Studiu asupra limitelor obligatorii de auditare 8 2013-0cc1.pdf · audit, la procedurile de audit selectate şi aplicate pentru a proba evaluarea criteriilor de calitate ale informaţiilor

An

ul X

, n

r.-

/201

I104

83

8 3/201

Pre

ţ: 1

7,5

0 lei

Studiu asupralimitelor obligatoriide auditareîn România

�

�

�

�

�

Ecartul de aşteptare şi încrederea publiculuifaţă de auditoriAplicarea modelului Benford în detectarea risculuide fraudăAsigurarea funcţiei de audit public intern în sistemde cooperareManagementul rezultatului şi calitatea raportăriifinanciare pentru societăţile cotateRaportarea performanţei prin sistemul de indicatori:perspectiva financiară a Balanced Scorecard

�Reforma auditului financiarîn viziunea FEE

Informaţii

Adunarea organismelormembre FEE

Întâlnire transfrontalierăla Varşovia

Reuniunile de lucruEFRAG

La 19 iunie a.c., Federaţia Europeană a Contabililor (FEE)a organizat, la sediul său de la Bruxelles, Adunareaorganismelor membre, în cadrul căreia Camera AuditorilorFinanciari din România este reprezentată de preşedintelesău, prof. univ. dr. .

Lucrările acestei manifestări au dezbătut probleme curentelegate de activitatea FEE, în domenii strategice precum:sectorul public, strategia privind standardele profesionale,modificările propuse de Comisia Europeană referitoare lareforma auditului, raportarea integrată, dar şi aspecteinterne referitoare la guvernanţa acestei Federaţii.

Directorul executiv al Federaţiei Internaţionale aContabililor (IFAC), Fayezul Choudhury, a prezentat încadrul acestei reuniuni viitorul Congres Mondial alContabililor, ce va fi organizat la Roma, în perioada 10 -13noiembrie 2014.

Camera Auditorilor Financiari din România a fostreprezentată la cea de-a 7-a ediţie a ÎntâlniriiTransfrontaliere – organizată în acest an la Varşovia, decătre Camera Naţională a Auditorilor Statutari din Polonia(KIBR) – de o delegaţie formată din prof. univ. dr.

, vicepreşedinte al Consiliului CAFR şi, şef birou relaţii internaţionale.

La acest eveniment au fost reprezentate 8 organismeprofesionale din: (CAFR şi CECCAR),(Institutul Auditorilor din Belgia, IRE), (KIBR),

(Institutul Profesioniştilor Contabili din Rusia, IPAR),(Federaţia Contabililor şi Auditorilor Profesionişti

din Ucraina, UFPAA), (Camera Auditorilor dinUngaria, MKVK) şi (AsociaţiaContabililor şi Auditorilor Profesionişti din RepublicaMoldova,ACAP).

Lucrările profesionale au fost împărţite într-o sesiuneplenară, în care Szymon Radziszewicz, Manager tehnicSenior în cadrul Federaţiei Internaţionale a Contabililor –IFAC, a susţinut o prezentare cu tema „Declaraţiile IFAC

privind obligaţiile membrilor (SMO), instrument global deadoptare şi implementare – oportunităţi şi provocări” şi treisesiuni de lucru: „Aspecte practice ale implementăriiStandardelor Internaţionale de Audit (ISA)”, „Experienţe încooperarea dintre organismele profesionale şi organismelede supraveghere publică şi evaluarea impactuluisupravegherii asupra calităţii raportării financiare” şi„Poziţia şi rolul organismelor profesionale de contabilitateîntr-un mediu în schimbare”.

În cadrul primei sesiuni, vicepreşedintele Consiliului CAFRa susţinut o prezentare cu tema

.

În cadrul intervenţiei sale, prof. univ. dr. Ana Morariu s-areferit la atitudinea, responsabilitatea şi interesulauditorului în desfăşurarea fiecărei misiuni de audit, lasumarul relaţiilor dintre situaţiile financiare şi raportul deaudit, la procedurile de audit selectate şi aplicate pentru aproba evaluarea criteriilor de calitate ale informaţiilor dinsituaţiile financiare.

În încheierea acestei prezentări s-a manifestat îngrijorareaîn privinţa organismului de supraveghere publică dinRomânia care, în ciuda prevederilor Directivei europeneprivind auditul statutar, este finanţat de către organismeleprofesionale, fapt ce îi afectează independenţa.

Reprezentanţii delegaţiilor profesionale din Ungaria,Polonia şi Belgia au fost de acord cu această poziţie,criticând, de asemenea, regimul de supraveghere publică aprofesiei de audit implementat în ţările lor de origine.

În intervalul 21-22 mai 2013, prof. univ. dr., membru CAFR, a participat, în calitate de

membru al Consiliului de Supraveghere al GrupuluiEuropean de Consiliere privind Raportarea Financiară(EFRAG), la întâlnirile programate la Bruxelles, la sediulEFRAG.

La 21 mai a.c. a avut loc reuniunea Consiliului de Audit şiBuget, iar a doua zi, 22 mai, a fost organizată sesiunea înplen a Consiliului de Supraveghere EFRAG, în cadrulcărora au fost discutate proiectele, abordările şi strategiilecurente ale acestui organism consultativ.

Horia Neamţu

AnaMorariu AdrianaSpiridon

România BelgiaPolonia

RusiaUcraina

UngariaRepublica Moldova

AdrianaDuţescu

Implementarea ISA-urilor –

piatra de temelie a profesiei de audit din România

B.D.I.: http://www.ulrichsweb.com; http://www.proquest.com; www.ebscohost.com, www.cabells.comRevista este inclusă în platforma editorială română SCIPIO: www.scipio.ro

Revista este indexată în trei baze de date recunoscute de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU)

Marcă înregistratã la OSIM, sub nr. M2010 07387

Telefon: (021) 410.74.43 interior 120; Fax: (021) 410.03.48;

E-mail: [email protected]; http: revista.cafr.ro

ISSN: 1583 - 5812, ISSN on-line: 1844 - 8801

Tipar: Print Group S.R.L., Şoseaua Fundeni nr. 50B, Bucureşti, tel: 0744.638.772

Colegiul editorial ştiinţific

Director ştiinţific: prof. univ. dr. Pavel NĂSTASE Director editorial: dr. Corneliu CÂRLANRedactor şef: Cristiana RUS

Secretar de redacţie: Cristina RADUPrezentare grafică şi tehnoredactare: Nicolae LOGIN

Colegiul editorial ştiinţific şi colectivul redacţio nal nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicate în revistă.

PropunerileDupă Cartea Verde a Comisiei Europenedin 13 octombrie 2010 cu privire la rolulauditorilor1 şi după consultarea publicăaferentă, adoptarea unui raport (fărăcaracter obligatoriu) al ParlamentuluiEuropean asupra Cărţii Verzi şi o evalua-re de impact a Comisiei, în data de 30noiembrie 2011, Comisia Europeană alansat propunerile sale, care includ:

l Revizuirea Directivei Auditului Sta -tutar2 (2006/43/EC) care stabileştecerinţe de „armonizare minimă” pen-tru toate auditurile statutare, cerinţecare ar solicita transpunerea de că -tre statele membre ale Uniunii Eu ro -pene în legislaţia lor naţională şi

l Un nou Regulament3 privind audito-rii statutari ai Entităţilor de InteresPublic (EIP) din UE, stabilind cerinţede „armonizare maximă”, care suntdirect aplicabile în statele membreUE4.

38/2013

Consideraţiiprivind conceptulşi stadiul reformeiauditului financiar

* Director executiv adjunct FEE, e-mail: [email protected] http://ec.europa.eu/internal_market/consultations/docs/2010/audit/green_paper_audit_en.pdf2 http://ec.europa.eu/internal_market/auditing/docs/reform/directive_en.pdf3 http://ec.europa.eu/internal_market/auditing/docs/reform/regulation_en.pdf4 Aceste proiecte au făcut obiectul unor dezbateri în organismele profesionale de profil naţionale şi europene. În acest articol sunt prezentate în

sinteză stadiul demersurilor, precum şi punctul de vedere al Federaţiei Europene a Contabililor – FEE (n. red.).

Considerations on the Concept and Status ofFinancial Audit ReformAfter the European Commission Green Paper of 13 October 2010 on the role of audi-tors and the related public consultation, the adoption of a (non-binding) report of theEuropean Parliament on the Green Paper and a Commission impact assessment,the European Commission released its Proposals on 30 November 2011, including:l A revision of the Statutory Audit Directive (2006/43/EC) setting ‘minimum har-

monisation’ requirements for all statutory audits, requirements which wouldrequire transposition by European Union (EU) Member States into their nation-al legislation, and

l A new Regulation regarding statutory auditors of Public Interest Entities (PIEs)within the EU, setting ‘maximum harmonisation’ requirements which are direct-ly applicable in EU Member States.

These proposals were subject to debate within the specialised national andEuropean professional bodies. This article presents a summary of proceedings, aswell as the position of the Federation of European Accountants – FEE.

Key words: audit, reform, European Comission, Public Interest Entities, Federationof European Accountants

JEL Classification: M 42

Hilde BLOMME*

Abstract

Cuvinte cheie: audit, reformă, Comisia Europeană, entităţi de interes public, FederaţiaContabililor Europeni

evaluariˇ

Dezbaterea europeană privind poli-tica de audit îşi va găsi oare o calemai bună de urmat sub preşedinţialituaniană a Uniunii Europene?Este o întrebare care îşi va afla încurând răspunsul întrucât preşe-dinţia lituaniană îşi preia atribuţiilede la preşedinţia irlandeză într-unmoment în care statele membre sestrăduiesc să ajungă la un acord,în timp ce, în comparaţie, Parla -men tul European a reuşit să gă -sească un compromis.

Hilde Blomme

4 Audit Financiar, anul XI

Procesul legislativPublicarea acestor propuneri a iniţiat pro-cesul legislativ. Într-adevăr, competenţaexclusivă a Comisiei Europene (CE) estede a face propuneri legislative. Parla -mentul European (PE) împreună cuConsiliul de Miniştri (care reprezintă sta-tele membre UE) sunt co-legislatori şi auputere de decizie pentru amendarea şiapoi adoptarea legislaţiei. Dosarul se aflăîn prezent, spre rezolvare, în mâinile PEşi ale Consiliului de Miniştri, proces care,având în vedere istoria UE, ar putea duraminimum 14 luni, până la un record uimi-tor de 29 de ani; mai precis:

l În cadrul PE dezbaterea a avut dejaloc în diverse Comisii relevante. Co -misia pentru Afaceri Juridice (TheLegal Affairs Committee - JURI) esteprincipala comisie responsabilă,

avându-l pe Sajjad Karim, ECR (Eu -ropean Conservatives and Refor -mists) drept raportor asupra Dosa -rului, în colaborare cu Comisia pentruAfaceri Economice şi Monetare (Eco -nomic and Monetary Affairs Com -mittee - ECON) şi beneficiind de opi-nia Comisiei de Industrie, Cercetareşi Energie (Industry, Research andEnergy Committee - ITRE). Dupăvotarea în Comisia JURI, la 26 aprilie2013, aceasta a publicat două ra -poarte, unul privind Directiva şi altul -Regulamentul (datate 13 mai 20135şi, respectiv, 20 mai 20136). Acesterapoarte propun un număr de amen-damente la propunerile CE, pe carele prezentăm în continuare. Lucrărilecomitetelor în prima lectură vor fi fina-lizate printr-un vot într-o sesiune ple-nară a Parlamentului European pri-vind adoptarea unei opinii care să

amendeze propunerile ComisieiEuropene. În momentul scrierii aces-tor rânduri, deşi termenul acestui votfinal este prevăzut înainte de sfârşitulanului, momentul exact la care ar tre-bui să aibă loc este încă incert.

l În paralel, Consiliul – care s-a aflatpână la sfârşitul lunii iunie 2013 subpreşedinţia irlandeză, urmată de pre-şedinţia lituaniană, începând cu 1iulie 2013 – discută propunerile CE încadrul Grupului de Lucru asupra LegiiCompaniilor, în care sunt implicaţireprezentanţi ai administraţiilor rele-vante ale statelor membre, precum şiComisia Europeană. Poziţiile luate destatele membre sunt dezbătute. Lanivel politic a avut loc o dezbatereorientativă, la 29 mai 20137, în cadrulConsiliului Competitivităţii din carefac parte miniştrii responsabili dintoate statele membre şi ComisiaEuropeană. În timpul acestei şedinţefiecare stat membru a prezentatviziunea proprie asupra amendamen-telor de compromis făcute în timpulpreşedinţiei irlandeze cu privire la treiprobleme foarte dezbătute: interzice-rea serviciilor de non-audit, coordo-narea europeană a sistemelor desupraveghere a auditului şi obligativi-tatea rotaţiei firmelor de audit. Acesteteme sunt detaliate mai jos. În timpce procesul de lucru în cadrulParlamentului European a fost relativtransparent, procedurile care au locîntre statele membre sunt mult maiopace. Un rezultat posibil ar putea fifaptul că Consiliul va adopta propriileamendamente într-o aşa-numită„poziţie comună”.

l Pentru a fi adoptată formal, legislaţiapropusă are nevoie de aprobarea

5 http://www.europarl.europa.eu/document/activities/cont/201305/20130514ATT66105/20130514ATT66105EN.pdf6 http://www.europarl.europa.eu/document/activities/cont/201305/20130521ATT66424/20130521ATT66424EN.pdf7 Această dezbatere a fost publică şi poate fi urmărită la adresa: http://video.consilium.europa.eu/webcast.aspx?ticket=775-979-12981

Reforma auditului financiar în viziunea FEE

atât a Parlamentului European, cât şia Consiliului asupra aceleiaşi forme asa. Acest lucru este realizat prin aşa-numitele „discuţii tripartite”, care îiimplică pe cei doi co-legislatori şiComisia Europeană.

Problemele puse în discuţie

Dezbaterile asupra cărora se doreşteajungerea la un compromis sunt concen-trate în special asupra următoarelor pro-bleme, care se află şi în atenţia statelormembre UE:

a) Definirea Entităţilor de Interes Public(EIP), determinând domeniul de apli-care al regulamentului propus;

b) Ameninţările la adresa independenţeiauditorului şi furnizarea de serviciinon-audit pentru clienţii EIP;

c) Eventualitatea rotaţiei obligatorii pen-tru firma de audit pentru auditul EIP;

d) Cooperarea la nivelul UE a autorităţi-lor naţionale competente pentrusupravegherea auditului;

e) Cerinţele de raportare publică a audi-torului asupra auditului făcut la EIP;

f) Rolul organismelor contabile profe-sionale; şi

g) Alegerea instrumentului juridic - şianu me o Directivă şi/sau un Re gu -lament.

a) Definirea Entităţilor de InteresPublic (EIP)

Extinderea definiţiei pentru a includeorice entitate implicată în furnizarea deservicii financiare poate părea să aibăsens în scopuri de supraveghere saupentru a proteja interesele investitorilor.Cu toate acestea, unele dintre entităţileadăugate la definiţie extinsă a EIP în pro-punerea de directivă ar putea, în realita-

te, fi mici sau mijlocii, cu risc scăzut sauentităţi de complexitate redusă cu impactlimitat asupra interesului public.

Raportul votat în Comisia JURI propunesă se păstreze definiţia EIP a Directiveiprivind Auditul Statutar din 2006, inclu-zând în special entităţile listate, instituţii-le financiare şi firmele de asigurare.

FEE este de acord cu această analiză şirecomandă, prin urmare, ca propunerileCE să se modifice în sensul excluderiiacestor entităţi cu risc mic din definiţie:este necesară într-adevăr stabilirea unuiechilibru între interesul public şi povaraadministrativă. Statele membre ar puteafi totuşi autorizate să desemneze dreptEIP entităţile care au o relevanţă semnifi-cativă pentru public prin natura activităţi-lor lor, dimensiunea sau numărul lor deangajaţi.

FEE recomandă Consiliului să urmezeexemplul Comisiei JURI în ceea ce pri-veşte definiţia EIP.

b) Ameninţări la adresa indepen-denţei auditorilor şi furnizareade servicii non-audit pentruclienţii de audit EIP

Raportul Comisiei JURI susţine aplicareaprincipiilor şi a cerinţelor Codului EticInternaţional (IESBA) în loc de propune-rile Comisiei referitoare la independenţă.

FEE este de acord cu această abordare,deoarece acest cod global este mult mairobust şi exigent decât cerinţele actualeale UE. Mai mult decât atât, o soluţie glo-bală este cu siguranţă calea de urmat,deoarece va limita poverile administrati-ve, evită efectele extrateritoriale şi păs-trează condiţii de concurenţă echitabile.FEE este într-adevăr de părere că propu-nerile Comisiei Europene privind introdu-cerea de firme de audit pur, interdicţia deanvergură cu privire la furnizarea de ser-vicii non-audit clienţilor EIP şi limitareaprestării de servicii de audit conexe ladoar zece la sută din onorariile de audit

vor izola Europa pe scena mondială, vorcreşte povara administrativă, dar, cel maiimportant, vor reduce experienţa şicunoştinţele firmelor de audit, dobânditede la clienţii lor de audit.

Consiliul Uniunii Europene este încăscindat pe această temă. FEE noteazătotuşi sprijinul vast exprimat de Consiliupentru o abordare în care textul menţio-nează o listă închisă de servicii non-auditinterzise (aşa-numita „abordare a listeineagre”). Cu toate acestea, FEE subli-niază că majoritatea statelor membrecontestă lista extinsă de interdicţii propu-se de CE. FEE consideră că este regre-tabil faptul că lista propusă de serviciiinterzise nu include conceptele de pragde semnificaţie şi relevanţă pentru situa-ţiile financiare ale entităţii auditate, caresunt incluse în Codul etic al IESBA. Unnumăr semnificativ de state membresunt, de asemenea, împotriva principiuluide plafonare sau limitare a prestării dealte servicii la un procent din onorariile deaudit. Când va sosi timpul unui compro-mis, va fi important ca statele membre sărămână atente la conţinutul acestei listeşi să nu-l transforme în ceva ce ar fiimpracticabil, disproporţionat sau o ano-malie internaţională.

c) Posibila impunere a rotaţieifirmelor de audit pentru audi-tarea EI

Regulamentul propus de Comisia Euro -peană prevede rotaţia externă a audito-rului odată la şase ani şi interzice renumi-rea auditorului în exerciţiu.

Raportul Comisiei JURI propune înschimb un angajament reînnoit anualtimp de maximum 14 ani consecutivi. Cutoate acestea, după expirarea acesteiperioade de 14 ani, auditorul statutar saufirma de audit nu trebuie să efectuezeauditul statutar al entităţilor de interespublic în cauză decât după ce trece operioadă de cel puţin patru ani, decât

58/2013

Hilde Blomme


dacă: (a) este efectuată o licitaţie publicăpentru activitatea de audit statutar, sau(b) este efectuată o evaluare cuprinză-toare a misiunii de audit de către comite-tul de audit, sau (c) se realizează unaudit comun. Reînnoirea este posibilă larecomandarea comitetului de audit, aconsiliului de administraţie sau de supra-veghere, făcută în cadrul adunării gene-rale a acţionarilor şi după aprobarea decătre aceasta din urmă. În plus, a foststabilită o durată maximă de 25 de anipentru o misiune de audit pentru o EIP.

În cadrul Consiliului, punctele de vedereale statelor membre în legătură cu rotaţiaobligatorie a firmelor de audit diferă într-o oarecare măsură, în privinţa princi-piului, duratei şi scopului unei astfel derotaţii. Discuţiile pentru a ajunge la uncompromis în cadrul Consiliului sunt încăîn curs de desfăşurare.

FEE a studiat dovezile foarte limitate dis-ponibile privind efectele practice ale obli-gativităţii rotaţiei firmelor de audit şi acântărit argumentele pro şi contra alepropunerii. Majoritatea membrilor FEE aconcluzionat că o astfel de măsură ar fiinutilă, deoarece ar avea beneficii limita-te din punct de vedere al independenţeişi ar putea conduce la o mai mare con-centrare a pieţei de audit. Prin urmare,FEE se opune principiului obligativităţiirotaţiei auditorului, deoarece este îndetrimentul calităţii auditului şi, după cumarată experienţa, va creşte - nu va redu-ce - concentrarea pe piaţa auditului. Înspiritul unei bune guvernanţe corporati-ve, comitetul de audit ar trebui să fie celcare decide când să se rotească audito-rului companiei.

În acest sens este de remarcat faptul căla 19 iunie 2013 US House FinancialServices Committee a aprobat în unani-mitate Legea privind Integritatea Au di -tului şi Protecţia Locurilor de Muncă, care

interzice Consiliului de Supra ve ghere alContabilităţii Companiilor Publice(PCAOB) punerea în aplicare a rotaţieiobligatorii a firmelor de audit în StateleUnite ale Americii. Prin urmare, estemare probabilitatea ca Legea IntegrităţiiAuditului să primească un vot puternicdin partea plenului Camerei Repre -zentanţilor înainte de vacanţa din lunaaugust. Nu este clar ce impact va aveaaceastă evoluţie din SUA asupra discuţii-lor din cadrul Consiliului de Miniştri ai sta-telor membre ale Uniunii Europene.

d) Cooperarea la nivelul UE aautorităţilor naţionale compe-tente pentru supraveghereaauditului

Propunerea Comisiei are în vedere ca încadrul UE cooperarea pe scară largăîntre autorităţile naţionale competente cuprivire la supraveghere auditorilor să aibăloc în cadrul Autorităţii Europene pentruValori Mobiliare şi Pieţe (eng. ESMA).Acest comitet şi-ar asuma funcţiile asu-mate anterior de către Grupul Europeanal Organismelor de Supraveghere aAuditorilor (EGAOB), un grup de experţiprezidat de către Comisie.

Raportul Comisiei JURI susţine ca ESMAsă fie organismul de coordonare pentrusupravegherea publică a profesiei deaudit la nivel european, dar restrângeputerile de reglementare şi de altă naturăale ESMA într-o anumită măsură.

În cadrul Consiliului, o serie de statemembre ale UE nu sunt de acord cucompromisul propus de preşedinţia irlan-deză de a înfiinţa un Comitet al Or -ganismelor Europene de Suprave ghere aAuditului (CEAOB), în cadrul ESMA,compus din membrii EGAOB şi avândputere de decizie. Aceste state membreale UE au propus o alternativă la ESMAşi anume consolidarea cooperării exis-

tente realizate în cadrul EGAOB.Majoritatea statelor membre ale UE parsă susţină această alternativă.

FEE sprijină cu fermitate supraveghereapublică a profesiei deoarece este crucia-lă pentru a îmbunătăţi calitatea audituluişi pentru sustenabilitatea pe termen lunga auditorilor şi a firmelor de audit. Cutoate acestea, ar trebui să fie căutat unechilibru adecvat între independenţă şicompetenţă în supraveghere şi acestechilibru ar putea să nu fie uşor de găsitîn interiorul ESMA.

e) Adaptări la raportarea publicăa auditorului privind auditulEIP

FEE sprijină ideea Comisiei Europene dea îmbunătăţi comunicarea publică a audi-torului pentru EIP, în special pentru:

l Informaţii calitative cu privire la riscu-rile semnificative de audit;

l Mai multe rapoarte privind prezumţiacontinuităţii activităţii, bazate pe infor-maţiile furnizate de conducere.

Cu toate acestea, în propunerile CE exis-tă o serie de aspecte care sunt preaprescriptive sau prea detaliate, cum ar firaportarea auditorului cu privire la meto-dologie, la pragul de semnificaţie, laidentificarea fiecărui membru al întregiiechipe a misiunii, la întinderea raportuluide audit etc.

În raportul său, Comisia JURI a Par la -mentului European a îmbunătăţit propu-nerile Comisiei pentru a le face mai prac-tice şi utile. Parlamentul European într-adevăr nu a ignorat proiectul actual alConsiliului pentru Standarde Inter na -ţionale de Audit şi Asigurare (IAASB),normalizatorul internaţional relevant, pri-vind raportarea8 auditorilor, deoarecepieţele globale au nevoie de soluţii globa-le.

8 http://www.ifac.org/auditing-assurance/projects/auditor-reporting

Reforma auditului financiar în viziunea FEE

FEE apreciază foarte mult această abor-dare, chiar dacă mai este de reflectatasupra unor amendamente, care nu vor fiîntr-adevăr practicabile în realitate: deexemplu, raportul JURI conţine un amen-dament care solicită auditorului să dez-văluie, în raportul public asupra EIP,toate celelalte servicii furnizate entităţiiauditate. FEE pune sub semnul întrebăriivaloarea adăugată a unor astfel de dez-văluiri din raportul de audit public.

f) Rolul organismelor profe -sionale

În ceea ce priveşte rolul organismelorprofesionale, propunerea CE permiteanumai delegarea activităţii de aprobare şide înregistrare a auditorilor statutari şi afirmelor de audit. Toate celelalte sarcini,cum ar fi întregul proces de educaţie, decalificare şi de verificare a asigurării cali-tăţii pentru non-EIP nu este posibil să fiedelegate de către autorităţile competentecătre organismele profesionale.

Raportul JURI a eliminat această limitarea delegărilor. Înţelegerea este că Con si -liul este aparent în dezacord cu CE cuprivire la astfel de limitări în privinţa dele-gărilor.

FEE este de acord cu amendamentelepropuse de Comisia PE şi, prin urmare,recomandă ca delegarea către organis-mele profesionale, sub supraveghereaautorităţii competente, să însemne celpuţin:l Aprobarea şi înregistrarea auditorilor,

inclusiv întregul proces de educaţie,calificarea iniţială şi dezvoltarea pro-fesională continuă;

l Verificarea asigurării calităţii pentrunon-EIP.

Într-adevăr, aceste organisme profesio-nale contabile au în prezent experienţa şiexpertiza necesare pentru efectuareaunor astfel de verificări într-un mod renta-bil, contribuind la îmbunătăţirea constan-tă a calităţii auditului.

g) Alegerea instrumentului juridic - şi anume, o Directivăşi/sau un Regulament

Aşa cum s-a menţionat mai sus, CE aemis două instrumente juridice: (a) orevizuire a Directivei de Audit Statutar,care stabileşte „cerinţe minime de armo-nizare” pentru toate auditurile statutare,cerinţe care ar necesita transpunereaacestora de către statele membre aleUniunii Europene (UE) în legislaţia lornaţională, precum şi (b) un nouRegulament cu privire la auditorii statu-tari ai EIP din cadrul UE, care stabileştecerinţe de „armonizare maximă”, care seaplică direct în statele membre ale UE.

Comisia JURI a Parlamentului Europeanpropune transferarea unor prevederi dinRegulament la Directivă, cele mai impor-tante fiind cu privire la: (a) „Organizareainternă a auditorilor şi firmelor de audit”,(b) „Independenţa faţă de entitatea audi-tată” şi (c) „Efectuarea auditului statutar”,făcându-le aplicabile pentru toate entită-ţile. Articolul din Regulament care se

referă la „Comitetul de Audit” este, deasemenea, propus să fie mutat în cadrulunui nou articol al Directivei, dar să fieaplicabil numai EIP.

Consiliul înţelege să ia în considerareaceste propuneri şi chiar alte transferărisuplimentare din Regulament cătreDirectivă.

ConcluzieFEE îndeamnă toate părţile interesate, înspecial părţile implicate în discuţia trilate-rală, să abordeze problema din punctulde vedere al interesului public.

În ceea ce priveşte profesia, FEE invitătoţi membrii săi să se concentreze asu-pra interesului colectiv pe termen lung alîntregii profesii contabile, indiferent demărimea firmelor, zone de practică saude stat membru, ţinând seama de intere-sul public european.

Traducere şi adaptare Cristiana RUS

78/2013

Cercetare


IntroducereÎn unele ţări continuă să existe conceptulde „audit universal”, conform căruia tutu-ror firmelor care funcţionează pe piaţă lise impune să-şi auditeze si tu aţiile finan-ciare. Acest concept pierde astăzi tot maimult teren în Europa, unde tendinţa estede creştere a nivelului variabilelor(număr de angajaţi, active şi cifra de afa-ceri) care se utilizează pentru stabilirealimitelor minime obligatorii de auditare.

După cum se ştie, Directivele Europenefac recomandări statelor membre pentruinstituirea unor norme care să ducă launiformizarea auditului şi contabilităţii înEuropa, pentru a asigura compara bi -litatea între situaţiile financiare ale acto-rilor economici la nivel european şi inter-naţional. Directiva Europeană a IV-a, înart. 51(1), recomandă statelor membreca firmele care nu trec de anumite limitesă nu fie obligate a-şi audita situaţiilefinanciare, lăsând la latitudinea acestorafixarea acestor limite, în funcţie decaracteristicile naţionale ale fiecărei ţări.

Studiu asupra limitelorobligatorii de auditare a situaţiilor financiareîn România

* Drd., Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, România, Facultatea de Științe în cotutelă cu Universitatea Lleida, Spania, Facultatea de Dreptşi Economie, e-mail: [email protected]

A Study on the Compulsory Audit Limits ofthe Financial Statements in Romania This article represents a study on the compulsory audit limits of the financial state-ments established in Romania. This research was realized as a result of knowingthe very small number of compulsory financial audit missions that have been real-ized in Romania between 2011 and 2012. The purpose of the article was to analyzeif the compulsory audit limits established in Romania are according to the level ofeconomic development of the country and to the limits established in otherEuropean countries, or if there is a need of modifying them.The article presents the actual level of the compulsory audit limits established inRomania and the ones from the other EU member states, stressing on the compar-ison with Spain, which though has a higher level of economic development thanRomania has established a lower level of the compulsory audit limits. In order tostress on the comparison there are brought extra- data connected to the number ofaudited firms from this country and the turnover realized by the auditors in Spain. At the end of the article there are made proposals of modifying the compulsory auditlimits in Romania, justifying the made proposals.

Key words: compulsory audit limits, turnover, microenterprise, simplified financialstatements, statutory audit missions

JEL Classification: M 42

Ioana Iuliana POP (GRIGORESCU)*

Abstract

Cuvinte cheie: limite obligatorii de auditare, cifră de afaceri, microîntreprindere,situaţii financiare simplificate, misiuni de audit statutar

cercetare

Limitele obligatorii de auditare în România

Urmând recomandările Directivei, toateţările membre U.E. au fixat la nivel naţio-nal nivelul acestor limite.

Scopul acestui articol este analizarea li -mitelor obligatorii de auditare a situaţiilorfinanciare stabilite în România în actualulcontext economic, compararea lor culimitele stabilite în alte ţări din Europa,evaluarea lor şi emiterea de propuneri înconcordanţă cu concluziile desprinse înurma cercetării.

Metodologia cercetării

Metodologia de cercetare a fost unamixtă, îmbinând cercetarea calitativă cucea cantitativă. Cercetarea calitativă s-aconcretizat într-o cercetare documentarăa legislaţiei în vigoare care se referă lalimitele obligatorii de auditare din Româ -nia, dar şi din alte ţări şi a DirectivelorEuropene în materie de audit financiar.De asemenea, am accesat baze de dateelectronice relevante pentru tema cerce-tată, cum sunt cele ale Comisiei Eu ro -pene, FEE, CAFR, ICAC Spania sau aBăncii Internaţionale de Dezvoltare.

Astfel, am realizat o cercetare descriptivăa datelor culese din sursele prezentate, ocercetare explicativă, care se referă laanalizarea acestor date şi o cercetarecomparativă, în sensul că datele referi-toare la România au fost comparate cudatele referitoare la celelalte ţări membreU.E. şi în special cu cele din Spania, pen-tru a se putea aprecia dacă limitele stabi-lite în România sunt corespunzătoare.

Cercetarea calitativă a fost completatăprintr-o cercetare cantitativă. Datele can-titative au fost culese din site-urile pre-zentate şi au fost cuprinse în cadrul unor

tabele, fiind analizate în evoluţia lor, com-binate şi comparate, astfel încât săputem extrage concluzii utile în concor -danţă cu obiectivele cercetării.

Situaţia limitelor obligatorii de auditare

în RomâniaÎn România, prin O.M.F.P.3055/20091,art. 3(1), se stabilesc următoarele limiteobligatorii de auditare, pentru toate firme-le care timp de 2 ani (la data bilanţului)au depăşit două din cele trei condiţii pre-zentate în Tabelul 1.

Există şi alte societăţi care, indiferent delimitele de mai sus, au obligaţia legală dea fi auditate. În România sunt supuseauditului statutar persoanele juridice pre-văzute în art. 34 din Legea nr. 82/19912:

l instituţiile de credit;

l instituţiile financiare nebancare, defi-nite potrivit reglementărilor legale,înscrise în Registrul general;

l societăţile de asigurare, asigurare-re -asigurare şi de reasigurare;

l entităţile autorizate, reglementate şisupravegheate de Comisia de Supra -ve ghere a Sistemului de Pensii Pri -vate;

l societăţile de servicii de investiţii fi -nanciare, societăţile de admi nis trarea investiţiilor şi organismelor de pla-sament colectiv, autorizate/avizate deComisia Naţională a Valorilor Mobi -liare;

l societăţile comerciale ale căror valorimobiliare sunt admise la tran zac -ţionare pe o piaţă reglementată;

l companiile şi societăţile naţionale;

l persoanele juridice care aparţin unuigrup de societăţi şi intră în perimetrulde consolidare de către o societate-mamă care aplică Standardele in ter -naţionale de raportare financiară;

l situaţiile financiare întocmite în ve -derea efectuării operaţiunilor de fu zi -une, divizare sau a încetării activităţii

l firmele care beneficiază de subvenţiidin partea statului sau UE;

l în baza unei hotărâri judecătoreşti;

l persoanele juridice care au optatpentru auditarea situaţiilor financiareîn actul lor constitutiv trebuie să con-tinue aplicarea acestei prevederi.

În baza acestor reglementări, numărul fir-melor auditate din România în ultimii doiani este prezentat în Tabelul 2.

În opinia noastră, numărul misiunilor deaudit statutar realizate de către membriiCAFR în ultimii doi ani este foarte mic în

98/2013

1 O.M.F.P. 3055/2009 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, Publicat în MonitorulOficial nr. 766 din 10 noiembrie 2009. Anexa este publicată în Monitorul Oficial nr. 766bis din 10 noiembrie 2009

2 Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 454 din 18/06/2008

Ioana Iuliana Pop (Grigorescu)


comparaţie cu numărul de auditori activi(persoane fizice şi juridice) din România,sau în comparaţie cu numărul firmelorauditate anual în alte ţări europene.

Situaţia numărului auditorilor activi dinRomânia pentru anii 2011 şi 2012 esteprezentată în Tabelul 3.

După cum se poate observa, dacă luămdrept exemplu anul 2012, existau unnumăr de 3.555 auditori persoane fiziceactive şi 973 auditori persoane juridiceactive care funcţionau pe piaţa româ-

nească de audit şi s-au realizat un numărde 946 misiuni de audit statutar. Numărulauditorilor financiari activi din Româniaeste absolut disproporţionat în raport cunumărul de firme care au obligaţia să seauditeze.

Dacă analizăm situaţia din România sepot încadra în aceste limite obligatorii deauditare toate categoriile de întreprinderi,minus microîntreprinderile. Criteriile dupăcare o întreprindere din România seîncadrează într-o categorie sau alta, înconformitate cu Legea nr. 346/20044,

sunt prezentate în Tabelul 4.

Analizând datele din tabelul 4 în compa-raţie cu datele prezentate în tabelul 1observăm că singura categorie de între-prindere din România care nu se poateîncadra în limitele obligatorii de auditareeste microîntreprinderea, toate celelaltecategorii putând atinge, într-un momentsau altul, aceste criterii.

Situaţia în alte ţărieuropene

Dacă dăm exemplul Spaniei, în conformi-tate cu Noul Plan Contabil din 20075 auobligaţia să se auditeze toate firmelecare timp de 2 ani (la data bilanţului) audepăşit două din trei condiţii, prezentateîn Tabelul 5.

Comparând datele din tabelul nr.1 şi celedin tabelul nr.5 observăm că România afixat limite obligatorii de auditare maimari decât Spania şi se află între ţărileeuropene cu limitele de auditare cele mairidicate.

În tabelul nr. 6 este prezentată distribuţiaţărilor din Europa în funcţie de limitelemaxime de auditare alese. Din tabel

3 Camera Auditorilor Financiari din România nu prezintă în Rapoartele Anuale situaţia centralizată a numărului de firme care au fost auditate demembri săi pe parcursul unui an, nici numărul firmelor care au fost auditate în mod voluntar sau obligatoriu de către aceştia.

4Legea nr. 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare

5 Real Decreto nr. 1514 din 16 noiembrie 2007 prin care se aprobă Planul General Contabil, publicat în suplimentul la B.O.E. nr. 278 din data de20 noiembrie 2007


rezultă că România are fixate limitele obli-gatorii de auditare la fel de ridicate ca înAustria, Belgia, Germania, Irlanda, Italia,Luxemburg, Ţările de Jos, Elveţia, Anglia,deşi nivelul de dezvoltare economică este

foarte diferit. Firmele de mari dimensiunidin ţările specificate ajung re la tiv uşor laaceste limite, datorită faptului că putereade cumpărare este mare şi, de aici, creş-te şi nivelul cifrei de afaceri.

În Tabelul 7 am realizat o comparaţieîntre PIB-ul României şi cel al altor ţăridin Europa.

Am luat ca exemplu o ţară care faceparte din grupul de care aparţine şiRomânia în ceea ce priveşte nivelul limi-telor obligatorii de auditare – Germania –şi o ţară care face parte din grupul urmă-tor, ale cărui limite obligatorii de auditaresunt mai scăzute – Spania.

Astfel, România fixează limitele obligato-rii de auditare la un nivel apropiatGermaniei, deşi diferenţele de ordin eco-nomic între cele două ţări sunt imense.După cum se poate observa, P.I.B.-ulRomâniei nu reprezintă nici 5% din P.I.B.-ul Germaniei.

România fixează limitele obligatorii deauditare în mod apropiat cu cele mai dez-voltate ţări din Europa. Observăm cumchiar şi Spania optează pentru limite obli-gatorii de auditare mai reduse, deşi PIB-ul românesc după anul 2007 nu reprezin-tă decât 11-12% din PIB-ul Spaniei, iarevoluţia economiei ro mâneşti în urmă-toarea perioadă este un subiect fierbinte,pe marginea lui fiind făcute atât scenariioptimiste, cât şi pesimiste.

Continuăm cu exemplul Spaniei, deoa -rece este ţara care la data aderării la

118/2013

6 datos.bancomundial.org/indicador/NY.GDP.MKTP.CD (accesat la data de 07 iunie 2013)



U.E. avea un PIB comparativ cu cel alRomâniei. Dacă România, în anul 2007,anul aderării la U.E., avea un PIB de 169miliarde $, Spania avea în anul 1986,anul aderării la U.E., un PIB de 244 mil-iarde $ (Spania este mai mare decâtRomânia atât ca suprafaţă, cât şi capopulaţie).

Un fenomen care merită amintit este evo-luţia numărului de audituri obligatorii înSpania, imediat după fixarea limitelorobligatorii de auditare. La sfârşitul anului1989 se aprobă Decretul Legislativ Regalnr. 1564, care stabileşte limitele obli ga -torii de auditare în Spania şi toate ce -lelalte categorii de societăţi comercialecare au obligaţia să se auditeze indife-rent de aceste limite. Legea intră învigoare la începutul anului 1990, iar pri-mele misiuni de audit obligatoriu care seefectuează în baza acestui act normativsunt în anul 1991. Dacă în anul 1990 s-au realizat în Spania numai un numărde 2212 misiuni de audit financiar obliga-toriu, în anul 1991 acestea urcă deaproape 8 ori, ajungând la 16.492misiuni7. Ulterior, numărul misiunilor deaudit obligatoriu a crescut în fiecare an.

Astfel, în anul 2011 Spania avea unnumăr de 5641 auditori persoane fiziceactive şi 1357 auditori persoane juridice,care au auditat un număr total de 68.123firme, din care 47.080 misiuni au fost deaudit obligatoriu. Această creştere anumărului de audituri obligatorii s-a dato-rat în primul moment stabilirii limitelorminime obligatorii de auditare, iar apoiextraordinarei dezvoltări economice pecare a parcurs-o această ţară în aniipost-aderare.

Evoluţia încasărilor din activităţi de auditfinanciar ale auditorilor şi firmelor de

audit din Spania a fost cu adevărat spec-taculară. Dacă în anul 1990 se încasaechivalentul a 347 mii de euro, în anul2011 s-au încasat peste 760 milioane deeuro, adică de 2200 de ori mai mult.Acest lucru oglindeşte traiectul dezvoltă-rii economice pe care l-a parcurs aceas-tă ţară în anii post-aderare, dar şi impor-tanţa pe care a obţinut-o profesia deauditor.

Propuneri1. Având în vedere cele arătate, dar şi

nivelul economic actual al Românieişi perspectivele de dezvoltare, consi-derăm că nivelul limitelor fixate deRomânia pentru audituri obligatoriieste prea ridicat. De aceea propu-nem modificarea art. 5(1) dinO.M.F.P. 3055/2009, în sensul scăde-rii nivelului limitelor legale obligatoriide auditare mai aproape de realitatearomânească şi anume între 5 şi 5,7milioane de € pentru cifra de afacerişi între 2,5 şi 3 milioane de € pentrutotal active.

Astfel, dacă comparăm cu situaţia exis-tentă în prezent, firmele afectate deaceastă modificare vor fi „întreprinderilemijlocii” cu:

l o cifră de afaceri între 5.700.000 şi7.300.000 € şi

l valoarea activelor între 3.000.000 şi3.650.000 €

l care, în cazul în care propunerea ar fiaprobată, vor fi obligate să se audite-ze.

În sprijinul propunerii noastre aducemurmătoarele argumente:

l Scăderea limitelor obligatorii de audi-tare va produce creşterea număruluide „întreprinderi mijlocii” obligate a seaudita, ceea ce va oferi o mai maresecuritate grupurilor de utilizatori,care colaborează cu acestea;

l Datorită numărului de angajaţi (potajunge până la 249) şi al volumului defonduri pe care le gestionează, „între-prinderile mijlocii” pot fi considerate„de interes public”8;

l Numărul firmelor „mari” şi „foartemari” în România este relativ redus,„întreprinderile mijlocii” reprezentândun important procent al mediului eco-nomic. De aceea, este nevoie de ocreştere a credibilităţii în situaţiilefinanciare auditate ale acestor firme,care poate crea un „efect de halou”asupra credibilităţii firmelor în gene-ral;

l Procesul de audit afectează într-oformă pozitivă asociaţii minoritari ai„întreprinderilor mijlocii”;

l Situaţiile financiare auditate dauposibilitatea „întreprinderilor mijlocii”să concureze (cel puţin în credibilita-te) cu firme de dimensiuni mai marisau să se orienteze spre piaţa exter-nă;

l Procesul de auditare creşte posibi li -tăţile de obţinere a creditelor în con -diţii mai avantajoase datorită reduce-rii nivelului riscului de creditare;

l Auditul poate contribui la îmbu nă tă -ţirea gestionării activităţii „între prin -derilor mijlocii” şi a sistemului de con-trol intern, cunoscându-se faptul căvor fi supuse auditării;

l Auditul este cea mai bună metodă dea convinge concurenţa sau de a şter-

7 Date publicate de Institutul de Contabilitate şi Audit din Spania în „Situaţia auditului în Spania”, care se publică anual în BOICAC.8 În conformitate cu Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind cerinţe specifice referitoare la auditul statutar

al entităţilor de interes public, emis la Bruxelles în data de 30 noiembrie 2011 (2011/0359), „entităţile de interes public” sunt acelea care „răs-pund unui interes public semnificativ deoarece prin natura activităţii comerciale desfăşurate, a dimensiunilor, a numărului de angajaţi sau a for-mei juridice implică o gamă largă de factori interesaţi”.


ge orice incertitudine în faţa firmelorcu care se negociază;

l Proprietarii „firmelor mijlocii” nu suntneapărat implicaţi în gestionarea şiadministrarea afacerii, de aceea sejustifică nevoia unui auditor care săinformeze asupra modului de gestio-nare a firmei şi a corectitudinii situaţii-lor financiare;

l „Întreprinderile mijlocii” au o structurăorganizatorică, contabilă şi de controlintern destul de dezvoltată, care aunevoie de o opinie avizată din parteaauditorilor financiari;

l „Întreprinderile mijlocii” care vor fiafectate de obligativitatea audituluiau o cifră de afaceri şi un volum alactivelor care le pot permite cheltuielisuplimentare cu serviciile de audit,fără ca astfel să fie influenţat echili-brul între costuri şi beneficii;

l Mediul economic românesc arenevoie de încredere în situaţiile finan-ciare auditate pentru a se putea dez-volta şi lua decizii în cunoştinţă decauză;

2. Este adevărat că tendinţele actualepe plan european sunt de creştere alimitelor obligatorii de auditare şi desprijin a firmelor de dimensiuni maimici, în sensul reducerii cheltuieliloradministrative ale acestora.

Având în vedere această tendinţă eu ro -peană şi analizând situaţia din Româniaopinăm să rămână excluse de obligaţiade a-şi audita situaţiile financiare toatefirmele care se încadrează în categoria„întreprinderi mici”, dar ating limitele fixa-te actualmente.

Din punct de vedere al numărului deangajaţi, „întreprinderile mici” nu se înca-drează oricum în limitele obligatorii deauditare, având sub 50 de angajaţi. Vor fiafectate, aşadar, de această modificare(adică nu vor mai trebui să-şi auditezesituaţiile financiare) „întreprinderile mici”,

cu o cifră de afaceri de la 7.300.000 € şipână la 10.000.000 € şi cu un volum deactive de la 3.650.000 € şi până la10.000.000 €.

În sprijinul propunerii noastre aducemurmătoarele argumente:

l „Întreprinderile mici” sunt firme dedimensiuni reduse, a căror activitateNU poate fi considerată „de interespublic”;

l În cadrul firmelor mici proprietarii suntdirect implicaţi în activităţile de admi-nistrare şi gestionare, de aceea nu sejustifică nevoia unui auditor financiarcare să-i informeze asupra moduluide gestionare a fondurilor şi întocmi-re a situaţiilor financiare;

l Eliminarea obligativităţii audituluireduce nivelul cheltuielilor pentru fir-mele mici;

l Din cauza dimensiunilor acestorfirme, a nivelului cifrei de afaceri şi avalorii activelor, suportarea unei chel-tuieli cum este cea cu serviciul deaudit obligatoriu poate reprezenta unfactor important de dezechilibru cost-beneficiu;

l Caracteristicile organizatorice, infra -struc tura contabilă şi sistemul decontrol intern în aceste firme sunt maipuţin dezvoltate, de aceea nu necesi-tă o evaluare de amploarea audituluifinanciar;

l „Întreprinderile mici”, aşa cum ammai arătat, au sistemul de controlintern mai puţin dezvoltat şi per fec -ţionat. După cum ştim, una dintre sar-cinile auditului financiar este aceeade revizuire a sistemului de controlintern. Astfel, o apreciere negativă asistemului de control intern atragedupă sine un volum mai mare delucru pentru auditor, ceea ce se vareflecta în numărul de ore de lucru alauditorului şi în onorariul final.Această situaţie este neplăcută pen-

tru client şi va avea o influenţă nega-tivă asupra relaţiei client-auditor, darşi asupra percepţiei în general asu-pra muncii auditorilor financiari;

l De asemenea, se reduc timpul delucru şi eforturile personalului pentrua face posibilă desfăşurarea uneimisiuni de audit;

l Necesităţile utilizatorilor de informaţiicontabile auditate ale firmelor mici arputea fi acoperite şi cu un alt tip deservicii, mai puţin laborioase decâtauditul financiar;

l Neobligativitatea auditului permite fir-melor mici să opteze în mod voluntarpentru contractarea acestui serviciu,ceea ce le va proporţiona mai multăcredibilitate în faţa grupurilor intere-sate;

Eliminarea obligativităţii de a-şi auditasituaţiile financiare pentru „întreprinderilemici” cu o cifră de afaceri începând de la7.300.000 € şi cu un volum de active dela 3.650.000 € ar putea duce la con -tractarea voluntară de către aceştia aunor servicii prestate de către auditoriifinanciari, ceea ce va determina o apre-ciere mai bună a muncii auditorului.

ConcluziiAuditul financiar progresează şi se per-fecţionează într-o ţară în pas cu dezvol-tarea economică, ca răspuns la pro -vocările societăţii pe care o deserveşte.Provocarea majoră a societăţii actualeeste criza economică. Considerăm căauditul financiar nu este parte a pro -blemei, ci parte a soluţiei acestei situaţii.

În condiţii de criză economică este nevo-ie de mai multă încredere în mediul deafaceri, încredere pe care numai auditulfinanciar o poate da. Considerăm cămăsura creşterii numărului firmelor au di -tate în ţara noastră poate contribui laîmbunătăţirea încrederii şi dezvoltării

138/2013



mediului economic. Apreciem că soluţiilepropuse de noi ar putea duce la creşte-rea considerabilă a numărului de firmeauditate în România. Scutirea întreprin-derilor mici de obligaţia de a se audita

poate spori numărul auditurilor voluntare,pe probleme specifice acestui tip defirme, ceea ce va creşte încrederea înmunca auditorilor. Scă de rea limitelorobligatorii de auditare pentru întreprinde-

rile mijlocii va duce fără îndoială la creş-terea numărului misiunilor de audit statu-tar, ceea ce va da mai multă încredere înmediul de afaceri românesc şi va contri-bui la dezvoltarea sănătoasă a acestuia.

Banca Mondială de Dezvoltare, datos.bancomundial.org/indica-dor/NY.GDP.MKTP.CD

Camera Auditorilor Financiari din România, Raportul ConsiliuluiCamerei Auditorilor Financiari din România pentru anul 2010,apărut în 2011, http://www.cafr.ro, accesat la data de 30 mai2013;

Camera Auditorilor Financiari din România, Raportul ConsiliuluiCamerei Auditorilor Financiari din România pentru anul 2011,apărut în 2012, http://www.cafr.ro, accesat în data de 30 mai2013;

Comitetul Economic şi Social European, Avizul privindPropunerea de Directivă a Parlamentului European şi aConsiliului de modificare a Directivei 2006/43/CE privind audi-tul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate şiPropunerea de Regulament a Parlamentului European şi aConsiliului privind cerinţe specifice referitoare la auditul statu-tar al entităţilor de interes public, Jurnalul Oficial al UniuniiEuropene C 191/61 din 29.06.2012, accesat la data de 25 mai2013;

Directiva nr. 2006/43/CE a Parlamentului European din 17 mai2006, care se referă la auditul legal al situaţiilor financiare şial conturilor anuale consolidate, publicată în Jurnalul Oficial alUniunii Europene nr. 157/9 iunie 2006;

Instituto de Contabilidad y Auditoria de Cuentas din Spania,Situaţia auditului Financiar în Spania pentru anii 1991-2011,publicată în BOICAC numerele: 5/1991, 9/1992, 13/1993,18/1994, 21/1995, 25/1996, 30/1997, 33/1998, 37/1999,41/2000, 46/2001, 50/2002, 54/2003, 58/2004, 62/2005,66/2006, 70/2007, 74/2008, 78/2009, 82/2010, 86/2011,90/2012, http://www.icac.meh.es, accesat la data de 12 iun.2011, 2 iunie 2013;

Legea nr. 19 din 12 iulie 1988 privind Auditul Financiar din Spania,publicată în B.O.E. nr. 169/15 iulie 1988;

Legea nr. 12 a auditului financiar din Spania, din 30 iunie 2010,care modifică Legea nr. 19/1988, aprobată prin Real DecretulLegislativ nr. 1564/1989 şi publicată în BOE nr. 159 din 1 iulie2010, şi care recent a fost înlocuită cu TRLAC – Textul revi-zuit al Legii auditului financiar, aprobat prin Real Decretul nr.1din 1 iulie 2011;

Legea nr. 26 din 2010 pentru modificarea şi completarea O.U.G.nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar din România,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din5 martie 2010;

Legea nr. 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înfiinţării şi dez-voltării întreprinderilor mici şi mijlocii, publicate în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2004, cumodificările şi completările ulterioare;

Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial,Partea I nr. 454 din 18/06/2008;

O.M.F.P. 3055/2009 din 29 octombrie 2009 pentru aprobareaReglementărilor contabile conforme cu directivele europene,Publicat în Monitorul Oficial nr. 766 din 10 noiembrie 2009.Anexa este publicată în Monitorul Oficial nr. 766 bis din 10noiembrie 2009;

O.U.G. 90 din 24 iunie 2008 privind auditul statutar al situaţilorfinanciare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolida-te, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 481 din 30iunie 2008;

O.U.G. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicatăîn temeiul art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 67/2002, publi-cată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 31august 2002, dându-se textelor o nouă numerotare.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 4 iunie1999 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legeanr.133/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, parteaI, nr. 230 din 5 aprilie 2002 şi a mai fost modificată şi comple-tată prin Ordonanţa Guvernului nr. 67/2002, aprobată cumodificări şi completări prin Legea nr. 12/2003 publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 23 ianuarie2003;

Propunerea de Regulament a Parlamentului European şi aConsiliului privind cerinţe specifice referitoare la auditul statu-tar al entităţilor de interes public, emis la Bruxelles în data de30 noiembrie 2011 (2011/0359);

Real Decreto nr. 1514 din 16 noiembrie 2007, prin care se apro-bă Planul General Contabil, publicat în suplimentul la B.O.E.nr. 278 din data de 20 noiembrie 2007.

Bibliografie

Cercetare

158/2013

* Drd., Facultatea de Ştiinte Economice şi Gestiunea Afacerilor, Cluj-Napoca, email: [email protected]

Some Reflections Regarding the Expectation Gap and the Public Trust Towards the Auditors

Key words: expectation gap, social responsibility, public interest, auditors' independence, trusting agent

JEL Classification: M 42, M14, M59, G01

Abstract

Cuvinte cheie: ecart de aşteptare, responsabilitate socială, interes public, independenţa auditorilor, agent de încredere

cercetare

Alexandra ARDELEAN*

The financial scandals which strongly impacted the auditors'profession directed the public's attention towards the role andresponsibilities of auditors. Due to their privileged position, itwas alleged that the auditors could and should have given thealarm so that investors and creditors could have made ade-quate decisions. The different outcomes that the public andthe auditors derive from an audit, as well as the divergentopinions regarding the auditors' responsibilities, led to anexpectation gap. Thus, it appeared necessary to better educate the public withrespect to the limits of an audit, so that its expectations to berealistic. On the other hand, the public expressed an obviousmistrust with regards to the auditors' ability to fulfill their roleas agents of trust for society and to protect the wide public

interests and not only those of the direct beneficiary of anaudit. The mistrust towards the auditors has an obviousimpact on the expectation gap. The methodology employedwithin this study is constructivist in nature and, by proceedingas starting point from the academic literature in the field,through deductive methods, the author established the causallink between the two notions. The result of the analysis within the current study revealed anexisting bond between the trust the public puts in the auditorprofession and the expectation gap which needs to be bridgedand conciliated. Therefore, since the objective of auditors andof other involved parties is to reduce the expectation gap andto restore the public trust, their efforts are encouraged to focuson this direction.

Consideraţii privindecartul de aşteptare şi încrederea publiculuifaţă de auditori

Alexandra Ardelean


IntroducereCa urmare a mediatizatelor scandalurifinanciare de la începutul mileniului careau propulsat în prim-plan auditorii, încre-derea publicului s-a erodat foarte mult.Această neîncredere față de profesiaauditorilor își are originea în așteptărilepe care publicul larg le-a orientat înspremisiunea auditorilor. Astfel, auditorii suntpercepuți ca făcând parte din sistemul decontrol prin atestarea stării de sănătatefinanciară a instituţiilor pe care le audi-tează.

De asemenea, în cadrul acestui studiuam abordat şi noțiunea de ecart deaşteptare, pe care am tratat-o încorespondență cu cea de încredere. Prinurmare, ecartul de așteptare implică odiferență de percepție atât din parteaauditorilor, cât și a publicului în privințaresponsabilităților care revin auditorilor.Astfel, dacă auditorii invocă standardeleinternaţionale de audit care vorbesc des-pre emiterea unei opinii asupra conformi-tăţii situaţiilor financiare, publicul largdoreşte responsabilităţi extinse pentruauditori, în așa fel încât aceştia să înde-plinească un rol de asiguratori în privinţaacurateţei şi preciziei informaţiilor finan-ciare. Acest deziderat se justifică prinprisma încrederii pe care un utilizator oare în informaţia auditată şi în profesiaauditorilor. De aici rezultă o discrepanțăsau ecart de așteptare între auditori șibeneficiarii unui raport de audit. Înconsecință, este de dorit o apropiere aecartului dintre ceea ce auditorii pot oferişi ceea ce publicul aşteaptă de la profe-sia auditorilor.

Literatura de specialitate internațională adezbătut aspecte legate de ecartul deașteptare în cadrul mai multor studii,dintre care vom menționa doar câteva.Astfel, Porter (1993) este de acord căecartul de așteptare reflectă discrepanţadintre ceea ce publicul doreşte de la pro-

fesia auditorilor şi limitele şi responsabili-tăţile pe care auditorii înşişi le stabilesc încadrul misiunii lor. Acest fapt se justificăîntrucât grupurile de utilizatori ai rapoar-telor de audit au adus critici auditorilor,acuzându-i că nu fac suficient pentruidentificarea şi prevenirea fraudelor. Înconsecință, beneficiarii unui audit consi-deră că auditorii trebuie să-şi asume res-ponsabilităţi extinse, estimând că, pelângă atestarea conformităţii situaţiilorfinanciare, auditorii au obligaţia de a pro-teja interesele publicului larg prin detec-tarea şi raportarea fraudelor şi neregula-rităţilor (Nelson et al., 1988).

Aşadar, există o discrepanță sau ecart(gap) între profesia auditorilor şi publicprivind percepţia asupra responsabilităţi-lor auditorului. Pe de altă parte, diverseteorii atribuie auditorului postura de gar-dian al interesului public, atribut care nucorespunde cu exactitate sarcinilor șiscopului final al unui audit. Rolul pe careun auditor îl îndeplinește nu poate fi limi-tat la a descoperi cu orice preţ fraude şineregularităţi (Foster, 1984). Se conside-ră că refuzul profesiei de a detecta frau-de într-un mod încadrat prin legislație,profesia auditorilor conturând în modconstant de-a lungul timpului aceastăresponsabilitate în vederea evitării anga-jării juridice în caz de faliment al clientu-lui auditat, a determinat adâncirea ecar-tului de aşteptare (Sikka, 1998). Argu -mentul auditorilor a fost faptul că stan-dardele internaţionale de audit au contri-buit la a-i ghida în identificarea anomalii-lor din situaţiile financiare şi le-au permissă ofere asigurări rezonabile în aceastăprivinţă (Munter & Ratcliffe, 1998). Însă,în urma scandalurilor financiare în careau fost implicaţi auditorii, statutul şi credi-bilitatea profesiei au avut de suferit,încrederea publicului a fost afectată,auditorii fiind acuzaţi de încălcarea aces-tei încrederi (Chan and Leung, 2006).

Literatura de specialitate națională aabordat tot mai mult în ultimii ani aspecte

legate de deontologia și practica auditori-lor. Cu deosebire, s-a scris desprediscrepanța de percepție asupra auditori-lor şi despre modelele existente în lite -ratura internațională în vederea dezvoltă-rii unui model privind discrepanțele depercepție asupra independenței în audit(Țurlea et al., 2011). Discrepanțele deaşteptare din partea utilizatorilor rapoar-telor de audit sunt recunoscute în mediulacademic, precum şi de către profesie,auditul fiind tot mai mult o activitate trans-frontalieră.

Abordaremetodologică

Obiectivul lucrării de față este să sta -bilească o influență sau o legătură decauzalitate între încrederea publiculuifață de profesia de auditor şi ecartul saudiscrepanța de aşteptare. Totodată, încadrul acestui studiu am explorat la nivelconceptual idea de ecart de așteptare înaudit, abordând şi noțiunea de încrederepe care publicul o investeşte în profesiaauditorilor. Acest lucru ne-a apărut cafiind relevant întrucât scandaluri financia-re precum Enron sau mai recent LehmanBrothers au făcut ca auditorii să fieblamați pentru că nu au scos la ivealăneregularitățile din situațiile financiareale companiilor cu probleme și pentru cănu au reușit să identifice fraudele conta-bile. Lipsa unor avertizări concrete dinpartea auditorilor a avut ca rezultat directfaptul că aceștia au fost sever criticațipentru lipsa lor de reactivitate şi efici -ență, efectul fiind diminuarea încrederiipublicului vizavi de profesia auditorilor. Încadrul prezentului studiu am dorit săsubliniem faptul că încrederea publiculuifață de munca desfășurată de auditorijoacă un rol determinant în conciliereaecartului sau discrepanței de așteptaredintre public şi auditori, ceea ce constitu-ie şi scopul temei de cercetare.

Ecartul de aşteptare şi încrederea publicului faţă de auditori

Metodologia de cercetare folosită încadrul acestui articol a constat într-o in -cursiune în literatura de specialitate sprea determina cadrul conceptual al noţiuniide ecart de aşteptare şi modul în careaceastă noţiune interferează cu cea deîncredere în profesia auditorilor. Astfel,criteriul de selecție al articolelor de spe-cialitate l-a constituit importanța studiilorrelativ la aspecte legate de ecartul deaşteptare, respectiv de responsabilitateaauditorilor față de interesul public, pre-cum şi de respectarea încrederii atribuitede către public auditorilor.

Mai mult, din punct de vedere metodolo-gic, demersul nostru a constat într-oîmbinare de metode inductive şi deducti-ve pentru a determina legătura dintreaşteptările publicului larg de la profesiade auditor și încrederea pe care publiculo acordă profesiei. Mai exact, am proce-dat la o abordare de tip constructivist,pornind de la investigații asupra realitățiipentru a ajunge la raționamente perti-nente în urma unei analize conceptualeasupra noțiunilor de ecart de așteptare șide încredere a publicului. Astfel, amreușit să identificăm principalele aspecteale acestor noțiuni și să stabilim olegătură între ecartul de așteptare șiîncrederea pe care publicul larg o inves-teşte în profesia auditorilor.

Structura lucrării se compune din treipărți. Astfel, în prima secțiune am pre-zentat câteva aspecte de ordin generalprivind rolul auditorilor şi respon sa -bilitățile care le revin prin prismastatutului lor, în a doua secțiune amabordat noțiunea de ecart de aşteptare,ancorând-o în realitatea economicăactuală, iar a treia secțiune vorbeşte des-pre încrederea publicului relativ la profe-sia auditorilor şi despre modul în careaceastă încredere este în legătură cuaşteptările pe care publicul le are de laauditori. Încheiem studiul cu partea deconcluzii.

Rolul în continuă evoluţie al auditorilor

Evaluările asupra profesiei nu sunt noi şiau fost întotdeauna determinate de fali-mentul unor companii mari ca urmare aeşecurilor misiunilor de audit. Valoareaauditului, din punctul de vedere al utiliza-torilor informaţiei financiar-contabile seconsideră a fi dependentă de calitatea şiutilitatea situaţiilor financiare auditate.Astfel, beneficiarii unui raport de auditaşteaptă ca auditorii să ofere servicii deatestare obiectivă a conturilor unei enti-tăţi, dând dovadă de integritate şi scepti-cism profesional. Aceste componente aleprincipiilor de etică inerente statutului deauditor financiar, respectiv integritatea,in dependența şi scepticismul profesio-nal, trebuie să fie percepute ca atare decătre terțe părți exterioare procesului deaudit.

Obiectivul principal al unui audit financiareste acela de a furniza o opinie calificatăasupra corectitudinii situaţiilor financiare.În mod evident, rolul auditorilor nu estede a căuta fraude sau neregularităţi, în -tru cât descoperirea şi raportarea fraude-lor reprezintă doar unul dintre obiectiveleunui audit, însă nu este scopul principalal acestuia, ci mai degrabă auditorii ca u -tă să demonstreze conformitatea conturi-lor unei companii cu realitatea. Astfel, au -ditorii emit o opinie fidelă (true and fairview) privind faptul că situaţiile financiareauditate sunt realizate în concordanţă culegislaţia în vigoare, conferind asigurărirezonabile că respectivele situaţii finan-ciare raportate nu au suferit denaturăricauzate de fraudă sau eroare.

Cu toate acestea, auditorii nu pot obţineo asigurare absolută în ceea ce priveştefaptul că falsificări semnificative ale situa-ţiilor fi nan ciare vor fi detectate prin utili-zarea unor teste de audit din cauza inefi-cienţei controlului intern şi a faptului că

probele de audit pe care le deţin sunt maimult persuasive decât conclusive.

Astfel, rolul auditorilor a evoluat de laverificări pure la o abordare bazată perisc. Însă chiar dacă rolul auditorilor afost reconsiderat de-a lungul timpului,scopul auditului rămâne unul social, încentrul preocupărilor sale aflându-seconsiderarea interesului public, alcomunității.

RESPONSABILITATEACONTRACTULUI SOCIALAL AUDITORILOR

Profesia auditorilor financiari se distingeprin aceea că auditorii îşi asumă respon-sabilitatea socială faţă de interesulpublic. Prin noţiunea de public avem învedere toate părţile interesate de situaţii-le financiar-contabile auditate, mai precistermenul include şi se referă la acţionari,salariaţi, furnizori, creditori, bănci, inves-titori, stat şi organismele sale, precum şila alte categorii.

Prin analizarea situaţiilor financiare aleunei entităţi, auditorii se adresează unuinumăr mai mare de utilizatori decât strictbeneficiarului direct cu care s-a încheiatcontractul de audit, de aceea auditoriitrebuie să aibă în vedere considerarea şiapărarea intereselor tuturor acestor utili-zatori.

Auditorii fac parte dintre cei care deţin unrol de supraveghere pe piaţă prin faptulcă se asigură de implementarea şi con-trolul strict al legislaţiei în domeniul finan-ciar-contabil. De aceea, se doreşte per-fecţionarea şi evoluţia rolului auditorilorpe piaţă, pentru a se asigura contribuţiaacestora la creşterea stabilităţii financia-re. Sectorul de audit joacă un rol funda-mental în funcţionarea sănătoasă a pie-ţelor de capital, în condiţiile în care încre-derea investitorului se bazează pe situa-ţiile financiare puse la dispoziţie decompaniile listate.

178/2013

Alexandra Ardelean


Totuși, întrucât auditorii nu îndeplinescun rol de garant sau de asigurător, res-ponsabilitatea acestora este angajatăformal faţă de client în cazul în care nu-şiîndeplinesc obligaţiile specifice profesiei.Auditorii au însă responsabilităţi extinsenu doar faţă de clientul care le-a angajatserviciile, ci şi faţă de ansamblul benefi-ciarilor opiniei de audit, prin prisma rolu-lui public extins, de supraveghere în folo-sul societăţii. Formal, faţă de terţi audito-rii îşi angajează responsabilitatea doar încondiţii de neglijenţă evidentă care poatefi interpretată drept fraudă. Însă dupăcum am precizat, practica economică im -pune auditorilor o responsabilitate mailargă decât cea descrisă de normelelegale. Generally Accepted AuditingStan dards (GAAS), precum şi Statementson Auditing Standards (SAS) sunt norme-le internaţionale care reglementează pro-cesul de audit şi care influenţează per-cepţia publicului asupra calităţii auditului,în sensul că aceste norme constituierepere şi asigurări că respectarea lor s-amaterializat într-un proces de audit efi-cient. Respectarea normelor internaţio-nale de audit este cu atât mai importantădin punctul de vedere al beneficiarilorsituaţiilor financiare auditate, întrucâtaceştia nu au acces la procedura pro-priu-zisă de audit sau la modul în care seacordă credibilitate situaţiilor financiaresupuse unei proceduri de audit.

În consecință, auditorii trebuie să vină înîntâmpinarea nevoilor şi aşteptărilor celorcare se bazează pe munca lor, întrucâtse presupune că această categorie pro-fesională lucrează pentru interesulpublic, cel al investitorilor şi al pieţelor decapital. Firmele de audit sunt susceptibi-le să furnizeze asigurări serioase că afir-maţiile făcute de management în rapoar-tele anuale sunt fiabile şi că cerinţele devaloare justă a situaţiilor financiare audi-tate sunt îndeplinite. Deşi conducereaeste cea care furnizează informaţii finan-ciare privind entitatea auditată, prin exer-

citarea scepticismului profesional, rolulauditorilor este de a acţiona în acest moddin punctul de vedere al beneficiariloropiniei de audit.

Totuşi, este necesar ca publicul să fieconştient de obiectivele şi scopul auditu-lui, pentru că, în caz contrar, o lipsă decunoaştere precisă a limitelor sale poaterezulta în aşteptări nerezonabile de la unaudit şi, mai mult, poate duce la neglija-rea altor factori de risc.

Aspecte privind ecartul de aşteptare

Auditul financiar se confruntă cu diverselimitări, iar faptul că acest lucru nu esteperceput ca atare de către investitori du -ce la crearea unui ecart de aşteptare(expectation gap) privind produsul pecare un auditor îl poate oferi. Noțiuneade ecart semnifică distanța dintre douăpuncte, în cazul de față corespunde dis -cre panței dintre două optici diferiteprivind performanțele obținute sau carese doreşte a fi obținute de către auditori.Beneficiarii serviciilor de audit considerăîntr-o manieră generală că auditorii tre-buie să-şi asume responsabilităţi maiextinse decât examinarea şi atestareacorectitudinii situaţiilor financiare. Maimult, după cum postulează Sikka et al.(1992), unii utilizatori ai raportului de au -dit consideră implicit că auditorii au obli-gaţia directă de a proteja interesele be -ne ficiarilor unui audit prin detectarea şira portarea fraudelor şi a neregularităţilor.Aşadar, există un ecart sau discrepanțăîntre profesia auditorilor şi public în ceeace priveşte percepţia asupra responsabi-lităţilor pe care un auditor trebuie să leîndeplinească.

Noţiunea divergentă de ecart de aştepta-re relativ la misiunea de audit se referăaşadar la discrepanţa dintre optica pri-vind responsabilităţile auditorilor pe care

publicul o atribuie acestora şi percepțiaauditorilor privind propria muncă.

Dat fiind contextul economic actual, seaşteaptă din partea auditorilor perfor-manţe aproape de perfecţiune şi o tole-ranţă zero în ceea ce priveşte raportareafinanciară sau intrarea în procedură defaliment a entităţilor auditate. Cu toateacestea, profesia auditorilor nu poateatinge perfecţiunea prin procedurile pecare le desfăşoară, ca de altfel nici o altăprofesie.

Pe de altă parte, beneficiarii unei opiniide audit îşi formează aşteptările privindserviciile de audit fără să ţină seama decost. Aşteptând servicii extinse din parteaauditorilor, utilizatorii tind să ignore limite-le capacităţilor auditorilor în situaţiile încare nu sunt adoptate etaloane sau stan-darde sau când informaţia nu poate fiauditată.

Noţiunea de ecart de aşteptare nu estenouă, iar cercetarea întreprinsă în dome-niu indică faptul că îşi are originea proba-bilă în auditările publice intens mediatiza-te care au căutat să determine cum frau-da masivă McKesson & Robbins expusăîn 1937 a fost produsă timp de mai mulţiani fără a fi descoperită decât ulterior.

Din punctul de vedere al legislaţiei îndomeniu au fost adoptate, la sfârşitul ani-lor 1980, în SUA, standarde de audit careau căutat să reducă ecartul de aşteptare,mai ales prin standardele SAS 53 - pânăla standardele SAS 61, denumite, în modcolectiv, ca fiind „standardele ecartului deaşteptare”. Aceste standarde vorbescdespre responsabilitatea auditorului de aevalua caracterul rezonabil al aserţiunilorcontabile făcute de către management încontextul aprecierii tuturor situaţiilorfinanciare luate în considerare în cadrulprocedurii de audit.

Cu toate că standardele de audit au învedere reducerea ecartului de aşteptare,publicul larg nu este direct expus stan-


dardelor de audit şi, în consecinţă, nueste conştient de percepţia profesiei asu-pra responsabilităţilor proprii.

Pentru a reduce ecartul de aşteptare dinpartea publicului, se preconizează că omai mare transparenţă în ceea ce priveş-te prezentarea informaţiei contabile arputea contribui la îmbunătăţirea spectru-lui aşteptărilor investitorilor şi ale publicu-lui, într-o măsură extinsă. Sarcina de areduce ecartul dintre performanţele audi-torilor şi aşteptările utilizatorilor cade cuprecădere în seama auditorilor şi a terţe-lor părţi implicate în pregătirea şi prezen-tarea informaţiei financiare.

În mod evident, ecartul de aşteptare sedoreşte a fi restrâns atât din perspectivaaşteptărilor investitorilor şi a publicului,cât şi din perspectiva performanţelor obţi-nute de către auditori. În acest sens,auditorii apreciază că munca lor poate fiîmbunătăţită, însă, pe de altă parte, aş -teptările publicului trebuie să fie realisteîn privința rezultatelor unei proceduri deaudit.

CONCEPȚII ASUPRA ECARTULUIDE AŞTEPTARE

La sfârşitul anilor 1970, Comisia Cohen aidentificat o discrepanţă de aşteptareîntre rolul pe care auditorii îl consideră cafiindu-le atribuit şi aşteptările grupurilorde utilizatori. Acest ecart (gap) constituieo dovadă palpabilă a existenţei unei lipsede acceptare socială a rolului auditorilor,în forma definită de aceştia. RaportulComisiei Cohen (Cohen CommissionReport - CAR, 1978), autorizat de cătreAmerican Institute of Certified PublicAccountants (AICPA), stabileşte faptul căecartul de aşteptare constă în diferenţadintre ceea ce publicul aşteaptă şi arenevoie şi ceea ce auditorii pot şi ar trebuisă îndeplinească în mod rezonabil. Cu

alte cuvinte, acest ecart reflectă discre-panţa dintre ceea ce publicul aşteaptă dela o misiune de audit şi obiectivele pecare profesia auditorilor le conferă aceleimisiuni. Publicul şi utilizatorii informaţieifinanciare au emis critici îndreptateînspre auditori, care vorbesc despre fap-tul că aceştia nu au făcut suficient pentrua detecta şi a raporta fraudele şineregularitățile din cadrul unor situațiifinanciare.

Porter (1993) afirmă că este vorba des-pre două componente ale ecartului deaşteptare. Astfel, vorbim:

l pe de o parte, de un ecart de rezona-bilitate, care se referă la ceea cepublicul se aşteaptă ca auditorii sărealizeze şi ceea ce auditorii pot săîndeplinească în mod rezonabil

l şi, pe de altă parte, de un ecart deperformanţă, care se referă la ceeace publicul poate aştepta de la audi-tori să îndeplinească şi ceea ce publi-cul percepe efectiv că auditorii înde-plinesc.

Sfera funcţiei de atestare citată ca ele-ment implicat în crearea ecartului deaşteptare este legată de faptul că publi-cul are aşteptări nerezonabile în ceea cepriveşte natura şi scopul funcţiei de ates-tare, fapt care se poate rezuma prin ecar-tul de rezonabilitate.

Există mai multe concepții care explicăcauzele existenței ecartului de aşteptareîn rândul publicului în ceea ce priveştemunca auditorilor. În mod tradiţional,ecartul de aşteptare a fost atribuit uneipercepţii greşite din partea publicului cuprivire la rolul pe care auditorii sunt sus-ceptibili să îl îndeplinească. Astfel, ecar-tul de aşteptare se datorează unor aştep-tări excesive (over expectation) de lafuncţia de audit. Pe de altă parte, totSikka et al., (1992) susţine că ecartul de

aşteptare este un rezultat al contradicţieidintre reglementări guvernamentale mini-me şi auto-reglementarea profesiei.

Cu precădere, protejarea intereselor pro-prii de către profesia auditorilor a măritacest ecart. Auditorii au fost blamaţi pen-tru că nu au răspuns în mod adecvataşteptărilor beneficiarilor opiniei de audit,mai ales că auditorilor li s-a cerut timpîndelungat să detecteze erori şi fraude.Într-o anumită măsură, refuzul profesieica obiectivul precis al unei misiuni deaudit să fie detectarea fraudelor a ali-mentat ecartul de aşteptare1. Astfel,

198/2013

1 Hooks, K. L., 1992, Professionalism and self-interest: a critical view of the expectations gap, Critical Perspectives on Accounting, Vol. 3, No. 2,pp. 109–136.

Prin analizareasituaţiilor financiare

ale unei entităţi,auditorii se adreseazăunui număr mai mare

de utilizatori decât strict beneficiarului

direct cu care s-a încheiat contractul

de audit, de aceeaauditorii trebuie

să aibă în vedereconsiderarea şi

apărarea intereselortuturor acestor

utilizatori

Alexandra Ardelean


încercările constante ale profesiei de aevita responsabilitatea detectării fraude-lor au fost justificate de faptul că s-a doritprotejarea intereselor sale pentru a deviapresiunea din partea publicului şi pentrua reduce răspunderea legală a auditori-lor. Din punctul de vedere al auditorilor,prevenirea şi detectarea fraudelor trebu-ie să rămână o responsabilitate a mana-gementului, care are de altfel o obligaţielegală de a expune o raportare financiarăcorectă.

O altă teorie vorbeşte despre faptul căresponsabilitatea auditorilor este o sumăa consideraţiilor care privesc publicullarg. Ca o consecinţă a unei tendinţe de

dereglementare, au existat cerinţe pentrua se avea în vedere protejarea interesu-lui public. În condiţiile în care operaţiuni-le de afaceri au devenit tot mai complexepe fondul competiţiei la nivel global şi arestructurărilor industriale la scară mare,investitorii s-au bazat pe auditori pentru amonitoriza şi a asigura autenticitatea şiexactitatea situaţiilor financiare. Dinacest punct de vedere, ecartul de aştep-tare a apărut ca urmare a eşecului profe-siei de a reacţiona în maniera aşteptatăde public şi derivă din viziunea neconcor-dantă dintre idealizarea auditului şi prac-ticile reale de audit.

Cu toate acestea, ceea ce auditorii potcunoaşte prin prisma misiunii lor şi ceeace diferite părţi ale societăţii ar dori caauditorii să cunoască nu coincid întot-deauna, motiv pentru care este necesarca dezbaterile asupra ecartului de aştep-tare să se focalizeze pe realismul acestoraşteptări din partea publicului, iar rolulauditorilor să fie revalorizat. În ciuda fap-tului că nu s-a extins responsabilitateaauditorilor la detectarea fraudelor, s-aufăcut eforturi pentru ca responsabilităţileauditorilor să fie adaptate aşteptărilorpublicului.

Încrederea publicului în

profesia auditorilorÎn sens etimologic, cuvântul încredere îșiare originea în latinescul fiducia, noțiunecare se fundamenta pe un sentiment desiguranță în privința sincerității și buneicredințe a persoanei sau instituției căre-ia i se acorda. În mod similar, auditorilorfinanciari li se acordă încredere înte -meiată pe expertiza și obiectivitatea decare se presupune că vor da dovadă îndesfășurarea unei misiuni de audit.

O opinie de audit presupune încrederedin partea beneficiarilor raportului de

audit. Diverse părți interesate de rezulta-tul unui proces de audit atribuie încrede-re fără echivoc auditorilor, a căror rațiunede a exista pe piață este de a conferiasigurări sporite că situațiile financiareale unei entități nu au suferit denaturărisemnificative cauzate de fraudă saueroare.

Profesia de auditor, prin compe tența pro-fesională, prin deontologia specifică, prinintegritatea și inde pen dența care trebuiesă fie percepute ca atare de către oriceterță parte, activează în interesul publicu-lui larg. Încrederea pe care acesta o areîn obiectivitatea și scepticismul profesio-nal al auditorului va determina un investi-tor sau organism financiar să ia decizii deplasare de capital şi, respectiv, de credita-re adaptate riscului care transpare dinsituațiile financiare ale unei entități.

Falimente, restructurări şi fraude majoreau condus la instalarea unei neîncrederiîn rândul publicului larg. Drept urmare,utilizatorii informaţiilor financiar-contabilede pe pieţe au simţit că interesele lor suntdate la o parte în momentul în care ceicare au fost numiţi să le reprezinte inte-resele - auditorii - au întâmpinat un eşecîn a recunoaşte şi a atrage atenţia asu-pra unor practici de etică, guvernanţă şicontrol neadecvate. Atenţia publicului s-aîndreptat înspre auditori datorită încrede-rii în analizarea de către aceştia a situa-ţiilor financiare. Iar faptul că au primit oopinie de audit pozitivă capătă o valoaremai mare în sensul corectitudinii şi con-formităţii acestor situaţii cu realitatea.Putem afirma că scandalurile financiareîn care au fost implicaţi auditorii au avutdrept consecinţă punerea la îndoială acredibilităţii profesiei, auditorilor fiindu-lechiar aduse acuze de nerespectare aîncrederii publicului.

INDEPENDENŢA AUDITORULUI -GAJ AL ÎNCREDERII PUBLICULUI

Companii mari, precum şi instituţii finan-ciare cu dificultăţi au primit opinii de audit

Respectarea normelorinternaţionale de auditeste cu atât maiimportantă din punctulde vedere albeneficiarilor situaţiilorfinanciare auditate,întrucât aceştia nu auacces la procedurapropriu-zisă de auditsau la modul în care se acordă credibilitatesituaţiilor financiaresupuse unei proceduride audit


fără rezerve privind situaţiile financiarepublicate cu puţin timp înainte de a facedeclaraţii oficiale relativ la dificultăţilefinanciare cu care se confruntă, opiniicare au fost acordate de către una dintremarile firme de audit2. În multe situaţii,auditorii au îndeplinit şi servicii conexe şide consiliere, lucru care a adus în discu-ţie independenţa auditorilor. Acest con-flict de interese a fost pus în evidenţă atâtdupă colapsul Enron, cât şi în contextuldificultăţilor băncilor şi ale altor instituțiifinanciare din perioada 2007-2009. Cutoate că în urma crizei financiar-bancarenu s-a înregistrat în mod clar un eşec deaudit, totuşi atenţia publicului s-a îndrep-tat înspre capacităţile limitate ale auditu-lui, precum şi înspre nevoia de a reformapractici şi reglementări, inclusiv de a pla -sa constrângeri asupra serviciilor conexeefectuate de către auditori pentru clienţiilor pentru care desfăşoară şi servicii deaudit.

În ceea ce priveşte misiunea auditoruluifinanciar, acesta acţionează ca un agentde încredere al comunităţii. Pentru înde-plinirea funcţiei de agent de încredere,independenţa auditorului este esenţială,întrucât societatea doreşte o opinie inde-pendentă asupra bilanţului de gestiune almanagementului, opinie care nu poate fiobţinută dacă auditorul este subordonatîn vreun fel acestuia. Mai mult, societa-tea doreşte să primească garanţii în ceeace priveşte relaţia dintre auditori şi mana-geri în vederea funcţionării eficiente aagentului de încredere, respectiv a audi-torului. Principiul general care trebuie săghideze auditorul este acela de a depunesuficientă muncă pentru a îndepliniaşteptările societăţii.

Auditorii, prin rolul pe care îl deţin, deverificare a situaţiilor financiare prezenta-te de managementul entităţii, se presu-pune că acţionează în interesul investito-

rilor (acţionarilor) şi al instituţiilor dereglementare prin supravegherea şi con-trolul acţiunilor managementului, spre aemite o opinie calificată privind monitori-zarea riscurilor şi dacă există discrepan-ţe în raportarea financiară. O alterare aacestui deziderat poate fi ilustrată de fap-tul că, chiar dacă răspunderea auditorilorse îndreaptă spre investitorii entităţiiauditate şi spre publicul larg în general,auditorii sunt plătiţi de către compania pecare o auditează. Adevăratul client alauditorilor rămâne publicul, mai precisansamblul utilizatorilor informaţiei finan-ciar-contabile auditate. Pentru buna des-făşurare a activităţii lor, auditorii financiaritrebuie să fie independenţi faţă de con-ducerea entităţii auditate întrucât îşiexprimă opinia asupra situaţiilor financia-re prezentate de acea conducere.

RESTAURAREA ÎNCREDERIIPUBLICULUI ÎN VEDEREACONCILIERII ECARTULUIDE AŞTEPTARE

Restaurarea încrederii investitorilor şi asocietăţii în general a devenit o prioritateîn urma scandalurilor financiare şi a unoreşecuri de audit cu impact negativ asu-pra încrederii publicului în relevanţamisiunii profesiei de audit. S-au făcuteforturi de restaurare a acestei încrederi,pornind de la ideea că dacă încrederea

pe care societatea o investeşte în efi-cienţa unui audit şi în opinia dată de audi-tor se pierde, atunci şi utilitatea socială aunui audit este compromisă.

Atât restaurarea încrederii publicului, câtși reducerea ecartului de așteptare con-stituie un deziderat fundamental în vede-rea legitimării rolului auditorilor. Am iden-tificat că există o legătură între celedouă, astfel:

Un nivel ridicat de încredere din parteapublicului în ceea ce privește relevanțaopiniei de audit poate duce la diminuareaecartului de aşteptare.

Această ipoteză se justifică prin faptul căo încredere sporită privind performanţeleunui audit reconfortează publicul larg însentimentul de convingere privind buna-credință a auditorilor şi siguranța că ace-ştia lucrează pentru interesul lor, al bene-ficiarilor unei opinii de audit. Ca oconsecință a acestei asigurări, ecartul deaşteptare din partea publicului cunoaşteun trend descrescător.

În sens contrar, un nivel redus de încre-dere din partea publicului în relevanțaopiniei de audit are drept urmare incerti-tudini privind modalitatea în care auditoriiajung la opiniile de audit, ceea ce com-promite însăşi credibilitatea întreguluiproces de audit. Astfel, ecartul de aştep-tare va înregistra un trend crescător.

218/2013

2 Auditurile efectuate de către una dintre firmele de audit parte a Big Four poartă în ele o garanţie adiţională că situaţiile financiare ale entităţii suntcorecte din punctul de vedere al investitorilor.

Alexandra Ardelean


Existența unei relații invers proporționaleîntre încrederea pe care publicul o inves-teşte în profesia auditorilor şi ecartul deaşteptare pune în lumină faptul căpublicul reacționează foarte puternic lascandalurile în care profesia auditorilor afost sau ar putea fi implicată în modnegativ, care nu sunt acceptabile şiprovoacă indignare. În consecință, res-taurarea încrederii publicului este priori-tară atât pentru profesie, cât şi pentruorganismele de reglementare, iar ecartuldintre aşteptările publicului şi perfor -manțele obținute efectiv sau doar perce-pute ale auditorilor se doreşte a fi res-trâns şi chiar îndepărtat.

ConcluziiConfruntați cu un climat de neîncredereinstaurat în rândul publicului faţă deprofesia auditorilor, toți actorii implicați înprocesul de audit fac eforturi în vedereareducerii discrepanţei dintre aşteptărilepublicului în continuă evoluţie şi ceea ceauditorii pot într-adevăr oferi prin proce-dura de audit pe care o desfăşoară.Pentru a îmbunătăți încrederea publiculuiîn privința calității unui audit şi a atestacă informaţiile financiare auditate suntautentice şi demne de încredere, audito-rii trebuie să depună eforturi sporitepentru a-şi asigura independența şiscepticismul profesional.

Aceste demersuri din partea auditorilorau fost interpretate şi ca o modalitate aprofesiei de a-şi păstra statutul de auto-reglementare fără ca poziţia auditorilorsă sufere schimbări radicale.

În plus, o educare a publicului în privinţalimitelor şi a capacităţilor reale ale audito-rilor, precum şi o mai mare transparenţăprivind procedura care stă în spatele uneiopinii de audit se impun pentru ca încre-derea publicului în profesia auditorilor săfie restaurată.

Elementul de noutate pe care l-am adusîn cadrul acestui studiu a constat însublinierea existenței unei legături inversproporționale între ecartul sau discre -

panța de așteptare și încrederea pe carepublicul o conferă auditorilor. Acestaspect poate fi aprofundat în cadrul unorcercetări viitoare.

Apostolou, N. and Grumbley D. L.(2008), Auditors’ responsibilities withrespect to fraud: A possible shift?,The CPA Journal (February): 32-37.

Brougham, S. K. & Parker, M. V. (1991),The expectations gap: has SAS58changed the public’s perception ofindependent auditor’s legal respon-sibilities?, Journal of AppliedBusiness Research, Vol. 7, No. 3,pp. 78–82.

Chung, J. (1995), Auditors’ confidenceand the audit expectation gap,Australian Accountants, Vol. 65, No.5, pp. 26–30.

Cohen Commission (1978), Report ofthe Commission on Auditors’Responsibilities; Conclusions andRecommendations, New York:AICPA

Foster, D. (1984), The auditor and fraud– watchdog or bloodhound,Accountancy, December, pp. 17– 18.

Hooks, K. L. (1992), Professionalismand self-interest: a critical view of theexpectations gap, CriticalPerspectives on Accounting, Vol. 3,No. 2, pp. 109–136.

Humphrey, Cristopher& Loft, Anne &Woods, Margaret, (2009), The globalaudit profession and the internatio-nal financial architecture:Understanding regulatory relation-ships at a time of financial crisis,Science Direct Journal, ManchesterBusiness School, University ofManchester, Booth Street West,Manchester M15 6PB, UnitedKingdom

Munter, P. & Ratcliffe, T. A. (1998),Auditor’s responsibility for detectionof frauds, The National Public

Accountants, Vol. 43, No. 7, pp.26–28.

Porter, B. A. (1993), An empirical studyof the audit expectation-performancegap, Accounting and BusinessResearch, Vol. 24, No. 93, pp.49–68.

Sikka, P., Puxty, T., Willmott, H. &Cooper, C. (1992), Eliminating theExpectation Gap, London: ACCA.

Sikka, P., Puxty, A., Willmott, H. &Cooper, C. (1998), The impossibilityof eliminating the expectation gap:some theory and evidence, CriticalPerspectives on Accounting, Vol. 9,No. 3, pp. 299–330.

Tidewell, G. L. & Abrams, A. L. (1996),Auditor’s liability and responsibility infinding fraud, Business andEconomic Review, Vol. 42, No. 2, pp.28–32.

Țurlea, Eugeniu & Mocanu, Mihaela(2012), Model privind discrepanțelede percepție asupra independențeiîn auditul financiar, Revista „AuditFinanciar”, nr. 10, octombrie 2012

Wade, R. (2007), A new global financialarchitecture?, New Left Review 46,pp. 113–129.

American Institute of Certified PublicAccountants (AICPA), (1988), TheAuditor’s Responsibility to Detectand Report Errors and Irregularities,Statement on Auditing StandardsNo. 53. New York, NY: AICPA.

US Treasury, 2008, Final report of theadvisory committee on the auditingprofession to the US department ofthe treasury, October. Accesat de pethe www.treasury.gov in 6 Aprilie2013

Referinţe bibliografice selective

Cercetare

IntroducereConceptul de fraudă se diferenţiază înprimul rând prin caracterul de intenţiona-litate al actului în sine, în comparaţie cueroarea care are un comportament alea-toriu, în acest concept fiind de asemeneaimplicată acoperirea deliberată a faptelorcu un grad ridicat de sofisticare. ISA 240„Responsabilităţile auditorului privindfrauda în cadrul unui audit al situaţiilorfinanciare” defineşte conceptul de fraudăca fiind „Un act intenţionat comis de unulsau mai mulţi indivizi din cadrul conduce-rii, persoanelor însărcinate cu guvernan-ţa, angajaţilor sau unor terţe părţi, ceimplică utilizarea înşelăciunii pentru aobţine un avantaj injust sau ilegal”1. Încadrul tehnicilor de investigaţie a fraudei,profesionistul contabil poate apela pen-tru a identifica tendinţele suspecte încadrul informaţiei auditate la instrumentecomplexe, cum ar fi programele informa-tice specializate, dar de asemenea are laîndemână şi instrumente analitice acce-sibile, cum este cazul aplicării legii luiBenford 2.

Printre acţiunile recomandate de cătreISA 240 este inclusă şi aplicarea unorproceduri de audit adecvate cu privire lariscurile evaluate de denaturare semnifi-cativă ca urmare a fraudei, în acest caz,procedurile analitice fiind printre cele maiaccesibile. În cele mai multe cazuri, audi-torul suspectează frauda, dar şansa des-coperirii acesteia este în general redusă.Aplicarea unei metode cu caracter statis-tic, aşa cum este modelul lui Benford,poate creşte probabilitatea matematică aidentificării fraudei, din cauza dificultăţiiimplicite de includere în cadrul uneiacţiuni de fraudă a unui „tipar” de naturăstatistică.

238/2013

Cercetare privindaplicarea modeluluiBenfordîn detectareariscului de fraudă

* Auditor financiar, Altrix Consulting SRL, Sibiu, [email protected] IFAC, Manual de Reglementări Internaţionale de Control al Calităţii, Audit, Revizuire, Alte Servicii de Asigurare şi Servicii Conexe 2012, Ed.

CAFR, România, 2013, vol. I, pag. 165.2 Frank Bendford, The law of anomalous numbers, Proceedings of the American Philosophical Society, 1938, pag. 78.

Research Regarding the Usage of theBenford’s Model for the Fraud Detection The article investigates the statistical model of Bedford’s Law, followed by a practi-cal example, using specific numerical data extracted from the Romanian securitiesfinancial market. The Benford’s Law model is accompanied by a theoretical expla-nation and also by the presentation of the restrictions to practical usage. The cen-tral theme is part of the general environment of ISA 240 “The Auditor’sResponsibilities Relating to Fraud in an Audit of Financial Statements”.

Key words: detection, fraud risk, Benford’s law

JEL Classification: M10, M42

Alexandru CORACIONI*

Abstract

Cuvinte cheie: detectare, risc de fraudă, legea lui Benford

cercetare

Alexandru Coracioni


Metodologia şi obiectivele

cercetăriiArticolul se caracterizează ca un demersde cercetare pozitivă, în cadrul căruiaconceptul teoretic este reflectat şi de -monstrat practic printr-un exemplu alesîn ajutorul profesioniştilor din domeniulauditului financiar. Metoda urmată în rea-lizarea acestei cercetări a constituit-oconsultarea literaturii de specialitate, pre-zentată în bibliografie, împreună cu dez-voltarea şi detalierea conceptului teoreticprin intermediul unui exemplu practic.Prin esenţa sa practică, această proce-dură analitică bazată pe modelul de tipcantitativ al legii lui Benford, care pune înevidenţă o relaţie de tip statistic, se înca-drează într-o cercetare de tip pragmatic.De facto, scopul principal al acestei pro-ceduri analitice este evidenţierea uneirelaţii cauzale dintre diferitele variabile, încontextul verosimilităţii acestor relaţii,lucru care a facilitat demersul acestuiarticol. Lucrarea presupune de aseme-nea şi o abordare explicativă deoarecepe parcursul articolului aspectele teoreti-ce au fost exemplificate printr-o soluţieaplicativă.

Prezentarea matematică a legii

lui BenfordLegea lui Benford se referă la distribuţiafrecvenţelor de apariţie a cifrelor în diferi-te situaţii de ocurenţă a informaţiilornumerice în cadrul surselor de date dinviaţa reală. Astfel, numărul 1 apare caprimă cifră în proporţie de 30% dincazuri, în timp ce numerele mai mari apar

cu o probabilitate mai mică (spre exem-plu, cifra 4 apare cu o frecvenţă de apro-ximativ 5%). Distribuţia primelor cifreeste aceeaşi cu mărimea intervalelorunei scări logaritmice, iar rezultatele seaplică la o varietate foarte mare de date(spre exemplu, facturile de la furnizorii deutilităţi, preţurile acţiunilor etc.). Din punctde vedere matematic, legea de distribuţiese aplică numerelor în baza 10, dar exis-tă generalizări ale legii pentru distribuţiaunor numere în alte baze de numeraţie,sau pentru al doilea sau următoarelecifre ale unui număr. O mulţime de nume-re va urma legea lui Benford dacă primacifră d (d ∈ {1, ..., 9}) apare cu probabili-tatea (1):

P(d) = log10(d + 1) – log10(d) =log10(1+1/d) (1)

Logaritmul unui număr real pozitiv esteexponentul puterii la care trebuie ridicatun alt număr fix (numit bază) pentru a seobţine numărul dat.

Din punct de vedere numeric, primelecifre ale unui număr care urmează legealui Benford au distribuţia prezentată înTabelul 1 (reprezentare Grafic 1).

Mărimea probabilităţii P(d) este în directălegătură cu mărimea intervalului dintre dşi d+1 pe o scară logaritmică, deci varespecta distribuţia aşteptată a mantisei(partea zecimală totdeauna pozitivă aunui logaritm) logaritmului numărului res-pectiv, dar nu al numărului însuşi, fiinduniform distribuită probabilistic. Legeapoartă numele fizicianului Frank Ben -ford3, chiar dacă a fost pentru prima datăprezentată de matematicianul Simon

3 Frank Bendford, The law of anomalous numbers, Proceedings of the American Philosophical Society, 1938, pag. 78.

Aplicarea modelului Benford în detectarea riscului de fraudă

Newcomb în 1881. Fizicianul FrankBenford a verificat această lege pe dateprovenind din 20 de domenii diferite(20.229 date de observaţie).

Explicaţia legii lui Benford, a fost realiza-tă în mai multe moduri, cum ar fi spreexemplu:

l Consecinţă a procesului de creşte-re exponenţială: principial se bazea-ză pe presupunerea că mantisa loga-ritmilor numerelor este uniform distri-buită. Acest lucru este aproximativcorect dacă numerele sunt ele înseledistribuite peste mai multe ordine demărime (nu doar într-un interval), faptce se întâmplă frecvent în cazul feno-menelor de creştere exponenţială,cum ar fi spre exemplu preţul acţiuni-lor;

l Invarianţă scalară: distribuţia nume-relor dintr-o listă reală nu depinde deunitatea de măsură utilizată, cu altecuvinte multiplicarea cu aceeaşi con-stantă nu va avea un efect asupradistribuţiei. Fenomenul este denumitinvarianţă scalară, iar variabilele caresunt repartizate logaritmic normalrespectă proprietatea aceasta;

l Distribuţii de probabilitate multi-plă.

Limitări în aplicare

Modelul legii lui Benford se aplică laseturi de date care sunt distribuite pe maimulte ordine de mărime. De asemenea,modelul nu se aplică dacă vrem să verifi-căm valorile dintr-o listă de facturi sau

plăţi cuprinse între două valori limită(spre exemplu, între 50.000 – 100.000lei) sau deasupra unei valori minimale orisub nivelul unei valori maximale.

Există studii aplicate la datele contabilecare pun în evidenţă anumite criterii deaplicabilitate a legii lui Benford4. Ase me -nea criterii pot fi, spre exemplu, în cazulunor distribuţii unde există posibilitateaaplicării legii lui Benford: volume mari dedate, numere care rezultă din calculematematice (cantitate x preţ) sau datecare rezultă din operaţiuni de tranzacţio-nare reale (cazul unor vânzări, decontăride cheltuieli). Criterii care pot să atesteimposibilitatea aplicării legii lui Benford arputea fi pentru datele contabile: situaţiaîn care numerele sunt atribuite (numerede facturi, cecuri), acolo unde numerelesunt influenţate de decizii subiectiveumane (preţuri de tipul 2,99), conturi culimitări de maxim sau de minim sau con-turi care nu înregistrează tranzacţii.

Aplicaţie practică

În afara aplicaţiilor din domeniul ştiinţific(spre exemplu, studiul datelor genetice),modelul legii lui Benford şi-a găsit o apli-caţie imediată în activităţile de detectarea fraudei în general, precum şi în particu-lar pentru detectarea fraudei contabile. ÎnSUA, probele fundamentate pe aplicarealegii lui Benford au fost admise ca probejudiciare în cadrul cazurilor penale 5.

Modelul poate fi aplicat, în scopul detec-tării rezultatelor anormale, pentru sesiza-rea unor fraude potenţiale în listele careinclud date socio-economice care sunt

folosite în procesul de planificare publi-că6, prin simpla comparare a frecvenţeide distribuţie a primei cifre în cadrul date-lor, cu distribuţia aşteptată în conformita-te cu legea lui Benford. Urmând aceeaşiidee, modelul poate fi utilizat în expertizajudiciară contabilă („forensic accounting”)sau în activitatea de audit pentru a depis-ta posibile fraude contabile 7. În activita-tea practică, de detectare a fraudei con-tabile, se poate utiliza mai mult decât pri-mul digit, spre exemplu, primele douăcifre au de asemenea o frecvenţă de dis-tribuţie care poate fi estimată în cadrullegii Benford.

În cadrul unui exemplu practic, am încer-cat să aplicăm legea lui Benford asupraunei baze de date reale care reprezintăun sumar de tranzacţionare de acţiuni dincadrul Bursei de Valori Bucureşti(http://www.bvb.ro/TradingAndStatistics/TranzactPreced.aspx).

Am prezentat primele 10 acţiuni şi ultime-le 10 acţiuni tranzacţionate, din cadrulbazei de date utilizate, în conţinutulTabelului 2 (nr. tranzacţii 1.625, volum38.271.468 lei, valoare 13.617.768,59lei, număr de simboluri tranzacţionate123), pentru data de 3 mai 2013.

Testarea aplicabilităţii legii lui Benford amefectuat-o asupra primei cifre din coloanacare reprezintă valorile tranzacţionate(spre exemplu, pentru simbolul AER(Aerotech) valoarea tranzacţionată este4.812,56 lei, având prima cifra 4). Paşiiefectuării testului au fost următorii:

l Obţinerea bazei de date de pe site-ulBursei de Valori Bucureşti;

l Determinarea primei cifre diferită dezero în coloana valorilor;

258/2013

4 Durtschi C, Hillison W, Pacini C., The effective use of Benford’s Law to assist in detecting fraud in accounting data, Journal Forensic Accounting5, 2004: 17–34.

5 http://www.isaca.org/Journal/Past-Issues/2011/Volume-3/Pages/Understanding-and-Applying-Benfords-Law.aspx, consultat în data de02/02/2013.

6 Varian, Hal, Benford’s law, The American Statistician 26: 65.7 Mark J. Nigrini, I’ve Got Your Number, Journal of Accountancy, mai 1999.

Alexandru Coracioni


l Calcularea frecvenţei de apariţie aprimei cifre;

l Compararea cu frecvenţa teoreticăprezentată de Legea lui Benford;

l Reprezentarea grafică a celor douăfrecvenţe de apariţie.

Pentru efectuarea filtrării numerice amfolosit o foaie de calcul tabelar Excel, încadrul căreia, spre exemplu, determina-rea primei cifre a fost efectuată prin utili-zarea funcţiei LEFT (text, număr de

caractere), care furnizează primul saucâte caractere dorim aflate la începutulunui şir de caractere alfa-numerice. Dacădorim să „contabilizăm” de câte ori apareprima cifră, putem folosi pentru volumemari de date numerice funcţia COUNTIF(interval, criteriu).

Centralizarea frecvenţelor de apariţieeste prezentată în cadrul Tabelului 3.

Reprezentarea grafică a distribuţiei frec-venţelor de apariţie a primei cifre în ca -

drul bazei de date analizate este prezen-tată în conţinutul Graficului 2, în compa-raţie cu distribuţia teoretică de apariţie înconformitate cu Legea lui Benford.

Exemplul numeric prezentat nu are cascop evidenţierea unor aspecte anorma-le în derularea tranzacţiilor cu acţiuni dincadrul bazei de date utilizate; scopul estede a prezenta într-o manieră simplămodul de utilizare a unui instrument delucru uşor de folosit de către auditori înactivitatea practică.

Aplicarea modelului Benford în detectarea riscului de fraudă

Observăm din prezentarea grafică că dis-tribuţia statistică a primului digit urmeazăîn mod similar distribuţia teoretică, iardiferenţele mai mari apar acolo unde

numărul frecvenţelor este mai redus.Pentru a putea emite concluzii semnifica-tive asupra acestor neconformităţi ar tre-bui extinsă analiza pe un volum semnifi-

cativ mai mare de date.

ConcluziiLiteratura de specialitate8 prezintă rezul-tate ale unor studii referitoare la statisticadetectării fraudei. În cadrul acestor studii,posibilitatea depistării fraudei, în urmaverificărilor efectuate de către auditorulextern se situează pe penultimul loc (4 – 5%).

Pe primele trei locuri, se situează a)depistarea fraudei în urma semnalării decătre un angajat, b) de către controlulintern sau c) în urma verificărilor realiza-te de către auditorul intern.

Procedeul prezentat, fundamentat pelegea lui Benford, poate fi utilizat cu uşu-rinţă atât de către auditorul extern înmisiunea sa, dar şi de auditorul intern înabordarea evaluării şi identificării risculuide fraudă.

În mod evident, activitatea desfăşuratăde către auditorul extern pentru detecta-rea fraudelor trebuie orientată cătredomeniile având un risc inerent ridicat,aşa cum este domeniul tranzacţiilor denumerar. Pentru a depista operaţiunile curisc de fraudă, auditorul trebuie să apliceîn afara procedurilor analitice şi alte tipuride teste specifice, începând cu testelemecanismelor de control şi finalizând cudiverse teste specifice de detaliu.

278/2013

8 Alvin A. Arens and James K. Loebecke, Audit. O abordare integrată, Ed. Arc, Chişinău, 2003, pag. 336.

Alvin A. Arens and James K. Loebecke, Audit. O abordare integra-tă, Ed. Arc. Chişinău, 2003.

Cindy Durtschi, Hillison William, Pacini Carl, The Effective use ofBenford’s Law to Assist in Detecting Fraud in AccountingData, Journal of Forensic Accounting, 1524-5586/Vol.V(2004), 2004 R.T.Edwards, Printed in USA.

Frank Benford, The law of anomalous num bers, Proceedings ofthe Ame rican Philosophical Society, 1938.

Mark J. Nigrini, I’ve Got Your Number, Journal of Accountancy,mai 1999.

Varian, Hal, Benford’s Law, The American Statistician nr. 26.IFAC, Manual de Reglementări Interna ţionale de Control al

Calităţii, Audit, Revizuire, Alte Servicii de Asigurare şi ServiciiConexe 2012, Ed. CAFR, România, 2013, vol. I,

http://www.bvb.ro

Bibliografie

Cercetare


Introducere Asigurarea funcţiei de audit public internîn sistem de cooperare se poate reali-za pe baza liberului consimţământ adouă sau mai multe entităţi publice loca-le care nu şi-au constituit propriul com-partiment de audit intern sau prin coope-rarea în cadrul structurilor asociative aleautorităţilor publice locale1.

Criteriile care stau la baza constituiriiunui compartiment de audit intern în sis-tem de cooperare presupun grupareamai multor entităţi publice locale, pezone geografice sau pe principalele căide comunicaţie în jurul unei entităţi pu -blice locale sau structuri asociative careare rol de organizator al activităţii deaudit intern.

Entităţile publice locale semnatare aleacordului susţin financiar funcţionareaparteneriatului şi achită contravaloareacheltuielilor ocazionate de organizarea şi

cercetare

Studiu asupra asigurării funcţiei de audit public intern în sistem de cooperare

* Dr., Agenţia de Plăţi şi Inspecţie Socială Buzău, e-mail: [email protected]** Dr., Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi a Persoanelor Vârstnice, e-mail: [email protected]*** Dr., Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, e-mail: [email protected]**** Drd., Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, e-mail: [email protected] Hotărârea Guvernului nr. 1183 din 2012 pentru aprobarea Normelor privind sistemul de cooperare pentru asigurarea funcţiei de audit public

intern, publicată în Monitorul Oficial nr. 839 din 13 decembrie 2012.

Study on Providing Public Internal AuditFunction in System of CooperationAccording to the new provisions on cooperation system to provide internal audit func-tion, this objective can be achieved on the basis of free consent of two or more localpublic entities which have not established their own internal audit department. Thecriteria underlying the establishment of the internal audit department cooperationsystem involves grouping several local entities, for instance by geographical area orthe main communication routes. Ensuring the internal audit function on this systemis an alternative of providing audit function by organizing internal audit department.This study takes as starting point the premise that internal audit is an independentand objective activity that provides assurance to the entity regarding the degree ofcontrol over operations, guide it to improve its activity and contribute to adding value.Therefore, the authors considered useful a comparative analysis of the added valueprovided by the internal audit performed in a cooperative system and by its owndepartment. The present quantitative study was made through a cost-effectivenessanalysis, the effectiveness being measured by a scorecard. The result of this studyis a quantitative model of decision based on updating the net added value.

Key words: internal audit, cost-benefit analysis, Balanced Scorecard

JEL Classification: H83, M42

Cuvinte cheie: audit public intern, analiza cost-eficacitate, Balanced Scorecard

Adrian VINTILESCU BELCIUG*, Lăcrămioara CORCHEŞ**,Daniela CREŢU*** & Adriana LUPU****

Abstract

Asigurarea funcţiei de audit public intern în sistem de cooperare

funcţionarea compartimentului de auditintern, pe baza prevederilor din acordulde cooperare.

Susţinerea financiară a parteneriatului serealizează în funcţie de serviciile de auditintern realizate de compartimentul deaudit intern înfiinţat la nivelul entităţiipublice locale/structurii organizatoare.

Astfel, cheltuielile generate de organiza-rea şi funcţionarea compartimentului deaudit intern sunt stabilite sub forma unui,,cost mediu zilnic/auditor” de către enti-tăţile publice membre şi specificat în moddirect în acordul de cooperare, fiindsuportate de acestea, după efectuareaprestaţiei, având la bază informaţiile dinfoaia colectivă de prezenţă (pontaj),aprobată de conducătorul entităţii publi-ce.

Aceste cheltuieli decontate între entitateapublică locală/structura asociativă orga-nizatoare şi celelalte entităţi publicemembre ale acordului de cooperare sereferă la:

l salarii şi alte drepturi de personalacordate auditorilor interni, obligaţiilecătre bugetul de stat, bugetul asigu-rărilor sociale de stat sau bugeteleoricărui fond special, rezultate înurma acordării drepturilor de perso-nal,

l cheltuielile privind deplasările audito-rilor interni pentru realizarea misiuni-lor de audit intern,

l cheltuielile privind asigurarea pregăti-rii profesionale continue a auditorilorinterni

l cheltuielile materiale necesare func-ţionării compartimentului de auditintern.

Structura de audit public intern are faţăde entitatea publică locală/structura aso-ciativă organizatoare o subordonareadministrativă, iar faţă de entităţile publi-

ce membre ale acordului de cooperarerăspunde în legătură cu planificarea şirealizarea misiunilor de audit intern.

Pe de altă parte, auditul intern este oactivitate independentă şi obiectivă care:

l oferă entităţii o asigurare în ceeace priveşte gradul de control asu-pra operaţiunilor,

l îndrumă pentru a-i îmbunătăţi acti-vitatea şi

l contribuie la adăugarea unui plusde valoare.

Performanţa auditului intern nu este datănumai de gradul de asigurare adus, denivelul îndrumărilor şi de plusvaloareaadusă în sine, ci şi de resursele şi costu-rile aferente desfăşurării misiunilor deaudit. De aceea, activitatea de audit tre-buie privită prin prisma relaţiei dintreefectele scontate şi efortul depus pentruobţinerea acestora.

Abordarea audituluipublic intern ca investiţie;

compararea opţiunilorde desfăşurare

a auditului public intern Vom compara cele două alternative printratarea auditului ca o investiţie în cadrulunei entităţi.

O metodă utilizată în analiza unei inves-tiţii este metoda valorii actualizate nete(VAN), în funcţie de care pot fi estimateperformanţele unui program.

Este o metodă prin care se fundamen-tează deciziile de investiţii şi care poate fiutilizată inclusiv pentru sectorul public.

Particularizând formula valorii actualizatenete pentru o misiune de audit vom con-

sidera următoarea formulă de calcul aVAN:

unde:B = beneficiile asociate de o misiune de

audit;C = costurile asociate implementării

recomandărilor;VRn = valoarea reziduală;P = investiţia iniţială (practic, costul mi -

siunii de audit );k = rata de actualizare utilizată;n = durata implementării.

298/2013

Auditul intern este o activitateindependentă şi

obiectivă care oferă unei entităţi o asigurare

în ceea ce priveştegradul de control

asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru

a-i îmbunătăţi activitatea şi contribuie

la adăugarea unui plus de valoare

Vintilescu Belciug, Corcheş, Creţu & Lupu


Vom simplifica modelul, considerând căimplementarea recomandărilor are locîntr-un singur an ( n=1)

Formula (1) devine

Conform metodei de mai sus, pot fi con-siderate rentabile acele misiuni pentrucare VAN este mai mare sau egală cuzero, ceea ce înseamnă că beneficiilenete vor acoperi costul iniţial.

Cuantificarea numerică a valorii actuali-zate în cazul a două alternative deinvestiții permite, de asemenea, compa-rarea oportunităţii exercitării auditului încele două moduri.

Astfel,

VAN audit cooperare > VAN audit clasic

implică o eficienţă mai mare a auditu-lui în varianta auditului în sistem decooperare.

Cuantificarea plusvalorii aduse deauditul public intern

Atât analiza VAN, cât şi analiza costbeneficiu se bazează pe identificarea,estimarea şi compararea beneficiilor şi acosturilor aferente unui proiect şi are învedere exclusiv cuantificarea beneficii-lor în forma bănească.

Analiza cost eficacitate este consideratăo variantă a analizei cost beneficiu, baza-tă pe valoarea actualizată netă, numaică, spre deosebire de aceasta, nu maieste necesară evaluarea eficacităţii unuiprogram sub formă bănească, ci pot fiutilizate cele mai potrivite unităţi demăsură fizice sau naturale.

Vom aborda cuantificarea plusvalorii (B)prin analiza cost-eficacitate, care presu-pune utilizarea indicatorilor de perfor-manţă.

Un instrument de cuantificare de acestgen îl constituie scorecardurile.

În anul 1992, Robert S. Kaplan si DavidNorton au introdus conceptul de „Ba -lanced Scorecard”, într-un articol publicatîn Harvard Business Review – un con-cept pentru „măsurarea” activităţilor uneiorganizaţii, în raport cu viziunea şi strate-giile acesteia. Acest concept ofereamanagerilor o imagine comprehensivăasupra perfor manţei2.

Măsurarea performanțelor utilizând „Ba -lanced Scorecard” a fost prezentată pelarg în numărul nr.3/2010 al revistei„Audit Financiar”, în articolul „Cuantifi -carea performanţei auditului intern încadrul instituţiilor publice”.

Pentru a facilita înțelegerea modeluluicost-eficacitate prezentăm pe scurt eta-pele construirii unui astfel de scorecardcu titlu de exemplu, expus pe larg înrevista mai sus menţionată.

Prima etapă constă în determinareațintelor strategice (Tabelul 1).

2 Kaplan, Robert S. and Norton, David P., Using the Balanced Scorecard as a Strategic Management System, Harvard Business Review, July2007.

3 Calculul complet se găseşte în articolul „Cuantificarea performanţei auditului intern în cadrul instituţilor publice”, revista „Audit Financiar”nr.3/2010, ISSN 1844-8801,B+, 2010


318/2013

Vintilescu Belciug, Corcheş, Creţu & Lupu


Următorul pas se bazează pe examina-rea modului în care au fost realizateobiectivele sau cerinţele, prin raportareaîn permanenţă la standardele de perfor-manţă stabilite. În acest sens este impor-tantă stabilirea ţintelor.

Ţintele pot furniza în perspectivă şi infor-maţii anticipative nu doar cu privire lanivelul de activitate al auditului, dar şireferitor la atingerea sau nu a obiective-lor (Tabelul 2).

Ne vom opri aici cu prezentarea detaliatăa agregării indicatorilor de performanţăprin scorecarduri, concluzionând căputem cuantifica impactul recomandărilor

cu un indicator agregat (b1 = 0,74 ).3

Pentru stabilirea impactului, coeficientulbi va trebui înmulţit cu un indicator devolum g care caracterizează entitateaauditată (acest indicator cuantifică mări-mea sau importanţa acesteia, de exem-plu bugetul).

B1,2 = b1,2 x g (3)

Astfel, vom considera B1 – indicatorul debeneficiu adus prin exercitarea audituluide către compartimentul propriu şi B2 –indicatorul de beneficiu adus prin exerci-tarea auditului în sistem de cooperare.

B1 si B2 sunt indicatori calculaţi în cele

două alternative ale exercitării auditului şiau în vedere variaţii ale obiectivelor, indi-catorilor ţintelor şi coeficienţilor din score-carduri, aşa cum au fost prezentaţi înarticolul mai sus menţionat.

Cea de a doua problemă care apare esteaceea a ratei de actualizare (k).

În cazul unui proiect de investiţii la nive-lul unei firme private, în estimarea VANse putea utiliza o rată de actualizare caresă reflecte un cost mediu ponderat alcapitalului sau o rată de rentabilitate soli-citată de investitori.

Estimarea acestei rate în România con-stituie, de asemenea, un demers foartedificil, fie că se utilizează modele precumModigliani Miller sau build up 4.

În cazul unei entităţi publice însă, teoreti-cienii (Stiglitz, 1981; Aronson, 1985;Cullis şi Jones, 1998) vorbesc despre uti-lizarea unei aşa-numite rate de preferinţăa timpului social (engl. social time prefe-rence rate), care este considerată rata lacare indivizii sunt dispuşi să îşi substituieconsumul actual pentru un moment ulte-rior.

Se observă că senzitivitatea VAN depin-de major de perioada de creştere saudescreştere economică, ceea ce areimplicaţii asupra plusvalorii în etape dife-rite de dezvoltare economică.

O a treia problemă a formulei (2) o con-stituie determinarea costurilor uneimisiuni de audit (P).

Vom considera un model simplificat încare salariul anual al unui auditor esteegal cu s, iar costul pregătirii profesiona-le a acestuia este egal cu p.

Faţă de cele de mai sus, costurile anua-le ale unui auditor sunt egale cu s + p.

În cazul unei abordări a auditului în sis-tem de cooperare vom considera acestcost egal cu costul plăţii anuale către

4 Vom considera cu titlu de exemplu o rată de actualizare de 5 %.


structura respectivă, conform acorduluide cooperare.

Al patrulea indicator pe care îl vom lua înconsiderare este valoarea iniţială ainvestiției.

Acesta semnifică cheltuielile iniţiale aleînfiinţării structurii (prima de instalareetc.) sau a demarării costurilor iniţiale aleacordului de cooperare.

Vom considera în acest model simplificatatât valoarea iniţială, cât şi valoarearămasă ca fiind egale cu 0.

Din formula (2) şi din definiţiile de maisus rezultă că înfiinţarea compartimentu-lui propriu este mai eficientă atunci când:

(B1-S-p) / (1-k) > (B2-a) / (1-k) (5)

(B1-S-p) = (B2-a) > 0 (6)

B1-B2 > S +p-a (7)

b1-b 2 > (S +p-a) / g (8)

Ecuaţia (8) fundamentează decizia afe-rentă abordării auditului public intern însistem de cooperare.

Din analiza relaţiilor de mai sus rezul-tă că este mai eficient a se organiza uncompartiment propriu de audit atunci

când plusvaloarea adusă, măsuratăprin intermediul scorecardului, estemai mare decât diferenţa între costuri-le celor două alternative raportate labugetul instituţiei.

Analiza costurilor din ecuaţia (8) conduceşi la alte alternative de exercitare a func-ţiei de audit.

De pildă, există posibilitatea modifică-rii raportului de serviciu prin mutaresau detaşare, astfel încât un funcţio-nar public deja existent în primărie arputea exercita funcţia de auditor

intern dacă urmează cursuri specificeprevăzute de legislaţie.

O altă consecinţă a studiului este căînainte de orice decizie privind organiza-rea auditului trebuie testată condiţia VAN > 0 (9).

Cine ar trebui să efectueze aceste anali-ze ?

Decizia de a constitui un compartimentpropriu de audit sau audit public intern însistem de cooperare depinde de percep-ţia ordonatorului de credite asupra plus-valorii aduse în ambele variante.

338/2013

Factorii de care depinde plusvaloarea misiunilor de audit sunt costul auditului, rata deactualizare, impactul recomandărilor asupra performanţei şi mărimea organizaţiei.

Limitele acestei abordări constau în principal în subiectivitatea evaluării beneficiilor şia factorului de actualizare.

În lipsa unor alte tipuri de abordări numerice, metoda cost-eficienţă, agregatăcu un scorecard, poate fi considerată o metodă relevantă de estimare a perfor-manţelor auditului public intern şi de fundamentare a deciziei în cadrul abordă-rii auditului public intern în sistem de cooperare.

Modelul asigură posibilitatea unei abordări unitare cu privire la asigurarea auditului însistem de cooperare conform prevederilor legale în vigoare.

Concluzii

Campbell,Harry F. & Brown,Richard P. C., Benefit-Cost Analysis,Cambridge Books, 2003.

Kaplan R.S., and Norton, David P., The Balanced Scorecard –Translating Strategy Into Action, Harvard Business SchoolPress, 1997

Kaplan, R. S., and David P. Norton., Alignment: Using theBalanced Scorecard to Create Corporate Synergies, Boston:Harvard Business School Press, 2006.

Kaplan, Robert S. and Norton, David P., Using the BalancedScorecard as a Strategic Management System, HarvardBusiness Review, July 2007.

Moşteanu, Tatiana şi colectivul, Finanţe Publice, EdituraUniversitară, 2005

Niven, Paul, Adapting the Balanced Scorecard to Fit the Publicand Nonprofit Sectors, The Senalosa Group paper, sept. 2005,http://ebookbrowse.com/niven-adapting-the-balanced-score-card-to-fit-the-public-and-nonprofit-sectors-doc-d427405238

Stancu, Ion, Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 2002 Vintilescu Belciug, Adrian; Creţu (Coloiu), Daniela; Gegea

Carmen, Cuantificarea performanţei auditului intern în cadrulinstituţiilor publice, revista „Audit Financiar” nr.3/2010

***- Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern cu modificărileşi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr.953din 24 decembrie 2002

***- Normele generale privind exercitarea activităţii de audit publicintern, aprobate prin OMFP nr.38/2003 cu modificările şi com-pletările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial nr.130 din 27februarie 2003

Hotărârea Guvernului nr. 1183 din 2012 pentru aprobareaNormelor privind sistemul de cooperare pentru asigurareafuncţiei de audit public intern, publicată în Monitorul Oficial nr.839 din 13 decembrie 2012

Bibliografie

Cercetare


IntroducereSubiectul ales spre cercetare a determi-nat de-a lungul vremii un real interes înrândul cercetătorilor şi specialiştilor dindomeniul contabilităţii, constituind bazaa numeroase studii şi articole la nivelinternaţional.

Pe cale de consecinţă, stadiul cunoaşte-rii acestei teme se bucură de o dezvolta-re continuă, generată în mare măsură decaracterul complex al managementuluirezultatului, conceptul implicând creativi-tatea practicienilor.

Persoanele din interiorul unei organizaţiipot profita de atribuţiile lor în materie deraportare financiară şi de accesul lainformaţia financiară din interiorul com-paniei pentru a supraevalua nivelulrezultatului sau pentru a masca obţine-rea unor rezultate nefavorabile. În acestsens, conducerea se poate folosi demetode diferite, precum crearea unorrezerve pentru perioadele viitoare prinreducerea rezultatului într-un an cu per-formanţă bună, diminuând astfel volatili-tatea rezultatului.

La nivel mondial, are loc un proces deinternaţionalizare a întreprinderilor,determinat de schimburile de capitaluri şiinformaţii care depăşesc graniţele pieţe-lor locale şi care conduc la constituireagrupurilor de interese. Circulaţia liberă acapitalurilor presupune utilizarea unuilimbaj comun al actorilor de pe piaţafinanciară, acesta fiind reprezentat deinformaţia financiar-contabilă, pe bazacăreia pot fi făcute comparaţii între com-panii concurente. În acest context, con-vergenţa contabilă se dovedeşte a finecesară pentru a creşte calitatea situa-ţiilor financiare şi pentru a restabili încre-derea investitorilor în entităţile de interespublic.

Aspecte privindmanagementulrezultatului şicalitatea raportăriifinanciare pentrusocietăţile cotate

* Drd., Academia de Studii Economice, București, e-mail: [email protected]

Some Issues on Earnings Management andthe Quality of Financial Reporting for Listed Companies This paper brings in a thorough analysis of earnings management phenomenonand the ways it influences the quality of financial reporting. The author examinedthe evolution and current premises of international financial reporting, whetherthis context provides incentives for using earnings management practices and ifsuch managerial behavior is considered either positive or negative. It is alsopointed out by reviewing the specialized literature various perspectives on earn-ings management, characteristics, techniques and not least means of controllingopportunistic practices. This research contributes to earnings management liter-ature and points the way for further documentation.

Key words: earnings management, financial reporting quality, IFRSs, capital mar-kets, listed companies

JEL Classification: M41

Elena NECHITA*

Abstract

Cuvinte cheie: managementul rezultatului, calitatea raportării financiare, Stan dar de -le Internaţionale de Raportare Financiară, pieţe de capital, societăţi cotate

cercetare

Managementul rezultatului şi calitatea raportării financiare

Studii ce tratează problema manage-mentului rezultatului au demonstrat căfinanţarea prin pieţele de capital şimediul legislativ în care entitatea activea-ză determină o influenţă puternică asu-pra calităţii informaţiei contabile furniza-te. În acest context, managementul rezul-tatului reprezintă acea dimensiune a cali-tăţii informaţiei financiar-contabile carerăspunde în mod special stimulentelorprivind raportarea financiară.

Prin tema de cercetare propusă se are învedere determinarea implicaţiilor şi con-secinţelor schimbărilor survenite la nive-lul normalizării pe plan internaţional asu-pra fenomenului de management alrezultatului, precum şi stabilirea tendinţe-lor actuale în această materie. De ase-menea, se doreşte o cercetare exhausti-vă a comportamentului fiecăreia dintrepărţile implicate în condiţiile utilizăriimanagementului rezultatului, cercetaremenită să evidenţieze aspecte pro şicontra, avantaje şi dezavantaje ale aces-tui tip de practică.

Nu în ultimul rând, cercetarea va contri-bui la îmbogăţirea literaturii de specialita-te şi va ajuta la o mai bună înţelegere afenomenului de management al rezulta-tului şi a implicaţiilor acestuia.

Metodologiacercetării

Cercetarea efectuată își propune caobiectiv principal dezvoltarea și analiza-rea conceptului de management alrezultatului, precum și a influențeiutilizării acestuia asupra calității raportăriifinanciare, dar și evidențierea principale-lor tehnici de gestiune a rezultatului și nuîn ultimul rând a unor căi de combatere aacestor practici.

În ceea ce privește metodologia cercetă-rii, în vederea atingerii obiectivuluiurmărit au fost centralizate și analizate

date secundare, constând în studii și arti-cole publicate pe această temă în litera-tura de specialitate. Principalele direcțiiale cercetării au fost stabilite utilizând ometodologie de cercetare fundamentalăși mecanisme inductive și deductive decercetare, în vederea analizării exhausti-ve a aspectelor referitoare la manage -mentul rezultatului și a implicațiilor aces -tuia asupra calității raportării financiare.Astfel, rezultatele cercetării evidențiazăprincipalele linii de interes pentru dezvol-tarea conceptului de management alrezultatului.

Raportarea financiar–contabilă:

limbajul comun al afacerilorla nivel internaţional

Asistăm în prezent la extinderea din ce înce mai evidentă a sferei de aplicare aIFRS, fapt care, fără nicio urmă de îndo-ială, contribuie la creşterea comparabili-tăţii şi transparenţei informaţiei financia-re. Totuşi, la fel de evidentă este şi exis-tenţa unui sistem contabil care are labază două seturi de standarde – regăsitîn literatura de specialitate sub numelede „two-standard” system (Larson R.K.,Street D.L., 2004).

Fenomenul îşi are explicaţia chiar înreglementările UE, care impun aplicareaIFRS doar de către societăţile cotate pe opiaţă reglementată pentru situaţiile finan-ciare consolidate. Celelalte societăţi carenu îndeplinesc această condiţie au doarposibilitatea să opteze pentru implemen-tarea IFRS, însă studiile au arătat căpuţine sunt cele care adoptă voluntaracest set de standarde.

Deși eforturile de armonizare a regle-mentărilor contabile sunt evidente, existăîncă diferenţe semnificative între ţări înprivinţa raportării performanţei financiare,iar stimulentele create de pieţele de capi-

tal şi legislaţie explică o mare parte aacestor diferenţe. Prin urmare, simplapartajare a normelor nu este suficientăpentru a crea un limbaj financiar comun(Jeanjean T., Stolowy H., 2008).

În ciuda încercărilor normalizatorilor de aaplica un singur set de standarde conta-bile, care să garanteze utilizarea unuilimbaj comun, răspândirea generalizată aIFRS la nivelul tuturor societăţilor se con-fruntă cu numeroase obstacole, precumdiferenţele de cultură financiară, contabi-lă, de audit şi în reglementare, dar şi pro-blemele de interpretare a standardelor(Zeff S., 2007).

Modalitatea de conducere a afacerilor şicea de a organiza şi reglementa piaţa decapital prezintă particularităţi de la o ţarăla alta. Acestea diferă şi în funcţie de tipulde finanţare care predomină: în statelecontinental-europene finanţarea prinbănci este mai frecventă, în timp ce înţările anglo-saxone bursa joacă un rolmai important decât creditorii. Diferenţelepot să apară şi în ceea ce priveşte moda-litatea de recompensare a managerilor(prin participarea lor la capital sau nu),structura afacerilor, gradul de transpa-renţă a informaţiilor oferite. Şi lista poatecontinua.

Cultura contabilă este influenţată în ceamai mare măsură de regulile fiscale spe-cifice fiecărei ţări. Entităţile tind să apliceregula fiscală în vederea diminuării rezul-tatului impozabil, respectiv a impozituluide plată. De asemenea, odată cu aplica-rea IFRS, cerinţele de prezentare a infor-maţiei în situaţiile financiare sunt semnifi-cativ mai multe, conducând la o creşteresubstanţială a numărului de pagini alrapoartelor.

Auditul reprezintă un alt factor importantce determină diferenţe între state.Auditorii apreciază diferit concordanţa cucadrul contabil aplicabil în contexte cultu-rale diferite. Şi puterea normalizatoruluiinfluenţează comparabilitatea: cu cât

358/2013

Elena Nechita


aparatul legislativ este mai puternic cuatât companiile vor fi mai puţin dispusesă se abată de la prevederile stricte alenormelor aplicabile.

Printre problemele de interpretare a stan-dardelor se numără problemele de tradu-cere, de terminologie, precum şi impactulpolitic (Zeff S., 2007). Astfel, anumiteconcepte îşi pierd din semnificaţie odatăcu traducerea lor din limba engleză.Exemplul cel mai relevant în acest senseste cel al imaginii fidele (true and fairview, engl.), concept anglo-saxon deve-nit obiectiv de bază al informaţiei contabi-le. Problema traducerii nu este doar unalegată de acurateţe, ci în special aceeareferitoare la înţelegerea conceptului decătre contabili, manageri şi alţi actoriimplicaţi.

Terminologia folosită de standarde esteşi ea interpretabilă. Termenul de probabi-litate (probable, more likely than not,engl.), des întâlnit în standardele interna-ţionale, este interpretat diferit mai ales înfuncţie de gradul de prudenţă şi conser-vatorism ce caracterizează fiecare ţară.Impactul politic se referă la influenţa pecare o pot exercita companiile asupraorganismelor de normalizare, în vedereaadoptării acelor norme care să le favori-zeze. De aceea, în prezent se pune marepreţ pe independenţa normalizatorilor.

Diferenţele existente între sistemele con-tabile, care persistă în ciuda tuturor efor-turilor de armonizare au un impact maimare la societăţile de interes public decâtla cele private, al căror interes în ceea cepriveşte rezultatul se poate referi şi laalte obiective, precum reducerea impozi-telor (Burgstahler D., Hail L., Leuz Ch.,2007). În studiul lor, Dechow şi Skinner(2000) menţionează că participanţii pepieţele de capital sunt interesaţi de înde-plinirea obiectivelor, motiv pentru caremanagerii devin tentaţi să atingă aceleobiective prin manipularea performanţeientităţii.

Managementul rezultatului

– o componentă inerentă a raportării financiare?

PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRACONCEPTULUI DE MANAGEMENTAL REZULTATULUI

Una din cele mai citate definiţii ale mana-gementului rezultatului (earnings mana-gement – EM, engl.) este aceea dată deHealy şi Wahlen (1999), care afirmă cămanagementul rezultatului are loc atuncicând managerii folosesc raţionamentul înraportarea financiară şi clasificarea tran-zacţiilor astfel încât să altereze situaţiilefinanciare, cu scopul inducerii în eroare ainvestitorilor actuali şi potenţiali în ceeace priveşte performanţa economică acompaniei sau cu scopul influenţării re -zul tatelor contractuale condiţionate deobţinerea unui anumit nivel al indicatori-lor financiari. Pornind de la definiţia sus-ţinută de Healy şi Wahlen,Roychowdhury S. (2006) precizează cămanipularea conturilor ca rezultat alpracticilor operaţionale uzuale este gene-rată de motivaţia conducerii de a influen-ţa investitorii să creadă că obiectivelefinanciare ale organizaţiei au fost îndepli-nite în cursul normal al activităţii. Per -soanele din interiorul unei organizaţii sepot prevala de atribuţiile lor în materie deraportare financiară şi de accesul la infor-maţia financiară din interiorul companieipentru a supraevalua nivelul rezultatuluisau pentru a masca obţinerea unor rezul-tate nefavorabile. În acest sens, condu-cerea se poate folosi de metode diferite,precum crearea unor rezerve pentruperioadele viitoare prin reducerea rezul-tatului într-un an cu performanţă bună,diminuând astfel volatilitatea rezultatului(Leuz Ch., Nandab Dh., Wysocki P.D.,2003).

Dechow şi Skinner (2000) pornesc anali-za conceptului de management al rezul-tatului de la rolul jucat de contabilitateade angajamente, deoarece există formede manipulare a rezultatului dificil dediferenţiat de practicile adecvate inerentecontabilităţii de angajamente. Obiectivulprincipal al contabilităţii de angajamenteeste acela de a ajuta investitorii să eva-lueze performanţa entităţii în decursulunei perioade prin utilizarea principiilorcontabile fundamentale precum recu-noaşterea veniturilor şi conectarea aces-tora la cheltuieli (matching concept,engl.). Consecinţa contabilităţii de anga-jamente este aceea că rezultatele au ten-dinţa de a înregistra fluctuaţii mai puţinsemnificative decât cash-flow-urile aso-ciate acestora. Prin urmare, pentru aputea caracteriza netezirea rezultatuluica fiind practică de gestiune a rezultatu-lui şi nu simplă consecinţă a contabilităţiide angajamente, se cuvine analizat în cemăsură deciziile conducerii influenţeazăde o manieră semnificativă evoluţia re -zul tatului prin contabilitatea de angaja-mente.

În opinia anumitor autori, managementulrezultatului reprezintă doar o modalitatede a trata diferenţele rezultate între apli-carea contabilităţii de angajamente şi ceade casă (Stolowy H, Breton G., 2000). Petermen lung, diferenţele între cele douămetode nu există, însă, pe termen scurt,acestea sunt evidenţiate prin intermediulmanagementului rezultatului, recunos-când veniturile atunci când este nevoie şiîmpingând cheltuielile în viitor, în speran-ţa că atunci rezultatele le vor putea aco-peri. Un alt punct de vedere interesantreferitor la această perspectivă estemenţionat în studiul aceloraşi autori şianume că managementul rezultatuluipoate avea şi un efect de semnalizare.Acesta se explică prin faptul că dacămanagerii utilizează tehnici de gestiune arezultatului, beneficiind de informaţii pri-vilegiate despre evoluţia lui viitoare, com-


portamentul lor poate fi interpretat ca odovadă a încrederii lor în obţinerea ace-lor rezultate. Totuşi, nici aceasta nureprezintă o garanţie, întrucât chiar dacămanagerii ştiu că viitorul nu se arată maibun decât prezentul, există întotdeaunaun moment propice în viitorul apropiatpentru semnalarea acestui fapt.

Rath şi Sun (2008) numesc două teoriiutilizate în vederea stabilirii impactuluiopţiunilor contabile asupra performanţe-lor companiilor, îndeosebi pe pieţele decapital. Este vorba despre teoria mecani-cistă (Mechanistic Hypothesis, engl.) şiteoria pieţelor eficiente (Efficient MarketHypothesis, engl), ale căror implicaţii s-au dovedit a fi contradictorii. ConformBall (1972) şi Kaplan şi Roll (1972) citaţide Rath şi Sun (2008), teoria mecanicis-tă are la baza ideea că investitorii pot fisistematic induşi în eroare de informaţiilecontabile furnizate atât timp cât aceştianu folosesc alte surse de informare înafară de rapoartele financiare ale entită-ţii. În acelaşi timp, teoria pieţelor eficien-te enunţă faptul că investitorii nu pot fiînşelaţi în mod repetat prin informaţiafinanciară divulgată, din moment ce pre-ţul acţiunilor încorporează toate informa-ţiile necesare acestora (Rath şi Sun,2008 potrivit Fama, 1970, Mayer-Somners, 1979, Hines, 1982).

Bergstresser şi Philippon (2006) sunt depărere că posibilitatea de a gestionarezultatele rezidă în parte din faptul căacestea cuprind atât lichidităţile entităţii,cât şi modificările valorii entităţii care nusunt reflectate în cash-flow-urile ei actua-le. În timp ce fluxurile de numerar suntrelativ uşor de cuantificat, evaluarea evo-luţiei valorii unei societăţi implică un gradmai ridicat de expertiză.

Managementul rezultatului în perspectivalui Miglo (2010) reprezintă un transfer defonduri între perioade, ce poate fi realizatprin diferite metode contabile sau printranzacţii economice reale (investiţii inefi-

ciente, amânarea luării unor decizii, înda-torarea în vederea manipulării situaţiilorfinanciare). Acest tip de practică nucreează niciun fel de plus de valoare,comparativ cu efortul productiv. Tot Migloînsă susţine, în ciuda părerii general răs-pândite în literatura de specialitate potri-vit căreia managementul rezultatului con-stituie un fenomen social negativ, că opolitică ce se caracterizează prin toleran-ţă zero faţă de aceste practici poate fiineficientă din punct de vedere social.

Considerăm a fi de importanţă ridicatăpentru analiza conceptului de manage-ment al rezultatului studiul realizat deStolowy şi Breton (2000), elaborat subforma unui cadru conceptual pentru clasi-ficarea tehnicilor de manipulare a contu-rilor. Autorii consideră că motivul principalcare determină manipularea conturiloreste acela de a influenţa percepţia inves-titorilor cu privire la nivelul riscului asociatunei entităţi. Astfel, se dezvoltă un modelbazat pe două componente: riscul aso-ciat variaţiei rezultatului, măsurat prinintermediul rezultatului pe acţiune (ear-nings per share - EPS, engl.) şi risculasociat structurii financiare a entităţii,evaluat pe baza raportului datorii/capita-luri proprii (gradul de îndatorare).

DIFERENŢELE DETERMINATE DEPIEŢELE DE CAPITAL ASUPRAMODULUI DE GESTIUNEA REZULTATULUI.PARTICULARITĂŢI ALEMANAGEMENTULUI REZULTATULUIPENTRU SOCIETĂŢILE COTATE

Informaţia contabilă are un rol importantpentru economiile bazate pe pieţele decapital din cel puţin două puncte devedere (Beyer A., Cohen D., Lys T.,Walther B., 2010). În primul rând, permi-te furnizorilor de capital, în speţă investi-tori şi creditori, să evalueze rentabilitateapotenţială a oportunităţilor de investire –

rol ex-ante. În al doilea rând, permite fur-nizorilor de capital să monitorizeze utili-zarea capitalului lor odată ce decizia deinvestire a fost luată – rol ex-post.

Studii ce tratează problema manage-mentului rezultatului au demonstrat căfinanţarea prin pieţele de capital şimediul legislativ în care entitatea activea-ză determină o influenţă puternică asu-pra calităţii informaţiei contabile furniza-te. În acest context, managementul rezul-tatului reprezintă acea dimensiune a cali-tăţii informaţiei financiar-contabile carerăspunde în mod special stimulentelorprivind raportarea financiară. Atât la nive-lul entităţilor cotate, cât şi în rândul celorprivate există motivaţia pentru recurge-rea la practici de management al rezulta-tului, însă modalităţile de a acţiona suntmai probabil de realizat în a doua catego-rie. De asemenea, cazurile de manipula-re a rezultatului s-au dovedit mai frecven-te în ţările caracterizate de un sistemlegislativ slab dezvoltat (Burgstahler D.,Hail L., Leuz Ch., 2007).

Modalitatea de finanţare a companiilorinfluenţează motivaţia conducerii de amanipula rezultatele. Modelul de sistemcontabil adoptat, anglo-saxon sau conti-nental-european, determină modalitateade finanţare ce predomină şi, pe cale deconsecinţă, şi factorii motivanţi pentrumanagementul rezultatului vor fi diferiţi.Aceste diferenţe sunt evidenţiate decătre Othman şi Zeghal (2006), prin cer-cetarea lor bazată pe observarea a 1470de companii franceze, caracterizate demodelul continental european şi 1674 decompanii canadiene, având la bazămodelul contabil anglo-saxon. Firmelefranceze care optează preponderent pefinanţarea prin bănci urmează practicicare vizează costul contractual al împru-muturilor şi nivelul impozitelor. Societăţilecanadiene, pe de altă parte, utilizeazăpractici adecvate dinamicii pieţelor decapital. Othman şi Zeghal (2006) explicădiferenţele de motivaţie ale managerilor

378/2013

Elena Nechita


aparţinând unor sisteme contabile diferi-te prin modelul dezvoltat de Gray (1988)care a pornit de la diferenţele culturalesesizate de Hofstede (1984), conturândpatru perechi de valori contabile strânslegate de valorile culturale: profesiona-lism/control legal, uniformitate/flexibilita-te, conservatorism/flexibilitate, discreţie/trans parenţă. Primele două perechi sereferă la nivelul de autoritate şi impunereal statului, iar următoarele două la eva-luarea şi divulgarea informaţiilor. Prinanalogie, este unanim acceptat că mode-lul contabil anglo-saxon se caracterizea-ză printr-o influenţă puternică a profesieicontabile, prin flexibilitate şi transparen-ţă, în vreme ce modelul continental-euro-pean presupune o intervenţie semnifica-tivă a autorităţilor, conservatorism, evita-rea incertitudinii şi mai puţină transparen-ţă în expunerea informaţiilor.

Cercetarea efectuată de Lang, SmithRaedy şi Wilson (2006) îşi propune oanaliză comparativă între performanţeleraportate de firmele americane care apli-că US GAAP şi performanţele celorlaltesocietăţi cotate pe pieţe de capital inter-naţionale. Rezultatele lor arată că celedin urmă reflectă o volatilitate mai redusăa profiturilor şi raportează rezultate maipuţin corelate cu preţul titlurilor decâtcompaniile care aplică US GAAP.

În ceea ce priveşte calitatea informaţieicontabile, Ball şi Shivakumar (2005)interpretează diferenţele dintre societăţi-le private şi cele de interes public ca unrezultat al echilibrului pieţelor de capital,ce reflectă diferenţele privind cererea deinformaţie financiară pentru cele douătipuri de societăţi şi nu un eşec al oferteide informaţie financiară. Ball şi Shiva -kumar pornesc pentru această explicaţiede la ideea că situaţiile financiare consti-tuie bunuri economice, iar caracteristicilelor, incluzând calitatea, sunt determinateîn primul rând de nevoile economice pecare le servesc. De aceea, o calitate maislabă a raportării financiare la societăţile

private nu reprezintă un eşec al standar-delor de contabilitate sau necesitateaimpunerii unor reguli mai stricte, ci reflec-tă doar lipsa unei cereri din partea utiliza-torilor pentru o raportare financiară de ocalitate superioară.

MANAGEMENTUL REZULTATULUIŞI TEORIA AGENŢIEI

Teoria agenţiei, ce creează două grupuride interese distincte – proprietarii, res-pectiv managementul – este consideratăsursă a celor mai puternice conflicte deinterese. Fiind învestit cu puteri aproapedepline în cadrul organizaţiei, manage-mentul poate fi tentat să profite de încre-derea şi lipsa cunoştinţelor adecvate aleproprietarilor şi să le raporteze acestoraperformanţe ireale. Conform Barth şiTaylor (2010), în măsura în care mana-gementul rezultatului reprezintă o practi-că de nedorit din punct de vedere al deţi-nătorilor de capital, atunci acesta consti-tuie clar o problemă de agenţie, gene-rând un conflict de interese între proprie-tari – care sunt împotriva utilizării lui – şiconducere, care gestionează rezultatelepentru sporirea bunăstării personale.

Studii anterioare (Coppens L., Peek E.,2005) au indicat că societăţile necotatese confruntă cu mai puţine probleme deagenţie decât cele listate pe pieţele decapital, întrucât acţiunile celor din urmăse află la discreţia managementului saua acelor acţionari privilegiaţi de conduce-re. Mai mult, costurile de agenţie în firme-le private pot fi reduse cu o mai mare efi-cienţă prin intermediul activităţilor demonitorizare directă şi măsurare a perfor-manţei de către acţionari.

Pornind de la teoria agenţiei, Jiraporn P.,Miller G. A., Yoon S. S., Kim Y. S. (2008)propun evidenţierea avantajelor şi deza-vantajelor managementului rezultatului şidelimitează utilizarea practicilor oportu-niste de gestiune a rezultatului de acţiu-nile întreprinse în beneficiul entităţii. În

acest sens, în contextul în care manage-mentul rezultatului este folosit pentruinteresul personal al conducerii, entităţileunde costurile de agenţie sunt mai marise vor confrunta frecvent cu tehnici demanipulare a conturilor. Altfel spus,managementul rezultatului depinde degravitatea conflictelor de agenţie. În ace-laşi timp, există şi interpretarea potrivitcăreia la entităţile care se confruntă cucosturi de agenţie ridicate, managerii nuar fi motivaţi să apeleze la practici demanipulare a conturilor pentru sporireacâştigurilor proprii. În urma testării aces-tor ipoteze(Jiraporn P. et al., 2008), rezul-tatele au arătat existenţa unei relaţiiinvers proporţionale între costurile deagenţie şi managementul rezultatului.

ASPECTE MOTIVAŢIONALE CAREDETERMINĂ COMPORTAMENTULCONDUCERII ÎN DIRECŢIAMANAGEMENTULUI REZULTATULUI

Motivaţia managementului pentru mani-pularea performanţei companiei, expri-mată în modul cel mai simplist, se rapor-tează fie la obţinerea unor avantaje per-sonale, fie la interesele diferiţilor utiliza-tori de informaţie financiar-contabilă. Înfuncţie de utilizatorii vizaţi, managemen-tul va încerca o reconciliere a informaţii-lor prezentate în situaţiile financiare, ast-fel încât imaginea companiei să fie ceadorită de fiecare categorie de utilizatori:investitorii - actuali (acţionari) sau poten-ţiali -, creditorii, autorităţile statului, clien-ţii, furnizorii, salariaţii. În cazul în caremanagerii sunt remuneraţi pe baza rezul-tatului contabil, ei vor fi tentaţi să optezepentru acele politici şi proceduri care leasigură obţinerea unui nivel cât mai ridi-cat al acestor drepturi.

Aşa cum evidenţiază şi Iatridis şiKadorinis (2009) şi din nou Iatridis (2010)ulterior, managerii ai căror contracte facreferire la atingerea unui anumit nivel deperformanţă vor aplica tehnici care să


permită creşterea beneficiilor personaleşi dobândirea reputaţiei dorite. Atuncicând rezultatele scad sub nivelul prevă-zut în contracte sau depăşesc acestnivel, conducerea va fi tentată să apele-ze la tehnici contabile de reducere arezultatelor curente în favoarea rezultate-lor viitoare (Degeorge, Patel şi Zeck -hauser, 1999, citaţi de Iatridis şiKadorinis, 2009).

Cercetarea condusă de Dechow, Myersşi Shakespeare (2010) a evidenţiat cărecompensarea managerilor depinde înmare măsură de câştigurile raportate deaceştia, fapt pentru care sunt motivaţi săobţină câştiguri cât mai importante, indi-ferent de modalitatea prin care realizea-ză acest lucru.

De asemenea, studiul efectuat de Chengşi Warfield (2005) a arătat că manageriise văd motivaţi să manipuleze rezultate-le şi în cazul în care sunt recompensaţipe bază de acţiuni ale companiei. Ei vorviza creşterea preţului de tranzacţionareal titlurilor, pe care ulterior urmează să levândă.

Alte motive pentru managementul rezul-tatului constau în îndeplinirea cerinţelorcontractuale ale împrumuturilor, precumşi influenţarea comportamentului unorterţe părţi, cum ar fi autorităţile statului,organismele de reglementare şi control,cu scopul de a evita să intre în atenţiaacestora sau să devină subiectul unorinvestigaţii şi controale (Iatridis, 2010).

O altă perspectivă este prezentată deTaylor şi Xu (2010) care au demonstratcă, deşi managerii folosesc managemen-tul rezultatului pentru îndeplinirea obiecti-velor, acest comportament nu are o influ-enţă negativă asupra performanţelor vii-toare ale companiei. Mai mult, conduce-rea se angajează în astfel de practicinumai în mod ocazional, după o evalua-re a costurilor şi beneficiilor acestui tip depractici, astfel încât evoluţia entităţii sănu fie afectată.

METODE ŞI TEHNICI DEMANAGEMENT AL REZULTATULUI

Indiferent de motivaţia considerată,managementul profită de pe urma conta-bilităţii de angajamente pentru manipula-rea rezultatului contabil, prin recunoaşte-rea veniturilor şi cheltuielilor la momentulcare îl avantajează (Iatridis G., 2010).Pentru determinarea rezultatului net estenecesară o recunoaştere corectă atât aveniturilor, cât şi a cheltuielilor. Înregistra-rea veniturilor, pe de o parte, presupunedouă aspecte esenţiale: recunoaşterea lamomentul oportun şi evaluarea credibilăa acestora. Pe de altă parte, în recunoaş-terea cheltuielilor este utilizat conceptulde conectare a acestora la venituri (mat-ching concept, engl.). Astfel, anumitecheltuieli, precum costul mărfurilor vân-dute sau cheltuielile cu comisioaneleagenţilor de vânzări, pot fi cu uşurinţăconectate la veniturile pe care le gene-rează. Însă cea mai mare parte a lor seefectuează înainte sau după ce veniturileasociate sunt recunoscute, iar în acestcaz intervine contabilitatea de angaja-mente. Aceste reguli de recunoaştere aelementelor de venituri şi cheltuieli sunt,în general, bine stabilite în referenţialeleinternaţionale (IAS/IFRS, GAAP), însăposibilitatea interpretării lor în favoareaintereselor managerilor intervine în situa-ţii de incertitudine, mai precis atunci cândnu se poate stabili cu exactitate valoareavenitului sau probabilitatea de realizare aacestuia.

Stolowy şi Breton (2000), citându-l peAyres (1994), evidenţiază că pot fi utiliza-te în linii mari trei metode de gestiune arezultatului:

l prin intermediul contabilităţii de anga-jamente;

l prin alegerea momentului aplicăriiunor politici contabile obligatorii;

l şi prin schimbări voluntare ale politici-lor şi opţiunilor contabile.

Managerii pot recurge la diferite metodede manipulare a rezultatului. Astfel, poateexista varianta în care rezultatul sesituează mult sub nivelul aşteptărilor, cazîn care managerii vor recurge la proce-deul numit „big bath” (Stolowy H., BretonG., 2000). Conform acestuia, în anul încare societatea înregistrează o pierderemanagerii majorează pierderea respecti-vă prin includerea tuturor pierderilor pro-babile viitoare, ceea ce va permite pre-zentarea unor câştiguri ridicate în aniicare urmează. Unele studii arată cămanagerii adoptă tehnici contabile carediminuează rezultatul înainte de a propu-ne o operaţie de a cumpăra ei înşişiacţiunile firmei pe care o administrează,pentru a minimiza preţul de achiziţie.Această operaţie (management buyout –MBO, engl.) constă în preluarea uneicompanii de către angajaţi, de obiceimanagerii principali (Ionaşcu I., 2003).

O altă practică este aceea de netezire arezultatului, ce constă în aplicarea deli-berată a unor proceduri contabile, pre-cum şi alegerea anumitor politici contabi-le cu scopul de a raporta rezultate carac-terizate printr-o volatilitate scăzută.Investitorii apreciază acest gen de evolu-ţie, deoarece este considerată mai puţinriscantă decât o creştere spectaculoasă.Prin alegerea metodelor de creştere aprofitului, multe firme urmăresc să eviteconsecinţele economice nefavorabile alescăderii câştigurilor, cum ar fi reducereavalorii acţiunilor (a preţului de piaţă).Cercetările au arătat, totuşi, că preţulacţiunilor nu este influenţat de proceduri-le contabile decât dacă acestea afectea-ză fluxurile de trezorerie ale întreprinde-rii, prin intermediul fiscalităţii sau altorcauze indirecte. Cohen şi Zarowin (2010)trasează clar demarcaţia între tehnicilede manipulare bazate pe recunoaştereacheltuielilor aferente unor perioade vii-toare şi tehnicile bazate pe tranzacţiieconomice reale. Distincţia este impor-tantă, având în vedere că prin contabilita-

398/2013

Elena Nechita


tea de angajamente nu sunt impactatefluxurile de numerar ale entităţii, în timpce efectuarea anumitor activităţi realeafectează direct cash-flow-ul acelei enti-tăţi. Activităţi reale sunt numite aceleacţiuni ale managementului care se abatde la practicile normale de afaceri şi suntîntreprinse doar cu scopul atingerii anu-mitor performanţe (Roychowdhury S.,2006). În studiul efectuat de ei, Graham,Harvey şi Rajgopal (2005) arată preferin-ţa conducerii pentru manipulările bazatepe activităţi reale, iar Cohen şi Zarowin(2010) explică această opţiune prin douămotive principale.

Primul se referă la faptul că este mai pro-babil ca auditorii să descopere tentative-le de gestiune a rezultatului ca urmare atehnicilor bazate pe contabilitatea deangajamente, decât să identifice deciziieconomice reale luate cu intenţia de amanipula conturile. În al doilea rând, doarfolosirea contabilităţii de angajamentepoate fi riscantă, deoarece atunci cândea se dovedeşte ineficientă şi rezultatulnu atinge nivelul dorit de manageri,redresarea prin utilizarea altor practicidevine imposibilă după închiderea exer-ciţiului fiscal.

Lennox şi Park (2006), precum şi Tan şiJamal (2006) arată că managerii obişnu-iesc să facă previziuni asupra niveluluirezultatului cu scopul de a atinge ulteriorrezultatul previzionat şi de a câştiga ast-fel încrederea investitorilor. Atâta timp câtmanagerii furnizează investitorilor infor-maţiile de care au nevoie, iar investitoriiconsideră că informaţia furnizată demanagement este relevantă, asimetriainformaţională scade, fapt ce conduce lao reducere a costului de informare supor-tat de investitori. De asemenea, Jo şi Kim(2007) atrag atenţia asupra unei altepractici întâlnite în cazul companiilor deinteres public. Acestea pot creşte tempo-rar valoarea titlurilor prin tehnici demanagement al rezultatului exact înaintede ofertare.

CĂI DE COMBATERE AMANAGEMENTULUI REZULTATULUIPENTRU ASIGURAREA PROTECŢIEIINVESTITORILOR

Pentru a respecta esenţa reglementării lanivel internaţional – aceea de a prezentaîntotdeauna o imagine fidelă a situaţiilorfinanciare, conformă cu realitatea econo-mică – s-au dezvoltat diferite căi de com-batere a managementului rezultatului învederea asigurării protecţiei investitorilor.Practicile impuse de audit, guvernanţacorporativă, precum şi eforturile continueale organismelor de normalizare suntnumai câteva din piedicile aduse mana-gementului rezultatului.

Auditul Diferite studii efectuate au demonstrat căinfluenţa auditului asupra managementu-lui rezultatului este notabilă, în sensul căo calitate ridicată a auditurilor limiteazăpracticile de gestiune a rezultatului com-parativ cu cazurile în care calitatea audi-turilor este mai redusă (Chung R., FirthM., Kim J.B., 2005; Othman H.B., ZeghalD., 2006). De asemenea, Becker et al.(1998), citat de Stolowy şi Breton (2000),analizând legătura dintre calitatea auditu-lui şi EM, a arătat că acele companii carenu erau cliente ale primelor 6 firme deaudit (Big 6, engl.) de la acea vreme uti-lizau contabilitatea de angajamente pen-tru înregistrarea unor rezultate superioa-re mai mult decât societăţile auditate deBig 6. Reluând cercetarea realizată deBecker et al. (1998), Chung, Firth şi Kim(2005) extind analiza, referindu-se laimpactul supravegherii externe reprezen-tată de auditori, dar şi de investitorii insti-tuţionali cu participaţii semnificative asu-pra nivelului cheltuielilor recunoscutepentru perioadele următoare, precum şiasupra surplusului de fluxuri de numerar.Rezultatul a confirmat faptul că suprave-gherea externă constrânge conducereaentităţii să nu utilizeze tehnici de majora-

re a rezultatelor. În cazul auditorilor dingrupul Big 6, aceasta se explică prinnecesitatea de a menţine reputaţiadobândită şi de a evita litigiile.

De asemenea, cercetătorii au studiat şilegătura dintre durata deţinerii calităţii deauditor la aceeaşi entitate şi practicile demanagement al rezultatului, precum şiinfluenţa nivelului de specializare a audi-torului în industria în care activează enti-tatea (Gul F.A., Fung S.Y.K., Jaggi B.,2009). Astfel, asocierea dintre duratadeţinerii calităţii de auditor la aceeaşientitate şi calitatea rezultatului raportatde management este mai slabă la firme-le auditate de specialişti în industria res-pectivă. O posibilă explicaţie a autoriloreste aceea că există o mai mare proba-bilitate ca auditorii cu expertiză în dome-niul de activitate al clientului să descope-re nereguli şi reprezentări eronate şi săefectueze un audit de calitate, chiar dacăgradul de cunoaştere a clientului estemai scăzut, ca urmare a unei colaborăride scurtă durată.

Nu doar calitatea auditurilor şi reputaţiafirmelor de audit au impact asupra mana-gementului rezultatului. Caramanis şiLennox (2008) cercetează influenţa efor-tului depus pentru desfăşurarea misiuniide audit, măsurat în număr de ore deaudit, asupra posibilităţii utilizării tehnici-lor de gestiune a rezultatului. Calitateaauditului se referă la probabilitatea ca oeroare materială existentă în situaţiilefinanciare auditate să fie descoperită şiraportată de către auditor (Caramanis C.,Lennox C., 2008, potrivit DeAngelo L.,1981). Extinzând afirmaţia, efortul deaudit influenţează capacitatea auditoruluide a detecta că o eroare materială existăîn situaţiile financiare, în timp ce inde-pendenţa auditorului este cea care influ-enţează probabilitatea ca auditorul săraporteze o eroare detectată. Rezultatelecercetării au arătat că există o mai mareprobabilitate ca managementul să utilize-ze tehnici de creştere a rezultatului


atunci când numărul de ore de audit estemai scăzut. Corelaţia nu se păstreazăînsă şi în cazul acţiunilor de reducere arezultatului de către conducere, ceea ceînseamnă că auditorii sunt mai puţinmotivaţi să prevină gestiunea rezultatuluiîn sensul diminuării lui.

Guvernanţa corporativăDatorită globalizării afacerilor, proprietariiacestora devin din ce în ce mai distanţaţide actul de conducere şi nu se mai potimplica personal în derularea afacerilorlor. În aceste circumstanţe, soluţia la carese apelează este delegarea responsabili-tăţilor de guvernare unor persoane spe-cializate şi capabile să răspundă aşteptă-rilor investitorilor. Astfel se creează douăgrupuri de interese distincte: proprietarii,respectiv managementul. Teoria agenţieieste cea care îşi focalizează atenţia asu-pra relaţiei acţionari – manageri, conside-rată sursă a celor mai puternice conflictede interese.

Fiind învestit cu puteri aproape depline încadrul organizaţiei, managementul poatefi tentat să profite de încrederea şi lipsacunoştinţelor adecvate ale proprietarilorşi să le raporteze acestora performanţeireale. În această situaţie, întreprinderiletrebuie să organizeze un sistem specificde guvernanţă, care să ajute la aliniereaintereselor conducerii cu cele ale acţio-narilor. Numai în acest fel întreprinderilevor supravieţui pe termen lung.

Raportul Cadbury, devenit mai târziuCodul Combinat, definea guvernanţa cor-porativă ca fiind un sistem prin care com-paniile sunt conduse şi controlate.Definiţia OECD este una mai amplă,potrivit căreia guvernanţa întreprinderii„implică un set de relaţii între conducereaunei unităţi, consiliul de administraţie,acţionari şi alte părţi interesate.

De asemenea, pune la dispoziţie structu-ra prin care sunt stabilite obiectivele fir-mei, precum şi mijloacele de atingere a

obiectivelor respective şi de monitorizarea performanţelor obţinute.”

Nu există un model unic de guvernanţăcorporativă, modelele propuse de OECDfiind „pe un singur palier”, „pe două palie-re” sau modele hibride. În România,modelele aplicabile societăţilor pe acţiunisunt cel unitar, respectiv cel dualist, careau la bază modelele OECD. O altă clasi-ficare a modelelor de guvernanţă corpo-rativă este aceea care le împarte înmodelul de tip shareholder, respectiv detip stakeholder (Othman H.B., Zeghal D.,2006). În modelul anglo-saxon, sharehol-der-ii sunt principalii parteneri ai compa-niei, numesc consiliul de conducere şimonitorizează activitatea directorilor prinintermediul diferitelor comitete – de audit,de remunerare şi altele. Modelul deguvernanţă în cazul sistemului european-continental este dominat de stakeholderi,aceştia fiind reprezentaţi de creditori, deautorităţile statului şi mai puţin de inves-titorii actuali.

Din acest motiv şi practicile contabilesunt caracterizate de un grad ridicat deprudenţă şi conservatorism în vedereaprotecţiei creditorilor. Aceeaşi clasificareeste menţionată şi de Feleagă (2008).Astfel, modelul shareholder este întâlnitîn ţările anglo-saxone şi are ca obiectivmaximizarea valorii pentru acţionari, iarmodelul stakeholder este prezent înmajoritatea ţărilor europene şi urmăreştemai puţin maximizarea bogăţiei acţionari-lor cât apărarea interesului ansambluluipărţilor implicate în viaţa întreprinderii(salariaţi, parteneri comerciali, acţionari,manageri etc.).

Apariţia practicilor de manipulare a per-formanţei financiare este mai puţin pro-babilă în companiile ale căror consiliiinclud mai mulţi membri independenţi şicu experienţă bogată în guvernanţa cor-porativă. De asemenea, a fost dovedită orelaţie de cauzalitate şi între nivelul redusde management al rezultatului şi frecven-

ţa întrunirilor consiliilor şi ale comitetelorde audit (Xie B., Davidson W. N., DaDaltP. J., 2001).

Totuşi, există şi rezultate ale unor studiirecente (Dechow P.M. et al., 2010, BarthM., Taylor D., 2010), potrivit cărora pre-misa unei monitorizări eficiente prin inter-mediul guvernanţei corporative nu garan-tează neapărat reducerea utilizării mana-gementului rezultatului. Dechow, Myersşi Shakespeare (2010) au investigat înce măsură independenţa şi nivelul deinformare ale consiliilor impactează anu-mite practici de gestiune a rezultatului,descoperind o slabă corelaţie între nive-lul de guvernanţă şi managementul rezul-tatului. Barth şi Taylor (2010) regăsescrezultatele studiului efectuat de Dechowet al. surprinzătoare, îndeosebi privinddin perspectiva teoriei agenţiei, care arjustifica o variaţie atât a practicilor demanipulare, cât şi a factorilor motivanţi înaceastă direcţie în funcţie de nivelul deguvernanţă corporativă. Barth şi Taylor(2010) consideră posibile în acest con-text următoarele trei interpretări ale rezul-tatelor: i) managerii manipulează perfor-manţele entităţii, iar consiliile de adminis-traţie, fie acestea chiar independente şiinformate, nu au puterea să îi oprească;ii) managerii manipulează performanţeleentităţii, iar consiliile de administraţie,deşi au puterea să îi oprească, decid sănu intervină; iii) managerii nu manipulea-ză performanţele entităţii. Date fiinddovezile, autorii înclină spre ultimeledouă variante.

Transparenţa şi prezentarea informaţiilorreprezintă stâlpul principal pentru practi-cile eficiente de guvernanţă corporativăşi pentru pieţele de capital funcţionale.Acestea permit acţionarilor, precum şipublicului larg să evalueze performanţelemanagementului. Mai mult, pot formamanageri ce vor avea la îndemână maimulte mijloace prin care să conducă înmod eficient.

418/2013

Elena Nechita


Concluzii şi cercetări viitoare

După cum a fost dovedit în secțiunileanterioare ale lucrării, managementulrezultatului reprezintă un fenomen aplicatpe scară largă, de vreme ce persoaneledin cadrul unei organizații vor fi întotdea -una interesate de sporirea beneficiilorpersonale. Având în vedere acest aspectși coroborat cu stimulentele piețelor decapital, precum și cele oferite de le gis -lație, manipularea rezultatului este în -deosebi practicată de societățile cotate.

Dezbaterile cu privire la managementulrezultatului sunt departe de a ajunge laun sfârșit, ținând cont că evoluția conti-nuă a afacerilor la nivel mondial și aceeaa reglementărilor contabile internaționaleîncurajează inerent dezvoltarea concep-tului de management al rezultatului.

Situația poate fi privită ca un cerc vicios,deoarece cu cât organismele de regle-mentare fac mai multe eforturi pentruasigurarea calității raportării financiare cuatât ies la iveală mai multe metode de amanipula rezultatele. Prin urmare, mana-gementul rezultatului constituie o sursănelimitată pentru cercetări viitoare.

În acest sens, continuând această lucra-re, în cercetări ulterioare se va investigaexistența practicilor de netezire arezultatului la nivelul societăților cotate laBursa de Valori București, în cadrulsecțiunii BVB, categoriile I și II, exclu -zând din cadrul eșantionului instituțiilefinanciare bancare și nebancare. Pornindde la studii anterioare din literatura despecialitate care utilizează o metodologiesimilară (Barth M., Landsman W., LangM., 2008 și Lang M., Raedy J., WilsonW., 2006), cercetarea viitoare va avea labază următoarele modele de manage-ment al rezultatului sub forma netezirii

rezultatului (income smoothing, engl.):

l variația rezultatului net raportat latotal active (ΔNI) – interpretând ovariație mai mică a indicatorului careprezentând un indiciu de netezire arezultatului:

l variația fluxurilor nete de trezorerie(ΔCF) – societățile cu un cash flowvolatil sunt caracterizate și de unrezultat net volatil; dacă firmele folo-sesc tehnici de manipulare arezultatului, atunci variația rezultatu-lui net ar trebui să fie mai mică decâtvariația fluxurilor de trezorerie.

Fără îndoială, limitările sunt implicite,fiind legate de accesul la datele primare,precum și de numărul mare de studiiefectuate pe tema propusă, întrucât estedificilă analizarea tuturor rezultateloranterioare cu privire la managementulrezultatului, necesară pentru obținereaunei cercetări exhaustive și relevante.

Ball R., Shivakumar L. (2005), Earnings quality in UK privatefirms: comparative loss recognition timeliness, Journal ofAccounting and Economics, nr. 39, pp. 83–128

Barth M., Taylor D. (2010), In defense of fair value:Weighing theevidence on earnings management and asset securitizations¸Journal of Accounting and Economics, nr. 49, pp. 26-33

Barth M., Landsman W., Lang M. (2008), International accountingstandards and accounting quality, Journal of AccountingResearch, vol. 46, nr. 3, pp. 467-498

Bergstresser D., Philippon T. (2006), CEO incentives and ear-nings management, Journal of Financial Economics, nr. 80,pp. 511–529

Beyer A., Cohen D., Lys T., Walther B. (2010), The financial repor-ting environment: Review of the recent literature, JournalofAccountingandEconomics, nr. 50, pp. 296–343

Burgstahler D., Hail L., Leuz Ch. (2007), The importance of repor-ting incentives: earnings management in European privateand public firms, Working paper Wharton Financial InstitutionsCenter;

Caramanis C., Lennox C. (2008), Audit effort and earnings mana-gement, Journal of Accounting and Economics, nr. 45, pp.116-138

Cheng Q., Warfield T. D. (2005), Equity incentives and earningsmanagement, The Accounting Review, vol. 80, nr. 2, pp. 441-476

Chung R., Firth M., Kim J.B. (2005), Earnings management, sur-plus free cash flow, and external monitoring, Journal ofBusiness Research, nr. 58, pp. 766–776

Cohen D. A., Zarowin P. (2010), Accrual-based and real earningsmanagement activities around seasoned equity offerings,Journal of Accounting and Economics, nr. 50, pp. 2–19

Coppens L., Peek E. (2005), An analisys of earnings manage-ment by European private firms, Journal of InternationalAccounting, Auditing and Taxation, nr. 14, pp. 1–17

Dechow P., Ge W., Schrand C. (2010), Understanding earningsquality: A review of the proxies, their determinants and theirconsequences, Journal of Accounting and Economics, nr. 50,pp. 344–401

Dechow P., Myers L., Shakespeare C. (2010), Fair value accoun-ting and gains from asset securitizations: A convenient ear-nings management tool with compensation side-benefits,Journal of Accounting and Economics, nr. 49, pp. 2-25

Dechow P., Skinner D. J. (2000), Earnings management:Reconciling the views of accounting academics, practitioners,

Referinţe bibliografice


438/2013

and regulators, Accounting Horizons, nr. 14, pp. 235-250Feleagă, N. (2008), Mizele puterii între cei care conduc întreprin-

derea şi cei care o finanţează: baze teoretice, cadru concep-tual şi modele referitoare la guvernanţa corporativă, RevistaContabilitate, expertiza şi auditul afacerilor, nr. 12, Bucureşti,pp. 12-18

Graham J. R., HarveyC. R., Rajgopal S. (2005), The economicimplications of corporate financial reporting, disponibil la<http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=491627>, accesat 28 aprilie 2012

Gul F.A., Fung S.Y.K., Jaggi B. (2009), Earnings quality: Someevidence on the role of auditor tenure and auditors’ industryexpertise, Journal of Accounting and Economics, nr. 47, pp.265–287

Healy P., Wahlen J. (1999), A review of the earnings managementliterature and its implication for standard setting, AccountingHorizons nr. 13, pp. 365–383

Iatridis G. E. (2011), Accounting disclosures, accounting qualityand conditional and unconditional conservatism, InternationalReview of Financial Analysis, nr. 20, pp. 88–102

Iatridis G. E. (2010), International Financial Reporting Standardsand the quality of financial statement information,International Review of Financial Analysis, nr. 19,pp. 193–204

Iatridis G. E., Kadorinis G. (2009), Earnings management and firmfinancial motives: A financial investigation of UK listed firms,International Review of Financial Analysis, nr. 18, pp. 164-173

Ionaşcu I. (2003), Dinamica doctrinelor contabilităţii contempora-ne, Studii privind paradigmele şi practicile contabilităţii,Editura Economică, Bucureşti

Jeanjean T., Stolowy H. (2008), Do accounting standards matter?An exploratory analysis of earnings management before andafter IFRS adoption, Journal of Accounting and Public Policy,nr. 27, pp. 480–494

Jiraporn P., Miller G. A., Yoon S. S., Kim Y. S. (2008), Is earningsmanagement opportunistic or beneficial? An agency theoryperspective, International Review of Financial Analysis, nr. 17,pp. 622–634

Jo H., Kim Y. (2007), Disclosure frequency and earnings manage-ment, Journal of Financial Economics, nr. 84, pp. 561–590

Lang M., Smith Raedy J., Wilson W. (2006), Earnings manage-ment and cross listing: Are reconciled earnings comparable toUS earnings?, Journal of Accounting and Economics Journalof Accounting and Economics, nr. 42, pp. 255–283

Larson R.K., Street D.L. (2004), Large accounting firms’ surveyreveals emergence of „two standard” system in the EuropeanUnion, Advances in International Accounting, vol. 17, pp. 1-29

Lennox C., Park C. (2006), The informativeness of earnings andmanagement’s issuance of earnings forecasts, Journal ofAccounting and Economics, nr. 42, pp. 439–458

Leuz Ch., Nandab Dh., Wysocki P. D. (2003), Earnings manage-ment and investor protection: an international comparison,Journal of Financial Economics, pp. 505-527

Miglo A. (2010), Capital structure and earnings manipulation,Journal of Economics and Business, nr. 62, pp. 367–382

Othman H. B., Zeghal D. (2006), A study of earnings-manage-ment motives in the Anglo-American and Euro-Continentalaccounting models: The Canadian and French cases, TheInternational Journal of Accounting, nr. 41, pp. 406–435

Perols J.L., Lougee B.A. (2011), The relation between earningsmanagement and financial statement fraud, Advances inAccounting, incorporating Advances in InternationalAccounting, nr. 27, pp. 39–53

Rath S., Sun L. (2008), The Development of EarningsManagement Research, International Review of BusinessResearch Papers, vol. 4, nr .2 , pp. 265-277

Roychowdhury S. (2006), Earnings management through realactivities manipulation, Journal of Accounting and Economics,nr. 42, pp. 335–370

Schipper K. (2005), The introduction ofInternational FinancialReporting Standards in Europe: implications for internationalconvergence, European Accounting Review, vol. 14, nr. 1, pp.101-126

Stolowy H., Breton G. (2000), A framework for the classification ofaccounts manipulations, disponibil lahttp://www.hec.fr/var/fre/storage/original/application/456c089c66d9579417b29c15bbbdc9f6.pdf, accesat 27 aprilie 2012

Tan H. C., Jamal K. (2006), Effect of accounting discretion on abi-lity of managers to smooth earnings, Journal of Accountingand Public Policy, nr. 25, pp. 554–573

Taylor G. K., Zhaohui Xu R. l. (2010), Consequences of real ear-nings management on subsequent operating performance,Research in Accounting Regulation, nr. 22, pp. 128–132

Xie B., Davidson W. N., DaDalt P. J. (2001), Earnings manage-ment and corporate governance: The role of the Board andthe Audit Committee, Journal of Corporate Finance, nr. 9, pp.295-316

Zeff S.A. (2007),Some obstacles to global financial reporting com-parability and convergence at a high level of quality, TheBritish Accounting Review, nr. 39, pp. 290-302

*** International Accounting Standards Board (2011), Standardeleinternaţionale de raportare financiară – IAS/IFRS

*** Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată înMonitorul Oficial nr. 571/29.06.2004, disponibilă la<http://www.cnvmr.ro/pdf/legi/ro/Legea-297-2004.htm>, acce-sat 25 aprilie 2012

Cercetare


IntroducerePentru a supravieţui şi reuşi companiiletrebuie să definească direcţiile strategi-ce, să stabilească obiective, să executedecizii şi să monitorizeze starea şi com-portamentul pe măsură ce se apropie deatingerea scopului lor. Odată ce o com-panie devine suficient de mare, astfel în -cât un singur manager să nu mai poatăevalua şi controla starea şi compor ta -men tul entităţii, compania trebuie să uti-lizeze sisteme de monitorizare şi controlal performanţei pentru a înlocui „ochii şiurechile” persoanelor interesate (Kellen,2003).

Sistemele de evaluare a performanţei re -prezintă mijloace redutabile atât pentruidentificarea aspectelor importante dinviaţa companiilor asupra cărora acesteaar trebui să se concentreze, cât şi pentruevaluarea performanţelor personaluluidin cadrul tuturor nivelurilor ierarhice.

Dezvoltarea deosebită cunoscută de sis-temele de evaluare a performanţei înultimii douăzeci de ani se datoreazăcreşterii popularităţii şi utilizării acestoraîn cadrul tot mai multor companii.Motivele care stau la baza deciziei deimplementare a unui astfel de sistemdiferă de la o entitate la alta, însă, decele mai multe ori, acestea se referă lanevoia de creştere a controlului asupracompaniei, obiectiv ce nu ar fi realizabilprin utilizarea sistemelor tradiţionale decontabilitate.

Cote şi Latham (2004) afirmă că măsu-rarea performanţei a beneficiat de câte-va inovaţii ale contabilităţii managerialeîn ultimele decenii. Urmărirea acestorpro grese reprezintă recunoaşterea expli-cită a faptului că este imperativ să se în -ţeleagă legătura de cauzalitate cecondu ce la profitabilitatea unei entităţi.

cercetare

Studiu privindraportareaperformanţei prin sistemul de indicatori:perspectiva financiarăa Balanced Scorecard

* Student Master Cercetare, Academia de Studii Economice Bucureşti, e-mail: [email protected]** Student Master Cercetare, Academia de Studii Economice Bucureşti, e-mail: [email protected]

Study Regarding Performance Reportingthrough Indicators System: BalancedScorecard Financial Perspective Managing today’s organizations has become impossible without the usage of theperformance evaluating and monitoring systems in the context of the increasingcomplexity of organizations and economic environment as a whole. The controver-sies raised by the recent accounting scandals among accounting scholars, regard-ing the viability of the financial indicators, determined us to conduct a study in orderto verify the opportunity of integrating financial measures inside these systemsthrough the analysis of the correlation between the main financial indicators and thenon-financial indicators, share price and market share.

Key words: performance, performance evaluation systems, performance report,Balanced Scorecard, financial perspective

JEL Classification: L25, M41

Dan Radu TURCU* & Mihaela TURTUREA**

Abstract

Cuvinte cheie: performanţă, sisteme de evaluare a performanţei, raport deperformanţă, Balanced Scorecard, perspectiva financiară

Raportarea performanţei prin sistemul de indicatori

Una dintre cele mai semnificative inovaţiieste integrarea variabilelor non-financia-re în sistemele de măsurare a perfor-manţei, aceste variabile ajutând compa-nia să determine impactul pe care anumi-te acţiuni sau rezultate îl au asupra profi-tabilităţii.

Unul dintre cele mai utilizate instrumenteîn evaluarea performanţei şi care va faceşi obiectul unei analize în cadrul acesteicercetări este Balanced Scorecard. Acestconcept încorporează instrumente finan-ciare şi non-financiare într-un sistem inte-grat ce conectează măsurarea perfor-manţei la obiectivele strategice ale com-paniei, fiind utilizat de aproximativ 50%dintre cele mai mari companii americane,printre care Unilever, Chase sau Wal-Mart Stores Inc. (Weygandt et al., 2012).

Controversele legate de viabilitatea indi-catorilor financiari ne-au motivat să ela-borăm un studiu, fundamentat pe analizasituaţiilor financiare şi a informaţiilor detranzacţionare pentru un număr de 383de companii cotate la Bursa de Valori Bu -cu reşti, prin intermediul căruia să pu temobserva corelaţiile dintre principalii indi-catori financiari şi indicatorii non-finan-ciari, cota de piaţă şi preţul pe acţiune.

Prezentarea şi evoluţia conceptului

de sistem de raportare a

performanţeiPerformanţa reprezintă o realizare deo -sebită într-un domeniu de activitate (DEX2012). Astfel, putem afirma că atingereaperformanţei trebuie să reprezinte scopulfiecărei entităţi, iar măsurarea perfor-manţei constituie o adevărată provocare,neexistând un model sau un set de indi-catori general acceptat. Pestoff (1998)

descrie conceptul de performanţă pre-cum unul cu mai multe înfăţişări, fluid,problematic, ambiguu şi contestat, cres-când în complexitate datorită specificuluifiecărui sector şi perspectivelor diferiteale deţinătorilor de interese.

Nevoia dezvoltării de noi sisteme demonitorizare şi raportare a performanţeia fost determinată de creşterea comple-xităţii organizaţiilor şi a mediului econo-mic în general. În prezent, companiiletrebuie să funcţioneze într-un mediudinamic, caracterizat de o concurenţăacerbă, bugete tot mai austere şi o pre-siune crescută a preţurilor (Levin, 2005).Jusoh et al. (2008), citând pe Johnson şiKaplan (1987), susţin că măsurarea per-formanţei, bazată pe costul tradiţionalsau pe sistemul de contabilitate manage-rială de la începutul secolului XX, nu maieste adecvată şi, deci, este din ce în cemai puţin folositoare în actualul contexteconomic.

Principala critică a sistemului tradiţionalde măsurare a performanţei este, în ceamai mare parte, concentrarea excesivăpe informaţiile despre cost şi alte datefinanciare pe termen scurt, în timp ceaccentul pe activităţile de creare devaloare pe termen lung, ce sunt intangibi-le în natură, dar generează creştere vii-toare pentru organizaţie, lipseşte aproa-pe în totalitate.

Nedless et al. (2011) definesc un sistemperformant de management şi de evalua-re drept un set de proceduri care conta-bilizează şi raportează performanţeleatât financiare, cât şi non-financiare, ast-fel încât compania să poată identificamăsura în care merge bine, spre ce seîndreaptă şi ce îmbunătăţiri trebuie făcu-te pentru a creşte profitabilitatea.

Yeniyurt (2003) identifică principaleleinadvertenţe ale sistemelor tradiţionalede raportare a performanţei menţionateîn literatura de specialitate (Tabelul 1).

Elaborarea raportuluide performanţă

Scarlett (2005) menţionează trei abordăriposibile de raportare a evaluării perfor-manţei. Astfel, analiza orizontală presu-pune compararea linie cu line a unui setde date cu un altul (de exemplu, compa-rarea conturilor anului curent cu cele aleanului precedent sau cu cele bugetate).Identificarea variaţiilor procentuale înurma acestei analize poate dezvălui indi-catori relevanţi pentru performanţa afa-cerii sau anumite aspecte relevante deinvestigat. Cea de-a doua metodă, anali-za tendinţelor, este, în fond, o analiză ori-zontală extinsă la mai mulţi ani. A treiametodă, analiza verticală, implică expri-marea datelor în raport cu o componentăcritică a situaţiilor financiare: componen-tele bilanţului sunt exprimate în raport cutotalul activelor, elementele contului deprofit şi pierdere sunt exprimate, de obi-cei, în raport cu vânzările totale. Acest tipde analiză poate oferi indicii importantecu privire la situaţia financiară şi opera-ţiunile afacerii.

Pentru orice raport de evaluare a perfor-manţei trebuie clarificate aspectele cuprivire la destinatarul raportului, care suntaşteptările de la acel raport, precum şifrecvenţa raportării.

Cui îi este adresat raportul? Referitor laaceastă problematică Weetman (2006)precizează că, în contextul existenţeicentrelor de responsabilitate, raportul artrebui să fie adresat managerului centru-lui de responsabilitate. Acesta ar putea fiun centru de cost, de profit sau de inves-tiţii. Pentru a fi relevant, raportul trebuiesă conţină doar costuri ce se află subcontrolul managerului centrului de res-ponsabilitate. Nivelul de detaliu al rapor-tului va fi influenţat de poziţia ocupată înconducerea companiei de către destina-tar. Astfel, rapoartele adresate conducerii

458/2013

Dan Radu Turcu & Mihaela Turturea


companiei vor fi mai condensate, pentrua crea o imagine de ansamblu.

Care sunt aşteptările utilizatorilor? Weet -man (2006) susţine, referitor la aşteptări-le pe care le au utilizatorii, că raportul tre-buie să fie construit astfel încât să identi-fice clar acele aspecte controlabile decătre managerul centrului de responsabi-litate. Dacă centrul de responsabilitatecontrolează atât cantitatea, cât şi preţulunui articol, atunci amândouă ar trebui săfie raportate şi efectul combinat cuantifi-cat. Dacă centrul de responsabilitatecontrolează doar cantitatea unui articol,atunci raportul trebuie construit astfelîncât să evidenţieze aspectele cantitativeale tranzacţiilor din perioada respectivă.Design-ul raportului este foarte importantdeoarece managerul centrului de cost,profit sau investiţii nu va putea folosiraportul într-un mod eficient dacă nu vaoferi informaţii folositoare. Managerii artrebui consultaţi în design-ul raportului,fiind necesară o perioadă de probă înain-te ca un anumit design să fie acceptat.Graficele şi diagramele ar putea repre-zenta mijloace de comunicare mult maieficiente decât simplele tabele.

Care este frecvenţa raportării? Frecvenţaraportării, în abordarea lui Weetman

(2006), ar trebui să fie în conformitate cunevoile managementului. Există, totuşi,un pericol în ceea ce priveşte frecvenţaraportării. Rapoartele trebuie să fie anali-zate şi să se acţioneze în consecinţă, iaro frecvenţă crescută a raportării poaterezulta în prea mult timp pierdut cu anali-za activităţii. Răspunsul cu privire la frec-venţa raportării este oferit, cel mai bine,de frecvenţa ciclului revizuit şi acţiunilecorective.

Indicatorii utilizaţi în cadrul sistemelor

de raportare a performanţei

Needles et al. (2011) susţin că măsura-rea performanţei se face prin intermediulinstrumentelor cantitative ce măsoarăper formanţa companiei în raport cu unanumit scop sau rezultat. Indicatorii deperformanţă pot fi atât financiari, cât şinon-financiari. Exemple de indicatori fi -nan ciari utilizaţi pot fi: rentabilitatea in -ves tiţiei, venitul net sau costul calităţiiscă zut exprimate ca procente din vân-

zări. Aceşti indicatori utilizează informaţiimonetare pentru a măsura performanţaunei organizaţii generatoare de profit, asegmentelor/diviziilor componente, de -par ta mentelor, liniilor de producţie, regiu-nilor de vânzare sau activităţilor operaţio-nale. Măsurătorile de performanţă non-financiare includ timpul necesar îndepli-nirii unei sarcini sau numărul de apariţii alunei activităţi. Astfel, se pot considera ur -mă torii indicatori: numărul de plângeriînregistrate de la clienţi, numărul de li -vrări expediate în aceeaşi zi sau timpulne cesar pentru completarea unei co -menzi.

Continuând pe aceeaşi idee, Weygandtet al. (2012) menţionează că măsurători-le financiare (exprimate în unităţi mone-tare), precum analiza variaţiilor sau ren-tabilitatea investiţiei (ROI), reprezintăinstrumente utile în evaluarea performan-ţei. Cu toate acestea, multe companiisuplimentează aceste măsurători finan-ciare cu cele non-financiare pentru o maibună evaluare a performanţei şi o antici-pare mai precisă a rezultatelor viitoare.De asemenea, autorul oferă câtevaexemple de indicatori non-financiari utili-zaţi în diferite industrii, prezentate înTabelul 2.


478/2013

Balanţa Scorecard(Balanced Scorecard)

Letza (1996) precizează faptul că, înce-pând cu anii 1980, managerii au începutsă respingă indicatorii financiari, căutândalte mijloace de măsurare a performan-ţei. Aproximativ în aceeaşi perioadă,mulţi manageri din Europa şi StateleUnite au adoptat conceptul de manage-ment al calităţii totale (Total QualityManagement).

Dezvoltarea acestui concept a atrasatenţia managerilor asupra importanţeiconcentrării pe nevoile clienţilor, iar oferi-rea de produse şi servicii de calitate devi-ne o modalitate de păstrare a avantajuluicompetitiv. Sinergia acestor factori evocanevoia de noi metode de evaluare a per-formanţei.

Conceptul de „Balanced Scorecard” afost introdus în anul 1992 de cătreKaplan şi Norton, iar prima carte pe

această temă apare în anul 1996, sub tit-lul „The Balanced Scorecard, TranslatingStrategy into Action”. Conform autorilorlucrării, Kaplan şi Norton, BalancedScorecard furnizează managerilor instru-mentele necesare atingerii succesuluicompetiţional viitor, în condiţiile în careorganizaţiile concurează într-un mediucomplex, iar o înţelegere cât mai precisăa obiectivelor şi metodelor de îndeplinirea acestora este vitală.

Caraiani et al. (2008) descriu BalancedScorecard ca fiind o situaţie de monitori-zare şi raportare a performanţei ce com-bină instrumentele financiare tradiţionalecu cele non-financiare şi oferă manageri-lor informaţii relevante despre activităţilepe care le conduc.

Horngren et al. (2012) menţionează căBalanced Scorecard transpune misiuneaşi strategia entităţii într-un set de indica-tori de performanţă care furnizeazăcadrul conceptual pentru implementareastrategiei. Balanced Scorecard nu se

concentrează exclusiv pe atingereaobiectivelor pe termen scurt, subliniindobiectivele non-financiare pe care com-pania trebuie să le atingă pentru a-şiîndeplini şi susţine obiectivele sale finan-ciare.

Kaplan şi Norton (1996) consideră căBalanced Scorecard transpune misiuneaşi strategia în obiective şi indicatori, gru-pate în patru perspective diferite(Caraiani et al., 2008): • perspectivafinanciară (Cum îi percepem pe acţio-nari?), • perspectiva clienţilor (Cum îi per-cepem pe clienţi?), • perspectiva proceseinterne (Cum selectăm domeniul de acti-vitate? Care este domeniul de succes?),• respectiv, perspectiva dezvoltare şiînvăţare (Cum susţinem şi dezvoltămabilităţile de dezvoltare ale proceselor?).Totuşi, includerea sau excluderea orică-reia dintre perspective este alegereaorganizaţiei, realizându-se astfel măsuriunice pentru fiecare companie (Kaplan şiNorton, 1996).



Perspectiva financiară din cadrulBalanced Scorecard

În ciuda dezavantajelor indicatorilorfinanciari, conform lui Kaplan şi Norton(1996), Balanced Scorecard păstreazăperspectiva financiară întrucât indicatoriifinanciari sunt valoroşi în a rezuma con-secinţele economice ale acţiunilor trecu-te. Indicatorii financiari de evaluare a per-formanţei arată contribuţia implementăriişi îndeplinirii strategiei companiei laîmbunătăţirea indicatorilor precum veni-tul şi profitul net sau profitul pe acţiune.Obiectivele financiare se referă, în gene-ral, la indicatorii de profitabilitate, cum arfi profitul din exploatare, rentabilitateacapitalului investit sau valoarea economi-că adăugată. Obiectivele financiare alter-native pot fi creşterea rapidă a vânzărilorsau generarea de numerar.

Perspectiva financiară presupune con-form lui Nair (2004) identificarea obiecti-velor financiare necesare îndepliniriiobiectivelor şi scopurilor strategice. Într-oorganizaţie orientată spre profit, aceastăperspectivă este cea mai utilizată şi ana-lizată. Veniturile, atât recurente, cât şinoi, pe bază de abonamente sau altfel,marjele şi cheltuielile sunt foarte impor-tante pentru orice organizaţie care cautăsă-şi atingă obiectivele.

O greşeală foarte des întâlnită în cadrulcompaniilor este aceea că uită să conec-teze obiectivele financiare la strategianon-financiară a companiei.

Perspectiva financiară ar trebui să cree-ze legătura dintre obiectivele financiare şicelelalte obiective ce „hrănesc” maşină-ria în vederea atingerii rezultatelor.

În cazul unei organizaţii orientate spreprofit, perspectiva financiară este criticăîn contextul în care forţează recunoaşte-

rea şi definirea obiectivelor financiare cri-tice pe care compania trebuie să le atin-gă.

În aceste vremuri dificile pentru mediulde afaceri, banii par să însemne totul,însă perspectiva financiară traseazăurmătoarele menţiuni:

l Principalul obiectiv al unei afacerieste crearea de bogăţie, măsuratăprintr-o serie de obiective financiarerealizate;

l Scopul obiectivelor financiare este dea stimula unităţile operaţionale pentrua gestiona performanţa şi pentru aobţine competenţele necesare reali-zării performanţei viitoare;

l Reprezintă perspectiva ce funda-mentează misiunea şi scopul organi-zaţiei;

l Reprezintă un indicator de perfor-manţă „întârziat” întrucât înregistrea-ză succesul după îndeplinirea fapte-lor.

Weygandt et al. (2012) precizează că îninteriorul fiecărei perspective BalancedScorecard se pot identifica obiectivele cecontribuie la atingerea scopului strategic.Astfel, obiectivele perspectivei financiarear putea fi următoarele: rentabilitateaactivelor, profitul net, rating-ul de credit,preţul acţiunilor şi profitul pe angajat.

Definirea fiecăreia dintre cele patru per-spective se realizează în funcţie de spe-cificul fiecărei entităţi. Smith (2007) tra-sează însă câteva întrebări comune carear putea apărea în cadrul oricărei entităţiîn interiorul fiecărei perspective, precumşi instrumentele care ar putea oferi răs-punsul la aceste întrebări (Tabelul 3).

Studiu empiric privind perspectiva

financiară prezentatăîn cadrul Balanced

ScorecardÎn continuarea acestei lucrări vom abordauna dintre cele patru perspective propu-se în cadrul literaturii Balanced Score -card, mai exact, perspectiva financiară.În acest sens vom dezvolta un studiu prinintermediul căruia să putem observacorelaţiile dintre principalii indicatorifinanciari şi indicatorii non-financiari, cotade piaţă şi cursul bursier.

METODOLOGIA CERCETĂRII

Fundaţia pe care este dezvoltat aceststudiu o constituie analiza situaţiilorfinanciare făcute publice de către compa-niile cotate la Bursa de Valori Bucureşti,însumând un număr de 383 de companii


498/2013

pe parcursul a patru exerciţii financiareconsecutive, cuprinse în perioada 2008-2011.

Cursul bursier pentru fiecare companie afost extras pe baza interpretării graficelordisponibile pe site-urile de specialitate, întimp ce cota de piaţă deţinută de fiecarecompanie a fost obţinută prin împărţireacifrei de afaceri la cifra de afaceri a sec-torului, în fiecare dintre anii analizaţi.

Eşantionul selectat în cadrul analizeicorelaţiei dintre evoluţia cursului bursierşi principalii indicatori economici cuprin-de o gamă largă de sectoare de activita-te; dintre acestea 67% se află în aria deproducţie, restul de 33% aparţinândzonei de servicii.

Analiza a cuprins un număr de şase indi-catori financiari (cifra de afaceri, rentabi-litatea financiară, rentabilitatea economi-că, rentabilitate comercială, rotaţia stocu-rilor şi rotaţia creanţelor), precum şi doiindicatori non-financiari (preţul pe acţiuneşi cota de piaţă), selectaţi din literaturade specialitate, cu privire la evaluareaperformanţei.

Referitor la modul de calcul al acestorindicatori trebuie să menţionăm următoa-rele: rentabilitatea financiară şi rentabili-tatea comercială au fost calculate utili-zând profitul net; rentabilitatea economi-că a fost calculată utilizând profitul brut;iar rotaţia stocurilor şi rotaţia creanţelorau fost exprimate în numărul de rotaţii.

Pentru a calcula variaţiile de la un an laaltul au fost utilizate diferenţele procen-tuale pentru cifra de afaceri, rotaţia sto-curilor şi rotaţia creanţelor, în timp cediferenţele referitoare la ratele de renta-bilitate au fost exprimate în puncte pro-centuale.

Nivelul corelaţiei dintre indicatorii anali-zaţi a fost calculat pe baza coeficientuluide corelaţie Pearson, notat cu „R”, ceindică intensitatea relaţiei dintre variabile:semnul +/- arată direcţia relaţiei, în timpce intensitatea relaţiei este dată devaloarea obţinută. Coefi cientul de deter-minare (R2) arată cât la sută din variaţiavalorilor uneia dintre variabile este deter-minată de variaţia valorilor celorlaltevariabile.

ANALIZA CORELAŢIEI DINTREEVOLUŢIA CURSULUI BURSIERŞI PRINCIPALII INDICATORIFINANCIARI

Valoarea unei companii este dată decapitalizarea bursieră, obţinută prinînmulţirea cursului bursier cu numărul deacţiuni al companiei. Astfel, companiilecare au făcut obiectul acestei analize aufost cele cotate la Bursa de ValoriBucureşti, pentru care au existat cotaţiiîntr-un mod regulat şi al căror număr totalde acţiuni nu s-a modificat pe parcursulcelor patru exerciţii financiare consecuti-ve urmărite. Numărul total de companii

supuse analizei a fost de 299, datele fiindprelucrate şi transformate în vedereaobţinerii de măsuri relevante pentru indi-catorii economico-financiari utilizaţi înanaliză.

Rezultatele obţinute (Tabelul 4) arată ocorelaţie puternică directă între evoluţiacursului bursier şi evoluţia indicatorilorfinanciari: cifra de afaceri, rentabilitateacomercială şi rotaţia creanţelor, la polulopus situându-se rentabilitatea financiarăşi rentabilitatea economică.

Astfel, modificarea cursului bursier esteexplicată, în principal, de rotaţia creanţe-lor (14,6%), de cifra de afaceri (13,9%) şide rentabilitatea comercială (13,1%).

Importanţa evoluţiei celor trei indicatoripoate fi explicată de criza economică princare a trecut ţara noastră de-a lungulperioadei analizate, perioadă în caremenţinerea cifrei de afaceri pe fondulscăderii consumului a însemnat o adevă-rată provocare.

Totodată, dificultăţile întâmpinate deîntregul mediu economic au determinatîntârzieri la plată, deţinerea de lichidităţidevenind, astfel, un adevărat atu vizavide concurenţă.

Surprinzător este rezultatul obţinut derentabilitatea financiară, în contextul încare acest indicator este considerat, decei mai mulţi analişti economici, cel maiimportant în măsurarea performanţeiunei companii.



În contradicţie cu aşteptărilor noastre,numai 3,89% din evoluţia cursului bursiereste explicată de modificarea rentabilită-ţii financiare.

Acest rezultat vine să întărească ideeaconform căreia indicatorii financiari pot fisubiectul unor manipulări sau a alegeriiunor politicii contabile neadecvate.

ANALIZA CORELAŢIEI DINTREEVOLUŢIA COTEI DE PIAŢĂŞI MODIFICAREA RATELOR DERENTABILITATE

În cadrul acestui studiu a fost analizat unnumăr de 94 de companii, aparţinândsectorului de activitate „agricultură”.Valorile obţinute pentru coeficientul decorelaţie Pearson au arătat o influenţămajoră a cotei de piaţă asupra ratelor derentabilitate economică şi financiară(Tabelul 5).

Astfel, modificarea cotei de piaţă explicăîn proporţie de 41,29% modificarea rateirentabilităţii economice şi în proporţie de9,67% modificarea ratei rentabilităţiifinanciare.

Diferenţa dintre cele două rezultate obţi-nute poate fi explicată de faptul că în cal-culul rentabilităţii financiare a fost luat înconsiderare profitul net, în timp ce pentrurentabilitatea economică a fost utilizatprofitul brut, evitându-se, în acest mod,impactul fiscalităţii asupra rentabilităţiieconomice.

Totodată, diferenţa dintre cele douărezultate poate fi explicată de gradul de

îndatorare ridicat ce caracterizează sec-torul de activitate analizat.

Astfel, activitatea companiilor este, înprincipal, finanţată prin intermediul credi-telor, iar orice modificare a profitului com-paniilor generează un impact mai mareasupra rentabilităţii financiare vizavi derentabilitatea economică.

Legătura puternică dintre cei doi indica-tori financiari şi cota de piaţă, indicatornon-financiar, confirmă noua orientareîntâlnită în cadrul literaturii cu privire laevaluarea performanţei, aceea de a utili-za un mix de indicatori financiari şi non-financiari.

ConcluziiÎn ciuda controverselor legate de acura-teţea informaţiilor oferite de către indica-torii financiari, includerea acestora încadrul uneia dintre cele patru perspectiveale Balanced Scorecard reprezintă ungarant al utilităţii acestora în evaluareaperformanţei.

Rezultatele noastre au indicat o corelaţieputernică directă între evoluţia cursuluibursier – indicator non-financiar – şi evo-luţia cifrei de afaceri, a rentabilităţii co -merciale şi a rotaţiei creanţelor – indica-tori financiari.

Astfel, modificarea cursului bursier esteexplicată, în principal, de rotaţia creanţe-lor (14,6%), de cifra de afaceri(13,9%) şide rentabilitatea comercială (13,1%).

Contrar aşteptărilor noastre, între evolu-ţia cursului bursier şi rentabilitatea finan-ciară şi economică există o corelaţieredusă, evoluţia cursului bursier fiindexplicată de cei doi indicatori doar în pro-porţie de 3,89%, respectiv 6,6%.

Rezultatul este cu atât mai surprinzător,în contextul în care rentabilitatea finan-ciară este considerată, de către cei maimulţi analişti economici, un etalon în mă -surarea performanţei unei companii.Aceste rezultate confirmă însă posibilita-tea manipulării, cosmetizării sau alegeriiunor politicii contabile neadecvate cu pri-vire la recunoaşterea, evaluarea şi pre-zentarea elementelor din cadrul situaţiilorfinanciare.

Oportunitatea utilizării mix-ului de indica-tori financiari şi non-financiari în cadrulsistemelor de evaluare a performanţei afost confirmată şi de studiul nostru, însensul că rezultatele obţinute au arătat oinfluenţă majoră a cotei de piaţă – indica-tor non-financiar – asupra ratelor de ren-tabilitate economică şi financiară – indi-catori financiari.

Totodată, rezultatele prezentate anteriorcu privire la relaţia dintre principalii indi-catori financiari şi evoluţia cursului bur-sier vin în sprijinul acestei idei.

Concluzionând, indicatorii financiari deţinun loc important în cadrul sistemelor deraportare a performanţei şi, implicit, încadrul Balanced Scorecard.

Utilizarea acestora trebuie, însă, să ţinăcont de limitele informaţiilor oferite, înspecial orientarea către trecut şi posibili-


tatea cosmetizării rezultatelor, limite cepot fi ameliorate prin dublarea indicatori-lor financiari faţă de cei non-financiari.

În urma cercetărilor efectuate cu ocaziaelaborării studiului, considerăm oportunăcontinuarea cercetării referitoare la cele-lalte trei perspective prezente în cadrulBalanced Scorecard: perspectiva clienţi,perspectiva procese interne şi perspecti-va dezvoltare şi învăţare.

518/2013

Caraiani, C.; Dumitrana, M.; Dascălu, C.; Lungu, C.I.; Calu,D.A.; Guşe, R.G.; Dumitru, M.; Jinga, G.; Vulpoi, M.; Jianu,I. (2008), Contabilitate de gestiune & control de gestiune,Ediţia a II-a, Editura Universitară

Cote, J.; Latham, C. (2004), Relationship quality: a criticallink in management accounting performance measure-ment systems, Advances in management accounting,Volume 12, 171-190

Horngren, C.T.; Datar, S.M.; Rajan, M. (2012), Cost accountinga managerial emphasis, fourteenth edition, Prentice Hall

Jusoh, R.; Ibrahim, D.N.; Zainuddin, Y (2008), The performan-ce consequence of multiple performance measures usage- Evidence from the Malaysian manufacturers,International Journal of Productivity and PerformanceManagement, Vol. 57, No. 2, 2008, pp.119-136

Kaplan, R.S. (2012), The balanced scorecard: comments onbalanced scorecard commentaries, Journal of Accounting& Organizational Change, Vol. 8 Iss: 4 pp. 539 – 545

Kaplan, R.S.; Norton, D.P. (1996), Translating strategy intoaction The Balanced Scorecard, Harvard Business SchoolPress Boston, Massachusetts

Kaplan, R.S.; Norton, D.P. (2001), The strategy-focused orga-nization, how balanced scorecard companies thrive in thenew business environment, Harvard Business SchoolPress Boston, Massachusetts

Kellen, V. (2003), Business Performance Measurement, dispo-nibil la :http://www.depaul.edu

Letza, S.R. (1996), The design and implementation of thebalanced business scorecard: An analysis of three compa-nies in practice, Business Process Re-engineering &Management Journal, Vol. 2 Iss: 3 pp. 54 – 76

Levin, B. (2005), Success factors goal management, disponi-bil la: www.successfactors.com/ Products/GoalManagementDatasheetv2.pdf

Nair, M. (2004), Essentials of Balanced Scorecard, John Wiley& Sons, Inc

Needles, B.E.; Powers, M.; Crosson, S.V. (2011), Financialand management accounting, ninth edition, CengageLearning

Pestoff, V.A. (1998), Beyond the Market and State: SocialEnterprises and Civil Democracy in a Welfare State,Aldershot: Ashgate

Smith, R.F. (2007), Business process management and theBalanced Scorecard, John Wiley & Sons, Inc.

Vâlceanu, G.; Robu, V.; Georgescu, N.; Şerban, C.E.; Hristea,A.M.; Cismaru, I.; David Sobolevshci, I.M.; Petcu, M.A.;Negescu, M.D.; Tutui, D.; Vasilescu, C.; Popescu, A.M.;Anghel, I.; Dinu, E. (2005), Analiza economico-financiară,(Ediţia a II-a), Editura Economică

Weetman, P (2006), Financial and management accounting anintroduction, fourth edition, Prentice Hall

Weygandt, J.J.; Kimmel, P.D.; Kieso, D.E. (2012), Managerialaccounting tools for business decision making, sixth edi-tion, John Wiley & Sons, Inc

Yeniyurt, S. (2003), A literature review and integrative perfor-mance measurement framework for multinational compa-nies, Marketing Intelligence & Planning, Vol. 21 Issue: 3pp. 134 – 142

Dicţionarul explicativ al limbii române, Ediţia a II-a, Bucureşti,2012

Bibliografie

Autorii apreciază comentariile şirecomandările utile ale prof. univ. dr.Chiraţa Caraiani, prof. univ. dr. CorneliaDascălu şi conf. univ. dr. CameliaLungu din cadrul Academiei de StudiiEconomice Bucureşti.

The authors appreciate helpful com-ments and recommendations of Pro fe -ssor Chirața Caraiani, Professor Cor -nelia Dascălu and Associate ProfessorCamelia Lungu from BucharestUniversity of Economic Studies.

Acknowledgements


Studii, cercetări, analize

Investitorii şi-au pierdut

încrederea în rapoartele companiilor

Un nou studiu al ACCA (the Associationof Chartered Certified Accountants) aratăcă, după criza financiară, investitorii aumai puţină încredere în rapoartele corpo-rative, peste două treimi afirmând că suntmai sceptici cu privire la informaţiile furni-zate de către companii.

Aproape două treimi din cei 300 de in -vestitori implicaţi în studiul „Ce vor inves-titorii: direcţii pentru raportarea corporati-vă” au declarat ACCA că managerii auprea multă autoritate asupra cifrelor fi -nanciare pe care le raportează, iar o im -portantă majoritate a investitorilor inter -vievaţi susţine că acordă o mai mare cre-dibilitate informaţiilor generate în afaraunei companii, cum ar fi ştirile şi socialmedia decât rapoartelor corporative tra-diţionale. În mod îngrijorător, 45% auconsiderat că raportul anual este inutil.

În ce priveşte părerile celor care stabi-lesc politicile de raportare a existat o dis-cordanţă clară privind raportarea trimes-trială.

Aceasta a fost considerată utilă de către75% dintre ei pentru propriile lor deciziide investire, dar în acelaşi timp 65% auconsiderat că raportarea trimestrialăgenerează decizii pe termen scurt pepiaţă. Aproape jumătate ar dori elimina-rea raportării trimestriale obligatorii.

Principalele concluzii au inclus:

l După criza financiară, 69% dintre in -vestitori au devenit mai sceptici în pri-vinţa informaţiilor oferite de companii

l 63% acordă o mai mare încredereinformaţiilor generate în afara com-paniei

l 63% consideră că managementul areprea multă autoritate asupra cifrelorraportate

l 63% consideră că volumul de infor-maţii oferit de companii a încurajat“hiper-investiţiile”

l 46% consideră că raportarea trimes-trială obligatorie ar trebui abandonată

l 93% şi-au exprimat susţinerea pentruconceptul de raportare integrată

Studiul a relevat şi o susţinere importan-tă a rolului auditării externe, care a fostpercepută drept principalul factor deredresare a încrederii în cifrele raportatede companii.

Numai în domenii precum prevenţia ris-curilor privind profitul şi riscuri şi oportu-nităţi emergente, viteza informării a fostconsiderată de către investitori maiimportantă decât atestarea ei, iar 41%dintre respondenţi au dorit extindereaauditului şi la raportările trimestriale.

În legătură cu acest studiu, Ewan Willars,director ACCA pentru politici, a apreciat:„Acest studiu arată că, odată cu crizaeconomică, s-a produs o schimbare adorinţelor investitorilor legate de informa-ţiile financiare. Declinul încrederii în infor-maţiile corporative după criza financiarăsugerează că auditul are un rol maiimportant de jucat în reclădirea încrederiiîn declaraţiile companiilor.

Dar studiul arată că, în timp ce este uşorsă se adune „investitorii” sub un singuracoperiş, realitatea este că aceştiadoresc informaţii diferite de la raportareafinanciară. Spre exemplu, doresc sau aunevoie de aceleaşi informaţii investitoriipe termen scurt, cum sunt fondurilespeculative, ca și investitorii pe termenmai lung, cum sunt fondurile de pensii?Companiile şi echipele financiare care lesusţin ar putea fi nevoite să ofere o gamăde informaţii financiare care răspundenevoilor diverselor grupuri de investitori,în loc să privească comunitatea investito-rilor ca pe un tot unitar.”

În context, Ewan Willars a precizat:„Problema raportării financiare trimestria-le arată cât pot fi de fragmentate opiniile.Chiar şi investitorii individuali sunt ambi-valenţi – doresc să consume raportarefinanciară trimestrială pentru propriul lorinteres, dar recunosc că acest accent peperioade scurte de timp este dăunătorpentru interesele generale, pe termenlung, ale pieţei. Există o dorinţă clarăpentru raportare regulată, dar investitoriisunt conştienţi care este rezultatul aces-tui tip de mediu informaţional financiar.

Această situaţie reprezintă o reală provo-care pentru abordarea viitoare a regle-mentatorilor şi decidenţilor politici. Lanivel european sunt iniţiative pentru eli-minarea obligativităţii raportării trimes-triale, existând totuşi o logică în menţine-rea ei ca opţiune, având în vedere opinii-le variate ale companiilor individuale şiefectele care au fost constatate la nivelulpieţei. Normalizatorii profesiei contabileşi reglementatorii ar trebui să fie îngrijo-raţi cu privire la procentul crescut de in -vestitori care nu percep utilitatea rapoar-telor anuale şi care privesc cu neîn cre -de re libertatea de acţiune a manage -men tului în ce priveşte cifrele raportatede companii.

Dar şi investitorii au multe teme de gân-dire. Dacă urmează să joace un rol cen-tral şi doresc să îşi facă auzite opiniile încadrul procesului de stabilire a politicilor,trebuie să fie mai clari cu privire la ce îşidoresc şi să ajute profesia să elaborezeun regim de raportare financiară careoferă investitorilor nivelul de asigurare pecare ei şi-l doresc.”

Respondenţii la studiul ACCA reprezintăo gamă largă de instituţii, dintre care 150au în administrare active cu o valoaremai mare de 500 milioane USD, inclusivfonduri de pensii, companii de asigurare,bănci private, afaceri de familie şi altefirme de management de active, precumşi consilieri de investiţii sau analişti şi tre-zorieri ai unor companii.


Firmele mici trebuiesprijinite să adopte

practici de afacerisustenabile

Decidenţii politici, organismele de regle-mentare şi profesioniştii din domeniulfinanţelor trebuie să ajute firmele mici săadopte practici de afaceri sustenabiledeoarece impactul lor uriaş asupramediului este în prezent ignorat, aratăACCA (the Association of CharteredCertified Accountants).

Deşi reprezintă peste 90% din companiila nivel mondial şi realizând, în medie,aproximativ 50% din produsul intern brut,cu o proporţie de angajare a forţei demuncă de 63% şi cu un impactsemnificativ asupra poluării industriale,IMM-urile au fost marginalizate în dezba-terea privind practicile de afacerisustenabile şi au fost lente în adoptareaunor îmbunătăţiri legate de mediu.

De exemplu, în Uniunea Europeană,numai 29% dintre IMM-uri au introdusmăsuri pentru economisirea energiei saua materiilor prime (în comparaţie cu 46%dintre companiile mari) şi numai 4% auun sistem de utilizare eficientă a energiei.

În noul sau document de politici, Incor -porarea sustenabilităţii în IMM-uri, Fo -rumul global pentru IMM-uri al ACCA ainvitat la acţiune o serie de grupuri pentrua ajuta companiile mici în a deveni maieficiente şi ecologice.

Pentru ca aceste eforturi să ia amploaretrebuie adoptate o serie de măsuri şiabordări specifice IMM-urilor, decidenţiipolitici fiind nevoiți să ia în considerarenu numai diferenţele dintre companiilemari şi IMM-uri, ci şi diferenţele dintremicroîntreprinderi şi întreprinderi mici şimijlocii, arată raportul.

Deoarece multe companii mici sunt con-duse de proprietari-manageri şi nu au

acţionari sau consilii cărora să le raporte-ze, acestea au un grad mai mare delibertate pentru a implementa practici desustenabilitate – sau de a le ignora. Dinacest motiv este important ca guverneleşi profesioniştii care asistă companiile săse asigure că IMM-urile sunt conştientede câştigurile rapide pe care le pot obţineprintr-o eficienţă crescută şi că au infor-maţii privind subvenţiile, asistenţa finan-ciară şi stimulentele care ar putea fi pusela dispoziţia celor care se angajează săreducă emisiile sau deşeurile.

Aceste programe includ condiţii care suntstabilite astfel încât numai companiile cupractici sustenabile au acces la lanţuri deaprovizionare din sectorul public, cu unvolum considerabil şi potenţial profitabile.În timp ce proprietarii companiilor micitrebuie să devină mai proactivi şi strate-gici în adoptarea unor practici sustenabi-le de afaceri, organismele de reglemen-tare trebuie, de asemenea, să se asigurecă iau în considerare mai întâi sectorulcompaniilor mici atunci când se are învedere elaborarea unor reglementăricare sunt menite să încurajeze astfel depractici, precum raportarea sustenabi -lităţii.

Documentul de politici emis de ACCAprezintă o serie de provocări pentru gru-purile implicate.

IMM-urile trebuie să urmeze cinci paşicătre raportarea sustenabilităţii, aceştiafiind: angajarea în mod public a compa-niei pentru a întreprinde acţiuni în acestsens; evaluarea impactului activităţii; sta-bilirea obiectivelor pentru reducereaimpactului; acţiuni pentru reducereaimpactului şi publicarea politicilor şi acţiu-nilor companiei.

Profesioniştii contabilii sunt îndemnaţi să:colaboreze cu experţi locali în domeniulmediului şi sustenabilităţii pentru a obţineacces local la informaţii credibile; să ana-lizeze sustenabilitatea ecologică a pro-priei lor activităţi, utilizând apoi experien-ţa valoroasă astfel obţinută pentru a dez-volta cu clienţii lor dialoguri relevante,bine informate, bazate pe experienţaconcretă.

Documentul susţine că organismele pro-fesionale contabile trebuie să devină maiproactive în dezbaterea sustenabilităţiiIMM-urilor, oferind membrilor lor instru-mentele şi resursele adecvate pentru a-iajuta să se dezvolte în această direcţie.

Mark Gold, preşedinte al Forumului glo-bal pentru IMM al ACCA, a precizat înacest sens: „Prea des companiile micisunt trecute cu vederea atunci când sediscută probleme de mediu şi sustenabi-litate.

538/2013



Dar în termeni de activitate economică,de grad de ocupare a forţei de muncă şideşeuri, companiile mici au un impacturiaş şi este deosebit de important ca eleşi cei care le acordă consultanţă şi lereglementează activitatea să recunoascăaceastă stare de fapt şi să înceapă săîntreprindă acţiuni pentru a aborda pro-blema deşeurilor, pentru a promova efi-cienţa şi pentru a avea certitudinea căsustenabilitatea este pe primul plan îngândirea lor.”

O tendinţă în raportările

financiare: firmele elimină

poziţiile „toxice” şisolicită consultanţă

Bilanţurile contabile ale companiilor refe-ritoare la anul 2012, care au avut termende depunere la Administraţiile Financiarepână la data de 30 mai, au relevat o ten-dinţă în creştere a managerilor de a eli-mina din bilanţ poziţiile „toxice”, astfelîncât acesta să permită evoluţia busi-ness-ului şi să reflecte intrarea într-onouă etapă, arată o analiză realizată deR&M Audit Contabilitate, care a luat înconsiderare bilanţurile a circa 200 defirme din diferite domenii şi cu diferitedimensiuni. „Poziţiile toxice sunt aceleacare au fost supraevaluate în anumitemomente ale existenţei unei companii(uneori în scopuri speculative, alteoripentru obţinerea anumitor valori alediverşilor indicatori) sau diferite elementeuzate moral, stocuri nereale, creanţeincerte şi supraevaluate (care de faptsunt pierderi), poziţii neperformante saucauzate de anumite reglementări trecutenocive etc. Orice element din bilanţ are„o valoare de piaţă”, adică o valoarereală; ceea ce nu corespunde realităţii

trebuie în cele din urmă analizat şi elimi-nat”, a comentat Mirela Şerban, Mana -ging Partner R&M Audit Contabilitate.

Bilanţul contabil trebuie să răspundănevoii curente de informaţii privind com-pania respectivă; astfel, înainte de reali-zarea documentului, o serie de manageriau solicitat verificarea taxelor şi impozite-lor, precum şi servicii de consultanţămanagerială, din care au fost desprinseatât recomandări punctuale, cât şi dinperspectiva evoluţiei pe termen mediu.

„Dacă în ceea ce priveşte firmele mari şimultinaţionalele am constatat un pasînainte referitor la proactivitatea faţă dedocumente şi latura de consultanţă, înceea ce priveşte IMM-urile situaţia a fostexact inversă: pe parcursul anului trecut,activitatea zilnică i-a acaparat complet pemanageri şi administratori, care au acor-dat, din păcate, mai puţină atenţie infor-maţiilor care reieşeau lună de lună dinbalanţe, aşa încât acum datele din bilanţi-au luat prin surprindere, deşi „jocurilesunt făcute”, căci acestea sunt rezultate-le cu care vor merge în acest an cătrebănci şi alţi parteneri”, a precizat MirelaŞerban.

În ceea ce priveşte bilanţurile contabilepe anul trecut ale IMM-urilor, acestea auarătat în general bine pentru sectorul IT,multe firme înregistrând creşteri de până

la 20-30% ale cifrelor de afaceri faţă deanul 2011, precum şi un cash flow îmbu-nătăţit, conform analizei realizate deR&M Audit Contabilitate. „IT-ul este undomeniu de activitate la care companiilenu numai că nu pot renunţa, ci dimpotri-vă: managerii se gândesc că mai bineinvestesc într-un software ca să reducădin cheltuielile cu alte resurse”, afirmăMirela Şerban. În ceea ce priveşte furni-zorii de servicii educaţionale, analizaR&M Audit Contabilitate a constatat îngeneral o scădere a cifrei lor de afaceri în2012 comparativ cu 2011, situaţia fiindsimilară în ceea ce priveşte companiilede retail tradiţional. „O evoluţie pozitivăau avut însă clienţii din domeniul con-strucţii şi imobiliar, care au realizat în2012 o cifră de afaceri în medie cu circa5% mai mare decât în 2011, ceea cepentru acest sector este important încondiţiile de piaţă existente”, arată MirelaŞerban.

Consultanţii şi analiştii R&M AuditContabilitate recomandă managerilor sănu aştepte sfârşitul de an pentru a urmăripoziţiile bilanţiere comparative, ci să rea-lizeze această operaţiune de sinteză înmod continuu, pe tot parcursul anului.„Este greşită interpretarea conform căre-ia documentele sunt făcute doar pentrufisc; înregistrările contabile oferă infor-maţii utile în primul rând managerilor,


pentru dezvoltarea business-ului lor.Coerenţa datelor pe parcursul întreguluian şi în special urmărirea lichidităţilorrămân principala noastră preocupare încalitate de consultanţi, în condiţiile încare dificultăţile financiare existente înpiaţă trădează încă o creștere economicăfragilă”, concluzionează Mirela Şerban.

Sondaj „Insurance

Banana Skins”: Noile reglementări

- principalul risc identificat în industria

asigurărilorCel mai mare risc pe care îl întâmpină înprezent industria asigurărilor este gene-rat de valul de noi reglementări introdusela nivel internaţional şi local, conformunui nou raport care prezintă riscurileexistente în sectorul asigurărilor.

Cel mai recent raport „Insurance BananaSkins”, realizat de către Centrul pentruStudiul Inovaţiei Financiare (CSFI) încolaborare cu PwC, indică faptul că noilereglementări vizând aspecte precum sol-vabilitatea şi practicile de afaceri ar puteacopleşi industria prin costuri şi problemede conformitate.

Ar putea, de asemenea, să distragămanagementul de la aspecte mai urgen-te, precum profitabilitatea afacerii, într-unmoment în care întreaga industrie a asi-gurărilor se află sub presiune.

Sondajul a inclus 662 de practicieni dindomeniul asigurărilor şi observatori aiindustriei din 54 de ţări, consultaţi cu pri-vire la riscurile majore anticipate pentruurmătorii 2-3 ani. Împărţit pe categoriilede respondenţi structura acestora a fost:

Non-viață 35%, Asigurări de viață 26%,Reasigurare 7%, Brokeri 6%, Obser -vatori 26%. Reglementările reprezintăprincipalul risc identificat în multe pieţemajore, incluzând America de Nord,Europa şi Orientul Îndepărtat/zona Asia-Pacific.

Acesta este cel de-al doilea sondaj con-secutiv „Banana Skins” care plaseazăreglementarea pe primul loc în topulpreocupărilor asigurătorilor, subliniindincertitudinea constantă ce planează înjurul unor iniţiative majore de acest fel.

Directiva Solvency II a Uniunii Europene,aflată în cel de-al 7-lea an de planificare,a reprezentat o preocupare centrală, înspecial pentru că multe dintre ţările dinafara Uniunii Europene aşteaptă să vadărezultatele înainte de a-şi finaliza propriaplanificare.

Un alt set de riscuri este identificat îndomeniul practicilor de afaceri (4), o zonăputernic influenţată de reglementare. Înciuda numeroaselor măsuri implementa-te de către companii şi de către autorită-ţile de reglementare menite să pună înordine practici precum vânzările incorec-te, aceasta rămâne în continuare o zonăde risc, în special într-o perioadă de streseconomic, când presiunea de a generavânzări este foarte puternică.

Alte preocupări care reies din sondajinclud starea de incertitudine a pieţelorfinanciare (2) şi starea economiei mon-diale (3). Acestea se adaugă tensiunilordintr-o industrie care a fost presată anide-a rândul de rate scăzute ale dobânzi-lor şi de o competiţie acerbă. Un aspectparticular îl reprezintă moştenirea produ-selor cu beneficii definite, dar care nu potfi finanţate într-un mod profitabil la randa-mentul scăzut înregistrat astăzi (6).

Menţinerea unor condiţii de piaţă dificilea adus în prim-plan şi calitatea manage-mentului (8) şi, în particular, manage-mentul riscului (7).

Sondajul din acest an indică o preocupa-re continuă privind riscurile legate decatastrofe naturale (5), dată fiind frecven-ţa crescută a acestor evenimente, pre-cum şi costurile din ce în ce mai mari

ale revendicărilor. În unele pieţe, precumNoua Zeelandă sau Australia, abordareaasigurătorilor faţă de revendicările apăru-te în urma catastrofelor naturale a deve-nit o problemă majoră la nivel politic.

Pe de altă parte, un număr de aspecteînregistrează o scădere în topul riscuriloridentificate, în special cel legat de dispo-

558/2013



nibilitatea capitalului necesar pentru asusţine industria (în scădere de la 2, la16). Situaţia este acum inversată: existăcapital în exces în industrie, în special însectorul de asigurări non-viaţă şi reasigu-rare, ceea ce menţine preţurile scăzute şiafectează profitabilitatea. Alt risc în scă-dere, cel puţin în pieţele dezvoltate, estelegat de resursele umane: agitaţia dinsectorul serviciilor financiare a dus lauşurarea recrutării şi păstrării talentelor.Situaţia este mai dificilă în pieţele emer-gente unde numărul personalului calificateste mai scăzut.

„Este ironic faptul că cele mai mari riscuriale industriei vin din partea reglementări-lor, cele care sunt menite să reducă ris-curile, într-o perioadă în care condiţiile deoperare şi de garantare sunt, de aseme-nea, foarte dificile. Nu este surprinzătorfaptul că aceste presiuni sunt reflectateîntr-o preocupare crescută faţă de abilita-tea managementului de a le gestiona”, adeclarat David Lascelles, editorul rapor-tului.

O împărţire pe sectoare a industriei asi-gurărilor indică faptul că sectorul asigură-rilor de viaţă se concentrează în specialasupra impactului pe care îl au ratelescăzute ale dobânzilor asupra randa-mentului investiţiilor, precum şi asupraadministrării rețelelor complexe dedistribuție.

În sectorul asigurărilor non-viaţă, princi-palele preocupări se referă la excesul decapacitate şi la preţurile competitive, ală-turi de impactul creşterii revendicărilor încaz de catastrofă. Preocupările din sec-torul de reasigurare se referă în principalla securitatea capacităţii într-o piaţăextrem de competitivă.

În România, piaţa asigurărilor a fostputernic lovită de criză, competiţia inten-să pe preţ afectând atât segmentul asi-gurărilor de viaţă, cât şi cel non-viaţă.Jucătorii din industrie sunt de asemeneaafectaţi de profitabilitatea scăzută şi de

pierderile rezultate din produsele cu dau-nabilitate mare aşa cum sunt poliţeleRCA. „Este nevoie de o întărire a politiciide management al riscului şi de îmbună-tăţirea eficienţei operaţionale pentru aputea traversa această perioadă şi areveni la o creştere durabilă”, a declaratPaul Facer, Partener de Audit pentruSectorul Financiar, PwC România.

Raportul poate fi descărcat de pe site-ulCSFI: www.csfi.org sau de pe cel al PwC:www.pwc.com.

OECD a publicat Planul

de Acţiuni care vizează planificarea

fiscală abuzivă a companiilor multinaţionale

Organizaţia pentru Cooperare Eco no -mică şi Dezvoltare (OECD) a publicatmult-aşteptatul Plan Comprehensiv deAcţiuni (CAP), drept răspuns la îngrijoră-rile publice exprimate cu privire la eroda-rea bazei de impunere şi a transferuluiprofiturilor (BEPS). Acesta recomandăîntărirea cooperării internaţionale în pri-vinţa modelelor de afaceri multinaţionaleşi a schemelor de planificare fiscală afe-rente acestora.

Planul de Acţiuni va sta la baza elaboră-rii unui nou set de standarde pentru apreveni dubla neimpozitare. Întărirearegulilor anti-abuz privind entităţile con-trolate din alte jurisdicţii (CFC) va permi-te statelor să taxeze profiturile transfera-te către subsidiarele offshore.

Planul de Acţiuni va încuraja autorităţilefiscale naţionale să fie mai agresive în

privinţa inspecţiilor fiscale şi va pune pre-siune politică pe parlamentele naţionalesă accelereze modificările de legislaţiefiscală. De asemenea, acesta pune unaccent deosebit asupra principiului sub-stanţei economice ca element esenţial înorice schemă de planificare fiscală.

„Actualele prevederi fiscale naţionale şiinternaţionale vor trebui modificate pen-tru a urmări mai îndeaproape alocareaveniturilor şi activitatea economică cegenerează acele venituri.

Aceasta este o iniţiativă foarte curajoasăcare va întâmpina dificultăţi foarte mariţinând cont de faptul că diversele statefolosesc politica fiscală pentru a stimulacreşterea economică, deseori în compe-tiţie cu alte ţări”, a precizat MihaelaMitroi, liderul Departamentului de Con -sul tanţă Fiscală şi Juridică, PwC Ro mâ -nia.

Realizat la solicitarea Grupului G20,Planul de Acţiuni identifică 15 acţiunispecifice care vor da guvernelor instru-mentele de politică fiscală internă şiexternă necesare pentru a împiedica fir-mele multinaţionale să evite plata taxelorprin intermediul unor structuri abuzive.

„Aceste măsuri vor schimba în mod radi-cal mediul în care operează companiilemultinaţionale. Este clar că vor existadiferenţe în funcţie de ţară, industrie şi deagendele politice diferite ale statelormembre G20 care au fost promotoareleacestui proces. Toate companiile operatela nivel internaţional vor fi afectate deinstrumentele propuse de OECD”, a pre-cizat Peter de Ruiter, Partener, Con sul -tanţă Fiscală, PwC România.

Preocupările societăţii civile cu privire lafaptul că societăţile multinaţionale evităplata taxelor au atras atenţia guvernelor,organizaţiilor internaţionale şi a presei,ceea ce creează oportunităţi pentru oschimbare masivă a sistemul internaţio-nal de taxe.

Important pentru autori!Evaluarea

Criterii de evaluare

Recomandãrile

[email protected]

românãenglezã,

Detalii

articolelor ºtiinþifice se realizeazã, în paralel, de cãtrecel puþin doi membri din Consiliul ªtiinþific al revistei, înmodalitatea double-blind-review, ceea ce înseamnã cãevaluatorii nu cunosc numele autorilor ºi nici autorii nu cunoscnumele evaluatorilor.

a articolelor: originalitatea, actualitatea,importanþa ºi încadrarea în aria tematicã a revistei; calitateametodologiei de cercetare; claritatea ºi pertinenþa prezentãrii ºiargumentãrii; relevanþa surselor bibliografice utilizate;contribuþia adusã cercetãrii în domeniul abordat.

Consiliului ªtiinþific al revistei sunt: acceptare;acceptare cu revizuire; respingere. Rezultatele evaluãrilor suntcomunicate autorilor, urmând a fi publicate numai articoleleacceptate de Consiliul ªtiinþific. Articolele se trimit redacþiei la

adresa de e-mail: , obligatoriu în format electroniccu extensia , cuprinzând urmãtoarele elemente: limba deredactare a articolului - , pentru autorii români sau

pentru autorii strãini; textul în limba românã seredacteazã cu diacritice, conform prescripþiilor lingvistice aleAcademiei Române; dimensiunea maximã a articolului 7-10pagini/2000 caractere grafice cu spaþii/paginã; în articol seprecizeazã metodologia decercetare folositã, contribuþiile autorilor ºi referinþele bibliograficeîn subsolul paginii; un rezumat în limbile englezã ºi românã decirca o paginã , în care se prezintãobiectivul cercetãrii, principalele probleme abordate ºi contribuþiaautorilor; rezumatul este însoþit de 4-5 termeni cheie, în limbileromânã ºi englezã .

pe site-ul www.revista.cafr.ro, la secþiunile „Recenzii" ºi„Manuscrise".

titlul în limba română ă,

redactat la persoana a III-a

, inclusiv clasificarea JEL

şi englez

Important for theAuthors!The review

Assessment criteria

[email protected]

English

Details

of the articles is performed in parallel by at least twomembers of the Scientific Council of the „FinancialAudit" Journal,a double-blind-review, which means that those who perform thereviews do not know the names of the authors, and also theauthors do not know the names of the reviewers.

for articles: innovative input, actuality,importance and the relevance for the subject matter of the review;the quality of the research methodology; presentation andargumentation clarity and pertinence; the relevance of thebibliographic sources used; contribution made to the research inthe area.

The recommendations of the Scientific Council are: accepted,

accepted with reviewing, rejected. The results of theassessments are communicated to the authors and only thearticles approved by the Scientific Council are published. Thearticles are submitted to the editor by e-mail at: ,compulsory in Microsoft Word format containing the followingelements: the language the article is drafted is ; themaximum size of the article 7-10 pages/2000signs/page spacesincluded; the article mention the research methodology used,authors' contributions, footnote references from the bibliography;an abstract in English presenting the subject of the research andauthors' contributions; the abstract is accompanied by 4-5 keywords, in English .

on our website www.revista.cafr.ro, section: „Reviews"and „Manuscripts".

, and also by JELCla sifications

A apărut revista „Practici de Audit”nr. 3/2013

A apărut revista „Practici de Audit” nr. 3 (7), aferentă trimestrului III din2013. În acest număr puteţi citi: editorialul semnat de prof. univ. dr.

, preşedintele CAFR, despre client şi piaţa de audit, un interviu cu, preşedintele WPK (Germania), având ca titlu:

„Promovăm necesitatea unei reforme corecte şi eficiente a auditului”, oprezentare a aplicării tehnicilor statistice de eşantionare pentru îmbună-tăţirea calităţii auditului financiar, precum şi despre utilizarea „Balancedscorecard” în acest domeniu, detalii privind aplicarea IAS 12 „Impoziteamânate”, o trecere în revistă a implicaţiilor contabile şi fiscale ale reeva-luării, aplicaţii practice privind calculaţia şi managementul costurilor.

De asemenea, veţi găsi articole referitoare la noutăţile pe plan inter-naţional privind furnizarea de servicii de non-audit clienţilor şi viitorulIFRS.

Rubrica juridică prezintă informaţii de interes despre ce anume trebuie săcunoască un auditor financiar dacă împotriva sa se formulează o sesizarede natură disciplinară.

HoriaNeamţuClaus C. Securs

Semnal editorial

Documents

Studiu asupra limitelor obligatorii de auditare 8 2013-0cc1.pdf · audit, la procedurile de audit selectate şi aplicate pentru a proba evaluarea criteriilor de calitate ale informaţiilor