STICLA STICLA şi SECRETELE EIşi SECRETELE EI

Plinius menţionează în „Istoria naturală” o poveste despre descoperirea sticlei. Pe scurt, un grup de marinari fenicieni de pe un vas ce transporta sodă a venit la ţărm spre a face focul. Plaja întinsă era plină de nisip, dar nici un bolovan pentru a ţine vasul la foc. Marinarilor le-a venit ideea de a folosi câţiva bulgări de sodă de pe corabie. Şi au făcut focul, pregătindu-şi mâncarea şi apoi dormind. Dimineaţă, scormonind din întâmplare prin cenuşa focului, un marinar a găsit câteva pietricele lucioase care nu semănau cu nici un material obişnuit. Erau bucăţele de sticlă.

Gaius Plinius Secundus, numit pe scurt Plinius cel Bătrân s-a născut în anul 23 e.n. la Como și a

murit la data de 24 august 79 în Stabiae. A fost un important și renumit erudit al Imperiului Roman.

Cel mai vechi obiect din sticlă propriu-zisă se consideră o amuletă albastră ce a fost găsită în Egipt şi este datată în anul 7000 i.e.n

Vas de sticlă găsit lângă sarcofagul unei mumii egiptene

Prima industrie a sticlei s-a dezvoltat în Egiptul antic. Aici s-a descoperit faptul că, acoperind pereţii unui vas din lut cu un amestec de nisip umed şi sodă, la ardere acesta se transformă în smalţ, adică într-o peliculă subţire de sticlă. Ulterior, amestecul din care se obţinea smalţul a fost îmbogăţit cu var, acesta devenind un element de primă importanţă în producerea sticlei. Prin intermediul altor adaosuri (ca fier, cupru, mangan) egiptenii au obţinut smalţ de mai multe culori (albastru, galben, violet, purpuriu).

Ulterior s-au obţinut - din amestecul ce producea smalţul, odată ars în cantităţi mai mari decât pojghiţa subţire de pe un vas - bulgăraşi de smalţ sau sticlă. Astfel au apărut primele obiecte făcute din sticlă: mărgelele. Tot egiptenii au meritul realizării primelor proteze oculare. Se apreciază că cele mai vechi mărgele din sticlă au cca. 5000 - 6000 de ani vechime.

La începutul secolului I al erei noastre, un meşter roman a inventat ţeava de suflat sticla: o ţeavă de fier lungă şi subţire, prevăzută la un capăt cu o mică unflătura, iar la celălalt capăt cu o prelungire de lemn prin care se sufla aerul. La capătul ţevii de fier se prinde un ghem de sticlă lichidă şi se suflă în ţeavă. Se formează un balon de sticlă căruia înainte de a se răci i se poate da orice formă. Aproape 2000 de ani toate obiectele de sticlă s-au fabricat astfel.

Cea dintâi fabrică de sticlă cunoscută din documente în ţara noastră se afla lângă Tîrgovişte şi aparţinea lui Matei Voievod (1650).

În Moldova, Grigore Ghica a dat un hrisov pentru înfiinţarea unei fabrici de sticlă în satul Călugăra din ţinutul Romanului (1740).

Valea Zalanului e în judetul Covasna. Prima atestare documentară a localităţii datează din 1750. Aici s-a construit prima fabrică de sticlă din Transilvania şi au fost turnate geamurile Bisericii Negre din Braşov, cu meşteri aduşi din Germania.

În secolul XIX s-au construit numeroase fabrici de sticlă dintre care unele

funcţionează şi astăzi: fabricile de la Poiana Codrului (Maramureş) construită în 1801, cea de la Tomeşti (Banat) din 1804, fabrica de la

Avrig din 1830, Pădurea Neagră 1840, Azuga 1880 şi altele.În anii 1921-1922 s-au construit fabricile de sticlă de la Turda şi

Mediaş ce foloseau drept combustibil gazul metan.

Fabrica de sticlă TURDA

Fabrica de sticla TOMEŞTI

Fabrica de sticlă AZUGA

Fabrica de sticlă Pădurea Neagră

Saint-Gobain Glass România Călăraşi

Fabrica de Sticlă-Glass factory Târnăveni, judeţul Mureş

Fabrica Star Glass din Târgu Jiu

Sticlele se obţin, în general, prin topirea în cuptoare speciale a unui amestec format din nisip de cuarţ, piatră de var, carbonat de sodiu (sau de potasiu) şi materialele auxiliare.

Sticlele sunt un amestec de dioxid de siliciu şi silicaţi ai diferitelor metale. Sunt materiale necristalizate (amorfe), cu rezistenţa mecanică şi duritate mare, cu coeficient de dilatare mic. La temperaturi mai înalte se comportă ca lichidele subrăcite cu vâscozitate mare. Nu au punct de topire definit. Prin încălzire se înmoaie treptat, ceea ce permite prelucrarea sticlei prin suflare, presare, turnare, laminare.

Dar ca să ajungi să creezi anumite forme din sticlă îţi trebuiesc matriţe şi acestea se fac la strungăria fabricii.

Meşterii sticlari adună la capătul unei ţevi metalice un glob de sticlă încins, iar pe la celălalt capăt suflă în ţeavă creând în acest fel un balon de sticlă. Toată această procedură este executată când sticla este introdusă în matriţa cu forma dorită.

Apoi primeşte ultimile retuşuri pentru a definitiva forma dorită (vase, vaze, pahare, etc).

După ce sticla a prins forma este racită pe o bandă ce o poartă către locul unde primeşte ultimile retuşuri iar apoi în final ajunge să fie şlefuită.

Proprietăţile fizice ale sticlelor sunt determinate de compoziţia lor.

STICLA OBIŞNUITĂ, sticla de sodiu (SiO2 75%; Na2O 12%; CaO13%) cu un domeniu de înmuiere între 500-600°C se întrebuinţează la fabricarea geamurilor şi a ambalajelor de sticlă.

Nu prea rezistă la acţiunea acizilor, când, în special la temperaturi ridicate, se dizolvă parţial. Bazele o corodează.

Se foloseşte la confecţionarea tuburilor, a baloanelor cotate, pipete, borcane şi sticle pentru reactivi.

STICLA JENA, PIREX SAU DURAN conţine bor, silicaţi şi magneziu. Se înmoaie la 600-700°C şi este relativ stabilă la variaţii bruşte de temperatură.Rezistenţa faţă de agenţii chimici este destul de bună şi se foloseşte la confecţionarea majorităţii sticlăriei de laborator.

STICLA DE POTASIU (SiO2 71%; K2O 18%; Ca0 11%), se înmoaie la temperaturi relativ ridicate 700-800°C. Rezistă la şcocuri termice şi la acţiunea agenţilor chimici şi se întrebuinţează la confecţionarea sticlăriei greu fuzibile- a sticlăriei care se topeşte la o temperatură mai înaltă decât cea obişnuită.

STICLA DE PLUMB (SiO 52%; K2O 13%; PbO 35%) se înmoaie la temperatură relativ joasă 400-500°C. Este sensibilă la şocuri termice, puţin rezistentă faţă de reactivi. Nu se foloseşte la confecţionarea vaselor de laborator.

Se foloseşte la confecţionarea sticlelor optice.

Datorită faptului că reţine destul de bine radiaţiile nucleare se filoseşte ca paravane în laboratoarele de chimie nucleară.

STICLA DE MURANO „Dacă vreun lucrător sau meşter sticlar va înstrăina arta sa din Veneţia în dauna republicii, i se va trimite ordin să se întoarcă în ţară. Dacă nu se va supune acestui ordin, vor fi aruncate în închisoare persoanele lui cele mai apropiate, pentru ca prin aceasta să fie silit să se întoarcă. Dacă nu va abandona totuşi hotărârea de a rămâne în străinătate, se va trimite după el o persoană însărcinată cu misiunea de a-l ucide”.Această duritate îngrozitoare, care mergea până la întemniţare şi asasini plătiţi, avea o justificare serioasă: preţul unui vas de Murano era gigantic.

ÎN ŢARA NOASTRĂ SE FABRICĂ:STICLA DE TURDA:-rezistenţă chimică bună;-rezistenţă la şocuri termice;-temperatura de înmuiere- 600°C;-coeficient de dilatare mic;*confecţionarea sticlăriei de laborator

STICLA VERDE- STICLA OBIŞNUITĂ:-temperatură de înmuiere mică;*confecţionarea sticlăriei de laborator;*confecţionarea sticlăriei menajere.

Cenuşa vulcanică se poate transforma în particule de sticlă la temperaturi mari, atunci când trece prin motorul unui avion.

Cenuşa vulcanică are o mare parte din compoziţie formată din sticlă (siliciu).

Cenuşa vulcanică strică maşinăriile . Particulele foarte fine de cenuşă vulcanică trase într-un motor cu reacţie se topesc la aprox. 1100 °C, sudându-se pe lame şi pe alte părţi ale turbinei.Ele pot eroda şi distruge piesele, să le dezechilibreze şi pot genera blocaje ale părţilor în mişcare.

În afara acestui efect de sudare a particulelor pe motor, mai există un efect de sablare a parbrizului, fuselajului, luminilor şi eventual elicei, lipsa de oxigen, acoperirea senzorilor avionului , impermeabilitatea undelor electromagnetice (particulele de cenuşă vulcanică fiind încărcate electric, afectează comunicaţiile radio).

Spre deosebire de avioane, tancurile au filtre la absorbţia de aer care – deşi uneori se înfundă şi trebuiesc curăţate – opresc nisipul înainte de a intra în motor.

BIBLIOGRAFIE

http://www.google.ro/search?q=fabrici+de+sticla+din+romania

http://alexandrudamian.blogspot.com/2008/03/fabrica-de-sticla.html

http://www.referatele.com/referate/chimie/online8/Sticla-chimia-sticlelor-referatele-com.

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://primariabistrita.ro/portal/bistrita/ziar/portal

http://4.bp.blogspot.com/VolcanicAshMtStHelensAsh1980eruption.jpg

Dan Seracu, Cartea chimistului amator, editura Albatros, Bucureşti, 1979