după care omenirea trebuie să se conducă în relaŃiile interumane precum şi în cele dintre om şi natură. IniŃiativa de la Vancouver a fost continuată la Istanbul, în 1996. „Summit-ul mondial al oraşelor” sau Habitat II, avea un scop bine precizat: să definească politicile urbane pentru secolul XXI, să se confrunte experienŃele naŃionale şi locale, să mobilizeze numeroşii actori implicaŃi în această privinŃă, să regândească cooperarea internaŃională. În final, trebuiau să se stabilească, deopotrivă la nivel mondial şi naŃional, planuri de acŃiune care să răspundă la două întrebări esenŃiale: cum să asigurăm pentru toŃi o locuinŃă decentă şi cum să promovăm o dezvoltare viabilă pe termen lung. Toate aceste evenimente internaŃionale au avut repercursiuni pe termen lung asupra cadrului legal intern de protecŃie a mediului. Astfel, deşi ConstituŃia franceză datând din 1958, nu conŃine dispoziŃii cu privire la mediu, statul francez a creat începând din anii şaptezeci, o adevărată administraŃie a mediului. Autoritatea centrală o reprezintă Ministerul Mediului a cărui activitate se bazeză pe legi, decrete şi circulare. În plus, în februarie 2005 a fost anexată ConstituŃiei franceze o „Cartă a Mediului”- Charte de l’Environnement, care precizeză principiile fundamentale ale protecŃiei mediului, având valoare constituŃională. Dreptul francez este structurat pe un sistem de coduri ( 59 la număr în prezent), coduri care regrupează legislaŃia pe un anumit domeniu. Fiecare cod are o parte legislativă şi o parte reglementară ( de procedură). În domeniul protecŃiei mediului, rolul cel mai important îl are Codul Mediului. Code de l’Environnement este o colecŃie legislativă actualizată permanent, ce include treptat toate noile reglementări referitoare la protecŃia mediului adoptate sub formă de legi ordinare de Parlamentul francez. Pe lângă Codul Mediului, funcŃionează şi alte reglementări conŃinute de alte coduri ( Code de l’Urbanisme, Code Rural, Code du Patrimoine etc.). La nivel local funcŃionează reglementări de protecŃie a mediului adoptate de prefecturile generale şi de consiliile locale. În România, creearea cadrului legislativ pentru protecŃia mediului cunoaşte o succesiune de etape. Etapa 1930-1944, când se iau primele măsuri de protecŃie a mediului ( legea pentru pădurile de protecŃie şi înfiinŃarea primului parc naŃional); etapa 1944-1972, când se adoptă o serie de măsuri de protecŃie a fondului forestier şi a celui

48

cinegetic; etapa 1973-1989, etapă care poartă amprenta ConferinŃei de la Stockholm, este etapa în care se adoptă prima lege privind protecŃia mediului înconjurător ( 20 iunie 1973); etapa 1989-2008, când necesitatea protecŃiei mediului a fost înscrisă în ConstituŃia din 1991 ( articolul 134). În această perioadă au fost adoptate două legi privind protecŃia mediului ( Legea nr. 137/1995 şi OrdonanŃa de urgenŃă nr.195/2005), legi care consacră principii noi precum principiul precauŃiei în luarea deciziilor, principiul prevenirii riscurilor ecologice, principiul „poluatorul plăteşte”, creearea sistemului de monitorizare integrată a mediului etc.

Pentru problematica abordată, actele normative enumerate mai jos conŃin elemente semnificative pentru modul de protejare a aşezărilor rurale în Ńara noastră: - Legea nr. 350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul; - Hotărârea nr. 1.756 din 6 decembrie 2006 privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot in mediu produs de echipamente destinate utilizarii in exteriorul cladirilor; - Legea privind calitatea în construcŃii, nr. 10/1995; - Hotărâre nr. 124 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest din 30 ianuarie 2003; - OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată prin Legea nr. 462 din 18 iulie 2001; - Legea nr. 422 privind protejarea monumentelor istorice din 18 iulie 2001; - OrdonanŃa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, aprobată prin Legea nr.413 din 26 iunie 2002; - Hotărârea Guvernului nr. 349 din 21 aprilie 2005 privind depozitarea deseurilor; - Hotărârea Guvernului nr. 856 din 16 august 2002, privind evidenŃa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase. Întreb ări

1. Care sunt elementele şi caracteristicile aşezărilor umane? 2. Ce se înŃelege prin conceptul de aşezare umană? 3. Care este conŃinutul cadrului legal al protecŃiei aşezărilor

umane?

49

CAP. VIII. NO łIUNEA, PARTICULARIT ĂłILE SI FORMELE RĂSPUNDERII JURIDICE PENTRU DAUNE

ECOLOGICE Obiective Analizarea noŃiunii de răspundere în dreptul mediului, a particularităŃilor răspunderii pentru cauzarea de prejudicii mediului, a principalelor forme de răspundere juridică pentru daune ecologice.

1. NoŃiunea de răspundere în dreptul mediului Problema răspunderii juridice pentru pagubele produse prin

deteriorarea factorilor de mediu a fost timid abordată în doctrină şi practica judiciară, aceasta şi pentru faptul că în dreptul mediului nu există încă o instituŃie a răspunderii ecologice cu rol, în principal, de prevenire şi de reparare a prejudiciilor cauzate mediului.

In dreptul mediului normele juridice trebuie să contribuie la realizarea unui scop concret, constând în prevenirea poluării de orice fel, menŃinerea şi îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă pe Terra. In cadrul măsurilor (inclusiv juridice) care vizează protecŃia naturii un accent deosebit trebuie pus pe măsurile preventive şi de reconstrucŃie ecologică, fiindcă mediul, de cele mai multe ori, fiind distrus nu mai poate fi readus în stare normală.

De multe ori, aplicarea unor sancŃiuni (aspre chiar) nu este suficientă pentru a împiedica deteriorarea factorilor de mediu. De aceea prin legislaŃia de mediu trebuie stabilite o serie de condiŃii exigente în care să se desfăşoare orice activitate care prezintă factori de risc pentru mediu. Avem în vedere în primul rând procedura de autorizare a activităŃilor economice şi sociale cu impact asupra mediului şi răspunderea privind studiul de impact. De asemenea, avem în vedere şi alte pârghii – economice şi fiscale – de protecŃie a mediului cum ar fi: politica preŃurilor în favoarea conservării mediului, subvenŃiile şi detaxările, bursele de poluare etc.

Ca o caracteristică a dreptului mediului menŃionăm faptul că în această materie răspunderea juridică intervine atât în cazul în care s-a produs un prejudiciu prin deteriorarea factorilor de mediu cât şi în situaŃia în care deşi nu s-a poluat mediul au fost totuşi săvârşite fapte ilicite care contravin normelor de dreptul mediului, fapte care pot crea condiŃii propice producerii poluării. Deci, răspunderea juridică va

50

cădea atât în sarcina poluatorului, vinovat de deteriorarea factorilor de mediu, cât şi în sarcina funcŃionarului public sau a oricărei alte persoane fizice sau juridice care, deşi nu produce poluarea mediului, prin faptele săvârşite încalcă legislaŃia mediului.

Putem spune astfel că în dreptul mediului noŃiunea de răspundere juridică are un sens mult mai larg, mai cuprinzător. Răspunderea juridică în această materie vizează nu numai sancŃionarea celor care se fac vinovaŃi de poluarea factorilor de mediu sau a celor care, deşi nu deteriorează prin acŃiunea lor mediul, încalcă legislaŃia de mediu, dar şi luarea şi respectarea de către persoanele sau organele de stat, instituŃiile publice sau private a tuturor măsurilor care contribuie la asigurarea condiŃiilor optime în care se desfăşoară toate activităŃile economice şi sociale astfel încât riscul de poluare să fie minim.

Considerăm că rolul pe care trebuie să-l joace legislaŃia în vederea protecŃiei factorilor de mediu este în primul rând unul preventiv. Oamenii, agenŃii economici, organismele guvernamentale şi neguvernamentale trebuie să adopte o conduită care să asigure, să garanteze un mediu sănătos şi să evite pe cât posibil acŃiunile cu risc de poluare. Aşa cum se cunoaşte, este mult mai uşor şi mai puŃin costisitor să se prevină producerea unui prejudiciu decât repararea lui, ca să nu mai vorbim că de multe ori este imposibilă readucerea factorilor de mediu în starea iniŃială, la parametrii normali.

Totodată, normele de dreptul mediului trebuie să aibă şi caracter reparator. Ele trebuie să cuprindă şi dispoziŃii care să facă posibilă repararea prejudiciilor cauzate prin poluare mediului şi oamenilor. In acest sens, de mare utilitate, ca o garanŃie a reparării prejudiciilor aduse mediului o reprezintă diversele fonduri ce se constituie – anticipat – pentru ameliorarea diverşilor factori de mediu. MenŃionăm în acest sens: fondul naŃional de mediu, fondul de ameliorare a fondului funciar, fondul apelor, fondul de protecŃie a vânatului, fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic, primele de împădurire. şi, de asemenea, diversele sisteme de asigurare care funcŃionează în această materie.

De asemenea, în mod firesc, legislaŃia de mediu trebuie să aibă şi caracter sancŃionator, impunându-se după părerea noastră pedepse mai aspre decât cele care sunt prevăzute în prezent mai ales în cazul unor fapte prin care sunt afectaŃi grav, uneori ireversibil, diverşi factori de mediu.

51

In vederea conservării şi protecŃiei mediului, în cazul săvârşirii unor fapte ilicite prin care s-au adus prejudicii mediului sau oamenilor, considerăm oportună lărgirea sferei de persoane şi organe cărora legea le conferă legitimitate procesuală activă, fiind incluse aici şi organismele neguvernamentale, care după cum se ştie joacă un rol deosebit în a sensibiliza opinia publică şi factorii de decizie în legătură cu pericolul pe care îl prezintă pentru mediu diverse activităŃi umane cu factor de risc.

2. Particularit ăŃile răspunderii în dreptul mediului Considerăm că cele mai interesante aspecte specifice prezintă

răspunderea în dreptul mediului în privinŃa condiŃiilor în care aceasta operează.

In acest sens, considerăm că în primul rând responsabilitatea privind protecŃia medului revine statului (reprezentat de organele sale specializate). Astfel, statul recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos, în acest sens asigurând unele garanŃii, inclusiv dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit (art. 5 din OrdonanŃa de urgenŃă 195/2005).

Responsabilitatea privind protecŃia mediului revine în egală măsură autorităŃilor administraŃiei publice centrale şi locale. Au atribuŃii în scopul protecŃiei factorilor de mediu şi răspund juridic în cazul în care nu duc la îndeplinire aceste sarcini: Ministerul SănătăŃii, Ministerul Apărării NaŃionale, Ministerul EducaŃiei si Cercetării, Ministerul Transporturilor, Ministerul de Interne, etc.

Cele mai multe atribuŃiuni în scopul protecŃiei mediului revin, în mod firesc, Ministerului Apelor şi ProtecŃiei Mediului, care este autoritatea centrală pentru protecŃia mediului, şi pe plan local AgenŃiilor teritoriale pentru protecŃia mediului. Aceste autorităŃi vor răspunde, de asemenea, în cazul în care nu-şi îndeplinesc atribuŃiile stabilite prin lege în domeniu, sau nu iau măsurile ce se impun în scopul evitării oricărei situaŃii de natură să ducă la deteriorarea factorilor de mediu.

In cazul în care se aduc prejudicii mediului prin poluare, evident că va fi tras la răspundere autorul faptei ilicite, deci poluatorul. Acesta poate fi persoană juridică sau persoană fizică. Trebuie spus că în domeniului dreptului mediului răspunderea poate fi antrenată atât “pentru faptele poluante”, cât şi pentru fapte nepoluante. Astfel, dacă o persoană fizică sau juridică desfăşoară o activitate prin care se produce poluarea efectivă a mediului va răspunde – după caz –

52

contravenŃional sau penal şi va fi, de asemenea, obligată să repare prejudiciul ecologic astfel produs. De exemplu, infracŃiunea de braconaj se pedepseşte cu închisoare sau amendă aşa cum prevede art. 35 din Legea fondului cinegetic şi a protecŃiei vânatului, nr. 103/1996, la care se adaugă obligaŃia de a suporta cuantumul despăgubirilor pentru pagubele cauzate prin fapta respectivă, stabilit potrivit anexelor 1 şi 2 ale legii menŃionate.

De asemenea, răspunderea juridică este antrenată şi ca urmare a săvârşirii unor fapte prin care, chiar dacă nu este poluat mediul, sunt încălcate norme de dreptul mediului, aceasta putând duce în cele din urmă la situaŃii care favorizează producerea de daune ecologice. De pildă, constituie infracŃiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală, prezentarea, în lucrările privind evaluarea de mediu, evaluarea impactului asupra mediului, a bilanŃului de mediu sau a raportului de amplasament, a unor concluzii şi informaŃii false (Art.98 alin.2 pct.8 din OrdonanŃa de urgenŃă nr.195/2005, privind protecŃia mediului).

Deci, răspunderea juridică va fi antrenată numai ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite, fie că este vorba de o faptă poluantă, fie de o faptă nepoluantă.

Pentru a răspunde juridic, de cele mai multe ori trebuie să se fi produs şi un prejudiciu, în cazul nostru o daună ecologică. In dorinŃa de a defini noŃiunea de daună ecologică apare întrebarea: cine poate fi considerată victima unui prejudiciu ecologic, omul sau mediul său?

In sens larg, dacă vom considera că omul face parte din mediu, este un element al acestuia, nu greşim dacă spunem că victima poluării, a oricărei acŃiuni distructive este mediul în ansamblul său, ori anumiŃi factori afectaŃi. Oricum omul, direct sau indirect, va fi victima unui prejudiciu ecologic şi putem spune chiar că de cele mai multe ori omul este totodată nu numai victimă ci şi autorul degradării factorilor naturali ai mediului.

O altă condiŃie a răspunderii juridice – în general – o constituie culpa, vinovăŃia. In dreptul mediului problema vinovăŃiei capătă, din ce în ce mai evident, noi valenŃe, în sensul că în această materie se impune trecerea de la răspunderea subiectivă la răspunderea obiectivă – fără culpă.

Până la adoptarea fostei legi a protecŃiei mediului, nr. 137/1995, culpa făcea parte – cu unele excepŃii - din condiŃiile de

53

dovedit de către victimă pentru obŃinerea reparării prejudiciului suferit.

In continuare vom prezenta succint considerentele în baza cărora credem că s-ar putea face trecerea de la răspunderea subiectivă la cea obiectivă, independentă de culpă.

Ideea de răspundere obiectivă în legislaŃia mediului s-a făcut în momentul în care, puse în faŃa problemelor curente şi din ce în ce mai complexe ale protecŃiei mediului şi ale reparării daunelor cauzate de activităŃi industriale, jurisprudenŃa şi doctrina au constatat deopotrivă insuficienŃa dreptului comun în materia răspunderii.

In 1978 Giles Martin, în lucrarea Le droit de l’environnement – de la responsabilité pour faits de pollution, au droit de l’environnement, vorbea despre inadaptarea condiŃiilor de angajare a responsabilităŃii pentru fapte de poluare şi despre spulberarea fundamentelor tradiŃionale ale răspunderii în cazul faptelor de poluare (“l’éclatement des fondements traditionels de la responsabilité juridique”). El remarca inadaptabilitatea principiilor de drept civil sub două aspecte:

- pe de o parte, principiile de bază ale răspunderii civile, nu mai permit explicarea soluŃiilor pe care jurisprudenŃa le-a reŃinut pentru a face faŃă problemelor grave şi urgente ivite din poluare;

- pe de altă parte, aceleaşi principii, care continuă să prezideze reglementarea litigiilor, sunt o frână în rezolvarea de soluŃii mai eficace, susceptibile de a regla conflictele de drept şi de a proteja mediul.

Deşi victima are posibilitatea de alegere între responsabilitatea pentru culpă, teoria tulburărilor de sănătate sau răspunderea pentru fapta lucrului, nu întotdeauna natura prejudiciului corespunde elementelor teoriei.

Iată câteva din criticile ridicate de diverşi autori teoriilor invocate cel mai adesea în susŃinerea răspunderii pentru fapte de mediu:

Teoria “bunei vecinătăŃi” . Apărută ca urmare a unei hotărâri a CurŃii de casaŃie franceze în 1844 cu privire la un caz de poluare industrială, are la bază ideea că dezvoltarea societăŃii impune fiecăruia un anumit număr de inconveniente, printre care şi un anume grad de poluare fonică, chimică, estetică etc. Dincolo de acest “prag” stabilit de regulă pe cale administrativă, prin autorizaŃiile de funcŃionare, dar şi prin cutuma sau obiceiul local, inconvenientele devin anormale, susceptibile de “tulburare de vecinătate”. Antrenarea

54

responsabilităŃii rămâne la larga apreciere a judecătorului, obligat a se pronunŃa cu privire la caracterul real şi anormal al “inconvenientului”. Formulările sunt confuze şi contrarii, anormalitatea ataşându-se fie prejudiciului, fie tulburării de vecinătate, fie inconvenientului. A fost chiar arătat că anormalitatea aplicată prejudiciului a dus la perpetuarea anumitor poluări considerate ca normale, de unde o ezitare asupra alegerii tehnice celei mai adecvate şi defavorizarea victimei care se sprijină pe această teorie în acŃiunea în repararea prejudiciului. De altfel, atunci când tribunalele resping acŃiunea în responsabilitate a reclamantului pe motiv că inconvenientul nu depăşeşte inconvenientele obişnuite de vecinătate, ele afirmă două lucruri: pe de o parte că dauna şi prejudiciul există, pe de altă parte, că el nu prezintă caracteristicile suplimentare cerute în materie. In măsura în care “tulburarea de vecinătate” are la bază voinŃa de a produce daune a celui ce exploatează o instalaŃie sau îşi exercită în oricare al mod dreptul său de proprietate, “tulburarea de proprietate” este vecină cu abuzul de drept. Criteriul de distingere este în acest caz intenŃia de a produce daune, rea voinŃa exploatantului instalaŃiei sau proprietarului.

Teoria riscului, întrebuinŃată pentru explicarea răspunderii obiective, fără culpă, mai întâi pentru formele prevăzute de legea civilă (cum ar fi răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri) şi apoi pentru a susŃine necesitatea răspunderii obiective pentru daune aduse mediului, este fundamentată pe ideea că cel care beneficiază de avantajele unei activităŃi trebuie să suporte şi riscurile acestei activităŃi – ubi emolumentum, ibi onus. In ultimii ani în doctrina românească unii autori au acceptat teoria riscului, dar au refuzat să recunoască riscul întemeiat pe profit, conturând o teorie a riscului fundamentată pe riscul de activitate, deoarece s-a obiectat că există lucruri care nu aduc nici un profit, deşi omul se foloseşte de ele. Majoritatea legislaŃiilor de mediu au promovat o listă de activităŃi “cu risc pentru mediu”, obligând la anumite demersuri administrative de autorizare pentru a face proba unei preocupări de prevenire a producerii riscului sau de limitare a efectelor sale negative.

Acestor argumentări li s-a răspuns că nu se poate vorbi de risc atâta vreme cât încă de la începutul activităŃii, sau chiar înainte ca aceasta să debuteze, se ştie că prejudiciul va exista cu siguranŃă, el nu va fi nici eventual, nici probabil. Raportat la fapte, industriaşul ce instalează o uzină nu îşi asumă un risc eventual de a incomoda vecinii, ci ştie cu siguranŃă că acest lucru se va produce. O serie de autori francezi, spun că teoria de risc are aplicabilitate eficientă, pentru tot

55

ceea ce reprezintă “pericol”: dacă se reŃine pericolul ca fundament al teoriei riscului, numai exploatanŃii unor instalaŃii periculoase ar trebui să fie responsabili pe această bază.

Ideea de inconvenient anormal este susceptibilă să susŃină teoria riscului, cu toată reala labilitate a acestei noŃiuni. Riscul de activitate şi răspunderea pentru risc ar urma să fie antrenate automat de îndată ce prejudiciul depăşeşte limita considerată normală (cea autorizată sau cea conformă cu obişnuinŃele locale). M. Stark consideră că daunele normale nu ar fi cauzate “fără drept” atâta vreme cât acestui “drept de a dăuna normal” îi corespunde obligaŃia cutumiară de a suporta anumite inconveniente inerente vecinătăŃii, deci care nu dau naştere la nici o reparaŃie. Cu atât mai mult inconvenientul nu poate fi invocat în cazul “preexistenŃei poluatorului” care transferă asupra victimei riscul de a se fi expus în mod imprudent unor inconveniente prin instalarea sa în apropierea instalaŃiei poluante. In acelaşi context se înscrie şi legea germană a responsabilităŃii cu privire la mediu, care înlocuieşte principiul răspunderii pentru culpă cu principiul răspunderii pentru risc. Acesta instituie prezumŃia de exonerare de răspundere, atâta vreme cât activitatea instalaŃiei este conformă autorizaŃiilor emise, deci generatoare de inconveniente normale de vecinătate.

Exemplele citate sunt o imagine a celor două tendinŃe existente în dreptul mediului: pe de o parte incriminarea tuturor activităŃilor de riscuri sau periculoase, în scopul protejării victimelor oricăreia dintre aceste activităŃi, pe de altă parte exonerarea parŃială sau totală de răspundere când aceste activităŃi s-au desfăşurat în limitele “inconvenientelor normale”, a “riscului prevăzut” sau a autorizaŃiei eliberate.

Teoria garanŃiei. compromisul impus în angajarea responsabilităŃii de necesitatea acceptării unor daune aduse mediului şi persoanelor, nu poate lăsa totuşi victimele acestor daune fără despăgubiri. Dincolo de ideea de suportare a unui risc sau a unor inconveniente, teoria garanŃiei ar fi cea mai adaptată necesităŃilor societăŃii din punctul de vedere al victimei. Nu se poate vorbi de o protecŃie a drepturilor fiecăruia pentru ele însele, ci pentru un interes social general. Obligând pe vecin la repararea daunei, fără a-i impune încetarea activităŃii cauzatoare de prejudicii, înseamnă a accepta sacrificiul drepturilor victimei contra unei compensaŃii financiare.

In dreptul civil român, pentru răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, ca şi pentru răspunderea comitentului pentru

56

prepus, teoria de cea mai mare audienŃă este cea a fundamentării răspunderii obiective a păzitorului juridic sau a comitentului pe ideea de garanŃie privind riscul de activitate. Dacă finalitatea răspunderii penale este pedepsirea vinovatului şi prevenirea faptelor ilicite grave, finalitatea răspunderii civile delictuale constă în principal în repararea daunei sau a prejudiciului. Altfel spus, “în ultimă instanŃă, partea responsabilă civilmente nu are decât rolul de a asigura părŃii păgubite repararea daunei”. Ideea de garanŃie preia integral această finalitate: culpabil sau nu, răspunzând pentru fapta altuia sau pentru fapta proprie, autorul direct sau responsabil al faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu este obligat la repararea daunei. Această tendinŃă este clară în reglementarea activităŃilor nucleare: titularul activităŃii răspunde obiectiv, este obligat la repararea prejudiciului. ÎnsoŃită de un sistem adecvat de asigurări de răspundere civilă impunerea teoriei garanŃiei ca fundament al răspunderii pentru daune aduse mediului, s-ar putea dovedi mai adecvată decât teoria tulburărilor de activitate.

3. Formele răspunderii juridice pentru daune ecologice In domeniul protecŃiei factorilor de mediu se observă tot mai

evident încercarea de a se crea o răspundere specială, specifică acestei ramuri de drept, aşa intitulata “răspundere ecologică”. Până atunci însă, în cazul în care se constată încălcări ale normelor de dreptul mediului, stabilirea răspunderii juridice, în funcŃie de caracterul normei încălcate, de natura şi de periculozitatea faptei săvârşite şi de consecinŃele acesteia, se va face recurgându-se la formele cunoscute ale răspunderii: civilă, contravenŃională, penală, disciplinară sau materială după caz, la care se adaugă, aşa cum spuneam, răspunderea specială. de dreptul mediului.

Răspunderea contravenŃională este antrenată ca urmare a săvârşirii unor fapte ilicite, care prezintă un anumit grad de pericol social, numite contravenŃii. Spre deosebire însă de infracŃiuni, pericolul lor social este mai redus, reflectat în consecinŃe mai puŃin grave sub aspectul răspunderii.

Caracterul administrativ al dreptului mediului deschide largi perspective răspunderii contravenŃionale. Unul dintre instrumentele de bază în examinarea licitului şi ilicitului contravenŃional îl constituie autorizaŃia de mediu sau acordul de mediu. Alături de acestea, nerespectarea regimului special al unor activităŃi stă la baza incriminării drept contravenŃii a unor fapte ce aduc atingere mediului în mod indirect. OrdonanŃa de urgenŃă nr.195/2005, privind protecŃia

57

mediului, reglementează contravenŃiile în art. 96 şi 97. De asemenea, o serie de legi speciale, hotărâri de guvern şi ordonanŃe de urgenŃă prevăd sistematic fapte considerate contravenŃii.

Forma de bază a răspunderii contravenŃionale este amenda, ale cărei limite minime şi maxime sunt prevăzute de lege diferenŃiat, pentru persoane fizice şi respectiv pentru persoane juridice.

In legislaŃiile unor Ńări europene sunt stabilite amenzi speciale sub forma “plăŃii pentru poluare”, prin care amenda plătită este proporŃională cu cantitatea sau intensitatea deversărilor de reziduuri sau deşeuri în diverse medii naturale.

In prevederea legii române cuantumul amenzilor fiind fix, se ridică problema asigurării finalit ăŃilor preventive şi punitive în condiŃii de inflaŃie, chiar în ipoteza actualizării anuale de către guvern. In afara aspectului de actualizare se întâlnesc şi situaŃii de genul celei prevăzute în art. 87 alin.1 pct.10 din Legea nr.107/1996, a apelor, potrivit căruia se sancŃionează cu amendă, diferenŃiat pentru persoane fizice şi persoane juridice, neîntretinerea corespunzatoare a malurilor sau a albiilor în zonele stabilite, de către cei cărora li s-a recunoscut un drept de folosinŃă a apei sau de către deŃinătorii de lucrări. Respectarea acestei dispoziŃii ar necesita mijloace financiare incomparabil superioare cuantumului amenzii, în afara dificultăŃilor materiale ale unei asemenea întreprinderi pretenŃioase şi de durată. De unde alegerea nu tocmai dificil de făcut între realizarea corespunzătoare a lucrărilor de întreŃinere şi asumarea răspunderii contravenŃionale.

Răspunderea contravenŃională ar trebui aşadar să fie un mijloc de stimulare la conformare, pentru respectarea legii, şi nu o nouă modalitate de colectare de taxe pentru faptul de a polua.

Răspunderea penală poate fi şi ea antrenată în cazurile în care se săvârşesc infracŃiuni în domeniul raporturilor de dreptul mediului, care pot fi fapte prin care se aduce atingere factorilor de mediu sau sănătăŃii oamenilor, animalelor sau plantelor.

Analiza detaliată a răspunderii penale în dreptul mediului o vom face într-un următor capitol, aşa că pentru moment vom sublinia numai câteva particularităŃi ale răspunderii penale în acest domeniu.

Antrenarea răspunderii penale pentru daune aduse mediului este în legătură dependentă de existenŃa unui prejudiciu. Răspunderea penală se angajează astfel pentru anumite infracŃiuni chiar dacă acestea au rămas în stadiul tentativei, în timp ce pentru infracŃiunile de pericol este suficientă crearea stării de risc pentru obiectivele protejate de lege. VinovăŃia este elementul specific al răspunderii penale; ea

58

este determinantă în existenŃa infracŃiunii, în determinarea sancŃiunii şi în caracterul personal al acestei forme de răspundere juridică. Totodată, dezvoltarea infracŃiunilor de imprudenŃă tinde a afecta această construcŃie tradiŃională “din moment ce represiunea acestor infracŃiuni depinde de rezultat, adică de vătămarea cauzată; ele marchează astfel evoluŃia spre o responsabilitate penală directă”. Această remarcă are la bază o incriminare relativ recentă din legislaŃia penală franceză prin care “faptul de a expune direct pe altul la un risc imediat de moarte sau vătămare de natură a antrena o mutilare sau o infirmitate permanentă prin violarea manifest deliberată a unei obligaŃii particulare de securitate ori prudenŃă impuse de lege se pedepseşte”.

Sinonim procesului de obiectivizare a răspunderii civile pentru daune aduse mediului, în domeniul răspunderii penale operează un altfel de transfer obiectiv-subiectiv, generat de natura infracŃiunii de poluare. In cadrul acesteia periculozitatea socială a infractorului este mai puŃin importantă şi evidentă decât periculozitatea activităŃii pe care acesta o desfăşoară. DelicvenŃa ecologică este faptul “gulerelor albe” sau cel puŃin al unor persoane care nu au nevoie de a fi supuse unui tratament de reinserŃie socială; mai mult decât atât, ele se tem de marginalizare. Sunt uşor de imaginat sancŃiunile intimidatoare pentru astfel de justiŃiabili: amenzi ridicate, publicitatea hotărârii de condamnare, închiderea întreprinderii, interdicŃia utilizării unui anume echipament, repunerea în starea iniŃială a locurilor…”

In societatea industrială modernă sunt din ce în ce mai multe activităŃile generatoare de risc pentru mediu sub forma vătămării persoanei sau degradării calităŃii elementelor de mediu. De multe ori aceste activităŃi se desfăşoară la limită, fiind foarte aproape de pragul critic de emisie nocivă. Astfel, responsabilului acestor activităŃi i se cere mai mult decât prudenŃa şi prevederea normală, de unde posibilitatea de incriminare chiar şi în baza unei culpe uşoare. Pericolul activităŃii se transferă asupra persoanelor eventual responsabile, astfel încât aprecierea judecătorilor trebuie să se oprească într-o primă etapă asupra determinării celui care ar fi putut sau ar fi trebuit să împiedice realizarea unei anumite situaŃii, înainte de a descrie comportamentul inculpaŃilor. Acesta este însă un aspect al caracterului obiectiv al răspunderii penale în dreptul mediului, în sensul că dispoziŃiile legii au în vedere mai mult condiŃiile obiective de antrenare a răspunderii (existenŃa unei anumite situaŃii, elementul

59

material al infracŃiunii) decât comportamentul culpabil al infractorului.

In domeniul răspunderii civile pentru prejudicii cauzate mediului nu există reglementări speciale. De aceea, pentru stabilirea răspunderii în cazul în care se produc daune ecologice se face apel la instituŃia răspunderii civile delictuale reglementată de Codul civil în art. 998-1003. Aceste texte de lege consacră, pe lângă răspunderea pentru fapta proprie (directă) şi răspunderea pentru fapta altuia (indirectă), extinzându-se astfel răspunderea civilă delictuală dincolo de limitele faptei proprii.

Dintre formele răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia, considerăm că pot avea aplicabilitate în domeniul dreptului mediului: răspunderea pentru prejudiciile cauzate “de lucrurile ce sunt sub paza noastră” (art. 1000, alin. 1, Cod civil), răspunderea comitentului pentru fapta prepusului (art. 1000, alin. 3, Cod civil), răspunderea pentru ruina edificiului (art. 1002 Cod civil) şi răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale (art. 1001 Cod civil).

Pentru justificarea extinderii răspunderii civile delictuale peste limitele faptei proprii, în literatura de specialitate se face apel la fundamentări diferite, atât de natură subiectivă, cât şi obiectivă.

Specific dreptului mediului se pot produce daune ecologice în urma săvârşirii unor fapte ilicite – ceea ce atrage o răspundere subiectivă, întemeiată pe culpă – dar şi ca urmare a comiterii, a desfăşurării de activităŃi permise, licite – acestea generând o răspundere obiectiv, bazată pe ideea de risc.

In practică se aplică destul de rar răspunderea subiectivă pentru daune ecologice. Victima unui astfel de prejudiciu ar trebui să facă proba că prin săvârşirea unei fapte ilicite i s-a cauzat un prejudiciu, că există un raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi că autorul faptei ilicite este în culpă. Cel prejudiciat prin poluare de exemplu, ar fi într-o situaŃie foarte dificilă, având sarcina să probeze culpa autorului şi cine este autorul, dificultatea fiind sporită şi de faptul că există o diversitate de poluanŃi care se răspândesc în mod diferit şi produc contaminare de natură multiplă.

Semnalăm că în cazul răspunderii internaŃionale pentru daune ecologice, baza juridică a responsabilităŃii constă, de regulă, în culpa imputabilă statului autor al poluării transfrontaliere. Pe plan internaŃional se evită de cele mai multe ori a se recunoaşte şi aplica răspunderea fără culpă a statelor în cauză, recurgându-se de preferinŃă

60

la o serie de subterfugii juridice (de pildă, se apelează la regula echităŃii).

Cu titlu de excepŃie se acceptă răspunderea internaŃională obiectivă pentru risc în câteva situaŃii: pentru pagubele produse de către obiectele spaŃiale, în cazul prejudiciilor rezultate din utilizarea paşnică a energiei nucleare, în domeniul daunelor provocate de poluarea mărilor prin hidrocarburi, în ipoteza poluării transfrontaliere cauzate de deşeuri.

In dreptul intern se manifestă tendinŃa instituirii răspunderii civile obiective, fundamentată pe ideea de risc. Aceasta se impune Ńinând cont de specificul pe care îl reprezintă daunele ecologice: nevoia reparării urgente a pagubei, greutatea (uneori chiar imposibilitatea) reparării în natură a prejudiciului, dificultăŃi în stabilirea cuantumului daunei, producerea de efecte în lanŃ timp îndelungat etc.

De asemenea, răspunderea civilă pentru risc şi, implicit, instituirea şi perfecŃionarea unui sistem adecvat de asigurări vor determina stimularea atitudinii diligente şi prudente faŃă de mediu, folosirea raŃională a tuturor factorilor de mediu.

Considerăm a fi corectă instituirea răspunderii civile obiective fondată pe ideea de risc dacă avem în vedere principiul de echitate şi justiŃie potrivit căruia orice activitate care poate produce un profit trebuie să includă şi garanŃia reparării prejudiciului cauzat mediului de către cel care obŃine profit în urma desfăşurării activităŃii respective. In plus nu este necesar a se face de către cei lezaŃi dovada atitudinii culpabile a autorului.

ParticularităŃile răspunderii civile pentru riscul ecologic se evidenŃiază şi prin avantajele pe care le prezintă, asigurându-se o protecŃie mai eficientă factorilor de mediu. Astfel, sunt excluse ipotezele în care răspunderea nu poate fi antrenată, victima fiind întotdeauna indemnizată. Totodată, dintre cazurile de exonerare de răspundere numai forŃa majoră poate fi reŃinută şi nici aceasta cu un caracter absolut.

Riscul ecologic prezintă, de asemenea, o serie de particularităŃi. Astfel, poluarea, sub toate formele ei, prezintă un pericol permanent şi poate fi foarte grav mai ales dacă avem în vedere că efectele sale negative se manifestă lent, timp îndelungat, rupând deseori limitele echilibrului natural. Nu întotdeauna efectele negative ale poluării sunt controlate şi remediate la momentul oportun, uneori ajungând să scape de sub control, consecinŃele fiind catastrofale şi

61

ireversibile. Poluarea afectează întregul sistem natural, efectele sale se propagă în lanŃ deteriorând factorii de mediu unul după altul.

Avându-se în vedere caracterul de siguranŃă sporită, sistemul răspunderii civile pentru risc a fost adoptat şi de legiuitorul român prin OrdonanŃa de urgenŃă nr.195/2005 privind protecŃia mediului.

Acest act normativ-cadru reglementează în art. 95 forma răspunderii obiective (independentă de culpă) pentru daunele ecologice, iar în cazul în care prejudiciul a fost produs de o pluralitate de autori, se instituie răspunderea solidară a acestora. Aceasta asigură aplicarea principiului “poluatorul plăteşte” şi urmăreşte posibilitatea de reparare a prejudiciului asigurând o protecŃie sporită victimei daunelor ecologice. O reglementare specială există în cazul răspunderii civile pentru pagubele nucleare. Răspunderea civilă în acest domeniu este supusă unui regim juridic instituit prin ConvenŃia de la Geneva privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, din 1963, la care România a aderat prin Legea nr. 106 din 1992, ale cărei prevederi vor fi coroborate cu dispoziŃiile Legii nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranŃă a activităŃilor nucleare.

Prevederile acestor acte normative au instituit o serie de principii care acŃionează în domeniul răspunderii civile pentru daune nucleare, cum ar fi: răspunderea obiectivă şi exclusivă, dirijarea răspunderii către exploatant, obligativitatea constituirii unor garanŃii financiare, obligaŃia de asigurare şi altele.

Gravitatea eventualelor daune nucleare şi dificultatea evaluării şi reparării unor astfel de pagube au impus instituirea unor norme severe de securitate în industria nucleară şi în acelaşi timp o uniformizare de nivel internaŃional a sistemului special de răspundere civilă în acest domeniu.

Tot ca o particularitate, menŃionăm că în domeniul nuclear sunt reŃinute drept cauze exoneratoare de răspundere numai cataclismul nuclear cu caracter excepŃional, conflictul armat, ostilităŃile, războiul civil ori insurecŃia.

Câteva elemente particulare există şi în ceea ce priveşte răspunderea civilă pentru pagubele cauzate de aeronave a cărei reglementare specială o găsim în Codul aerian. Şi în acest domeniu este instituită o răspundere obiectivă, independentă de culpă.

Răspunderea specifică dreptului mediului (ecologică) Săvârşirea unor fapte ilicite prin care se produc prejudicii

mediului, fapte prin care se încalcă norme de dreptul mediului, trebuie să atragă răspunderea juridică, răspundere care trebuie să fie specifică

62

acestui domeniu chiar dacă se poate face apel şi la alte forme ale răspunderii juridice care sunt deja consacrate. Există deja în legislaŃia românească de mediu instituŃii care constituie forme specifice de răspundere în materia dreptului mediului menite, în special, să contribuie la preîntâmpinarea situaŃiilor care ar putea fi un pericol pentru mediu şi, de asemenea, impunând diverse modalităŃi de indemnizare şi asigurare, prin care să se creeze certe posibilităŃi de reparare a pagubelor ecologice.

Dreptul mediului derivă dintr-un compromis social între necesitatea dezvoltării social economice şi consecinŃele negative ale acestei dezvoltări asupra mediului natural şi populaŃiei umane. Abandonul noŃiunii de culpă pentru antrenarea răspunderii îşi găseşte aplicaŃia tocmai în faptul că autorul daunei de mediu exercită o activitate care, în majoritatea cazurilor, este nu numai licită, ci şi socialmente utilă, caracter de altfel recunoscut de autoritatea publică.

Reglementarea situaŃiei conflictuale între poluator şi poluant consacră rareori soluŃia reparării în natură a prejudiciului şi încetarea activităŃii prejudiciatoare. Cel mai adesea, activitatea continuă, cu unele măsuri corective, iar repararea prejudiciului se face prin echivalent bănesc. Din acest punct de vedere s-a vorbit chiar de “un fel de expropriere pentru cauză de necesitate privată” referitor la efectul deschiderii unei întreprinderi poluatoare asupra fondurilor învecinate. In plus, intervenŃia judecătorului pentru a ordona poluatorului încetarea activităŃii ori luarea de măsuri de depoluare, în condiŃiile în care acesta desfăşoară o activitate autorizată, pune problema conflictului de autorităŃi administrativ-judiciare. Totuşi, având în vedere laxismul administraŃiei cu atribuŃii de control a instalaŃiilor, autoritatea judiciară ar putea să o întărească pe cea dintâi într-o luptă mai eficace contra poluării.

Revenind la repararea prin echivalent a prejudiciului se consideră că, de altfel, reparaŃia în natură nici nu este posibilă. Prin urmare, se instituie în sarcina responsabilului obligaŃia de plată a unor sume de bani, ce acoperă rareori integralitatea cheltuielilor necesitate de refacerea echilibrului ecologic sau a factorilor de mediu lezaŃi. Din dificultatea de fond şi de procedură de a obŃine o dezdăunare satisfăcătoare a victimei, în legislaŃia de mediu a diferitelor Ńări s-a recurs fie la constituirea unor fonduri speciale de îndemnizare, fie la introducerea obligativităŃii asigurării pentru daune civile. Astfel, legea română a protecŃiei mediului prevede că în cazul activităŃilor generatoare de risc major, asigurarea pentru daune este obligatorie,

63

tocmai în vederea apărării victimei de eventuala insolvabilitate a autorului prejudiciului. DispoziŃii asemănătoare conŃine şi legea germană din 1990, prin care deŃinătorii unor instalaŃii vizate de lege trebuie să aibă o acoperire financiară pentru plata eventualelor reparaŃii, constând fie într-o poliŃă de asigurare, fie într-o garanŃie guvernamentală sau bancară. Obligativitatea asigurării a fost impusă deja încă de la ConvenŃia de la Paris din 1960 în privinŃa activităŃilor nucleare. Trecerea la răspunderea obiectivă în cazul acestei categorii de activităŃi a fost posibilă tocmai pentru că “în dreptul nuclear legătura între răspundere şi mijloacele financiare pentru a-i face faŃă a fost organizată de manieră sistematică”.

Spre deosebire de asigurări, fondurile speciale de îndemnizare acŃionează în mod automat atunci când lipseşte dreptul subiectiv patrimonial lezat; în plus, ele nu sunt formate prin contribuŃia celor asiguraŃi, ci prin redevenŃe prelevate în cote prestabilite asupra poluatorilor. Se dau ca exemple: fondul olandez pentru poluarea aerului care funcŃionează din 1972, fondul de protecŃie a coastelor din Statele Unite pentru daune datorate poluării cu hidrocarburi, legea japoneză din 1973 asupra îndemnizării vătămărilor corporale datorate poluării, fondul de indemnizare pentru pierderile de recoltă datorate vânatului (FranŃa, furnizat de Oficiul NaŃional al Vânătorii), finanŃarea operaŃiilor de atenuare a daunelor suferite de cei riverani aerodromului Orly şi Rossy.

Prin urmare, dacă se reŃine ca idee centrală a răspunderii repararea prejudiciului cauzat persoanei sau mediului, recurgerea la fondurile de asigurări şi la îndemnizaŃii poate fi o soluŃie de viitor în condiŃii în care:

- autorul faptei prejudiciabile a desfăşurat o activitate licită, socialmente utilă, iar dispunerea încetării activităŃii pe viitor ar avea consecinŃe sociale şi economice cu mult mai costisitoare decât repararea prejudiciului;

- fapta prejudiciabilă a survenit în condiŃiile respectării cadrului legal de desfăşurare a activităŃii, diferit de autorizaŃiile eliberate;

- mecanismul îndemnizării sau asigurării să nu devină mijloc exonerator de răspundere, ci stimulent în reducerea daunelor aduse mediului.

Analizând fundamentul evoluŃiei generale a răspunderii civile către răspunderea obiectivă, într-o lucrare având ca subiect

64

răspunderea juridică, se argumentează printre altele cu următoarele raŃionamente:

- raŃionamentul evoluŃiei de fapt a lucrurilor; importanŃa luată de activităŃile exercitate în mod colectiv în sânul cărora accidentul este anonim, astfel încât este tentant de a-i suporta greutatea prin intermediul grupului; natura prejudiciului, difuz, reflectându-se asupra unei colectivităŃi sau populaŃii umane; dezvoltarea industrială şi maşinismul ce sporesc din ce în ce mai mult riscul producerii de pagube;

- raŃionamentul derivând dintr-o evoluŃie a mentalităŃilor; valorizarea personalităŃii umane admite din ce în ce mai puŃin “resemnarea” victimei. Pe măsură ce nivelul de viaŃă este mai ridicat, certitudinea de a avea drept la o îndemnizare devine lucru obişnuit. TendinŃa generală a dreptului responsabilităŃii civile este cea de îndemnizare a victimelor;

- raŃionamentul Ńinând de dezvoltarea asigurărilor. Asigurarea este în acelaşi timp cauză şi efect al extinderii şi obiectivizării răspunderii; cauză pentru că tribunalele nu vor evita să condamne la reparaŃie, chiar în absenŃa culpei, ştiind că în definitiv nu făptuitorul va suporta costul reparaŃiei. Actual, răspunderea obiectivă este legată de posibilitatea de a asigura; responsabil este cel care aduce o asigurare victimei. “Dacă făptuitorul este necunoscut sau insolvabil, o altă formă de asigurare a riscurilor intră în joc: intervenŃia unui fond de garanŃie organizat prin lege”.

In lucrarea citată se pledează pentru un “drept al accidentelor” în contextul responsabilităŃii civile de drept comun. Prin rambursarea automată, forfetar şi de plin drept a tuturor vătămărilor corporale indiferent de originea accidentului de către sistemul de asigurări sociale, noŃiunea de culpă nu ar mai trebui să fie obiect al diferitelor artificii juridice pentru a se garanta victimei repararea prejudiciului. Dacă în privinŃa persoanelor acest sistem poate fi şi este aplicat parŃial prin asigurarea obligatorie individuală contra accidentelor, se ridică totuşi problema reparării daunelor aduse elementelor de mediu în individualitatea lor. Repararea automată a prejudiciilor ar putea funcŃiona în acest caz prin intermediul asigurării obligatorii a autorului faptei prejudiciabile sau prin intermediul instituirii fondurilor de garanŃie (a fondurilor de îndemnizare) atunci când făptuitorul este necunoscut sau insolvabil.

RenunŃarea la noŃiunea de vinovăŃie, apariŃia de instrumente noi pentru repararea prejudiciului cu privire la mediu, ideea de

65

compromis între rezultatul benefic al activităŃii economice utile şi pe inconvenientele adiacente, canalizarea responsabilităŃii în cadrul întreprinderilor, caracterizează evoluŃia dreptului mediului în epoca actuală. In acest context, răspunderea civilă delictuală nu este atât garantul exercitării egalitare a drepturilor subiective, cât un mijloc de impunere a interesului social general, atât în ceea ce priveşte fapta poluatorului, cât şi dreptul la acŃiune al victimei.

In concluzie, acceptând obiectivizarea răspunderii în dreptul mediului ca pe o evoluŃie necesară stadiului actual de dezvoltare economico-socială, putem afirma că “responsabilitatea civilă este mai puŃin astăzi un mecanism de “moralizare” a făptuitorului, cât un mecanism economic şi social de internalizare a costurilor externe născute din activităŃi cu efecte prejudiciabile”.

4. Mijloace juridice de protecŃie a factorilor de mediu în legislaŃia europeană

Dreptul mediului este prin excelenŃă un drept preventiv. Toate regretabilele accidente de poluare, dar mai ales consecinŃele grave şi adesea transfrontaliere ale acestora, au convins că este mult mai facilă şi mai puŃin costisitoare prevenirea daunelor aduse mediului decât căutarea unui vinovat şi repararea prejudiciului. Rolul dreptului mediului va fi, deci, cu preponderenŃă preventiv.

Date fiind preocupările de formare a unei legislaŃii comunitare în domeniul protecŃiei mediului, este de la sine înŃeleasă regăsirea de prevederi asemănătoare în legislaŃiile naŃionale ale tuturor Ńărilor europene. Cu toate acestea se cuvin a fi evidenŃiate câteva particularităŃi ale legislaŃiilor naŃionale ale mediului, localizate pe cât posibil, la nivelul îndeplinirii funcŃiei lor represive şi preventive.

Anglia. JustiŃia engleză, în baza precedentului judiciar ca mecanism principal de formare a dreptului englez şi a absenŃei unei clasificări în ramuri de drept prezintă o mai mare flexibilitate în acceptarea unei strategii cu privire la mediu. Aceasta deoarece <<pentru juristul englez este mai uşor să găsească o cale procedurală care poate promova un anume interes decât dreptul substanŃial pe care îl guvernează>>, nefiind deci necesară o lege specială în domeniul mediului pentru ca justiŃia să acŃioneze. Este cunoscută, în privinŃa poluării atmosferice, interdicŃia asupra încălzirii locuinŃelor din Londra în anumite zile, emisă de Eduard al II-a. Cum însă legea scrisă prinde din ce în ce mai multă importanŃă, în repertoriul legislativ al mediului apar o serie de acte precum Town and Country Planning

66

Act – 1971, Control of Polution Act – 1974, Wildlife and Country-side Act – 1981, Water Act – 1989. Autoritatea locală poate declara întreg teritoriul său sau numai parte <<zonă de control a fumului>>, ceea ce transformă în infracŃiune eliminarea fumului de către orice şemineu; de asemenea ea poate acorda autorizaŃii prealabile de funcŃionare pentru activităŃile care prezintă risc de poluare a aerului. AbsenŃa permisului de construcŃie nu constituie infracŃiune în sine, însă poate îndreptăŃi autoritatea locală de urbanism să ceară încetarea construcŃiei, caz în care nerespectarea interdicŃiei de a construi devine infracŃiune. Intre dispoziŃiile de urbanizare şi cele de dreptul mediului există o suprapunere, în sensul că activităŃile reglementate cu ajutorul dispoziŃiilor de mediu trebuie totuşi să deŃină şi o autorizaŃie din partea autorităŃilor de urbanism, apreciată de multe ori ca fiind mai eficientă decât dispoziŃiile de mediu.

InfracŃiunile de mediu pot lua forma unor interdicŃii absolute – ca de exemplu interdicŃia de eliminare a fumului negru, sub condiŃia unor excepŃii autorizate, pot fi infracŃiuni pur materiale – deversarea accidentală de poluanŃi în apele unui râu, în timp ce deversarea conştientă (sciemment fr., Knowingly permitting engl.) necesită prin definiŃie probarea intenŃiei delictuale. Urmărirea judiciară se face, pentru infracŃiunile mai puŃin grave, de către Magistrates Court, iar pentru cele mai grave de către Crown Court. De regulă, orice persoană poate solicita declanşarea urmăririi contra unei infracŃiuni, chiar dacă nu are un interes personal în cauză. Prin limitările pe care le aduce în anumite domenii, precum şi prin faptul că <<nu există nici o obligaŃie de a urmări o infracŃiune constantă>>, se afirmă că organismele ce răspund de mediu preferă persuasiunea coerciŃiei, astfel încât urmărirea judiciară propriu-zisă este rezervată poluatorilor recalcitranŃi sau poluărilor accidentale grave, ori rezultând dintr-un act deliberat.

Criticile aduse sistemului englez de sancŃionare a infracŃiunilor privesc: neexistenŃa unor instrucŃiuni în privinŃa cuantumului amenzilor penale care să asigure un ansamblu coerent; cuantumul mult prea mic al amenzii faŃă de profitul pe care cei sancŃionaŃi îl realizează prin activitatea incriminată; faptul că o persoană fizică nu va putea cere pronunŃarea unui ordin pentru aplicarea dispoziŃiilor represive; colaborarea dintre autorităŃi şi poluator este strânsă, susceptibilă de a slăbi voinŃa unei aplicări efective a legii. In schimb, instituŃia somaŃiei de respectare a legii (“ injonctions pour containdre les prévenus à respecter la

67

réglementation represive”) permite câteva proceduri de corectare a ineficienŃei pedepsei. PronunŃarea unui astfel de ordin de respectare a legii va putea fi cerută fie de Attorney General ca gardian al interesului public, fie de autorităŃile locale, astfel încât, prin intermediul lor, unei persoane fizice care în mod normal nu poate să ceară urmărirea unei infracŃiuni acest lucru îi devine posibil. Ea poate astfel recurge la procedură pentru a impune aplicarea dreptului mediului sau pentru prevenirea unei daune colective, dacă bineînŃeles dispune de mijloacele financiare necesare pentru a garanta instituŃiei la care apelează faptul că este capabilă să facă faŃă cheltuielilor judiciare.

FranŃa. Deşi ConstituŃia franceză nu prevede dispoziŃii cu privire la mediu, statul francez a creat după anii 1970 o adevărată administraŃie a mediului, a cărei autoritate centrală o reprezintă Ministerul Mediului, şi care se bazează pe legi, decrete şi circulare în activitatea de protecŃie a mediului. Pot fi evidenŃiate în represiunea activităŃilor ce aduc atingere mediului trei tipuri de instrumente: a) sancŃiunile penale revenind judecătorului de drept penal; b) sancŃiunile penale revenind judecătorului administrativ şi c) sancŃiunile administrative, la care se adaugă mecanismul specific al CEE privind aplicarea normelor comunitare. Cu toată multiplicarea de legi existente în domeniu, infracŃiunile tratate în maniera codului penal sunt relativ puŃine. Ele vizează în principal protecŃia apelor contra poluării, având la bază o reglementare cu caracter penal relativă la distrugerea peştelui sau aducerea lui în stare de a nu putea fi consumat prin deversarea de poluanŃi în apele râurilor, reglementare prezentă în codul rural. Sunt supuse jurisdicŃiei penale o serie de infracŃiuni ce au ca efect distrugerea, degradarea sau provocarea de daune mediului; infracŃiuni referitoare la reglementarea prealabilă şi la modalităŃile de exercitare a unor activităŃi prezentând un risc pentru mediu; infracŃiuni privind neexecutarea unei măsuri de siguranŃă sau a unei sancŃiuni administrative sau judiciare. Declanşarea acŃiunii publice este de competenŃa Ministerului Public, însă există două excepŃii, referitoare la inginerii departamentului de agricultură şi forestier cu atribuŃii în urmărirea delictelor de pescuit şi vânătoare.

AsociaŃiile pentru apărarea mediului întâmpină dificultăŃi în a obŃine declanşarea urmăririi penale deoarece, deşi constituirea în parte civilă este mai facilă în cadrul unui proces penal, codul penal nu admite constituirea în parte civilă decât a celor care au suferit un prejudiciu direct şi personal, dificil de a fi probat de către asociaŃiile

68

de apărarea mediului. Totuşi, legea prevede cazuri în care o asociaŃie se poate constitui în parte civilă pentru anumite infracŃiuni, în măsura în care ele apără un interes colectiv şi suferă un prejudiciu, chiar indirect, prin infracŃiunea respectivă. In privinŃa sancŃiunilor, tendinŃa generală este de a înăspri regimul lor, tradusă prin transformarea anumitor contravenŃii în infracŃiuni, dubla incriminare permiŃând trecerea de la contravenŃie la delict în caz de recidivă şi la agravarea sancŃiunilor penale.

Represiunea penală în dreptul francez al mediului este caracterizată ca fiind insuficientă. Pentru ca dreptul penal al mediului să contribuie efectiv la protecŃia sănătăŃii şi a naturii, trebuie nu numai să se adapteze mai bine şi să se proporŃioneze amenda cu prejudiciul ecologic, ci să se instituie o represiune a poluării care să nu fie confundată cu represiunea infracŃiunilor sancŃionând numai nerespectarea regulilor administrative.

TendinŃa actuală de a considera respectul unei autorizaŃii administrative ca un fapt justificativ exonerând autorul unui delict de mediu poate fi deosebit de prejudiciatoare salvgardării mediului, căci sistemul francez al autorizaŃiilor bazate pe negociere şi laxismul administraŃiei conduc a fixarea de norme de poluare la un nivel insuficient pentru a putea garanta acŃiuni inofensive mediului natural.

Germania. Reglementarea activităŃilor de mediu în Germania se face prin legi şi ordonanŃe, acestea din urmă fiind de competenŃa guvernului şi ministerului de resort federal sau al fiecărui land. Un loc aparte îl ocupă reglementările administrative de nivel federal sau regional, precum şi dispoziŃiile locale pentru aspecte privind depozitarea deşeurilor sau instalarea de sisteme de purificare a apei reziduale. Până la apariŃia unei legi a responsabilităŃilor din 10 decembrie 1990, în această materie guverna regula de drept civil. Conform legilor civile, un proprietar de teren este îndreptăŃit să interzică intruziunea de gaze, vapori, mirosuri, fum, noxe şi alŃi asemenea interferenŃi emanând de pe un alt teren dacă aceşti interferenŃi sunt materiali, nu sunt în acord cu regulile (obiceiurile) locale şi cu măsurile de control a poluării.

Conform legii asupra responsabilităŃii cu privire la mediu, intrată în vigoare în 1991, responsabilitatea pentru daune aduse mediului impune:

- efectul negativ de mediu să emane de la cca 100 tipuri de instalaŃii prevăzute în anexa legii;

69

- efectul negativ de mediu poate fi produs nu numai de instalaŃiile operaŃionale, ci şi de cele dezactivate;

- proprietarul este responsabil direct pentru daune produse de instalaŃiile sale;

- pentru cazurile în care nu se poate stabili legătura între instalaŃii şi daunele aduse mediului legea prevede un sistem de “prezumŃie de cauză” şi excepŃii de la această prezumŃie (în circumstanŃele cauzei instalaŃia ar fi putut fi capabilă să determine dauna incriminată, de unde se prezumă că dauna a fost creată de acea instalaŃie).

PrezumŃia în cauză nu operează dacă instalaŃiile au funcŃionat în acord cu permisul şi cu condiŃiile impuse operatorului de către legile administrative. Conformitatea este prezumată dacă un sistem adecvat de control a fost implementat. Aceste prevederi au drept scop schimbarea la conformitate cu permisele de mediu şi spre un control adiŃional voluntar asupra instalaŃiilor de risc.

Proprietarul instalaŃiei este responsabil pentru daune dacă o persoană a fost ucisă sau vătămată, ori dacă o altă proprietate a fost vătămată, responsabilitatea fiind limitată la 160 milioane DM. De asemenea, proprietarilor unor instalaŃii de pe o listă de “mare risc” le este cerut să aibă o asigurare obligatorie.

Belgia. Regionalizarea statului belgian în 1983 a adus cu sine modificări din punctul de vedere al determinării nivelului de jurisdicŃie în materie de mediu. Sensul modificărilor a fost de la nivel central către regiuni; numai foarte puŃine domenii au rămas de competenŃa puterii legislative. Printre acestea – stabilirea normelor standard de definire a produselor, a normelor de securitate a muncii, importul şi exportul de produse şi deşeuri nucleare. In consecinŃă s-a înregistrat o proliferare a reglementărilor cu privire la mediu: o companie belgiană este obligată să respecte reglementări diferite în fiecare dintre regiuni. Din fericire, influenŃa unitară exercitată de orientările legislative de drept comunitar al mediului şi aplicarea lor consecventă în cadrul legislaŃiei celor trei regiuni facilitează integrarea comportamentului firmei în cadrul legal. ActivităŃile ce prezintă un risc potenŃial pentru mediu, clasificate în două categorii, sunt supuse unei proceduri de autorizare ce Ńine de competenŃa autorităŃilor provinciale sau municipale. Fiecare regiune promovează exigenŃe deosebite în privinŃa întocmirii studiilor de impact, cedându-i titularului activităŃii supuse autorizării să facă proba celei mai bune tehnologii din punct de vedere al protecŃiei mediului, textual, “cea

70

mai bună tehnologie neantrenând costuri excesive”. Măsuri de natură economică sunt menite să prevină poluarea – cum ar fi cele legiferate în 1993, prin care se instituie eco-taxe pentru ambalaje nereturnabile, containere, aparate de ras, baterii.

Cu toate acestea, dispoziŃiile cu caracter sancŃionator din legi nu sunt în proporŃie cu amploarea daunelor aduse şi sunt limitate la simbolice sancŃionări financiare. De asemenea, acŃiunea penală nu poate fi angajată decât de cel ce a suferit consecinŃele directe ale daunei ecologice, iar persoana juridică nu poate fi subiect al procedurii penale.

Suedia. In afara legilor federale privind poluarea apelor, nu există o reglementare specifică cu privire la răspunderea civilă pentru daune aduse mediului. In Codul obligaŃiilor, orice persoană sau companie poate fi responsabilă pentru daune aduse mediului, dacă dauna este nelegală şi a fost cauzată prin rea voinŃă sau neglijenŃă. Orice proprietar este răspunzător dacă a exercitat dreptul de proprietate în mod excesiv, prin emiterea de noxe, gaze sau alŃi dăunători pentru vecinii săi (art. 679 – 689 Cod civil suedez). Răspunderea penală este angajată pentru violarea reglementărilor federale de drept ale mediului: persoana juridică nu poate fi răspunzătoare penal, ci numai managerul acesteia poate fi urmărit în justiŃie.

Cehia. Dreptul de a trăi într-un mediu nepoluat este consacrat printre drepturile şi libertăŃile fundamentale ale cetăŃenilor în art. 23 din ConstituŃia Cehiei din 1993. Tot Legea fundamentală prevede “responsabilitatea fiecărei persoane de a prezerva un mediu favorabil pentru generaŃiile viitoare”.

PrezumŃia de nevinovăŃie nu operează în cazul reglementărilor de mediu; probarea nevinovăŃiei revine persoanei acuzate de a fi violat legislaŃia mediului. Cuantumul sancŃiunii penale pecuniare poate ajunge la echivalentul a 30 mii dolari USA pentru “conduită intenŃională, imprudentă sau neglijentă cu rezultate negative asupra mediului”.

Întreb ări

1. Care sunt particularit ăŃile răspunderii pentru cauzarea de prejudicii mediului?

2. Care sunt formele răspunderii juridice pentru daune ecologice?

3. Care sunt elementele răspunderii ecologice?

71

CAP. IX. RĂSPUNDEREA CONTRAVEłIONAL Ă ÎN DREPTUL MEDIULUI

Obiective Cercetarea şi aprofundarea reglementărilor care vizează răspunderea contravenŃională în domeniul protecŃiei factorilor naturali şi antropici ai mediului.

1. NoŃiune Prin locul pe care îl ocupă în sistemul nostru de drept, mai

exact în cadrul instituŃiei răspunderii juridice, răspunderea administrativă (contravenŃională) joacă un rol deosebit de însemnat din punct de vedere economic, dar are în acelaşi timp şi un pronunŃat caracter preventiv, inclusiv din perspectivă ecologică. Răspunderea administrativă a fost definită ca situaŃie juridică ce “rezultă din normele ce caracterizează dreptul administrativ în ipostazele lor privind conduita ilicită, condiŃiile ce trebuie sau nu îndeplinite, sancŃiunile şi procedura ce se aplică şi care acŃionează, prin specificul său, ca o forŃă de reglare şi de autoreglare a sistemului social-juridic administrativ şi de corectare a atitudinii faŃă de lege, iar prin aceasta, determinând manifestarea nivelului de conştiinŃă juridică administrativă, reglarea şi autoreglarea întregului sistem social-juridic şi a nivelului general de conştiinŃă juridică din societate”. Fapta ilicită care stă la baza răspunderii contravenŃionale este contravenŃia. Ea este definită ca fiind o faptă ce prezintă pericol social mai redus decât infracŃiunea, faptă care este prevăzută de lege (acte normative) şi care este săvârşită cu vinovăŃie.

Aşadar, contravenŃia este o faptă ilicit ă care prezintă un grad mai mic de pericol social decât al unei infracŃiuni. Dacă printr-o asemenea faptă a fost încălcată o normă sau un raport de drept al mediului, ea va atrage răspunderea specială, ”contravenŃional-ecologică”, urmând a se aplica o sancŃiune potrivit principiilor şi normelor dreptului mediului completate cu prevederile care constituie dreptul comun în materia respectivă. Această răspundere putem spune că nu are o natură pur administrativă.

Există însă numeroase exemple în care periculozitatea socială a unor fapte considerate de legiuitor contravenŃii este superioară celei

72

a unor infracŃiuni. De exemplu, abuzul de încredere, care constă în nesocotirea încrederii pe care persoana vătămată a avut-o în cel căruia i-a lăsat în detenŃie bunul său, ca şi în paguba materială suferită, sancŃionat cu închisoare sau cu amendă, nu întotdeauna poate fi considerat cu o periculozitate socială mai mare decât, de exemplu, nerespectarea deŃinătorilor pădurilor a obligaŃiei legale de a exploata masa lemnoasă numai în limita posibilităŃii pădurilor, stabilită de amenajamentele silvice şi aprobată prin lege, care este considerată contravenŃie şi sancŃionată ca atare. Caracterul administrativ al dreptului mediului deschide largi perspective răspunderii contravenŃionale. Unul din instrumentele de bază în examinarea licitului sau ilicitului contravenŃional îl constituie autorizaŃia de mediu sau acordul de mediu. Alături de acestea, nerespectarea regimului special al unor activităŃi stă la baza încriminării drept contravenŃii a unor fapte ce aduc atingere mediului în mod indirect.

Forma de bază a răspunderii contravenŃionale o constituie amenda, a cărei limite minime şi maxime sunt prevăzute în lege diferenŃiat pentru persoane fizice şi persoane juridice. In unele Ńări europene sunt stabilite amenzi speciale sub forma “plăŃii pentru poluare” prin care amenda plătită este proporŃională cu cantitatea sau intensitatea deversărilor de reziduuri sau deşeuri emise în atmosferă sau alte medii naturale. In legea română cuantumul amenzilor fiind fix, se ridică problema asigurării finalit ăŃii lor preventive şi punitive în condiŃii de inflaŃie, chiar în ipoteza actualizării anuale de către guvern. Răspunderea contravenŃională ar trebui să fie un mijloc de stimulare la conformare, pentru respectarea legii, şi nu o nouă modalitate de colectare de taxe pentru faptul de a polua. Cu privire la răspunderea contravenŃională este de reŃinut că în aplicarea normelor legale care interzic săvârşirea anumitor fapte sau obligă la săvârşirea acestora, organele statului sunt competente să avizeze sau să aprobe anumite acŃiuni, să oblige pe agenŃii economici sau pe cetăŃeni să se abŃină sau să săvârşească anumite fapte, să controleze modul în care se aplică şi se respectă normele dreptului mediului.

In conformitate cu aceste norme juridice persoanele fizice sau persoanele juridice care desfăşoară activităŃi potrivnice prevederilor privind protecŃia mediului natural sau artificial ori care nu îndeplinesc obligaŃiile legale cuprinse în actele administrative sunt pasibile de sancŃiune contravenŃională, a cărei întindere este proporŃională cu gradul de poluare cauzat, cu consecinŃele şi periculozitatea socială ale faptei respective.

73

2. SancŃionarea contravenŃională pentru poluarea mediului

ContravenŃia se sancŃionează de regulă cu amendă, aceasta aplicându-se de persoane împuternicite în numele organelor puterii administrative. Amenda contravenŃională se aplică pentru poluarea mediului – peste limitele admise - fără cercetarea vinovăŃiei agentului poluant şi fără luarea în considerare a întinderii consecinŃelor poluării. Deci, răspunderea contravenŃională pentru poluare are un caracter obiectiv, ea putând interveni ori de câte ori mediul a fost poluat. In acest fel este uşurată sarcina organului competent să aplice legea în această materie. Gradul de poluare, consecinŃele negative cauzate mediului şi economiei, periculozitatea socială a faptei sunt luate în considerare numai la stabilirea cuantumului amenzii contravenŃionale. Mărimea amenzii contravenŃionale aplicate pentru poluare se raportează la limitele minime şi maxime stabilite în actul normativ corespunzător, ea fiind individualizată în funcŃie de anumiŃi factori subiectivi şi obiectivi.

Caracterul obiectiv al răspunderii contravenŃionale poate fi justificat prin însemnătatea deosebită a interesului public ocrotit prin normele dreptului mediului. Acest lucru face dificilă, uneori chiar imposibilă exonerarea de răspundere a agentului poluant, care poate fi exonerat numai în caz de forŃă majoră şi de săvârşirea unei fapte imputabile şi de neînlăturat a unei alte persoane. SituaŃia agentului poluant este dificilă şi prin aceea că el este chemat să descopere şi să probeze eventualele cauze de exonerare de răspundere contravenŃională.

Trebuie să menŃionăm că în cazuri deosebit de grave sau repetate, direct sau în completarea amenzilor contravenŃionale, se impune a fi aplicată măsura legală de oprire a activităŃii agentului poluant în situaŃiile şi pe timpul în care poluarea produsă depăşeşte limitele legale şi ameninŃă grav sănătatea populaŃiei sau creează pagube economiei naŃionale.

In general prin aplicarea amenzilor contravenŃionale se urmăreşte determinarea agentului poluant să respecte prevederile prin care este obligat să promoveze tehnologii şi tehnici care protejează mediul natural şi antropic. Sumele de bani plătite cu titlu de amendă contravenŃională ar trebui administrate distinct pentru finanŃarea investiŃiilor antipoluante şi sprijinirea cercetărilor în domeniu. O asemenea soluŃie ar fi bine venită pentru că prin poluarea mediului marele păgubit este

74

întotdeauna natura şi în ultimă instanŃă societatea umană. Sigur că în urma poluării mediului pot fi formulate şi pretenŃii patrimoniale, dar pe această cale se acoperă prejudiciile cauzate oamenilor prin poluare dar nicidecum nu se pot acoperi pagubele reale aduse mediului.

Amenda contravenŃională pentru poluarea mediului are şi rolul de factor de echilibru economic între agenŃii poluanŃi şi societăŃile care nu poluează mediul. In acest fel agenŃii poluanŃi sunt determinaŃi să facă investiŃii de reducere sau de prevenire a poluării.

ContravenŃia săvârşită în cadrul raporturilor de dreptul mediului este, aşa cum am mai spus, o faptă ilicit ă reglementată şi sancŃionată de normele dreptului mediului. Această faptă poate fi săvârşită cu intenŃie sau din culpă. Ca o particularitate trebuie spus că răspunderea contravenŃională intervine în materia dreptului mediului şi atunci când fapta este săvârşită fără culpă, ea fiind rezultatul riscului de poluare pe care şi l-a asumat persoana în cadrul activităŃii pe care o desfăşoară.

Subiectul activ al contravenŃiei ecologice poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică. Ca regulă generală, orice persoană fizică poate fi subiect activ al contravenŃiei de mediu dacă are 14 ani şi discernământul faptelor sale. Subiect activ al contravenŃiei ecologice poate fi ,de asemenea, orice persoană juridică, dar, sunt şi situaŃii când această calitate o poate avea numai o persoană juridică specializată. La fel în cazul persoanei fizice sunt cazuri în care aceasta poate fi subiect activ al contravenŃiei de mediu numai dacă are o anumită calitate. De exemplu, este angajat al unei instituŃii sau al unei autorităŃi care are atribuŃii în domeniu. Subiectul pasiv al contravenŃiei ecologice este statul reprezentat de organele sale, acestea fiind abilitate de lege să ia măsurile ce se impun în domeniul mediului şi de asemenea, să stabilească şi să sancŃioneze contravenŃiile săvârşite.

In cazul răspunderii contravenŃionale raportul se răstoarnă; autoritatea statală care stabileşte şi sancŃionează contravenŃiile este subiect activ, iar contravenientul -persoană fizică sau persoană juridică- este subiect pasiv. Se poate spune că o persoană juridică poate fi în acelaşi timp, în cadrul răspunderii contravenŃionale, şi subiect activ şi subiect pasiv. De exemplu, autorităŃile pentru protecŃia mediului sunt abilitate să constate şi să sancŃioneze contravenŃiile săvârşite de alte persoane fizice sau juridice, dar în acelaşi timp pot fi trase la răspundere (contravenŃională) pentru neluarea unor măsuri ce se impun pentru protecŃia unor factori de mediu.

75

In dreptul mediului principala sancŃiune contravenŃională este amenda. Aceasta constă într-o sumă de bani pe care trebuie să o plătească autorul contravenŃiei. Cuantumul amenzii se stabileşte, între limitele sale, de către persoana sau organul de stat competent să aplice sancŃiunea, în funcŃie de gradul de pericol social al faptei, de persoana contravenientului, de împrejurările în care aceasta a săvârşit fapta, de consecinŃele acesteia etc.

Pentru protecŃia unor factori de mediu, în cazul săvârşirii unor contravenŃii, sunt prevăzute şi alte sancŃiuni contravenŃionale complementare, care se aplică pe lângă amendă, cum ar fi: confiscarea, anularea sau suspendarea autorizaŃiei de mediu, refuzul de a mai acorda aprobări sau de a elibera licenŃe de import ori retragerea avizului de a efectua operaŃiuni de comerŃ exterior, sechestrul.

Răspunderea contravenŃională poate fi înlăturată dacă fapta ilicit ă a fost săvârşită datorită unor cauze prevăzute de lege şi anume: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul fortuit, eroarea de fapt, iresponsabilitatea şi infirmitatea – dacă are legătură cu fapta săvârşită-, beŃia involuntară completă. Minorul sub 14 ani nu răspunde contravenŃional. Pentru contravenŃiile săvârşite de minorii care au împlinit 14 ani minimul şi maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.

Executarea sancŃiunii contravenŃionale cu amendă, potrivit art.14 din OrdonanŃa Guvernului nr.2 din 2001, privind regimul juridic al contravenŃiilor, se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenŃiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancŃiunii, termenul de prescripŃie fiind de doi ani de la data aplicării.

Şi în domeniul dreptului mediului, potrivit alineatului al patrulea al art. 97 din OrdonanŃa de urgenŃă nr.195/2005 privind protecŃia mediului, contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menŃiune despre această posibilitate în procesul verbal. SancŃiunea aplicată poate fi contestată, în acest sens cel sancŃionat putând depune o plângere la organul din care face parte agentul constatator sau, în condiŃiile legii, la judecătoria în a cărei rază s-a săvârşit contravenŃia.

76

Întreb ări

1. ExplicaŃi tr ăsăturile principale ale r ăspunderii contravenŃionale în domeniul protecŃiei mediului.

2. Analizati caracterul obiectiv al răspunderii contravenŃionale în domeniul protecŃiei facorilor de mediu.

3. Care sunt sancŃiunile administrative care se pot aplica pentru săvârşirea de abateri de la normele de protecŃie a mediului?

77

CAP. X. RĂSPUNDEREA PENALĂ ÎN DOMENIUL PROTECłIEI MEDIULUI

Obiective Studierea şi interpretarea normelor care vizează răspunderea penală în domeniul protecŃiei facorilor de mediu: pericolul social al infracŃiunilor de mediu, vinovăŃia, caracteristicile infracŃiunilor de poluare şi de „neconformare”.

1. Pericolul social al infracŃiunii de mediu şi vinovăŃia O serie de dispoziŃii din Codul penal incriminează fapte

periculoase de genul „infectării prin orice mijloace a surselor sau reŃelelor de apă, dacă este dăunătoare sănătăŃii oamenilor, animalelor sau plantelor” (art. 311), „producerea, experimentarea, prelucrarea, deŃinerea, transportul sau folosirea materiilor explozive sau orice alte operaŃiuni privind aceste materii fără drept” (art. 280 alin. 1); „distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinŃare a unui bun aparŃinând altuia, sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de valoare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate (art. 217). Cea mai mare parte însă a faptelor ce constituie infracŃiuni în domeniul mediului sunt prevăzute în legea cadru de protecŃie a mediului, OrdonanŃa de urgenŃă nr.195/2005, în capitolul XV, precum şi într-o serie de legi speciale referitoare la regimul apelor (Legea apelor, nr. 107/1996), la ocrotirea fondului forestier (Codul silvic, Legea nr. 46/2008), la economia vânatului şi vânătoarea, (Legea nr. 407/2006); la regimul activităŃilor nucleare (Legea nr. 111/1996). InfracŃiunea de mediu este o faptă (acŃiune sau inacŃiune) cu consecinŃe negative asupra unor valori speciale specifice ocrotite de legea penală (viaŃa, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a persoanei, patrimoniul său) sau de dispoziŃiile cu caracter penal din legea-cadru pentru protecŃia mediului ori din legi speciale. Insumând aceste valori sociale la noŃiunea de mediu în definiŃia dată de legea protecŃiei mediului, infracŃiunea de mediu constituie manifestarea exterioară obiectivă, de natură a aduce atingere mediului. Pericolul social al infracŃiunii de mediu are o natură aparte deoarece numai în cazuri izolate se reflectă imediat şi direct consecinŃele negative ale faptei. De cele mai multe ori infracŃiunea de mediu creează o stare de

78

pericol; potrivit legii protecŃiei mediului, sunt considerate infracŃiuni o serie de fapte „dacă au fost de natură să pună în pericol viaŃa ori sănătatea umană, animală sau vegetală”. AcŃiunea de deteriorare a mediului, ca element material al multor infracŃiuni de mediu are drept consecinŃă această creare a stării de pericol pentru viaŃa şi sănătatea fiin Ńelor vii. De unde necesitatea incriminării ca fapte periculoase social a atingerilor aduse mediului, chiar dacă persoana şi bunurile sale nu sunt ameninŃate decât indirect (dreptul la un mediu sănătos). Potrivit art. 19 Cod penal, „vinovăŃia există când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenŃie sau culpă”. Dacă manifestarea intenŃiei nu pune probleme din punct de vedere al caracrertizării unei fapte periculoase social drept infracŃiune, problema culpei, şi în special a culpei fără prevedere ridică dificultăŃi în calificarea drept infracŃiuni a unor fapte ce aduc atingere mediului. Culpa există când autorul: a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fără temei că el nu se va produce (culpa cu prevedere, art. 19 Cod penal, pct. 2, lit.a; b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă (culpa fără prevedere, art. 19, Cod penal, pct. 2, lit. b). Din formularea legii, o serie de infracŃiuni nu pot fi săvârşite decât în baza unei intenŃii directe a făptuitorului. De exemplu, provocarea de poluare prin evacuarea, cu ştiinŃă, a unor deşeuri sau substanŃe periculoase” (art. 98, alin.2, pct.1 din OrdonanŃa de urgenŃă nr.195/2005). Pentru o altă serie de infracŃiuni, cum ar fi descărcarea apelor uzate şi a deşeurilor de pe nave sau de pe platforme plutitoare direct în apele naturale” (art. 98, alin.3, pct.3 din OrdonanŃa de urgenŃă nr.195/2005), fapta incriminată este susceptibilă de a fi săvârşită atât cu intenŃie cât şi din culpă. Un loc aparte îl ocupă infracŃiunile a căror element material îl constituie „nesupravegherea” ca în cazul provocării de poluare accidentală prin nesupravegherea executării lucrărilor noi, funcŃionării instalaŃiilor etc. (art. 98, alin.1, pct.2 din OrdonanŃa de urgenŃă nr.195/2005), sau nesupravegherea şi neasigurarea depozitelor de deşeuri şi substanŃe periculoase” (art.98, alin.2, pct.7 din OrdonanŃa de urgenŃă nr.195/2005). In aceste cazuri, care acoperă o mare parte a infracŃiunilor de poluare, răspunderea penală este similară aceleia civile obiective pentru prejudiciul cauzat de lucruri. Simpla nesupraveghere a lucrului dacă a fost de natură să provoace poluare sau să creeze o stare de pericol instituie în sarcina persoanei responsabile o prezumŃie de culpă ce va putea fi anulată

79

numai în prezenŃa stării de necesitate, a constrângerii sau, eventual, a cazului fortuit. In examinarea cazului fortuit, imposibilitatea de a prevedea apariŃia împrejurării care a determinat producerea rezultatului are un caracter obiectiv, în sensul că apariŃia acesteia nu ar fi putut prevăzută de nici o persoană, oricât de diligentă ar fi fost. Ori, în cazul funcŃionării unor instalaŃii cu risc potenŃial pentru mediu, crearea stării de pericol este atât de evidentă, încât răspunderea se poate angaja în condiŃia culpei fără prevedere, când făptuitorul nu prevede rezultatul negativ al faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă. Aceasta a condus la întrebarea dacă infracŃiunea de mediu este o pură infracŃiune materială sau mai este nevoie şi de stabilirea intenŃiei delictuale a autorului faptei, pe motivul că infracŃiunea de mediu nu reprezintă neapărat o conduită vinovată ci acte care, în interesul general, sunt interzise sub sancŃiunea pedepsei. JurisprudenŃa engleză a reŃinut ideea de infracŃiune pur materială în cazul poluării unui râu, fără ca societatea respectivă să facă proba existenŃei unei neglijenŃe în exploatarea instalaŃiilor. De asemenea, în legislaŃia engleză sunt prevăzute cauze exoneratoare pentru domeniul emisiei de „fumuri negre”, însă în acelaşi timp nu pretinde şi probarea unui element internaŃional. Astfel încât în legislaŃia engleză penală din domeniul mediului se întâlnesc numeroase cazuri în care infracŃiunea de mediu este considerată pur materială, simpla producere a rezultatului incriminat fiind suficientă pentru existenŃa infracŃiunii, chiar în absenŃa nevinovăŃiei. Prin urmare, răspunderea penală pentru fapte ce aduc atingere mediului tinde la o reconsiderare a elementului internaŃional. Pe de o parte, legislaŃia din domeniu consacră infracŃiuni materiale (de daună), în care probarea elementului intenŃional are caracter subsidiar. Pe de altă parte, riscul ridicat al activităŃii ce caracterizează elementul material al infracŃiunii de mediu se răsfrânge şi asupra elementului moral, factorul intelectiv, de prevedere, găsindu-şi definirea într-un context cu mult mai exigent.

2. InfracŃiuni de «poluare» şi de «neconformare» în legislaŃia de mediu Se poate face o clasificare a infracŃiunilor prevăzute în legea mediului după obiectul protejat. Astfel, există infracŃiuni referitoare la desfăşurarea de activităŃi cu risc pentru mediu (nerespectarea normelor

80

de emisie, a autorizaŃiilor şi actelor de procedură administrativă, a regimului legal privind deşeurile, substanŃele toxice etc.) şi infracŃiuni referitoare la protecŃia resurselor naturale (protejarea unor specii, regimul rezervaŃiilor, parcurilor naturale şi monumentelor naturii, conservarea fondului forestier, conservarea pajiştilor, a peisajului etc.). La rândul lor, infracŃiunile referitoare la desfăşurarea unor activităŃi cu risc pentru mediu s-ar putea clasifica în infracŃiuni ce Ńin de respectarea unui regim legal impus cu privire la desfăşurarea activităŃii (infracŃiuni de neconformare) şi infracŃiuni de depăşire a normelor de emisie (infracŃiuni de poluare). InfracŃiunile de poluare reprezintă un aspect particular al infracŃiunilor de neconformare la autorizaŃiile de funcŃionare, cu particularitatea de a avea în plus faŃă de a avea în plus faŃă de acestea producerea unui rezultat periculos asupra elementelor de mediu prin intermediul poluanŃilor, substanŃe chimice periculoase, pesticide, deşeuri de orice fel, emisii de noxe, ape uzate, substanŃe radioactive. InfracŃiunile de neconformare sancŃionează penal reglementări de origine administrativă de un pericol social mai ridicat decât al contravenŃiilor, indiferent de producerea unui rezultat decât starea de risc, consecinŃă a încălcării legii. Marea majoritate a infracŃiunilor prevăzute în legea protecŃiei mediului în art. 98 aparŃin categoriei infracŃiunilor de neconformare. Acestea vizează continuarea activităŃii după suspendarea acordului sau autorizaŃiei de mediu, eliberarea acordului şi/sau autorizaŃiei de mediu fără documentaŃia obligatorie sau completă, prezentarea în studiile şi analizele de impact a unor concluzii şi indicaŃii false, incinerea deşeurilor periculoase în instalaŃii neomologate, amenajarea fără autorizaŃie de depozit pentru deşeuri periculoase, omisiunea de a raporta prompt creşterea peste limitele admise a contaminării mediului, continuarea activităŃii după dispunerea încetării acesteia. InfracŃiunile de neconformare constituie aşadar abateri cu caracter de pericol social, legate de nerespectarea prevederilor autorizaŃiei şi acordului de mediu, a altor autorizaŃii (de funcŃionare a platformei de deşeuri, a instalaŃiei de incinerare) şi restricŃii sau interdicŃii (privitoare la protecŃia apelor, a aerului, vânatului, regimul pesticidelor şi a altor substanŃe toxice sau periculoase). Nerespectarea regimului substanŃelor toxice se regăseşte şi în conŃinutul material al infracŃiunilor de poluare. Dacă însă în cazul infracŃiunilor de neconformare, nerespectarea regimului de desfăşurare a activităŃii constituie în sine elementul material al infracŃiunii (infracŃiune formală, independentă de

81

rezultat), în cazul infracŃiunilor de poluare, nerespectarea regimului de desfăşurare a activităŃii constituie cel mult o cauză sau o condiŃie. Pentru existenŃa infracŃiunii de poluare este necesar ca încălcarea obligaŃiei legale să fie urmată de un rezultat constând în „poluare” sau în „contaminarea mediului”. In enumerararea legii se includ următoarele infracŃiuni tipice pentru această categorie, desemnate ca atare prin expresia „provocare de poluare” sau prin descrierea acŃiunii conceptul sinonimă poluării (introducerea de substanŃă în apă, aer, descărcarea apelor uzate în apele naturale etc.): provocarea de poluare accidentală sau cu bună ştiinŃă ori provocarea contaminării radioactive a mediului, descărcarea apelor uzate şi deşeurilor în apele naturale.

3. CondiŃiide antrenare a răspunderii penale în raport cu elementul material al infracŃiunilor de poluare şi de neconformare Din descrierea de mai sus, pentru antrenarea răspunderii penale sub aspectul laturii materiale a infracŃiunii este necesară: existenŃa unei acŃiuni sau inacŃiuni de încălcare a dispoziŃiilor legii; existenŃa unei urmări sau a unui rezultat, pentru infracŃiunile în care producerea rezultatului periculos este element constitutiv al infracŃiunii; existenŃa raportului de cauzalitate între fapta săvârşită şi rezultatul periculos prevăzut de lege. InfracŃiunile de neconformare pot fi comisive (continuarea activităŃii după suspendarea autorizaŃiei sau acordului de mediu, eliberarea autorizaŃiei de mediu fără documentaŃia completă şi obligatorie) sau omisive (omisiunea de a raporta prompt despre orice accident major, omisiunea de a raporta prompt creşterea peste limitele admise a contaminării mediului). Fiind infracŃiuni formale, nu se pune problema producerii rezultatului periculos, şi nici a stabilirii raportului de cauzalitate. De asemenea, sunt infracŃiuni formale şi nu necesită stabilirea raportului de cauzalitate infracŃiunile de poluare pentru care acŃiunea este descrisă în materialitatea sa (deversarea de ape uzate). Dimpotrivă, pentru existenŃa răspunderii în cazul infracŃiunilor propriu-zise de poluare, acŃiunea incriminată (nesupravegherea executării lucrărilor noi, a funcŃionării instalaŃiilor, etc. evacuarea cu bună-ştiinŃă a unor deşeuri sau substanŃe periculoase, producerea de zgomote peste limitele admise, nesupravegherea surselor de radiaŃii) va trebui să aibă rezultatul prevăzut de lege: provocarea de poluare, punerea în pericol grav a sănătăŃii umane, provocarea contaminării mediului. Provocarea de poluare ori contaminarea mediului creează o stare de pericol pentru

82

mediu ca valoare protejată sau chiar lezează elemente constitutive ale mediului. In consecinŃă, alterarea unor caraceristici ale componentelor naturale ale mediului, reducerea biodiversităŃii şi productivităŃii biologice naturale a ecosistemelor naturale sau antropice, afectarea în final a echilibrului ecologic şi a calităŃii vieŃii, aceasta este in extenso definirea rezultatului periculos al infracŃiunilor de poluare, Ńinând cont şi de definirea în aceeaşi anexă a deteriorării mediului prin poluare. O ultimă condiŃie a existenŃei răspunderii este stabilirea raportului de cauzalitate între nesupravegherea instalaŃiilor, evacuarea de deşeuri şi substanŃe toxice, etc. şi provocarea de poluare. Dacă în cazul evacuării de substanŃe şi provocarea de poluare legătura este dacă nu imediată, cel puŃin mai uşor de stabilit, între nesupravegherea instalaŃiilor şi producerea de poluarea cauzalitatea trebuie apreciată în funcŃie de anumite reguli: - nesupravegherea instalaŃiei să fie la originea emisiei poluante, să fie cauză determinantă; - există raport de cauzalitate şi atunci când între acŃiunea de evacuare ori nesupraveghere şi producerea poluării a trecut un anume interval de timp; - există raport de cauzalitate chiar dacă acelaşi rezultat (poluarea apei râului) s-ar fi produs dintr-o altă cauză (o deversare provenită de la poluatorul din aval, efectuată anterior, concomitent ori succesiv deversării incriminate); - există raport de cauzalitate şi atunci când rezultatul periculos s-a produs pe fondul unor condiŃii preexistente sau favorizante, cum ar fi stagnarea aerului poluat datorită unei acalmii atmosferice, cu efect în acumularea noxelor, debitul scăzut al râului ca urmare a unei perioade de secetă care a făcut posibilă depăşirea concentraŃiei maxime admise în aval de punctul de deversare etc. Întreb ări

1. În ce constă pericolul social al infracŃiunilor de mediu? 2. Ce caracteristici prezintă vinovăŃia în cazul săvârşirii

infrac Ńiunilor de mediu? 3. Care sunt caracteristicile infracŃiunilor de poluare şi de

„neconformare?

83

CAP. XI. RĂSPUNDEREA CIVIL Ă DELICTUAL Ă ÎN DOMENIUL PROTEC łIEI FACTORILOR DE MEDIU

Obiective Analiza şi interpretarea reglementărilor care vizează răspunderea civilă pentru daune ecologice, noŃiunea de prejudiciu, caracteristicile daunei ecologice, evaluarea şi repararea prejudiciilor ecologice.

1. Fundamentarea răspunderii civile şi domeniile de aplicare în dreptul mediului Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate factorilor de mediu este relativ puŃin tratată în doctrina românească, în dreptul mediului neexistând încă reglementată o instituŃie specifică a răspunderii juridice. Desigur, aceasta se poate realiza prin recurgerea la mijloacele de drept civil şi anume: instituŃia răspunderii civile delictuale şi aplicarea principiilor de bună vecinătate în caz de poluare. In domeniul răspunderii pentru prejudicii cauzate mediului nu există reglementări speciale. De aceea, pentru stabilirea răspunderii în cazul în care se produc daune ecologice se face apel la instituŃia răspunderii civile delictuale reglementată de Noul Cod civil în art. 1349 şi următ. Aceste texte de lege consacră, pe lângă răspunderea pentru fapta proprie (directă) şi răspunderea pentru fapta altuia (indirectă), extinzându-se astfel răspunderea civilă delictuală dincolo de limitele faptei proprii. Dintre formele răspunderii delictuale pentru fapta altuia, considerăm că pot avea aplicabilitate în domeniul dreptului mediului: răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri (art. 1376 Noul Cod civil), răspunderea comitentului pentru fapta presupusului (art. 1373 Noul Cod civil), răspunderea pentru ruina edificiului (art. 1378 Noul Cod civil) şi răspunderea pentru prejudiciului cauzat de animale (art. 1375 Noul Cod civil). Pentru justificarea extinderii răspunderii civile delictuale peste limitele faptei proprii, în literatura de specialitate, se face apel la fundamentări diferite, atât de natură subiectivă, cât şi obiectivă. Specific dreptului mediului, se pot produce daune ecologice în urma săvârşirii unor fapte ilicite – ceea ce atrage o răspundere

84

subiectivă, întemeiată pe culpă – dar şi ca urmare a comiterii, a desfăşurării de activităŃi permise, licite – acestea generând o răspundere obiectivă, bazată pe ideea de risc. In practică se aplică destul de rar răspunderea subiectivă pentru daune ecologice. Victima unui astfel de prejudiciu ar trebui să facă proba că prin săvârşirea unei fapte ilicite i s-a cauzat un prejudiciu, că există un raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi că autorul faptei ilicite este în culpă. Cel prejudiciat prin poluare de exemplu, ar fi într-o situaŃie foarte dificilă având sarcina să probeze culpa autorului şi cine este autorul, dificultatea fiind sporită şi de faptul că există o diversitate de poluanŃi care se răspândesc în mod diferit şi produc contaminare de natură multiplă. Considerăm că în cazul răspunderii civile pentru pagubele cauzate de vânat este reglementată o răspundere subiectivă întemeiată pe culpă. Din interpretarea art. 14, alin. 1 din Legea nr. 407/2006, a fondului cinegetic şi a protecŃiei vânatului, se desprinde ideea că vor răspunde, după caz, gestionarul fondului de vânătoare sau autoritatea publică centrală cu atribuŃii în silvicultură. Potrivit alineatului al doilea al aceluiaşi articol, pentru pagubele produse de vânatul din speciile strict protejate despăgubirile se suporta in primul rând din fondul de protecŃie a vânatului, această prevedere ducându-ne la concluzia că în această situaŃie poate fi antrenată o răspundere civilă obiectivă. In vechea reglementare, pe lângă dovedirea culpei celui chemat să răspundă, cel prejudiciat mai trebuia să probeze şi că şi-a îndeplinit obligaŃiile ce-i revin pentru asigurarea pazei bunurilor ce i-au fost astfel distruse, dar prin modificarea şi apoi abrogarea Legii nr.103/1996, această prevedere a fost exclusă, în felul acesta fiind eliminată o condiŃie suplimentară ce trebuia dovedită pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală. Semnalăm că în cazul răspunderii internaŃionale pentru daune ecologice, baza juridică a responsabilităŃii constă, de regulă, în culpa imputabilă statului autor al poluării transfrontaliere. Pe plan internaŃional se evită de cele mai multe ori a se recunoaşte şi aplica răspunderea fără culpă a statelor în cauză, recurgându-se de preferinŃă la o serie de subterfugii juridice (de pildă, se apelează la regula echităŃii). Cu titlu de excepŃie se acceptă răspunderea internaŃională obiectivă pentru risc în câteva situaŃii: pentru pagubele produse de către obiectele spaŃiale, în cazul prejudiciilor rezultate din utilizarea

85

paşnică a energiei nucleare, în domeniul daunelor provocate de poluarea mărilor prin hidrocarburi, în ipoteza poluării transfrontaliere cauzate de deşeuri. In dreptul intern se manifestă tendinŃa instituirii răspunderii civile obiective, fundamentată pe ideea de risc. Aceasta se impune Ńinând cont de specificul pe care îl reprezintă daunele ecologice: nevoia reparării urgente a pagubei, greutatea (uneori chiar imposibilitatea) reparării de natură a prejudiciului, dificultăŃi în stabilirea cuantumului daunei, producerea de efecte în lanŃ timp îndelungat etc. De asemenea, răspunderea civilă pentru risc şi, implicit, instituirea şi perfecŃionarea unui sistem adecvat de asigurări vor determina stimularea atitudinii diligente şi prudente faŃă de mediu, folosirea raŃională a tuturor factorilor de mediu. Considerăm a fi corectă instituirea răspunderii civile obiective fundamentată pe ideea de risc dacă avem în vedere principiul de echitate şi justiŃie potrivit căruia orice activitate care poate produce un profit trebuie să includă şi garanŃia reparării prejudiciului cauzat mediului de către cel care obŃine profit în urma desfăşurării activităŃii respective. In plus, nu este necesar a se face de către cei lezaŃi dovada atitudinii culpabile a autorului. ParticularităŃile răspunderii civile pentru riscul ecologic se evidenŃiază şi prin avantajele pe care le prezintă, asigurându-se o protecŃie mai eficientă factorilor de mediu. Astfel, sunt excluse ipotezele în care răspunderea nu poate fi antrenată, victima fiind întotdeauna indemnizată. Totodată, dintre cazurile de exonerare de răspundere numai forŃa majoră poate fi reŃinută şi nici aceasta cu un caracter absolut. Riscul ecologic prezintă, de asemenea, o serie de particularităŃi. Astfel, poluarea, sub toate formele ei, prezintă un pericol permanent şi poate fi foarte grav mai ales daca avem în vedere că efectele sale negative se manifestă lent, timp îndelungat, rupând deseori limitele echilibrului natural. Nu întotdeauna efectele negative ale poluării sunt controlate şi remediate la momentul oportun, uneori ajungând să scape de sub control, consecinŃele fiind catastrofale şi ireversibile. Poluarea afectează întregul sistemul natural, efectele sale se propagă în lanŃ deteriorând factorii de mediu unul după altul. Având în vedere caracterul de siguranŃă sporită, sistemul răspunderii civile pentru risc a fost adoptat şi de legiuitorul român prin OrdonanŃa de urgenŃă nr.195/2005, privind protecŃia mediului.

86

Acest act normativ–cadru reglementează în art. 95 alin.1 forma răspunderii obiective (independentă de culpă) pentru daunele ecologice, iar în cazul în care prejudiciul a fost produs de o pluralitate de autori, se instituie răspunderea solidară a acestora. Aceasta asigură aplicarea principiului „poluatorul plăteşte” şi urmăreşte posibilitatea de reparare a prejudiciului asigurând o protecŃie sporită victimei daunelor ecologice. O reglementare specială există în cazul răspunderii civile pentru pagubele nucleare. Răspunderea civilă în acest domeniu este supusă unui regim juridic instituit prin ConvenŃia de la Geneva privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, din 1963, la care România a aderat prin Legea nr. 106 din 1992, ale cărei prevederi vor fi coroborate cu dispoziŃiile Legii nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranŃă a activităŃilor nucleare. Prevederile acestor acte normative au instituit o serie de principii care acŃionează în domeniul răspunderii civile pentru daune nucleare, cum ar fi: răspunderea obiectivă şi exclusivă, dirijarea răspunderii către exploatant, obligativitatea constituirii unor garanŃii financiare, obligaŃia de asigurare şi altele. Gravitatea eventualelor daune nucleare şi dificultatea evaluării şi reparării unor astfel de pagube au impus instituirea unor norme severe de securitate în industria nucleară şi în acelaşi timp o uniformizare de nivel internaŃional a sistemului special de răspundere civilă în acest domeniu. Tot ca o particularitate, menŃionăm că în domeniul nuclear sunt reŃinute drept cauze exoneratoare de răspundere numai cataclismele nucleare cu caracter excepŃional, conflictul armat, ostilităŃile, războiul civil ori insurecŃia. Câteva elemente particulare există şi în ceea ce priveşte răspunderea civilă pentru pagubele cauzate de aeronave a cărei reglementare specială o găsim în Codul aerian. Si în acest domeniu este instituită o răspundere obiectivă, independentă de culpă. Considerăm că în sfera prejudiciilor aduse mediului se înscriu şi cele provocate de către aeronave şi acest sens este suficient să menŃionăm poluarea fonică determinată de zgomotul produs de aeronave la sol, în momentul decolării sau al aterizării.

87

2. NoŃiunea de daună ecologică, evaluarea şi repararea daunelor ecologice Pentru a fi reŃinută răspunderea civilă delictuală în domeniul protecŃiei mediului este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor elemente:

- să fi fost săvârşită o faptă ilicit ă cauzatoare de prejudicii ecologice;

- să existe o daună ecologică; - între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de

cauzalitate; - culpa autorului faptei ilicite.

Chiar dacă prin OrdonanŃa de urgenŃă nr.195/2005 privind protecŃia mediului, în materie de răspundere civilă pentru prejudiciu ecologic s-a instituit un nou regim special, în principiu victima va trebui să facă dovada îndeplinirii celor patru condiŃii generale enunŃate mai sus. In continuare vom analiza, sub aspectul particularităŃilor specifice dreptului mediului, una dintre aceste condiŃii şi anume prejudiciul, dauna ecologică. In încercarea de a defini noŃiunea de daună ecologică se naşte următoarea întrebare: cine poate fi considerată victima a unui prejudiciu ecologic, omul sau mediul său? Fireşte, dacă vom considera omul ca fiind un element (foarte important) al mediului, afectat oricum (direct sau indirect) de prejudiciile aduse factorilor naturali ai mediului, victima unei daune ecologice este mediul. Când spunem aceasta avem în vedere legislaŃia de mediu potrivit căreia mediul este constituit din „ansamblul de condiŃii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiin Ńele vii, sistemele naturale în interacŃiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale”. Dar putem spune că omul este nu numai victimă a daunelor ecologice, el însuşi fiind în acelaşi timp autorul degradării factorilor naturali ai mediului; este victima propriei sale acŃiuni. Potrivit unei opinii „dauna ecologică este cea cauzată persoanelor şi bunurile de către mediul în care trăiesc, ori prejudiciul cauzat prin intermediul mediului natural”. Deci, într-o astfel de concepŃie, omul este victima daunelor, mediul fiind considerat ca fiind cauza.

88

Intr-o altă opinie, dauna ecologică este considerată a fi vătămarea adusă de către om, mediului. Prejudiciul ecologic ar fi, în opinia aceasta, rezultatul vătămărilor aduse factorilor naturali prin poluare. Un alt autor defineşte dauna ecologică drept „orice pagubă cauzată direct mediului”, considerată ca independentă de repercusiunile sale asupra persoanelor şi bunurilor”. In susŃinerea unei alte concepŃii se propune recunoaşterea pentru fiecare individ a unui drept subiectiv la mediu, care să permită o protecŃie eficientă a tuturor factorilor de mediu în calitatea lor de „res communis”. In fine, într-o formulare generală, dauna ecologică este considerată a fi „acea vătămare care aduce atingere ansamblului elementelor unui sistem şi care, datorită caracterului său indirect şi difuz nu permite constituirea unui drept la reparaŃie”. Sintetizând multiplele definiŃii date acestei noŃiuni putem trage concluzia că daunele ecologice, prin prisma caracteristicilor naturale ale mediului, prezintă o serie de trăsături specifice dintre care amintim:

- reversibilitatea consecinŃelor negative aduse mediului; - efectele cumulative ale poluării, care afectează în lanŃ toŃi

factorii naturali ai mediului; - caracterul difuz al prejudiciilor ecologice atât în ce priveşte

manifestarea lor cât şi în stabilirea raportului de cauzalitate; - se răsfrâng, după ce au afectat factorii naturali, asupra

individului. In ceea ce priveşte evaluarea daunelor ecologice apar o serie de dificultăŃi determinate de imposibilitatea de a cunoaşte toate elementele şi condiŃiile care au dus la producerea lor şi totodată de faptul că numeroase elemente naturale ale mediului deteriorate, distruse, de multe ori în mod ireversibil, au o valoare incomensurabilă. Nu s-a găsit, până în prezent, o metodă de maximă eficienŃă pentru evaluarea daunelor ecologice. In orice caz este de dorit ca la negocierile pentru evaluarea pagubelor ecologice să participe statul – prin organele sale – poluatorul, victimele, reprezentanŃii organelor cu sarcini în domeniul protecŃiei mediului, organismele neguvernamentale de mediu etc. Din analiza jurisprudenŃei americane au fost reŃinute patru metode de evaluare a daunelor aduse mediului marin:

89

1. Calcularea valorii de înlocuire a organismelor marine distruse.

2. Evaluarea costului readucerii la starea anterioară. 3. Recurgerea la o evaluare forfetară. 4. Evaluarea costului compensaŃiei prin restaurarea unei

suprafeŃe de mărime echivalentă în vecinătatea zonei poluate.

Pentru stabilirea întinderii prejudiciului ecologic s-au conturat mai multe căi. In primul rând s-a remarcat că doar o categorie de pagube ecologice poate fi, relativ cu uşurinŃă, evaluată pecuniar, şi anume cele cauzate integrităŃii persoanelor, bunurilor sau activităŃilor comerciale. In unele situaŃii trebuie luate în calcul şi daunele produse bunurilor situate în afara circuitului civil. De pildă, degradările aduse mediului marin să fie considerate pierderi pentru activităŃile de pescuit sau de turism. Cele mai multe avantaje le prezintă însă evaluarea forfetară a pagubelor, metodă care presupune stabilirea de baremuri în cazul distrugerii unor bunuri naturale sau specii. In ceea ce priveşte repararea daunelor ecologice există deseori dificultăŃi determinate de faptul că uneori prejudiciul nu este reparabil în natură sau repararea este imprevizibilă ori există probleme în determinarea celui ce trebuie să răspundă sau în identificarea victimei. Pentru repararea prejudiciului ecologic sunt două posibilităŃi: socializarea indemnizării daunei, ceea ce permite indemnizarea automată a victimelor sau identificarea autorului – pentru a-l obliga la reparare – prin stabilirea unei legături de cauzalitate, ceea ce deseori este dificil de realizat mai ales în cazul pluralităŃii surselor potenŃiale ale pagubei sau când vătămarea se produce după un timp mai îndelungat. DificultăŃi există şi în încercarea de a desemna victima, de regulă ea fiind cea obligată să acŃioneze pentru repararea daunei. Din analiza legislaŃiei şi jurisprudenŃei din diferite Ńări se desprinde ideea că pot avea legitimitatea apărării intereselor în materie ecologică cei care invocă vătămarea integrităŃii lor fizice sau vătămarea unui interes de natură patrimonială, cei care sunt abilitaŃi cu gestionarea sau apărarea diverselor elemente de mediu, organizaŃiile neguvernamentale. In toate situaŃiile situaŃiile este de preferat a se realiza repararea în natură a prejudiciului, însă din păcate readucerea în starea

90

anterioară nu este întodeauna posibilă. De aceea se recurge la repararea prin echivalent constând de exemplu, în plata unei sume cu care să se realizeze reconstrucŃia ecologică a mediului afectat. In domeniul dreptului mediului se poate vorbi de mai multe forme particulare de prejudiciu, şi anume: prejudiciul nefinanciar, măsurile de salvare, pagubele aleatorii şi prejudiciul de dezvoltare. Prejudiciul nefinanciar reprezintă fie pierderea beneficiului, fie privarea de folosinŃă. NoŃiunea de „măsură de salvare” are în vedere ajutorul acordat de terŃii neafectaŃi cu ocazia unei catastrofe ecologice. Conceptul de daune aleatorii vizează ipoteza reparării unei pagube care nu a survenit încă, dar care este previzibilă, deci certă (de pildă, dispariŃia în viitor a unei resurse naturale). Prejudiciul de dezvoltare este şi el o pagubă încă nedectabilă şi este fundamentată pe teoria riscului. Orice persoană care a obŃinut un profit determinând un asemenea risc trebuie să-şi asume şi consecinŃele. În altă ordine de idei considerăm că dreptul la despăgubire îşi găseşte temeiul juridic nu în conduita autorului daunei ecologice, ci în dreptul fiecăruia de a nu fi privat de valoarea unui bun sau a unei situaŃii avantajoase, de starea normală a mediului în care trăieşte. Sarcina probei referitoare la existenŃa elementelor răspunderii civile delictuale revine celui care acŃionează în justiŃie, de regulă victimei prejudiciului ecologic. Fiind vorba de dovedirea unei fapte juridice (stricto senso) orice mijloc de probă este admisibil, inclusiv proba cu martori. DificultăŃi deosebite se întrevăd în dovedirea vinovăŃiei pentru că aceasta constituie un element de ordin psihic, intern. Datorită caracterului subiectiv al acestui element, dovada sa directă este practic imposibilă. Ceea ce se poate dovedi sunt numai elementele exterioare de comportament, fapta autorului şi caracterul ilicit al faptei, eventualele circumstanŃe de loc şi de timp, cele de ordin personal al autorului. Totodată autorul prejudiciului este în drept să facă proba contrară privind faptele şi împrejurările ce îi pot înlătura vinovăŃia. In ceea ce priveşte probaŃiunea, se poate recurge la expertiză pentru stabilirea daunei ecologice şi a raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor. In final, considerăm că pe lângă instituirea unui regim juridic special şi eficient al răspunderii civile delictuale în domeniul dreptului mediului, este necesară şi o politică naŃională care să încurajeze

91

armonia dintre om şi natură şi care să promoveze eforturi de prevenire şi eliminare a pagubelor provocate mediului.

3. Cauze care înlătur ă răspunderea civilă delictuală Conform prevederilor art. 95 din OrdonanŃa de urgenŃă nr.195/2005, răspunderea pentru prejudiciul cauzat mediului este indiferentă de ideea de culpă, dovedită sau prezumată a făptuitorului. Prin urmare, înlăturarea răspunderii civile poate avea loc numai dacă se dovedeşte că prejudiciul se datorează forŃei majore, faptei unui terŃ sau faptei victimei. Cazul fortuit nu constituie cauză exoneratoare de răspundere, atâta vreme cât putinŃa de prevedere a autorului daunei aduse mediului nu are nici o relevanŃă în faŃa legii. ForŃa majoră reprezintă un fenomen natural exterior, un caracter extraordinar, imprevizibil, şi de neînlăturat, care împiedică în mod obiectiv şi fără culpă pe o persoană să acŃioneze aşa cum ar fi voit pentru a preîntâmpina producerea unui prejudiciu. ForŃa majoră în forma de calamitate cu caracter catastrofal, alături de acte de conflict armat, este singura cauză de exonerare de răspundere civilă a titularului autorizaŃiei de desfăşurare de activităŃi nucleare. Imprejurări precum trăsnetul, cutremurul, inundaŃii, incendiu provocat de fulger etc. trebuie departajate atent din punctul de vedere al asocierii cu fapta ilicită a persoanei, pentru a se vedea dacă într-adevăr aceste evenimente au avut rol de forŃă majoră în producerea prejudiciului, dacă întrunesc elementele unui caz fortuit sau dacă au avut caracter de element exterior cauzal. De exemplu, declanşarea intempestivă a unui torent şi antrenarea îngrăşămintelor chimice aflate într-un depozit amplasat în vecinătate, poate fi interpretată drept forŃă majoră sau caz fortuit, în funcŃie de caracterul previzibil sau imprevizibil al evenimentului, după puterea de apreciere şi diligenŃa normală. In doctrina franceză se apreciază că, cel mai adesea, interpretarea intervenŃiei forŃei majore este extrem de restrictivă. Astfel, dacă în cazul ruperii unui bazin de decantare, judecătorul va prezuma că industriaşul a neglijat să întreŃină în bună stare o instalaŃie costisitoare pentru el, în cazul unei defecŃiuni de aceeaşi natură, însă produsă în reŃeaua de fabricaŃie (ex. ruperea unei cuve depozitând o substanŃă toxică, judecătorul va considera cu mai multă uşurinŃă că se întrunesc elementele unui caz fortuit sau forŃă majoră, atâta vreme cât industriaşul este prezumat a purta o grijă deosebită continuităŃii procesului de fabricaŃie.

92

Fapta victimei exonerează total sau parŃial de răspundere. Este posibil ca fapta celui solicitat pentru despăgubiri şi fapta victimei să fie concurente în producerea prejudiciului, caz în care se vorbeşte de „act de provocare”, iar în dreptul civil de „culpa comună”. Atâta vreme însă cât făptuitorului nu i se cere dovedirea vreunei culpe, ar trebui ca prin simetrie, simpla faptă a victimei, independentă de culpă, să-l poată exonera de răspundere. In legislaŃia franceză referitoare la răspunderea poluatorului, fapta victimei este de asemenea, interpretată din viziunea preexistenŃei riscului producerii de daune. Legea de orientare agricolă din 1980 decretează că agentul poluant nu poate fi tras la răspundere pentru efectele negative ale activităŃii sale asupra proprietăŃilor învecinate dacă face dovada că victima s-a instalat posterior existenŃei poluării. Aceasta în condiŃia în care efectele negative s-au menŃionat constante, iar poluatorul are o activitate conformă cu dispoziŃiile în vigoare. Altfel spus, respectul legii devine fapt exonerator, în condiŃia în care instalarea victimei în raza de incidenŃă a efectelor negative ale activităŃii poluatorului s-a făcut posterior poluatorului. Această dispoziŃie, criticată pentru privilegiul creat poluatorului şi considerată anti-economică – în măsura în care exploatantul nu este stimulat să reducă emisiile poluante, şi antisocială – pentru că în general, cei forŃaŃi să se instaleze în apropierea surselor de poluare o fac din considerente financiare, a obligat instanŃele judecătoreşti să considere drept imprudenŃă instalarea victimei în proximitatea unei surse de poluare. S-a spus astfel că deoarece responsabilitatea exploatantului de aeronave este fondată pe risc este echitabil de a-l descărca de o parte de responsabilitate atunci când victima s-a expus imprudent vătămării, în speŃă poluării fonice, scopul fiind nu atât acela de a demonstra culpabilitatea exploatantului, cât de a sancŃiona comportamentul victimei. O altă cauză de exonerare este fapta unui terŃ, în condiŃia în care ea nu a fost provocată de pârât. AcŃiunea în desdăunare a victimei se deplasează astfel de la pârâtul iniŃial la terŃ, pentru angajarea răspunderii, alături de prejudiciu, rămânând a dovedi fapta ilicită a terŃului şi raportul de cauzalitate între fapta acestuia şi prejudiciul suferit.

93

4. Forme ale răspunderii obiective în dreptul comun şi incidenŃa lor în dreptul mediului Noul Cod civil consacră în art.1373 o formă de răspundere pentru fapta altuia – răspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat de prepusul său. Având în vedere că activităŃile ce aduc atingere mediului sunt în general acte ce implică existenŃa unei persoane juridice, cu o organizare proprie, în cadrul căreia există raporturi de subordonare ierarhică, victimei prejudiciului i se oferă prin dispoziŃiile codului civil posibilitatea de a invoca fie răspunderea civilă delictuală a prepusului singur, în baza art. 1357, fie răspunderea civilă delictuală „in solidum” a prepusului şi comitentului, fie direct răspunderea comitentului în baza art. 1373 Noul Cod civil. Pentru a se putea angaja răspunderea comitentului pentru fapta cauzatoare de prejudicii a prepusului este necesar, pe lângă condiŃiile generale referitoare la fapta ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate între fapta ilicit ă şi prejudiciu, dovedirea a încă două condiŃii speciale: - ExistenŃa raportului de „prepuşenie”, constând în relaŃiile de subordonare ierarhică a prepusului faŃă de comitent. In contradicŃie cu opinia potrivit căreia se consideră raport de subordonare ca direcŃionare, supraveghere şi control a prepusului, după unii autori esenŃial pentru domeniul dreptului mediului nu ar fi atât existenŃa raportului de subordonare, cât faptul de a acŃiona în contul altuia. In această direcŃie s-a pronunŃat şi jurisprudenŃa, considerând drept prepuşi persoanele care exercită funcŃii de conducere în întreprindere, dar şi anumiŃi specialişti a căror competenŃă se sustrage oricărui control. Evident că aplicarea dispoziŃiilor codului civil în privinŃa răspunderii comitenŃilor pentru prepuşi în dreptul mediului va trebui să înregistreze o evoluŃie în această direcŃie. Mobilul este dat de însăşi evoluŃia condiŃiilor sociale şi economice de activitate a întreprinderii, a căror organizare din ce în ce mai complexă exclude posibilitatea de exercitare a unui control asupra îndeplinirii funcŃiilor de către prepus. - Săvârşirea faptei cauzatoare de prejudicii de către prepus în cadrul sau în legătură cu funcŃiile încredinŃate de către comitent. Limitele acestei condiŃii sunt interpretate mai mult sau mai puŃin restrictiv. Cert este că dacă victima a cunoscut că prepusul a săvârşit fapta peste limitele funcŃiei sale sau printr-un exerciŃiu abuziv, ori a lucrat într-un interes propriu, comitentul nu poate fi obligat să răspundă. Astfel, în jurisprudenŃa franceză s-a considerat că fapta prepusului de a deversa carburanŃi într-o carieră pentru a ascunde urmările unui furt ce săvârşise anterior, fapt ce a dus la poluarea pânzei de apă freatică ce

94

alimenta comuna învecinată nu întruneşte condiŃiile angajării răspunderii comitentului, deoarece prepusul a acŃionat într-un scop străin de exercitarea funcŃiilor sale. O problemă ridicată în doctrină priveşte identificarea persoanei responsabile în cazul în care întreprinderea numeşte o persoană cu misiunea de a se preocupa de prevenirea riscurilor de daune aduse mediului. Intrebarea este cine va răspunde în caz de atingere adusă mediului: conducătorul întreprinderii, întreprinderea însăşi sau delegatul cu responsabilităŃi legate de protecŃia mediului? Delegarea de putere, ca modalitate normală de gestionare a întreprinderii, ar putea să permită exonerarea conducătorilor întreprinderii, atâta vreme cât realitatea şi regularitatea delegării au fost probate. Şeful întreprinderii trebuie să aducă dovada că a delegat puterile sale unei persoane prevăzută cu competenŃa, autoritatea şi mijloacele necesare pentru îndeplinirea misiunii încredinŃate. Răspunderea acestuia din urmă devine răspundere personală pentru faptele proprii sau răspunderea unui comitent pentru faptele prepuşilor săi. Cea de-a doua formă de răspundere obiectivă promovată de Noul Cod civil cu implicaŃii în domeniul mediului este răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, reglementată în cadrul art. 1376. Răspunderea pentru lucruri este angajată pentru persoana care deŃine „paza juridică” a lucrului, în speŃă pentru proprietarul instalaŃiei care a produs o daună mediului sau un prejudiciu unei alte persoane. Nu este necesar ca „păzitorul juridic” să se afle într-un contact material cu lucrul, ci este suficient ca el să aibă puterea de direcŃiune intelectuală, de control şi supraveghere juridică. În dreptul mediului este totuşi dificil de a aplica răspunderea obiectivă pentru lucruri în cazuri cum sunt cele (destul de numeroase) în care prejudiciul este provocat nu de lucrul în sine, ci de produse ale lucrului: emanaŃii, reziduuri, noxe. De asemenea, este dificil de presupus că cineva ar putea avea paza juridică a fumului, gazelor industriale ori zgomotului. Cu toate acestea, se apreciază că prin regimul favorabil pe care antrenarea acestei forme de răspundere îl creează victimei, răspunderea pentru lucruri ar apărea a priori regimul cel mai potrivit să rezolve cel puŃin problemele daunelor produse prin poluări accidentale. O formă aparte îmbracă răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucruri atunci când legea specială, faŃă de legea comună, de drept civil, distinge între diferitele categorii de lucruri. Astfel, în sarcina deŃinătorului cu orice titlu sau proprietarului uneia din instalaŃiile considerate „clasate” prin legislaŃia de mediu se prezumă o obligaŃie

95

de diligenŃă sporită, pe măsura riscului sporit al instalaŃiei a cărei pază juridică o are. In legea germană din 1990 privitoare la răspunderea pentru daune aduse mediului, în chiar primul articol se vorbeşte de repararea daunei aduse mediului atunci când aceasta provine de la una din instalaŃiile enumerate în anexă. În acest fel legea face conexiunea directă între dauna suferită de mediu şi instalaŃie, zgomotul, gazele, fumul, noxele, radiaŃiile neconstituind decât o verigă intermediară în lanŃul cauzal. Conform aceleiaşi legi, detentorul instalaŃiei va răspunde, de asemenea, şi în cazul în care nocivitatea substanŃelor degajate de instalaŃie nu se dovedeşte decât posterior emisiei. Întreb ări

1. Care este specificul răspunderii civile delictuale pentru prejudicii cauzate mediului?

2. Care sunt particularit ăŃile daunelor ecologice? 3. Cum se evaluează şi se repară daunele ecologice?

96

BIBLIOGRAFIE

1. Mircea DuŃu, Dreptul mediului, Editura Economică, Bucureşti, 2005;

2. Ernest Lupan, Dreptul mediului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001;

3. Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura All Beck, Bucureşti, 2003;

4. M. Despax, Droit de l’environnement, LITEC, Paris, 1980;

5. M. Prieur, Le droit de l’environnement, 3eme édition, Ed. Dalloz, Paris, 1996;

6. Ph. le Tourneau, L. Cadet, Droit de la responsabilité, Ed. Dalloz, 1996;

7. J. H. Robert N, Rémond-Gouuilloud, Droit pénal de l’environnement, Ed. Masson, Paris, 1983;

8. Mircea DuŃu, Principii şi instituŃii de dept comunitar al mediului, Editura Economică, Bucureşti, 2005;

9. 9. N. Bobică, Elemente de ecologie şi dreptul mediului înconjurător, Editura FundaŃiei Chemarea, Iaşi, 1994;

10. Dan Zlătescu, Curs de drept comparat – geografie juridică, Ed. FundaŃiei România de mâine, Bucureşti, 1995;

11. Ciprian RomiŃan, DicŃionar de dreptul mediului, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004;

12. Gheorghe Durac, Laura Bouriaud, Dreptul mediului. Răspunderea juridică pentru daune ecologice, Editura Junimea, Iaşi, 2004;

13. M. Vasilache, Gh. Ionescu Vasilache, Protection del’environnement, Ed. ExperŃilor Tehnici, Iaşi, 1998;

14. Petre Gâştescu, Ecologia aşezărilor umane, Ed. UniversităŃii Bucureşti, 1998.

97