-------

„Plăcerea este fericirea nebunilor. Fericirea este plăcerea înţelepţilor”

Barbey D'Aurevilly

...„Roma”. Regat iniţial, documentele enumeră astfel şapte regi.În anul 510 î.e.n. regalitatea va cădea. Deja avea un anumenumăr de instituţii care nu erau în măsură s-o facă notabilputernică. Avea „neamurile patriciene” care parti cipau doar elela activitatea politică.

8. Cele menţionate până în pre -zent generează întrebarea: a cui,totuşi, va fi Uniunea Euroasiatică?

Formal, ea parcă se cerea fi a mai multor ţări-membre,desigur cu condiţia dacă se vatransforma de pe hârtie în viaţareală. În realitate, se crează pen-tru Moscova lui V.Putin. Cum cre -deţi, vor bieloruşii, kazahii, ucra-inienii, uzbecii, turkmenii, tătarii,kârghizii, tadjicii şi moldoveniisă adere la această uniune de

dragul înarmării Rusiei, ca pe timpurile sovietice, ca apoiaceastă înarmare să declanşeze războiul rece, de la carerămâne doar un singur pas până la un război fierbinte, şi laurma-urmelor, toată această trudă să soldeze cu distrugericolosale, sau, în cel mai bun caz, să se ducă pe apa sâm-betei, cum a fost în timpul URSS?

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Infernul este atuncicând nu mai iubeşti”

Georges Bernanos

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 400 anul IX vineri, 1 noiembrie 2013 1 RON

1 noiembrie 1755. Marele cutremur depământ de la Lisabona. Oraşul a fost în mare

parte distrus şi au fost 10 mii de victime.

Istoria reală şi cea în-clinată spre anecdoticoferă numeroase cazurişi dovezi de folosire asexualităţii şi a formeisale de manifestare, ero-tismul (în sens strict,dragoste fizică), prac -ticat pentru avataje ma-teriale şi spirituale, si -metric sau nesimetricdistribuite între parteneri.

Temeiuri ale comportamentelor şi ale uzanţe -lor sociale de folosire „rentabilă” a erotismuluise află în creaţia spirituală a miturilor care ex-plică, prin hierogamii (uniri sacre) crearea uni -versului, apariţia şi dezvoltarea divinităţilor, crea-rea şi evoluţia omului. Domenii ale vieţii sociale(economice, politice, culturale), fenomene alenaturii, ocupaţii, calităţi şi defecte umane suntsimbolic reprezentate de divinităţi ce devin mo-dele pentru oameni şi sunt adorate în proce-siuni ritualice.

Puncte de vedere

continuare ^n pag. 8

continuare ^n pag. 7

Emergenţa şi dezvoltarea noii paradigmea dezvoltării – dezvoltarea durabilă

Analiza, la nivel global, a sistemuluisocio-economic al ultimilor o sută deani, şi cu precă -dere al perioadeice a urmat celuide-al doilea războimondial, relevă e -xistenţa a două ten -dinţe diametral opusecare i-au marcat evo-

luţia: pe de o parte, creşterea semnificativăa rezultatelor economice pe total şi pelocuitor, iar pe de altă parte, degradareastării generale a mediului natural...

Formarea omului european, tre-buie abordată din toate privinţele,cu accent deosebit pe educaţie,istorie şi cultură. Se pune astfelproblema ca educaţia şi în particu -lar şcoala şi universităţile să parti -cipe şi să ajute la această formare,la dobândirea identităţii europene,globale. Din păcate avem din ceîn ce mai puţini specialişti pre -gătiţi în acest domeniu (educaţie)şi asta deoarece sunt foarte puţin

motivaţi să se îndrepte spre acest domeniu (salariile cevariază între 200-300 euro lunar sunt insuficiente pentrutraiul de zi cu zi).

În prezent o problemă importantăcare trebuie avută în vedere este ceaa formării omului european.

În societatea de astăzi, în cazul fie -cărui individ, competenţele sub formăde cunoştinţe, abilităţi şi atitudini cores -punzător fiecărei situaţii au un rol impor-tant. Acestea sunt importante pentru pia-ţa muncii şi pentru creşterea unui stat,întrucât toată lumea ar trebui să leaibă pentru a se integra în UE.

PPrroobblleemmee îînn ffoorrmmaarreeaaoommuulluuii eeuurrooppeeaann

Dan POPESCU

continuare ^n pag. 5

Roma. Colosseum.

Chişinău Regina Cleopatra: un model devenit legendăsau o legendă devenită model?

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 3

continuare ^n pag. 3

Dezvoltarea durabil@ }i imperativul triplei

performan]e a firmei (I) Slăbirea interesului faţă de teoria va -lorii se explică fără îndoială prin pu -blicarea în 1936 a Teoriei Generale a luiKeynes. Economiştii britanici şi ameri -cani au adop -tat-o mult maire pede şi cumai mult entu-ziasm decât e -co nomiştii eu -ropeni ai anilor1870 când afost vorba de

adoptarea utilităţii marginale, căci,Keynes ofera o nouă teorie a valo -rii, de mai bună calitate.

master. Ana SteluţaCÎNDROI, ULBS

master. DanielTĂBÎRCĂ, ULBS

Având la bază principiul conform căruianiciun stat nu este capabil să facă faţă pecont propriu problemelor complexe actuale,Uniunea Europeană reprezintă un parteneriatunic în lume, conducând la cooperare econo -mică şi politică între state şi reprezentând te-melia pentru asigurarea păcii la nivel mondial.

Această uniune aminteşte de momentul is-toric în care Franţa, Germania şi alte state eu -ropene au fost chemate să-şi pună în comunpro ducţiile de cărbune şi oţel. Totul pentru aevita un nou război mondial. Prin intermediul

eforturilor creatoare de progres şi creştere economică, precum şi prinasigurarea securităţii statelor, se urmăreşte alăturarea naţiunilor euro -pene pentru a construi o lume mai bună.

master. Maria-DeliaTOCITU, ULBS

prof.univ.dr.hab. Sergiu CHIRCĂ, membru de onoareal Academiei Române

Erotismul interesat}i reu}ita social@

Puncte de vedere. Tineri masteranzi cu identitate european@

Puncte de vedere. Tineri masteranzi cu identitate european@

continuare ^n pag. 6

RReeppuubbll ii ccaa MMoollddoovvaa llaa ppoorr ]] ii llee UUEE

Uniunea European@ sauUniunea Euroasiatic@? (V)

Probleme ale form@riiomului european

C@derea Romei}i dec@derea

actualei noastreciviliza]ii - un

proces repetitiv?- crepusculul “zeilor” -

prof. univ. dr. ElenaMACAVEI

continuare ^n pag. 2

asistent univ. dr.Alin OPREANA,ULBS

dr. Lucian BELAŞCU,ULBS

Incertitudinea din perspectiva lui Keynes

continuare ^n pag. 4 Londra

KEYNES2 VINERI 1 NOIEMBRIE 2013

Incertitudinea din perspectiva lui Keynes

urmare din pagina 1Keynes era preocupat de preferin -

ţele individuale în cadrul tradiţiei neo -clasice şi ale Şcolii din Viena, în spe-cial. Înclinaţia marginală de a eco -nomisi, de a investi, de a consumaalcătuiesc o sinteză a preferinţelor in -dividuale ce se pot adapta uşor lacurbele de indiferenţă ale lui Pareto.

Teoria Generală nu constitue, decio nouă teorie a valorii de fapt, darea i-a încântat pe economiştii vremiipentru că oferea o nouă manieră deanaliză a şomajului şi, mai ales, o ex -punere a politicii economice care tre-buie aleasă pentru a reduce sau chiarsuprima această calamitate socială.Menger, Böhm, von Wieser şi Marshallnu aveau sentimente anti-sociale, darnici nu cunoscuseră vreodată un şomajde proporţiile celui din anii ’30, decioperele lor nu ofereau niciun remediu.

Keynes a făcut din macroecono -mie tehnica principală de analiză a fe -nomenelor economice (încă din pe -rioada fiziocraţilor, mulţi economiştiau admis că agregatele erau instru-mente necesare pentru interpretarea fe -nomenelor economice). Keynes şi suc -cesorii săi au creat concepte agrega -te sau instrumente cum sunt: venitulnaţional, multiplicatorul, acceleratorul,creşterea economică etc. Cu cât auproliferat aceste concepte globale, cuatât interesul pentru utilitatea margina -lă a scăzut. Samuelson, în Econo micsi-a consacrat doar 11 pagini din aproa -pe 900. Teoria preferinţelor consuma -torului a ajuns la dimensiuni extremde reduse. Economiştii englezi şi ame -ricani nu mai credeau în libera con-curenţă, nici chiar în individualismulmetodic care era considerat de mulţidin vechii teoreticieni ca singura in -terpretare posibilă a relaţiilor sociale.

Pentru economiştii de factură „şti-inţifică”, Keynes este, desigur, Key -nes din Teoria Generală. Un momentimportant în evoluţia teoriei cantităţiide bani s-a consumat în anii 1920,prin luarea în considerare a rolului eco-nomiilor şi investiţiilor în determina -rea venitului naţional. Această idee afost dezbătută şi de către lordul JohnMaynard Keynes în „Tratatul desprebani” din 1930, în care şi-a îndreptatatenţia asupra determinării preţurilor,nu asupra venitului naţional, iar cheiapreţurilor este rata dobânzii care echi-librează economiile şi investiţiile. Rup-tura din gândirea lui Keynes în „Tratat”şi în „Teoria generală” (1936) este datăde: întoarcerea prin intermediul pre -ţurilor la producţia reală ca variabilăcentrală ce trebuie explicată şi deideea că variaţiile producţiei sau veni -tului, mai mult decât variaţiile ratei do-bânzii, acţionează în sensul egalizăriieconomiilor cu investiţiile.

A apărut astfel o idee nouă: inves-tiţiile, şi nu economiile, determină mo-dificările venitului. Keynes a susţinutcurgerea autonomă a investiţiilor şi aarătat cum pot fi generate economiipe calea multiplicatorului pentru a sa -tisface acest fel de investiţie. (Schum-peter, 2010)

Una dintre ipotezele de bază ale luiKeynes, care a stat la baza construiriimodelului său, a fost efectul inceritu -dinii în ceea ce priveşte aşteptările.

O întrebare apare în mod natural:cum poate cererea agregată să nu maiaibă capacitate productivă? De ce dincând în când – şi Keynes sugereazăperioade lungi de timp, şi chiar nor-male – piaţa nu mai poate furnizaslujbe pentru cei care caută să mun -

cească? Principala intuiţie în spateleTeoriei Generale este aceea că forţeleperturbatoare sunt mai majore şi pu -ternice, în timp ce forţele de auto-re -glementare sunt mai slabe decât teo-ria ortodoxă a presupus. În acest punctincertitudinea devine o parte crucialăa intrigii, efectul principal fiind asupra„stimulentului de a investii”.

Investiţia a fost mult timp recu -noscută ca fiind elementul volatil dineconomia capitalistă. Dar volatilitateainvestiţiei a fost absentă din teoreti -zarea „pe termen lung” favorizată deRicardo şi urmăritorii săi. Fenomenul„pe termen scurt” nu a fost conside -rat ca fiind de o semnificaţie majorăpractică, de vreme ce „erorile” investi -torilor erau considerate deviaţii mi -nore de la traiectoria dată de forţelefundamentale ce guvernează produc-tivitatea investiţiei. Pe scurt, economi-ile erau tratate ca fiind mult mai sta-bile decât cum le considera Keynes.Ceea ce Keynes a făcut a fost să in -troducă bani în contul său a procesu -lui investiţional. În economia investi -ţiilor moderne, acest lucru se desfă -şoară în principal prin pieţele finan-ciare – pieţe ale acţiunilor, pieţe aleobligaţiunilor, împrumuturilor bancare.Prin urmare, explicaţia lui Keynes pen-tru volatilitatea investiţiilor s-a îndrep-tat spre forţele ce crează instabilitateîn pieţele financiare. Expunerea sa dincapitolul 12 a Teoriei Generale, supli-mentată de articolul său din 1937,„Teoria generală a ratei de ocupare”,(Keynes, 2009) este de departe ceamai bună explicaţie teoretică în litera -tura de gen a prăbuşirii din toamnaanului 2008.

Punctul său de plecare a fost „ne -siguranţa extremă a bazei de cunoşti-inţe, pe baza cărora trebuie realizateestimările randamentului prospectiv ”(Keynes, 2009). A fost o axiomă „ta -cită”, a teoriei clasice a economieiauto-reglementate, conform căreia acto-rii economici aveau probabilităţi sta-tistice în ceea ce priveşte rezultatulinvestiţiilor lor. După cum afirma Key-nes, „riscurile ar fi trebuit să poată fisupuse unor calcule actuariale exacte.Însă, pur şi simplu nu pot fi deter-minate randamentele investiţiilor pe operioadă de cinci, zece ani sau maimult. Investiţiile ce promit câştiguri „lao distanţă comparabilă şi deseori la odată nedefinită din viitor” – reprezen-tau doar acte de credinţă. Şi pe par-curs dădea posibilitatea realizării unorgreşeli uriaşe (Keynes, 2009).

Tehnica principală adoptată, pen-

tru a face faţă unui viitor incert, estede a furniza un număr de riscuri – pre-supunând că pot fi calculate. Acestlucru este realizat prin modelele deprevizionare matematică, utilizând anu-mite versiuni ale teoremei Bayes pen-tru transformarea unor pariuri subiec-tive în probabilităţi obiective. Acest as-pect acordă siguranţă investiţiei. Daraceastă asigurare este falsă. În timpce parierea repetată pe cai dă oportu -nitatea de a actualiza pariurile pentrua egala meritele adevărate ale cailor,nicio cantitate de date a evenimen -telor economice din trecut nu aduceo probabilitate pozitivă de a se repetaîn viitor, pentru că în comparaţie cucaii, niciun eveniment economic nuse întâmplă de două ori. Matematicase foloseşte pentru a inventa o lume acalculelor probabilistice, care, apoi, suntconsiderate ca o oglindă a lumii reale.

Tehnica transformării incertitudiniiîn risc calculabil este bazată pe un nu-măr de convenţii. Prima convenţie sereferă la „existenţa stărilor de fapt,care continuă pe termen nelimitat, cuexcepţia cazului în care există un mo-tiv specific de a aştepta o schimbareîn viitorul apropiat...se presupune că,de fapt, evaluarea pieţei existente, ori-cum s-ar fi ajuns la ea, este în modunic corectă în relaţie cu cunoştiin -ţele existente, iar schimbările ei vor fiîn proporţie cu modificarea cunoştiin -ţelor.” Oamenii pretind că o perioadălungă de timp este o succesiune deperioade foarte scurte, dezvoltând ilu-

zia că la orice moment în timp in ves-titorul posedă toate informaţiile dispo-nibile despre cursul viitor al preţu ri -lor acţiunilor. Într-un pasaj caracteri-zat prin subtilitate, Keynes notează căprin utilizarea convenţiei, investitorulpoate „să se încurajeze, în mod legi -tim, cu ideea că singurul risc la careeste supus este acela al schimbăriiautentice a ştirilor, în viitorul apropiat”,care este puţin probabil să fie foartemare. „Prin urmare, investiţia devinerezonabil de „sigură” pentru investi-torul individual pe perioade scurte detimp, şi astfel pe o succesiune de pe-rioade scurte... dacă el se poate bazape ideea că nu va fi nicio avarie înconvenţie” (Keynes, 2009).

Defectul în această metodă estefaptul că ignoră cantitatea mică de in-certitudine ce există şi de la o perioa -dă scurtă la următoarea, iar aceastăcantitate creşte exponenţial pe măsurăce se avansează în succesiune de pe-rioade. În practică, randamentul pros-pectiv al unei investiţii pe o perioadăde mai mulţi ani este subiectul incer-titudinii în legătură cu starea cereriiviitoare pentru diferite clase de inves-tiţii, determinate de rate ale dobânzii,rate ale inflaţiei, rate de schimb, schim-barea tehnologică, ş.a.. Preţurile pre -zente nu pot să indice preţurile vii -toare, la fel cum nici teoria pieţei efi-ciente nu poate face acest lucru prin„analiza fundamentală” a preţurilor tre -cute. Ambele metode de previzionarea preţurilor viitoare sunt cunoscute ca

fiind excentrice de către investitori.De aceea, Keynes credea că incertitu -dinea a forţat investiţia profesionalăîn speculaţie.

A doua convenţie despre care Key-nes discuta era despre urmarea mulţi-mii. „Cunoscând faptul că modul nos-tru de apreciere este nefolositor, ajun -gem la nivelul de gândire a restuluilumii... De aceea încercăm să ne con-formăm cu comportamentul majorităţiisau mediei” (Keynes, 2009). În alte cu-vinte, urmărim mulţimea şi încercămsă ghicim următorul pas al mulţimii.

Referinţe bibliografice

1. Blinder Alan S. (1987), HardHeads, Soft Hearts. Reading, MA:Addison-Wesley.

2. Congdon Tim, (2007), Keynes,the Keynesists and Monetarism, Ed -ward Edgar Publishing

3. Davidson Paul, (2009), JohnMaynard Keynes, Palgrave Macmillan

4. Forstater Matthew, Wray L.Randal, (2008), Keynes for the twen-ty-first century, Palgrave Macmillan

5. Hicks John Richard, (1967),"The Hayek Story." Critical Essays inMonetary Theory. London: Oxford Uni -versity Press, 203-15.

6. Jessua C., Labrousse C., VitryD., Gaumont D., (2006), Dicţionar deŞtiinţe Economice, Editura Arc

7. Keynes John Maynard, (2009),Teoria Generală a Ocupării Forţei deMuncă, a Dobânii şi a Banilor, Edi -tura Publica

8. Lachmann, Ludwig M., (1977).Capital, Expectations and the MarketProcess. Kansas City

9. Marinescu Paul (2003), Teoriaechilibrului economic şi implicaţiilesale practice, Editura Universităţii dinBucureşti

10. Popescu Dan, (1999), Istoriagândirii economice – din antichitatepână la sfârşitul secolului XX, EdituraContinent

11. Popescu Dan, (2010), Cataclis-mele economice care zguduie lumea,Editura Continent

12. Schumpeter Jospeph, (2010),Zece mari economişti. De la Marx laKeynes, Editura Publica

13. Sheehan Brendan, (2009), Un -der standing Keynes’ General Theory,Palgrave Macmillan

14. Skidelsky Robert, (2010), Key -nes – The Return of the Master, Pu -blicAffairs

15. Skousen Mark, (1992), Dissenton Keynes – A Critical Appraisal ofKeynesist Economics, Ludwig vonMises Institute

asistent univ. dr. Alin OPREANA, ULBS

Londra

J. M. Keynes

3VINERI 1 NOIEMBRIE 2013 TINERI MASTERANZI CU IDENTITATE EUROPEAN~

Probleme în formarea omului europeanurmare din pagina 1

Din păcate, sistemul educaţional ro -mânesc nu poate fi comparat cu celal ţărilor din vest sau cu cel al Sta -telor Unite, unde se pune mult maimult accent pe cunoaştere, iar moti-varea este pe măsură. Este bineînţe-les foarte dificilă cunoaşterea istorieişi literaturii europene, globale de cătrefiecare dintre noi, dar nu şi imposibilă.

Dacă privim din perspectiva eco-nomică în particular, este imperiosnecesară cunoaşterea istoriei econo -mice (această cunoastere permite an -ticiparea, uneori chiar prevenirea eve -nimentelor viitoare), ori acest lucrueste dificil de realizat din cauza dis-crepanţelor sesizabile la nivelul sis-temelor educaţionale ale diferitelor ţărişi în particular la nivelul ariei curricu -lare a diferitelor universităţi. Există dinpăcate universităţi cu profil economic,de unde lipseşte cu desăvârşire sauunde este foarte puţin pus accentulpe studierea istoriei şi doctrinelor eco -nomice. Din această cauză în zilelenoastre există tot mai puţini specia -lişti care ştiu şi pot să gândească şi

totodată să anticipeze viitoarele proce -se sau evenimente economice. Astfelşcoala românească şi nu numai ’’scoate’’oameni tot mai puţin pregătiţi pentrulumea de astăzi, care tinde spre glo -balizare, tot mai pretenţioasă aflată încontinuă dezvoltare.

Este foarte dificilă crearea perso -nalităţii europene într-o lume tot maitehnologizată, dominantă covâşitor deprofit şi câştig doar personal, unde do -bândirea unei averi se realizează - mărog, prin diferite mijloace oneste - în -tr-un timp relativ scurt, neglijându-seîn mare parte societatea. Trebuie ast-fel să învăţăm să gândim social, euro -pean, chiar global, cu accent şi pe pro-fitul şi profilul social, pe bunăsta reagenerală, evitând să punem ac centuldoar pe individual, pe propria persoană.

În concluzie este foarte dificilă darnu şi imposibilă crearea unei perso -nalităţi europene (globale) a fiecăruiadintre noi. Pentru aceasta trebuie însăsă ’’muncim din greu’’ pentru elimi -na rea barierelor de orice natură, pen-tru cunoaşterea istoriei şi literaturiieconomice şi nu numai, precum şiomogenizarea educaţiei, a culturii şia învăţământului.

master. Ana Steluţa CÎNDROI, ULBS

Probleme ale form@rii omului europeanurmare din pagina 1

Astfel, trebuie să ne gândim ce potsa facă educaţia, şcoala, universităţiledeoarece este problema cea mai im -portantă spiritual, şi poate aveaefecte pozitive sau negative în toatedomeniile existente.

În formarea omului european, esteimportantă cunoaşterea istoriei pen-tru realizare personală dar şi euro-peană. Este necesară formarea uneiculturi proprii, care să cuprindă obi-ceiurile europene, care să surprindăprin realismul european care neînconjoară în fiecare decizie pe caretrebuie să o luăm în orice moment.

“Dacă ne referim la mediul eco-nomic care este într-o permanentăschimbare, formarea profesională afiecărui individ este extrem de impor-tantă deoarece fiecare dintre noi tre-buie să dezvolte competenţele cerutede piaţă. În prezent, aproape 76 de

milioane de europeni de vârstă activăsunt necalificaţi sau au calificări infe-rioare, în timp ce piaţa muncii solici -tă din ce în ce mai des angajaţi cali -ficaţi. Este o tendinţă care se va am -plifica în următorii 10 ani, ceea ce vaface ca tinerii şi adulţii fără compe-tenţe adecvate să-şi găsească din ceîn ce mai greu un loc de muncă. Chiardacă vor intra pe piaţa muncii, aceş-tia vor câştiga mai puţin decât perso -nalul calificat. Astfel, trebuie să existeo nouă strategie privind formareaprofesională care să dezvolte compe-tenţele oamenilor, îmbunătăţind sis-temul de educaţie şi formare, creativi -tatea şi învăţarea de-a lungul vieţii pen -tru persoane de orice profesie.”1

Strategia ar trebui să permită UEsă observe modul în care indivizii iaudecizii şi conduc societăţile comercia-le, pentru a identifica deficienţele exis -tente şi pentru a îmbunătăţii activita -tea profesională, formarea în străină-tate şi evaluarea modalităţilor prin care

europenii ar putea fi încurajaţi să ur -meze cursuri de formare profesională.

Prin aplicarea unei astfel de stra -tegii, se poate observa ce simte fie ca-re individ şi cum va contribui la îmbu-nătăţirea vieţii prin formarea unui omeuropean pregătit. Omul european arputea ocupa o poziţie mai bună încadrul unei firme sau al ţării.

Trebuie să considerăm Europa cafiind continentul nostru, pentru a facelucrurile să meargă mai bine, forma -rea omului european fiind importan-tă din toate punctele de vedere.

Prin toate acestea, formarea omu-lui european întampină probleme datede necunoştere, pregătire puţină, traiulgreu din multe ţări din Europa, fiindnecesară creşterea importanţei fiecăruicetăţean şi a modului în care acestatrăieşte.

Nota de subsol:1. Revista Tribuna Economică,www.tribunaeconomica.ro, “Formareaprofesională”

master. Daniel TĂBÎRCĂ, ULBS

Roma - metropole de unde a pornit, în 1957, UE de astăzi

Păltiniş. Peisaj autumnal.

EVOLU[II VINERI 1 NOIEMBRIE 20134

c my b

c my b

c my b

c my b

Dezvoltarea durabil@ }i imperativul triplei performan]e a firmei (I)

urmare din pagina 1...a sănătăţii planetei – realitate ce

denotă menţinerea într-un plan secunda preocupărilor vizând asumarea da -toriilor pe care dezvoltarea economi -că le face pe seama mediului naturalşi a viitorului planetei. Conştientizareaproblemelor globale (sărăcia extremă,deteriorarea parametrilor mediului şischimbările climatice, urbanizarea ne -controlată, migraţia licită şi cea ilici -tă, terorismul, crizele economico-finan-ciare sau geopolitice, etc.) şi a nece-sităţii controlării în vederea soluţionăriiacestora (pentru a se putea asigurasupravieţuirea într-o lume care nu serezumă doar la indicatori macroeco-nomici, ci este în primul rând unme diu socio-uman al cărui echilibrugeneral dinamic este în pericol) a con-dus la creşterea preocupărilor privinddezvoltarea durabilă (ca şi conceptcare, bazat fiind pe ideea de egalitatea şanselor între generaţiile prezenteşi viitoare, a început să-l înlocuiascătreptat pe cel de dezvoltare economică.

Regândirea raporturilor om–naturăprin mutaţia de la statutul de “duş-mani” ai unui război nedeclarat la celde “aliaţi” în cadrul aşa numitei “or -ganizări naturale” – în care procesuleconomic apare ca o continuare aevoluţiei biologice – s-a concretizatîn apariţia şi dezvoltarea în timp aunei noi ramuri a ştiinţelor economi -ce, economia protecţiei mediului natu -ral, “al cărei obiect îl constituie ges-tionarea naturii din punctul de vedereal îmbinării armonioase a intereselorimediate cu cele de perspectivă şi per -manente ale societăţii omeneşti în con-diţiile maximizării eficienţei efortuluifăcut, în opera de gestionare” (Con -stan tinescu, 1976). Începerea “erei de z-voltării durabile” – marcată în anul1992 cu ocazia Conferinţei ONU asupraMediului Înconjurător şi Dezvoltăriidesfăşurată la Rio de Janeiro – a în -semnat punctul de la care aceastănoţiune a trecut din literatura acade-mică (rapoartele diferitelor foruri in -ternaţionale cu vocaţie universală) peprima pagină a ziarelor şi de aici înlimbajul curent şi preocuparea cons -tantă ale guvernelor şi organismelorinternaţionale.

Dezvoltarea durabilă “presupune creş -

terea economică (nu creştere zero saunegativă) în consonanţă cu cerinţeleechilibrului ecologic (nu cu prezerva -rea naturii pur şi simplu) şi cu în -treaga dezvoltare umană, ceea ce în -seamnă că se au în vedere toateaspectele ce ţin de progresul în omşi pentru om – cultură, ştiinţă, civili -zaţie, egalitate şi echitate între oameni,etnii, naţiuni şi popoare” (Dobrotă,1997). Din această perspectivă, dez-voltarea durabilă apare ca un procescomplementar celui reprezentat detranziţia la economia umană – care,la rândul ei, “constituie o perspectivănăscută din necesitatea rezolvării pro-fitabile pentru om a problemelor eco-nomice, ecologice, financiare, tehnice,tehnologice şi de securitate ale unorentităţi prinse în reţeaua ireversibilă ainterdependenţei” (Popescu et al., 1996).

Plasând fiinţa umană – în toatedimensiunile sale – în centrul priori -tăţilor, elementele definitorii ale dez-voltării durabile sunt date de: compa -tibilitatea generală şi universală întremediul natural şi cel creat de om; men-ţinerea egalităţii şanselor generaţiilorcare se succed în timp; interpretareaprezentului prin prisma viitorului şimaximizarea profitului în consonanţăcu securitatea ecologică; compatibili-tatea strategiilor naţionale de dezvol -tare cu cele de protecţie a mediuluiecologic; asigurarea bunăstării gene -rale prin trecerea de la aspectele prio-ritar cantitative ale creşterii la celecalitative; redefinirea obiectivelor eco-nomice şi sociale, în cadrul căroraurmează să-şi găsească locurile cuve -nite capitalul ecologic, capitalul tehnic,capitalul uman; subordonarea obiec-tivelor dezvoltării economice însănă-toşirii omului, el însuşi cea mai com-plexă creaţie.

Dezvoltarea durabilă reprezintă, po-trivit raportului Brundtlant (1987) acel„tip de dezvoltare care satisface ne -voile prezente fără a compromite şansageneraţiilor viitoare de a-şi satisfacepropriile nevoi”. Principalele instrumen -te şi totodată obiective ale dezvoltăriidurabile au în vedere îmbunătăţireacalităţii vieţii şi răspândirea progresu-lui la scară globală. La nivelul firmei,scopul privind dezvoltarea durabilă esteatins dacă aceasta ţinteşte atingereaunei triple performanţe: economică, so -cială şi ecologică (Mercier, 2004).

Propunându-şi să surprindă schim-barea tipului de creştere economică,controlul poluării, crearea unui cadruinstituţionalizat şi legislativ adecvat lorşi eficace şi a unor noi sisteme: edu-caţional (în măsură să anticipeze şi săaprofundeze cunoştinţele), de instru-mente economice (care să prevină,să protejeze şi să asigure resurselerare), de indicatori specifici (după carese apreciază calitatea dezvoltării şivieţii oamenilor), strategia dezvoltăriidurabile necesită o serie de strategiipe orizonturi scurte şi medii, glisanteînsă pe termen lung în perspectiva a20-25 de ani; în acest sens, sunt ne -cesare politici la nivel regional, inter-naţional şi planetar, la nivel de statşi la nivel de firmă, cu obiective com-patibile în timp şi spaţiu, pe bazaunor criterii ce decurg din îmbună -tăţirea condiţiilor de viaţă ale oame-nilor. Concomitent cu fundamentareaacestor politici este esenţial ca lafiecare nivel să funcţioneze o sumăde mijloace de reglementare, cu ca -racter economic, juridic, de substi-tuţie şi informaţionale, care să asigu -re înfăptuirea obiectivelor propuse. Învederea evaluării mijloacelor de acţiu -

ne sunt necesare criterii de eficaci-tate şi eficienţă economică şi socială,echitate, fezabilitate, acceptabilitate şicompatibilitate instituţională. La oricenivel la care se pune problema dez-voltării durabile este necesar să serealizeze o planificare strategică, cuobiective clare de atins, cu criterii deapreciere şi indicatori de măsurare,cu mecanisme de susţinere – juri -dice, economice şi spiritual-culturale– cu managementul ecologic al pro-ceselor, pe fiecare ciclu de viaţă, caşi cu auditul ecologic necesar, cu dez-voltarea unor tehnologii curate caresă atingă "zero defecte" etc.

Noua paradigmă a progresului du -rabil a schimbat modul în care fir -mele fac afaceri, iar această schim-bare cuprinde:

• în loc să creadă că dezvoltareadurabilă înseamnă doar costuri şi di -ficultăţi, firmele înţeleg că acest con-cept înseamnă folosirea eficientă a re -surselor şi poate genera oportunităţi;

• evoluţia de la metode de com-batere a poluării bazate pe tratareaefectelor acesteia la folosirea de teh -nologii mai eficiente şi mai puţin po -luan te pe întreg parcursul proceselor

de producţie şi, mai mult, la încerca -rea de a integra dezvoltarea durabilăîn procesul de dezvoltare a afacerilor;

• trecerea de la o abordare liniară,concentrată pe producţie, la o viziunecomprehensivă, sistematică, ce cu -prinde ansamblul proceselor de pro-ducţie şi consecinţele lor;

• trecerea de la percepţia că pro -blemele de mediu şi sociale sunt res -ponsabilitatea departamentelor tehniceşi experţilor la convingerea că acesteasunt, de fapt, responsabilitatea între -gii companii;

• confidenţialitatea şi secretizareaexacerbate au fost înlocuite de o po -litică bazată pe deschidere şi trans-parenţă;

• politicile de lobby cu orizonturilimitate au fost înlocuite de discuţiideschise cu partenerii de interes.

În această epocă, ce se caracteri -zează prin pieţe geografice deschise,precum şi printr-o pronunţată mobili -tate între firme, epocă a know-how-ului şi a tehnologiei, o direcţie strate-gică pentru managementul firmei opoate reprezenta necesitatea ca suc-cesul managementului strategic alfirmei să fie măsurat din perspectivădinamică, apelându-se la evaluareabilanţului ei social (Allaire şi Fârşi -rotu, 1998), a contribuţiei la atinge -rea unui ansamblu de obiective atâtsociale, cât şi economice, iar nu ex -clusiv prin productivitate, capacitatecreatoare, eficienţă economică, urmă -rindu-se maximizarea valorii econo -mice a firmei. Drept urmare, a vedeadezvoltarea durabila mai degrabă cape o oportunitate decât ca pe o po -vară, se dovedeşte a fi o posibilă sursăde avantaje competitive (Oprea, 2005).

Acest obiectiv prioritar este în modnecesar compatibil cu luarea în con-siderare a intereselor şi aşteptărilordiferitelor categorii de stakeholders,într-un cadru care menţine primatulrolului economic al firmei, întrucâtaceasta nu este doar un concept ho -listic, un sistem conceput pentru acrea valoare economică; ea reprezin-tă în fapt o investiţie preţioasă, legiti -mată de încrederea acordată de cum -părătorii produselor sau serviciilorsale, de furnizorii de capitaluri, de an-gajamentul şi ataşamentul personalu-lui şi de respectarea riguroasă a obli -gaţiilor care-i revin în mediul juridic,social şi politic în care-şi exercităactivitatea.

(va urma)

dr. Lucian BELAŞCU, ULBS

Beijing, capitala Chinei

Calcuta, mare oraş al Indiei

VINERI 1 NOIEMBRIE 2013 5

c my b

c my b

c my b

ISTORIE ECONOMICĂ

c my b

urmare din pagina 1Exista „plebea” care nu avea nici

un drept politic şi nici statut juridic.Iar instituirea Republicii a generat noifuncţiuni, precum „consulatul” şi „dic-tatura”. Dar, pe acest fond, s-a des-făşurat o luptă intensă între patricienişi plebei, luptă finalizată prin admi te -rea plebei în toate magistraturile – anul300 î.e.n. Un pas însemnat înain te.Consolidată oarecum pe dinăuntru,Roma a început să-şi „întindă” terito -riile. În mai puţin de 30 de ani va cu -ceri restul Italiei. Vor fi apoi războa -iele punice, distrugerea Cartaginei, iarGrecia va fi redusă la o provincieromană. Va deveni stăpână în AsiaMică, de la Siria la Iudeea, va devenistăpână asupra Spaniei şi Galiei. Va pu-ne piciorul în Africa. Ori cum, va începesă radieze una dintre cele mai impor-tante civilizaţii ale lumii. Pentru mulţidin Europa, Statele Unite, Canada, Asia,Africa de astăzi – cea mai im portan -tă. Luptele interne însă vor „pier de” re-publica, după rivalita tea dintre Mariusşi Sulla. Vor urma triumviratul lui Cezar,Pompei şi Crassus, rivalita tea dintrePompei şi Cezar, dictatura şi moartealui Cezar, rivalitatea dintre Octavian şiAntoniu... Octavian, nepot şi fiu adop-tiv al lui Cezar, va rămâne singurstăpân al lumii antice, luând numelede Augus tus şi guvernând cu titlulde Im pe rator. Augustus va promovao poli tică de pace şi prosperi tate. Vorurma apoi mai multe dinastii şi pe -rioade (cea a Severilor, cea a anar -hiei mili tare şi cea a împăraţilor illy -rieni). Va fi triumful militarilor, al mi -litarismului, al domniei pretorienilor.Va fi, după aceea, „tetrarhia” (doi Au -gustus secondaţi de doi Cezari îşivor îm părţi teritoriul), iar ceva maitârziu, sub împăratul Constantin (306 –327) care va fonda Constantinopolul,creştinismul va deveni religia oficialăa imperiului. Rele şi bune. În fapt, oanume decădere a Romei începuse,iar împăraţii Nero şi Caligula vot tran s-mite poporului, urmaşilor, efecte, cutu-me, obiceiuri, o morală, cu mult maiproaste decât au realizat ei ceva bun.

... Mâna forte a conducerii va opriun timp decăderea Romei, o căderegenerată cu precădere de motivaţiieconomice. Însă alţi împăraţi ce vorsucceda vor „vedea”, din ce în ce maimult, frontierele „Romei” (ale Impe -riului Roman) cedând sub loviturile„grele” ale Barbarilor. După moartealui Theodosie I-ul, Roma, scriu spe-cialiştii în istorie romană, în istorie

antică, „era pregătită pentru invazie şiruină”. Imperiul se va împărţi în două– Imperiul Roman de de Răsărit şiImperiul Roman de Apus. Însă învreme ce primul va mai „trăi” circaun mileniu (până în 1452), ImperiulRoman de Apus va intra în agonie şiva dispărea ca stat în anul 476. Iatădar că o strălucită construcţie statalăla un moment dat, o superbă civiliza-ţie, o remarcabilă cultură, rod al unoreforturi succesive de aproape 1000de ani, se vor prăbuşi, repede, nimi -cite de Barbari, respectiv de civiliza-ţii considerabil inferioare celei romane.Vor rămâne însă urme, ample ves-tigii, un mod de a gândi şi a acţionace vor dăinui până în zilele noastreşi vor dăinui şi mai departe. De fapt,cine erau barbarii? Germanii de astăzi,francezii de astăzi, europenii de astăzi,britanicii de astăzi, etc... (vezi şi DanPopescu, ”Istoria gândirii economicedin antichitate până la începutul seco -lului XIX”, Edit. Continent, Sibiu – Bu-cureşti, 1994; vezi acelaşi autor, „In -dustrie şi civilizaţie”, Edit. Albatros,Bucureşti, 1980). Să ne amintim astfelşi de poetul dramaturg francez PierreCorneille, cel care va substitui înteatru drama intrigilor cu drama ca -racterelor şi care va pune – delocnejustificat – în gura lui Suetoniuscelebrele cuvinte „Roma nu este doarîn Roma, ci ea este toată acolo undemă aflu eu”...

Ne-am referit în cele arătate, ex -trem de succint, la câteva evoluţii,dinamici, trăsături, nume, fapte, sem-nificaţii. Dar este deosebit de intere-sant de văzut mai în detaliu, de ce,totuşi, a căzut Roma? Desigur, suntmilioane de scrieri astfel, încerc şi eusă adaug... Şi tot deosebit de intere-santă ar fi şi o încercare de analiză,de examinare, mai bine spus, desigur,schiţată, creio nată, doar, a unei anume„corespondenţe” dintre căderea Romeide atunci şi ce se întâmplă astăzi cunoi, cu Europa, cu lumea, cu civilizaţianoastră în condiţiile actualei crize eco-no mico-financiare mondiale. Să vedem.

Aşadar, de ce a căzut Roma? Pro -cesul a fost îndelungat, după cumscrie profesorul Pierre Bezbach. Încăcu un secol înainte de fatidicul an476, împăratul Valeus a fost omorâtde către goţi în 378. În 400, mai multepopoare germanice au traversat Rinulşi s-au instalat în Galia. Mai mult, în410, Roma va fi prădată, devastatăde către vizigoţii lui Alaric. Iar în 451,ea va fi considerabil slăbită după ceAetius a respins cu dificultate un atacal hunilor conduşi de Attila. Aseme -

nea semne de vădită slăbiciune mili-tară, economică, socială, erau gene -rate, printre altele, dar pe un plan în -semnat, de motive politice. Împăratul,puterea sa, înlăturând controlul Sena -tului, exercitau o veritabilă dictaturăîncă din secolul I e.n. Or, nu puţiniîmpăraţi, din diferite motive, inclusiv“calităţi personale”, bolnavi, etc., nu s-auridicat la înălţimea misiunii lor. Tot -odată, legiunile romane slăbite încor-porau tot mai mulţi foşti „barbari”, în -sărcinaţi să păzească frontierele, darfoarte puţin determinaţi în sine să sal-veze Imperiul. Erau un fel de lupipuşi paznici la turmele de oi...

În plan economic, se poate spunecă dădea tot mai puţin randamentesenţialul producţiei agricole, dar nunumai, acesta realizându-se în cadrulunor mari domenii agricole sclavagiste.Proprietarii erau foarte bogaţi, ducân-du-şi viaţa între un lux orbitor şi otrândăvie incredibilă. Iar sclavii, nea -vând nici venituri, nici patrimoniu, nicistimulente, evidenţiau epuizarea po -tenţialităţilor sistemului sclavagist, pu-nându-se tot mai mult în actualitateceea ce va deveni viitorul colonat. So -cietatea romană era, astfel, în bunăparte, anchilozată. Aceasta, pe de oparte. Pe de altă parte, mai bine spusîn acelaşi timp, cum Imperiul trăia înbună măsură din resurse financiareprovenite din şi prin cuceriri, iar cumcuceriri noi nu mai „veneau”, cele vechifiind, în bună măsură, secătuite, nu maierau bani nici pentru înfrumuseţareaoraşelor, nici pentru a întreţine arma-ta şi nici „pentru a cumpăra paceasocială”, procurând poporului „paneet circensis („pâine şi jocuri, pâine şicirc”), de fapt, mai mult circ şi bău-tură decât pâine. După cum scriu tot

profesorul Pierre Bezbach, dar şi pro-fesorul Yann Le Bohec, un astfel defapt explică, deopotrivă, absenţa pro-gresului tehnic, absenţa „emergenţeiunei clase de antreprenori”, absenţa,practic, a unui decolaj economic într-o etapă a dezvoltării ce se cerea însine a fi alta. Sclavagismul, cu toateprogresele sale faţă de timpul anterior,cu toate strălucirile sale, cu toate„înaintările” sale – era denumit şi „ca -pitalismul antic” – îşi trăise timpul,nu mai avea cum merge, în Europade atunci, înainte. Religia creştină pro-movată de Împăratul Constantin, însecolul IV (în anul 313), adresându-se cu precădere sufletelor, salvării su-fletelor, nu putea contribui esenţial lasalvarea imperiului, a cărui cădere vă -dea cauze cu mult mai profunde. Prin-tre acestea, în afara celor amintite, unveritabil declin demografic pentru po -pulaţia latină, ce vădea rolul, efectelesale negative. De asemenea, familiaro mană, nucleul Romei, matroanele ro-mane, soţii, declinau cu toţii. De atâ -tea libaţiuni şi plăceri (multe perver -se) organismele istoveau, minţile seînceţoşeau, deciziile erau proaste. CumRoma era totuşi Roma, iar parteacovârşitoare a resurselor de hranăpentru cetate se aduceau pe Tibru, încapitală nemaiproducându-se aproapenimic, i-a fost relativ lesne şefuluibarbar Odoacru să obtuzeze căile detransport, aproape să înfometeze oraşul,iar acesta să-i cadă ca o pară binecoaptă în mâinile sale...

Au fost, dar, cauze mai ales poli -tice, economice, ideologice. Se repetăoare ele pentru declinul actualei noas -tre civilizaţii, pentru actuala noastrălume? Se pare, cred eu, că da. Iată,şi am scris de sute de ori astfel, ca -pitalismul financiarizat şi internaţiona -lizat – cu pieţe pe măsură, cu religiasacrosanctă a profitului, cu primor-dialitatea „speculaţiei”, cu excomuni-carea unor importante producţii dinEuropa şi Statele Unite în ţări maipuţin dezvoltate ce au avut şi au uncost mai redus al forţei de muncă –a generat şi generează în şomaj demasă în chiar state dezvoltate alelumii fără un aport civilizator pe mă -sură în ţări mai puţin dezvoltate. Agenerat şi generează deficite publicerecord, o concurenţă internaţională ne-loaială, spolierea unor state de resur -sele lor naturale, în avantajul unor trus-turi care, de multe ori, nici pe departenu au avut şi nu au şi ţinte sociale. Maimult, s-au profilat şi se profilează, înasemenea condiţii, într-o manieră chiarmai acută, probleme energeti ce şiclimatice dure şi cu urmări foarte

grave. Politic, din punct de vedere alpoliticilor economice, ne aflăm diviza-ţi. De o parte, mari magnaţi şi imenseconsorţii, controlând efectiv pieţele,fără preocupări sociale, urmărind, poateindirect, dar nu doar, mai mult pie -rirea săracilor decât a sărăciei. De altăparte, adepţii economiilor cu accentesociale şi solidare, concubinând profi -tul individual cu cel social. Luptăstrânsă. Ca urmare, „puterea tradiţio -nală” este pronunţat contestată înmulte state europene, în Statele Unitechiar, exprimându-se astfel dezacor-duri profunde.

O criză de valori şi absenţa unormodele de referinţă însoţesc „impe -ca bil” acest proces, generând confuziide amploare în rândul populaţiei. Iată,aşadar, premise politice, economice,social-morale întrunite precum celecu contribuţii esenţiale la prăbuşireaRomei. Oricum, referindu-ne la risculcivilizaţiei noastre, europene, euroat-lantice, timpurile s-au schimbat. Darfaptul rămâne fapt. Şi la noi existăun declin demografic în condiţiile încare alte populaţii mai slab dezvoltatese înmulţesc uluitor. În plus, este şiceea ce „ne sapă” pe dinăuntru. Ceva fi? Vom vedea... Mulţi cercetătoriapreciază deznodământul unei aseme -nea situaţii fie într-o prăbuşire – detipul celei a Romei – a actualei civi -lizaţii, fie în realizarea unor mutaţiide tipul celor din Europa Renaşterii,ale Iluminismului, ale lui „Liberté, ega -lité, fraternité”, şi mai apoi ale Revo -luţiilor industriale. În speţă, atunci,transformări sprijinte pe forţe dinami -ce, pe o ţărănime liberă şi o muncito -rime în formare, cu aspiraţii, pe arti -zani şi ne gustori pricepuţi, pe o nouăliberta te de gândire. Transformări fi -nalizate în educaţie, în cercetări şi înîntreprinderi inovante, în ce priveşteatragerea şi integrarea atunci a unorenergii consi derate ale viitorului, ş.a.

Desigur că, în prezent, pentru aavea a doua variantă, cea a progre-sului şi nu a prăbuşirii, cea a unorsocietăţi care au toate de câştigat şinu doar foarte puţine de câştigat, iarmulte, multe altele de pierdut – în -fundătură fără ieşire –, cea a unorevoluţii mai line şi nu caracterizatede ample cutremure sociale, mult sân-geroase, avem nevoie de conştiinţe.Avem nevoie de educaţie, de învăţă -mânt, de cultură, de întreprinzători va-loroşi şi oneşti. Avem nevoie de con -ştiinţe civice, de onestitate, de pro -iecte pe măsură şi de voinţa publică– la nivel naţional, comunitar, global –,de a le aplica. Altminteri lucrurile nucred că se vădesc deloc în regulă...

Dan POPESU

Anul 476. Barbarii cuceresc Roma.

C@derea Romei }i dec@derea actualei noastreciviliza]ii - un proces repetitiv?

- crepusculul “zeilor” -

Nero Caligula

TINERI MASTERANZI CU IDENTITATE EUROPEAN~ VINERI 1 NOIEMBRIE 20136

Republica Moldova la por]ile UEurmare din pagina 1

Pe baza unei legislaţii universale,UE se angajează să soluţioneze con-flicte pe cale paşnică, să creeze coope -rare prin funcţionarea unui sistem deinstituţii comune şi bineînţeles răs pân -direa progresivă a statului de drept şia democraţiei pentru consolidarea uneiuniuni sigure, stabile şi dinamice.

Este necontestat faptul că şi astăzi,într-o lume contemporană, există oserie de provocări şi ameninţări globale(dependenţa energetică, terorismul,producerea armelor de distrugere înmasă, conflicte regionale, criminalita -tea organizată) care afectează vieţiletuturor oamenilor creând instabilitate,costuri semnificative, daune la niveluriposibile doar pentru state sau armate,încălcarea drepturilor oamenilor, pre-cum şi urmărirea proprilor intereseindiferent de consecinţele provocate.

Fiind compusă din 28 de state, UEpromovează progresul prin programeconcrete de apărare, de coeziune so -cială şi economică, dotarea cu capa -cităţi şi fonduri necesare pentru apromova prosperitate şi eficienţă.

Republica Moldova, un stat demo-crat dar care pentru o lungă perioadăde timp s-a aflat sub stăpânire sovie -tică, întâmpină serioase dificultăţi îngestionarea şi dezvoltarea statală, şidoreşte aderarea la UE. Această adera -re este susţinută de obiectivele clareale Uniunii Europene (promovarea unuiprogres economic şi social echilibratşi durabil, afirmarea identităţii propriipe scena internaţională, întărirea pro-tecţiei drepturilor şi intereselor sta -telor membre, dezvoltarea unei coope -rări strânse în domeniul justiţiei, men-ţinerea integrală a acquis-ului comu-nitar şi dezvoltarea lui), care poateoferi acestei ţări resurse, siguranţă şiindependenţă.

Baza juridică a relaţiilor dintre Re -publica Moldova şi Uniunea Europeanăo reprezintă Acordul de Parteneriat şiCooperare (APC), intrat în vigoare la1 iulie 1998, urmat de semnarea la22 februarie 2005 a Planului de Ac -ţiuni RM-UE în cadrul Politicii Euro -pene de Vecinătate (PEV). Acesta esteun document care include obiectivestrategice şi acţiuni concrete pentruatingerea obiectivelor de integrare.

Ca orice stat şi Republica Moldo -va s-a confruntat cu diverse situaţii,unele mai complexe, altele mai puţincomplexe, care au alterat starea exis-tentă în cadrul statului. Ca urmare acrizei economice în anii 2008-2009, afost înregistrată o creştere semnifica-tivă a productivităţii preponderent însectoarele de producere, fapt ce acondus la imposibilitatea domeniuluiserviciilor de a absorbi forţa de muncă

eliberată. Stabilitatea financiară esteo condiţie necesară tuturor statelorpentru asigurarea unei creşteri econo -mice durabile, însă din acest punct devedere Republica Moldova a întâmpi -nat o serie de dezechilibre care aucondus la instabilitate financiară, afec-tând sistemul financiar al ţării.

Prin măsuri concrete şi valabile eco-nomic aceste provocări pot fi corec-tate cu ajutorul iniţiativelor propusede către UE, iniţiative care cer timp,însă oferă soluţii.

Problema majoră cu care multeţări din Europa şi nu numai, inclusivRepublica Moldova se confruntă, esteşomajul. Acesta afectează buna func -ţionare a întregului sistem economicşi social deoarece populaţia se con-fruntă cu această drastică problemăsimţind nevoia de integrare, realizareprofesională şi personală precum şiautodepăşire. Mergând pe această li -nie, necesităţile populaţiei devin aproa-pe imposibil de realizat. Şi aici, UniuneaEuropeană poate oferi un sprijin serios.

Deoarece Republica Moldova şi-aobţinut cu greu independenţa şi arealizat ulterior tranziţia la economiade piaţă, a suferit o serie de schim-bări fundamentale constând din reor-ganizarea, reformarea şi constituireasistemului financiar-bancar propriu înbaza moştenirii din fostul sistem so -vietic. Este astfel necesară şi pregăti -rea specialiştilor din diverse domeniide activitate pe lângă sistemul ban-car prin intermediul academiilor, uni-versităţilor şi şcolilor postliceale pen-tru asigurarea continuităţii şi dezvol -tării economiei.

Astăzi, Republica Moldova prezintăun adevărat sistem bancar cu o pre zenţăactivă în economie, şi o susţi nere ma-joră a creditării agenţilor econo mici, pre-cum şi facilitarea activităţii investiţio -nale, demonstrând creştere eco nomică.

Pe această bază, putem afirma fap-tul că la data de 30.06.2013, capita -lul de gradul I a marcat o creştere de6.6% până la 7364.5 mil. lei. Aceastăevoluţie a fost determinată, în maremăsură, de obţinerea profitului pe sec -tor în prima jumătate a anului şi emi -siunea de acţiuni la o bancă. Capitalulde gradul I înregistrat reflectă un ni -vel de consolidare a băncilor licenţiatece permite acoperirea eventualelorpierderi, fără prejudicierea siguranţeifinanciare. La 30.06.2013, toate băn-cile, cu excepţia uneia, dispuneau deun capital de gradul I corespunzătorcapitalului minim necesar (norma ≥200 mil. lei), cota inestiţiilor străinefiind cu 3.4 p.p. mai mare compara-tiv cu finele anului 2012, activele fiindşi ele cu 9.2% mai mari decât situa -ţia înregistrată în anul 2012, iar soldulcreditelor, conform rapoartelor pruden -ţiale redau o dinamizare a procesului

de creditare fiind cu 7.9% mai mari încadrul primului trimestru din acest an.1

Astfel se poate observa faptul că pepiaţa financiară, Republica Moldovaînregistrează progrese, încercând săredea stabilitatea financiară necesarăpentru a se integra în normele UE.

În ceea ce privesc remitenţele pro-venite de la populaţia plecată la muncăpeste hotare, este constatat faptul căpentru a avea o economie sănătoasăRepublica Moldova nu trebuie să sesprijine în mare parte pe banii dinafară. Modelul de creştere economicăbazat pe remitenţe şi consum a expi-rat şi este extrem de important pen-tru Moldova să creeze un nou motorpentru creştere. O recomandare în acestsens ar fi creşterea bazată pe expor-turi şi investiţii. Trebuie deci, atrase in -vestiţii prin intermediul unor noi pro-grame care să asigure facilităţi oferitecelor care investesc în acest stat, sus-ţinerea micului business, crearea unorincubatoare de afaceri şi parcuri in -dustriale. Toate acestea pot fi posibi -le prin multă muncă şi inovaţie.

Dacă vorbim despre datoria exter -nă brută a Republicii Moldova, putemobserva că aceasta a înregistrat ocreştere de 0.5% pe parcursul trimes-trului II din anul 2013, iar partea ma-joră din această datorie o reprezintăîmprumuturile şi alocările de DST,contribuind la acestea angajamentelesectorului public, însă în mare parteangajamentele agenţilor economici dinsectorul privat.

Deşi acest fapt este îngrijorător,

deoarece situaţia Republicii Moldovaeste net inferioară celei din majorita -tea statelor europene, trebuie să luămîn considerare şi criza economică şifinanciară care a afectat atât de multeconomia statelor. Este necesar unproces lent care să înregistreze cât maipuţine incertitudini pentru redresareaeconomiei în ansamblu, proces posi-bil cu ajutorul oferit din partea UE.

Luând în considerare Indicele Glo -bal al Competitivităţii, o problemă im -portantă pentru Republica Moldova oreprezintă decalajele de competitivi-tate raportate la majoritatea stateloreuropene. Acest indice este influenţatde o serie de factori, atât pozitivi câtşi negativi. În principal regăsim un nu -măr mare al factorilor cu impact ne -gativ asupra Republicii Moldova, print-re care se numără: calitatea drumu -rilor, prezenţa activităţii de cercetare-dezvoltare în întreprinderi, capacitateaţării de a atrage persoane talentate,nivelul de independenţă a justiţiei, chel -tuielile companiilor, calitatea infrastruc -turii portuare, costul politicilor agrare,eficienţa politicilor antimonopol, pre -zenţa de întreprinderi dominante pepiaţă, calitatea instituţiilor de cerceta -re, respectarea drepturilor asupra pro -prietaţii şi nu numai, iar conform dr.hab. în economie, prof. univ., academi -cian Grigore Belostecinic “succesul sauinsuccesul în afaceri, în cadrul unei eco-nomii, se poate datora unei mari di -verităţi de factori cu impact negativsau pozitiv în derularea afacerilor reale”.

Consider că în mediul de afaceriactual existent în economia Moldovei,există o serie de probleme care afec -tează negativ atât productivitatea câtşi competitivitatea companiilor. Cea maiimportantă problemă în relaţiile stat-mediu de afaceri în Republica Mol do-va este dată de reglementările în do -meniu. Aici putem vorbi despre cos-turile mari ale procedurilor de regle-mentare, lipsa clarităţii cerinţelor pen-tru obţinerea autorizaţiilor, lipsa trans -parenţei în aplicarea controalelor. Pelângă aceasta, mai există şi alte pro -bleme care îngreunează buna funcţio -nare a mediului de afaceri, cum ar fi:administrarea fiscală, administrarea va-mală, cadrul legislativ competitiv şiaccesul la finanţarea proiectelor pen-tru dezvoltare.

Însă, problemele principale cu carese confruntă astăzi economia Moldo -vei nu sunt de ordin economic ci ţin

în principal de nesoluţionarea conflic-tului transnistrean, nereformarea sis-temului judiciar şi lipsa unei perspec-tive clare asupra viitorului statului.

Republica Moldova a fost şi va fi încontinuare sprijinită de Uniunea Euro-peană, având în vedere asistenţa finan-ciară de peste 100 milioane euro ofe-rită acestui stat doar pentru anul 2013.2

Necesitatea progresului acestui stateste evidentă, bazandu-ne pe faptulcă potrivit raportului asupra avuţiei lanivel mondial al Global Wealth Report2013, lansat de Credit Suisse ResearchInstitute, în top trei al celor mai săra-ce state din Europa, se află Ucraina,Moldova (PIB pe cap de locuitor con-stituie circa 5 mii de dolari) şi Belarus,similar cu majoritatea statelor din Africa.Rusia şi o mare parte din statele mem-bre CSI se află în grupul 5 - 25 miide dolari. Cel mai bogat dintre stateleCSI, conform datelor, este Turkmenistan(25 - 100 mii de dolari).3

Concluzionând, toate aceste datetrebuie comparate cu acţiunile între-prinse de UE. Aceasta se bazează peprincipiile şi valorile europene, respec-tiv respectarea demnităţii umane, adrepturilor omului, a libertăţii, a demo-craţiei, a egalităţii, precum şi a statu -lui de drept. Se caracterizează astfelprin pluralism, toleranţă, justiţie, soli -daritate şi nediscriminare. De aceea,Uniunea Europeană impune o serie decriterii exigente pentru a putea devenistat membru, exigenţe care derivă dinoportunităţile pe care le oferă.

Note de subsol1. Sursa: www.bnm.md, Situaţia finan-ciară a băncilor licenţiate în semes-trul I, 2013, 30.07.20132. Sursa: www.timpul.md, Moldovava primi peste 100 milioane de eurodin partea UE în 2013, 27.11.20123. Sursa: www.timpul.md, Moldova,Ucraina şi Belarus, cele mai săraceţări din Europa, 11.09.2013

BIBLIOGRAFIE1. Euroeconomia XXI, Săptămânal

financiar-economic, nr.396, 4.10.20132. Euroeconomia XXI, Săptămânal

financiar-economic, nr.397, 11.10.20133. Euroeconomia XXI, Săptămânal

financiar-economic, nr.398, 18.10.20134. Datele Băncii Naţionale a Repu -

blicii Moldova (www.bnm.md)5. Datele Cotidianului Naţional “Tim-

pul” (www.timpul.md)

master. Maria-Delia TOCITU, ULBS

Chişinău: statuia lui Ştefan cel Mare

Strasbourg

DEZVOLTAREVINERI 1 NOIEMBRIE 2013 7

Puncte de vedere

urmare din pagina 1Acestea şi mai multe alte între-

bări îşi pun oamenii din spatiul CSIşi vecinii acestora. Răspunsul tot ei îlgăsesc. De aceea, în Uniunea vamalăşi în Uniunea Euroasiatică, nimeni nuse grăbeşte.

Apoi, însuşi procesul şi felul cumse clădesc instituţiile Uniunii Vamaleşi ale Uniunii Euroasiatice, de aseme-nea, îi îngrijorează pe oameni, inclu-siv pe cei din Rusia, deoarece „con-ducerea Rusiei a propus o concepţiela general, fără anumire principii,reguli cum vor funcţioina structurileunite, etc”. Nu este clar, nimic nu estedeterminat despre soarta proprietăţiiafacerilor.

Activitatea Uniunii Euroasiatice, deci,nu se bazează pe nişte principii, legişi normative bine argumentate şielaborate în comun ca în UE, ci doarpe intuiţia şi doleanţele unui singurstat (în realitate, ale unei persoane).

Pentru a gestiona această Uniune,Moscova formează un organ special ceva deţine funcţiile unui guvern comun,deciziile căruia sunt obligatorii pentrutoate ţările membre. Statutul acestui„guvern comun” prevede că ţările mem-bre să cedeze o mare parte din func -ţiile lor naţionale, economice şi finan-ciare în folosul acestui organ, în reali -tate Moscovei. Prin aceasta, se explicădeclaraţia Kazahstanului (ţară cu ini -ţiativa acestei Uniuni): ţara tinde spreindependenţă, dar nu dependentă decineva. Ulterior şi Uzbekistanul a de -clarat că nu are de gând să adere laaceastă Uniune, având doar interesfaţă de zona liberului schimb.

Apoi, aprobarea deciziilor acestui„guvern comun” se va face pe bazăde consens, cum s-a şi făcut în ca -drul Comunităţii Statelor Independente.La ce a adus această modalitate estecunoscut: CSI s-a dezmembrat.

O altă problemă, nu mai puţingrea, dar şi irezolvabilă, ţine de cir-culaţia liberă a forţei de muncă, apopulaţiei. Rusia nu are de gând săslăbească şi să înlăture obstacoleledin acest domeniu. Dimpotrivă, ob -stacolele şi condiţiile dure sporesc şise înăspresc, fiindcă Federaţia Rusă

tot mai mult se teme de pătrundereaîn ţară a persoanelor musulmane dinAsia Mijlocie, a celor suspecţi şi acantităţilor în creştere de droguri. Deaceea şi din cauza acestor factori nupoate avea loc o funcţionare normalăşi benefică pentru toţi membrii aces-tei Uniuni Euroasiatice. Sunt şi alterealităţi şi fenomene ce pun în gardăchiar şi pe conducătorii statelor ceau lansat această Uniune. De aceeabusinessul ucrainean, de exemplu (ac-centul se pune pe Ucraina) se fereştede Rusia şi se orientează spre Oc -cident. Nimic nu se spune despre ter-menii şi mai ales despre regulile defuncţionare a Uniunii Euroasiatice (Ser-ghei Tolstov, Institutul Economiei Mon-diale şi Relaţiilor Economice ale Aca -de miei de Ştiinţe din Ucraina, 2012).

Republica Moldova şi-a ales caleaspre Uniunea Europeană. Nu încercaţisă-i ascultaţi pe cei ce vor să ne ducănicăieri. Ajunge cât am suferit, avemtot dreptul şi la un trai mai bun.

Ajungând spre sfârşitul expuneriimele despre scopul şi conţinutulUniunii Euroasiatice, inclusiv al UniuniiVamale, este logic ca cititorul să-şipună întrebarea: de ce Rusia are ne -voie de Moldova şi de cetăţenii ei,dacă majoritatea acestora se conside -ră europeni şi locul lor este în Uniu -nea Europeană?

De data aceasta, răspunsul îl găseşti,dragă cititorule, în explicaţia specia -liştilor ruşi în politica externă, promo -vată de Ministerul de Externe al Fe -deraţiei Ruse, după cum urmează:

„Ucrainenii, moldovenii şi georgie-nii sunt, în ultimul timp, activ protejaţişi atraşi de către Uniunea Europeanăcu cea mai mare binefacere şi con -diţii favorizante... Dacă şi Rusia, caşi Europa, ar propune vecinilor săiapropiaţi nişte proiecte concrete şiclare (pe care nu le are şi nu lepoate avea - nota autorului) de inte-grare, ar explica ce efecte şi divi-dende va obţine, devenind membri aiuniunilor ce se formează în cadrulCSI, atunci noi am putea avea niştevecini de încredere şi am putea creaacea zonă de bufer (tampon), desprecare vorbim deja de două decenii, darfără niciun succes” (Articolul de fondal ziarului moscovit „Неэавиcимаягазета” din 10 ianuarie 2013).

A fi însă într-o zonă bufer, cu atâtmai mult rusească, înseamnă că va

fi cu mult mai rău şi mai periculos,decât în actuala Republică Moldova.

9. Cine ajută R. Moldova şi de ce?De la bun început trebuie să

înţelegem că în perioada globalizăriieconomice, a pieţei libere, spoririideficitului de resurse naturale şi a ca-pitalului, a schimbării globale a climei,nicio ţară din lume, cât de mare arfi, nu poate să se dezvolte normal deuna singură, cu atât mai mult o ţarăde felul Republicii Moldova.

Apoi, baza fundamentală pe carese bazează o economie contempo-rană sunt principiile tehnologic şi celconcurenţial. Pentru a face faţă con-curenţei (acela ce fuge de concurenţărămâne la margine de drum şi cutimpul dispare), economia trebuie săfie funcţională şi să se menţină peprogresul tehnologic, care este în UE,SUA, Japonia şi China. Uniunea Euro-peană, ca una din cele mai mari pieţedin lume, dacă nu chiar cea mai mare,deoarece puterea de cumpărare de -pinde nu numai de numărul popula -ţiei, dar mai ales de nivelul de trai alcetăţeanului, este viitorul nostru, iar noisuntem europeni din născare.

Apoi, nicio ţară din lume chiar şicea mai dezvoltată, nu poate progre-sa fără capital străin, deoarece acestcapital se prezintă nu numai ca bani,

valută, dar şi ca progres tehnologic,calitate înaltă a mărfurilor şi servici-ilor şi chiar ca o nişă pe piaţa exter -nă (europeană şi mondială). Prin aceas-ta, în mare măsură, se explică rămâ -nerea în urmă a Republicii Moldovaşi plecarea peste hotare a tineretuluişi forţei apte de muncă. Dacă mai ţi -nem cont că piaţa internă a ţării estefoarte mică, iar puterea de cumpărarea populaţiei este şi mai mică, apoicapital străin serios nu vine şi nu vaveni la noi să facă locuri de muncă.Până ce noi supravieţuim, în mare mă-sură, datorită banilor trimişi de cătrecei plecaţi la muncă peste hotare(acest fenomen ne distruge familia şisocietatea) şi ajutoarelor din parteaunor ţări. Cele mai multe ajutoare vindin partea UE, SUA şi România, pre-cum şi din Suedia, Japonia (majori-tatea tractoarelor şi combinelor re -par tizate de conducătorii ţării, suntprocurate pe banii japonezi) şi alteţări. Dar cât se poate exista în felulacesta? Totul are început şi sfârşit. Deaceea, cursul strategic spre UniuneaEuropeană trebuie să fie susţinut decătre toată populaţia, indiferent de cre-dinţă şi etnie, fiindcă toţi îşi dorescun trai decent, bazat pe o economie cumulte locuri de muncă şi funcţională,cu o infrastructură contemporană, cumedicină dezvoltată, cu o cultură ce

progresează, cu o luptă reală contramafiei, corupţiei şi transparenţei orga -nelor statale, precum şi cu condiţiitrainice de stabilitate şi pace. Toateacestea sunt promovate în UniuneaEuropeană, pe când, în uniunea, ceîncă nu există – este doar sărăcie şiinstabilitate cronică.

Cu atât mai mult, că Uniunea Eu -ropeană deja dispune de sute de mili -oane de euro pentru perioada 2014– 2020, iar „Uniunea Euroasiatică” nicinu are un astfel de buget, iar buge-tul Federaţiei Ruse, actualmente nu eîn stare să acopere măcar reducereasărăciei (80 la sută din toată popu-laţia este în stare săracă). Punga cubani e în Uniunea Europeană, iar în„Uniunea Euroasiatică” – doar sără-cie şi instabilitate.

Unde-s doi puterea creşte. Acestproverb românesc, lansat de către cla -sicul literaturii române Vasile Alecsan-dri pentru a facilita Unirea principa -telor române, s-a dovedit a fi univer-sal. El este valabil şi pentru ţările mici,dar şi pentru cele mari şi dezvoltatede a depăşi mai bine crizele economi -ce şi a crea nişte premise noi pen-tru o dezvoltare socio-economică maiprosperă. De acest proverb au ţinutcont, în februarie 2013, conducereaUE şi preşedintele SUA de a crea ozonă economică comună de liber schimbde mărfuri, servicii şi capital. În felulacesta ia naştere cea mai mare, ceamai dezvoltată şi cea mai puternicăzonă economică din lume, cu o popu -laţie de peste 800 milioane de per-soane şi o pondere de circa 46% înPIB-ul mondial, a celor doi poli maidezvoltaţi: Uniunea Europeană – Sta -tele Unite ale Americii. Prin aceasta,puterea de dezvoltare, beneficiul reci -proc, viabilitatea şi atracţia UE vorspori şi mai mult, garantându-le mili -oanelor de oameni încrederea într-unviitor mai bun. Apropo, această per-spectivă geoeconomică şi geopoliticăva schimba spre bine nu numai do -meniul afacerilor economice dintre SUAşi UE, dar şi în interiorul acestor doipoli mondiali ai progresului, inclusivpentru micul nostru stat, R. Moldo -va. Concomitent, această perspectivăva pune punct jocului politic al unorpoliticieni din Anglia, care, cu sperie -toarea de a părăsi UE (în realitate,aceştia urmăresc ca Anglia să contri -buie mai puţin la bugetul uniunii, darsă obţină mai mult, ca până acum),lovesc în interesele ţării lor. Ar puteaAnglia să se dezvolte în afara „zoneieconomice” de liber schimb SUA –UE? Desigur că nu. Tocmai aceastaeste şi în înţelesul majorităţii politi-cienilor englezi.

prof.univ.dr.hab. Sergiu CHIRCĂ,membru de onoare al AcademieiRomâne

Uniunea European@ sau Uniunea Euroasiatic@? (V)

Moscova - Kremlin

Bruxelles

SOCIAL VINERI 1 NOIEMBRIE 20138

c my b

c my b

c my b

c my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@

punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul

de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIUNOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

30 octombrie 1922. Finalul marşului fasciştilor italieni asupraRomei. Benito Mussolini va fi chemat să facă guvernul.

urmare din pagina 1Intuirea sexualităţii şi respectiv a

erotismului ca forţă creatoare în per-petuarea lumii vii şi ca manifestare acomunicării intime în trăiri ale satis-facţiei fizice, în trăiri transbiologice şitranspsihice – spirituale a generatcrearea unor modele mitice cu atribu-ţii complexe: fertilitatea pământului, fe -cunditatea umană, frumuseţea, mater-ni tatea, feminitatea, masculinitatea, iu-birea sub toate formele.

Asemenea modele mitice se află întoate culturile străvechi: sumero-babi-lo niană, egipteană, indiană, semită, ira-niană, greacă, romană, precolumbia -nă, geto-dacă, japoneză, scandinavăetc. Amintim, între zeităţile femininereprezetative, pe: INANNA, ISHTAR,AS THARTE, NUT, ISIS, HATHOR,LAKSHMI, AFRODITA, ACCA LAREN-TIA, VENUS, NÜWA, BENDIS, etc.care, pe lângă atributele amintite, de -ţin şi pe cele de protecţie a prosti -tuatelor sacre din temple, a curtezane-lor. Între zeităţile masculine reprezen-tative, cu atribuţii de incitare la iubire,amintim pe: EROS la greci, CUPIDONla romani, KAMA la indieni.

Comportamente de erotism intere-sat sunt ilustrate şi de personaje bi -blice: RAHAB, IUDITH, TAMAR, DA -LILA, MARIA MAGDALENA, de des-frânate pocăite: MARIA EGIPTEANCA,PELAGHIA; THAISIA ş.a.

Istoria confirmă existenţa unor prac -tici sociale de utilizare a erotismuluiinteresat prin: haremuri (cele mai ve -chi şi bine organizate sunt în Orient,la babilonieni, egipteni, chinezi, arabi,turci), prin categoriile feminine distin -cte ale hetairelor (la greci), ganika (laindieni), hua-fetele flori (la chinezi),meretrices (la romani), meretrices ones-tae (la italienii renascentişti), gheişe(la japonezi), prin prostituate ritualice– sacre, de rând, în bordeluri, şistradale. Cu timpul, s-au structurat şiconcepţii erotologice modelate social-cultural şi religios în epocile antică,medievală, premodernă şi modernă:hinduiste, tantrice, taoiste, greceşti, la-

tine, shintoiste, musulmane, creştine,franţuzeşti, germane, englezeşti, ame -ricane, româneşti etc.

Modele mitice şi istorice vechi le-auinspirat şi pe curtezanele din epocilepremodernă şi modernă ce, în anu-mite perioade şi la anumite popoare,au avut un statut oficial, recunoscut şirespectat la curţile împăraţilor, regilorşi nobililor. Aceste femei, ce au primitca apelative: împărătese de alcov,aristocrate plătite, Venus ticăloşite, co -cote, metrese, demimondene, les gran -des horisontales, şi-au exploatat lama xim feminitatea, frumuseţea, inteli -gen ţa, senzualitatea, farmecul, sex-appeal-ul, puterea de seducţie pentrua cuceri, pentru a se menţine în sferabărbaţilor importanţi şi doriţi, uneoridin iubire profundă şi devotată, decele mai multe ori pentru propriileinterese.

Unele curtezane, ce s-au aflat încompania conducătorilor lumii, persoa -nelor politice, financiare şi culturaleale vremii, au intrat în istorie ca fe -mei celebre, ca femei fatale. Au fostadmirate pentru frumuseţea şi inte -ligenţa lor, pentru talentele lor, uneleşi-au eternizat existenţa ca muze pen-tru scriitori, artişti plastici, muzicieni,unele s-au afirmat ca scriitoare, ac -triţe, muziciene, dansatoare, unele s-auremarcat prin realizări economice, ca-ritabile şi filantropice. Multe însă aufost contestate şi discreditate dincauza implicării (reale sau imaginare)în intrigi, comploturi şi crime, multeau revenit la existenţe comune şi aurămas în anonimat.

Curtezanele au fost, fără îndoială,femei întreţinute puternice, voluntare,curajoase, şi-au asumat riscurile de aînvinge sau de a fi învinse. S-au re -marcat prin frumuseţe (perfectă, ac -centuată sau comună), dar întotdeau-na prin eleganţă, inteligenţă, putere deseducţie, arta conversaţiei, erotismrafinat. Ele au colorat viaţa sentimen-tal-erotică a celor cu care s-au aflatîn relaţii de întreţinere, au pigmentatviaţa social-mondenă şi politică avremii, şi-au urmărit cu perseverenţăpropriile interese, au favorizat intere-

sele celor apropiaţi. Toate aduceau fast,decor, strălucire curţilor suveranilorşi nobililor. Unele străluceau prin fru-museţe, eleganţă şi rafinament, în spe -cial, altele străluceau prin inteligenţă,cultură şi spirit, prin talente de scri-itoare, actriţe, dansatoare.

Toate se străduiau să se menţinăîn sfera de atracţie şi interes a su -veranilor şi a nobililor (rareori reuşeau,întrucât erau subminate de soţii, erauconcurate de noile oferte tinere şiambiţioase), se străduiau să-şi încânteimportanţii parteneri prin organizareaserbărilor, a spectacolelor de teatru,făceau parte din suitele de vânătoare,participau la ceremonii, banchete, în -tâlniri diplomatice. Unele au adus pelume progenituri recunoscute drepturmaşi imperiali, regali, nobiliari sauetichetate drept bastarzi, expuşi sauchiar excluşi social ori elimiaţi.

Ce au realizat „metresele de alcov”?Au marcat, benefic ori malefic, viaţasuveranilor, aristocraţilor şi burghezilor,viaţa oamenilor politici, bancherilor,oamenilor de cultură. Şi-au construitmoduri luxoase, extravagante de viaţă,au dobândit titluri nobiliare, averi pecare le-au păstrat, donat ori le-aupierdut. Unele s-au îmbogăţit, altele,pe parcurs, au sărăcit şi au decăzutîntr-o viaţă comună şi plină de pri-

vaţiuni. Unele metrese au susţinut oriau subminat ascensiuni politice, s-auoferit ori au fost folosite ca spioaneşi au fost eficiente. Au cucerit tronurişi poziţii privilegiate ori le-au pierdut.Au întreprins acte caritabile (au con-tribuit la construirea spitalelor, azilu -rilor, orfelinatelor, au ajutorat nevo -iaşi), şi de filantropie culturală (ausprijinit talente, au întărit prestigiuloamenilor de cultură, au ctitorit şcoli).

Curtezanele, femei ce au trăit dinamorul plătit şi răsplătit, au dăruit şiau primit, au câştigat şi au pierdut,au sacrificat pe alţii şi s-au sacrificatpe ele însele. Au generat pasiuni tre -cătoare ori stabile. Au iubit ori au si -mulat iubirea. Clipele de fericire le-auplătit cu suferinţe şi nefericire. Au urât,s-au răzbunat, au trădat. Au înfruntatgelozia împărăteselor, reginelor, soţi-ilor nobililor, invidia celor asemenealor, s-au luptat pentru a face concu -renţă noilor apariţii.

Unele şi-au dobândit locuri în is -torie, în jurul lor s-au ţesut legende.Unele au sfârşit admirate, eternizatede artişti, altele au sfârşit dispreţuite,pedepsite şi uitate, retrase, pocăite înmânăstiri. Îndiferent de poziţie şi derealizări, asupra curtezanelor – femeiîntreţinute şi creatoare de decor – aplanat şi s-a exprimat dispreţul co -

munităţii, chiar şi al beneficiarilor. Băr-baţii, din aceeaşi categorie, s-au bu -curat de concesii, fiind consideraţi,simplu, desfrânaţi, libertini sau, în pe-rioada modernă, întreţinuţi gen gigolo.

Raportându-ne prin cunoaştere lalumea fascinantă a curtezanelor, pu -tem reflecta asupra condiţiei umane,în general, asupra condiţiei femeii, înspecial, asupra trebuinţelor femeilorde a-şi valorifica feminitatea, frumu -seţea, tinereţea, inteligenţa, seducţia,forţa iubirii, de a se dărui şi de a sesacrifica, asupra trebuinţelor bărbaţi -lor de a admira, adora, delecta şi de -conecta, de a domina şi de a poseda.

Prezentăm cititorilor câteva meda -lioa ne ale unor femei, practicante aleerotismului interesat, devenite celebre:hetairele Aspasia, Phrine, Rhodopis,desfrânatele pocăite: Maria Egipteanca,Pelaghia, Thaisia, curtezanele italiene:Imperia, Tullia d’Aragona, VeronicaFranco, curtezanele franceze: Dianade Poitiers, Louise Labé, Ninon deLenclos, Louise de La Vallière, Athé -naïs de Montespan, Doamna de Main-tenon, Marchiza de Pompadour, Doamnadu Barry, Doamna Tallien. Detalii aflaţişi în lucrarea semnatarei acestui arti-col - „Curtezane şi pseudocurtezane înmi tologie, istorie, literatură”, Institu -tul European, Iaşi, 2011.

prof. univ. dr. Elena MACAVEI

Erotismul interesat }i reu}ita social@

Inanna Hathor Lakshmi Afrodita