Studiul Urmelor de Picioare Cararea de Pasi

  • View
    966

  • Download
    7

Embed Size (px)

Text of Studiul Urmelor de Picioare Cararea de Pasi

Capitolul I - Noiunea de urm n criminalistic Interaciunea om-mediu nconjurtor d natere la cele mai diferite urme, care la nevoie, pot fi utile la stabilirea timpului sau succesiunii producerii anumitor evenimente, precum si la determinarea comportamentului uman n acest proces. Din cele mai vechi timpuri tainele acestor martori mui au fost folosite la descoperirea faptelor antisociale.1 Reputatul criminalist francez, Edmond Locard, afirma: este imposibil pentru un rufctor s acioneze i mai ales s acioneze cu intensitatea pe care o presupune aciunea criminal, fr s lase urme ale trecerii sale. 2 Aadar prin urm a infraciunii se nelege orice modificare intervenit n condiiile svaririi unei fapte penale, intre fapt i reflectarea ei material existand un raport de cauzalitate.3 Notiunea de urm poate s aib dou nelesuri. Intr-un sens mai restrans, urma este reproducerea constructiei exterioare a unui obiect pe suprafata sau in volumul obiectului cu care a venit in contact in mod nemijlocit. Urmele care intra in acesta categorie formeaza obiectul de studiu al traseologiei. Traseologia studiaza numai o categorie de urme acelea care se produc prin imprimarea conturului sau detaliilor unor obiecte mai dure, pe suprafata sau substanta unor obiecte mai slaba. 4 Asfel sunt: urmele ale instrumentelor de spargere, urme ale impuscaturii, urmele de maini, picioare, dinti, ale instrumentelor de spargere, ale mijloacelor de transport. In sens mai larg, prin urma se intelege orice schimbare ce intervine in mediul inconjurator, ca rezultat al activitatii nemijlocite a omului, si care, sub un aspect sau altul, intereseaza cercetarea criminalistic. Prin urmare, in afara de urmele cu care se ocupa traseologia, in acesta categorie mai sunt incluse si diferite obiecte, secretii, mirosuri si diverse stari, ce prezinta utilitate la descoperirea faptelor socialmente periculoase si la identificarea1 2

Ion Mircea, Criminalistic, curs universitar, Edit. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1978, p. 55 Edmond Locard, Manuel de technique policier, Edit. Payot, Paris, 1948, p.68 3 Emilian Stancu, Tratat de criminalistic, Edit. Universul Juridic, Bucureti, 2007, p. 103 4 Aurel Ciopraga, Ioan Iacobuta, Criminalistica, Edit. Junimea, Iasi, 2001, p. 36

1

persoanelor vinovate de savarsirea lor. Daca in timpul savarsirii infractiunii s-au imprimat zgomotele si dialogul dintre persoanele implicate, ne aflam in prezenta unui mijloc material de proba important, asa cum prevad dispozitiile art. 94 95 C. proc. civ., intrucat poarta o urma evident a savarsirii faptei, desi este o urma sonora si nu o urma de mana, de dinti sau de sange. Sectiunea I - Criterii de clasificare a urmelor Clasificarea generala a urmelor faptelor penale se face dupa o serie de criterii, care difera in functie de factorii sau elementele de diferentiere avute in vedere de autorii de specialitate, de destinatia sau de intiderea lucrarii in care sunt abordate, precum sid e importanta ei pe plan theoretic sau practic. Intr-o opinie mai veche, promovata de criminalistii francezi, clasificarea era facuta in amprente (digitale, corporale, de imbracaminte) intre care amprentele papilare ale corpului uman care ocupau o pozitie privilegiata si in, urme extreme de variate (obiecte lasate de infractor, instrumente de sparger, fire de par). De asemenea se face distinctia intre urme si pete. In literature nostra de specialitate, urmele sunt impartite in doua categorii: urmele formate prin reproducerea constructiei exterioare a obiectelor (urme de maini, picioare) si urme formate de resturi de obiecte si de materii organice si anorganice (resturi de imbracaminte, de alimente). La randul lor aceste se subdivid in functie de procesul de miscare in care s-au format si de modificarile aduse suportului lor. Criteriile de clasificare a urmelor se ridica la cinci: factorul creator (om, animale); esenta lor (urme, forma, materie); marimea (macro si micro - urme); posibilitatile de identificare (urme care servesc la lamurirea unor imprejurari ale faptei); urme indeterminate si urme determinate

2

Clasificarea urmelor dupa diferite criterii are drept scop cresterea gradului de precizie si claritate al formularii concluziilor cercetarilor criminalistice in solutionarea cauzelor penale, parchetele si instantele de judecata fiind chemate sa vegheze la realizarea acestui deziderat. In esenta, criteriile generale de clasificare a urmelor sunt urmatoarele: factorul creator de urma raportat la acest criteriu factorii care au determinat aparitia urmelor pot fi diversi: corpul uman, obiecte si instrumente, animale, fenomene cum sunt incendiul, explozia. tipul sau natura urmei:

Obiectul care lasa, prin contact direct, pe suprafata sau in volumul celuilalt obiect, urma actiunii sale se numeste obiect creator de urma iar cel pe care se afla urma se numeste obiect primitor de urma. Formarea si pastrarea urmei pe o durata utila de timp se realizeaza daca cele doua obiecte au o anumita consistenta si stabilitate. Pe langa aceste insusiri comune, obiectul creator mai trebuie sa aiba suficienta duritate pentru a modifica volumul obiectului primitor, ori sa contina o anumita substanta, din care o parte sa adere la suprafata acestuia. In schimb, obiectul primitor trebuie sa fie apt de a primi si de a pastra un timp mai indelungat urma cu toate caracteristicile ei. Urmele de reproducere se impart, dupa diferite criterii, in mai multe grupe: Dupa modul de actiune al unui obiect asupra celuilalt, urmele sunt statice si dinamice-

Urmele statice se formeaza prin actiunea de lovire, ciocnire sau de apasare a cel putin doua obiecte, fara sa se produce alunecarea unei suprafete pe cealalta. Ele redau in forma negativa constructia exterioara a obiectului creator. Ca urme statice amintim: urmele de picioare, create in mersul obisnuit, fara alunecari, urmele rotilor autovehiculelor.3

-

Urmele dinamice se creeaza prin alunecarea unui obiect pe suprafata celuilalt. Elementele caracteristice ale obiectului creator sunt redate pe suprafata sau in volumul celui primitor sub forma de linii paralele, denumite striatii. Astfel, o anumita proeminenta de pe obiectul creator lasa, prin alunecare, pe obiectul primitor, o striatie, o dara. In aceasta grupa mentionam: urmele lasate de sanii sau de schiuri pe zapada, urmele rotilor franate ale autovehiculelor, striatiile create de lama toporului pe lemn.

Dupa modul de plasticitate a celor doua obiecte (creator, primitor) urmele sunt de adancime si de suprafata. Urmele de adancime se formeaza cand obiectul primitor este mai putin consistent decat cel creator si are oarecare plasticitate. Ele reprezinta o reproducerea a trasaturilor exterioare de pe partea de contact a obiectului creator in volumul obiectului primitor si pot fi: de picioare in pamant afanat, de sanii in zapada, de maini pe unt, argila, plastilina. Urmele de suprafata redau pe suprafata obiectului primitor trasaturile exterioare ale partii de contact a obiectului creator. Crearea lor are loc prin depunerea de substanta de pe obiect pe suprafata celuilalt. Datorita acestui mod de reproducere, urmele de suprafata sunt de stratificare si de destratificare. Urmele de stratificare se formeaza prin desprinderea de substanta de pe obiectul creator si depunerea ei pe suprafata obiectului primitor. Substanta astfel desprinsa de pe obiectul creator si depusa pe obiectul primitor poate sa provina din continutul insusi al acestuia cum ar fi, de exemplu, secretiile pielii in formarea urmelor de maini, ori sa fie de provenienta straina. In functie de culoarea substantei desprinse fata de culoarea obiectului primitor, urmele de stratificare sunt vizibile si invizibile sau latente, cum li se mai spune acestora din urma. Cand substanta depusa pe obiectul primitor este incolora ori

4

de aceeasi culoare cu suprafata acestuia, urmele create vor fi latent, daca este de alta culoare decat obiectul vor fi vizilbile. Urmele de destratificare se creeaza prin desprinderea de substanta de pe obiectul primitor si aderenta ei la suprafata obiectului creator. Lipsa de substanta de pe obiectul primitor reda dimensiunile, forma si alte trasaturi de pe partea de contact a obiectului creator. In literatura de specialitate, urmele se mai clasifica in locale si periferice. Dupa natura obiectului creator, urmele studiate de traseologie se impart in: urme de maini, urme de picioare, de unghii, de dinti, urme ale instrumentelor de spargere, ale mijloacelor de transport.

Capitoliul III - Studiul urmelor lasate de picioare Urmele lsate de picioare reprezint o categorie important de urme create inevitabil la locul faptei. Cu toate acestea, ele sunt descoperite sau folosite n cercetarea de identificare relativ mai rar, considerndu-se c au mai puine posibiliti de individualizare, datorit numrului relativ redus de elemente caracteristice, cu excepia celor specifice crestelor papilare de pe talpa piciorului. Urmele de picioare sunt lasate de piciorul descult sau incaltat al omului. Urmele lasate de piciorul descult, denumite si plantare, uneori prezinta si detalii ale desenului papilar de pe talpa. Desi desenul papilar de pe talpa are caracteristici asemanatoare cu cel de pe maini si este apt de a conduce pana la identificarea persoanei, practica cunoaste cazuri extreme de de rare, deoarece, din cauza tocirii crestelor papilare si a substantelor straine de pe talpa, urmele create de piciorul descult nu redau urmele desenului papilar respectiv. Urmele lasate de piciorul incaltat sunt cele mai intalnite in practica cercetarii criminalistice si de afla la locul faptei fie izolate, fie sub aspectul cararii de urme. Urmele lasate de picioare, dupa plasticitatea obiectului primitor sunt: de adancime si de suprafata. Urmele de adancime se formeaza in terenuri argiloase, noroi vascos, nisip umed, zapada, iar cele de suprafata se creeaza pe obiecte de consistent mare, mai dure decat