ANALIZA RISCURILOR INDUSE DE INUNDAŢIILE

DIN BH TAITA

1. INTRODUCERE – REGIUNEA DOBROGEA

Dobrogea este un habitat istoric si geografic care face parte din teritoriul Romaniei si Bulgariei, teritoriul dintre Dunare și Marea Neagra. Regiunea era cunoscuta in trecutul istoric sub numele de Scitia Minor. Din punct de vedere administrativ cuprinde in Romania judetele Tulcea si Constanța iar in Bulgaria — regiunile Dobrici si Silistra.

Dobrogea este limitata la nord de Delta Dunarii si de Muntii Macinului, la est de Marea Neagra, si la vest de cursul inferior al Dunarii. Dobrogea cuprinde in nord-estul Bulgariei regiunile Dobrici si Silistra. Apele curgatoare de pe teritoriul ei sunt putine la numar, scurte, cu un debit mic si ele se varsa in lacurile de pe tarmul Marii Negre. Cele mai importante rauri sunt: Taita, Telita, Slava, Casimcea. Lacurile existente sunt sarate, dintre care se pot aminti: Techirghiol, Babadag, Golovita, Tasaul, Sinoe si Razim.

Fig. 1 Harta Romaniei

Fig. 2 Harta reliefului din Dobrogea

2. MUNTII MACIN

Masivul muntos al Macinului, avand inaltimile maxime cu putin peste 400 m, afiseaza totusi o silueta impozanta, cu povarnisuri pronuntate, fiind alcatuite din roci foarte vechi. Vaile sunt aproape tot timpul lipsite de ape, iar piscurile se ridica brusc in vecinatatea Dunarii si a baltilor sale, situate la aproximativ 20 m altitudine. Creasta accidentata si stancoasa a Culmii Pricopanului, asezata spre vest, mai aproape de albia Dunarii, reproduce, la scara mai mica, bineinteles, semetia caracteristica crestelor Muntilor Fagaras. De retinut insa ca diferenta de nivel dintre sesul de la poalele masivului si varfurile cele mai impozante ale lantului muntos este destul de mare, de aproape 450 m. Varfurile vechilor munti, supuse intemperiilor, unui climat arid si vanturilor, au fost roase aproape pana la baza, iar pulberea galbena adusa de vant a acoperit ca o mantie groasa de zapada toate neregularitatile solului. Astfel, in decursul timpului, inaltimile muntilor s-au redus aproximativ de zece ori.

Limitele geografice ale acestor munti sunt stabilite intre 28"07' si 28°27' longitudine estica si 45°01' si 45°21' latitudine nordica, suprafata de teren ocupata de ei fiind de aproape 500 km 2. Sunt situati in intregime in judetul Tulcea. Limita de nord este marcata de Dunare, pana la care se interpun lacurile Jijila si Crapina si baltile dintre ele. Limita de est o constituie, foarte clar, vaile Luncavita si Taita (Rosu, 1980) cu Pasul Teilor (187 m) si localitatile Luncavita, Nifon, Hamcearca si Balabancea de pe acestea, vai rare despart muntii de Dealurile Niculitelului (Cornet, Cocos, Boclugea, Coslugea) . Limita de sud se situeaza la culoarul depresionar in care se gasesc localitatile Traian, Mircea Voda, Horia, culoar ce desparte muntii dc Podisul Babadagului (in aceasta zona numit Podisul Atmagea) prin Pasul Carapelit sau Iaila (192 m). Limita de vest a muntilor o formeaza, ca si la nord, Dunarea – aici prin Bratul Macin (Dunarea Veche), ce-i separa de Balta Brailei, desecata si amenajata in prezent pentru agricultura.

2.1. ALCATUIREA GEOLOGICA

Dobrogea, in care se includ si Muntii Macin, face parte, din punct de vedere morfostructural, din unitatile de platforma - fata de Carpati care se incadreaza unitatilor de orogen, existand astfel o deosebire de esenta intre cele doua compartimente cu evolutie paleogeografica atat de diferita. Muntii Macin reprezinta una dintre cele trei subunitati, in evolutie tectonica si stratigrafica diferita, ale horstului dobrogean bine delimitat, celelalte doua fiind zona triasica a Tulcei si zona Babadagului, bazin sedimentar mai nou, finalizat in cretacic. Sub aspect tectonic, suprafata ocupata de munti este incadrata de trei falii majore cu directii contrare: falia Galati - Tulcea - Mahmudia si falia Peceneaga - Camena, orientate NV-SE, si falia Dunarii sau Macin, orientata N-S, prima si ultima fiind cele mai active sub raport seismic.

Masivul Dobrogei de Nord cuprinde in partea nord-vestica Muntii Macinului, respectiv partea cea mai inalta, care pastreaza aspecte montane, atingand abia 467 m in vf Greci. Spre est, se individualizeaza culmea Niculitelului ce atinge 363 m, iar Dealurile Tulcei scad treptat in altitudine, terminandu-se ca o peninsula intre apele lagunei Razim si Delta Dunarii. Mai la sud de Dealurile Tulcei se afla Depresiunea Nalbant, depresiune care margineste la nord Podisul Babadagului. La sud

de Podisul Babadagului se afla Podisul Casimcei remarcabil prin tetezimea lui si suprafata mare impadurita, cu un relief modelat pe sisturile verzi .

Relieful zonei, rezultat dintr-o modelare subaeriana de lunga durata, cuprinde in aceeasi proportie regiuni joase cu altitudini intre 0 si 6 m (de

lunca, delta, lacustre si mlastinoase) si regiuni inalte cu valori altimetrice cuprinse între 6 si 467 m (de campii in trepte, dealuri-podisuri si muntii intens erodati).

2.2 RELIEFUL

Relieful Muntilor Macin este caracterizat, in general, prin existenta unor niveluri etajate, prezenta reliefului de munti insulari inecati in aluviuni rocente, existenta unor vai-culoare disproportionate fata de cursurile de apa care le dreneaza, intrepatrunderea unor trepte de abraziune si prezenta unor inaltimi periferice izolate. In ceea ce priveste impartirea muntilor in unitati si subunitati, parerile geografilor difera. Astfel, se considera (Rosu, 1980) ca exista prispa dunareana, Culmea Pricopan - Megina, fragmentata de Depresiunea Greci, culoarul Jijila - Cerna, drenat de vaile Jijila spre nord, Grecilor spre sud, Plopilor la nord si Cernei la sud, culmea Garvan -Tutuiatul - Negoiu. Dupa altii (Popovici s.a., 1984), cele trei unitati acceptate sunt: la vest, sectorul culmilor Cheia - Megina - Priopcea, din care fac parte si inaltimile Cerna - Mircea Voda, in partea centrala - Culmea Pricopanului, cu trei subunitati de la nord-vest la sud-

est, Bugeac - Jijila, Pricopan - Negoiu, Crapcea -Carapelit si, în sfîrsit, la sud-est, sectorul culmilor Boclugea - Coslugea- Islam. Sectoarele muntilor sunt separate intre ele de seria depresiunilor Jijila - Greci - Cerna - Mircea Voda, respectiv depresiunile Luncavita - Nifon - Hamcearca – Horia.

Din punct de vedere topografic, este evidenta existenta unei culmi principale orientate de la nord-vest la sud-est, care se desfasoara intre localitatea Garvan si Pasul Carapelit sau Iaila, pe o lungime de 40 km (pe cumpana apelor aproape 50 km), din care se desprind cateva culmi secundare. Din Pasul Garvan (58 m), care o separa la nord-vest de Dealurile Bugeacului - maguri insulare, izolate, cu inaltimi, in ordine, de 72 m, 81 m, 95 m, 43 m si 91 m -, culmea principala a Muntilor Macin are la inceput inaltimi modeste, cu aspect de dealuri despadurite, pe care culturile agricole, livezile si viile se desfasoara in voie. Urmarind in acest sens culmea, din Varful Vacareni (168 m), dominant la aceasta extremitate, inaltimile scad prin cateva varfuri mici - 108 m, 115 m - si ating valori sub 100 m, dupa

Fig. 3 Muntii Macin

care cresc continuu. Intalnim varfurile Ciclaiasi (203 m) si Dogaru (266 m) si, dupa ce se formeaza doua culmi secundare, una spre nord, nord-vest, care face legatura cu Culmea Pricopanului, si alta spre est, mai scurta, care atinge inaltimea maxima in Varful Chietrosu (315 m), culmea principala ajunge la altitudinile de 300 m si 400 m. In continuare, creasta atinge una dintre cele zece inaltimi de peste 400 m din cuprinsul Muntilor Macin. Varful Capusa (433 m), stancos si partial dezgolit, care lasa spre dreapta Varful Calcata (430 m) si trece prin cel mai inalt varf al muntilor, Varful Tutuiatul (467 m).

Dupa ce depaseste inaltimea maxima, culmea devine mai plana, trece pe langa varfurile Ioanesul (442 m), al doilea varf ca inaltime din acesti munti, si Moroianu (434 m), apoi isi schimba pentru doar 3 km directia spre est la Varful Teica (402 m), dupa care directia sa generala se indreapta

spre sud si scade treptat trecand prin varfurile Negoiu (403 m), Almanlia (377 m), Varful Vinului (353 m). Pana la Pasul Carapelit (192 m), aflat la limita de sud a muntilor, in lungul culmii orientate spre sud si apoi spre sud-est se mai intalnesc o serie de inaltimi mai mici de 300 m. Exceptie face Varful Crapcea (343 m) situat la 2 km est de culme, in apropierea

Fig. 4

Fig. 5 Graficul inaltimilor

satului Balabancea. La nord de Pasul Carapelit, zona este dominata de un varf impozant plasat in afara culmii principale: Varful Carapelit (250 m), lipsit de vegetatie arborescenta.

Aproape paralel cu culmea principala a Muntilor Macin se situeaza Culmea Pricopanului, in lungime de 14 km masurati pe cumpana apelor, legata de prima prin saua si Dealul Imbulzita. Despartita de Dealul Orliga (116 m) prin Pasul Sararica (80 m), la 1 km nord de orasul Macin, culmea are initial directia de la vest la est, apoi se schimba in final de la nord-vest spre sud-est. Pe culmea stancoasa si arida, fara padure, se intalnesc, in ordine, urmatoarele varfuri mai importante: Sararica (152 m), Cheia (260 m), Vraju (335 m), Piatra Raioasa (346 m) si Sulucu Mare (370 m), cea mai mare inaltime a Culmii Pricopanului, de unde se face legatura mentionata cu culmea principala. Din acest varf dominant, cu vizibilitate in tur de orizont, culmea capata directia sud, apoi sud-est, inaltimile descrescand prin mameloanele cu cotele 252 m si 157 m, un ultim martor al culmii fiind inaltimea din satul Greci, numita Dealul scolii (92 m).

A doua culme secundara importanta se desprinde din culmea principala la Vîrful Almanlia, cu directia generala vest. Se întîlnesc vîrfurile Megina si Priopcea (410 m), iar dupa ce culmea coboara în Pasul Priopcea (152 m), vîrfurile Bujorul Romaînesc (191 m) si Iacobdeal (341 m), din care utilajele folosite la o mare cariera de granit musca fara încetare, apoi înaltimea scade brusc spre Bratul Macin, în zona localitatii Turcoaia. Din Vîrful Bujorul Romanesc s-a desprins spre sud-est o înaltime apreciabila, Vîrful Bujorul Mare sau Bujorul Bulgaresc (223 m), iar spre sud, la aproximativ 3 km, un ultim martor al formelor pozitive de relief - Dealul Piatra Rosie (208 m) - domina regiunea. Din culme, între vîrfurile Megina si Priopcea, se desprinde spre nord-vest o mica culme cu înaltimea maxima în Vîrful Piatra Greci (261 m), iar din Vîrful Priopcca, spre sud-est, o prelungire spre micul Vîrf Chervant (204 m). Aceasta culme secundara, dintre vîrfurile Almanlia si Iacobdeal, se desfasoara pe 15 km masurati pe cumpana apelor.

Harta hipsometrica prezinta alcatuirea generala a reliefului Muntilor Macin, directia culmilor si repartitia depresiunilor, aria cu înaltimi de peste 400 ni (cele zece mentionate), a celor de 300 -400 m s.a.m.d. Profilurile longitudlnale (pe cumpana apelor) ale culmii principale, Pasul Garvan - Ciclaiasi - Capusa - Tutuiatul - Moroianu - Teica - Negoiu - Almanlia - Pasul Carapelit ale Culmii Pricopanuiui (o culme secundara), Pasul Sararica - Cheia - Vraju - Sulucu Mare - Greci si alte culmi secundare, Almanlia - Megina - Priopcea - Pasul Priopcea - Bujorul Romaînesc - Iacobdeal - Turcoaia, prezinta repartitia pe verticala a formelor pozitive principale de relief.

Din zona culmii principale cu înaltimi mari se desprind, spre est, doua mici culmi secundare. Prima începe din Vîrful Capusa, dupa cum s-a aratat, o culme împadurita ce trece printr-o mica sa si urca în Vîrful Chietrosu (315 m), apoi prin vecinul sau de 308 m si coboara în Valca Luncavita, la DJ 222 A. Cea de a doua culme îsi are obîrsia în zona înalta de peste 440 m de la sud-est de Varful Tutuiatul (Poiana Carabalului), continua sa scada pîna pe Dealul Teilor si în Pasul Teilor (187 m), la DJ 222 A, facand legatura cu Dealurile Niculitelului prin culmea Cetatuia (aici cotele cresc aproape ca în Munitii Macin - 212 m, 256 m, 294 m). La extremitatea de sud a muntilor se formeaza o alta mica culme secundara, tot spre est din culmea principala (de la peste 300 m altitudine), ce trece prin Vîrful Crapcea (343 m) si se sfarseste spre localitatea Balabancea (cota 223 m) pe Valea Taita.

Fig. 6 Harta hipsometrica a Muntilor Macin

2.3 HIDROGRAFIA

Zona Muntilor Macin este debitoare Dunarii la sud, vest si nord, iar Marii Negre la est si sud-est. Reteaua apelor curgatoare prezinta o densitate redusa, este saraca si degradata sub influenta conditiilor climatice aride ale Dobrogei. Regimul hidrologic este torential în timpul ploilor si dupa topirea zapezilor. Întreaga zona înalta a muntilor este deficitara în privinta umiditatii. Pînza de ape subterane si izvoarele reprezinta surse foarte importante pentru alimentarea cu apa a localitatilor. In cadrul mediului ambiant, interventia antropica a generat o serie de modificari ale peisajului natural: lacuri de acumulare, canale magistrale si secundare de desecare si irigatii, diguri, taluzari s.a.

Bratul Macin al Dunarii (Dunarea Veche) margineste la est Balta Brailei, în prezent desecata, irigata si introdusa în circuit agricol (vezi p. 71), numita de unii Insula Mare a Brailei, în special de hidroamelioratori si agronomi. Are lungimea de 98 km si latimea medie de 250 m. Bratul Macin transporta doar 13% din cei 6000 m3/s, cît reprezinta debitul mediu al Dunarii la Vadul Oii, înainte de nasterea sa, are panta mica de 0,019% si prezinta un grad avansat de colmatare. Nivelurile maxime sînt atinse în perioadele martie - aprilie, dupa topirea zapezilor, si iunie - iulie, iar nivelurile minime în septembrie - octombrie. Indiguirea si realizarea sistemelor de desecare si irigatii în Balta Brailei au produs disparitia din zona a unor specii de vietuitoare, migrarea altora în alte zone si adaptarea unora la noile conditii de viata. Dintre pasarile care populau Balta Brailei se mai întîlnesc unele în zona lacului de meandru Blasova. Dupa ce meandreaza spre nord, pe lînga localitatile rurale Peceneaga, Turcoaia, Carcaliu, si asigura orasului Macin caracterul de port fluvial, Bratul Macin se reuneste la Smîrdan, vizavi de Braila, cu Dunarea propriu-zisa.

Dunarea - de la Smîrdan într-un singur brat - înconjura la nord-vest si nord ultimele prelungiri ale Muntilor Macin, meandrele pe care le face în zona Cotului Pisicii datorîndu-se întîlnirii în albie a rocilor rezistente ce apartin magurilor dealurilor Bugeacului de la nord-vest de Pasul Garvan. Adîncimea fundului albiei Dunarii ajunge la 34 m, fiind deci sub nivelul marii iar latimea albiei atinge 800 m.

Lacurile din Lunca Dunarii, pe rama de vest si nord a muntilor, colecteaza apele drenate de vaile formate în zona înalta. Lacul Cerna sau Traian, situat la vest de localitatea Traian, este colectorul micilor cursuri de apa Cerna si Mircea Voda sau Iaila, cel de al doilea secînd deseori. Are suprafata de3,14Km2, adîncimea maxima de 2,5 m si este în mare parte acoperit cu vegetatie acvatica. In anul 1965 a fost construit un baraj care reglementeaza eliminarea (pierderea) din lac a apelor transportate de Cerna.

Ghiolul Iglita de lînga comuna Turcoaia, la poalele impozantului Iacobdeal, a fost amenajat pentru crescatorie piscicola.

Lacul Jijila, situat între Dealurile Bugeacului si Dealul Orliga, în nord-vestul depresiunii cu acelasi nume, colecteaza în principal apele Vaii Jijila. Are suprafata de

12,3 km2 si adîncimea maxima de 2 m. Este populat cu peste si exploatat din punct de vedere piscicol de pescarii din Jijila si Garvan.

Lacul Crapina este situat în nordul muntilor, în vecinatatea localitatilor Vacareni si Luncavita. Din acest lac se pescuiesc cantitati importante de peste. Suprafata sa este apreciabila - 29,4 km2.

Intre ultimele doua lacuri exista cîteva gîrle -Ciulinetu, Latimea, Garla Mare s.a.

La nord-vest de localitatea Greci, pe un fost brat al Dunarii, exista doua lacuri mai mici si sarate – Lacul Sarat si Lacul Slatina. Primul cu o suprafaja de cca 0,3 km2 si adîncimea maxima de 1,3m este un frumos loc de agrement (canotaj si pescuit) lînga care functioneaza popasul turistic Culmea Pricopanului (vezi p. 52) Al doilea a fost desecat în anul 1985 cu intentia ca suprafata de teren ocupata de el sa fie folosita de agricultori pentru amenajarea unei orezarii.

In afara acestor lacuri din Lunca Dunarii, au fost amenajate doua lacuri de acumulare - unul pe Valea Taitei, în apropiere de localitatea Horia, si celalalt, mai mic, pc Valea Luncavita, în apropierea comunei Luncavita.

Fig. 7 Imagine din satelit Lacul Horia

Taita este cel mai important curs de apa din aceasta zona. Bazinul sau superior culege apele de pe versantii estici ai Muntilor Macin si de pe cei vestici ai Dealurilor Niculitelului. Are o lungime totala de 52 km, suprafata bazinului sau hidrografic fiind de 580 km2. Se varsa în Lacul Babadag la 110 km, dupa ce a parasit limita muntilor lînga comuna Horia, iar lacul, la rîndul sau, îsi trimite apele în Lacul Razim (Razelm) prin canalul Enisala. Taita îsi are izvoarele în Dealul Cornetului (294 m), ce apartine de Dealurile Niculitelului, se uneste cu apele Pîrîului Curaturi în amonte de satul Nifon si separa cele doua unitati geografice mentionate mai sus pastrînd pîna la Horia, la limita muntilor, directia sud, sud-est. Pîna la iesirea din munti strabate 23 km si culege apele de pe o suprafata de 178 km2. Pe stînga primeste doar doi afluenti mai mari - Pîrlita si Islam. De pe versantii estici ai culmii principale a Muntilor Macin, o serie de vai cu caracter torential, dispuse sub forma de evantai, culeg apele pluviale în trei sectoare distincte, asezate aproape simetric între localitatile Nifon si Hamcearca, Hamcearca si Balabancea, Balabancea si Horia. De mentionat, în primul sector, Valea Purcareti si Valea Vinului, iar în al treilea sector - Valea Crapcea. La 2 km nord-vest de Horia, un baraj din pamînt în lungime de 150 m opreste apele Taitei într-un lac de acumulare (Lacul Horia) cu adîncimea maxima, la baraj de 6 m.

Curaturi, micul afluent al Taitei, îsi are obîrsiile sub zona înalta a muntilor între vîrfurile Ioanesul si Moroianu. Are lungimea de 5 km si culege apele dintr-un bazin hidrografic de 34 km 2. La limita de sud a muntilor, marginind Depresiunea Mircea Voda de Podisul Atmagca, se desfasoara Valea Iaila sau Mircea Voda, care nu este un curs de apa permanent. Valea îsi are obîrsiile în zona satului General Praporfiescu si, dupa ce culege apele pluviale într-o albie orientata est-vest, le deverseaza în Lacul Cerna sau Traian.

Cerna, mic pîrîu culegîndu-si apele din zona de sud-vest a muntilor prin intermediul unor vai torentiale (Martina, La Izvoare, Drumul Adînc, Bordeiul Bratu, Cu Frasinis) si ducîndu-le prin Depresiunea Cerna pîna în Lacul Cerna sau Traian. Debitul sau este redus.

Fig. 8 Harta apelor BH Taita

Din zona centrala a muntilur, pe latura de est, apele sînt culese de o serie de vai torentiale, fara debit permanent, adunate în Depresiunea Greci si transportate spre Bratul Macin, pe la sud de localitatea Greci, de un pîrîu foarte mic. Se mentioneaza: Valea Adînca, la vest de Vîrful Almanlia, Valea Plopilor, cu directia nord-vest. Intre Culmea Pricopanului si zona centrala, înalta, a muntilor se gasesc alte cîteva vai fara debit permanent, ce converg spre Depresiunea Greci: Valea Pricopanului (Recea) cu Valea Cautici, Valea Morsu cu izvoarele captate în saua Ţutuiatului, Valea Caraba cu obîrsia sub muchia Ghinaltu, Valea Racova, Valea Ditcova.

Jijila culege apele de pe versantii de la nord si nord-est ale Culmii Pricopanului, ca si de pe versantul dc sud-vest al culmii principale, în depresiunea cu acelasi nume. Bazinul sau hidrografic este limitat de Culmea Pricopanului, muchia de legatura a acesteia cu creasta principala si partea de nord-vest a crestei principale însumînd 33 km2. Cursul de apa are lungimea de 11 km, trece pe la sud de localitatea Jijila si se varsa în Lacul Jijila.

Pe latura de nord-est a muntilor, o serie de vai fara debit permanent aduna apele pluviale si le transporta în gîrlele dinsprc Dunare si baltile sale, subtraversînd DN 22. Tot în accasta zona, la sud-vest dc comuna Luncavita, trei vai îsi unesc putinele ape pe care le poarta (Valea Putu Popii, Valea Moacii si Valea Stupinei) si le adauga, în interiorul localitatii, celor aduse de Pîrîul Luncavita.

Luncavita, numit în cursul superior Cetatuia, are lungimea de 8 km si suprafata bazinului hidrografic de 56 km2. Culege apele atît din Muntii Mucin - zona vîrfurilor Chietrosu, Capusa, Ţutuiatul si Ioanesul (prin Valea Fagilor) - cît si din Dealurile Nichitelului (prin Valea Glontului). Dupa unirea acestor doua vai, în albia astfel creata, numita aici Cetatuia, sînt amennjate doua mici iazuri. Pîrîul Luncavita îsi poarta putinele ape de la sud la nord prin Depresiunea Luncavita, prin comuna Luncavita, fiind tributar Gîrlei Ciulinetu. In albia sa, înainte de a intra în localitate, este amenajat un mic lac de acumulare pontru irigatii.

2.4 VEGETAŢIA SI SOLURILE

Vegetatia forestiera bogata ce se întîlneste în Muntii Macin a fost încadrata de specialisti în etajul padurilor mezofile sau, mai exact, în subzona gorunului, în care predomina gorunul (Quer-cus petraca Liebl), gorunita (Q. dalechampii Ten) si gorunul ardelean (Q. polycarpa Schur). Aceste specii de gorun se gasesc, de multe ori, în amestec cu mojdrean (Frasinus ornus)

Fig. 9 Vegetatia BH Taita

si carpinita (Carpinus orientalis), iar frecvent este asociat si stejarul brumariu (Quercus pedunculiflora).

Prin modificari antropice, unele paduri s-au schimbat în teisuri (Tilia corodata, T. tomentosa) sau carpinete (Carpinus betulus, Fraxinus excelsior), iar în locuri mai uscate - carpinita si mojdrean. La aceste specii de zone mai uscate se adauga artarul tataresc (Acer tataricum), scorusul (Sorbus torminalis si S. domestica). In componenta arboretelor întîlnite în .prezent în munti intra gorunul, stejarul pufos (Quercus pubescens), carpenul (Carpinus betulus), teiul argintiu, ulmul (Ulmus minor), mojdreanul si izolat, paltinul de cîmp (Acor platanoides), artarul, jugastrul (Acer campestre) si parul paduret (Pirus piraster)

In conditiile aride ale Dobrogei de nord, ale Muntilor -Macin, padurea are si functia de conservare biologica. Vegetatia contine si specii deosebite, ce se vor mentiona mai departe. Este demn de amintit arboretul Padurea Valea Fagilor, declarat rezervatie naturala botanica (vezi p. 67), situat la 100 m altitudine. Subarboretul (arbustii) este reprezentat în Muntii Macin prin porumbar (Prunus spinoza), paducel (Crataegus monogyna), scumpie (Cotinus coggygria),. soc (Sambucus. Nigra), maces (Rosa canina), corn (Cornus mas), lemn cîinesc (Ligustrum vulgare) s.a.

Plantele ierboase întîlnite frecvent sînt: rogoz-paros (Carex pilosa), vinarita (Asperula odorata), margica. (Melica uniflora) s.a. Pe crestele stîncoase si pe versantii cu grohotisuri expuse soarelui, în padurile de silvostepa cu goluri de pasuni si fînete stepice se pot întîlni plante rare comune cu cele din Crimeea sau din stepele rusesti, aflate la limita de sud a :ariei lor de raspîndire, din Peninsula Balcanica sau zona mediteraneana (la limita de nord a ariei lor de raspîndire). Pe culmile stîncoase si aride ,ale muntilor se vor întîlni specii rare de origine asiatica sau mediteraneana ca, de exemplu, cununita (Coronilla scorpioides), o planta cu frunze mari si flori galbene numita marar de stepa (Cachrys alpina), sclipetii asiatici (Potentilla. Bifurca) si militeaua sudica (Silene compacta). Printre crapaturi în stînca se poate identifica clopotelul muntilor dobrogeni (Campanula romanica), descoperit în a doua decada a secolului nostru de savantul Traian Savulescu. Este o planta endemica, cu cîteva flori de forma unui clopotel îngust, avînd culoarea de un violet palid si la baza tulpinei frunze rotunjoare.

In perimetrul Muntilor Macin se întîlnesc cîtiva copaci mediteraneeni, care nu se mai gasesc în alt loc în tara, ca, de exemplu, paliurul (Paliurus spinacristi), cu aripa fructului ca un bor de palarie, si jujubul sau cornul turcesc (Zizyphus jujuba), cu un fruct carnos comestibil. In padurile de carpen si stejar pufos vom întîlni: ghiocelul grecesc (Calanthus graccus), ghiocelul cu frunze îndoite (G. plicalus), stînjenelul balcanic (lris sintenisii) si brîndusa aurie (Crocus chrysanthus), originara din Asia Mica. Tot în paduri vom întîlni talpa-leului (Leontice odessema), provenita din Crimeea, ruda cu dracila de pe la noi, planta cu cîteva flori galbene cu sase petale si frunze. In împrejurimile localitatii Greci se dezvolta o specie de osu-iepurelui (Ononis colwnnae), cu flori paroase galbene de tipul salcîmului, originara tot din Crimeea.

In Muntii Macin se întîlnesc mai multe tipuri de sol, structura pedogeografica fiind variata: la est de culmea principala a muntilor ce trece prin vîrfurile Capusa, Ţutuiatul si Moroianu se întîlnesc solurile brune podzolite; la vest de aceasta culme, exista litosoluri si cernoziomuri levigate podzolite si soluri silvestre cenusii închise, iar la baza, în zona de contact cu lunca Dunarii, aluviuni si lacovisti; la nord sînt soluri castanii, pe versantii scazuti ca altitudine spre lunca din nord a Dunarii - cernoziomuri

levigate, castanii si carbonatice, precum si solurile balane. Acestea din urma sînt si cele mai fertile. Evolutia îndelungata a solurilor este atestata prin profiluri clare.

3. HAZARDE SI INUNDATII IN DOBROGEA

Hazardele naturale si tehnologice genereaza, in fiecare an, numeroase pierderi de vieti omenesti si pagube material uriase, care afecteaza direct procesul de dezvoltare economica si sociala. Uraganele violente, cutremurele puternice, inundatiile, alunecarile de teren distrug numeroase localitati, devasteaza terenuri agricole, avariaza sosele si cai ferate.

Tendinta globala de incalzire a climei datorata efectului de sera are implicatii directe in desfasurarea hazardelor naturale, in special a celor morfologice.

Viiturile si inundatiile sunt hazardele naturale cu un accentuat impact asupra retelei de asezari, cai de comunicatie si terenuri din lungul celor 4000 de rauri din Romania cu o suprafata a bazinului de peste 10 km2.

Viiturile sunt datorate ploilor abundente, topirii zapezilor sau combinarii celor doua fenomene. Cele mai frecvente viituri se inregistreaza primavera (30-50%) si vara. Viiturile si inundatiile catastrofale, cu asigurari de 0.5 – 1% au drept cauza principal cantitatile mari de precipitatii, cu un accentuat grad de torentialitate, care se inregistreaza dupa perioade cu solul puternic unectat si capacitate de absorbire a apei redusa. In ultimul secol, inundatii de proportii, extinse pe suprafete intinse, s-au produs in anii 1969, 1970, 1975, 1991, 1995, 1997, 1999, 2000 si 2002.

Cele mai grave inundatii din 2005 au avut loc in perioada aprilie-septembrie a anului, cand s-au atins limitele istorice cele mai ridicate. Suprafete mari au fost inundate conducand la decese si daune severe ale infrastructurii.

Pe teritoriul Romaniei, inundatiile din 2005 au cauzat urmatoarele daune: 76 de persoane decedate; 1,734 localitati afectate; 94,000 case si gospodarii distruse; 656,000 ha de teren agricol au fost serios afectate; 986,000 km de drumuri judetene si comunale afectate; 5,600 km de drumuri nationale afectate; 246,600 km de strazi afectate; 26,500 km de drumuri forestiere afectate; 9,100 de poduri si podete afectate; 238 km de cale ferata, retele de apa, energie electrica si telefonie afectate; 630 de diguri si alte lucrari de protectie impotriva inundatiilor au fost grav afectate necesitand

lucrari de urgenta;

daunele totale estimate au fost de 1,5 miliarde Euro.

Inundatiile au condus, de asemenea, la multe decese si daune economice in 2006. S-au inregistrat cele mai mari niveluri ale apelor din ultimii 100 de ani. Cele mai afectate zone au fost comunitatile situate de-a lungul fluviului Dunarea. Inundatiile - in special cele cauzate de inundatii fulger – au afectat bazinele hidrografice ale raurilor Siret, Prut, Jiu, Mures si Banat.

Pe teritoriul Romaniei, inundatiile din 2006 au produs urmatoarele daune: 15,000 persoane evacuate; 17 oameni decedati; 800 comunitati afectate; daunele totale estimate au fost de 0,5 miliarde Euro.

In 2007, MMDD si Administratia Nationala Apele Romane au solicitat "Strategia nationala de management al riscului de inundatii" care urmareste sa stabileasca o abordare la nivel national a managementului riscului la inundatii, in Romania.Scopul acestei initieri este de a stabili o abordare comuna, sau un ‘Master Plan’, pentru coordonarea riscului la inundatii pe teritoriul Romaniei. Masterplan-uri secundare pentru bazine individuale vor corespunde cu principiile acestei strategii nationale.

Abordarea adoptata de Romania in ultimii zeci de ani pentru a reduce daunele la inundatii este cunoscuta sub numele de "prevenirea inundatiilor". Raurile sunt regularizate in amonte folosind baraje si acumulari. Luncile inundabile de la ses sunt protejate cu ajutorul digurilor. Aceste amenajari sunt proiectate pentru a proteja comunitatile impotriva inundatiilor, pentru a sprijini sistemele de irigare pentru agricultura si pentru a ajuta la furnizarea resurselor de apa pentru municipalitati.Structurile de mai sus sunt, in general, aplicate la raurile mai mari. Afluentii mai mici pot avea unele lucrari de protectie impotriva inundatiilor, in functie de situatia locala; altfel sunt lasati in stare naturala.

Intregul sistem este conceput in jurul analizei extremelor statistice ale datelor privind nivelurile istorice inregistrate la statiile hidrometrice. Maximele anuale ale debitelor din inregistrarile istorice sunt analizate si se fac prognoze despre inundatiile extreme.

Structurile de protectie impotriva inundatiilor sunt proiectate sa reziste acestor evenimente extreme. In general, structurile de retinere a viiturilor, cum ar fi digurile, nu sunt concepute pentru a fi depasite, ele servesc la retinerea apei din viituri mai degraba decat la reducerea riscului de inundare.In conditii naturale, cu toate acestea, bazinele hidrografice, raurile si luncile inundabile sunt sisteme complet integrate. Exista sinergii importante intre acestea, care difuzeaza volumul de apa si de energie a apei in timpul inundatiilor.Cadrul actual legal si institutional din Romania separa managementul raurilor de managementul luncilor inundabile si de managementul bazinelor hidrografice. Raurile, luncile inundabile si bazinele hidrografice sunt tratate drept entitati separate si sunt administrate de institutii diferite.Fiecare institutie are obiective, cerinte legale si cadre de finantare diferite. Acest lucru impiedica desfasurarea proceselor hidrologice si sinergiilor naturale.Cele mai vulnerabile la riscul de inundatii cu victime omenesti sunt comunitatile mici din amonte, ca urmare a ratei rapide de scurgere a apei de suprafata si a lipsei de sisteme de avertizare a inundatiilor. Nivelurile economice scazute in comunitatile rurale reduc, de asemenea, capacitatea lor de a raspunde si de a se recupera dupa inundatii.

Orasele de la ses, mai mari, sunt mai vulnerabile la daunele economice cauzate de inundatiile concentrate in campiile de ses, largi si plate. Aceste comunitati au o mai mare capacitate de avertizare la inundatii si sunt capabile de evacuari.

Dobrogea se caracterizeaza printr-un climat secetos, cu precipitatii atmosferice rare, dar reprezentate prin ploi torenţiale. Volumul precipitaţiilor anuale este cuprins între 3 – 400 mm/an. Cele mai reduse cantităţi lunare se constată în perioada februarie – aprilie şi la sfarsitul verii şi începutul toamnei, iar cantităţile cele mai mari în mai, iunie, iulie (cu predominare iunie) şi în noiembrie – decembrie (cu predominare în decembrie). Zapada şi lapoviţa se produc în semestrul rece octombrie – martie şi întamplător şi din septembrie pană în mai.Pe langa ploile ciclonice, in zona Dobrogei centrale se remarca ploile frontale si mai ale cele convective, cu caracter continental (averse). Ele se produc in regim anticiclonic, datorita insolatiei puternice. Cercetarile de teren au demonstrat ca in timpul averselor, cu actiune mecanica puternica, se maresc bazinele hidrografice prin eroziune regresiva, iar vaile (derele) se adancesc pe verticala, pana la roca de baza. In acelasi timp, de-a lungul lor, se scurge o mare cantitate de aluviuni

Data fiind pozitia geografica a spatiului hidrografic, situat intre Marea Neagra si Dunare, precipitatiile sunt influentate de aceste doua mari bazine acvatoriale si a gradului de impadurire. Precipitatiile au valori cuprinse intre 350 - 400 mm/an, in zonele nordice ale bazinului, scazand la aprox. 200 mm/an in sectorul sudic. In ultimii ani s-a observat o reducere accentuata a prezentei

precipitatiilor, mai ales in lunile iulie si august si o tendinta de compensare a lor in perioada rece a anului.

Cantitatea anuala de precipitatii care cade în Muntii Macin este de 500 - 600 mm/m2, deci mai mare decît în restul Dobrogei, iar în zona orasului Macin cstc de 455 mm. Vanturile care predomina bat de la nord-est sau de la nord-vest. Perioade de calm atmosferic se înregistreaza toamna si iarna, în rest vanturile sunt frecvent întalnite pe crestele muntilor. In general vorbind, în aria Muntilor Macin se întalneste un climat continental excesiv.

În urma averselor de precipitaţii înregistrate în bazinele hidrografice s-au propagat fenomene periculoase – inundaţii, ce au produs pagube materiale. Datorită undelor de viitură s-au depăşit cotele de pericol şi s-au inundat pe unele sectoare ale albiei cursurilor de apă cu curgere permanentă: suprafeţe de teren arabil, anexe gospodăreşti, locuinţe personale, sedii administrative etc.

Cauza acestor fenomene periculoase (inundaţii) au fost cantităţile de precipitaţii din ploile torenţiale produse în urma coeziunii unor mase de aer tropical umede şi calde, ce au fost împinse de centrii barici mediteraneeni ce vin din sud-estul Europei şi mase de aer polar umede, dar reci. Acestea sunt aduse în regiunea României de către anticicloni Azoreici sau de un maxim baric care este centrat undeva în nordul Europei.

4. ANALIZA RISCURILOR INDUSE DE INUNDATIILE DIN BH TAITA

Teritoriul luat in studiu este BH Taita. Pentru a pune in evidenta diferentele de ordin teritorial si temporal ale viiturilor din BH Taita au fost analizate si prelucrate date provenite de la doua statii hidrometrice: Hamcearca si Satu Nou.

Tabelul 1.Date referitoare la statiile hidrometrice luate in studiu

nr. cursul ordinul poz.L

(km) latimeH

izv

H gura de

vars Panta med Ks F

Densit retelei

S lac nat.

Lac acum. perm. S fond

crt. de apa   confl. (km) (km) (m) (m) (m/km)

coef. sinuozitate

(kmp) (km/kmp) (ha) S (ha)

V mil. (mc)

forestier (ha)

5 Taiţa     57 10 240 0 4 1.35 591 0.10 55 1670.0 2.70 193916 Curături 1 d 7 5 186 109 11 1.23 34 0.21        7 Pârlita 1 s 10 3 270 93 17 1.3 32 0.31        8 Islam 1 s 7 2 160 53 15 1.13 15 0.47        9 Lodzova 1 s 15 3 200 47 10 1.24 45 0.33        

10 V. Teilor 2 s 5 3 246 137 22 1.15 16 0.31        11 Alba 1 s 11 3 170 35 12 1.24 34 0.32        12 Tilchilic 2 s 6 2 190 66 21 1.33 13 0.46        

13V.

Carierei 1 d 11 7 152 45 10 1.14 79 0.14        14 Lupăria 2 d 7 2 250 45 29 1.81 16 0.44        15 Tăiţa 1 s 17 5 126 18 6 1.14 80 0.21   1670.0 2.70  

clasificare argila praf nisip    fin mare fainos fin mijlociu mare

diametru0,0016 -

0,0020,002 - 0,005

0,005 - 0,02

0,02 - 0,1

0,1 - 0,2 0,2 - 0,5

0,5 - 2,0

fractiuni % in greutate 0,0 ÷ 4,0 0,0 ÷ 25,0

40,0 ÷ 70,0

10,0 ÷ 50,0

0,0 ÷ 5,0 0,0 ÷ 5,0

0,0 ÷ 5,0

d 50 % = aprox.

0,0050 ÷ 0,050 mm

4.1 ELEMENTE CARACTERISTICE ALE VIITURILOR

Durata viiturilor este un element important de care depinde marimea efectelor pe care le pot genera.

Durata de crestere a viiturilor este un alt element de care depinde modul de manifestare al acestora. Astfel, la parauri cu suprafete bazinale apropiate, timpul de crestere este diferit, depinzand de caracterul precipitatiilor.

Durata totala a viiturilor influenteaza direct marimea pagubelor care pot aparea. Aceasta se calculeaza insumand perioada de crestere si perioada de descrestere, obtinand astfel durata totala.

Din analiza seriilor de date referitoare la durata viiturilor din bazinul studiat rezulta ca cea mai mare crestere a debitului si a nivelurilor in cazul viiturii din 5-8 VIII 1972 de la st. hm Hamcearca se inregistreaza in data de 6-VIII, in intervalul orar 13-15.00, debitul pastrand valori ridicate pana a doua zi.

In cazul viituri din 22-27 ianuarie 1985 inregistrata la statia Satu Nou se observa o crestere maxima a nivelului debitului in data de 24, in intervalul orar 18 – 20.00, urmand o scadere brusca a acestuia si a nivelului apei.

data scãri rezultate6 VIII 72 T = 1cm = Spl = 60.7 cmp  9000 sec W = 546300 mc   Q = 1cm = F = 102 kmp  1 mc/s Pp = 53 mm/mp    h = 5.36 mm    Tcr = 20h    Tsc = 20h    Tt = 40h    alfa = 0.101    gama = 0.34

Tabelul 3. Rezultatele calculelor in cazul viiturii din 6.08.1972

Tabelul 2.

5/8/7

2 6:59

6/8/7

2 6:59

6/8/7

2 10:59

6/8/7

2 15:00

6/8/7

2 18:59

7/8/7

2 9:00

8/8/7

2 6:590

50

100

150

200

250

300

350

012345678910

hidrograful viiturii din 5-8 VIII 1972 de la st. hm. Hamcearca, raul Taita

hidrograful debitelor (mc/s)

hidrograful nivelurilor (cm)data/ ora/ min

Q (m

c/s)

H (c

m)

Data Q (mc/s)

Nivel (cm)

22/1/85 17:00 200 0.595

23/1/85 7:00 205 1.26

23/1/85 17:00 220 2.17

24/1/85 6:00 260 7.88

24/1/85 7:10 270 9.68

24/1/85 8:50 279 11.3

24/1/85 10:00 317 18.2

24/1/85 11:00 325 19.6

24/1/85 13:00 332 20.8

24/1/85 15:00 340 22.3

Graficul 2. Localitatea Taiţa / Statia Hamcearca 5-8 VIII 7

22/1/8

5 17:00

23/1/8

5 17:00

24/1/8

5 7:10

24/1/8

5 9:59

24/1/8

5 12:59

24/1/8

5 17:00

24/1/8

5 19:59

25/1/8

5 11:00

25/1/8

5 17:00

26/1/8

5 17:00

27/1/8

5 17:000

50

100

150

200

250

300

350

400

0

5

10

15

20

25

30

35

hidrograful viiturii din 22 - 27 I 1985 de la st. hm. Satu Nou, raul Taita

hidrograful deb-itelor (mc/s)

hidrograful nivelurilor (cm)

data / ora/ min

H (c

m)

Q (m

c/s)

Tabelul 4. Debitele si nivelurile rezultate in cazul viiturii din 5-8.08.1972 Statia

Hamcearca

Data Debite(mc/s)Niveluri

(cm)

5/8/72 7:00 164 0.044

5/8/72 17:00 166 0.065

6/8/72 7:00 250 4.7

6/8/72 9:00 270 6.1

6/8/72 11:00 300 8.35

6/8/72 13:00 310 9.1

6/8/72 15:00 290 7.6

6/8/72 17:00 268 5.96

6/8/72 19:00 255 5.05

7/8/72 7:00 205 1.61

7/8/72 9:00 190 0.77

7/8/72 17:00 186 0.57

8/8/72 7:00 180 0.343

8/8/72 17:00 178 0.28

24/1/85 17:00 352 24.5

24/1/85 18:00 377 29.4

24/1/85 20:00 368 27.4

25/1/85 7:00 252 6.46

25/1/85 11:00 242 4.67

25/1/85 13:30 242 4.67

25/1/85 17:00 240 4.29

26/1/85 7:00 220 2.29

26/1/85 17:00 230 3.27

27/1/85 7:00 230 3.27

27/1/85 17:00 200 0.692

4.2 DEBITE MAXIME

Debitele maxime atinse in timpul viiturilor depind de o serie de factori, cei mai important fiind: suprafata bazinului, particularitatile substratului lito-edafic, gradul de acoperire cu vegetatie si particularitatilr asociatiilor veegetale, panta terenurilor si a cursurilor de apa, prezenta cuvetelor lacustre si a zonelor mlastinoase etc.

Q(m3/s)Statie

An SatuNou Hamcearca1965 1.41966 5.081967 2.361968 7.92 21969 24.90 6.331970 13.60 2.81971 0.82 5.041972 18.40 9.11973 1.98 1.421974 32.50 7.11975 5.84 0.8411976 26.40 0.341977 21.70 9.841978 21.30 0.2521979 48.10 5.931980 0.50 0.4381981 5.31 1.11

1982 9.54 0.5151983 18.60 1.951984 8.98 1.84

1985 56.60 4.181986 6.95 0.4091987 17.90 0.4371988 23.50 1.061989 4.87 4.141990 1.44 0.2291991 28.60 4.11992 0.89 0.511993 1.06 2.26

22/1/8

5 17:00

23/1/8

5 17:00

24/1/8

5 7:10

24/1/8

5 9:59

24/1/8

5 12:59

24/1/8

5 17:00

24/1/8

5 19:59

25/1/8

5 11:00

25/1/8

5 17:00

26/1/8

5 17:00

27/1/8

5 17:000

50

100

150

200

250

300

350

400

0

5

10

15

20

25

30

35

hidrograful viiturii din 22 - 27 I 1985 de la st. hm. Satu Nou, raul Taita

hidrograful deb-itelor (mc/s)

hidrograful nivelurilor (cm)

data / ora/ min

H (c

m)

Q (m

c/s)

Graficul 3. Localitatea Taiţa / Statia Satu Nou

1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 20100

10

20

30

40

50

60

Debitul maxim la statia Satu Nou

T (ani)

Q(m

3/s)

1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 20100

2

4

6

8

10

12

Debitul maxim la statia Hamcearca

T (ani)

Q(m

3/s)

Tabelul 5. Debitele si nivelurile rezultate in cazul viiturii din 22-27.01.1985 Statia

Satu Nou

Graficul 4. Debitul maxim la statia Satu Nou

1994 9.42 21995 5.40 0.2241996 23.20 4.021997 24.20 2.871998 3.71 2.761999 1.51 0.6672000 0.85 1.92001 3.08 1.652002 3.38 0.7642003 1.95 0.4082004 0.64 4.62

2005 2.48 4.26

Calculul debitului maxim s-a realizat avand la dispozitie un sir de date ale intensitatilor maxime de precipitatii pe 35 de ani inregistrate la statiile meteorologice Hamcearca si Satu Nou.Cele mai mari debite maxime anuale atinse la statiile hidrometrice din bazinul studiat variaza intre 9.84 m3/s (debit inregistrat in anul 1977 la statia Hamcearca) si 56.60 m3/s (la statia Satu Nou in anul 1985).

4.3 DEBITUL SOLID Cantitatea de materie şi energie a precipitaţiilor, care pătrunde şi circulă într-un bazin

hidrografic, se înmagazinează sub diferite forme, acţionează asupra componentelor lui, determinând o serie de reacţii în lanţ, sau părăseşte bazinul prin scurgere, evapotranspiraţie, pe cale subterană sau ca urmare a intervenţiei omului. Energia precipitaţiilor este consumată la realizarea proceselor mecanice, gravitaţionale de la suprafaţa solului, sau este absorbită de covorul vegetal. Conform legilor gravitaţiei apa tinde să se infiltreze în sol şi roci, dar când capacitatea de infiltrare este depăşită se formează scurgerea, panta suprafeţei topografice determinând modul de desfăşurare a proceselor geomorfologice respective. Astfel versanţii slab protejaţi cu vegetaţie vor permite o intensificare a proceselor de eroziune, ca urmare o parte din materialul transportat va fi depus la baza versantului, iar cantităţi destul de mari pătrund în reţeaua de talveguri a râurilor cu tendinţă de a fi scoase din bazin.

Odată cu creşterea valorică a scurgerii lichide din râul Taita pe perioadele menţionate, creşte şi volumul scurgerii solide.

1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 20100

2

4

6

8

10

12

Debitul maxim la statia Hamcearca

T (ani)

Q(m

3/s)

Graficul 5. Debitul maxim la statia Hamcearca

Tabelul 6. Debitul maxim la statiile Hamcearca si Satu Nou

19701972

19741976

19781980

19821984

19861988

19901992

19941996

19982000

20022004

00.20.40.60.8

11.21.41.6

DEBITUL SOLID MEDIU IN PERIOADA 1970-2005 LA STATIA SATU NOU

Timp (an)Debi

t med

iu so

lid m

ultia

nual

(mc/

s)

Astfel pentru anul 1970, constatăm o creştere a scurgerii solide de 4.78 m3/s in luna mai la statia Satu Nou, a doua perioadă ce caracterizează anul 1988 cu 8.68 m3/s. Se evidenţiază valoarea caracteristică anului 1971, determinată în special de cantitatea mare de precipitaţii. Constatăm şi valori sporite ale debitului solid, ceea ce confirmă o spălare intensă a suprafeţei topografice din bazinul studiat. (tabelul 5.)

Debit solid mediu lunare si anuale

Anul/luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

1970 0.208 1.13 0.701 1.03 4.78 2.35 0.647 1.21 0.804 0.772 0.405 0.377

1971 0.507 1.43 2.87 1.12 2.12 1.49 3.97 0.56 1.69 0.263 0.166 0.154

1972 0.195 0.413 0.775 0.443 0.496 0.658 1.76 3.6 0.299 1.3 1.24 0.89

1973 0.692 0.841 1.99 2.02 0.602 0.748 0.619 0.305 0.308 0.303 0.217 0.109

1974 0.488 0.883 0.661 0.977 0.432 0.269 1.2 0.354 0.278 0.293 0.304 0.283

1975 0.575 0.711 0.713 0.652 0.801 0.968 0.132 0.274 0.29 0.597 0.604 0.02

1976 0.167 0.84 0.759 0.573 0.549 0.568 0.878 0.547 0.589 0.519 0.635 0.57

1977 0.786 1.15 0.593 0.646 1.11 1.15 0.7 0.744 0.543 0.511 0.55 0.553

1978 0.32 0.411 0.469 0.447 0.84 2.43 0.386 0.419 0.298 0.214 0.252 0.219

1979 0.145 0.156 0.151 0.16 0.405 0.168 0.187 0.164 0.135 0.135 0.177 0.177

1980 0.167 0.184 0.192 0.158 0.127 0.162 0.13 0.118 0.105 0.143 0.133 0.154

1981 0.294 0.22 0.205 0.165 0.172 0.138 0.149 0.13 0.07 0.131 0.206 0.243

1982 0.225 0.911 0.87 0.783 0.613 0.715 0.792 0.539 0.582 0.802 0.585 0.5

1983 0.465 0.448 0.464 0.402 0.813 1.22 0.511 1.02 0.314 0.314 0.418 0.42

1984 0.116 0.104 0.561 0.805 0.259 0.257 0.11 0.33 0.077 0.073 0.094 0.061

1985 0.667 0.115 1.774 0.441 0.343 0.279 0.272 0.235 0.22 0.177 0.186 0.198

1986 0.238 0.233 0.22 0.133 0.103 0.102 0.545 0.138 0.102 0.101 0.209 0.185

1987 0.184 0.3 0.14 0.131 0.112 0.162 0.141 0.146 0.129 0.153 0.211 0.183

Graficul 5. Debitul solid mediu la statia Satu Nou

Tabelul 5. Debitul solid mediu lunar si anual statia Satu Nou

1988 0.09 0.134 0.134 0.149 8.68 0.713 0.65 0.614 0.654 0.576 0.5 0.645

1989 0.867 0.9 0.795 0.816 0.822 1.02 0.518 0.419 0.661 0.214 0.192 0.243

1990 0.054 0.044 0.084 0.209 0.232 0.244 0.928 0.648 0.531 0.222 0.552 0.457

1991 0.414 0.718 0.581 0.463 0.176 0.459 0.29 0.158 0.23 0.325 0.225 0.289

1992 0.314 0.368 0.699 0.468 0.216 0.797 0.187 0.118 0.175 0.22 0.136 0.084

1993 0.166 0.272 0.814 1.31 0.938 0.929 0.296 0.108 0.126 1.36 0.245 0.265

1994 0.263 0.181 0.175 0.217 0.391 0.126 0.265 0.356 0.186 0.186 0.153 0.242

1995 0.214 0.106 0.051 0.092 0.09 0.148 0.137 0.046 0.058 0.003 0.007 0.012

1996 0.272 0.939 0.389 0.244 0.202 0.345 0.373 0.616 0.635 0.401 0.25 0.245

1997 0.18 0.281 0.17 0.575 0.511 0.664 2.85 1.42 1.52 1.03 0.976 1.56

1998 0.704 0.501 0.509 0.935 0.749 0.525 0.541 0.413 0.549 0.593 0.815 0.38

1999 0.429 0.751 1.84 1.23 0.434 0.539 0.514 0.429 0.374 0.244 0.31 0.232

2000 0.359 0.574 0.488 0.269 0.22 0.138 0.067 0.039 0.079 0.171 0.168 0.148

2001 0.104 0.094 0.077 0.072 0.058 0.072 0.026 0.021 0.024 0.017 0.024 0.029

2002 0.11 0.134 0.145 0.141 0.133 0.07 0.068 0.104 0.092 0.111 0.132 0.132

2003 0.314 0.408 0.269 0.154 0.158 0.084 0.075 0.087 0.067 0.078 0.102 0.106

2004 0.121 0.19 0.086 0.062 0.052 0.082 0.085 0.071 0.07 0.063 0.078 0.09

2005 0.102 0.175 0.167 0.143 0.144 0.135 0.165 0.095 0.06 0.063 0.096 0.068

5. CONCLUZII

Lucrarea a prezentat aspect de ordin teritorial si temporal referitoare la viiturile din Bazinul Hidrografic Taita in perioada 1970 – 2005.

Datele obtinute prin analiza frcventei sezoniere si a elementelor caracteristice inundatiilor au condus la elaborarea unor studii privind perceptia riscurilor induse de inundatii.

Cu privire la parametrii caracteristici ai undelor de viituta, se desprind urmatoarele aspect: din punct de vedere al duratei totale, cele mai frecvente sunt viiturile cu valori cuprinse intre 25- 72 ore, iar din punct de vedere al timpului de crestere ponderea cea mai insemnata o au viiturile cu timp de crestere cuprins intre 7 si 24 ore.

Debitele maxime inregistrate la cele doua statii s-au incadrat in intervalul 1965/68 – 2005.

Coreland parametrii caracteristici ai undelor de viitura cu anumite elemente morfometrice ale bazinului, s-au obtinut relatii in general bune.

6. BIBLIOGRAFIE

Anexa

MODELUL INFORMATIC HEC-RAS DESCRIEREA PROGRAMULUI SI PREZENTAREA SCHEMEI RAURILOR SI A

PROFILELOR TRANSVERSALEGeneralităţi

Modelul matematic HEC-RAS a fost dezvoltat de către „Hydrologic Engineering Center” (HEC), care este o divizie a „Institute for Water Resources (IWR), U.S. Army Corp of Engineers”HEC-RAS este capabil să calculeze unidimensional curba suprafeţei libere a apei pentru mişcare permanentă şi nepermanentă atât în albii naturale cât şi în albii amenajate.În HEC–RAS terminologia, un „Proiect” reprezintă un pachet de fişiere asociate datelor unui sistem particular de râuri care urmează să fie analizat din punct de vedere hidraulic. Fişierele de date care alcătuiesc un proiect sunt clasificate astfel:

Datele Planului, Datele geometrice, Datele curgerii în regim permanent, Datele curgerii în regim nepermanent, Datele privind scurgerea sedimentelor Poiectarea datelor hidraulice. Fiecare „Plan” reprezintă o asociere a unor seturi specifice de date geometrice şi date de curgere (date hidrologice).

Odată ce datele de bază (datele privind geometria albiei sistemului de râuri şi datele curgerii – hidrologice) sunt introduse în modelul HEC-RAS, modelatorul poate foarte uşor să formuleze planuri de lucru corespunzătoare diverselor variante de amenajare pe care doreşte să le analizeze. După efectuarea calculelor hidraulice, rezultatele corespunzătoare diverselor variante de amenajare pot fi comparate simultan atât în format tabelar cât şi în format grafic.

În partea de sus a ferestrei principale este o bară de meniu cu următoarele opţiuni:„File”: Această opţiune este utilizată pentru managementul fişierelor de lucru. Prin intermediul opţiunilor disponibile sub meniul „File” se pot realiza: deschiderea unui proiect nou, deschiderea unui proiect existent, salvarea, salvarea cu alt nume, redenumirea, ştergerea unui proiect existent, precum şi importare sau exportare a datelor de intrare/ieşire :„Edit”: Această opţiune este utilizată pentru introducerea şi editarea datelor. Datele sunt împărţite în patru tipuri: Date Geometrice (Geometric Data), Datele curgerii în regim permanent (Steady Flow Data), Datele curgerii în regim nepermanent (Unsteady Flow Data) şi Date de Sediment (Sediment Data - opţiune indisponibilă)„Run”: Această opţiune este utilizată pentru a executa calculele hidraulice. Opţiunile de sub acest meniu sunt Steady Flow Analysis; Unsteady Flow Analysis; Sediment Analysis şi Hydraulic Desing Function „View” Această opţiune conţine un set de tehnici cu ajutorul cărora se pot prezenta grafic şi tabelar datele de ieşire ale modelului. Meniu View include curent punctele: Cross Sections; Water Surface Profiles; General Profile Plot; Rating Curves; X-Y-Z Perspective Plots; Stage and Flow Hydrographs; Hydraulic Propeties Plots; Detailed Output Tables; Summary Tables; and Summary Err, Warn, Notes.„Options” Această opţiune permite schimbarea opţiunilor de stare a programului, să seteze parametrii impliciţi, să stabilească Sistemul de Unităţi de Măsură şi să convertească valorile diverselor date dintr-un Sistem de Măsură în altul.„Help” Această opţiune permite să se obţină informaţii privind tipul şi modul de introducere a datelor primare precum şi modul de utilizare a datelor sau a opţiunilor de calcul, etc.De asemenea, în fereastra principală a HEC-RAS este o bară de butoane, care permite accesul rapid la opţiunile din bara de meniu.Pentru dezvoltarea unui aplicaţii cu modelul HEC-RAS este necesar a se parcurge următoarele etape:

Introducerea numelui noului proiect Introducerea datelor geometrice Introducerea datelor curgerii (date hidrologice) şi a condiţiilor limită Executarea calculelor hidraulice Vizualizarea şi printarea rezultatelor

Crearea unui proiect aplicabilPrima etapă în dezvoltarea unei aplicaţii cu HEC-RAS constă în stabilirea directorului de lucru şi a titlului noului

proiect. Pentru a crea un nou proiect se apelează meniul „File” din fereastra principală a HEC-RAS şi se selectează opţiunea „New project”. Pe ecran va apare o fereastră de dialog ca în figura nr. 3.În fereastra „New Project” se selectează drive-ul şi directorul în care se doreşte să se dezvolte noul proiect. Se introduce titlul proiectului şi numele fişierului. Numele fişierului noului proiect are extensia „.prj”. Pentru aplicatia în BH Trebeş am stabilit directorul C:\aplicatii trebes, iar pentru proiect am definit doua variante trebes1.prj si trebes2. prj. După introducerea acestor informaţii se clichează cu butonul stâng al mouse-ului pe butonul „OK” pentru ca aceste informaţii să fie acceptate.

Înainte de introducerea datelor privind geometria albiei şi a datelor curgerii s-a selectat Sistemul de Unităţi de Măsură metric (sunt posibile doua sisteme de lucru: English or Metric. Această etapă se realizează prin selectarea opţiunii „Unit System” din meniul „Option” din fereastra meniului principal al HEC-RAS

Introducerea datelor geometrice

Următoarea etapă în dezvoltarea unui aplicaţii o reprezintă introducerea datelor privind geometria albiei sistemului de râuri. Acestea constau în: informaţii privind conexiunea sistemelor de râuri (River System Schematic); datele profilelor transversale; datele privind caracteristicele lucrărilor hidrotehnice (poduri, podeţe, deversoare, etc.). Datele geometrice s-au introdus prin selectarea opţiunii „Geometric Data” din meniul „Edit” din fereastra principală a HEC-RAS. În cazul aplicatiei în B.H. Trebeş, pe ecran apare o fereastră de lucru ca în figura nr. 4Schema sistemului de râuri (afluenţi)

a) Primul pas îl reprezintă desenarea schematică a sistemului de râuri (afluenţi) din cadrul Bazinului Hidrografic Trebeş. Aceasta se realizează prin selectarea butonului „River Reach” şi prin desenarea cu ajutorul mous-ului a sectoarelor de râu din amonte către aval (în direcţia de curgere). După ce un sector de râu a fost desenat, se introduce un nume pentru râu „River” şi pentru sectorul de râu „Reach”, care poate să aibă maxim 16 caractere.

Confluenţele sunt formate automat de program. Pentru fiecare confluenţă am introdus un identificator (confluenţele sunt amplasamente unde două sau mai multe râuri se întâlnesc sau se despart). Numele joncţiunii (confluenţei) este definit prin maxim 16 caractere. Suplimentar, descrierii albiilor râurilor, pot fi modelate zone de acumulare (Storage Areas) şi conectări hidraulice cu zonele de acumulare (Hydraulic Conection). Zona de acumulare poate fi conectată la albia râului precum şi la alte zone de acumulare. Pentru schematizarea zonelor de acumulare, se selectează butonul „Storage Area” situat în partea de sus a ferestrei „Geometric Editor”. Operaţia se realizează cu ajutorul mous-ului prin desenarea completă a unui poligon. După ce a fost desenată, zonei de acumulare

trebuie să-i fie asociat un nume. Pentru editarea datelor referitoare la zona de acumulare şi vizualizarea acestora se foloseşte butonul „Storage Area” din partea stângă a ferestrei „Geometric Data”, dar după introducerea datelor profilelor transversale.Pentru schematizarea conexiunilor hidraulice dintre două râuri, dintre două zone de acumulare sau dintre un râu şi o zonă de acumulare se selectează butonul „Hydraulic

Connection” situat în partea de sus a în ferestrei „Geometric Data”. Operaţia se realizează cu ajutorul mouse-ului. Fiecărei conectări hidraulice trebuie să-i fie asociat un nume. Direcţia care se dă conectării hidraulice este importantă pentru stabilirea direcţiei pozitive a curgerii faţă de direcţia generală a curentului. Pentru editarea datelor referitoare la conexiunile hidraulice se utilizează butonul „Hydraulic Connection” situat în partea stângă a ferestrei „Geometric Data” după introducerea datelor profilelor transversale.

b) După realizarea schemei sistemului de râuri, următorul pas în introducerea datelor privind geometria albiei constă în introducerea datelor profilelor transversale şi a datelor caracteristice ale lucrărilor hidrotehnice.

Profile transversale

Profilele transversale trebuie să fie ridicate, astfel încât să caracterizeze capacitatea de scurgere a albiilor compuse. De asemenea este necesar să fie introduse profilele transversale în secţiunile reprezentative ale scurgerii, cum ar fi: confluenţe; schimbare de debit; schimbare de formă a albiei; rupere de pantă; schimbare de rugozităţi; precum şi în vecinătatea diferitelor construcţii (poduri, stăvilare, praguri, etc.)

Selectând cu ajutorul mousului opţiunea „Cross Section” pe ecran va apare editorul profilelor transversale ca în figura 4.3.4. Fiecărui profil transversal trebuie să-i fie asociate numele râului (River name), numele sectorului de râu (Reach name), denumirea profilului transversal (River Station) şi o scurtă descriere (Description). Acestea sunt necesare pentru a descrie unde este localizat profilul transversal în sistemul de râuri. Identificatorul „River Station” trebuie să aibă o valoare numerică. Secţiunile profilelor transversale sunt ordonate pe sectorul de râu din amonte către aval.

Profil transversal prin albia râului Trebeş în zona Mărgineni

Datele profilelor transversale constau în perechi de coordonate (x,y) reprezentând valorile distanţelor şi cotelor staţiilor ce alcătuiesc descrierea profilului transversal. Perechile de coordonate (x,y) este necesar să fie introduse în ordine crescătoare sau egale (pereţi verticali) de la stânga la dreapta privind în sensul direcţiei de curgere a apei. Pentru a caracteriza din punct de vedere hidraulic, unui profil transversal trebuie să-i fie specificate distanţa faţă de sectorul de râu sau profilul din aval, valorile coeficienţilor Manning, poziţia malurilor râului şi a valorilor coeficienţilor de contracţie şi expansiune utilizaţi pentru a evalua pierderile de energie dintre secţiunea amonte şi aval.

Pentru acceptarea acestor date este necesar ca după introducerea lor să fie selectat butonul „Apply Data”.

În meniul „Option” din bara de meniu a ferestrei „Cross Section Data” sunt disponibile opţiunile privind: adăugarea, copierea, redenumirea şi ştergerea datelor asociate unui profil transversal; ajustarea cotelor, a distanţelor, a valorilor „n” sau „k” corespunzătoare staţiilor profilului transversal; rotirea profilului transversal; stabilirea zonelor care nu participă la scurgerea apei; marcarea cotelor digurilor; asocierea unei chei limnimetrice; asocierea unei variaţii pe orizontală sau pe verticală a coeficienţilor „n” sau „k”. În meniul „Edit” sunt disponibile opţiunile privind mutarea, copierea, inserarea şi ştergerea datelor din tabelul „Cross Section X-Y Coordinates”. De asemeni prin intermediul opţiunilor din meniul „Plot” pot fi printate reprezentările grafice ale oricărui profil transversal. (în figura 5 se prezintă curbele profilelor transversale ale raului Trebeş şi principalilor săi afluenţi)

Odată ce datele profilelor tranversale au fost introduse, se pot introduce datele caracteristice ale diverselor lucrări hidrotehnice (poduri, podeţe, praguri de fund, deversoare frontale sau laterale, etc.). Editoarele de date ale acestora sunt specifice pentru fiecare tip de structură hidraulică. Acestea pot fi apelate prin selectarea butoanelor corespunzătoare situate în partea stângă a ferestrei „Geometric Data”

0 5 10 15 20160.0

160.5

161.0

161.5

162.0

162.5

163.0

Trebes Plan: Trebesplan River = 3 Reach = Slatina RS = 1 Statia Hidro Chetrosu de pe paraul Slatina

Station (m)

Ele

vatio

n (m

)

Legend

Ground

Bank Sta

.7 .7

0 5 10 15 20 25 30164.0

164.5

165.0

165.5

166.0

166.5

167.0

Trebes Plan: Trebesplan Riv er = 1 Reach = Dubas RS = 3 SH Dubas este amplasata pe paraul Dubas, amonte conf luenta cu ra

Station (m)

Ele

vat

ion (

m)

Legend

Ground

.07

0 5 10 15 20 25 30164.0

164.5

165.0

165.5

166.0

166.5

167.0

Trebes Plan: Trebesplan Riv er = 1 Reach = Dubas RS = 3 SH Dubas este amplasata pe paraul Dubas, amonte conf luenta cu ra

Station (m)

Ele

vatio

n (m

)

Legend

Ground

.07

0 5 10 15 20 25156

157

158

159

160

Trebes Plan: Trebesplan River = 4 Reach = Rosca RS = 1 SH Chetrosu pe paraul Rosca

Station (m)

Ele

vatio

n (m

)

Legend

Ground

Bank Sta

.7

.7

.

Mişcare permanentă

În cazul în care se doreşte efectuarea unor calcule hidraulice în mişcare permanentă, se apelează opţiunea „Steady Flow”, iar pe ecran va apare o fereastră ca în figura nr. 4.3.13.

Pentru derularea aplicaţiei se introduc următoarele date: numărul debitelor de calcul; valorile debitelor (minim un debit pentru fiecare sector de râu); condiţiile la limită necesare. Prima dată, trebuie să se introducă numărul debitelor de calcul şi apoi direct în tabel valorile acestor debite. Datele debitelor vor trebui introduse din amonte către aval pentru fiecare sector de râu. Schimbările de debit vor fi introduse prin selectarea butonului „Add Flow Change Location” numai după ce a fost selectat râul, sectorul de râu şi locaţia secţiunii transversale unde se doreşte să se facă o schimbare de debit.

După ce toate datele hidrologice au fost introduse în tabel următorul pas constă în introducerea condiţiilor la limită necesare Pentru introducerea condiţiilor la limită se selectează butonul „Reach

Boudary Conditions” din partea dreapta–sus a ferestrei de editate a datelor hidrologice, iar pe ecran va apare o fereastră ca în figura.

Condiţiile la limită sunt necesare pentru a stabilii nivelul iniţial al apei la capetele sectoarelor de râu analizate. În cazul regimului de curgere subcritic este necesar să fie introduse condiţii la limită numai în capătul aval al sistemului de râuri analizat. Dacă regimul de curgere analizat este supercritic este necesar să se introducă condiţii limită numai în capătul amonte al sistemului de râuri. Pentru regimul de curgere mixt este necesar să se introducă condiţii limită la ambele capete ale sistemului de râuri.

Cele patru tipuri de condiţii la limită care se pot introduce, după ce s-a selectat locaţia cu ajutorul mous-ului, constau în:

- „Known Water Surface Elavation” – pentru acest tip de condiţie la limită este necesar să se introducă cota curbei suprafeţei libere a apei corespunzătoare fiecărui debit de calcul;

- „Critical Depth” – în acest caz programul va calcula adâncimea critică pentru fiecare debit de calcul şi o va utiliza ca condiţie la limită;

- „Normal Depht” – pentru acest tip de condiţie la limită, trebuie să se introducă panta energetică care va fi utilizată pentru calculul adâncimi normale (ecuaţia Manning’s) în locaţia respectivă. Dacă nu se cunoaşte panta energetică se poate aproxima prin introducerea, fie a pantei suprafeţei libere a apei fie a pantei talvegului.

- „Rating Curve” – Atunci când este utilizat acest tip de condiţie la limită pe ecran va apare o fereastră care conţine un tabel în care vor trebui introduse perechi de valori cote – debit corespunzătoare cheii limnimetrice din secţiunea respectivă.

O opţiune suplimentară a editorului condiţiilor la limită constă în faptul că se pot specifica tipuri diferite de condiţii la limită pentru fiecare debit de calcul din aceeaşi locaţie. Aceasta se realizează prin selectarea opţiunii „Set boundary for one profile at a time”, din partea de sus a ferestrei

După ce condiţiile la limită au fost introduse se revene la editorul datelor curgerii în mişcare permanentă.

Sub meniul „Option” din fereastra editorului datelor curgerii sunt disponi-bile o serie de opţiuni care ne ajută în intro-ducerea şi configu-rarea acestor date. În figura nr. 10 sunt prezentate aceste opţiuni.Pentru ca datele introduse privind curgerea apei în mişcare permanen-tă să fie acceptate este necesar să fie selectat butonul „Apply Data”. Datele curgerii în mişcare permanentă vor fi salvate în fişiere a căror extensie va începe cu litera „f”Mişcare nepermanentă

Pentru cazul în care se efectuează calcule hidraulice în mişcare nepermanentă, se apelează opţiunea „Unsteady Flow”, iar pe ecran va apare o fereastră ca în figura nr. 11.

În această situaţie, se vor introduce condiţiile la limită la toate limitele externe ale sistemului de râuri analizat, precum şi acolo unde locaţiile interne o cer. De asemenea s-au stabilit condiţiile iniţiale (debit, cote) ale curgerii în secţiunile profilelor transversale şi în zonele de acumulare la începutul simulării.

Condiţiile la limită s-aut introdus prin selectarea opţiunii „Boudary Conditions” din editorul datelor curgerii în mişcare nepermanentă. Râul, sectorul de râu şi locaţia profilelor transversale la capetele extreme ale sistemului de râuri sunt introduse automat în interiorul tabelului. Condiţiile la limită sunt introduse selectând prima dată celula din tabel pentru o anumită locaţie şi apoi tipul condiţiei la limită. Nu toate tipurile de condiţii la limită sunt disponibile pentru a fi utilizate la toate locaţiile. Programul de calcul va scoate în evidenţă automat tipurile de condiţie la limită care pot fi utilizate la o anume locaţie. De asemenea, se pot adăuga noi locaţii pentru a introduce condiţii la limită interne, prin selectarea butonului „Add a Boudary Condition Location”, dar numai după ce au fost selectate: râul (River), sectorul (Reach) şi locaţia (River Station).

Condiţiile la limită care pot fi introduse în cazul efectuării unor calcule în mişcare nepermanentă sunt:

- „Flow Hydrograph” – Hidrograf de debit. Pentru această aplicaţie s-a utilizat atât ca condiţie la limită amonte cât şi aval, dar uzual se foloseşte ca condiţie limită amonte. Prin selectarea acestui tip de condiţie la limită, pe ecran va apare o fereastră ca în figura nr. 11.

- Caracteristicile hidrografului de debit pot fi introduse fie prin citire din fişiere de tip HEC-DSS (HEC Data Storage System), fie pot fi introduse prin tastare directă în tabel. Înainte de a fi introduse valorile hidrografului de debit, trebuie specificat intervalul de timp la care au fost extrase aceste valori, precum şi perioada de analiză a acestuia.

„Stage Hydrograph” – Hidrograf de nivel poate fi utilizat atât ca condiţie la limită amonte cât şi aval. Modul de introducere a datelor corespunzătoare acestui tip de condiţie la limită este similar cu cel din cazul „Flow Hydrograph”;

„Stage and Flow Hydrograph” – Hidrograf de nivel şi debit este o opţiune care poate fi folosită atât pentru

amonte cât şi pentru aval. „Rating Curve” – Cheie limnimetrică – poate fi folosită ca condiţie la limită aval. „Normal Depth – Adâncime normală - numai condiţie limită aval; „Lateral Inflow Hydrograph” – Ingecţie de hidrograf de debit lateral – condiţie la limită internă. Această

opţiune permite introducerea unui hidrograf de debit într-un punct specificat de-a lungul râului. „Uniform Lateral Inflow Hydrograph” Acest tip de condiţie internă permite introducerea unui hidrograf de

debit distribuit uniform de-a lungul râului între două secţiuni transversale specificate. „Groundwater Interflow” – Acest tip de condiţie permite identificarea unui sector de râu pe care va exista

un schimb de apă cu rezervoarele de apă subterane „Time Series of Gate Openings” – Această opţiune permite introducerea modului de deschidere a stavilelor

unui deversor care poate fi frontal, lateral sau poate asigura conexiunea între două zone de acumulare. „Elevation Controlled Gate”- Prin această opţiune se poate controla deschiderea sau închiderea stavilelor în

funcţie de nivelul curbei suprafeţei libere a apei din amonte respectiva lucrare hidrotehnică; „Navigation Dam” – „InternalObserved Stage and Flow Hydrograpf

Condiţii iniţiale Suplimentar faţă de condiţiile la limită se pot stabili condiţiile iniţiale ale sistemului de râuri la începutul simulării în mişcare nepermanentă. Condiţiile iniţiale constau în introducerea informaţilor privind debitul şi nivelurile în fiecare secţiune transversală, ca şi cota nivelului apei pentru fiecare zonă de acumulare definită în sistem. Pentru impunerea condiţiilor se selectează tabelul „Initial Condition”.

Apelând meniul „Option” din bara de meniu a ferestrei de editare a datelor curgerii în mişcare nepermanentă pe ecran va apare o listă de opţiuni ajutătoare ca în figura nr. 12. (în această fază am stabilit

pentru pr. Dubas condiţia flow Hydrograph)

După introducerea datelor privind curgerea în mişcare nepermanentă, pentru ca acestea să fie acceptate, trebuie tastat butonul „Apply Data”. Aceste date vor fi salvate separat în fişiere a căror extensie va începe cu litera „u”.