Stafi - Spovedaniile Basarabiei

8/20/2019 Stafi - Spovedaniile Basarabiei

1/364


2/364

Chişinău

2007

(Edi ţ ia a treia – rev ăzut ă şi ad ăugit ă )

Ion Stafi


3/364

CZU 94 (478)

S 75

ISBN 978-9975-928-92-2 © Ion Stafi

, 2007.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Ion, StafiSpovedaniile Basarabiei / Stafi Ion. – Ed. a 3-a, revăzută şi adăugită – Ch.: Bons

Of fices, 2007. – 364 p.Bibliogr. p. 364 (40 tit.)ISBN 978-9975-928-92-2300 ex.

94(478)

Coperta: Andrei Dănil ăCoperta 1: Harta Basarabiei în perioada interbelică (1918 – 1940)Coperta 2: „Arborele eminescian”. Linogravur ă de Aurel David,

Eugen Co şeriu despre unitatea şi varietatea limbii române.

Lucrarea este editat ă în redac ţ ia autorului


4/364

Dedic rîndurile ce urmeaz ă patrio ţ ilor moldoveni de lar ăsărit de Prut, din toate timpurile, care au luptat şi lupt ă cuabnega ţ ie pentru supravie ţ uirea şi d ăinuirea neamului ro-mânesc în Basarabia şi Transnistria.

De asemenea, le dedic părin ţ ilor mei, măicăi mele – Tin-

cu ţ a/Ecaterina Sta fi şi tat ălui meu – Ion Savin Sta fi , pre-cum şi bunicului meu – Zaharia Ion Sta fi , oameni cinsti ţ i şi

gospodari harnici, victime nevinovate ale regimului sovietictotalitar.

„Scopul istoriei este a fi urmaşilor de învăţătur ă”.

(Miron Costin)


5/364

4

CUPRINSUL

Cuvînt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9Vocabular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

Partea I Basarabia în componenţa Imperiului Rus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

Capitolul I. Suferin ţ ele moldovenilor pe vremea ţ arismului . . . . . . . . 181. Testamentul lui Petru cel Mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182. Panslavismul şi poporul român. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233. De la o sărutare împăr ătească la o anexare tîlhărească . . . . . . . . . 274. Doi împăraţi, două regulamente, dar aceeaşi politică . . . . . . . . . . 315. Mărturii nepărtinitoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 336. Deznaţionalizare prin colonizări şi str ămutări . . . . . . . . . . . . . . . 35

7. Ingerinţe în viaţa religioasă a românilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 388. Comparaţii pline de învăţăminte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

Capitolul II. Eliberarea Basarabiei de sub ocupa ţ ia ţ arist ă . . . . . . . . 471. Crearea Partidului Naţional Moldovenesc. Adoptarea programului . . 472. Congresul învăţătorilor din Basarabia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 533. Congresul ţăranilor din Basarabia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 534. Congresul învăţătorilor moldoveni din Basarabia . . . . . . . . . . . . 545. Congresele cooperatorilor, studenţilor şi preoţilor . . . . . . . . . . . . 57

6. O adunare a ostaşilor moldoveni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 587. P. N. M. zguduit de crize ideologice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 588. Primul congres al ostaşilor moldoveni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 599. Crearea şi activitatea Sfatului Ţării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

Partea II. Duşmanii cauzei noastre naţionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

Capitolul III. Străinimea reacţionară – duşmana istorică a

unionismului românesc în Basarabia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64


6/364

5

Capitolul IV. Duşmanul din l ăuntrul moldovenilor . . . . . . . . . . . . . . . 78

Partea IIIIstoria se repetă prin faptele contemporanilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 96

Capitolul V. În con fi gura ţ ia politicii statelor totalitare . . . . . . . . . . . . 961. Pactul de neagresiune între Germania şi Uniunea Sovietică . . . . 962. Protocolul adiţional secret . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 973. Telegrama ambasadorului german la Moscova. . . . . . . . . . . . . . . 984. Telegrama M.A.E. al Reichului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 995. Telegrama ambasadorului german la Moscova. . . . . . . . . . . . . . 1006. Telegrama ambasadorului german la Moscova. . . . . . . . . . . . . . 101

7. Telegrama ambasadorului german la Moscova. . . . . . . . . . . . . . 1038. Telegrama ambasadorului român la Moscova . . . . . . . . . . . . . . 1049. Prima Notă ultimativă sovietică adresată României. . . . . . . . . . 10710. R ăspunsul guvernului român din 27 iunie 1940 . . . . . . . . . . . . 10811. Telegrama ambasadorului german . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10812. Instrucţiuni ale lui Ribbentrop . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10913. Cea de-a doua nota ultimativă sovietică adresată guvernuluiromân în noaptea de 27 spre 28 iunie 1940 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109

14. R ăspunsul guvernului român din 28 iunie 1940 . . . . . . . . . . . . 11015. Soarta Protocolului Adiţional Secret . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

Capitolul VI. Noua ordine rusească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

Capitolul VII. Cronica unui r ă zboi f ăr ă beligeran ţ i . . . . . . . . . . . . . 1271. R ădăcinile şi cauzele conflictului armat din estulRepublicii Moldova . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1272. Preludiile marilor fr ămîntări şi deziluzii populare . . . . . . . . . . . 144

3. Memorabilul an 1989 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1514. Pentru prima dată în U.R.S.S.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1685. Mar şul triumfal al secesionismului rusofon . . . . . . . . . . . . . . . . 1726. Suveranitate şi beligeranţă în stil moldovenesc . . . . . . . . . . . . . 1787. „Să spuneţi oamenilor adevărul…” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1988. Caracterul şi rezultatele r ăzboiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208

Partea IV

Fenomenul minciunii în Republica Moldova . . . . . . . . . . . . . . . . . 215


7/364

6

Capitolul VIII. Sclavi docili ai ruso filiei şi românofobiei . . . . . . . . . 2151. Basarabia, între şovinismul agresiv şi moldovenismul primitiv. 2152. Faţă în faţă cu moldovenismul politic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2243. Izvoarele istorice infirmă ideile moldovenismului politic . . . . . 227

4. V. Voronin – reprimator sau apăr ător al moldovenilor? . . . . . . . 231Capitolul IX. Mitul despre unionismul românesc al Frontului Popular din Moldova . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236

Capitolul X. Basarabia, Protocolul Adi ţ ional Secret şi Tratatulde Pace de la Paris (10.II.1947) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252

Capitolul XI. Ce sînt „Patrio ţ ii Basarabiei” şi cum lupt ă ei împotriva

unionismului românesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2601. Mai bine mai tîrziu decît niciodată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2602. Ignorarea hotărîrilor fundamentale ale Primei Mari

Adunări Naţionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2633. O inscripţie omisă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2654. Alte comparaţii instructive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2665. O scrisoare deschisă cu conţinut demascator . . . . . . . . . . . . . . . 2676. Viorel Patrichi despre slugărnicia şi conformismul

unor „Patrioţi ai Basarabiei” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2697. N. Dabija şi evenimentele din 7.XI şi 10.XI.1989 . . . . . . . . . . . 2708. O explicaţie incompletă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2749. Ce-i r ău nu piere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27510. Excese moldoveniste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27611. Povestioare de prostit copii, recenzate de un istoric. . . . . . . . . 27712. Tr ădarea nu se uită şi nu se iartă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28013. Unii vor cetăţenie română şi europeană, dar nu vor să le dobîn-

dească prin unirea Basarabiei cu România. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28414. Făr ă unitate în idei şi în acţiuni nu se poate realiza Unirea . . . 28715. Părinţii Confederaţiei de state româneşti . . . . . . . . . . . . . . . . . 29116. Ce trebuie să ştim despre aderarea statelorla Uniunea Europeană. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29217. Nicolae Lupan despre antiunionismul unor intelectualimoldoveni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29418. „Moldova Suverană” despre „Patrioţi ai Basarabiei”. . . . . . . . 297


8/364

7

19. Trei istoriografii şi niciuna românească . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30220. Presa din Republica Moldova. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30521. Infracţiuni secretizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 306

Capitolul XII. Moldovenismul politic neglijeaz ă învăţăminteleistoriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3111. Aşezarea geografică – duşmanul natural al Basarabiei. . . . . . . . 3112. Datele istorice spun. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3113. O invenţie politică. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3134. Nucleele propagandei moldovenismului politic . . . . . . . . . . . . . 3175. Republici moldovene nefaste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3186. Tr ădarea cauzei naţionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 320

7. Federalizarea – consecinţă a tuturor guvernărilor moldovene . . 3258. Politică lingvistică falimentar ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3279. Distrugerea conştiinţei naţionale româneşti . . . . . . . . . . . . . . . . 32810. Cît despre condiţiile de care în cea mai mare parte depindeexpansionismul rusesc în teritorii str ăine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33011. Îndobitocirea continuă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33212. Campioni la prostie? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33513. Ne ţin de proşti? Dar în ce sens? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 337

14. Generatorii r ăului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33715. Moldoveniştii politici sunt cei mai periculoşi antimoldoveni . 33816. Păreri ce dau de gîndit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 339

Partea V

Politicianismul, mijlocul de acţiune al oamenilor negativi. . . . . . . 341

Capitolul XIII. Basarabia şi politicianismul românesc . . . . . . . . . . . 341

Partea VI

Din arhive secrete sovietice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 352

Capitolul XIV. Cuceritori şi jefuitori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 352

În loc de postfa ţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 360

Bibliogra fie (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 361

Bibliogra fie (II) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 362


9/364

8


10/364

9

CUVÎNT ÎNAINTE

Basarabie română, mereu prigonită şi tr ădată!

Cine, cum şi de ce te prigoneşteşi te tr ădează de-a lungul anilor? Cumse r ăsfrîng aceste acte asupra evoluţiei tale? Ce trebuie să întreprinzi pentru a-ţi f ăuri o viaţă nouă, fericită? La aceste şi la alte întrebări decă petenie încercăm să r ăspundem în paginile căr ţii de faţă.

De fapt, abordăm probleme esenţiale, dezvăluim fapte istorice pecare patriotarzii şi lichelele din partea locului se str ăduiesc fie să le pre-zinte eronat, fie să le treacă cu vederea, fie să le falsifice în mod in-tenţionat, cu obr ăznicie; reactualizăm momente, situaţii, fapte, atitudinidin trecutul ţarist al moldovenilor basarabeni; dezvăluim realităţi din

perioadele sovietică şi postsovietică ale Basarabiei, inclusiv conflictularmat din estul Republicii Moldova din primăvara şi vara anului 1992.

„Nu poţi înlătura r ăul, fie el social, economic sau politic, dacă îlascunzi, dacă nu-l analizezi, dacă nu-i promovezi alternativa”, scria înmod întemeiat Corvin Lupu în Revista „Transilvania”.

Ideea unui teritoriu comun tuturor românilor este atestată în sec.

XIV, cînd prima oar ă se întîlneşte în documente titlul de „domn a toată Ungrovlahia”, adică de „domn al Valahiei de lîngă Ungaria”, şi cînd

principatul de la est de Carpaţi, Moldova, este numit „Moldovlahia”,adică „Vlahia Moldavă”.

Ideea obîr şiei comune a românilor este completată de legendele„descălecării”.

În 1816, la Leipzig apărea prima lucrare de istorie veche a ţări-

lor române, „Istoria României”. Autorul ei, istoricul Daniil/DmitriePhilippide (? – 1833), „a fost primul care a delimitat just teritoriul na-ţional al românilor şi a dat, într-o lucrare ştiinţifică, teritoriului locuitde români numele de România. El a întrodus cel dintîi în istoriografienumele de România.

De la 1812 încoace, în Basarabia uionismul românesc se confruntă cu trei inamici istorici: expansionismul rusesc persistent; moldove-nismul politic primitiv, care după 25 februarie 2001 a că pătat rangul


11/364

10

de cult politic; reacţionarismul grupurilor etnice alogene desprinsede ţărilre de origine şi stabilite de-a lungul anilor în păr ţile locului,concentrate cu precădere în localităţi urbane, asimilate din tată în fiude grupul naţional rusesc, deprinse să slugărnicească regimurile co-loniale şi ajunse, în noile condiţii, într-o poziţie socială şi naţională confuză, greu de suportat de către ele. Cum ar fi, în vremea de faţă,Asociaţia „Patria-Rodina”, condusă de un rusofon şovin, membru alConsiliului Municipal Chişinău, care se poartă cu aroganţă, îşi punecandidatura în toate alegerile din Republica Moldova şi dă lecţii deistorie conform istoriografiei sovietice mincinoase şi potrivit vede-rilor Partidului Comuniştilor aflat la putere, cu care face opoziţie de

faţadă. În acest sens activînd şi publicaţia de limbă rusă „Еврейское местечко” editată la Chişinău de un grup de evrei rusofoni.Cartea dezvăluie adevăruri despre falsificarea istoriei, despre di-

scriminarea limbii române şi despre utilizarea limbii ruse în scopuriimperialiste în Basrabia ţaristă, sovietică şi postsovietică.Percepută de moldovenii contemporani ca mijloc de rusificare şi deznaţionali-zare a popoarelor neruse, ca limbaj al falsificării istoriei popoarelorsubjugate, limba rusă nu are dreptul nici măcar să pretindă la statu-tul privilegiat de limbă de stat în Republica Moldova. Limba Româ-nă este cea care merită şi trebuie să îndeplinească funcţiile de limbă oficială, de limbă de comunicare interetnică, de limbă a toleranţei, arespectului reciproc şi a bunei înţelegeri între locuitorii Basarabiei,indiferent de apartenenţa lor naţională.

Lucrarea conţine informaţii veridice despre comportamentul po-litic al elitei intelectuale moldovene care, în virtutea rangurilor în-

alte privilegiate şi avantajoase pe care membrii ei le deţineau în perioada sovietică în viaţa socială, politică, economică, ştiinţifică şiculturală, şi-a arogat dreprul de a stabili statutul politic al Basarabiei

postsovietice: acela de stat nomenclaturistic şi clientelar indepen-dent faţă de Vest şi dependent faţă de Estul postsovietic.

O imensă cantitate de fapte, cazuri, situaţii atitudini demonstrea-ză că statul Republica Moldova nu are nimic comun nici cu evoluţiafi

rească a poporului român în general, nici cu procesul de devenire


12/364

11

a Moldovei istorice în special; şi nici cu voinţa populaţiei autohtoneconştiente.

Republica Moldova reprezintă o continuitate a formaţiunilor admi-nistrativ-teritoriale rezultate din anexările repetate ale Moldovei dintrePrut şi Nistru de către Rusia Ţaristă şi Rusia Sovietică, şi anume: re-giunea Basarabia (înjghebată în 1813), gubernia Basarabia (încropită în 1873), R.S.S.M. (decretată abuziv la repezeală în 1940), R.S.S.M.(restabilită tot abuziv în 1944).

Citind cartea, ne vom da seama cine parazitează statalitatea mol-dovenească şi cine este nevoit să suporte consecinţele neplăcute aleacestui fenomen nefast.

Partea a patra a căr ţii, „Fenomenul minciunii în Republica Mol-dova”, demonstrează că în Moldova de la est de Prut minciuna şifalsul au devenit un flagel general ce primejduieşte toate laturileactivităţii umane: politica, instrucţia, educaţia, moralitatea, massmedia, relaţiile interumane ş.a.m.d.

Această ediţie a căr ţii este completată cu două capitole noi: Capi-tolul X, ”Basarabia , Protocolul Adiţional Secret şi Tratatul de Pacede la Paris (1947)” şi Capitolul XI, „Ce sînt „Patrioţii Basarabiei” şicum luptă ei împotriva unionismului românesc”.

Personajele pozitive, nominalizate în lucrare, întruchipează pemoldovenii basarabeni conştienţi, care au participat, cu sutele demii, la evenimentele de neuitat din anii 1988 – 1992. Grigore Vîr-tosu şi Dumitru Popa reprezintă partea activă a luptătorilor antiso-vietici, cu viziuni unioniste într-adevăr clare şi constante, înşelată şitr ădată de guvernările postsovietice care i-au deturnat şi confiscat

lupta.Timpul trece în favoarea clicilor politice ariviste, hr ă păreţe şi tr ă-

dătoare, care aproape de două decenii parazitează statalitatea mol-dovenească.

Sub regimul moldoveniştilor politici, Moldova de la est de Prutse expune permanent pericolului de a fi pierdută chiar de moldove-nii însişi.


13/364

12

Atitudinea proMoldovenească, proEuropeană şi proNordatlantică a cerberilor statalităţii moldovene este demagogică, ipocrită şi cini-că.

Avem nevoie de Legi privind imposibilitatea prescrierii crimelorsăvîr şite de funcţionarii statului sovietic totalitar, indiferent de cu-loarea lor politică actuală.

Lucrarea se adresează oamenilor de bună-credinţă din toate do-meniile şi de toate vîrstele.

Cartea se încheie cu un mesaj către cititori.Recomandăm să se citească capitolele lucr ării în ordinea în care

sînt aranjate în cuprinsul ei.

Resping anticipat acuzaţiile potrivit cărora această carte cu mesajunionist ar „submina statalitatea moldoveană” şi „vitalitatea idea-lurilor naţionale moldovene” (clişee utilizate de cerberii comuniştiai statalităţii moldoveneşti), ar „spori românofobia” în RepublicaMoldova, ar „distruge Mişcarea de Eliberare Naţională şi MişcareaUnionistă” din Basarabia şi ar „avea efecte inverse”: ar „îndepărtalumea de la ideea Unirii” (fragmente din articolul „Killerii redeş-teptării naţionale” semnat de N. Dabija, L.A. din 15.04.2004). Res-

ping acuzaţiile potrivit cărora ideile unionismului românesc, rostitesus şi tare, ar însemna „antiromânism”, iar cei care le rostesc, leîncurajează, le aprobă şi le simpatizează ar fi nişte „ţipălăi”, nişte„frontişti”, nişte „nimeni” care „luptă împotriva celor care pledează

pentru unirea cu Ţara” pe ascuns; resping pseudoconcepţia potrivitcăreia oamenii cu viziuni unioniste, basarabeni deschişi la minte şila vorbă ar fi un fel de paria ai societăţii moldovene şi aşa mai de-

parte. Le resping pentru că în spatele lor se ascund scopuri tainice,crime grave, vicii reprobabile şi şmecherii politice. Pentru că eledistrag lumea de la problemele adevărate ale Basarabiei postsovie-tice. Pentru că asemenea sloganuri politice se află în totală opoziţiecu moralitatea, realitatea şi normalitatea. Pentru că lucrurile nu se

pot îndrepta prin strîmbătate. Pentru că în minţile multora dintremoldovenii basrabeni asemenea idei se pot transforma în repulsie

faţă de poporul român. Autorul


14/364

13

VOCABULAR

Acest mini-vocabular nu are preten ţ ii enciclopedice. Scopul l ă-muririi termenilor cuprin şi în el este de a-i ajuta pe cititori să în- ţ eleag ă textul lucr ării f ăr ă să consulte dic ţ ionare explicative cu- prinzătoare.

Basarabia = 1. (Înainte de mijlocul secolului 14) Numele ŢăriiRomâneşti / al Munteniei. 2. (Înainte de anul 1812) Por ţiunea desud-est a Moldovei istorice, numită şi Bugeac. 3. (După anul 1812)Moldova dintre Prut şi Nistru, anexată şi rebotezată în acest chipde către Rusia ţaristă. 4. (Între anii 1918-1940) Parte componentă aRomâniei. 5. (Actualmente) Republica Moldova f ăr ă raioanele salede la r ăsărit de Nistru (Transnistria).

„Coloana a cincea” = denumire generică pentru tr ădătorii folo-

siţi de către imperialişti pentru a organiza diversiuni, acte de sabotajşi în general pentru a haotiza viaţa internă şi externă a unei ţări. Pri-ma oar ă s-a folosit această expresie în anii r ăzboiului civil din Spa-nia (1936-1939), cînd generalul for ţelor fasciste (susţinătoare aleregimului monarhic) Mola, care înainta cu patru coloane împotrivafor ţelor din Madrid ce luptau pentru instituirea formei de guvernarerepublicane, a spus că el mai are o a cincea coloană în interiorulMadridului (referire la fasciştii care se aflau în oraş şi care-i îndepli-neau ordinele în spatele frontului republican).

Ciuhoni = poreclă dată de ruşii din perioada ţaristă finlandezilor,mai rar estonilor, letonilor şi lituanilor.

Endosmoză = proces de trecere a unui fluid printr-o membrană din mediul exterior spre spaţiul înconjurat de ea.

Exosmoză = proces de trecere a unui fluid printr-o membrană din spaţiul mărginit de ea către mediul dimprejurul ei.


15/364

14

În citat, termenii au sensul de rusificare prin ocuparea unor te-ritorii str ăine şi colonizarea lor cu ruşi şi rusificaţi din alte regiuniale imperiului, prin amestecarea etniilor şi asimilarea elementeloretnice neruse, pe care aceste procese le fac să-şi piardă tr ăsăturilecaracteristice proprii (limba, cultura, obiceiurile, demnitatea naţio-nală, conştiinţa propriului trecut etc.).

Găgăuzi = Populaţie de origine şi de limbă turcă şi de religiecreştină de rit ortodox, str ămutată după 1812 (anul anexării Basa-rabiei de către Rusia) din Peninsula Balcanică (nordul Bulgariei deazi) în sudul Guberniei Basarabia, de către autorităţile colonialeruse pentru a modifica structura demografica a provinciei în defa-

voarea autohtonilor de limbă şi origine română, unde ulterior a fostrusificată. Conform recensămîntului realizat între anii 1816-1817, populaţia Guberniei Basarabia era de aproximativ 500.000 de locui-tori; din acest număr autohtonilor revenind circa 85%, iar găgăuzi-lor aproximativ 0,2%. În anul 1970, în Basarabia locuiau 125.000de găgăuzi (potrivit statisticii sovietice).

Hoholi = (În timpul regimului ţarist), poreclă dată maloroşilor,ucrainenilor.

Kaţapi = (În timpul Rusiei ţariste), poreclă dată velicoroşilor decătre maloroşi; în păr ţile noastre termenul se foloseşte şi cu sens de„rus ortodox de rit vechi”.

Krîniţia = În limba ucraineană înseamnă „izvor”;Malorosia = (În Imperiul Rus), denumire a Ucrainei, întrebuinţa-

tă în actele oficiale, în izvoare istorice şi în istoriografia velicorosă.Maloroşi = (În timpul ţarismului), denumire a ucrainenilor.

Legenda Mancurtului (fragment din cartea cu acelaş titlu, „Li-teratura artistică”, Chişinău 1989; text de Cinghiz Aitmatov, tălmă-cire din limba rusă de Ala Cupcea).

Mare de tot era largul stepei. Odinioar ă prin aste locuri hălăduiau juanjoanii cei de amarnică pomenire, nişte venetici ce cotropiser ă deîndelungată vreme aproape tot meleagul Sarozeci. Vieţuiau prin par-tea locului şi alte seminţii nomade, şi între ele necontenite r ăzboaie

se iscau pentru păşuni şi fîntîni. Ieşeau biruitori ba unii, ba alţii...


16/364

15

Zise dintru început legenda că juanjoanii se purtau nemaipome-nit de crunt cu ostaşii ce le cădeau în prinsoare... Mai întîi erau raşi

pe cap pînă la piele... Tăind pielea de pe grumazul unei cămile în- junghiate în bucăţi, le tr ăgeau, aburinde încă, pe capetele rase ale prinşilor, de se lipeau pe dată ca nişte cataplasme. Asta se chema „a pune şire”. Cel ce era supus unei asemenea proceduri fie că murea,neputînd să îndure cazna, fie ca-şi pierdea pentru toată viaţa memo-ria, transformîndu-se în mankurt-rob ce nu-şi ţinea minte trecutul...După ce i se tr ăgea pe cap acel şire, gîtul oricărui osîndit era cetluitîntr-un butuc, pentru ca acei puşi la încercare să nu se poată atingecu capul de pămînt... Osîndiţii erau duşi cît mai departe de sălaşele

omeneşti, ca să nu li se audă r ăcnetele sfîşietoare, şi erau lepădaţiîn bătaia soarelui, f ăr ă apă şi mîncare, cu mîinile şi picioarele lega-te... Din 5-6 r ămîneau cu zile unul sau doi mankur ţi. Nu piereau defoame şi de sete, ci numai din acele neomeneşti chinuri, pe care le

pricinuia acea piele crudă de cămilă, cînd se usca şi se strîngea... Numai în a cincea zi veneau juanjoanii să vadă de a r ămas în viaţă vreunul din cei osîndiţi... Celor r ămaşi în viaţă li se dădea de băutşi de mîncat, întorcîndu-li-se astfel puterile. Acesta era robul-man-kurt, lipsit cu sila de memorie, şi anume de atîta nespus de scump,

preţuind cît zece robi sănătoşi...Mankurtul nu ştia cine este el, din ce neam se trage, nu-şi cunoş-

tea numele, nu-şi ţinea minte copilăria, tatăl şi muma, într-un cuvîntnu se simţea a fi f ă ptur ă omenească. Lipsit de înţelegerea propriului„eu”, mankurtul prezenta un şir de avantaje din punct de vedere gos-

podăresc. Fiind adus la starea de dobitoc, era cu desăvîr şire supus şi

neprimejdios. Nici prin gînd să-i treacă vreodată că ar putea fugi...Mankurtul nu se cerea sa-l supraveghezi, să-l ţii în pază... Asemeniunui cîine, mankurtul îşi cunoştea numai stă pînul... Toate năzuinţelelui se reduceau la săturarea pîntecului. Alte griji n-avea...

Mankurtizare = aici termenul are sensul de deznaţionalizare amoldovenilor; în sens mai larg, termenul exprimă starea popoarelordeznaţionalizate da marea putere colonială din r ăsărit, starea oame-

nilor lipsiţi de conştiinţă naţională sau cea a persoanelor cu conştiin-


17/364

16

ţă naţională deformată – stări la care se ajunge prin aplicarea unor politici coloniale speciale.

Mankurt = persoană supusă acestui proces. (în Republica Mol-dova, ultimii doi termeni au început să se r ăspîndească pe cale orală şi scrisă prin anii 1988-1989 şi reprezintă o inspiraţie din romanulscriitorului kirghiz Cinghis Aitmatov – „Ziua trage după sine dru-mul secolului” – în care la un moment dat se povesteşte despre man-kur ţi: oameni r ă piţi şi transformaţi în scavi, cărora prin tortur ă li seştergea amintirea propriului trecut şi li se lua facultatea de a gîndi şiacţiona în mod independent).

Moldovenism politic = 1. Curent de gîndire politică, consec-

vent antiromânească, care s-a conturat mai întîi în Transnistria şis-a extins apoi, după 1812, în Moldova dintre Prut şi Nistru, cu-rent care neagă tr ăsăturile româneşti ale moldovenilor basarabeni şitransistrieni, consimilitudinea lor etnică, lingvistică şi spirituală cumoldonenii din Moldova de la asfinţit de Prut şi cu românimea dincelelalte zone istorice româneşti, cu scopul de a înstr ăina Basarabiade România şi de a menţine provincia în sfera de interese geopoliti-ce ale Rusiei ţariste, sovietice şi post-sovietice. 2. Ramur ă a moldo-venismului politic basarabean, ai cărei adepţi recunosc comunitatearomânilor de pretutindeni, dar se împotrivesc unirii naţional-statalea Basarabiei cu naţiunea română şi statul român. 3. Idee împărtăşi-tă şi propagată de pîlcuri r ăzleţe de intelectuali basarabeni, potrivitcărora restabilirea Moldovei istorice ar trebui realizată prin alipireaMoldovei dintre Prut şi Carpaţi la Republica Moldova.

Moldovenist = adept al moldovenismului politic (în toate accep-

ţiile).Nomenclatura comunistă /sovietică /autohtonă = grup social

în R.S.S.M. învestit cu prerogative totalitare, eterogen din punctde vedere intelectual şi profesional, compus din demnitari de statşi activişti de partid, savanţi şi scriitori, şefi de unităţi economice,de instituţii şi de organizaţii obşteşti care în perioada destr ămăriiU.R.S.S. fie că a reprimat manifestaţiile publice antisovietice, fie

că a f ăcut politică antiromânească,fi

e că a stat în expectativă, în-


18/364

17

cercînd astfel să salveze Uniunea Sovietică, şi care după pr ă buşi-rea acesteia a creat în teritoriul R.S.S.M. statul nomenclaturistic şiclientelar Republica Moldova, pe care-l conduce tot el – grupul cu

prerogative excepţionale, prin tertipuri politice.Suveranitate = Atribut fundamental al statului ce se caracteri-

zează prin deplină independenţă a puterii de stat faţă de orice altstat şi care îşi găseşte expresia în dreptul statului de a-şi stabili şi în-f ă ptui în mod liber şi potrivit voinţei sale politica externă şi internă,f ăr ă nici un amestec din afar ă, dar şi prin obligaţiunea statului de a-şi întări şi apăra suveranitatea şi independenţa prin toate mijloacele.Suveranitatea este inalienabilă şi indivizibilă. Încălcarea integrităţii

teritoriale a statului constituie o violare brutală a suveranităţii aces-tuia.Velikoroşi = ( În timpul regimului ţ arist ), denumire a ruşilor, care

a că pătat o largă r ăspîndire începînd cu mijlocul secolului 19.Zwei mal Zwei = Îmbinare de cuvinte germane cu sensul de „doi

ori doi” sau „de două ori cîte doi”.


19/364

18

Capitolul I

SUFERINŢELE MOLDOVENILORPE VREMEA ŢARISMULUI

Motto:„Încordarea eroică a poporului român de a- şi crea unitatea statal ă ,de a- şi cuceri dreptul la o via ţă liber ă , s-a izbit în ultimele două secole,

necontenit, de tendin ţ ele cotropitoare ale Rusiei”.

Pam fil Ş eicaru

1. Testamentul lui Petru cel Mare

„ În numele prea s fi

ntei şi nedespăr ţ itei Treimi, Noi Petru I-iu,tuturor descenden ţ ilor şi succesorilor şi guvernului na ţ iunii ruse şti.

Marele Dumnezeu de la care ţ inem existen ţ a noastr ă şi coroananoastr ă , luminîndu-ne cu lumina sa şi sprijinindu-ne cu sprijinul său, îmi îng ădui a privi poporul rus ca un popor chemat în viitorla domina ţ ia general ă a Europei. Întemeiez aceast ă cugetare amea pe aceea că na ţ iunile Europei au ajuns, în mare parte, într-o

bătrîne ţ e vecină cu pieirea spre care merg cu pa şi mari; trebuieca ele să fie lesne şi sigur cucerite de către un popor tînăr şi nou,cînd acesta va fi atins toat ă for ţ a şi cre şterea sa. Privesc dar in-vaziunea ţărilor Occidentului şi Orientului de către Nord ca o mi- siune periodică decretat ă în cugetele Providen ţ ei care tot astfel aregenerat poporul roman prin invaziunea barbarilor.

Emigr ările oamenilor polari sînt ca fl uxul Nilului care, în toate

epocile, îngra şă cu mîlul său ţările sl ăbite ale Egiptului. Am g ă sit

BASARABIA ÎN COMPONENŢAIMPERIULUI RUS

Partea I


20/364

19

Rusia gîrl ă şi o las rîu; urma şii mei vor face din ea o mare întinsă ,destinat ă a face roditoare Europa săr ăcit ă , şi undele ei se vor revărsa peste toate st ăvilarele ce ni şte mîini sl ăbănoage ar putea să-i a şeze încale, şi descenden ţ ii mei ştiu să-i dirijeze cursul; pentru aceea eu lelas învăţămintele următoare pe care le recomand aten ţ iunii şi obser-va ţ iilor lor statornice. De a între ţ ine na ţ iunea rusă într-o stare de r ă zboi permanent,

a ţ ine soldatul rus în necontenit r ă zboi, a nu-l l ă sa să se repausezedecît pentru îmbunăt ăţ irea finan ţ elor statului; a reforma armatele, aalege momentele oportune pentru atac. A face astfel ca pacea să ser-vească r ă zboiului şi r ă zboiul păcii, în interesul măririi şi prosperit ăţ ii

crescînde a Rusiei. A chema prin toate mijloacele posibile, de la popoarele in-

struite ale Europei, că pitani în timp de r ă zboi şi savan ţ i în timp de pace, pentru a face să pro fite na ţ iunea rusă de foloasele celorlalte ţări, f ăr ă a face să le piard ă pe ale ei proprii. A lua parte în orice ocaziune la afacerile şi certele Europei şi

mai ales ale Germaniei care, fiind mai apropiat ă de noi, ne interesea-

ză de-a dreptul . A diviza Polonia între ţ inînd tulbur ări şi gelozii continue; ainteresa pe puternici cu pre ţ ul aurului, a in fl uen ţ a dietele, a le corupe spre a avea o ac ţ iune în alegerea regilor, a numi partizani şi a-i pro-teja, a face să intre trupele moscovite şi a le ţ ine în ţări str ăine pînă ce va veni ocaziunea pentru ca să r ămînă acolo pentru totdeauna. Dacă puterile vecine se opun, a le potoli momentan îmbucăţ ind din ţ ar ă pînă se va putea lua tot ce este de luat.

A lua de la Suedia cît se va putea mai mult şi a face să fimataca ţ i de ea pentru a avea un pretext de a o subjuga. Pentru aceasta,trebuie izolat ă Danemarca de Suedia şi a între ţ ine rivalitatea lor. A lua totdeauna pe so ţ iile principilor ru şi dintre principesele

Germaniei, pentru a înmul ţ i alian ţ ele ca familii, a apropia interesele şi a uni Germania cauzei noastre sporindu-ne in fl uen ţ a. A căuta de preferin ţă alian ţ a Engliterei pentru comer ţ ul no-

stru cu o putere care are mai mult ă trebuin ţă de noi pentru marina


21/364

20

sa şi care poate fi mai folositoare dezvolt ării marinei noastre. A daîn schimb lemnul nostru şi alte produse contra aurului ei şi a stabiliîntre negu ţătorii, matelo ţ ii lor şi ai no ştri raporturi continue care să-i formeze pe ai no ştri în marină şi comer ţ . A se întinde neîncetat către Nord, în lungul Balticei, precum şi

spre Sud, în lungul M ării Negre. A se apropia pe cît este posibil de Constantinopol şi Indii. Cel

ce va domni peste aceste ţ inuturi va fi adevăratul suveran al lumii. Prin urmare, a provoca r ă zboaie continue atît turcului cît şi Persiei. A a şeza şantiere pe Marea Neagr ă , a se face st ă pînă din ce în ce maimult peste aceast ă mare, precum şi peste Baltica, punct îndoit şi ne-

cesar la reu şita proiectului; a gr ăbi decaden ţ a Persiei; a pătrunde pînă la Golful Persic; a stabili dacă este posibil, prin Siria, vechiulcomer ţ al Orientului şi a înainta pînă la Indii, care sînt antrepozitullumii. Odat ă ajun şi acolo, n-am avea nevoie de aurul Engliterei. A căuta şi a între ţ ine cu grijă alian ţ a Austriei, a sprijini în apa-

ren ţă ideile sale de domnie suitoare asupra Germaniei şi a provocaîmpotriva ei şi pe sub mînă gelozia prin ţ ilor. A face să se cear ă aju-toarele Rusiei de către unii, ca şi de către ceilal ţ i şi a impune asupraacestor ţări un fel de protec ţ iune care să prepare domnia viitoare. A interesa Casa Austriei ca să gonească pe turc din Europa, şi

a neutraliza geloziile sale din timpul cuceririi Constantinopolei, pro-vocînd un r ă zboi cu vechile state ale Europei, sau dîndu-i o por ţ iunedin cucerire care i se va lua înapoi mai tîrziu. A întruni împrejur to ţ i grecii dezbina ţ i sau schismatici, care

sînt r ă spîndi ţ i în Ungaria sau Polonia, a-i centraliza, a-i sprijini şi a

stabili dinainte o predominare universal ă printr-un fel de autoritate şide suprema ţ ie sacerdotal ă; vom avea atî ţ ia prieteni printre fiecare dininamicii no ştri. Suedia dezmembrat ă. Persia învinsă. Polonia subjugat ă. Tur-

cia cucerit ă. Armatele noastre reîntrunite. Marea Neagr ă şi Baltica pă zite de cor ăbiele noastre. Trebuie deocamdat ă a propune separat şi foarte secret Cur ţ ii din Versailles, pe urmă Cur ţ ii Vienei de a împăr ţ i

cu ele imperiul universului. Dacă una din doua accept ă , ceea ce este


22/364

21

nelipsit dacă vom fl ata ambi ţ ia şi amorul lor propriu, a se servi deuna pentru a sf ărîma pe cealalt ă , angajînd cu dînsa pe rînd o lupt ă care nu va fi îndoielnică , Rusia posedînd pentru ea tot Orientul şi omare parte a Europei. Dacă , ceea ce nu e probabil, fiecare din ele ar refuza oferta

Rusiei, trebuie a le crea certuri şi a face să se ruineze una pentru alta. Atunci, pro fitînd de un moment decisiv, Rusia ar t ăbărî trupele saleconcentrate mai dinainte asupra Germaniei.

În acela şi timp, două fl ote considerabile ar pleca una din Azov şicealalt ă din portul Arhanghelsk încărcate cu trupe asiatice, sub con-voiul fl otei armate ale M ării Negre, ale Balticei. Înaintînd prin Medi-

terană şi prin Ocean, ele ar inunda Fran ţ a de o parte şi Germania dealt ă parte şi aceste două ţ inuturi biruite, restul Europei ar trece lesne sub noi, f ăr ă a mai da o lovitur ă de pu şcă.

Astfel se poate şi trebuie să fie supusă Europa.”Testamentul lui Petru cel Mare a fost descoperit de cavale-

rul francez d`Eon, în biblioteca împăr ătesei Rusiei, Elizabeta Pe-trovna (1741-1761), fiica lui Petru cel Mare. Copia documentu-lui a fost transmisă ministrului Choiseul de la curtea lui Ludovic alXV-lea (1715-1774), în septembrie 1769. Dar autorităţile francezede atunci i-au neglijat descoperirea. „Mini ştrii de la Versailles nui-au dat importan ţă , ei au considerat că planurile erau irealizabile şi scopurile himerice. În van, de pe patul de durere, mi-am scris Memo-riile şi le-am trimis regelui, mare şalului de Belle Isle şi abatelui de Bernis, marchizului de L`Hopital – trimis de curînd la Petersburg, înlocul cavalerului Duglas – şi de asemenea contelui de Broglie, amba-

sador în Polonia, pentru a le face cunoscut inten ţ iile secrete ale Rusieicare, de la moartea lui August al III-lea, vrea să trimit ă trupe în Polo-nia şi să pună mîna pe ea, conform planului lui Petru cel Mare. Toateaceste avertizări au fost citite f ăr ă aten ţ ie, pentru că eram tînăr, darazi (1772) se sufer ă urmările nefericite ale lipsei de încredere în tine-re ţ ea mea” – scrie de`Eon în „Memoriile” sale, republicate de EdituraGrasset, în anul 1936 (Pamil Şeicaru, Scrieri, vol. 3, pag. 264, Editura

Victor Frunză, Bucureşti, 2003).


23/364

22

Aşadar, „Testamentul” nu este „ falsi ficatul unui scriitor francezobscur ”. Ideile cuprinse în el s-au manifestat ulterior prin r ăzboaielede expansiune colonială pe care le-au dus mai toţi împăraţii Rusieide după moartea lui Petru cel Mare şi prin activitatea diplomatică dezbinatoare a guvernărilor ruseşti din secolele XVIII-XX.

„Ca şi t ătarii, ru şii totdeauna au avut l ăcomia pămîntului”, scria Nicolae Iorga.

„ La noi, în sferele înalte ale Rusiei, exist ă o pasiune pentru cu-cerire, sau mai bine zis, pentru a r ă pi ceea ce, după părerea guver-nan ţ ilor, e prost pă zit ( что плохо лежит )… Orice licean poate să se conving ă că marele imperiu rus, în curs de o mie de ani a existen-

ţ ei sale, s-a format prin aceea că treptat-treptat, cu for ţ a armelor,a înghi ţ it popoarele slave care tr ăiau în Rusia, iar prin diferite altecăi o masă întreag ă de na ţ ionalit ăţ i, prezentînd un conglomerat dediferite popoare. De aceea, la drept vorbind, Rusia nu exist ă , ciexist ă imperiul rus. După ce am înghi ţ it o masă întreag ă de neamuri str ăine şi după ce le-am r ă pit pămînturile, în „Dumă” şi în ziarul„Novoe Vremea” a apărut semicomicul partid na ţ ional, care de-clar ă că toat ă „Rusia” trebuie să fie pentru „ru şi”, cu alte cuvinte, pentru cei care mărturisesc religia ortodoxă şi au numele de familiecu termina ţ ia în „ov” şi care citesc „Russkoe Znamea” şi „Golos Moskvî”. Prin ce a rezistat în fond imperiul rus? Exclusiv numai prin for ţ a armelor sale. Dar nu în fa ţ a culturii noastre şi bisericiinoastre birocratice se închină lumea. Cînd însă s-a vă zut că Rusia eun colos pe picior de lut, atunci tabloul imediat s-a schimbat ”, con-stată omul rus, nu român, S. Witte, fost prim-ministru al Rusiei.

În ce priveşte invaziile barbare asupra Imperiului Roman, la carese refer ă „Testamentul ” lui Petru cel Mare, ele n-au „generat” popo-rul roman, ci l-au distrus. După aceste năvăliri a urmat o lungă pe-rioadă de întuneric şi decădere în toate domeniile activităţii umane.La o stare de normalitate şi dezvoltare s-a putut ajunge abia în epocaRenaşterii (secolele XIV-XVI).


24/364

23

2. Panslavismul şi poporul român

Panslavismul reprezintă un curent social-politic, fondat de scrii-tori şi istorici ruşi (M.P.Pogodin, I.S.Axacov şi alţii), orientat spre

unirea popoarelor slave într-un singur stat creştin-ortodox, dominatde ţarii şi patriarhii ruşi, r ăspîndit mai ales în rîdurile păturilor inte-lectuale din Rusia, în perioada cuprinsă între sf. sec.XVIII şi încep.sec.XX.

Motivaţiile expansiunii ruseşti spre Carpaţi au fost exprimate dedemnitari şi autori de opere politice ruşi, adepţi ai panslavismului.

„Încă în 1802, deci cu zece ani înainte de prima r ă pire a Ba-

sarabiei (1812), prin ţ ul Voron ţ ov, vorbind ţ arului Alexandru I de Moldova şi Valahia, a căror popula ţ ie românească întrerupea Con-tinuitatea slavă spre Balcani, a recomandat ţ arului următoarea so-lu ţ ie: „Ar putea să servească drept un bun argument politic dacă am sf ătui popula ţ ia moldavă şi valahă să se str ămute în Rusia şi să colonizeze în special teritoriile pustii dintre Bug şi Nistru”(„Scrieri”,Pamfil Şeicaru, pag. 268. EVF, Bucureşti, 2003).

Ioseph Fronton (generalul rus de origine franceză), în ale sale

„Amintiri de la Marele Cartier General de la Dunăre, 1806-1810” scrie: „Acest popor, românii au tr ă sături complect distincte şi nu pot să-mi ascund ciuda privind harta, pentru că opt milioane deromâni, str ăini de rasa noastr ă slavă , se g ă sesc aici pe încîntatelecoline ale Carpa ţ ilor, ca o să geat ă în fi pt ă între na ţ iunile slave şiîmpiedicînd viitoarea lor unire. Dacă în loc de români ar fi fost sîrbi sau bulgari, ce u şor s-ar fi solu ţ ionat problema oriental ă sau maiexact, slavă” (vol.1, pag. 37).

Leo Aristidovici Casso (1865-1914), ministerul învăţămîntului pu- blic din Rusia ţaristă (1910-1914), cu ocazia centenarului r ă pirii Basa-rabiei (1912) a publicat cartea „Rusia la Dunăre şi constituirea regiunii Basarabia”. În lucrare se menţionează: „Popula ţ ia din ambele păr ţ i, Moldova şi Basarabia, ca şi din Valahia, pare destinat ă să separe pe slavii din nord de cei din sud şi să împiedice fr ăţ easca lor unire”.

Nicolae Berdiaev, autor de lucr ări politico-filosofice în domeniul

ortodoxiei, gîndea ca şi Stalin despre aşa-zisul obstacol românesc:


25/364

24

„Bol şevismul este a treia manifestare a atotputerniciei ruse, al impe-rialismului rus, prima fiind cnezatul moscovit, şi a doua, imperiul lui Petru. Bol şevismul este o sinteză a lui Ivan cel Groaznic şi a lui Karl Marx” („Le Sources et le sens du communism russe / Sursele şi sensu-rile comunismului rus”, pag.164).

Formula „ Россия не может жить без империи” / „Rusia nu poate exista decît ca imperiu”, lansată actualmente de V. Jirinovski, de- putat în Duma de Stat a Federaţiei Ruse şi lider al Partidului Liberal dinaceastă ţar ă, defineşte cît se poate de clar firea expansionistă a omuluirus contemporan, urmaş al părinţilor panslavismului reacţionar.

Teritoriu anexat de Rusia în 1812.

Teritoriu anexat de Austria în 1775.

Dezmembrarea Moldovei istorice(1775, 1812)


26/364

25

E x

p a n s i u n e a R u s i e i

( s e c o l u l X V

I - s f î r ş i t u l s e c o l u l u i

X X )

T e r i t o r i u l R u s i e i

l a m i j l o c u l s e c o l u l u i X V I .

T e r i t o r i i l e o c u p a t e d e R u s i a î n a d o u a j u m ă t a t e

a s e c o l u l u i X V I ş i î n s e c o l u l X V I I ( p î n ă î n

a n u l 1 6 8 9 ) .

T e r i t o r i i l e o c u p a t e d e R u s i a î n c e p î n d c u

s f î r ş i t u l s e c o l u l u i X V I I p î n ă î

n 1 9 1 4 .

G r a n i ţ e l e R u s i e î

n 1 9 1 4 .


27/364

26

În Rusia, acum o sută de ani

Ţăran-hodok. A şa era numit ţăranulrus ales pentru a se deplasa în capitala

Imperiului şi a cere Dumei de Stat re-cunoa şterea şi respectarea drepturilor ţăranilor.(Foto 1906. Reproducere după „ Всемир-ная История”)

Femei remorcînd o ambarca ţ ie împo-triva cursului apei rîului Surà – a fl uent

pe dreapta al Volg ăi.(Foto 1910. Reproducere după „ Все- мирная История”)


28/364

27

3. De la o sărutare împăr ătească la o anexaretîlhărească

Secolul 18 a fost marcat de o permanentă expansiune rusească

spre sudul, vestul şi nordul Europei. Ţintele cuceritorilor erau ţăr-murile Balticii, teritoriul din nordul Mării Negre, Constantinopo-lul, strîmtorile Bosfor şi Dardanele, Dunărea, Peninsula Balcanică,Polonia şi cel puţin restul lumii slave, Principatele Române, alte

popoare şi state situate în calea expansiunii lor. Profitînd de situaţiainternaţională favorabilă creată de lupta dintre Anglia şi Franţa pen-tru împăr ţirea lumii şi dominarea mărilor şi oceanelor, de scăderea

puterii defensive şi ofensive a Turciei, de epuizarea Suediei, de ori-ginea comună a slavilor, de credinţa comună ortodoxă a popoarelor,Rusia se proclamă apăr ătoare a creştinilor ortodocşi şi a popoarelorînrudite cu ruşii; sub masca eliber ării lor, trece la realizarea scopu-rilor sale agresive, spre a domina, cel puţin, lumea ortodoxă, slavă şi neslavă. „ Ră zboaiele Rusiei împotriva Turciei au loc întotdeau-na atunci cînd la grani ţ a de apus a Rusiei domne şte pacea şi cînd Europa este ocupat ă , într-un fel sau altul, în alt ă parte”, constata

Karl Marx. „… Niciodat ă situa ţ ia interna ţ ional ă nu a fost atît de favorabil ă planurilor de cucerire ale ţ arismului ca în 1762, cîndmarea curvă Ecaterina a II-a s-a urcat pe tron”, conchidea acelaşiautor. O altă manevr ă la care recurgea deseori Rusia ţaristă pentrua-şi atinge scopurile era cererea ei de a li se acorda teritoriilor pecare intenţiona să le acapareze statutul de teritorii independente saude teritorii autonome.

La asemenea uneltiri a recurs Rusia ţaristă şi pentru a pune stă pî-nire pe Principatele Române. „ De la intrarea lui Petru cel Mare în Principatele Dunărene, Rusia s-a îngrijit de „independen ţ a” lor”,constata Karl Marx.

Prin Tratatul de la Luţk (13 aprilie 1711) dintre Dimitrie Cante-mir şi Petru cel Mare, împăratul rus recunoştea hotarele Moldovei(„cele cuprinse între rîul Nistru, Cameni ţ a, Bender, cu tot ţ inutul Bugeacului, Dunărea, grani ţ ele Ţării Muntene şti şi ale Transilva-


29/364

28

niei şi marginile Poloniei, după delimit ările f ăcute cu acele ţări”,art. 11), se obliga să apere integritatea teritorială a Moldovei, dădeaasigur ări că ţara sa nu se va amesteca în treburile interne ale prin-cipatului şi se angaja să respecte stipulaţiile înţelegerii ( „ f ă g ăduimcă noi, cît şi urma şii M ăriei Noastre Ţ arului, vom fi datori să pă zimcu s fin ţ enie aceste articole, să le înt ărim în chip neclintit şi să le pă str ăm pe vecie…”, art.16).

Relatînd despre vizita lui Petru cel Mare la Iaşi, cronicarul Ion Neculce dezvăluie nu numai comportamentul ipocrit al monarhu-lui rus („Iar ă împăratul era om mare, mai înalt decît to ţ i oamenii,iar ă atîta dragoste ar ăta către Dumitra şco Vod ă , unde vă zusă că

s-au închinat de bunăvoia lui, că se tinde cu amîndouă mînele şicuprinde pe Dumitra şco Vod ă de grumaz şi-l sărut ă pe fa ţă , pe cap şi pe ochi, ca un părinte pre un fiu al său”), ci şi naivitatea claseiconducătoare moldovene, care „… l-au primit cu toat ă inima. Ş i i s-au închinat ca unui împărat cre ştin… că doar îi va scoate de suptu jiugul robiei turcilor ”.

Cu ce s-au ales, în perioada imediat următoare, Ţările Române

de pe urma acelor sărutări împăr ăteşti se ştie: cu instaurarea regimu-rilor fanariote în ele, cu decapitarea domnului muntean ConstantinBrîncoveanu şi a fiilor săi, dar, în primul rînd, cu plecarea for ţată,

pentru totdeauna a lui Dimitrie Cantemir în Rusia etc.Pe termen lung, Tratatul inutil de la Luţk, primirea fastuoasă a

lui Petru cel Mare la Iaşi, bătălia pripită de la Stănileşti şi păr ăsireafor ţată a Moldovei de către domnitorul ei au constituit actele iniţiale

politice şi militare ale dezmembr ării Moldovei istorice şi subjugării

păr ţii ei de r ăsărit de către Rusia ţarilor. Ele au generat falsa idee, potrivit căreia pentru români lucoarea ar veni de la r ăsărit.

De manevrele amintite mai sus s-a folosit Rusia şi pentru a punestă pînire pe Crimeea, în timpul r ăzboiului ruso-turc din anii 1768-1774, „ soldat cu independen ţ a Crimeei, care după patru ani a deve-nit provincie rusă” (K. Marx).

Între anii 1711 şi 1774, Rusia a dus mai multe r ăzboaie cu Turcia

şi Hanatul Crimeei (stat tătăresc ce cuprindea peninsula Crimeea şi


30/364

29

teritoriul din jurul Mării Azov, spre r ăsărit întinzîndu-se pînă la rîulKuban). Drept urmare, Rusia şi-a extins dominaţia asupra unui vastteritoriu cuprins între fluviile Nipru şi Bug.

La sfîr şitul secolului 18 Rusia a participat la cele trei împăr ţiriimperialiste ale Poloniei (1772, 1793, 1795) şi la înă buşirea r ăscoalei

patrioţilor polonezi condusă de Tadeusz Kosciuszko (1794), împăr ţiri prin care Polonia a încetat să mai existe ca stat independent şi integraldin punct de vedere teritorial, naţional, economic şi cultural. De peurma acestor rapturi teritoriale Rusia s-a ales mai întîi cu o parte dinLetonia (Latgalia) şi o parte din Bielorusia, cu o populaţie de peste unmilion 300 de mii de locuitori şi cu oraşele Vitebsk, Poloţk, Moghilev,

Gomel şi altele (în urma primei divizări), apoi cu toată Bielorusia der ăsărit şi Ucraina din dreapta Nistrului (după cea de-a doua împăr ţire)şi, în sfîr şit, după reprimarea r ăscoalei amintite, statul rus se alege cuteritoriul Ucrainei de Vest şi cu cel al Bielorusiei de Vest.

În urma r ăzboiului ruso-turc din anii 1789-1792, prin Tratatul de pace de la Iaşi, teritoriul situat între Bug, Nistru şi Marea Neagr ă,care era stă pînit de statul tătăresc Edisan, este luat de Rusia. Prinanexarea acestui teritoriu, Rusia ajunge cu cuceririle sale la hotareler ăsăritene ale Moldovei, „ grani ţ a ei se deplasează de pe Bug pe Nistru” (K. Marx).

În anii care au urmat după acest r ăzboi Rusia s-a pregătit pentrucel de-al cincilea r ăzboi cu Turcia. A urmat r ăzboiul care a duratşase ani (1806-1812). Ameninţată de iminenta campanie militar ă alui Napoleon Rusia s-a gr ă bit să semneze Tratatul de pace de laBucureşti, mulţumindu-se numai cu Moldova dintre Prut şi Nistru.

Articolul IV al acestui document prevede: „ Prutul, din locul în careintr ă în Moldova pînă la gurile sale şi de acolo malul stîng al Du-nării, pînă la Chilia şi la vărsarea ei în Marea Neagr ă , formează frontiera celor două imperii”. Articolul V al lui prescria: „ Parteadin Moldova a şezat ă pe malul drept al Prutului este abandonat ă şidat ă Sublimei Por ţ i. Înalta Poart ă Otomană cedează cur ţ ii imperia-le ruse şti pămînturile din stînga Prutului”.


31/364

30

Rusia a anexat Basarabia prin „încălcarea dreptului ce guvernaîn 1812 rela ţ iile dintre state: Turciei, ca putere suverană asupra Moldovei, nu-i era permis să dea teritoriile moldovene şti Rusiei, ciavea obliga ţ ia să le apere; violarea de către Rusia în 1812 a texte-lor tratatelor dintre ea şi Moldova, prin care statul rus recunoscuse grani ţ a Moldovei ce cuprindea şi Basarabia, în special a tratatelordin 1656 şi 1711…” (Iftene Pop, „ Basarabia, din nou la r ă scruce”,

pag. 38).Rusia s-a f ăcut stă pînă peste Basarabia profitînd de starea de regres

economic şi militar în care se afla la vremea respectivă Imperiul Oto-man. Ea şi-a încorporat-o prin violenţă, prin ameninţări cu aplicarea

for ţei armate şi prin utilizarea acesteia (repetatele ocupări ale ŢărilorRomâne de către oşti ruseşti f ăcînd parte din asemenea acţiuni).Rusia şi-a subordonat Basarabia cu ajutorul diplomaţiei per fide şi

pe calea coruperii diplomaţilor otomani (drept exemplu poate servi pervertirea lui Dumitraşcu Moruzi, dragomanul Por ţii, care, contraunor beneficii personale, în loc să se supună ordinului mai marilorsăi de a tăr ăgăna tratativele de pace şi încheierea unui tratat de pacecu Rusia pînă la declanşarea invaziei antiruse de către Napoleon, elle-a accelerat, favorizînd astfel partea rusă şi dăunînd Moldovei).

Contrafacerea sensului toponimului de Basarabia de asemeneaface parte din metodele folosite de ruşi pentru subjugarea Moldoveidintre Prut şi Nistru. Despre împrejur ările în care diplomaţii ruşi aufalsificat sensul noţiunii geografice Basarabia şi despre scopul aces-tui act informează şi savantul rus L. S. Berg: „ Motivul care a deter-minat ca denumirea păr ţ ii meridionale a acestei provincii (adică

a Moldovei de la r ă sărit de Prut – n. n.) să fie extinsă asupra în-tregului teritoriu este de natur ă politică. În conformitate cu una dinclauzele Tratatului de la Tilzit, încheiat între Napoleon şi Alexandru I, Rusia se obliga să- şi evacueze, pînă la încheierea păcii, trupeledin Moldova şi Muntenia. În decursul tratativelor ulterioare de la Paris, la sfîr şitul anului 1807, împuternicitul rus ar ăta că în tratatnu se vorbe şte nimic despre Basarabia, fapt pentru care a insistat ca

ea să r ămînă Rusiei, interpretînd no ţ iunea de Basarabia mai larg,


32/364

31

incluzînd în ea nu numai Bugeacul, dar şi întregul teritoriu dintre Nistru şi Prut ”.

După anexare, ziarele ruseşti relatau despre „eliberarea” unui te-ritoriu de sub jugul otoman, f ăr ă să-i indice şi denumirea exactă.

În felul acesta, cu ziua de 16/28 mai 1812 începe tragedia româ-nilor basarabeni şi a teritoriului lor, care, din nenorocire, mai con-tinuă şi azi.

4. Doi împăraţi, două regulamente, dar aceeaşipolitică

După anexarea Moldovei dintre Prut şi Nistru de către Rusiaautorităţile ţariste au instituit în teritoriul ocupat o nouă unitateadministrativ-teritorială pe care au denumit-o Regiunea Basarabia(Бессарабская область).

Iniţial, regiunea Basarabia a fost împăr ţită în 12 ţinuturi: Hotin,Soroca, Iaşi (în stînga Prutului), Orhei, Lă puşna, Hotărniceni, Ben-der, Cetatea Albă, Chilia, Ismail, Codru şi Greceni. Vechea tradiţieadministrativă a fost extinsă şi la fostele raiale turceşti şi la Bugeac.

În fruntea administraţiei civile a fost numit boierul moldovean Scar-lat Sturza, stabilit de mai mult timp la r ăsărit de Nistru, unde aveamoşii şi avere imobiliar ă, şi care slujise în armata rusă, ajungînd lagradul de general. La început, Sturza şi-a avut reşedinţa la Tighi-na, dar după scurt timp la Chişinău, localitate care, printr-un ucaz alţarului din 1818, a fost declarată capitală a Basarabiei. Puterea gu-vernatorului civil era limitată de un „Sfat ob ştesc” compus din boieri

moldoveni cu atribuţii asemănătoare celor ale divanului domnesc dinIaşi. Ţinuturile erau conduse de funcţionari de stat zişi „ispravnici”,cu atribuţii administrative şi judecătoreşti ca şi în Moldova.

După administrarea lui Sturza, toţi guvernatorii Basarabiei au fostnumai ruşi.

În urma unor nemulţumiri ale populaţiei româneşti, exprimate înscrisori către ţar, întocmite de mitropolitul Gavril Bănulescu-Bodoni,

prin care se protesta împotriva încălcării vechii legislaţii moldoveneşti,


33/364

32

în aprilie 1818 a venit la Chişinău însuşi Alexandru I. Cu acest prilej,el a promulgat aşa-numitul Aşezămînt al oblastei Basarabia – un regu-lament prin care puterea executivă se încredinţa unui general-guver-nator a cărui autoritate era îngr ădită de un organ numit „ Înaltul Sfatal oblastei”, compus dintr-un „nacialnic” (preşedinte), patru membri,viceguvernatorul şi doi judecători, toţi numiţi, şi şase deputaţi aleşide nobilime pe un termen de trei ani. Ca limbă oficială pentru această instituţie se prevedeau rusa şi „moldoveneasca”. În instanţele de jude-cată urma să fie folosită numai limba băştinaşilor. Judecăţile urmau să se facă „ pe temeiul legiuirilor şi obiceiurilor Moldovei”.

Acest regulament, care acorda Basarabiei o oarecare autonomie,

n-a durat mult, pentru că în 1825 a murit ţarul Alexandru I, iar ur-maşul său, Nicolai I (1825-1855), introduce în toată Rusia un sistemde restricţii politice şi naţionale, care au dus la cunoscuta r ăscoală adecembriştilor din 1825 din Petersburg, apoi a polonezilor din 1830 şia altor popoare subjugate de Rusia (ucraineni, kazahi).

În 1828, Aşezămîntul a fost abrogat. Începînd cu acest an în regiu-nea Basarabia au fost întroduse legile şi instituţiile comune pentru totImperiul Rus.

La propunerea lui Voronţov – prinţul, întreaga conducere a Basa-rabiei a fost trecută în mîna guvernatorului militar investit cu funcţiiadministrative, poliţieneşti şi militare. Înaltul Sfat, cu membrii numiţide acest guvernator, avea mai mult un rol consultativ. În fruntea ţi-nuturilor erau numiţi numai „nacialnici” de origine rusă. Articolul63 al Noului Regulament interzicea folosirea limbii române în actele

publice. Funcţionarii publici erau numiţi tot de guvernatorul militar.

Ca să-şi găsească vreo funcţie în administraţie, moldovenii trebuiausă cunoască limba rusă.

Începe o acţiune masivă de rusificare prin administraţie, biserică şi şcoală. În 1843 limba română a fost suprimată din toate instituţiilestatului. În 1873, regiunea Basarabia a fost tranformată în guberniaBasarabia. În locul guvernatorului civil român au fost numiţi numaiguvernatori militari ruşi, care nu cunoşteau nici limba localnicilor,

nici legislaţia şi obiceiurile pămîntului. Iată şi numele lor: amiralul


34/364

33

Ciceagov (1813-1816); generalii: Harting (1813-1816), Bahmetiev(1816-1820), Inzov (1820-1823); Voronţov (1824-1844, supranumitvicerege al Basarabiei, sub a cărui administraţie s-au succedat şapteguvernatori civili – Catacazi (1823, grec, rudă cu Alexandru Ipsilan-ti), Timkovski (1820-1825), Turgheniev (1828), Prajevski (1829), So-rokunski (1829-1833), Averin (1833-1834) şi Feodorov (1834-1854).Au urmat generalul Ilinski (1854-1856); Verailan (1857-1862, careşi-a dedicat guvernarea mai ales statisticii); Velio (1862-1863); An-tonovici (1863-1867, care s-a ocupat cu precădere cu organizareasistemului fiscal); Gangardt (1867-1871, care introduce în Basarabiazemstva); Şeveko (1871-1879, care în ultimul an de guvernare te-

legrafia lui Alexandru al II-lea că „Basarabia românească nu maiexist ă”); Iankovski (1879-1881); Koniar (1881-1883); Konstantino-vici (1883-1889, sub care, în Basarabia, apare prima gazetă cotidiană în limba rusă, octombrie 1889); Raaben (1899-1903); Urusov (1903-1904); Haruzin (1904-1908); Kankrin (1908-1912); Kilhen (1912-1915); Voronovici (1915-1917).

5. Mărturii nepărtinitoareJafurile şi f ăr ădelegile guvernatorilor Basarabiei l-au scos din

sărite chiar şi pe împăratul Alexandru al II-lea, care declara: „Sînt profund nemul ţ umit că toate inten ţ iile mele bune nu s-au realizat şineregulile au ajuns la apogeu, din care cauză oameni nevinova ţ i lasă că su ţ ele lor şi tot avutul şi fug de la noi, căutînd ad ă post peste hota-re”. Anchetatorul Svinin raporta cancelariei împăr ăteşti: „Gre şelile în

administra ţ ia Basarabiei se explică nu prin vina boierilor moldoveni,ci prin vina guvernatorilor ru şi”. Din raportul acestui delegat aflămcă, într-un singur an, din judeţul Tighina au fugit peste Prut 900 defamilii, din judeţul Codrilor 290, iar din judeţul Hotin 3359 de familiide români.

Nici generalului Kiseleff nu-i scapă din vedere fuga în masă a mol-dovenilor basarabeni. Într-un raport înaintat Petersburgului, el solici-ta: „ A ş dori ca Maiestatea Voastr ă să binevoiască a da ordin să se


35/364

34

constate cî ţ i locuitori au fost în 1812, cînd s-a încheiat pacea, şi cî ţ idin ei au fugit spre apus, preferînd jugul turcesc, administra ţ ia noast ă fiind pentru ei foarte grea”.

Un alt trimis imperial, Storojenko, consemna: „ Nu se vede că popula ţ ia din Basarabia din 1806 ar fi progresat. Dimpotrivă , cînd auvenit armatele noastre starea popula ţ iei era în fl oritoare. Pe cînd acum guvernatorii nu fac decît abuzuri”. Iar contele Voronţov mărturiseşte:„Situa ţ ia economică a Basarabiei era mult mai bună sub conducereamoldovenilor decît sub conducerea rusească , aici în Basarabia, undee încă barbarism, oamenii f ăr ă vină sînt bă ga ţ i în închisori, bătu ţ i, jefui ţ i şi ar şi”.

Folosirea moldovenilor ca vite de transport l-a f ăcut pe Alexandrual II-lea să declare categoric: „ Nu mai pot să permit mai departe ase-menea grozăvii”. Despre starea românilor din Basarabia savantul rus

N.N. Durnovo scria în anul 1908: „ Poporul moldovean din Basarabia,datorit ă rusi ficării silnice, e transformat într-o hoard ă de robi mu ţ i şiignoran ţ i. Acestui popor i s-a interzis să înve ţ e limba sa maternă în şcoli, i s-a interzis să se roage lui Dumnezeu în graiul părin ţ ilor lui.Sute de mii de desetine din pămîntul său au fost împăr ţ ite coloni ştilorru şi, bulgari, germani şi aceasta f ăcîndu-se în scopul de a-i sili să- şi păr ă sească ţ ara. În 1908, peste 855 de familii ţăr ăne şti moldovene autrebuit să plece în Siberia, pentru a o coloniza. Bie ţ ii oameni î şi lasă holdele roditoare pentru că nu mai pot tr ăi în ţ ara lor ”. Iar generalulA.N. Kuropatkin, fost ministru de r ăzboi al Rusiei, scria în anul 1910:„ Popula ţ ia românească a Basarabiei, anexat ă acum o sut ă de ani,tr ăie şte ast ă zi separat ă şi înstr ăinat ă de popula ţ ia rusă. În viitor, fie

pe cale pa şnică , fie în urma unui r ă zboi, unitatea poporului româneste de neînl ăturat ”.

Karl Marx scrie: „ Pentru a se r ă zbuna împotriva rezisten ţ ei pasi-ve opuse de poporul complet dezarmat, ru şii, în timpul retragerii lordin Valahia Mică (adică din Moldova – n.n.), s-au dedat la cele maidezgust ătoare atrocit ăţ i şi distrugeri. Au luat cu ei întreaga vistie-rie, pece ţ ile şi arhivele administra ţ iei, precum şi obiectele biserice şti.

Înainte de plecare au înjunghiat vitele care au scă pat de la nenumă-


36/364

35

ratele rechizi ţ ii anterioare, dar nu le-au dus cu ei, ci le-au l ă sat să putrezească , şi au f ăcut acest lucru numai pentru ca poporul să simt ă toat ă cruzimea şi ura lor ”.

Cînd generalului Kutuzov i se reproşa că impune taxe de cinci orimai mari decît sumele percepute mai înainte de turci şi că ţăranilor ro-mâni nu li se lasă nimic, comandantul de obicei r ăspundea în acelaşifel: „Vi se lasă ochii, ca să pute ţ i plînge”.

Într-o scrisoare trimisă redacţiei ziarului „ Petersburgskie novosti”,cu ocazia centenarului anexării Basarabiei de către Rusia, ministruleducaţiei M. Durnovo scria: „Ce-am f ăcut noi într-o sut ă de ani pen-tru popula ţ ia moldovenească , pentru progresul ei cultural? Nimic!

C ăci toate şcolile în fiin ţ ate acolo n-au decît scopul de a transfor-ma pe români în velicoru şi. Nici unul din episcopii de acolo nu ştieromâne şte. Oricît de mic n-ar fi un popor, el cere să fie respectat, emîndru de existen ţ a sa şi nu vrea să servească de îngr ăşămînt ru şilor,nem ţ ilor, ungurilor sau altor popoare… Românii au luptat viteje ştecontra turcilor şi maghiarilor pentru ţ ara lor, şi au mers cu ru şii la Plevna în 1877-1878: paisprezece mii de români basarabeni au că- zut pe cîmpurile de lupt ă din îndepărtata Manciurie. Limba română e înl ăturat ă din biserică. Basarabia a r ămas foarte în urmă fa ţă de România. Popula ţ ia rusă venit ă aici ca func ţ ionari-rusi ficatori n-aridicat pentru localnici nici prosperitatea material ă , nici moralitatea, supunînd str ăinilor întreaga popula ţ ie moldovenească , r ămasă pînă azi într-o profund ă ignoran ţă”.

6. Deznaţionalizare prin colonizări şi str ămutări

Pe la mijlocul secolului 19, cînd Rusia ducea r ăzboaie coloniale pentru cucerirea Caucazului de Nord, în această zonă geografică sevorbea în peste 200 de limbi diferite şi înrudite. Numai în Daghes-tan, de pildă, se utilizau circa 20 de limbi. Din această cauză, micile

popoare nord-caucaziene, foloseau simultan şi limbile arabă şi per-sană, ca mijloace de comunicare între ele.


37/364

36

După cotropirea Caucazului de Nord, autorităţile ţariste au înlă-turat toate limbile şi au introdus în locul lor limba rusă. Acest procesa fost favorizat de mai mulţi factori, inclusiv: multitudinea limbilorîntrebuinţate de popoarele nord-caucaziene; imposibilitatea de a în-ţelege, de către aceste popoare, necesitatea acceptării unei sau cîtorvadintre limbile vorbite de ele drept limbi de comunicare între toate; ne-dorinţa autorităţilor coloniale de a orienta dezvoltarea lingvistică dinzonă pe această cale; aţîţarea vrajbei faţă de vorbitorii de altă limbă.

Impunerea limbii ruse popoarelor nord-caucaziene s-a efectuatdupă experienţele pe care ruşii le dobîndir ă în acest domeniu în tim-

pul supunerii şi colonizării Siberiei, teritoriilor de la r ăsărit şi asfinţit

de fluviul Volga şi a celor din nordul Mării Negre (sfîr şitul secolului16 – începutul secolului 19), spaţii imense populate de colectivităţiumane aflate pe trepte de dezvoltare începătoare, în cea mai mare

parte popoare mici f ăr ă limbi culte şi scrise, f ăr ă organizaţii stataledelimitate teritorial şi f ăr ă tradiţii culturale cu vechime.

Cu cît gradele organizării sociale şi dezvoltării spirituale şi materialeale popoarelor subjugate erau mai înalte, cu atît rezistenţele lor faţă derusificatorii ţarişti deveneau mai organizate şi mai puternice, că pătînduneori forme de revolte armate, şi, ca urmare, cu atît şansele şi efecte-le rusificării se micşorau. Prin aceasta se explică, de pildă, nivelurile,ritmurile şi duratele de rusificare diferite realizate de ruşi în rîndurilesiberienilor, nord-caucazienilor, polonezilor, moldovenilor etc.

În momentul acapar ării Moldovei dintre Prut şi Nistru, moldove-nii basarabeni foloseau, în relaţiile dintre dînşii, doar graiul moldo-venesc al limbii române.

Pentru a înlesni şi accelera rusificarea Basarabiei, autorităţile co-loniale ruse au adus în provincie numeroase grupe de oameni dealte etnii (ruşi, ucraineni, găgăuzi, bulgari, polonezi, nemţi, evreietc.) care nu cunoşteau / nu vorbeau limba moldovenilor. Găgăuziişi bulgarii au fost atraşi din Dobrogea şi din sudul Dunării.

De prin 1814 în Basarabia au început să se stabilească, cu con-simţămîntul funcţionarilor ţarişti, nemţi de prin păr ţile Var şoviei şi

Bavariei. Cîrmuirea rusească a stimulat şi aşezarea unor evrei în


38/364

37

provincie; aceştia se stabileau mai ales în tîrguri, unde se ocupau cunegoţul. Ei erau scutiţi de impozite şi de serviciul militar pe un ter-men de cinci ani. De aceste favoruri au beneficiat şi numeroşi evreidin gubernia Herson. Ruşii şi ucrainenii care se aşezau în Basarabiade obicei îndeplineau munci cu caracter administrativ; dar între eierau şi preoţi, călugări, negustori, meseriaşi, veterani ai r ăzboaielorruso-turce, cazaci, credincioşi de rit vechi, alte categorii de coloniştide origine slavă şi vorbitori de limbă rusă. Coloniştii primeau loturide 60 de desetine (1 desetină = 1,10 ha), lemne pentru construcţiacaselor, credite rambursabile în mai mulţi ani; toţi erau scutiţi de im-

pozite către stat pe un termen de cinci ani. Din păcate, moldovenilor

li se dădeau numai cîte 12 desetine de pămînt de familie.Datorită colonizărilor masive a început să se resimtă lipsa de pă-mînt în rîndul moldovenilor.

Concomitent, Basarabia se depopula de autohtoni prin str ămu-tarea lor în zone sălbatice sau prost populate de la periferiile celemai îndepărtate ale imperiului. Propaganda criminală ce se f ăcea

printre ţăranii români din Basarabia de a se str ămuta în regiuni-le nepopulate ale Siberiei, Caucazului, Amurului, Turkestanuluiş.a.m.d. îi determina pe mulţi moldoveni să-şi păr ăsească melea-gurile natale şi să se îndrepte, în căutarea unei vieţi mai bune,spre locuri necunoscute, mulţi dintre ei ajungînd pînă pe ţărmulOceanului Pacific. Unii mureau în timpul călătoriilor îndelunga-te şi pline de greutăţi. Sosind la destinaţie, ţăranii moldoveni îşidădeau seama că de pe noile suprafeţe agricole ce li se puneaula dispoziţie, mult mai mari decît loturile pe care ei le avuser ă

în Basarabia, se puteau obţine recolte mult mai mici decît în ţaranatală, din cauza climei nefavorabile şi inferiorităţii solurilor dinnoile locuri. Dar de întors acasă nu se mai puteau întoarce, pentrucă prea mare era distanţa, iar drumurile erau foarte costisitoare şiextrem de periculoase.

Str ămutările moldovenilor înspre locurile cele mai îndepărtateale statului rus au continuat în toată perioada de peste 100 ani de


39/364

38

dominaţie rusească în Basarabia. La fel şi colonizarea Basarabiei cuelemente alogene.

Astfel, în teritoriul moldovenesc anexat s-a creat, după 1812,o situaţie etnică şi lingvistică asemănătoare cu cea din Caucazulde Nord, un fel de polietnism şi multilingvism basarabean. Numaică acolo astfel de situaţie s-a statornicit istoriceşte, firesc, pe cîndaici, la noi, ea a fost creată în mod artificial, prin depopularea Mol-dovei de moldoveni şi colonizarea ei cu str ăini.

Prin „nord-caucazierea” Basarabiei, ţarismul rus şi-a inventatmotivaţii pentru introducerea limbii ruse în toate domeniile de ac-tivitate, pentru transformarea acestei limbi într-un mijloc de co-

municare între grupurile etnice conlocuitoare (rol echivalent cufuncţia unei limbi de stat), pentru folosirea limbii ruse în scopuriimperialiste: deznaţionalizarea şi rusificarea tuturor locuitorilor

provinciei, indiferent de originile etnice ale lor, de timpul, împre- jur ările şi modul în care ei s-au stabilit cu traiul aici.

Împuţinarea populaţiei autohtone în Basarabia a fost cauzată şide fuga ţăranilor moldoveni peste Prut. Aceasta, la rîndu-i, era mo-tivată de diferenţa dintre statutul social al mujikului rus şi al muie-rii ruse (care în ţara lor, în condiţiile sistemului de şerbie, nu repre-zentau decît nişte „suflete” lipsite de cele mai elementare drepturiomeneşti, fiinţe ce puteau fi vîndute, cumpărate, schimbate, însura-te, măritate, judecate, bătute de către moşierii lor) şi starea ţărani-lor moldoveni liberi (care aveau statut de r ăzeşi, erau organizaţi înobşti săteşti, în care pămîntul, moşia satului, se stă pînea în comun,iar loturile agricole se lucrau independent, şi unde se practica claca

– munca colectivă benevolă bazată pe ajutor reciproc).

7. Ingerinţe în viaţa religioasă a românilor

După cum se demonstrează cu obiectivitate în mai multelucr ări despre istoria vieţii bisericeşti din Ţările Române, „ Juris-dic ţ ia canonică a Patriarhiei Moscovei şi a întregii Rusii asupra Basarabiei a fost abuzivă întotdeauna în istorie, pentru că a fost


40/364

39

nejusti ficat ă canonic şi fiindcă s-a instalat de fiecare dat ă ca ur-mare a unor cuceriri politice”. Numeroase fapte istorice confirmă din plin acest adevăr. Vom încerca să expunem cronologic o partedin aceste fapte.

Ca parte componentă a Moldovei istorice, Basarabia (Moldo-va dintre Prut şi Nistru) a fost teritoriu românesc încă din perioa-da formării poporului român. Dovada cea mai evidentă a acesteirealităţi este limba română pe care o vorbesc şi basarabenii, şiceilalţi români.

În timpul lui Alexandru cel Bun (domn al Ţării Moldovei, 1400-1432), Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol a recunoscut, în

anul 1401, Mitropolia Moldovei (cu reşedinţă la Suceava). PatriarhulEcumenic care a recunoscut-o se numea Matei, primul Mitropolit alMoldovei fiind Iosif I Muşat.

În anul 1595, Aron Vodă, numit şi Tiranul (domnitor al Moldo-vei între anii 1591-1595), întemeiază o Episcopie la Huşi. Aceastacuprindea şi ţinuturile Lă puşna, Orhei, Soroca şi Tighina din stîn-ga Prutului, care s-au aflat în supunerea Episcopiei de Huşi pînă în1812, cînd Rusia a anexat Moldova de la R ăsărit de Prut.

Prin anii 1546-1595 se întemeiază la Br ăila Mitropolia Proila-viei care îşi extindea autoritatea şi asupra Cetăţii Albe, Bugeacului,Ismailului, Căuşenilor, Tighinei şi Dubăsarilor din partea estică a

Nistrului, dar şi asupra Hotinului, Lă puşnei şi a Orheiului. Această Mitropolie va dispărea ca urmare a realizării prevederilor Tratatuluide la Adrianopol (1829), potrivit căruia Principatele Române urmausă r ămînă sub ocupaţie rusească pînă la achitarea despăgubirilor de

r ăzboi de către Turcia.Întrucît această ocupaţie s-a prelungit pînă în 1834, Rusia a avuttimp pentru a da curs unei alte imixtiuni ruseşti în treburile Biseri-cii noastre. Printr-un ucaz al ţarului Nicolae I, bătrînul mitropolitgrec Dositei Filiti a fost înlocuit cu mitropolitul grec Ignatie de Arta,care era un mare sprijinitor al politicii ruseşti în Balcani. Datorită opoziţiei pe care a manifestat-o faţă de anumite măsuri ale autori-tăţilor militare ruse de ocupaţie, printr-o dispoziţie a ţarului Nicolae


41/364

40

I, mitropolitul Grigore Dascălul a fost exilat la Chişinău, reţinut laBuzău şi călugărit la mănăstirea Căldăr ăşani (toate petrecîndu-se din

primăvara lui 1829 pînă în aprilie 1833).Pe la anul 1767 la Hotin se întemeiază o Episcopie românească.

Ca urmare a anexării Basarabiei la Imperiul Rus (1812), această Episcopie se anexează şi ea la Eparhia Chişinăului, în anul 1813.

În timpul r ăzboiului austro-ruso-turc din anii 1789-1792, Princi- patele Române au fost ocupate de trupe ruseşti. Cu această ocazie,Rusia realizează prima ingerinţă în viaţa Bisericii Române: Ecate-rina a II-a numeşte pe rusul Ambrozie Serebreanikov (episcop deEkaterinoslav şi Poltava) exarh-mitropolit al Moldovei, iar în 1791

ea numeşte pe Gavriil Bănulescu-Bodoni episcop vicar la Bender,supus canoniceşte lui Ambrozie. „ Atît Ambrozie cît şi Bodoni eraumai degrabă episcopi politici, decît canonici, fiind trimi şi de pute-rea ocupantului şi nu ale şi după legile ţării”, scrie pe bună dreptatePetre Vălimăreanu.

La începutul anului 1792, Ambrozie se retrage la Poltava, undemoare în acelaşi an. În scaunul mitropolitan al Moldovei a fost pus, decătre Sinodul Bisericii ruse, anticanonic, arhimandritul Gavriil Bănu-

lescu-Bodoni. Din circulara pe care o trimite episcopul Iacob Stamati preoţilor, la 27 iunie 1792, rezultă că instalarea în funcţie a lui Bodoninu a fost recunoscută, ba chiar a fost pedepsită cu afurisenie.

După încheierea Tratatului de pace de la Iaşi (9.01.1792), prin careRusia s-a văzut nevoită să-şi retragă trupele din Ţările Române, turciil-au arestat pe Bodoni, l-au expediat la Istanbul, de unde a fost eliberatla cererea păr ţii ruse. Emigrînd în Rusia, arhimandritul a fost decorat

şi numit mitropolit al Poltavei, în locul decedatului Ambrozie.În perioada r ăzboiului ruso-turc din 1806-1812, cînd Moldova şiMuntenia au ajuns din nou sub ocupaţie rusească (generalul Kutu-zov chiar se gr ă bise să proclame alipirea lor la Rusia), s-a produs unnou lanţ de ingerinţe în treburile bisericeşti ale românilor. Mai întîiruşii l-au silit pe Veniamin Costachi, Mitropolitul Moldovei, să-şi

păr ăsească scaunul şi să se retragă la mănăstire. Apoi, printr-un ordinîmpăr ătesc, deci, anticanonic şi de data asta, Bodoni este numit încă


42/364

41

o dată exarh al Moldovei, Valahiei şi Basarabiei şi i se cere să nu maiasculte de Sinodul din Constantinopol, ci de cel al Bisericii ortodoxeruse. Mitropolitului de la Bucureşti i se ordona să se supună lui Bo-doni. Se încerca astfel de a traduce în realitate tendinţa rusească maiveche (transformarea Rusiei într-o a treia Romă şi a Bisericii Ruseîntr-un conducător mondial al creştinismului ortodox).

După încetarea r ăzboiului şi semnarea Tratatului de pace de laBucureşti (mai 1812), ruşii se retrag din Principatele Române înMoldova dintre Prut şi Nistru. O dată cu armatele ruse în Basara-

bia s-a retras şi Gavriil Bănulescu-Bodoni. Moldovenii şi-l repunîn funcţie la Iaşi pe Mitropolitul canonic Veniamin Costachi. G.

Erbiceanu scrie despre acest moment: „Su fl etul marelui patriot Ve-niamin Costachi era trist; rana din su fl etul lui nu se putea vindecacînd privea spre Prut şi- şi amintea că s-a pierdut jumătate din ţ ara str ămo şească prin r ă pirea Basarabiei”.

În Basarabia autorităţile ruseşti întemeiază o unitate administrativă bisericească de tip rusesc, supusă Patriarhiei de la Moscova. În scau-nul mitropolitan de la Chişinău a fost pus acelaşi Gavriil Bănulescu-Bodoni. El a f ăcut multe lucruri bune, dar întemeierea MitropolieiBasarabiei sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Ruse r ămîne totuşi unact abuziv, necanonic. Între faptele bune ale Mitropolitului de origineromână se număr ă: deschiderea unui Seminar duhovnicesc la Chişi-nău, în care pe lîngă materiile teologice se predau patru limbi (grea-ca, rusa, latina şi româna), înfiinţarea Bibliotecii Seminarului, creareaunei tipografii la Chişinău, tipărirea mai multor căr ţi bisericeşti în„limba moldovenească” (de pildă, tipărirea Bibliei) şi altele.

Pe de altă parte, el a promovat clerici ruşi în posturi de conduce-re, a creat o serie de organe administrative specifice Bisericii ruseş-ti; prin profesorii ruşi ai Seminarului şi căr ţile tipărite în limba rusă a înlesnit rusificarea clerului basarabean, iar prin el şi a românilor

basarabeni; a acceptat impunerea unor restricţii la tipărirea căr ţilornecesare seminarului (tipărirea lor „cu litere civile ruse şti” şi după ediţii speciale de la Moscova, tipărirea căr ţilor numai cu acordul

Sinodului Bisericii Ortodoxe ruse), îngr ădiri ce f ăceau ca tipografi

a


43/364

42

să-şi piardă treptat caracterul românesc; a introdus în căr ţile tipăritedescrierea anumitor sărbători specifice ruseşti şi rugăciunea în carese spunea că „ Moldova s-a izbăvit de jugul agarenilor (adică a tur-cilor) şi s-a împreunat cu împăr ăţ ia Rusiei pă zit ă de Dumnezeu”,iar împăratul Rusiei „i-a izbăvit pe moldoveni de jugul agareni-lor”, deci a propagat prin biserică cultul ţ arului despot şi pe cel al ţării – „închisoare a popoarelor ”.

Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a încetat din viaţă la 30martie 1821, după o păstorie efectivă de 13 ani a Bisericii Româneş-ti din Basarabia (inclusiv cei patru ani cît a fost mitropolit şi exarh alMoldovei întregi). A

Documents

Stafi - Spovedaniile Basarabiei